Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
NORME din 9 octombrie 2009 privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii 1
EMITENT: MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 704 din 20 octombrie 2009
1. - (1) Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii reprezintã ansamblul operaţiunilor prin care se constatã existenţa tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupã caz, la data la care aceasta se efectueazã. (2) Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii ale fiecãrei entitãţi, precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale care trebuie sã ofere o imagine fidelã a poziţiei financiare şi a performanţei entitãţii pentru respectivul exerciţiu financiar. 2. - (1) În temeiul prevederilor <>Legii contabilitãţii nr. 82/1991 , republicatã, entitãţile au obligaţia sã efectueze inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii deţinute, la începutul activitãţii, cel puţin o datã în cursul exerciţiului financiar pe parcursul funcţionãrii lor, în cazul fuziunii sau încetãrii activitãţii, precum şi în urmãtoarele situaţii: a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuãrii controlului, sau a altor organe prevãzute de lege; b) ori de câte ori sunt indicii cã existã lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere; c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune; d) cu prilejul reorganizãrii gestiunilor; e) ca urmare a calamitãţilor naturale sau a unor cazuri de forţã majorã; f) în alte cazuri prevãzute de lege. (2) În cazul în care, în situaţiile enumerate mai sus, sunt inventariate toate elementele de natura activelor dintr-o gestiune, aceasta poate ţine loc de inventariere anualã, cu aprobarea administratorului, a ordonatorului de credite sau a persoanei care are obligaţia gestionãrii entitãţii, cu respectarea prevederilor pct. 4 alin. (4). (3) În baza prevederilor <>Legii nr. 82/1991 , republicatã, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite. (4) Toate elementele de natura activelor trebuie sã fie date în rãspundere gestionarã sau în folosinţã, dupã caz, salariaţilor ori administratorilor entitãţii. 3. La începutul activitãţii entitãţii, inventarierea are ca scop principal stabilirea şi evaluarea elementelor de natura activelor ce constituie aport la capitalul entitãţii. Elementele de natura activelor care constituie aport la capitalul social al entitãţilor şi la patrimoniul instituţiilor publice se înscriu în registrul-inventar, grupate pe conturi. 4. - (1) Inventarierea anualã a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face, de regulã, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul activitãţii fiecãrei entitãţi. (2) La entitãţile cu activitate complexã, bunurile pot fi inventariate şi înaintea datei de încheiere a exerciţiului financiar, cu condiţia asigurãrii valorificãrii şi cuprinderii rezultatelor inventarierii în situaţiile financiare anuale întocmite pentru exerciţiul financiar respectiv. (3) Entitãţile care, potrivit legii contabilitãţii, au stabilit exerciţiul financiar diferit de anul calendaristic, organizeazã şi efectueazã inventarierea anualã astfel încât rezultatele acesteia sã fie cuprinse în situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul financiar stabilit. (4) În situaţia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în registrul-inventar se cuprinde valoarea stocurilor faptice inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrãrile şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsã între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar. 5. Rãspunderea pentru buna organizare a lucrãrilor de inventariere, potrivit prevederilor <>Legii nr. 82/1991 , republicatã, şi în conformitate cu reglementãrile contabile aplicabile, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionãrii entitãţii. În vederea efectuãrii inventarierii, aceste persoane aprobã proceduri scrise, adaptate specificului activitãţii, pe care le transmit comisiilor de inventariere. 6. - (1) Inventarierea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se efectueazã de cãtre comisii de inventariere, numite prin decizie scrisã, emisã de persoanele prevãzute la pct. 5. În decizia de numire se menţioneazã în mod obligatoriu componenţa comisiei (numele preşedintelui şi membrilor comisiei), modul de efectuare a inventarierii, metoda de inventariere utilizatã, gestiunea supusã inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor. (2) La entitãţile al cãror numãr de salariaţi este redus, inventarierea poate fi efectuatã de cãtre o singurã persoanã. În aceastã situaţie, rãspunderea pentru corectitudinea inventarierii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionãrii entitãţii respective. (3) Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este cazul, de cãtre o comisie centralã, numitã prin decizie scrisã, emisã de persoanele prevãzute la pct. 5. Comisia centralã de inventariere are sarcina sã organizeze, sã instruiascã, sã supravegheze şi sã controleze modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere. Comisia centralã de inventariere rãspunde de efectuarea tuturor lucrãrilor de inventariere, potrivit prevederilor legale. Pentru desfãşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în