Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   REGULAMENT din 10 noiembrie 2010  de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

REGULAMENT din 10 noiembrie 2010 de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 809 din 3 decembrie 2010
    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    Definiţii
    (1) În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
    a) lege - <>Legea nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, republicatã;
    b) regulament - Regulamentul de aplicare a <>Legii nr. 84/1998 privind mãrcile şi indicaţiile geografice, republicatã;
    c) OSIM - Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mãrci;
    d) BOPI - Buletinul Oficial de Proprietate Industrialã pe hârtie sau în format electronic, publicat şi pe pagina web a OSIM;
    e) OMPI - Organizaţia Mondialã de Proprietate Intelectualã;
    f) Gazeta OMPI - publicaţia oficialã OMPI privind mãrcile înregistrate internaţional;
    g) OHIM - Oficiul de Armonizare în Piaţa Internã;
    h) Clasificarea de la Nisa - clasificarea instituitã prin Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţionalã a produselor şi serviciilor în vederea înregistrãrii mãrcilor din 15 iunie 1957, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Geneva la 13 mai 1977 şi modificat la 2 octombrie 1979, şi la care România a aderat prin <>Legea nr. 3/1998 privind aderarea României la aranjamentele instituind o clasificare internaţionalã în domeniul proprietãţii industriale;
    i) Clasificarea de la Viena - clasificarea instituitã prin Aranjamentul de la Viena care instituie clasificarea internaţionalã a elementelor figurative ale mãrcilor, întocmit la Viena la 12 iunie 1973 şi modificat la 1 octombrie 1985 şi la care România a aderat prin <>Legea nr. 3/1998;
    j) regulament comun - Regulamentul de aplicare a Aranjamentului de la Madrid, ratificat de România prin <>Decretul nr. 1.176/1968, şi Protocolului referitor la aranjament privind înregistrarea internaţionalã a mãrcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989, ratificat de România prin <>Legea nr. 5/1998;
    k) persoanã interesatã - orice persoanã care are un interes legitim legat de o cerere de înregistrare a mãrcii sau de o marcã înregistratã şi ale cãrei interese ar putea fi prejudiciate;
    l) utilizarea mãrcii - comercializarea într-un volum important şi serios, precum şi orice activitãţi de promovare a produselor şi/sau serviciilor la care se referã marca, inclusiv publicitatea şi prezentarea acestora în târguri şi expoziţii;
    m) întinderea utilizãrii - cantitatea de produse şi/sau servicii cãrora marca se aplicã şi care sunt comercializate pe teritoriul României sau la export;
    n) aria geograficã - zona de cunoaştere la nivelul teritoriului României a mãrcii notorii;
    o) gradul de cunoaştere a mãrcii notorii - mãsura în care segmentul de public consumator are cunoştinţã de existenţa mãrcii.
    (2) Termenii şi expresiile definite în art. 3 din lege au acelaşi înţeles în prezentul regulament.
    ART. 2
    Aria de aplicare a legii
    (1) Legea este aplicabilã tuturor mãrcilor individuale, colective sau de certificare, fie cã sunt mãrci de produse sau de servicii.
    (2) Indicaţiile geografice ale produselor sunt protejate în România conform dispoziţiilor legii, reglementãrilor comunitare şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
    ART. 3
    Marca - semn susceptibil de reprezentare graficã
    (1) Poate constitui o marcã orice semn susceptibil de reprezentare graficã, conform art. 2 din lege.
    (2) Prin semne cu înaltã valoare simbolicã, în sensul art. 5 alin. (1) lit. m) din lege, se înţelege: simboluri religioase, simboluri sau embleme aparţinând unor societãţi sau fundaţii de caritate, simboluri aparţinând unor asociaţii culturale cu scop educativ, numele unor personalitãţi istorice importante.
    (3) Pentru a aprecia dacã o marcã conţine semne cu înaltã valoare simbolicã, în special un simbol religios, OSIM poate sã cearã, în mãsura în care considerã necesar, avizul autoritãţilor competente.
    (4) Pentru a aprecia dacã o marcã conţine ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietãţii industriale din 20 martie 1883, Paris, aşa cum a fost revizuitã şi modificatã, ratificatã de România prin <>Decretul nr. 1.177/1968, OSIM solicitã avizul autoritãţilor competente.
    ART. 4
    Dobândirea protecţiei
    (1) Protecţia mãrcilor este dobânditã în România prin înregistrarea acestora la OSIM.
    (2) Protecţia mãrcilor pe cale internaţionalã este recunoscutã în România în baza Aranjamentului de la Madrid şi a Protocolului referitor la aranjament.
    (3) Protecţia mãrcilor comunitare este recunoscutã în România în baza Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitarã.
    ART. 5
    Limba oficialã
    Cererile de înregistrare a mãrcilor şi indicaţiilor geografice şi orice alte cereri cu privire la mãrcile şi indicaţiile geografice depuse spre înregistrare sau înregistrate, precum şi întreaga corespondenţã referitoare la acestea vor fi depuse la OSIM în limba românã.
    ART. 6
    Reprezentarea prin mandatar
    (1) Solicitantul, titularul sau orice persoanã interesatã poate fi reprezentat(ã) în procedurile în faţa OSIM printr-un mandatar autorizat, cu domiciliul sau sediul în România.
    (2) Dacã solicitantul, titularul sau persoana interesatã nu este reprezentat(ã) de un mandatar şi nici nu are domiciliul, sediul sau vreo unitate industrialã sau comercialã efectivã şi funcţionalã pe teritoriul României, trebuie sã îşi aleagã o adresã de corespondenţã în România, pe care o comunicã la OSIM, în scopul efectuãrii oricãror proceduri în faţa OSIM. Modificarea adresei de corespondenţã prin menţionarea unei noi adrese sau renunţarea la adresa de corespondenţã se face numai dupã achitarea taxei prevãzute de lege pentru modificãri în situaţia juridicã a mãrcii.
    (3) Solicitantul, titularul sau persoana interesatã, care nu are nici domiciliul, nici sediul şi nici o unitate industrialã sau comercialã efectivã şi funcţionalã pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul Economic European, va fi reprezentat în mod obligatoriu, prin mandatar autorizat, cu excepţia procedurii de depunere a unei cereri.
    (4) Desemnarea mandatarului se face printr-o comunicare scrisã la OSIM, denumitã procurã, care va conţine numele şi semnãtura solicitantului, titularului mãrcii sau persoanei interesate, dupã caz; desemnarea acestuia dupã depunerea cererii de marcã atât pe cale naţionalã, cât şi pe cale internaţionalã se face cu achitarea taxei legale.
    (5) Procura se va putea referi la una sau mai multe cereri de înregistrare ori mãrci înregistrate sau la toate cererile de înregistrare ori la toate mãrcile înregistrate, existente sau viitoare, ale persoanei care a dat mandatul.
    (6) Când o procurã generalã a fost datã conform alin. (5), comunicarea la OSIM a unui exemplar va fi suficientã, sub condiţia ca mandatarul sã indice în fiecare cerere ulterioarã procura în baza cãreia acţioneazã.
    (7) Orice act solicitat prin mandatar cu privire la renunţarea la o cerere de înregistrare a unei mãrci, de retragere a unei mãrci, precum şi orice cerere vizând un transfer de drepturi cu privire la o marcã vor putea fi fãcute numai pe baza unui mandat special, care sã menţioneze expres actul renunţãrii, retragerii ori al transmiterii.
    (8) În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a unei mãrci este reprezentat prin mandatar, acesta poate semna cererea pe baza procurii date de solicitant.
    (9) Orice corespondenţã privind o cerere de înregistrare a mãrcii sau o marcã înregistratã transmisã în numele solicitantului sau titularului nu are efect dacã lipseşte procura de reprezentare. Serviciul mãrci OSIM poate acorda, la cerere, un termen de 30 de zile pentru depunerea procurii de reprezentare.
    (10) Solicitantul, titularul sau persoana interesatã nu poate avea decât un mandatar. Dacã mai multe persoane sunt indicate în procura de reprezentare, numai cea indicatã pe primul loc este consideratã mandatar.
    (11) Când OSIM constatã cã un mandatar a fost desemnat pentru o cerere de înregistrare a unei mãrci sau pentru o marcã înregistratã înscrie în Registrul mãrcilor menţiunea cã solicitantul ori titularul are mandatar, precum şi numele ori denumirea şi adresa sau sediul mandatarului.
    (12) Orice înscriere cu privire la desemnarea unui mandatar conform alin. (11) este radiatã, dacã radierea este cerutã printr-o comunicare scrisã semnatã de solicitant, titular sau mandatar.
    (13) Înscrierea mandatarului este radiatã din oficiu de cãtre OSIM când un nou mandatar este desemnat sau în cazul în care o schimbare de titular a fost înscrisã fãrã ca noul titular sã îşi desemneze un mandatar.
    (14) Radierea înscrierii mandatarului produce efect de la data la care OSIM a primit comunicarea de solicitare a radierii conform alin. (12) sau, dupã caz, de la data la care OSIM a radiat din oficiu înscrierea mandatarului, potrivit alin. (13).
    ART. 7
    Pluralitatea de solicitanţi sau titulari
    (1) Când mai multe persoane sunt solicitanţi sau titulari ai unei mãrci, aceştia vor desemna unul dintre solicitanţi sau titulari pentru corespondenţã cu OSIM; în caz contrar, OSIM va purta corespondenţã cu prima persoanã indicatã în cererea de înregistrare a mãrcii.
    (2) În cazul pluralitãţii de solicitanţi sau titulari ai unei cereri de înregistrare de marcã sau ai unei mãrci înregistrate, reprezentarea se poate face printr-un singur mandatar desemnat.
    ART. 8
    Termene
    (1) Termenele stabilite pe zile cuprind zile calendaristice şi nu includ nici ziua când a început şi nici ziua când s-a împlinit termenul. Termenele stabilite pe luni se împlinesc în ziua lunii corespunzãtoare zilei de plecare.
    (2) Termenul care, începând la 29, 30, 31 ale lunii, se împlineşte într-o lunã care nu are asemenea zi, se va socoti împlinit în prima zi a lunii urmãtoare. Termenul care se împlineşte într-o zi de sãrbãtoare legalã sau într-o zi nelucrãtoare se va prelungi pânã la sfârşitul primei zile de lucru urmãtoare.
    (3) Termenele încep sã curgã de la data comunicãrii actelor de procedurã, înţelegându-se prin aceasta data la care actul emis de OSIM a fost primit de solicitant, titular, persoana interesatã sau mandatar, dupã caz. Aceastã datã se confirmã cu ştampila oficiului poştal receptor.
    (4) Actele de procedurã, trimise prin poştã la OSIM, se socotesc îndeplinite în termen dacã au fost predate la oficiul poştal înainte de împlinirea termenului.
    (5) Termenele acordate de OSIM la cererea solicitantului cererii de înregistrare a mãrcii sau persoanei care a formulat o opoziţie prelungesc corespunzãtor termenele de examinare prevãzute la art. 22 din lege.
    (6) Neîndeplinirea actelor de procedurã în termen nu atrage sancţiunile prevãzute de lege şi de prezentul regulament, dacã solicitantul dovedeşte cã a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui şi dacã îndeplineşte procedura într-un termen de douã luni de la încetarea cauzei, dar nu mai mult de un an de la data la care procedura trebuia îndeplinitã.
    (7) Solicitantul sau titularul care fãrã intenţie nu a respectat un termen în procedurile în faţa oficiului poate fi repus în situaţia anterioarã, dacã dovedeşte cã a depus toate diligenţele pentru ca procedura în faţa OSIM sã fie îndeplinitã în termenele legale, dar s-a aflat într-un caz fortuit, în termen de douã luni de la încetarea cauzei care a împiedicat respectarea procedurii, dar nu mai mult de un an de la termenul nerespectat.
    (8) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (7) nerespectarea termenului trebuie sã fie un fapt al pãrţii în procedura în faţa OSIM şi nu un fapt al reprezentantului.
    (9) Dispoziţiile alin. (7) nu sunt aplicabile cu privire la:
    a) termenul de invocare a prioritãţii conform art. 12 din lege;
    b) termenul pentru formularea unei observaţii sau opoziţii;
    c) termenul pentru formularea unei contestaţii la Comisia de contestaţii.
    ART. 9
    Semnãtura
    (1) Când un document nu a fost semnat de solicitant, titular, persoana interesatã sau mandatar, data la care documentul a fost prezentat la OSIM este recunoscutã cu condiţia ca acesta sã fie semnat ulterior în termen de maximum o lunã.
    (2) Semnãtura unui document transmis prin fax este valabilã cu condiţia ca originalul documentului sã fie transmis la OSIM în termen de maximum o lunã de la data transmiterii iniţiale a acestuia.
    (3) Transmiterea documentelor prin mijloace electronice, inclusiv depunerea unei cereri de înregistrare a mãrcii, se face potrivit instrucţiunilor emise de directorul general al OSIM.

