Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Având în vedere obiectivul Uniunii Europene de a fi un spaţiu al libertãţii, securitãţii şi al justiţiei şi de a asigura tuturor cetãţenilor ei un nivel ridicat de siguranţã,
ţinând seama de faptul cã, pe lângã numeroasele ei beneficii, libertatea de circulaţie favorizeazã fenomenul infracţional transeuropean, astfel încât se impune o cooperare judiciarã, îndeosebi în materie penalã, tot mai strânsã între statele membre ale Uniunii Europene,
întrucât România şi-a propus sã contribuie la dezvoltarea spaţiului de securitate şi de justiţie al Uniunii Europene,
conştient de faptul cã activitatea infracţionalã desfãşuratã de unii cetãţeni români pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene este de naturã sã afecteze siguranţa tuturor cetãţenilor Uniunii Europene şi sã determine inclusiv consecinţe negative pentru imensa majoritate a cetãţenilor români care locuiesc şi muncesc legal în alte state membre şi îşi aduc o contribuţie activã la prosperitatea economiilor acelor state şi la dezvoltarea economicã a României,
având în vedere evenimentele recente din unele state membre, care impun o reacţie fermã şi neîntârziatã a autoritãţilor române şi în domeniul cooperãrii judiciare în materie penalã,
considerând cã situaţia extraordinarã, a cãrei reglementare nu poate fi amânatã, a fost creatã de necesitatea întãririi mecanismului instituţional al României pentru a rãspunde eficient noilor provocãri ale criminalitãţii fãrã frontiere,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.
TITLUL I
Dispoziţii pentru reglementarea procedurii de trimitere în statele membre ale Uniunii Europene sau în state terţe a unor magistraţi de legãturã, în aplicarea Acţiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptatã de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legãturã, în scopul îmbunãtãţirii cooperãrii judiciare între statele membre ale Uniunii Europene
ART. 1
Scop
Prezentul titlu creeazã cadrul juridic pentru trimiterea, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale, a unor magistraţi de legãturã în state membre ale Uniunii Europene sau, dacã este cazul, şi în state terţe, în aplicarea Acţiunii comune din 22 aprilie 1996, adoptatã de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legãturã, în scopul îmbunãtãţirii cooperãrii judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 105 din 27 aprilie 1996.
ART. 2
Definiţie
(1) În sensul prezentului titlu, în conformitate cu Acţiunea comunã din 22 aprilie 1996, adoptatã de Consiliu în temeiul art. K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã, privind crearea unui cadru pentru schimbul de magistraţi de legãturã, în scopul îmbunãtãţirii cooperãrii judiciare între statele membre ale Uniunii Europene, prin magistrat de legãturã se înţelege un judecãtor, procuror sau o persoanã de specialitate juridicã din Ministerul Justiţiei, asimilatã judecãtorilor şi procurorilor, cu experienţã în domeniul cooperãrii judiciare internaţionale în materie penalã şi civilã, trimişi într-un stat membru al Uniunii Europene sau, dacã este cazul, într-un stat terţ, pentru facilitarea şi îmbunãtãţirea cooperãrii în domeniu cu acel stat, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale.
(2) Judecãtorii sau procurorii care urmeazã a fi trimişi ca magistraţi de legãturã sunt detaşaţi la direcţia care îndeplineşte atribuţiile Ministerului Justiţiei de autoritate centralã în domeniul cooperãrii judiciare internaţionale, denumitã în continuare direcţia de specialitate, pe posturi create special în acest scop.
(3) Numãrul maxim de posturi alocate direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei în scopul trimiterii unor magistraţi de legãturã se aprobã prin ordin al ministrului justiţiei.
ART. 3
Funcţiile şi atribuţiile magistratului de legãturã
(1) Magistratul de legãturã îndeplineşte orice activitate menitã sã favorizeze şi sã accelereze, în special prin stabilirea de contacte directe cu serviciile competente şi cu autoritãţile judiciare ale statului gazdã, toate formele de cooperare judiciarã în materie penalã şi civilã, dupã caz.