comisiile de inventariere vor fi numite persoane cu pregãtire corespunzãtoare economicã şi tehnicã, care sã asigure efectuarea corectã şi la timp a inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, inclusiv evaluarea lor conform reglementãrilor contabile aplicabile. (4) Inventarierea şi evaluarea elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se pot efectua atât cu salariaţi proprii, cât şi pe bazã de contracte de prestãri de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu pregãtire corespunzãtoare. (5) Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii, contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective şi nici auditorii interni sau statutari. Prin proceduri interne, entitãţile pot stabili ca la efectuarea operaţiunilor de inventariere sã participe şi contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective, fãrã ca aceştia sã facã parte din comisie. (6) Membrii comisiilor de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisã, emisã de cãtre cei care i-au numit. (7) În condiţiile în care entitãţile nu au niciun salariat care sã poatã efectua operaţiunea de inventariere, aceasta se efectueazã de cãtre administratori. 7. În vederea bunei desfãşurãri a operaţiunilor de inventariere, administratorii, ordonatorii de credite sau alte persoane care au obligaţia gestionãrii entitãţii trebuie sã ia mãsuri pentru crearea condiţiilor corespunzãtoare de lucru comisiei de inventariere, prin: - organizarea depozitãrii bunurilor grupate pe sorto-tipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de raft; - ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a celei contabile şi efectuarea confruntãrii datelor din aceste evidenţe; - participarea întregii comisii de inventariere la lucrãrile de inventariere; - asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor care se inventariazã, respectiv pentru sortare, aşezare, cântãrire, mãsurare, numãrare etc.; - asigurarea participãrii la identificarea bunurilor inventariate (calitate, sort, preţ etc.) şi la evaluarea lor, conform reglementãrilor contabile aplicabile, a unor specialişti din entitate sau din afara acesteia, la solicitarea preşedintelui comisiei de inventariere. Aceste persoane au obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise; - dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în numãr suficient pentru mãsurare, cântãrire, cu cititoare de coduri de bare etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu birotica necesarã; - dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate; - asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecţie a muncii; - asigurarea securitãţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la magazine, depozite, gestiuni etc. 8. Principalele mãsuri organizatorice care trebuie luate de cãtre comisia de inventariere sunt urmãtoarele: a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere sã ia de la gestionarul rãspunzãtor de gestiunea bunurilor o declaraţie scrisã din care sã rezulte dacã: - gestioneazã bunuri şi în alte locuri de depozitare; - în afara bunurilor entitãţii respective are în gestiune şi alte bunuri aparţinând terţilor, primite cu sau fãrã documente; - are plusuri sau lipsuri în gestiune, despre a cãror cantitate ori valoare are cunoştinţã; - are bunuri nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente; - a primit sau a eliberat bunuri fãrã documente legale; - deţine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa; - are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate. De asemenea, gestionarul va menţiona în declaraţia scrisã felul, numãrul şi data ultimului document de intrare/ieşire a bunurilor în/din gestiune. Declaraţia se dateazã şi se semneazã de cãtre gestionarul rãspunzãtor de gestiunea bunurilor şi de cãtre comisia de inventariere. Semnarea declaraţiei de cãtre gestionar se face în faţa comisiei de inventariere; b) sã identifice toate locurile (încãperile) în care existã bunuri ce urmeazã a fi inventariate; c) sã asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile de inventariere şi se pãrãseşte gestiunea. Atunci când bunurile supuse inventarierii, gestionate de cãtre o singurã persoanã, sunt depozitate în locuri diferite sau gestiunea are mai multe cãi de acces, membrii comisiei care efectueazã inventarierea trebuie sã sigileze toate aceste locuri şi cãile lor de acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se sigileazã numai în cazul când inventarierea nu se terminã într-o singurã zi. La reluarea lucrãrilor se verificã dacã sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt se va consemna într-un proces-verbal de constatare, care se semneazã de cãtre comisia de inventariere şi de cãtre gestionar, luându-se mãsurile corespunzãtoare. Documentele întocmite de comisia de inventariere rãmân în cadrul gestiunii inventariate în locuri special amenajate (fişete, casete, dulapuri etc.), încuiate şi sigilate. Preşedintele comisiei de inventariere rãspunde de operaţiunea de sigilare; d) sã bareze şi sã semneze, la ultima operaţiune, fişele de magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, sã vizeze documentele care privesc intrãri sau ieşiri de bunuri, existente în gestiune, dar neînregistrate, sã