    CAP. II
    Cererea de înregistrare a unei mãrci

    ART. 10
    Prezentarea şi conţinutul cererii
    (1) Cererea de înregistrare a mãrcii se întocmeşte într-un singur exemplar, pe un formular-tip.
    (2) Cererea trebuie sã conţinã urmãtoarele elemente:
    a) solicitarea expresã de înregistrare a unei mãrci;
    b) numele şi prenumele sau denumirea, precum şi adresa ori sediul solicitantului;
    c) când solicitantul este cetãţean strãin, denumirea statului cãruia acesta îi aparţine, denumirea statului în care solicitantul îşi are domiciliul sau, dupã caz, denumirea statului în care solicitantul are o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
    d) când solicitantul este o persoanã juridicã, forma de constituire a acesteia, precum şi denumirea statului a cãrui legislaţie îi guverneazã statutul organic;
    e) când solicitantul are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
    f) în cazul în care se revendicã, conform art. 10 alin. (2) din lege, o prioritate dintr-o cerere anterioarã, o declaraţie de invocare a dreptului de prioritate, cu indicarea statului şi a datei primului depozit;
    g) în cazul în care se revendicã, conform art. 11 alin. (1) din lege, o prioritate rezultând din prezentarea produselor sau serviciilor într-o expoziţie şi solicitantul doreşte sã beneficieze de o protecţie temporarã, o declaraţie de invocare a prioritãţii de expoziţie, cu indicarea locului şi a denumirii expoziţiei, precum şi a datei introducerii produselor sau serviciilor în expoziţie;
    h) când solicitantul revendicã culoarea, ca element distinctiv al mãrcii, o declaraţie în acest sens, precum şi indicarea numelui sau codului culorii sau a culorilor revendicate, iar pentru fiecare culoare, indicarea pãrţilor principale ale mãrcii care are aceastã culoare;
    i) când marca are o graficã deosebitã sau este figurativã, descrierea acesteia;
    j) când marca este tridimensionalã, o declaraţie în acest sens;
    k) când marca se compune, în tot sau în parte, din alte caractere decât cele latine ori din alte cifre decât cele arabe şi romane, o transliterare a acestor caractere şi cifre;
    l) când marca se compune, în tot sau în parte, dintr-unul ori mai multe cuvinte într-o altã limbã decât limba românã, o traducere a acestora;
    m) indicarea denumirii produselor sau serviciilor pentru care înregistrarea mãrcii este cerutã, grupate conform "Clasificãrii de la Nisa", precedatã de numãrul clasei cãreia denumirea îi aparţine;
    n) semnãtura solicitantului sau a mandatarului sãu, dupã caz.
    (3) Cererea va fi însoţitã de reproducerea graficã sau fotograficã a mãrcii, în dimensiuni de maximum 8/8 cm.
    (4) Când cererea conţine o declaraţie indicând cã marca este tridimensionalã, solicitantul va anexa reproducerea graficã sau fotograficã a mãrcii.
    (5) Reproducerea furnizatã, conform alin. (4), poate, la alegerea solicitantului, sã constea într-o singurã vedere sau în cel mult 3 vederi diferite ale mãrcii.
    (6) În cazul reproducerii unei mãrci tridimensionale care nu redã în mod suficient detaliile mãrcii, Serviciul mãrci OSIM poate solicita furnizarea unui numãr de cel mult 6 vederi diferite ale mãrcii şi o descriere a acestei mãrci.
    (7) Când cererea conţine o declaraţie indicând cã marca este hologramã, solicitantul va depune o reproducere a mãrcii care va consta într-o singurã vedere a semnului ce redã efectul holografic în integralitatea sa (holograma în sine) ori, la alegerea solicitantului, în mai multe vederi ale hologramei din diferite unghiuri.
    (8) Când reproducerea, constând într-un desen unic sau o serie de desene, nu reprezintã holograma cu precizie, OSIM poate sã cearã solicitantului ca acesta sã furnizeze şi o descriere a mãrcii holograme.
    (9) Dovada de platã a taxelor de depunere şi de publicare a cererii se depune odatã cu depunerea cererii sau în cel mult 3 luni de la aceastã datã şi se verificã în examinarea de fond.
    (10) Documentele de platã a taxelor trebuie sã conţinã expres datele necesare pentru identificarea cererii de marcã.
    (11) Cererea de înregistrare a mãrcii va fi completatã suplimentar cu urmãtoarele documente, dupã caz:
    a) când solicitantul doreşte sã beneficieze, conform art. 10 alin. (2) din lege, de prioritatea unei cereri anterioare, un document care sã certifice data constituirii primului depozit al mãrcii, eliberat de o altã administraţie naţionalã, însoţit de traducerea conformã cu originalul, în limba românã;
    b) când solicitantul doreşte sã beneficieze de o prioritate de expoziţie ca urmare a expunerii mãrcii într-o expoziţie oficial recunoscutã, se va depune un document care sã ateste cã mãrcile au fost aplicate la produsele sau serviciile prezentate în expoziţie şi care sã menţioneze data introducerii acestora în expoziţie, eliberat de organizatorul expoziţiei, însoţit de traducerea documentului în limba românã;
    c) procura sub semnãturã privatã de reprezentare a solicitantului în faţa OSIM, întocmitã în limba românã sau însoţitã de traducerea acesteia în limba românã;
    d) regulamentul de folosire a mãrcii colective;
    e) regulamentul de folosire a mãrcii de certificare;
    f) documentul din care sã rezulte exercitarea legalã a activitãţii de certificare sau dovada înregistrãrii mãrcii de certificare în ţara de origine.
    (12) În aplicarea alin. (11) lit. b), solicitantul va depune certificatul de prioritate de expoziţie care va conţine cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) numele manifestãrii expoziţionale la care s-a participat;
    b) locul şi perioada desfãşurãrii expoziţiei;
    c) organizatorul expoziţiei, datele de identificare ale acestuia şi semnãtura;
    d) lista de produse şi/sau servicii care s-au prezentat publicului sub marca respectivã, precum şi momentul introducerii acesteia în expoziţie;
    e) numele şi semnãtura persoanei autorizate din partea organizatorului care certificã autenticitatea documentului;
    f) data eliberãrii certificatului.
    ART. 11
    Lista cuprinzând produse şi servicii
    (1) Lista cuprinzând produsele şi serviciile pentru care protecţia mãrcii este solicitatã trebuie sã fie stabilitã în termeni precişi, astfel încât denumirea produselor şi serviciilor sã permitã clasificarea fiecãrui produs sau serviciu numai într-o singurã clasã a Clasificãrii de la Nisa.
    (2) Dacã este necesar, Serviciul mãrci OSIM, în procedura de examinare preliminarã a cererii de înregistrare a mãrcii, procedeazã la clasificarea listei depuse în conformitate cu Clasificarea de la Nisa şi notificã solicitantului lista de produse şi/sau servicii clasificatã, precum şi taxa prevãzutã de lege pentru aceastã procedurã efectuatã.
    (3) Când lista produselor/serviciilor este depusã de solicitant deja clasificatã conform Clasificãrii de la Nisa, OSIM procedeazã la verificarea clasificãrii listei depuse, iar în cazul unor erori îi comunicã solicitantului varianta corectã, urmând ca acesta sã achite taxa de reclasificare efectuatã.
    (4) Produsele şi serviciile nu pot fi considerate ca asemãnãtoare pe motiv cã figureazã în aceeaşi clasã şi nici nu pot fi considerate ca fiind diferite, pe motiv cã figureazã în clase diferite ale Clasificãrii de la Nisa;