(2) Pe baza acordului încheiat cu statul membru gazdã, magistratul de legãturã român poate desfãşura şi activitãţi destinate sã asigure funcţiile de schimb de informaţii şi de date statistice, cu scopul de a favoriza cunoaşterea reciprocã a sistemelor juridice, a bãncilor de date juridice, precum şi relaţiile dintre profesiile juridice din cele douã state.
ART. 4
Procedura de trimitere a magistraţilor de legãturã
(1) Direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei analizeazã anual stadiul cooperãrii judiciare cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu statele terţe şi poate propune ministrului justiţiei, motivat, trimiterea unor magistraţi de legãturã în acele state membre ale Uniunii Europene sau, dacã este cazul, în state terţe, în relaţia cu care se înregistreazã constant un numãr foarte mare de cazuri în domeniul cooperãrii judiciare în materie penalã şi civilã ori probleme deosebite care nu pot fi soluţionate fãrã un contact direct permanent, la faţa locului,cu autoritãţile competente din statul respectiv.
(2) Magistraţii de legãturã sunt trimişi pe baza unui acord la nivel guvernamental ori departamental, bilateral sau multilateral.
(3) Magistraţii de legãturã sunt selectaţi pe baza unui concurs de dosare, care sã ateste o bogatã experienţã practicã în domeniul cooperãrii judiciare internaţionale, şi a unui interviu.
(4) Magistratul de legãturã este numit prin ordin al ministrului justiţiei, în cazul judecãtorilor şi procurorilor fiind necesarã şi o hotãrâre a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea detaşãrii la Ministerul Justiţiei.
(5) În cazul în care un consilier juridic de la direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei este trimis ca magistrat de legãturã, acesta este transferat pe unul dintre posturile create cu acest scop, pe postul sãu urmând a fi numit temporar un alt consilier juridic din Ministerul Justiţiei.
ART. 5
Drepturi şi obligaţii
(1) Magistraţii de legãturã beneficiazã în statul în care sunt trimişi de drepturile salariale şi de alte drepturi bãneşti corespunzãtoare funcţiei diplomatice de ministru consilier, potrivit legislaţiei de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanentã în strãinãtate.
(2) Pe perioada desfãşurãrii misiunii în strãinãtate, magistratul de legãturã beneficiazã de toate drepturile prevãzute de lege pentru judecãtori, procurori şi asimilaţii acestora, cu excepţia drepturilor salariale pe care le-ar fi avut în cazul desfãşurãrii activitãţii de judecãtor, procuror sau consilier juridic în ţarã, care sunt înlocuite de cele prevãzute la alin. (1). În cazul în care drepturile salariale specifice funcţiei de judecãtor, procuror sau asimilat al acestora, de care ar fi beneficiat în ţarã magistratul de legãturã în cauzã, sunt mai mari decât cele prevãzute la alin. (1), acesta îşi va pãstra drepturile salariale mai favorabile.
(3) Durata mandatului magistratului de legãturã se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, fãrã a putea fi mai micã de 1 an şi mai mare de 3 ani.
(4) Magistratul de legãturã elaboreazã anual un raport de activitate pe care îl prezintã directorului direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei pânã la sfârşitul primei luni a anului urmãtor. Rapoartele de activitate ale magistraţilor de legãturã se prezintã ministrului justiţiei de cãtre directorul direcţiei de specialitate, însoţite de evaluarea acestuia cu privire la activitatea desfãşuratã de fiecare magistrat de legãturã, precum şi cu privire la stadiul cooperãrii judiciare cu statul respectiv, în funcţie de care formuleazã propunerile care se impun.
TITLUL II
Dispoziţii pentru facilitarea aplicãrii Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidãrii luptei împotriva formelor grave de criminalitate
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Membrul naţional român al Eurojust
(1) Membrul naţional român al Eurojust este reprezentantul României în Unitatea europeanã de cooperare judiciarã - Eurojust şi are competenţele pe care i le atribuie Uniunea Europeanã, în conformitate cu Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidãrii luptei împotriva formelor grave de criminalitate, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 63 din 6 martie 2002, denumitã în continuare Decizia Eurojust, în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţã de urgenţã.
(2) Membrul naţional al Eurojust îşi desfãşoarã activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei.