dispunã înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scripticã a gestiunii sã reflecte realitatea; e) sã verifice numerarul din casã şi sã stabileascã suma încasãrilor din ziua curentã, solicitând depunerea numerarului la casieria entitãţii (la gestiunile cu vânzare cu amãnuntul); f) sã controleze dacã toate instrumentele şi aparatele de mãsurã sau de cântãrire au fost verificate şi dacã sunt în bunã stare de funcţionare; g) în cazul în care gestionarul nu s-a prezentat la data şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere, comisia de inventariere sigileazã gestiunea şi comunicã aceasta comisiei centrale sau administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionãrii entitãţii, conform procedurilor proprii privind inventarierea. Aceste persoane au obligaţia sã îl încunoştinţeze imediat, în scris, pe gestionar despre reprogramarea inventarierii ce trebuie sã se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea operaţiunilor de inventariere. Dacã gestionarul nu se prezintã nici de aceastã datã la locul, data şi ora fixate, inventarierea se efectueazã de cãtre comisia de inventariere în prezenţa reprezentantului sãu legal sau a altei persoane, numitã prin decizie scrisã, care sã îl reprezinte pe gestionar. 9. Pentru desfãşurarea corespunzãtoare a inventarierii este indicat, dacã este posibil, sã se sisteze operaţiunile de intrareieşire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se din timp mãsurile corespunzãtoare pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor. Dacã operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi suspendate, trebuie creatã o zonã tampon în care sã se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau din care se pot expedia bunurile la clienţi, operaţiunile respective efectuându-se numai în prezenţa comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele respective "primit în timpul inventarierii" sau "eliberat în timpul inventarierii", dupã caz, în scopul evitãrii inventarierii duble sau a omisiunilor. 10. Pe toatã durata inventarierii, programul şi perioada inventarierii se afişeazã la loc vizibil. 11. Inventarierea imobilizãrilor necorporale se efectueazã prin constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la entitãţile deţinãtoare, iar în cazul brevetelor, licenţelor, mãrcilor de fabricã şi al altor imobilizãri necorporale este necesarã dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de proprietate sau a altor documente juridice de atestare a unor drepturi legale. 12. Inventarierea terenurilor se efectueazã pe baza documentelor care atestã dreptul de proprietate al acestora şi a altor documente, potrivit legii. Clãdirile se inventariazã prin identificarea lor pe baza titlurilor de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. Construcţiile şi echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie electricã, termicã, gaze, apã, canal, telecomunicaţii, cãile ferate şi altele similare se inventariazã potrivit regulilor stabilite de deţinãtorii acestora. Imobilizãrile corporale care în perioada inventarierii se aflã în afara entitãţii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule etc.), plecate în cursã de lungã duratã, maşinile de forţã şi utilajele energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi instalaţiile de mãsurare, control şi reglare şi mijloacele de transport date pentru reparaţii în afara entitãţii se inventariazã înaintea ieşirii lor temporare din gestiunea entitãţii sau prin confirmare scrisã primitã de la entitatea unde acestea se gãsesc, potrivit procedurilor proprii aprobate. 13. În listele de inventariere a imobilizãrilor necorporale şi corporale, aflate în curs de execuţie, se menţioneazã pentru fiecare obiect în parte, pe baza constatãrii la faţa locului: denumirea obiectului şi valoarea determinatã potrivit stadiului de execuţie, pe baza valorii din documentaţia existentã (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrãrilor realizate la data inventarierii. Materialele şi utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neîncorporate în lucrãri se inventariazã separat. 14. Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cãrora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizãri corporale, se înscriu în liste de inventariere distincte. De asemenea, lucrãrile de investiţii care nu se mai executã, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de inventariere distincte, menţionându-se cauzele sistãrii sau abandonãrii, aprobarea de sistare ori abandonare şi mãsurile ce se propun în legãturã cu aceste lucrãri. 15. - (1) Stabilirea stocurilor faptice se face prin numãrare, cântãrire, mãsurare sau cubare, dupã caz. Bunurile aflate în ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj, acest lucru urmând a fi menţionat şi în listele de inventariere respective. (2) La lichidele a cãror cantitate efectivã nu se poate stabili prin transvazare şi mãsurare, conţinutul vaselor - stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie etc. - se verificã prin scoaterea de probe din aceste vase, ţinându-se seama de densitate, compoziţie şi de alte caracteristici ale lichidelor, care se constatã fie organoleptic, fie prin mãsurare sau probe de laborator, dupã caz. (3) Materialele de masã ca: ciment, oţel beton, produse de carierã şi balastierã, produse agricole şi alte materiale similare, ale cãror cântãrire şi mãsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe bazã de calcule tehnice. (4) În listele de inventariere a materialelor prevãzute la alineatele precedente se menţioneazã modul în care s-a fãcut inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor respective. 