    CAP. III
    Procedura de înregistrare a mãrcii

    ART. 12
    Depunerea cererii de înregistrare a mãrcii la OSIM
    (1) Înregistrarea unei mãrci se solicitã la OSIM de cãtre persoane fizice sau juridice de drept public sau de drept privat, direct ori printr-un mandatar.
    (2) Depunerea unei cereri de înregistrare a unei mãrci la OSIM se poate face:
    a) direct şi cu confirmare de primire la Registratura generalã a OSIM;
    b) prin poştã, trimisã recomandat cu confirmare de primire, sau prin fax;
    c) pe cale electronicã, on-line în pagina de internet a OSIM.
    (3) Biroul primiri cereri de înregistrare menţioneazã pe cerere anul, luna şi ziua primirii şi înscrie cererea în ordinea primirii. Cererile primite la OSIM, dupã orele legale de lucru, în zilele de repaus sãptãmânal sau de sãrbãtoare legalã, se înscriu în prima zi lucrãtoare.
    (4) Biroul primiri cereri de înregistrare transmite de îndatã cererea de înregistrare a mãrcii Serviciului mãrci pentru a fi examinatã.
    ART. 13
    Constituirea depozitului reglementar
    (1) Serviciul mãrci examineazã cererea de înregistrare a mãrcii pentru a constata dacã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru constituirea depozitului reglementar.
    (2) Data depozitului reglementar este data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a mãrcii redactatã în limba românã, conţinând:
    a) solicitarea expresã de înregistrare a unei mãrci;
    b) datele de identificare ale solicitantului sau, dupã caz, ale mandatarului;
    c) o listã de produse şi/sau servicii pentru care înregistrarea mãrcii este solicitatã;
    d) o reproducere graficã suficient de clarã a mãrcii a cãrei înregistrare este solicitatã;
    e) dovada achitãrii taxelor de depunere şi, respectiv, de publicare a cererii de înregistrare a mãrcii.
    (3) În termen de 7 zile de la data depunerii cererii de înregistrare a mãrcii la OSIM, oficiul examineazã dacã cererea îndeplineşte condiţiile prevãzute la alin. (2), atribuie datã de depozit şi publicã cererea conform art. 16.
    (4) Serviciul Mãrci OSIM verificã lista de produse şi servicii din punctul de vedere al concordanţei cu Clasificarea de la Nisa, iar în cazul în care marca conţine şi un element figurativ, clasificã elementul figurativ în concordanţã cu Clasificarea de la Viena.
    (5) În cazul în care din cererea de înregistrare a mãrcii lipsesc unele dintre elementele prevãzute la alin. (2), OSIM notificã solicitantului lipsurile constatate. Dacã solicitantul completeazã lipsurile în termen de 3 luni de la data notificãrii, data depozitului va fi data la care toate aceste elemente au fost comunicate la OSIM.
    (6) În cazul în care solicitantul nu completeazã cererea în termenele prevãzute la art. 16 din lege, OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mãrcii, iar dacã taxele de publicare şi examinare a cererii au fost plãtite, le va restitui solicitantului.
    (7) În cazul în care solicitantul cererii de înregistrare a mãrcii este din afara Uniunii Europene sau a Spaţiului Economic European şi nu a desemnat în formularul cererii un mandatar, OSIM constatã cã nu sunt îndeplinite condiţiile de constituire a depozitului reglementar şi acordã un termen de 3 luni pentru completarea cererii.
    (8) Notificarea privind atribuirea datei de depozit reglementar se comunicã solicitantului în termen de 10 zile de la emiterea acesteia.
    (9) Pentru orice alte lipsuri ale cererii de înregistrare a mãrcii, dacã solicitantul nu completeazã cererea în termenul notificat de OSIM, cererea se respinge.
    ART. 14
    Divizarea cererii de înregistrare a mãrcii
    (1) Solicitantul poate cere divizarea cererii de înregistrare a mãrcii, declarând cã în cazul produselor sau serviciilor enumerate în cererea divizionarã cererea de înregistrare a mãrcii trebuie sã fie tratatã ca o cerere separatã.
    (2) Cererea divizionarã va conţine elementele prevãzute la art. 9 alin. (2) din lege şi va fi supusã taxei legale.
    (3) Cererea divizionarã pãstreazã data de depozit şi/sau de prioritate din cererea iniţialã.
    (4) Declaraţia privind divizarea unei cereri de înregistrare a mãrcii este irevocabilã.
    ART. 15
    Prioritãţi revendicate
    (1) Dacã este revendicatã prioritatea unui sau unor depozite anterioare în aplicarea art. 10 alin. (2) din lege, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data cererii de înregistrare a mãrcii, pentru a comunica la OSIM documentul eliberat de administraţia naţionalã care atestã prioritatea invocatã, din care sã rezulte numãrul de dosar atribuit cererii anterioare ori numãrul înregistrãrii anterioare şi traducerea vizatã la art. 10 alin. (11) lit. a).
    (2) Dacã o prioritate de expoziţie, în sensul art. 11 din lege, este revendicatã, solicitantul dispune de un termen de 3 luni, cu începere de la data depunerii cererii de înregistrare a mãrcii, pentru a comunica la OSIM documentele prevãzute la art. 10 alin. (11) lit. b).
    ART. 16
    Publicarea cererii
    (1) Cererile de înregistrare a mãrcilor pentru care se constatã cã sunt îndeplinite condiţiile legale primesc datã de depozit şi se publicã în BOPI, în format electronic, în termen de 7 zile, conform prevederilor art. 17 din lege.
    (2) Publicarea cererii de înregistrare a mãrcii în format electronic se va face pe pagina de internet a OSIM şi va conţine:
    a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
    c) reproducerea mãrcii şi, dupã caz, menţiunea "color", cu indicarea culorii sau culorilor revendicate;
    d) lista de produse şi servicii, pe clase, conform Clasificãrii de la Nisa;
    e) indicele clasificãrii de la Viena;
    f) data de depozit şi numãrul de depozit;
    g) indicaţii privind prioritatea invocatã;
    h) menţiunea cã marca este colectivã sau de certificare, dacã este cazul;
    i) data publicãrii cererii.
    (3) Dacã publicarea unei mãrci comportã, din motive imputabile OSIM, o eroare sau anumite lipsuri, OSIM procedeazã la rectificare din oficiu ori la cererea solicitantului. Rectificarea nu va fi supusã niciunei taxe şi se publicã în BOPI.
    ART. 17
    Observaţia
    (1) Orice persoanã interesatã poate formula, în termenul prevãzut de art. 18 din lege, o observaţie privind cererea de înregistrare a mãrcii, pentru oricare dintre motivele absolute de refuz prevãzute la art. 5 din lege.
    (2) Observaţia trebuie formulatã în scris cu indicarea numãrului cererii de înregistrare la care se referã şi nu este supusã niciunei taxe.
    (3) În cadrul procedurii Observaţiei, persoana menţionatã la alin. (1) nu poate dobândi calitatea de parte în procedura de examinare a cererii şi nu va primi nicio comunicare din partea OSIM.
    (4) Observaţia formulatã poate fi notificatã solicitantului, care poate prezenta comentarii în procedura de examinare a cererii.
    (5) Observaţia se analizeazã în cadrul procedurii de examinare a cererii de înregistrare.
    ART. 18
    Opoziţia
    (1) Orice persoanã interesatã poate formula opoziţie pentru motivele relative de refuz, prevãzute la art. 6 din lege. Opoziţia şi observaţia nu pot face obiectul unui act comun de sesizare a OSIM. Argumente referitoare la motive absolute de refuz sunt inadmisibile în cadrul procedurii de opoziţie.
    (2) Actul de opoziţie trebuie sã conţinã:
    a) indicaţii privind cererea de înregistrare a mãrcii împotriva cãreia se formuleazã opoziţia, respectiv numãrul cererii de înregistrare a mãrcii, numele sau denumirea solicitantului cererii, menţiunea produselor şi serviciilor împotriva cãrora se formuleazã opoziţia;
    b) indicaţii privind marca sau dreptul anterior dobândit pe care se întemeiazã opoziţia;
    c) o reprezentare şi, dupã caz, o descriere a mãrcii anterioare sau a altui drept anterior, respectiv o copie a certificatului de înregistrare a mãrcii opuse şi orice alt document care sã certifice cã oponentul este deţinãtorul dreptului anterior invocat;
    d) produsele şi serviciile pentru care marca anterioarã a fost înregistratã sau cerutã la înregistrare ori pentru care marca anterioarã este notoriu cunoscutã sau se bucurã de renume în România;
    e) menţiuni privind calitatea şi interesul persoanei care formuleazã opoziţia;
    f) o prezentare detaliatã asupra motivelor invocate în susţinerea opoziţiei, precum şi temeiul legal invocat;
    g) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacã este cazul; în situaţia în care opoziţia este formulatã printr-un mandatar, este necesar ca odatã cu actul de opoziţie sã se depunã şi procura de reprezentare semnatã de oponent.
    (3) Dacã opoziţia este formulatã pentru motivul existenţei unei mãrci anterioare, actul de opoziţie trebuie sã fie însoţit de dovezi de înregistrare a mãrcii, cum ar fi certificatul de înregistrare sau, dupã caz, documente care sã dovedeascã notorietatea mãrcilor; dacã opoziţia este fondatã pe existenţa oricãrui alt drept anterior dobândit, actul de opoziţie trebuie sã fie însoţit de acte care sã dovedeascã dobândirea şi întinderea protecţiei acestui drept.
    (4) Pentru îndeplinirea cerinţelor prevãzute la alin. (2) lit. f) şi g), persoana care a formulat opoziţie poate solicita OSIM acordarea unui termen de cel mult douã luni; acest termen va putea fi acordat cu condiţia ca la data solicitãrii termenului persoana care a formulat opoziţia sã fi achitat o taxã în acelaşi cuantum cu cel prevãzut de lege în cazul prelungirii termenului cerut de solicitant pentru a rãspunde la o notificare a OSIM. Dacã în termenul acordat cerinţele nu sunt îndeplinite, Comisia de opoziţii OSIM va soluţiona opoziţia pe baza actelor de la dosar.
    (5) Pentru cererile de înregistrare naţionalã a mãrcilor termenul pentru formularea opoziţiei curge de la data publicãrii acestora în format electronic în BOPI, iar pentru cererile de înregistrare internaţionalã a mãrcilor, termenul pentru formularea opoziţiei curge de la publicarea acestora, în format electronic în Gazeta OMPI.
    (6) OSIM comunicã opoziţia solicitantului şi îl invitã sã depunã punctul sãu de vedere în termenul prevãzut la art. 20 alin. (2) din lege. În cazul în care opozantul depune prezentarea detaliatã a motivelor opoziţiei, OSIM comunicã solicitantului aceastã prezentare, acordând un termen de 30 de zile pentru formularea unui punct de vedere.
    (7) La cererea solicitantului, depusã la OSIM nu mai târziu de data la care expirã termenul prevãzut la art. 20 alin. (2) din lege, titularul mãrcii opuse va prezenta OSIM dovada cã:
    a) în cursul unei perioade de 5 ani care precedã data publicãrii mãrcii asupra cãreia s-a formulat opoziţia, marca anterioarã a fãcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României, în cazul mãrcilor protejate pe cale naţionalã sau al mãrcilor protejate pe cale internaţionalã, valide în România, ori cel puţin pe teritoriul unui stat membru UE ori Spaţiu Economic European în cazul mãrcilor comunitare, pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistratã sau este consideratã notorie;
    b) existã motive justificate pentru neutilizarea mãrcii opuse.
    (8) În lipsa dovezilor de folosire a mãrcii opuse, în maximum 30 de zile de la data notificãrii transmise de OSIM oponentului, actul de opoziţie va fi respins.
    (9) Dovezile de folosire a mãrcii opuse pot fi: ambalaje, etichete, cataloage, facturi, fotografii, anunţuri în jurnale, declaraţii scrise etc.
    (10) Dacã solicitantul nu rãspunde în termenul legal, OSIM poate decide asupra opoziţiei bazându-se numai pe documentele aflate la dosar. La cererea solicitantului, OSIM poate acorda o prelungire de cel mult 30 de zile a termenului pentru rãspunsul la opoziţie.
    (11) Opoziţia formulatã conform art. 19 din lege se soluţioneazã de o comisie formatã din 3 specialişti desemnaţi de şeful Serviciului mãrci, dintre care unul va fi examinatorul cãruia i s-a repartizat cererea de înregistrare a mãrcii.
    (12) Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere, în tot ori în parte, a opoziţiei care este obligatoriu la examinarea de fond şi care se va regãsi menţionat în hotãrârea de admitere sau respingere la înregistrare a mãrcii.
    ART. 19
    Determinarea şi dovedirea notorietãţii
    (1) Pentru a aprecia dacã o marcã este notorie este suficient ca aceasta sã fie larg cunoscutã:
    a) pe teritoriul României; şi
    b) pentru segmentul de public din România cãruia se adreseazã produsele sau serviciile pentru care marca este utilizatã.
    (2) În sensul alin. (1) lit. b), segmentul de public va fi stabilit pe baza urmãtoarelor elemente:
    a) categoria de consumatori vizatã pentru produsele sau serviciile la care se referã marca; identificarea categoriei de consumatori se face pe grupe de consumatori ai unor anumite produse sau servicii în legãturã cu care marca este utilizatã;
    b) reţelele de distribuire a produselor sau serviciilor la care se referã marca.
    (3) La opoziţie sunt examinate motivele de refuz privind mãrcile notorii, cu respectarea criteriilor prevãzute la art. 24 din lege. OSIM poate cere de la autoritãţile publice, instituţiile publice, precum şi de la persoane juridice de drept privat documente în vederea aprecierii notorietãţii în România.
    (4) În aplicarea criteriului prevãzut la art. 24 lit. c) din lege, gradul de cunoaştere al unei mãrci de cãtre public poate fi apreciat în funcţie de promovarea acesteia, inclusiv publicitatea şi promovarea la târguri sau expoziţii a produselor ori serviciilor la care se aplicã marca.
    (5) Notorietatea unei mãrci poate fi doveditã prin orice mijloc de probã.
    (6) În susţinerea notorietãţii unei mãrci pe teritoriul României pot fi prezentate acte cum ar fi cele privind:
    a) comercializarea sau punerea în vânzare a produselor ori prestarea de servicii sub marca notoriu cunoscutã;
    b) importul sau exportul produselor pe care marca notorie este aplicatã;
    c) publicitatea sau reclama produselor şi serviciilor sub marca notoriu cunoscutã în România etc.
    ART. 20
    Procedura de examinare a cererii de înregistrare a mãrcii
    (1) OSIM examineazã cererea de înregistrare a mãrcii în termen de maximum 6 luni, cu condiţia achitãrii taxei de examinare.
    (2) Dacã dupã constituirea depozitului reglementar şi publicarea cererii se constatã cã taxa de examinare şi, dupã caz, taxa de reclasificare nu sunt achitate, OSIM acordã solicitantului un termen de 3 luni pentru regularizarea plãţii. Pentru motive întemeiate, la cererea solicitantului, OSIM poate acorda încã un termen de douã luni.
    (3) În cazul în care taxa de examinare nu a fost achitatã în termenul prevãzut la alin. (2), OSIM va decide respingerea cererii de înregistrare a mãrcii.
    (4) Examinarea de fond a cererii de înregistrare a mãrcii se efectueazã în baza prevederilor art. 22 alin. (3) şi (4) din lege.
    (5) În cazul în care în urma examinãrii motivelor absolute de refuz rezultã cã existã unul dintre motivele legale care împiedicã înregistrarea mãrcii, OSIM transmite solicitantului un Aviz de refuz provizoriu, invitându-l sã îşi prezinte într-un termen de 3 luni un punct de vedere asupra acestui refuz. Termenul acordat poate fi prelungit cu o nouã perioadã de 3 luni la cererea solicitantului, cu condiţia plãţii taxei legale.
    (6) În cazul în care solicitantul nu rãspunde în termen la avizul de refuz provizoriu sau argumentele prezentate nu sunt în mãsurã sã înlãture motivele de refuz, OSIM va decide, dupã caz, limitarea listei de produse/servicii sau respingerea cererii de înregistrare a mãrcii.
    (7) În cazul în care rãspunsul solicitantului la avizul de refuz provizoriu conţine argumente şi motive temeinice privind înregistrarea mãrcii, acestea pot fi admise. În aceastã situaţie Serviciul mãrci OSIM poate decide înregistrarea mãrcii.
    (8) Dacã faţã de cererea de înregistrare a mãrcii a fost formulatã o opoziţie fondatã pe motivele relative de refuz prevãzute de art. 6 din lege, aceasta se soluţioneazã de cãtre Comisia de opoziţii care emite un aviz de admitere sau respingere a opoziţiei, care va fi avut în vedere, în mod obligatoriu, în examinarea de fond.
    (9) OSIM finalizeazã examinarea cererii de înregistrare a mãrcii, în baza rãspunsului primit de la solicitant şi a avizului Comisiei de opoziţii, dacã este cazul, şi emite o decizie de admitere sau respingere a cererii de înregistrare.
    (10) Decizia OSIM de înregistrare a mãrcii sau de respingere a cererii de înregistrare a mãrcii se comunicã solicitantului în termen de maximum 7 zile de la luarea acesteia, iar în cazul mãrcilor care au avut opoziţii, şi opozantului.
    (11) În maximum douã luni de la data deciziei de admitere a cererii de înregistrare, marca se publicã în BOPI.
    (12) Solicitantul cererii de înregistrare poate cere examinarea cu urgenţã a cererii sale, potrivit art. 22 alin. (2) din lege, cu condiţia achitãrii taxei.
    (13) Dacã în cursul examinãrii cererii de înregistrare a mãrcii intervin proceduri prevãzute de lege, cum sunt opoziţii sau notificãri în urma examinãrii motivelor absolute de refuz, acestea prelungesc corespunzãtor termenelor prevãzute de art. 22 din lege şi OSIM nu mai este ţinut sã restituie taxa de examinare.
    (14) În cadrul procedurii de examinare a motivelor absolute de refuz la înregistrarea mãrcii, sunt refuzate la înregistrare semnele conţinând embleme sau pãrţi din emblema europeanã a cãrui titular este Consiliul Europei.
    (15) Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mãrcilor se iau de cãtre examinatorul dosarului în cauzã.
    (16) În cazul în care o opoziţie a fost formulatã, Comisia de examinare cu componenţa prevãzutã la art. 18 alin. (11) va emite un aviz de admitere sau respingere a opoziţiei.
    ART. 21
    Înregistrarea mãrcii
    (1) Când cererea de înregistrare a mãrcii respectã condiţiile legale de înregistrare şi dacã nicio opoziţie nu a fost formulatã în termenul prevãzut la art. 19 alin. (1) din lege ori când a fost emis un aviz de respingere a opoziţiei, OSIM decide înregistrarea şi înscrierea mãrcii în Registrul mãrcilor.
    (2) Publicarea înregistrãrii mãrcii în BOPI se face cu menţiunea urmãtoarelor elemente:
    a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
    c) reproducerea mãrcii şi, dupã caz, menţiunea "color", cu indicarea culorii sau culorilor revendicate, iar pentru mãrcile care conţin şi elemente figurative, cu indicarea indicelui de clasificare a elementelor figurative;
    d) lista de produse şi servicii, pe clase, conform Clasificãrii de la Nisa;
    e) data de depozit şi numãrul de depozit, precum şi numãrul de marcã;
    f) indicaţii privind prioritatea invocatã şi recunoscutã;
    g) menţiunea cã marca este colectivã sau de certificare, dacã este cazul, inclusiv regulamentul de folosire;
    h) menţiunea cã marca a dobândit un caracter distinctiv înainte de data cererii de înregistrare a mãrcii, ca urmare a folosirii acesteia, dacã este cazul;
    i) declaraţia conform cãreia solicitantul nu invocã un drept exclusiv asupra unui element al mãrcii, în cazul prevãzut de art. 23 alin. (1) din lege.
    (3) Când o decizie de respingere a unei cereri de înregistrare a unei mãrci a fost desfiinţatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, partea interesatã comunicã la OSIM hotãrârea în vederea publicãrii acesteia în BOPI.
    (4) Dacã dupã ce a fost publicatã o marcã este respinsã la înregistrare sau anulatã printr-o hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitivã, aceastã hotãrâre se publicã în BOPI.
    ART. 22
    Înscrierea înregistrãrii mãrcii în Registrul mãrcilor
    (1) Marca înregistratã în condiţiile art. 22 alin. (1) din lege se înscrie în Registrul mãrcilor.
    (2) Înscrierea înregistrãrii mãrcii în Registrul mãrcilor, publicarea acesteia, precum şi eliberarea certificatului de înregistrare al mãrcii sunt supuse unei singure taxe în cuantumul prevãzut la nr. crt. 8 din anexa nr. 4 la Ordonanţa Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietãţii industriale şi regimul de utilizare a acestora, republicatã, cu modificãrile ulterioare.
    (3) Titularul poate solicita eliberarea de copii ale certificatului de înregistrare, conform cu originalul, cu plata taxei legale; duplicate pot fi cerute numai dacã se face dovada unui anunţ public de pierdere a certificatului iniţial şi a achitãrii taxei legale de eliberare a certificatului.