ART. 2
Numirea
(1) Membrul naţional român al Eurojust este numit prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Membrul naţional român al Eurojust este selectat de ministrul justiţiei dintre procurorii cu experienţã în combaterea formelor grave ale criminalitãţii transnaţionale organizate, a corupţiei sau a terorismului.
(3) Mandatul membrului naţional român al Eurojust este de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã.
ART. 3
Statut
Membrul naţional român al Eurojust este detaşat la sediul Eurojust de la Haga, Regatul Ţãrilor de Jos, în condiţiile <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi beneficiazã de drepturile salariale şi de alte drepturi bãneşti corespunzãtoare funcţiei diplomatice de ministru consilier, potrivit legislaţiei de salarizare în vigoare pentru personalul trimis în misiune permanentã în strãinãtate.
ART. 4
Încetarea mandatului membrului naţional român al Eurojust
(1) Mandatul membrului naţional român al Eurojust înceteazã:
a) la expirarea perioadei pe care a fost numit;
b) prin renunţare;
c) prin încetarea funcţiei de procuror, în condiţiile legii;
d) prin eliberare din funcţie.
(2) Încetarea mandatului se constatã prin ordin al ministrului justiţiei.
(3) Guvernul va notifica încetarea mandatului Eurojust şi Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
(4) Membrul naţional român al Eurojust cãruia i-a încetat activitatea la expirarea termenului prevãzut va continua funcţia respectivã pânã la înlocuirea sa cu noul membru desemnat.
ART. 5
Raport anual
(1) Membrul naţional român al Eurojust prezintã ministrului justiţiei un raport anual referitor la activitãţile desfãşurate.
(2) Membrul naţional român al Eurojust poate fi chemat pentru a informa comisiile juridice şi comisiile pentru afaceri europene ale Camerei Deputaţilor şi Senatului despre activitatea desfãşuratã. Ministrul justiţiei transmite o copie a raportului de activitate al membrului naţional român al Eurojust celor douã Camere ale Parlamentului.
ART. 6
Asistentul membrului naţional al Eurojust
(1) Ministrul justiţiei poate numi, prin ordin, un asistent al membrului naţional român al Eurojust.
(2) Asistentul membrului naţional al Eurojust exercitã funcţiile prevãzute în Decizia Eurojust şi îl asistã pe membrul naţional în exerciţiul funcţiilor sale.
(3) Asistentul va putea acţiona ca membru naţional în caz de absenţã, boalã, abţinere sau vacanţã a postului membrului naţional al Eurojust. Dacã sunt numiţi mai mulţi asistenţi, aceştia îşi vor exercita suplinirea în ordinea vechimii în funcţie.
(4) Asistentul care acţioneazã ca membru naţional are aceleaşi atribuţii pe care legea i le atribuie acestuia.
ART. 7
Corespondenţi naţionali ai Eurojust
(1) Ministrul justiţiei numeşte, prin ordin, corespondenţi naţionali ai Eurojust, pentru problemele legate de terorism, criminalitate organizatã şi corupţie, dintre procurorii Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(2) Guvernul notificã Eurojust şi Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, numirea corespondenţilor naţionali ai Eurojust.
(3) Numirea în calitate de corespondent naţional al Eurojust nu aduce atingere statutului procurorilor respectivi.
ART. 8
Funcţiile corespondenţilor naţionali
(1) La solicitarea membrului naţional al Eurojust, corespondenţii naţionali trebuie sã transmitã organelor judiciare cererile de asistenţã. De asemenea, corespondenţii naţionali oferã membrului naţional sprijinul tehnic necesar pentru îndeplinirea misiunii. Relaţiile dintre membrul naţional şi corespondenţii naţionali nu exclud relaţiile directe între membrul naţional şi autoritãţile competente.
(2) Corespondentul naţional al Eurojust pentru probleme de terorism exercitã atribuţiile prevãzute în Decizia Eurojust. În acest scop, corespondentul are acces la orice informaţie, pe care o transmite cãtre Eurojust, referitor la existenţa oricãrei proceduri judiciare privind infracţiuni de terorism şi cel puţin:
a) identificarea persoanelor care fac obiectul acestor proceduri;
b) acţiunile care fac obiectul procedurii şi circumstanţele specifice;
c) relaţia cu alte cazuri privind acte de terorism.