16. Bunurile din domeniul public al statului şi al unitãţilor administrativ-teritoriale, date în administrare, concesionate sau închiriate instituţiilor publice, societãţilor/companiilor naţionale şi regiilor autonome potrivit legii, se inventariazã şi se înscriu în listele de inventariere distincte în cadrul acestor unitãţi. 17. Bunurile aflate asupra angajaţilor la data inventarierii (echipament, cazarmament, scule, unelte etc.) se inventariazã şi se trec în liste de inventariere distincte, specificându-se persoanele care rãspund de pãstrarea lor. În cadrul evidenţierii acestora pe formaţii şi locuri de muncã, bunurile vor fi centralizate şi comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativã, precum şi cu cele din evidenţa contabilã. Bunurile cu un grad mare de perisabilitate se inventariazã cu prioritate, fãrã a se stânjeni consumul/comercializarea imediatã a acestora. Comisia de inventariere are obligaţia sã controleze toate locurile în care pot exista bunuri care trebuie supuse inventarierii. 18. Toate bunurile ce se inventariazã se înscriu în listele de inventariere, care trebuie sã se întocmeascã pe locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri. 19. - (1) Bunurile existente în entitate şi aparţinând altor entitãţi (închiriate, în leasing, în concesiune, în administrare, în custodie, primite în vederea vânzãrii în regim de consignaţie, spre prelucrare etc.) se inventariazã şi se înscriu în liste de inventariere distincte. Listele de inventariere pentru aceste bunuri trebuie sã conţinã informaţii cu privire la numãrul şi data actului de predare-primire şi ale documentului de livrare, precum şi alte informaţii utile. Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând terţilor se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române ori strãine, dupã caz, cãreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile lucrãtoare de la terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor sã comunice eventualele nepotriviri în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea listelor de inventariere. În caz de nepotriviri, entitatea deţinãtoare este obligatã sã clarifice situaţia diferenţelor respective şi sã comunice constatãrile sale persoanei fizice sau juridice cãreia îi aparţin bunurile respective, în termen de 5 zile lucrãtoare de la primirea sesizãrii. (2) Societãţile de leasing trebuie sã solicite utilizatorilor furnizarea listelor de inventariere cu bunurile care fac obiectul contractelor de leasing. În baza datelor cuprinse în aceste liste, societatea de leasing poate calcula şi înregistra ajustãri pentru deprecierea imobilizãrilor sau a creanţelor imobilizate, dupã caz. În cazul în care listele de inventariere nu sunt furnizate de cãtre locatar, societatea de leasing va putea constitui ajustãri pentru deprecierea bunurilor respective, pe baza preţurilor de piaţã disponibile la data inventarierii, ţinând seama de caracteristicile bunului ce face obiectul leasingului (an de fabricaţie, durata de viaţã). Pentru verificarea exactitãţii informaţiilor primite, societãţile de leasing pot întreprinde verificãri faptice la locatari, potrivit procedurilor proprii. (3) Pentru situaţiile prevãzute la prezentul punct, entitãţile deţinãtoare ale bunurilor sunt obligate sã efectueze inventarierea şi sã trimitã spre confirmare listele de inventariere, dupã cum proprietarii acelor bunuri sunt obligaţi sã cearã confirmarea privind bunurile existente la terţi. Neprimirea confirmãrii privind bunurile existente la terţi nu reprezintã confirmare tacitã. 20. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fãrã mişcare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate, precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se întocmesc liste de inventariere distincte sau situaţii analitice separate, dupã caz. 21. Determinarea stocurilor faptice se face astfel încât sã se evite omiterea ori inventarierea de douã sau de mai multe ori a aceloraşi bunuri. 22. Bunurile aflate în expediţie se inventariazã de cãtre entitãţile furnizoare, iar bunurile achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se inventariazã de entitatea cumpãrãtoare şi se înscriu în liste de inventariere distincte. 