    CAP. IV
    Înregistrarea internaţionalã a mãrcilor

    ART. 23
    Depunerea cererii de înregistrare internaţionalã a unei mãrci
    (1) Cererea de înregistrare internaţionalã a unei mãrci, întocmitã, dupã caz, conform art. 3 din Aranjamentul de la Madrid sau conform art. 3 din Protocolul referitor la aranjament, dar şi potrivit prevederilor regulamentului comun, se depune la Biroul Internaţional al OMPI, prin intermediul OSIM. Cererea semnatã de solicitant şi OSIM, ca oficiu de origine, se transmite la OMPI.
    (2) Odatã cu cererea de înregistrare internaţionalã a mãrcii se depune şi dovada achitãrii taxei pentru transmitere la OMPI.
    (3) Aceleaşi cerinţe se aplicã şi pentru transmiterea desemnãrii ulterioare a unei mãrci internaţionale OSIM.
    (4) Taxele internaţionale datorate, dupã caz, în baza art. 8.2 din Aranjamentul de la Madrid sau art. 8.2 din Protocolul referitor la aranjament, se plãtesc de solicitant direct la Biroul Internaţional al OMPI.
    ART. 24
    Efectele înregistrãrii internaţionale în România
    (1) Mãrcile care fac obiectul unei cereri de înregistrare internaţionalã şi a cãror protecţie este solicitatã prin desemnarea României sunt supuse examinãrii de fond analizându-se motivele de refuz prevãzute de lege; comunicarea rezoluţiei datã ca urmare a examinãrii se va transmite la OMPI, conform regulamentului comun.
    (2) Înregistrarea internaţionalã, la OMPI, a unei mãrci a cãrei protecţie se extinde şi pe teritoriul României, conform art. 3 ter din Aranjamentul de la Madrid sau conform art. 3 ter din Protocolul referitor la aranjament, produce aceleaşi efecte ca marca înregistratã pe cale naţionalã.
    (3) Înregistrarea internaţionalã a unei mãrci a cãrei protecţie îşi produce efectele pe teritoriul României este înscrisã în Registrul mãrcilor.

    CAP. V
    Marca comunitarã

    ART. 25
    Depunerea cererii de înregistrare a mãrcii comunitare
    (1) Cererea de înregistrare a mãrcii comunitare se depune, la alegerea solicitantului, direct la OHIM sau prin intermediul OSIM.
    (2) Când cererea de înregistrare a mãrcii comunitare se depune la OSIM, acesta o transmite la OHIM în termen de maximum douã sãptãmâni de la depunere, fãrã examinare.
    (3) Odatã cu cererea de înregistrare a mãrcii comunitare se depune şi dovada achitãrii taxei pentru transmiterea cererii care reprezintã numai costurile legate de expediere.
    (4) În situaţia prevãzutã la alin. (2), data de depozit a cererii de înregistrare a mãrcii este aceea la care solicitantul a prezentat la OSIM cererea de înregistrare a mãrcii comunitare, conţinând elementele prevãzute la art. 26 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2007 , respectiv:
    a) o cerere pentru înregistrarea unei mãrci comunitare;
    b) datele care permit identificarea solicitantului;
    c) lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
    d) reproducerea mãrcii,
sub rezerva plãţii taxei de depunere datorate de solicitant direct la OHIM, în termen de o lunã de la depunerea elementelor prevãzute la lit. a)-d).
    ART. 26
    Revendicarea anterioritãţii mãrcii naţionale
    (1) Titularul unei mãrci anterioare înregistrate în România sau care a fãcut obiectul unei înregistrãri pe cale internaţionalã cu efect în România poate beneficia, conform art. 68 alin.(1) din lege, de vechimea mãrcii anterioare la înregistrarea pe cale comunitarã a unei mãrci identice pentru produse şi servicii identice ori cuprinse în lista de produse şi servicii pentru care a fost înregistratã marca anterioarã.
    (2) În situaţia revendicãrii vechimii mãrcii naţionale, dacã titularul mãrcii comunitare renunţã la marca anterioarã sau drepturile cu privire la marca anterioarã înceteazã în orice alt mod, acesta este considerat ca beneficiind în continuare de aceleaşi drepturi pe care le-ar fi avut dacã marca anterioarã continua sã fie înregistratã.
    (3) Vechimea revendicatã, pentru o marcã comunitarã, se stinge atunci când titularul mãrcii anterioare a cãrei vechime a fost revendicatã este declarat decãzut din drepturi ori când marcã anterioarã este anulatã sau titularul renunţã la aceasta înainte de înregistrarea mãrcii comunitare.
    ART. 27
    Conversia cererilor de marcã comunitarã
    (1) O cerere de marcã comunitarã sau o marcã comunitarã înregistratã poate fi transformatã în cerere de marcã naţionalã conform art. 112 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 .
    (2) OSIM primeşte cererile de conversie/transformare a cererilor de mãrci comunitare în cerere de marcã naţionalã şi le introduce în baza de date naţionalã cu data de depozit a cererii comunitare.
    (3) În cazul în care solicitantul cererii de conversie este cetãţean al unui stat membru UE sau al Spaţiului Economic European, OSIM notificã necesitatea achitãrii taxelor de depunere şi publicare, acordând un termen de 3 luni care curge de la data notificãrii. Publicarea cererii se face la data prezentãrii de cãtre solicitant a dovezii de achitare a taxei; în caz contrar, cererea va fi respinsã.
    (4) În cazul în care solicitantul cererii de conversie nu este cetãţean al unui stat membru UE sau al Spaţiului Economic European, reprezentarea prin mandatar este obligatorie şi OSIM va notifica necesitatea desemnãrii unui mandatar, precum şi cerinţa achitãrii taxei de depunere şi publicare a cererii de conversie.
    (5) Cerinţele prevãzute la alin. (3) vor fi îndeplinite de cãtre solicitant în termen de 3 luni de la data notificãrii; în caz contrar, cererea va fi respinsã.

