Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   TRATAT din 25 noiembrie 1972  dintre Republica Socialista Romania si Republica Populara Mongola cu privire la asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

TRATAT din 25 noiembrie 1972 dintre Republica Socialista Romania si Republica Populara Mongola cu privire la asistenta juridica in cauzele civile, familiale si penale

EMITENT: ACT INTERNATIONAL
PUBLICAT: BULETINUL OFICIAL nr. 116 din 31 iulie 1973

Republica Socialistã România şi Republica Popularã Mongolã, în scopul reglementãrii asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale între cele douã ţãri, au hotãrît sã încheie prezentul tratat şi, în acest scop, au desemnat împuterniciţii lor:
Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România pe Traian Gîrba, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Republica Popularã Mongolã;
Prezidiul Marelui Hural Popular al Republicii Populare Mongole, pe Daramin Iondon, adjunct al ministrului afacerilor externe al Republicii Populare Mongole,
care, dupã schimbul împuternicirilor lor, gãsite în bunã şi cuvenitã formã, au convenit dupã cum urmeazã:

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Ocrotirea juridicã
1. Cetãţenii unei pãrţi contractante se bucurã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridicã ca şi cetãţenii proprii.
2. Cetãţenii unei pãrţi contractante au dreptul sã se adreseze liber şi nestingherit instanţelor judecãtoreşti, procuraturii, notariatelor de stat - denumite în cele ce urmeazã instituţii judiciare - precum şi altor instituţii ale celeilalte pãrţi contractante, în competenţa cãrora intrã probleme de drept civil, familial şi penal, pot sã-şi susţinã interesele în faţa acestora, sã facã cereri şi sã introducã acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii proprii.
3. Dispoziţiile punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplicã şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile pãrţii contractante pe teritoriul cãreia îşi au sediul.
ART. 2
Scutirea de cauţiune
Cetãţenii unei pãrţi contractante, care domiciliazã sau au reşedinţa pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante şi se adreseazã instanţelor judecãtoreşti ale acesteia, nu sînt obligaţi sã depunã cauţiune pentru acoperirea cheltuielilor de judecatã.
ART. 3
Acordarea asistenţei juridice
1. Pãrţile contractante îşi vor acorda reciproc asistenţã juridicã în materie civilã, familialã şi penalã.
2. În îndeplinirea prevederilor prezentului tratat, instituţiile judiciare, precum şi alte instituţii ale celor douã pãrţi contractante, vor comunica între ele prin intermediul organelor lor centrale, în mãsura în care prin prezentul tratat nu s-a prevãzut altfel.
ART. 4
Obiectul asistenţei juridice
Pãrţile contractante îşi acordã reciproc asistenţã juridicã prin îndeplinirea unor activitãţi procesuale, în conformitate cu legislaţia pãrţii contractante solicitate, cum ar fi: efectuarea percheziţiilor şi sechestrelor, expedierea şi predarea probelor materiale, interogarea învinuiţilor, ascultarea martorilor, experţilor, a pãrţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetãri locale, expedierea şi înmînarea actelor, efectuarea expertizelor.
ART. 5
Forma şi conţinutul cererii de acordare a asistenţei juridice
1. Instituţiile celor douã pãrţi contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba oficialã a statului lor.
Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexe, vor fi întocmite în limba pãrţii contractante solicitante şi vor fi însoţite de traduceri certificate în limba pãrţii contractante solicitate sau în limba rusã.
Cererile trebuie sã poarte ştampila oficialã.
2. Certificarea traducerilor prevãzute la punctul 1 alineatul 2 se va face de un traducãtor autorizat sau de un organ competent al uneia dintre pãrţile contractante, inclusiv de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al pãrţii contractante de la a cãrei instituţie judiciarã provine cererea; o altã certificare nu este necesarã.