23. - (1) Înainte de începerea inventarierii produselor în curs de execuţie şi a semifabricatelor din producţia proprie, este necesar: - sã se predea la magazii şi la depozite, pe baza documentelor, toate produsele şi semifabricatele a cãror prelucrare a fost terminatã; - sã se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele reziduale şi deşeurile, întocmindu-se documentele de constatare; - sã se întocmeascã documentele de constatare şi sã se clarifice situaţia semifabricatelor a cãror utilizare este îndoielnicã. (2) În cazul produselor în curs de execuţie se inventariazã atât produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrãrii impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele care, deşi au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnicã sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile lor. 24. Inventarierea se efectueazã, de asemenea, pentru lucrãrile şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate. 25. - (1) Materiile prime, materialele, piesele de schimb, semifabricatele etc., aflate în secţiile de producţie şi nesupuse prelucrãrii, nu se considerã produse în curs de execuţie. Acestea se inventariazã separat şi se repun în conturile din care provin, diminuându-se cheltuielile, iar dupã terminarea inventarierii acestora se evidenţiazã în conturile iniţiale de cheltuieli. (2) Inventarierea produselor, lucrãrilor şi serviciilor în curs de execuţie din cadrul secţiilor auxiliare se face prin stabilirea stadiului de executare a acestora. 26. La entitãţile care au activitate de construcţii-montaj, pe baza constatãrii la faţa locului, se includ în liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrãri şi pãrţi de elemente de construcţii la care n-a fost executat întregul volum de lucrãri prevãzute în devize, respectiv lucrãri executate (terminate), dar nerecepţionate de cãtre beneficiar, denumirea obiectului şi valoarea determinatã potrivit stadiului de execuţie, potrivit valorii din documentaţia existentã (devize), precum şi în funcţie de volumul lucrãrilor realizate la data inventarierii. 27. Inventarierea lucrãrilor de modernizare nefinalizate sau de reparaţii ale clãdirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a stadiului fizic al lucrãrilor. Astfel de lucrãri se consemneazã într-o listã de inventariere distinctã, în care se indicã denumirea obiectului supus modernizãrii sau reparaţiei şi valoarea determinatã potrivit costului de deviz şi celui efectiv al lucrãrilor executate. 28. - (1) Creanţele şi obligaţiile faţã de terţi sunt supuse verificãrii şi confirmãrii pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valoricã în totalul soldurilor acestor conturi, potrivit "Extrasului de cont" (cod 14-6-3) sau punctajelor reciproce scrise. Nerespectarea acestei proceduri, precum şi refuzul de confirmare constituie abateri de la prezentele norme şi se sancţioneazã potrivit legii. (2) În situaţia entitãţilor care efectueazã decontarea creanţelor şi obligaţiilor pe bazã de deconturi interne sau deconturi externe periodice confirmate de cãtre parteneri, aceste documente pot ţine locul extraselor de cont confirmate. 29. - (1) Disponibilitãţile bãneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori aflate în casieria entitãţilor se inventariazã în conformitate cu prevederile legale. (2) Disponibilitãţile aflate în conturi la bãnci sau la unitãţile Trezoreriei Statului se inventariazã prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea entitãţii. În acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima zi bancarã, puse la dispoziţie de instituţiile de credit şi unitãţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficialã a acestora. În cazul entitãţilor care, potrivit prevederilor <>Legii nr. 82/1991 , republicatã, au optat pentru un exerciţiu financiar diferit de anul calendaristic, sunt avute în vedere informaţiile aferente ultimei zile a exerciţiului financiar astfel ales. (3) Disponibilitãţile în lei şi în valutã din casieria entitãţii se inventariazã în ultima zi lucrãtoare a exerciţiului financiar, dupã înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasãri şi plãţi privind exerciţiul respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casã cu monetarul şi cu cele din contabilitate. 30. Inventarierea titlurilor pe termen scurt şi lung se efectueazã pe baza documentelor care atestã deţinerea acestora (registrul acţionarilor, documente care au stat la baza achiziţiei sau primirii cu titlu gratuit) cu respectarea legislaţiei în vigoare. 31. - (1) Înscrierea în listele de inventariere a mãrcilor poştale, a timbrelor fiscale, a tichetelor de cãlãtorie, a tichetelor de masã, a tichetelor cadou, a tichetelor de creşã, a tichetelor de vacanţã, a bonurilor cantitãţi fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele asemenea se face la valoarea lor nominalã, cu excepţia timbrelor cu valoare filatelicã. Pentru bunurile de aceastã naturã, constatate fãrã utilitate (expirate, deteriorate), se întocmesc liste de inventariere distincte. (2) Inventarierea timbrelor filatelice se efectueazã potrivit procedurii elaborate în acest scop de cãtre administratorii entitãţilor care le au în evidenţã. 32. Pentru toate celelalte elemente de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cu ocazia inventarierii, se verificã realitatea soldurilor conturilor respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare, care se vor ataşa la listele respective dupã primirea confirmãrii. 