    CAP. VI
    Modificãri

    ART. 28
    Modificarea cererii de înregistrare a mãrcii
    (1) O solicitare pentru modificarea unei cereri de înregistrare a unei mãrci trebuie sã conţinã urmãtoarele elemente:
    a) numãrul cererii de înregistrare a mãrcii;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul solicitantului;
    c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacã este cazul;
    d) indicarea elementului din cerere care trebuie modificat, precum şi elementul care trebuie sã figureze ca urmare a modificãrii cererii;
    e) dacã modificarea vizeazã reprezentarea mãrcii, o reproducere a mãrcii modificatã.
    (2) Solicitarea de modificare a unei cereri de înregistrare a unei mãrci va fi luatã în considerare numai dupã efectuarea plãţii taxei legale; în caz contrar, solicitarea de modificare a cererii nu produce efecte.
    (3) OSIM poate acorda un termen de o lunã pentru remedierea iregularitãţilor privind solicitarea de modificare a cererii; în cazul în care aceste iregularitãţi nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va respinge solicitarea de modificare a cererii de înregistrare a mãrcii.
    (4) Dacã solicitantul doreşte modificarea aceluiaşi element în mai multe cereri este suficientã prezentarea unei singure solicitãri de modificare; modificarea este supusã plãţii taxei prevãzute de lege pentru fiecare dintre cererile ce urmeazã a fi modificate.
    (5) Solicitarea privind modificarea numelui sau adresei solicitantului/mandatarului desemnat de solicitant nu este supusã niciunei taxe în situaţia în care aceasta intervine independent de voinţa solicitantului/mandatarului.
    (6) Dacã cererea conţine erori materiale imputabile solicitantului, rectificarea va fi efectuatã la cererea acestuia şi va fi publicatã în BOPI numai dupã prezentarea dovezii de achitare a taxei legale.
    ART. 29
    Modificãri privind marca înregistratã
    (1) O cerere de modificare a înregistrãrii unei mãrci va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numãrul de înregistrare a mãrcii;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului mãrcii;
    c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacã este cazul;
    d) indicarea elementului din reprezentarea mãrcii a cãrui modificare este solicitatã, în sensul art. 34 alin. (1) din lege;
    e) o reprezentare a mãrcii modificate.
    (2) Cererea de modificare este consideratã a fi depusã numai dupã ce plata taxei legale a fost achitatã de titularul mãrcii; în caz contrar, cererea este consideratã ca o simplã corespondenţã şi nu produce efecte.
    (3) OSIM poate acorda un termen de o lunã pentru remedierea iregularitãţilor privind cererea de modificare a înregistrãrii mãrcii; în cazul în care aceste iregularitãţi nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va respinge cererea de modificare.
    (4) Când modificarea se referã la acelaşi element conţinut în mai multe mãrci înregistrate care aparţin aceluiaşi titular, este suficientã prezentarea unei singure cereri de modificare. Taxa legalã va fi achitatã pentru fiecare înregistrare a mãrcii ce urmeazã a fi modificatã.
    (5) Dacã înregistrarea mãrcii sau înregistrarea publicatã comportã o eroare imputabilã OSIM, rectificarea va fi efectuatã din oficiu ori la solicitarea titularului. Cererea de rectificare prezentatã de titular nu va fi supusã niciunei taxe. Rectificãrile efectuate se publicã în BOPI.
    (6) Dacã înregistrarea mãrcii sau înregistrarea publicatã comportã o eroare imputabilã titularului, rectificarea va fi efectuatã la solicitarea titularului şi va fi publicatã în BOPI numai dupã prezentarea dovezii de achitare a taxei legale.
    ART. 30
    Modificarea numelui/denumirii sau adresei/sediului titularului mãrcii sau mandatarului
    (1) O cerere de modificare a numelui/denumirii sau adresei/sediului titularului unei mãrci înregistrate va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numãrul de înregistrare a mãrcii;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului, astfel cum sunt înscrise în Registrul mãrcilor;
    c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului modificate, la solicitarea acestuia;
    d) dacã titularul şi-a desemnat un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului.
    (2) În cazul în care în cerere se menţioneazã cã titularul a desemnat un mandatar, odatã cu cererea de modificare trebuie sã se facã dovada depunerii procurii de reprezentare.
    (3) O singurã cerere poate fi prezentatã pentru modificarea numelui/denumirii sau adresei/sediului în douã ori mai multe înregistrãri ale aceluiaşi titular.
    (4) OSIM poate acorda un termen de o lunã pentru remedierea unor iregularitãţi din cererea de modificare a numelui/denumirii sau adresei/sediului titularului; în cazul în care aceste iregularitãţi nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va respinge cererea de modificare.
    (5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) sunt aplicabile şi cu privire la modificarea numelui/denumirii sau adresei/sediului mandatarului desemnat de titular.
    (6) Când OSIM este înştiinţat cu privire la modificarea denumirii adresei intervenitã independent de voinţa titularului mãrcii ori a mandatarului, pentru înscrierea modificãrii nu se datoreazã taxe.
    ART. 31
    Reînnoirea înregistrãrii mãrcii
    (1) O cerere de reînnoire va conţine urmãtoarele elemente:
    a) solicitarea expresã de reînnoire a înregistrãrii mãrcii;
    b) dacã cererea este prezentatã de titular, numele şi adresa acestuia;
    c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului, dacã este cazul;
    d) data depozitului reglementar al cererii de înregistrare a mãrcii;
    e) numãrul înregistrãrii mãrcii;
    f) menţiunea cã reînnoirea este cerutã pentru toate produsele şi serviciile la care se referã marca înregistratã sau, dupã caz, indicarea claselor ori produselor şi serviciilor vizate de reînnoire;
    g) semnãtura titularului, persoanei autorizate de titular sau semnãtura mandatarului, dupã caz;
    h) dovada plãţii taxei legale, pentru reînnoirea înregistrãrii mãrcii, inclusiv taxa de eliberare a certificatului de reînnoire.
    (2) Dacã cererea de reînnoire prezentatã în termenele prevãzute la art. 30 alin. (3) din lege nu conţine unul dintre elementele prevãzute la alin. (1), OSIM notificã solicitantului iregularitãţile constatate, acordând un termen de 3 luni pentru remedierea acestora.
    (3) În situaţia în care cererea îndeplineşte condiţiile legale, OSIM elibereazã certificatul de reînnoire şi îl comunicã titularului mãrcii, numai dacã se face dovada achitãrii taxei de eliberare a certificatului.
    (4) Dacã remedierile notificate nu sunt efectuate în termenul acordat, cererea de înregistrare a mãrcii se respinge.

    CAP. VII
    Transmiterea drepturilor asupra mãrcilor: cesiuni, licenţe şi alte drepturi

    ART. 32
    Cererea de înscriere a cesiunii unei mãrci
    (1) Cererea de înscriere a cesiunii va fi depusã la OSIM de cãtre titular sau persoana care a devenit noul titular al mãrcii înregistrate.
    (2) Cererea de înscriere a cesiunii unei mãrci va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul noului titular;
    c) dacã titularul are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
    d) dacã noul titular are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
    e) când noul titular este cetãţean strãin, denumirea statului al cãrui cetãţean este, denumirea statului în care noul titular îşi are domiciliul/sediul sau în care noul titular are o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
    f) când noul titular este o persoanã juridicã, forma de constituire a acesteia, precum şi denumirea statului a cãrui legislaţie a servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice;
    g) numãrul mãrcii înregistrate şi schimbarea ce urmeazã a fi înscrisã;
    h) lista cuprinzând produsele şi serviciile la care se referã cesiunea mãrcii, dacã cesiunea nu priveşte toate produsele şi serviciile înregistrate;
    i) documentele care fac dovada cesiunii mãrcii în conformitate cu art. 33.
    (3) Odatã cu depunerea cererii de înscriere a cesiunii se depune şi dovada achitãrii taxei legale; în caz contrar, cererea nu produce efecte.
    ART. 33
    Schimbarea titularului
    (1) Când schimbarea titularului rezultã dintr-un contract de cesiune, cererea de înregistrare a cesiunii unei mãrci va fi însoţitã de unul dintre urmãtoarele documente:
    a) o copie legalizatã a contractului de cesiune;
    b) un extras din contractul care stabileşte schimbarea titularului, în copie legalizatã.
    (2) Când schimbarea titularului rezultã dintr-o fuziune, cererea de înscriere va fi însoţitã de copia autentificatã a actului de fuziune.
    (3) În situaţia prevãzutã la alin. (2), dacã schimbarea vizeazã numai unul sau o parte dintre cotitulari, şi nu toţi cotitularii, la cererea de înscriere a fuziunii se va anexa un document semnat de ceilalţi cotitulari care sã conţinã acordul expres al acestora cu privire la noul titular.
    (4) Când schimbarea titularului rezultã din alte motive decât un contract de cesiune sau fuziune, cum ar fi schimbare prin efectul legii, pe cale succesoralã, prin executarea silitã a debitorului ori în baza unei hotãrâri judecãtoreşti, cererea va indica şi va fi însoţitã de documentul justificativ în copie legalizatã.
    (5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) şi ale art. 34 se aplicã prin analogie şi în cazul schimbãrii solicitantului cererii de înregistrare a unei mãrci, când schimbarea se referã la una sau mai multe cereri ori se referã în acelaşi timp la una sau mai multe cereri şi la una ori mai multe înregistrãri.
    (6) Totuşi, când o cerere nu are încã numãr sau numãrul nu este cunoscut de solicitant ori mandatar, cererea de înscriere a modificãrii trebuie sã conţinã elemente care sã permitã identificarea cererii de înregistrare a mãrcii.
    (7) Marca poate face obiectul unei mãsuri de executare silitã, al unui gaj ori al altui drept real prevãzut de lege.
    (8) La cererea unei pãrţi, când se constatã cã a fost depus un act, în copie conformã ori legalizatã, din care rezultã instituirea unei mãsuri de executare silitã, a unui gaj ori a altui drept real prevãzut de lege cu privire la o marcã înregistratã, acestea se înscriu în Registrul mãrcilor şi se publicã în BOPI, sub condiţia achitãrii taxelor legale.
    ART. 34
    Înscrierea cesiunii
    (1) Când cererea de înscriere a cesiunii nu este însoţitã de toate documentele prevãzute la art. 32, OSIM acordã un termen de 3 luni pentru depunerea acestora. În cazul în care documentele nu sunt depuse în termenul acordat, OSIM decide respingerea cererii.
    (2) O singurã cerere de înscriere a cesiunii unei mãrci este suficientã în cazul cesiunii a douã sau mai multe mãrci, cu condiţia ca pentru toate aceste mãrci sã existe un singur titular, iar cesiunea sã se efectueze cãtre un unic titular.
    (3) Când schimbarea titularului nu se referã la totalitatea produselor şi serviciilor mãrcii înregistrate, OSIM creeazã o înregistrare distinctã care menţioneazã produsele sau serviciile asupra cãrora poartã schimbarea titularului prin cesiune.
    (4) Când OSIM constatã cã au fost depuse toate documentele prevãzute de art. 32 şi s-a fãcut dovada achitãrii taxei legale, înscrie cesiunea în Registrul mãrcilor şi o publicã în BOPI.
    (5) Dacã cesiunea nu a fost înscrisã în Registrul mãrcilor şi publicatã, succesorul în drepturi nu poate sã se prevaleze de drepturile care decurg din înregistrarea mãrcii.
    ART. 35
    Înscrierea licenţelor şi a altor drepturi
    (1) Cererea de înscriere a unei licenţe sau a constituirii unui drept real cu privire la o marcã va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului;
    b) dacã titularul are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
    c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul beneficiarului licenţei sau al dreptului real;
    d) dacã beneficiarul licenţei are un mandatar, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
    e) dacã este cazul, denumirea statului al cãrui cetãţean este beneficiarul licenţei, a statului în care acesta îşi are domiciliul/sediul sau o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
    f) când titularul sau beneficiarul licenţei este o persoanã juridicã, forma de constituire a acesteia, precum şi statul a cãrui legislaţie a servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice;
    g) numãrul înregistrãrii mãrcii care face obiectul înscrierii licenţei sau a dreptului real;
    h) lista cuprinzând produsele şi serviciile la care se referã marca ce face obiectul cererii de înscriere a licenţei sau a dreptului real;
    i) durata pentru care se acordã licenţa;
    j) teritoriul pentru care se acordã licenţa;
    k) semnãtura titularului sau a mandatarului acestuia.
    (2) Când marca face obiectul unei licenţe pentru o parte din produsele şi serviciile pentru care marca este înregistratã sau când licenţa este limitatã teritorial ori în timp, cererea de înregistrare a licenţei va indica, dupã caz:
    a) produsele şi serviciile la care se referã licenţa;
    b) partea din teritoriul României pentru care se acordã licenţa;
    c) durata pentru care se acordã licenţa.
    (3) Odatã cu depunerea cererii de înscriere a licenţei se depune şi dovada achitãrii taxei legale; în caz contrar, cererea nu produce efecte.
    (4) Cererea de înscriere a unei licenţe se depune la OSIM de cãtre titularul mãrcii înregistrate sau beneficiarul licenţei şi va fi însoţitã de un extras din contractul de licenţã indicând drepturile transmise, în copie legalizatã.
    (5) Când elementele prevãzute la alin. (1) şi (2) nu sunt îndeplinite, OSIM acordã solicitantului cererii de înregistrare a licenţei un termen de 3 luni pentru remedierea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM decide respingerea cererii.
    (6) În cazul unei licenţe exclusive privind o marcã, aceasta este înscrisã în Registrul mãrcilor sub menţiunea "licenţã exclusivã", dacã titularul şi licenţiatul solicitã în mod expres aceastã menţiune.
    (7) O singurã cerere poate fi prezentatã pentru douã sau mai multe mãrci cu condiţia ca titularul şi licenţiatul sã fie aceiaşi, iar numerele tuturor înregistrãrilor în discuţie sã fie indicate în cerere şi taxa legalã de înscriere a licenţei sã fie achitatã pentru fiecare marcã în parte.