CAP. II
Despre atribuţiile membrului naţional român al Eurojust
ART. 9
Atribuţiile de cooperare judiciarã
(1) Membrul naţional român al Eurojust poate primi şi transmite cereri de asistenţã judiciarã formulate de autoritãţile judiciare române sau adresate acestora de autoritãţi judiciare din alte state membre ale Uniunii Europene.
(2) Atribuţia prevãzutã la alin. (1) se exercitã cu respectarea dispoziţiilor legale privind autoritãţile naţionale competente pentru transmiterea şi primirea cererilor de asistenţã judiciarã şi în conformitate cu convenţiile şi acordurile în vigoare şi cu dreptul Uniunii Europene.
ART. 10
Accesul la informaţie
În exercitarea funcţiilor sale, membrul naţional român al Eurojust poate:
a) sã aibã acces la Registrul cazierului judiciar şi la celelalte baze de date, în aceleaşi condiţii cu celelalte organe judiciare;
b) sã solicite sau sã schimbe cu autoritãţile judiciare ori administrative române orice informaţie necesarã pentru îndeplinirea funcţiilor sale;
c) sã obţinã de la organele de ordine publicã şi siguranţã naţionalã orice informaţie necesarã pentru îndeplinirea funcţiilor sale, în aceleaşi condiţii prevãzute pentru organele judiciare;
d) sã primeascã informaţii din partea Oficiului European de Luptã Anti-Fraudã (OLAF);
e) sã aibã acces la Sistemul de Informare Schengen în termenii stabiliţi în Convenţia din data de 19 iunie 1990, de aplicare a Acordului Schengen din data de 14 iunie 1985, sau în dispoziţiile prin care se modificã, precum şi la alte sisteme de informare ale Uniunii Europene, conform dispoziţiilor specifice;
f) sã aibã acces la informaţia centralizatã obţinutã de Reţeaua Judiciarã Europeanã.
ART. 11
Protecţia datelor
(1) Transmiterea de date personale ca o consecinţã a exercitãrii atribuţiilor membrului naţional al Eurojust se face cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
(2) Membrul naţional al Eurojust are acces la datele cu caracter personal în condiţiile prevãzute de lege pentru judecãtori şi procurori.
CAP. III
Relaţiile dintre Eurojust şi autoritãţile române
ART. 12
Obligaţia de colaborare cu Eurojust
Judecãtorii şi procurorii, organele de poliţie, funcţionarii publici şi toate autoritãţile şi instituţiile publice au obligaţia de a colabora cu Eurojust fie prin Colegiu, fie prin intermediul membrului naţional sau al asistentului acestuia, precum şi prin corespondenţii naţionali, în zona competenţei acestora, în condiţiile legii.
ART. 13
Solicitãrile Eurojust
(1) De regulã, Eurojust comunicã în mod direct cu organul judiciar român competent.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este competent sã primeascã solicitãrile Eurojust, atunci când se referã la:
a) începerea urmãririi penale;
b) constatarea faptului cã autoritãţile unui alt stat membru al Uniunii Europene sunt mai bine plasate pentru a urmãri o anumitã faptã penalã pentru care ar fi fost competente şi autoritãţile române, potrivit regulilor de aplicare a legii penale în spaţiu stabilite de Codul penal român;
c) constituirea unei echipe comune de anchetã.
(3) Dacã autoritãţile române competente refuzã sã dea curs unei solicitãri a Eurojust, refuzul trebuie motivat. Dacã indicarea exactã a motivelor de respingere prejudiciazã interesele naţionale esenţiale în materie de siguranţã naţionalã sau compromit desfãşurarea corectã a unei anchete în curs ori siguranţa persoanelor, este suficient sã se indice existenţa unor asemenea circumstanţe.
ART. 14
Solicitãri de intervenţie a Eurojust
(1) Autoritãţile judiciare române şi Ministerul Justiţiei pot solicita intervenţia Eurojust, potrivit atribuţiilor acestuia, în condiţiile legii.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informeazã Eurojust despre existenţa unor cauze penale aflate în faza de cercetare sau urmãrire penalã în România, care ar avea repercusiuni asupra Uniunii Europene sau ar putea afecta un alt stat membru al Uniunii Europene. Cu toate acestea, aceastã informare poate sã nu fie fãcutã atât timp cât este necesar pentru a nu compromite rezultatul acţiunilor organelor judiciare române.