ART. 6
Conţinutul cererii de acordare a asistenţei juridice
Cererea de acordare a asistenţei juridice trebuie sã conţinã urmãtoarele date:
a) denumirea instituţiei judiciare solicitante;
b) denumirea instituţiei judiciare solicitate;
c) indicarea cauzei în care se solicitã asistenţa juridicã;
d) numele şi prenumele pãrţilor, cetãţenia, ocupaţia şi domiciliul sau reşedinţa lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea şi sediul lor;
e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora, dacã este cazul:
f) datele necesare cu privire la obiectul cererii.
ART. 7
Reguli privind acordarea asistenţei juridice
1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia solicitatã aplicã normele legale ale statului sãu. Instituţia solicitatã poate, la cerere, sã aplice normele procedurale ale pãrţii contractante solicitante, în mãsura în care ele nu contravin legislaţiei statului sãu.
2. Dacã instituţia solicitatã nu este competentã sã îndeplineascã cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, încunoştinţînd, totodatã, despre aceasta instituţia solicitantã.
3. La cerere, instituţia solicitatã va comunica în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice.
4. Dupã îndeplinirea cererii, instituţia solicitatã transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenţa juridicã nu a putut fi acordatã, instituţia solicitatã va restitui actele instituţiei solicitante, comunicîndu-i, totodatã, împrejurãrile care au împiedicat-o sã îndeplineascã cererea.
ART. 8
Inviolabilitatea martorilor şi experţilor
1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia judiciarã a pãrţii contractante solicitate, se prezintã în faţa instituţiei judiciare a pãrţii contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetãţenia sa, sã fie tras la rãspundere penalã, arestat sau supus executãrii unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formeazã obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o altã infracţiune sãvîrşitã înainte de trecerea frontierei de stat a pãrţii contractante solicitante.
2. Martorul sau expertul pierde aceastã garanţie dacã nu a pãrãsit teritoriul pãrţii contractante solicitante în termen de 15 zile din ziua cînd instituţia care l-a chemat i-a comunicat cã prezenţa sa nu mai este necesarã. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut pãrãsi teritoriul pãrţii contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.
ART. 9
Informaţii privind legislaţia
Ministerul Justiţiei sau Procuratura Republicii Socialiste România şi Tribunalul Suprem sau Procuratura Republicii Populare Mongole, la cerere, îşi pun la dispoziţie, reciproc, informaţii privind legislaţia în vigoare în statul lor.
ART. 10
Înlesnirile acordate de instituţiile judiciare
1. Cetãţenii unei pãrţi contractante beneficiazã în aceeaşi mãsurã şi în aceleaşi condiţii, în faţa instituţiilor judiciare ale celeilalte pãrţi contractante, de înlesnirile care se acordã cetãţenilor acesteia - inclusiv de scutirea de cheltuieli de judecatã - în funcţie de situaţia lor materialã şi de familie.
2. Înlesnirile prevãzute la punctul 1, acordate unei pãrţi într-o acţiune intentatã la o instituţie judiciarã a uneia dintre pãrţile contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii, precum şi la înmînarea de acte în aceeaşi cauzã, efectuate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
ART. 11
1. Adeverinţa cu privire la situaţia materialã şi de familie, necesarã pentru obţinerea înlesnirilor prevãzute la articolul 10, va fi eliberatã de autoritatea competentã a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care a fãcut cererea.
2. Dacã petiţionarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unui al treilea stat, este suficientã adeverinţa eliberatã de misiunea diplomaticã sau de oficiul consular al statului sãu competent în locul unde acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa.
ART. 12
1. Dacã un cetãţean al unei pãrţi contractante, avînd domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, doreşte sã beneficieze în faţa unei instituţii judiciare a celeilalte pãrţi contractante de înlesnirile prevãzute la articolul 10 punctul 1, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instituţia judiciarã competentã de la domiciliul sau reşedinţa sa, potrivit legii statului cãruia îi aparţine aceastã instituţie.
De traducerea cererii, adeverinţei prevãzute în articolul 11 şi a eventualelor anexe trebuie sã se îngrijeascã instituţia judiciarã cãreia i s-a prezentat cererea de cãtre petiţionar.