    CAP. VIII
    Stingerea drepturilor asupra mãrcilor

    ART. 36
    Stingerea drepturilor
    Drepturile asupra unei mãrci se sting:
    a) la expirarea duratei de protecţie;
    b) prin renunţarea expresã a titularului dreptului;
    c) prin decãderea din drepturi a titularului;
    d) prin anularea înregistrãrii mãrcii.
    ART. 37
    Expirarea duratei de protecţie
    Când înregistrarea unei mãrci nu este reînnoitã, la expirarea termenului prevãzut la art. 30 alin. (5) din lege, OSIM înscrie în Registrul mãrcilor menţiunea cã înregistrarea acestei mãrci a rãmas fãrã efect de la data expirãrii ultimei perioade de protecţie de 10 ani.
    ART. 38
    Renunţarea
    (1) Declaraţia de renunţare la o marcã va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numãrul înregistrãrii mãrcii;
    b) numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului;
    c) dacã un mandatar a fost desemnat, numele sau denumirea şi adresa ori sediul acestuia;
    d) dacã renunţarea la marcã vizeazã numai anumite produse şi servicii, lista cuprinzând produsele şi serviciile pentru care se declarã renunţarea.
    (2) Dacã o licenţã a fost înscrisã, renunţarea va fi înscrisã în Registrul mãrcilor numai dupã un termen de 3 luni de la data la care titularul mãrcii a prezentat la OSIM un document din care sã rezulte cã titularul a informat licenţiatul despre intenţia sa de renunţare la marcã. Dacã, înainte de expirarea acestui termen, titularul prezintã la OSIM dovezi privind acordul licenţiatului, renunţarea va fi de îndatã înregistratã.
    (3) Declaraţia de renunţare la marcã a titularului unei mãrci înregistrate, care face obiectul unui gaj sau pentru care au fost instituite mãsuri de executare silitã ori alte drepturi reale stabilite de lege, care sunt în vigoare, nu poate fi înscrisã în Registrul mãrcilor.
    (4) În cazul în care nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevãzute la alin. (1)-(3), OSIM acordã persoanei care solicitã înscrierea renunţãrii la marcã un termen de 3 luni pentru remedierea acestor lipsuri. Dacã lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM decide respingerea înscrierii renunţãrii la marcã în Registrul mãrcilor.
    (5) Renunţarea la marcã produce efecte numai de la data înscrierii în Registrul mãrcilor. Renunţarea se publicã în BOPI.
    ART. 39
    Decãderea din drepturi şi anularea înregistrãrii mãrcii
    (1) O cerere de decãdere a titularului din drepturile conferite de marcã sau o cerere de anulare a înregistrãrii unei mãrci poate fi formulatã de orice persoanã interesatã, pentru motivele prevãzute la art. 46 sau, dupã caz, art. 47 din lege, la Tribunalul Bucureşti - Secţia civilã.
    (2) Cererea de decãdere sau cererea în anulare va conţine cel puţin urmãtoarele:
    a) datele de identificare ale solicitantului cererii de decãdere sau ale solicitantului cererii de anulare;
    b) indicaţii privind marca înregistratã ce face obiectul cererii de decãdere sau cererii în anulare;
    c) cauzele de decãdere sau nulitate;
    d) motive în susţinerea cererii formulate.
    (3) În cazul în care cererea în anulare este întemeiatã pe dispoziţiile art. 47 alin. (1) lit. b) din lege, se vor depune precizãri asupra dreptului pe care este fondatã aceastã cerere şi, dupã caz, documentele care dovedesc faptul cã persoana care solicitã anularea înregistrãrii unei mãrci este abilitatã sã invoce dreptul anterior.
    (4) În cazul în care cererea în anulare este întemeiatã pe unul dintre motivele prevãzute la art. 47 alin. (1) lit. d) sau e) din lege, se vor depune precizãri privind dreptul pe care este fondatã cererea în anulare şi, dupã caz, documente care dovedesc cã persoana care solicitã anularea înregistrãrii unei mãrci este titularul dreptului pe care-l invocã.
    (5) Hotãrârea judecãtoreascã definitivã şi prin care, dupã caz, titularul a fost decãzut din drepturile conferite de marcã sau prin care înregistrarea mãrcii a fost anulatã se va comunica la OSIM de cãtre persoana interesatã.

    CAP. IX
    Mãrci colective şi mãrci de certificare

    ART. 40
    Protecţia mãrcilor colective
    (1) Cererea de înregistrare a unei mãrci colective prezentatã conform cerinţelor prevãzute la art. 10 va fi însoţitã de un regulament de folosire a mãrcii.
    (2) Regulamentul de folosire trebuie sã conţinã cel puţin urmãtoarele elemente:
    a) denumirea şi sediul asociaţiei;
    b) obiectul de activitate şi modul de reprezentare al asociaţiei;
    c) condiţiile de afiliere;
    d) indicaţii privind persoanele autorizate sã utilizeze marca colectivã;
    e) condiţiile de utilizare a mãrcii colective;
    f) motivele pentru care utilizarea mãrcii colective poate fi interzisã de cãtre titular unui membru al asociaţiei, precum şi alte sancţiuni ce pot fi aplicate în cazul nerespectãrii regulamentului;
    g) indicaţii privind necesitatea acordului tuturor membrilor asociaţiei, în situaţia în care titularul mãrcii colective transmite drepturile cu privire la aceastã marcã.
    (3) Dacã depozitul unei mãrci colective nu îndeplineşte una dintre condiţiile prevãzute la art. 10 sau dacã regulamentul de folosire a mãrcii colective nu conţine toate elementele prevãzute la alin. (2), OSIM poate acorda solicitantului un termen de maximum 3 luni pentru completarea lipsurilor. În cazul în care lipsurile nu sunt remediate în termenul acordat, OSIM va decide respingerea cererii sau, dupã caz, nerecunoaşterea prioritãţii invocate.
    (4) Titularul unei mãrci colective poate cere în justiţie, în numele persoanelor abilitate sã utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acestea, ca urmare a folosirii neautorizate a mãrcii de cãtre terţi.
    ART. 41
    Protecţia mãrcilor de certificare
    (1) Cererea de înregistrare a unei mãrci de certificare întocmitã conform cerinţelor prevãzute la art. 10 va fi însoţitã de:
    a) un regulament de folosire a mãrcii;
    b) autorizaţia sau alt document din care sã rezulte exercitarea legalã a unor activitãţi de certificare şi control al calitãţii produselor şi serviciilor.
    (2) Dacã solicitantul este o persoanã juridicã strãinã, acesta va prezenta în locul documentelor prevãzute la alin. (1) lit. b) dovada înregistrãrii sau depunerii spre înregistrare a mãrcii de certificare în ţara de origine.
    (3) Regulamentul de folosire a mãrcii va conţine elementele prevãzute la art. 57 alin. (2) din lege.
    (4) Autorizarea datã de titular pentru folosirea mãrcii de certificare se va face cu plata, de cãtre persoana care a primit aceastã autorizare, a unei remuneraţii adecvate ce va fi stabilitã prin regulamentul de folosire a mãrcii.
    (5) Titularul unei mãrci de certificare poate cere în justiţie, în numele persoanelor abilitate sã utilizeze marca, repararea prejudiciului suferit de acesta, ca urmare a folosirii neautorizate a mãrcii de cãtre terţi.
    (6) Folosirea mãrcii de certificare este interzisã pentru produsele sau serviciile titularului mãrcii ori care aparţin unei întreprinderi a cãrei activitate este strâns legatã în plan economic de cea a titularului.