(3) Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie informeazã Eurojust despre crearea şi funcţionarea pe teritoriul României a unor echipe comune de anchetã.
(4) Solicitãrile şi informaţiile prevãzute la alin. (1)-(3) se transmit prin intermediul membrului naţional al Eurojust.
(5) Membrul naţional al Eurojust comunicã procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice informaţie pe care o deţine şi care poate fi de interes pentru cercetãrile ori pentru procedurile penale ce se pot desfãşura de cãtre autoritãţile române sau pentru coordonarea cu cele ce se desfãşoarã în alt stat membru al Uniunii Europene.
ART. 15
Preluarea procedurilor penale iniţiate în alt stat membru al Uniunii Europene
La solicitarea Colegiului Eurojust sau a membrului naţional al Eurojust, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate cere curţii de apel competente sã preia, în condiţiile legii, urmãrirea penalã iniţiatã în alt stat membru al Uniunii Europene.
ART. 16
Membrul român în Autoritatea comunã de supraveghere
(1) Reprezentarea României în Autoritatea comunã de supraveghere a Eurojust se asigurã de un judecãtor care oferã toate garanţiile de independenţã şi care se bucurã de înaltã reputaţie profesionalã şi moralã, numit de ministrul justiţiei, cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Guvernul va notifica numirea şi încetarea mandatului acestuia Eurojust şi Secretariatului General al Consiliului, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 17
Abrogare
<>Art. 2-9 din Legea nr. 58/2006 pentru ratificarea Acordului privind cooperarea dintre România şi Eurojust, semnat la Bruxelles, la 2 decembrie 2005, şi pentru reglementarea unor mãsuri referitoare la reprezentarea României la Eurojust, în perioada ce precede aderãrii şi dupã data aderãrii la Uniunea Europeanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 4 aprilie 2006, se abrogã.
ART. 18
Situaţie tranzitorie
(1) Mandatul actualului membru naţional român al Eurojust continuã pânã la ajungerea la termen, cu excepţia cazului în care intervine unul dintre cazurile de încetare prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. b)-d).
(2) Membrul naţional român al Eurojust aflat în funcţie la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã are toate drepturile şi obligaţiile prevãzute de aceasta.
TITLUL III
Punctele de contact ale României pentru reţelele judiciare europene şi reţelele judiciare române
ART. 1
Punctele naţionale de contact pentru reţelele judiciare europene
(1) În condiţiile stabilite de normele Uniunii Europene relevante, ministrul justiţiei numeşte, prin ordin, punctele naţionale de contact ale reţelelor judiciare europene existente sau care s-ar putea crea în Uniunea Europeanã în domeniul cooperãrii judiciare în materie penalã şi civilã.
(2) La desemnarea punctelor naţionale de contact se va ţine seama de necesitatea reprezentãrii atât a autoritãţii judecãtoreşti, cât şi a Ministerului Justiţiei. Judecãtorii sau procurorii sunt numiţi în calitatea de punct naţional de contact al reţelelor judiciare europene cu avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.
ART. 2
Reţelele judiciare române
(1) Ministrul justiţiei poate constitui, prin ordin, reţele judiciare române în domeniul cooperãrii judiciare române în materie penalã şi civilã, formate din judecãtori şi procurori şi din personal de specialitate juridicã asimilat judecãtorilor şi procurorilor din cadrul direcţiei de specialitate a Ministerului Justiţiei. Judecãtorii şi procurorii sunt numiţi în reţelele judiciare române cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Rolul, funcţiile şi organizarea reţelelor judiciare române, corespondente pe plan naţional ale reţelelor judiciare europene, se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemneazã:
--------------
Ministrul justiţiei,
Tudor-Alexandru Chiuariu
Departamentul pentru
Afaceri Europene,
Adrian Ciocãnea,
secretar de stat
Ministrul economiei
şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Bucureşti, 5 noiembrie 2007.
Nr. 123.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