33. Pe ultima filã a listei de inventariere, gestionarul trebuie sã menţioneze dacã toate bunurile şi valorile bãneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în listele de inventariere în prezenţa sa. De asemenea, acesta menţioneazã dacã are obiecţii cu privire la modul de efectuare a inventarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligatã sã analizeze obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona la sfârşitul listelor de inventariere. Listele de inventariere se semneazã pe fiecare filã de cãtre preşedintele şi membrii comisiei de inventariere, de cãtre gestionar, precum şi de cãtre specialişti solicitaţi de cãtre preşedintele comisiei de inventariere pentru participarea la identificarea bunurilor inventariate. În cazul gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), listele de inventariere se semneazã de cãtre toţi gestionarii, iar în cazul predãrii-primirii gestiunii, acestea se semneazã atât de cãtre gestionarul predãtor, cât şi de cãtre cel primitor. 34. - (1) Completarea listelor de inventariere se efectueazã fie folosind sistemul informatic de prelucrare automatã a datelor, fie prin înscrierea elementelor de active identificate, fãrã spaţii libere şi fãrã ştersãturi, conform procedurilor interne aprobate. Listele de inventariere utilizate sunt cele prezentate ca model în anexa nr. 3 la <>Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile. (2) În cazul imobilizãrilor corporale, precum şi al celorlalte elemente de natura activelor pentru care existã constituite ajustãri pentru depreciere sau ajustãri pentru pierdere de valoare, în listele de inventariere se înscrie valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora, mai puţin ajustãrile pentru depreciere sau pierdere de valoare înregistrate pânã la data inventarierii, care se comparã cu valoarea lor actualã, stabilitã cu ocazia inventarierii, pe bazã de constatãri faptice. (3) În situaţia în care elementele de natura activelor sunt inventariate prin metode de identificare electronicã (de exemplu: cititor de cod de bare etc.), datele fiind transmise direct în sistemul informatic financiar-contabil, listele de inventar sunt editate direct din sistemul informatic. Se vor edita listele complete cu toate poziţiile inventariate sau în mod selectiv numai pentru acele poziţii, repere unde se constatã diferenţe cantitative sau valorice (deprecieri), dupã caz. În cazul în care se editeazã liste de inventariere care cuprind numai poziţiile (reperele) la care se constatã diferenţe cantitative sau valorice, listele complete de inventariere se pãstreazã pe suport magnetic, pe durata legalã de pãstrare a documentelor. În astfel de situaţii, evaluarea bunurilor în vederea stabilirii eventualelor ajustãri se efectueazã prin analiza şi evaluarea tuturor elementelor inventariate, nu numai a celor la care s-au constatat diferenţe cantitative. Inventarierile parţiale, precum şi inventarierile efectuate în cursul anului, atunci când entitatea efectueazã mai multe inventarieri, se efectueazã cu respectarea prezentelor norme, mai puţin completarea "Registrului-inventar" (cod 14-1-2), care se efectueazã cu ocazia inventarierii anuale. (4) Pentru inventarierea elementelor de natura activelor care nu au substanţã materialã, a datoriilor şi capitalurilor proprii se întocmesc situaţii analitice distincte. Totalul situaţiilor analitice astfel întocmite se verificã cu soldurile conturilor sintetice corespunzãtoare, care se preiau în "Registrul-inventar" (cod 14-1-2). 35. - (1) Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenţa tehnico-operativã (fişele de magazie) şi din contabilitate. (2) Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeazã la o analizã a tuturor stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceastã ocazie trebuie corectate operativ, dupã care se procedeazã la stabilirea rezultatelor inventarierii prin confruntarea cantitãţilor consemnate în listele de inventariere cu evidenţa tehnico-operativã pentru fiecare poziţie. 36. - (1) Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se face potrivit prevederilor reglementãrilor contabile aplicabile, precum şi ale prezentelor norme. (2) Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului permanenţei metodelor, potrivit cãruia modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. 37. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplicã principiul prudenţei, potrivit cãruia se ţine seama de toate ajustãrile de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. În cazul în care se constatã cã valoarea de inventar este mai mare decât valoarea cu care acesta este evidenţiat în contabilitate, în listele de inventariere se înscriu valorile din contabilitate. În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai micã decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea de inventar. 38. Pentru elementele de natura activelor la care s-au constatat deprecieri, pe baza listelor de inventariere întocmite distinct comisia de inventariere face propuneri de ajustãri pentru depreciere sau ajustãri pentru pierdere de valoare, dupã caz, ori de înregistrare a unor amortizãri suplimentare (pentru deprecierile ireversibile ale imobilizãrilor amortizabile), acolo unde este cazul, arãtând totodatã cauzele care au determinat aceste deprecieri. 39. Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la bunuri, precum şi pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de inventariere solicitã explicaţii scrise de la persoanele care au rãspunderea gestionãrii bunurilor, respectiv a urmãririi decontãrii creanţelor. Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor analizate, comisia de inventariere stabileşte natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi natura plusurilor, propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de regularizare a diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele faptice, rezultate în urma inventarierii. 40. - (1) În situaţia constatãrii unor plusuri în gestiune, bunurile respective se evalueazã potrivit reglementãrilor contabile aplicabile. (2) În cazul constatãrii unor lipsuri imputabile în gestiune, administratorii trebuie sã imputã persoanelor vinovate bunurile lipsã la valoarea lor de înlocuire. Prin valoare de înlocuire, în sensul prezentelor norme, se înţelege costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici şi grad de uzurã similare celui lipsã în gestiune la data constatãrii pagubei, care cuprinde preţul de cumpãrare practicat pe piaţã, la care se adaugã taxele nerecuperabile, inclusiv TVA, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsã, ce urmeazã a fi imputate, care nu pot fi cumpãrate de pe piaţã, valoarea de imputare se stabileşte de cãtre o comisie formatã din specialişti în domeniul respectiv. (3) La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se are în vedere posibilitatea compensãrii lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii: - sã existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun material, din cauza asemãnãrii în ceea ce priveşte aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente; - diferenţele constatate în plus sau în minus sã se refere la aceeaşi perioadã de gestiune şi la aceeaşi gestiune. (4) Nu se admite compensarea în cazurile în care s-a fãcut dovada cã lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datoratã vinovãţiei persoanelor care rãspund de gestionarea acestor bunuri. (5) Listele cu sorturile de produse, mãrfuri, ambalaje şi alte valori materiale care întrunesc condiţiile de compensare datoritã riscului de confuzie se aprobã anual de cãtre administratori, ordonatorii de credite sau persoana care are obligaţia gestionãrii şi servesc pentru uz intern în cadrul entitãţilor respective. Compensarea se face pentru cantitãţi egale între plusurile şi lipsurile constatate. În cazul în care cantitãţile sorturilor supuse compensãrii, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantitãţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat lipsuri, se va proceda la stabilirea egalitãţii cantitative prin eliminarea din calcul a diferenţei în plus. Aceastã eliminare se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scãzute, în ordine crescãtoare. În cazul în care cantitãţile sorturilor supuse compensãrii, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantitãţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se va proceda, de asemenea, la stabilirea egalitãţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitãţii care depãşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scãzute, în ordine crescãtoare. 41. - (1) Pentru bunurile la care sunt acceptate scãzãminte, în cazul compensãrii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scãzãmintele se calculeazã numai în situaţia în care cantitãţile lipsã sunt mai mari decât cantitãţile constatate în plus. În aceastã situaţie, cotele de scãzãminte se aplicã în primul rând la bunurile la care s-au constatat lipsurile. Dacã în urma aplicãrii scãzãmintelor respective mai rãmân diferenţe cantitative în minus, cotele de scãzãminte se pot aplica şi asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe. Diferenţa stabilitã în minus în urma compensãrii şi aplicãrii tuturor cotelor de scãzãminte, reprezentând prejudiciu pentru entitate, se recupereazã de la persoanele vinovate, în conformitate cu dispoziţiile legale. (2) Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele stabilite intern nu se aplicã anticipat, ci numai dupã constatarea existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora. De asemenea, limitele de perisabilitate nu se aplicã automat, acestea fiind considerate limite maxime. (3) Pentru pagubele constatate în gestiune rãspund persoanele vinovate de producerea lor. Imputarea acestora se face la valoarea de înlocuire, aşa cum a fost definitã în prezentele norme. 42. Rezultatele inventarierii se înscriu de cãtre comisia de inventariere într-un proces-verbal. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii trebuie sã conţinã, în principal, urmãtoarele elemente: data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numãrul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariatã/inventariate, data începerii şi terminãrii operaţiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de mãsuri în legãturã cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fãrã mişcare, cu mişcare lentã, greu vandabile, fãrã desfacere asiguratã şi propuneri de mãsuri în vederea reintegrãrii lor în circuitul economic, propuneri de scoatere din funcţiune a imobilizãrilor corporale, respectiv din evidenţã a imobilizãrilor necorporale, propuneri de scoatere din uz a materialelor de natura obiectelor de inventar şi declasare sau casare a unor stocuri, constatãri privind pãstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integritãţii bunurilor din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii inventariate. 43. Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de inventariere se prezintã, în termen de 7 zile lucrãtoare de la data încheierii operaţiunilor de inventariere, administratorului, ordonatorului de credite sau persoanei responsabile cu gestiunea entitãţii. Acesta, cu avizul conducãtorului compartimentului financiar-contabil şi al conducãtorului compartimentului juridic, decide asupra soluţionãrii propunerilor fãcute, cu respectarea dispoziţiilor legale. 44. - (1) "Registrul-inventar" (cod 14-1-2) este un document contabil obligatoriu în care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, grupate dupã natura lor, conform posturilor din bilanţ. Elementele de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii înscrise în registrul-inventar au la bazã listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi situaţiile analitice, dupã caz, care justificã conţinutul fiecãrui post din bilanţ. (2) În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizeazã cu intrãrile sau ieşirile din perioada cuprinsã între data inventarierii şi data încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse în registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar sã fie reflectatã situaţia realã a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii. (3) Completarea registrului-inventar se efectueazã în momentul în care se stabilesc soldurile tuturor conturilor bilanţiere, inclusiv cele aferente impozitului pe profit, şi ajustãrile pentru depreciere sau pierdere de valoare, dupã caz. Registrul-inventar poate fi adaptat în funcţie de specificul şi necesitãţile entitãţilor, cu condiţia respectãrii conţinutului minim de informaţii prevãzut pentru acesta. 45. - (1) Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa tehnico-operativã în termen de cel mult 7 zile lucrãtoare de la data aprobãrii procesului-verbal de inventariere de cãtre administrator, ordonatorul de credite sau persoana responsabilã cu gestiunea entitãţii. Rezultatul inventarierii se înregistreazã în contabilitate potrivit prevederilor <>Legii nr. 82/1991 , republicatã, şi în conformitate cu reglementãrile contabile aplicabile. (2) Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare întocmite la finele exerciţiului financiar se întocmeşte bilanţul, parte componentã a situaţiilor financiare anuale, ale cãrui posturi trebuie sã corespundã cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia realã a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, stabilitã pe baza inventarului. 46. - (1) Prevederile <>Legii nr. 82/1991 , republicatã, şi ale reglementãrilor contabile aplicabile referitoare la obligativitatea corelãrii datelor din bilanţ cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia realã a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii stabilitã pe baza inventarului, se aplicã şi instituţiilor publice. Bunurile aflate în administrarea instituţiilor publice se inventariazã anual, cu excepţia clãdirilor, construcţiilor speciale şi a celorlalte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a oficiilor consulare, care se inventariazã o datã la 3 ani. Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a fondurilor de carte, a valorilor de muzeu şi a recuzitei în cadrul instituţiilor artistice de spectacole se face în condiţiile şi la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. (2) În funcţie de specificul activitãţii unor entitãţi, ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ai cãror conducãtori au calitatea de ordonatori principali de credite pot elabora norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu caracter specific aflate în administrare, inclusiv pentru stabilirea unor excepţii de la regula generalã de inventariere, care sunt avizate de Ministerul Finanţelor Publice. (3) Bunurile constatate lipsã la inventariere se evalueazã şi se înregistreazã în contabilitate la valoarea contabilã. Lipsurile imputabile se recupereazã de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire, determinatã potrivit prezentelor norme. Bunurile constatate în plus se evalueazã şi se înregistreazã în contabilitate la costul de achiziţie al acestora, în conformitate cu reglementãrile contabile aplicabile, în funcţie de preţul pieţei la data constatãrii sau de costul de achiziţie al bunurilor similare. Pentru lipsuri, sustrageri şi orice ale fapte care produc pagube ce constituie infracţiuni, ordonatorul de credite este obligat sã sesizeze organele de urmãrire penalã în condiţiile şi la termenele stabilite de lege. Pagubele constatate la inventariere, imputate persoanelor vinovate, precum şi debitorii deveniţi insolvabili se evidenţiazã în contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe fiecare debitor, urmãrindu-se recuperarea lor potrivit legii. Scãderea din contabilitate a unor pagube care nu se datoreazã culpei unei persoane se face în baza aprobãrii ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior. Plusul de casã constatat cu ocazia inventarierii numerarului din casieriile instituţiilor publice se varsã la bugetul din care este finanţatã instituţia publicã, paragraful bugetar "Alte venituri".
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