    CAP. X
    Indicaţii geografice

    ART. 42
    Protecţia indicaţiilor geografice
    (1) O indicaţie geograficã va fi protejatã, potrivit art. 72 din lege, numai dacã existã o legãturã strânsã între produsele la care se referã indicaţia geograficã şi locul de origine al acestora în ceea ce priveşte calitatea, reputaţia ori alte caracteristici ale produselor. O indicaţie geograficã nu poate fi protejatã pentru simplul fapt cã produsul la care se referã indicaţia geograficã este originar dintr-o anumitã regiune.
    (2) În cazul indicaţiilor geografice omonime pentru vinuri, fiecare indicaţie va fi însoţitã de menţiunea denumirii asociaţiei de producãtori a vinurilor respective. Protecţia va fi acordatã fiecãrei indicaţii geografice, cu condiţia ca indicaţia geograficã în cauzã sã fie folositã în mod tradiţional şi constant pentru a descrie şi prezenta un vin produs în zona geograficã la care se referã.
    (3) În sensul art. 76 lit. b) din lege, este generic şi nu poate fi protejat ca indicaţie geograficã numele unui produs care, deşi se referã la locul sau regiunea în care acesta a fost iniţial fabricat, produs ori comercializat, a devenit nume comun pentru un anumit tip de produse.
    (4) O indicaţie geograficã înregistratã nu va putea fi consideratã cã a devenit genericã şi nici nu se va putea considera cã a intrat în domeniul public.
    ART. 43
    Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice
    (1) Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice va conţine:
    a) solicitarea expresã cu privire la înregistrarea unei indicaţii geografice şi la acordarea dreptului de utilizare a acesteia;
    b) denumirea şi sediul asociaţiei de producãtori care solicitã înregistrarea indicaţiilor geografice;
    c) lista cuprinzând persoanele autorizate sã utilizeze indicaţia geograficã;
    d) indicaţia geograficã ce face obiectul cererii;
    e) tipul de produse la care se referã indicaţia geograficã, precum şi indicarea locului de fabricaţie şi a limitelor ariei geografice de producţie;
    f) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului autorizat, dacã asociaţia de producãtori şi-a desemnat un mandatar.
    (2) Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice va fi însoţitã de:
    a) un caiet de sarcini conţinând elementele prevãzute de alin. (4);
    b) un certificat de conformitate a produselor cu elementele prevãzute în caietul de sarcini, eliberat de autoritatea publicã centralã de specialitate;
    c) dovada achitãrii taxei de înregistrare a indicaţiei geografice;
    d) procura de reprezentare a solicitantului cererii, dacã este cazul.
    (3) Dacã solicitantul înregistrãrii unei indicaţii geografice este o asociaţie de producãtori strãinã, cererea va fi însoţitã de urmãtoarele documente:
    a) documentul justificativ, în copie certificatã pentru conformitate, al titlului de protecţie obţinut în ţara de origine;
    b) dovada achitãrii taxei de înregistrare a indicaţiei geografice;
    c) procura de reprezentare a solicitantului cererii.
    (4) Caietul de sarcini anexat la cererea de înregistrare a indicaţiei geografice va conţine cel puţin urmãtoarele elemente:
    a) denumirea produsului la care se referã indicaţia geograficã;
    b) descrierea produsului şi a principalelor caracteristici ale acestuia;
    c) delimitarea ariei geografice de producţie;
    d) elementele care dovedesc cã produsul este originar din aria geograficã de producţie;
    e) descrierea metodei de obţinere a produsului;
    f) elementele care justificã legãtura produsului cu zona sau cu originea geograficã a acestuia;
    g) referinţe privind procedurile de control a calitãţii produselor, precum şi organul competent sã efectueze acest control.
    ART. 44
    Procedura de înregistrare a unei indicaţii geografice
    (1) În termen de 3 luni de la depunerea la OSIM, cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice este supusã examinãrii condiţiilor prevãzute la art. 73, 75 şi 76 din lege şi la art. 43 din prezentul regulament.
    (2) Dacã cererea îndeplineşte condiţiile legale, OSIM decide înregistrarea indicaţiei geografice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia asociaţiei de producãtori solicitante. În termen de douã luni de la luarea acestei decizii, OSIM publicã în BOPI indicaţia geograficã şi lista cuprinzând persoanele autorizate sã utilizeze indicaţia geograficã.
    (3) O opoziţie la înregistrarea unei indicaţii geografice poate fi formulatã în termen de douã luni de la publicarea cererii, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 76 din lege sau dacã o persoanã are un interes legitim fondat pe un drept de proprietate industrialã anterior protejat, cu care indicaţia geograficã ar intra în conflict.
    (4) OSIM notificã o copie a opoziţiei solicitantului înregistrãrii indicaţiei geografice pentru ca acesta sã îşi poatã prezenta observaţiile asupra motivelor opoziţiei.
    (5) Dacã motivele opoziţiei sunt întemeiate OSIM va respinge cererea de înregistrare a indicaţiei geografice şi va publica decizia de respingere în BOPI.
    (6) În caz contrar situaţiei prevãzute la alin. (5), OSIM înregistreazã indicaţia geograficã în Registrul indicaţiilor geografice, o publicã în BOPI şi elibereazã asociaţiei de producãtori solicitante certificatul de înregistrare a indicaţiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia; OSIM va publica în BOPI şi va menţiona în Registrul indicaţiilor geografice şi organul competent sã efectueze controlul produselor, stabilit prin caietul de sarcini al indicaţiilor geografice.
    ART. 45
    Modificarea caietului de sarcini
    (1) Persoanele autorizate de OSIM sã utilizeze indicaţia geograficã înregistratã pot solicita modificarea caietului de sarcini, când evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau revizuirea delimitãrii geografice o impune.
    (2) Cererea de modificare a caietului de sarcini va fi supusã procedurii prevãzute la art. 44, în afara cazului în care modificãrile cerute sunt neesenţiale.
    (3) OSIM va înscrie în Registrul indicaţiilor geografice modificãrile aduse caietului de sarcini şi le va publica în BOPI.
    ART. 46
    Cererea de reînnoire a dreptului de utilizare a indicaţiilor geografice
    (1) Persoanele autorizate de OSIM sã utilizeze indicaţia geograficã pot înainte de expirarea fiecãrei perioade de 10 ani sã solicite la OSIM reînnoirea dreptului de utilizare.
    (2) Cererea de reînnoire va fi însoţitã de o confirmare din partea autoritãţii publice centrale de specialitate cu privire la menţinerea caracteristicilor produselor, precum şi de dovada achitãrii taxei legale.
    (3) În lipsa documentelor prevãzute la alin. (2), OSIM decide respingerea cererii de reînnoire.
    ART. 47
    Apãrarea drepturilor asupra indicaţiilor geografice
    (1) Deciziile OSIM privind indicaţiile geografice se iau de cãtre examinatorul dosarului în cauzã.
    (2) Dacã o cerere în anularea înregistrãrii unei indicaţii geografice a fost prezentatã în justiţie, hotãrârea judecãtoreascã definitivã se comunicã la OSIM de persoana interesatã; în situaţia în care înregistrarea indicaţiei geografice a fost anulatã, OSIM va publica hotãrârea şi va radia indicaţia geograficã din Registrul indicaţiilor geografice.
    (3) Dacã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã persoanele autorizate de OSIM sã utilizeze o indicaţie geograficã au fost decãzute din acest drept, OSIM va publica hotãrârea în BOPI şi va înscrie decãderea în Registrul indicaţiilor geografice.
    (4) Orice persoanã care dovedeşte un interes legitim poate solicita în justiţie, în temeiul art. 82 alin. (1) din lege, interzicerea folosirii unei indicaţii geografice de cãtre o persoanã neautorizatã, chiar dacã pe produs este indicatã originea realã a acestuia sau menţiuni precum: gen, tip, imitaţie şi altele asemenea.
    (5) Indicaţiile geografice pentru vinuri sau produse spirtoase beneficiazã de o protecţie suplimentarã, persoanele autorizate sã foloseascã aceste indicaţii având dreptul de a interzice actele prevãzute la art. 82 alin. (2) din lege, fãrã a fi necesar sã se dovedeascã inducerea în eroare a consumatorului sau producerea unor acte de concurenţã neloaialã.

    CAP. XI
    Comisia de contestaţii

    ART. 48
    Comisia de contestaţii
    În cadrul OSIM funcţioneazã Comisia de contestaţii privind mãrcile şi indicaţiile geografice, denumitã în continuare Comisia.
    ART. 49
    Componenţa şi competenţa Comisiei
    (1) Comisia este formatã din:
    a) preşedinte, directorul general al OSIM sau prin delegare de competenţã directorul Direcţiei apeluri/strategie; în lipsa acestora sau în situaţii de incompatibilitate preşedinţia va fi asiguratã de directorul general adjunct sau directorul Direcţiei juridice;
    b) 2 membri, dintre care cel puţin unul este consilier juridic; unul dintre membri este raportorul cazului.
    (2) Secretariatul Comisiei este asigurat de un referent din cadrul Direcţiei apeluri/strategie.
    (3) Directorul general al OSIM va aproba componenţa nominalã a Comisiei şi termenele pentru soluţionarea contestaţiilor.
    (4) Comisia de contestaţii va fi competentã sã soluţioneze contestaţiile formulate împotriva deciziilor OSIM, prevãzute la art. 86 alin. (1) şi (2) din lege.
    ART. 50
    Procedura de soluţionare a contestaţiilor
    (1) Contestaţiile se fac în scris şi se depun la Registratura generalã a OSIM, prin poştã sau pe cale electronicã, în termen de 30 de zile de la comunicarea sau, dupã caz, de la publicarea în BOPI a deciziilor OSIM.
    (2) Contestaţia se redacteazã în limba românã şi va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numele, prenumele şi domiciliul, reşedinţa persoanei fizice sau, dupã caz, denumirea şi sediul persoanei juridice care a formulat contestaţia;
    b) obiectul contestaţiei;
    c) motivele pe care se întemeiazã contestaţia;
    d) semnãtura persoanei care a formulat contestaţia.
    (3) Contestaţia va fi însoţitã de dovezi, sub formã de înscrisuri, în susţinerea acesteia, de dovada achitãrii taxei prevãzute de lege pentru examinarea unei contestaţii şi, dacã este cazul, de procurã.
    (4) Contestaţia şi dovezile se vor depune în atâtea copii câte pãrţi sunt. Copiile vor fi certificate conform cu originalul de partea care le depune. Dacã înscrisurile sunt redactate într-o limbã strãinã, se vor depune traduceri ale acestora în limba românã, certificate de partea care le depune.
    (5) Procedura se desfãşoarã cu citarea pãrţilor.
    (6) Intimatul va putea depune rãspuns la contestaţie cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei.
    (7) Contestaţia poate fi depusã şi susţinutã în faţa Comisiei direct sau printr-un reprezentant.
    (8) În faţa Comisiei pãrţile se pot prezenta personal sau pot fi reprezentate de un consilier în proprietate industrialã autorizat ori de un avocat. Persoanele juridice se pot prezenta în faţa Comisiei prin reprezentant legal sau prin consilier juridic, cu delegaţie.
    ART. 51
    Pregãtirea şedinţei de contestaţii
    (1) Pregãtirea şedinţei de contestaţii va fi asiguratã de secretarul Comisiei, care va ţine evidenţa contestaţiilor, înregistrate în ordine cronologicã, într-un registru cu aceastã destinaţie.
    (2) Preşedintele Comisiei fixeazã termenele şedinţelor de contestaţii şi dispune cu privire la invitarea pãrţilor.
    (3) Dacã partea convocatã nu se prezintã la termenul fixat, procedura în faţa Comisiei se poate desfãşura în lipsa pãrţii.
    (4) Prezenţa pãrţilor la termenul de soluţionare a contestaţiilor acoperã neregularitãţile referitoare la procedura de invitare a pãrţilor.
    (5) Punctul de vedere cu privire la contestaţia formulatã, redactat de un examinator din cadrul Serviciului mãrci, va fi ataşat la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei.
    (6) Punctul de vedere va conţine rãspunsul la motivele invocate de contestator în susţinerea contestaţiei sale.
    (7) Dosarele cererilor de înregistrare a mãrcilor sau a indicaţiilor geografice vor fi puse la dispoziţia Comisiei de cãtre Serviciul mãrci, la solicitarea acesteia.
    ART. 52
    Şedinţele şi dezbaterile
    (1) Şedinţa este publicã. Comisia poate dispune şedinţã secretã dacã dezbaterea publicã ar aduce o vãtãmare uneia dintre pãrţi sau ordinii publice.
    (2) Preşedintele Comisiei deschide, suspendã şi ridicã şedinţa.
    (3) Secretarul Comisiei verificã dacã procedura este completã şi dacã a fost achitatã taxa pentru examinarea contestaţiei şi îl informeazã pe preşedinte.
    (4) La termenul fixat, dacã pãrţile sunt prezente sau dacã se constatã cã procedura a fost legal îndeplinitã, preşedintele Comisiei deschide dezbaterile, dând cuvântul pãrţii care a introdus contestaţia.
    (5) Preşedintele este în drept sã punã întrebãri pãrţilor care sã ducã la lãmurirea celor arãtate prin contestaţie sau rãspunsul la contestaţie şi va putea pune în dezbatere orice împrejurare pentru soluţionarea cauzei, chiar dacã acestea nu sunt cuprinse în contestaţie.
    (6) Membrii Comisiei pot pune întrebãri pãrţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate încuviinţa ca aceştia sã punã întrebãri direct.
    (7) Susţinerile prezentate de pãrţi în şedinţã vor fi consemnate de secretarul Comisiei în condica de şedinţe.
    (8) La cererea temeinic justificatã a pãrţilor sau când din dezbateri rezultã necesitatea producerii de noi dovezi, Comisia poate acorda un nou termen pentru completarea motivelor şi probelor în susţinerea contestaţiei sau, dupã caz, pentru completarea motivelor şi probelor în apãrare, pãrţile prezente luând cunoştinţã de noul termen.
    (9) În situaţiile prevãzute la alin. (8), Comisia va dispune amânarea soluţionãrii contestaţiei, printr-o încheiere de şedinţã semnatã de preşedinte şi secretar.
    ART. 53
    Hotãrârile Comisiei
    (1) Dupã încheierea dezbaterilor, Comisia delibereazã în lipsa pãrţilor şi pronunţã hotãrârea în aceeaşi zi în şedinţã sau în cazuri deosebite, în funcţie de complexitatea cauzei, poate amâna pronunţarea, dar nu mai mult de 3 sãptãmâni. Preşedintele ascultã pãrerile membrilor Comisiei şi se pronunţã cel din urmã.
    (2) În situaţia în care Comisia constatã cã sunt necesare noi lãmuriri sau acte în dosarul cauzei, poate repune cauza pe rol, fixând o nouã şedinţã cu invitarea pãrţilor.
    (3) Dezbaterile din şedinţã şi hotãrârea Comisiei sunt consemnate de secretarul Comisiei în condica de şedinţe.
    (4) Hotãrârea Comisiei va fi luatã numai pe baza faptelor şi dovezilor prezentate de pãrţi în dosarul cauzei şi în şedinţa de contestaţie.
    (5) Dupã luarea hotãrârii, dispozitivul acesteia se înscrie în condica de şedinţe, iar raportorul va redacta proiectul de hotãrâre.
    (6) Hotãrârea Comisiei trebuie sã cuprindã:
    a) numele şi prenumele/denumirea şi domiciliul/sediul persoanei care a formulat contestaţia;
    b) numele sau denumirea mandatarului autorizat ori, dupã caz, al avocatului;
    c) numãrul dosarului de contestaţie;
    d) componenţa Comisiei care a luat hotãrârea;
    e) obiectul contestaţiei, susţinerile pãrţilor şi indicarea dovezilor prezentate de acestea în susţinerea contestaţiei;
    f) motivele de fapt şi temeiurile de drept care stau la baza hotãrârii;
    g) dispozitivul;
    h) calea de atac, termenul în care aceasta se poate exercita şi instanţa la care se introduce acţiunea;
    i) menţiunea cã pronunţarea s-a fãcut în şedinţã publicã, precum şi semnãturile preşedintelui şi ale membrilor Comisiei. În cazul în care unul dintre membrii Comisiei este împiedicat sã semneze hotãrârea, aceasta va fi semnatã de preşedintele Comisiei, cu arãtarea motivelor care au împiedicat semnarea.
    (7) Hotãrârile Comisiei se iau cu majoritate de voturi.
    (8) Hotãrârile se întocmesc într-un singur exemplar original, care se depune la dosarul de hotãrâri al Comisiei şi se pãstreazã de secretariatul Comisiei.
    (9) Hotãrârile se comunicã pãrţilor de secretarul Comisiei, în copie certificatã pentru conformitate cu originalul.
    (10) În soluţionarea contestaţiei, Comisia va putea lua una dintre urmãtoarele hotãrâri:
    a) admiterea contestaţiei, dispunând desfiinţarea sau modificarea deciziei OSIM;
    b) respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei OSIM.
    (11) În cazul în care o contestaţie a fost formulatã înainte ca o decizie sã fi fost luatã de OSIM, Comisia va lua act prin încheierea de şedinţã despre contestaţia prematur formulatã şi va transmite dosarul Serviciului mãrci în vederea continuãrii procedurilor prevãzute de lege şi prezentul regulament.
    (12) În situaţia în care Comisia constatã cã taxa de contestaţie nu a fost achitatã sau contestaţia nu a fost motivatã, va respinge contestaţia pentru lipsa taxei de contestaţie respectiv ca nemotivatã.
    (13) Toate cheltuielile ocazionate de soluţionarea contestaţiei vor fi suportate de partea care a angajat cheltuielile respective.
    (14) Prevederile art. 51-53 referitoare la procedura de soluţionare a contestaţiilor se completeazã, în mod corespunzãtor, cu dispoziţiile <>Codului de procedurã civilã.
    ART. 54
    Evidenţa contestaţiilor
    (1) Procedura de soluţionare a contestaţiilor depuse la Comisie se evidenţiazã în urmãtoarele documente: Registrul de contestaţii în formã electronicã, Condica de şedinţe şi Registrul de hotãrâri ale Comisiei.
    (2) Registrul de contestaţii în care se înregistreazã contestaţiile conţine urmãtoarele elemente:
    a) data la care s-a depus contestaţia şi numãrul sub care a fost înregistratã;
    b) numele, prenumele sau denumirea contestatorului, mandatarului autorizat ori ale avocatului, dupã caz;
    c) obiectul contestaţiei;
    d) termenul fixat pentru soluţionarea contestaţiei;
    e) hotãrârea pronunţatã de Comisie cu privire la contestaţia formulatã;
    f) numãrul documentului de evidenţã fiscalã (chitanţã, ordin de platã etc.) cu care s-a achitat taxa pentru examinarea contestaţiei;
    g) numãrul hotãrârii Comisiei, numãrul şi data la care a fost comunicatã hotãrârea.
    (3) În condica de şedinţe se consemneazã discuţiile din şedinţã.
    (4) Registrul de hotãrâri ale Comisiei cuprinde:
    a) numãrul hotãrârii;
    b) numãrul dosarului de contestaţie;
    c) numele şi prenumele sau denumirea contestatorului, ale/a mandatarului autorizat ori ale/a avocatului, dupã caz;
    d) hotãrârea Comisiei;
    e) data la care s-a pronunţat hotãrârea.
    (5) Evidenţa contestaţiilor se ţine anual, începându-se în fiecare an de la numãrul de ordine 1.

    CAP. XII
    Formulare şi registre

    ART. 55
    Formularele OSIM
    (1) În procedurile în faţa OSIM vor fi utilizate formulare pentru:
    a) cereri de înregistrare a unei mãrci;
    b) opoziţia la înregistrarea unei mãrci;
    c) modificarea unei cereri sau a înregistrãrii unei mãrci;
    d) modificarea numelui sau adresei titularului ori mandatarului;
    e) cererea pentru înscrierea cesiunii unei mãrci;
    f) cererea pentru înscrierea unei licenţe sau pentru constituirea unui drept real;
    g) cererea de radiere sau modificare a înscrierii licenţelor ori a altor drepturi;
    h) declaraţia de renunţare la o marcã;
    i) cererea de reînnoire a înregistrãrii unei mãrci;
    j) cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice;
    k) cererea de reînnoire a dreptului de utilizare a unei indicaţii geografice;
    l) opoziţia la înregistrarea unei indicaţii geografice;
    m) procura de reprezentare.
    (2) OSIM furnizeazã gratuit formularele prevãzute la alin. (1).
    ART. 56
    Registrul mãrcilor
    (1) Registrul mãrcilor va conţine urmãtoarele elemente:
    a) numele sau denumirea şi domiciliul sau sediul solicitantului, cât şi statul pe teritoriul cãruia acesta îşi are domiciliul sau o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
    b) data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a mãrcii;
    c) data şi numãrul atribuit cererii de înregistrare a mãrcii;
    d) data publicãrii cererii de înregistrare a mãrcii;
    e) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
    f) reproducerea mãrcii;
    g) lista de produse şi servicii pentru care a fost înregistratã marca;
    h) indicaţii referitoare la invocarea unei prioritãţi;
    i) declaraţia solicitantului cu privire la renunţarea de a invoca un drept exclusiv asupra unui element al mãrcii;
    j) menţiuni exprese dacã marca este colectivã sau de certificare;
    k) data înregistrãrii şi numãrul atribuit mãrcii înregistrate.
    (2) Sunt, de asemenea, înscrise în Registrul mãrcilor:
    a) modificarea cu privire la numele sau denumirea şi adresa ori sediul titularului sau cu privire la denumirea statului în care acesta îşi are domiciliul/sediul ori o întreprindere în înţelesul art. 3 din Convenţia de la Paris;
    b) modificarea privind numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
    c) în cazul desemnãrii unui nou mandatar, numele sau denumirea şi adresa sau sediul acestuia;
    d) orice modificare sau rectificare cu privire la o marcã ori la lista cuprinzând produse şi servicii;
    e) modificãri privind regulamentul de utilizare al mãrcii colective sau de certificare;
    f) înscrierea oricãrei transmiteri de drepturi cu privire la o marcã sau înscrierea constituirii unui drept real;
    g) reînnoirea înregistrãrii mãrcii;
    h) menţiuni referitoare la stingerea drepturilor asupra mãrcii;
    i) declaraţia de renunţare de cãtre titular la marcã;
    j) menţiuni privind decizia de anulare a înregistrãrii unei mãrci sau decizia de decãdere a titularului din drepturile conferite de marcã, precum şi menţiunea de radiere a mãrcii;
    k) radierea mandatarului.
    (3) Directorul general al OSIM poate decide înscrierea şi a altor menţiuni în Registrul mãrcilor.
    ART. 57
    Registrul indicaţiilor geografice
    (1) Registrul indicaţiilor geografice va conţine urmãtoarele elemente:
    a) denumirea şi sediul asociaţiei de producãtori, solicitantã a înregistrãrii indicaţiei geografice;
    b) data depunerii la OSIM a cererii de înregistrare a indicaţiei geografice;
    c) numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
    d) indicaţia geograficã solicitatã a fi înregistratã;
    e) lista persoanelor autorizate de OSIM sã utilizeze indicaţia geograficã;
    f) tipul de produse la care se referã indicaţia geograficã;
    g) menţiuni privind caietul de sarcini;
    h) numãrul şi data certificatului de conformitate, eliberat de autoritatea publicã centralã de specialitate;
    i) indicaţii privind titlul de protecţie acordat în ţara de origine;
    j) data şi numãrul de înregistrare a indicaţiei geografice;
    k) lista indicaţiilor geografice protejate în baza convenţiilor internaţionale.
    (2) În Registrul indicaţiilor geografice sunt, de asemenea, înscrise:
    a) modificãri privind denumirea sau sediul asociaţiei de producãtori;
    b) modificãri cu privire la lista cuprinzând persoanele autorizate de OSIM sã foloseascã indicaţia geograficã;
    c) modificãri aduse caietului de sarcini;
    d) reînnoirea dreptului de utilizare a indicaţiei geografice;
    e) menţiuni privind decizia de anulare a înregistrãrii indicaţiei geografice şi radierea indicaţiei geografice;
    f) menţiuni privind decizia de decãdere din drepturi a persoanelor autorizate sã utilizeze indicaţia geograficã;
    g) modificãri privind numele sau denumirea şi adresa ori sediul mandatarului;
    h) menţiuni privind desemnarea unui nou mandatar, dacã este cazul.
    (3) Directorul general al OSIM poate decide înscrierea şi a altor menţiuni în Registrul indicaţiilor geografice.
    ART. 58
    Dispoziţii finale şi tranzitorii
    În aplicarea legii şi a prezentului regulament, directorul general al OSIM poate emite norme, ordine şi instrucţiuni.

                                 -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016