2. Instituţia judiciarã care a primit cererea specificatã în punctul 1 alineatul 1 o va trimite, împreunã cu anexele respective, instituţiei judiciare competente a celeilalte pãrţi contractante, care va proceda în conformitate cu legea statului sãu.
ART. 13
1. Cererea prevãzutã la articolul 12 punctul 1 trebuie soluţionatã fãrã a se ţine seama de faptul cã nu ar fi redactatã în limba autoritãţii care urmeazã sã hotãrascã asupra ei.
2. În cazul acordãrii înlesnirilor, instituţia judiciarã solicitatã, dacã va fi cazul, va lua şi mãsuri pentru asigurarea unui reprezentant din oficiu, în conformitate cu legea statului sãu.
ART. 14
Înmînarea actelor
1. Instituţia solicitatã înmîneazã actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului sãu şi numai dacã aceste acte au fost scrise în limba sa ori sînt însoţite de o traducere certificatã. În caz contrar, instituţia solicitatã înmîneazã actele destinatarului numai dacã acesta este de acord sã le primeascã.
2. Certificarea traducerii se face de cãtre un traducãtor oficial, de instituţia de la care emanã cererea sau de cãtre misiunea diplomaticã sau oficiul consular al uneia dintre pãrţile contractante.
3. Cererea de înmînare trebuie sã conţinã adresa exactã a destinatarului şi indicarea actului ce urmeazã sã fie înmînat.
4. Dacã înmînarea nu poate fi efectuatã la adresa indicatã în cerere, instituţia solicitatã va lua din proprie iniţiativã mãsurile necesare pentru stabilirea adresei.
ART. 15
Confirmarea înmînãrii actelor
Dovada de înmînare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de înmînare a actelor, în vigoare pe teritoriul pãrţii contractante solicitate.
ART. 16
Înmînarea de acte propriilor cetãţeni
Ambele pãrţi contractante au dreptul sã înmîneze, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetãţeni, dacã aceştia acceptã primirea.
ART. 17
Valabilitatea actelor
1. Actele eliberate de o instituţie judiciarã sau de o autoritate administrativã a unei pãrţi contractante, în limitele competenţei sale şi în forma stabilitã de legile în vigoare la data emiterii lor, prevãzute cu semnãtura oficialã şi cu sigiliul oficial, vor avea, şi în faţa instituţiilor judiciare şi a autoritãţilor administrative ale celeilalte pãrţi contractante, puterea probatorie a actelor oficiale.
Aceastã prevedere este valabilã şi pentru alte acte cãrora, potrivit dispoziţiilor legale ale pãrţii contractante pe teritoriul cãreia au fost eliberate, le este atribuitã puterea probatorie a actelor oficiale.
2. Aceeaşi putere probatorie o va avea şi legalizarea semnãturii pe un act sub semnãturã privatã fãcutã de cãtre o autoritate administrativã a uneia dintre pãrţile contractante.
ART. 18
Pentru actele prevãzute în articolul 17 punctul 1 şi pentru legalizarea prevãzutã în articolul 17 punctul 2 nu este necesarã nici o altã certificare pentru a fi folosite în faţa instituţiilor judiciare şi a autoritãţilor administrative ale celeilalte pãrţi contractante.
ART. 19
Expedierea actelor de stare civilã şi a altor acte
Instituţiile unei pãrţi contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte pãrţi contractante, prin intermediul organelor lor centrale, copii legalizate de pe hotãrîrile instanţelor judecãtoreşti, certificate de stare civilã, acte de studii, de studiu în muncã şi alte acte privind drepturi şi interese personale ale cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante.
ART. 20
Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice
1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor privind acordarea asistenţei juridice nu vor fi rambursate între pãrţile contractante, cu excepţia celor care privesc remunerarea experţilor şi a celorlalte cheltuieli pentru efectuarea expertizelor.
2. Cuantumul cheltuielilor efectuate în acest din urmã caz vor fi comunicate instanţei judecãtoreşti solicitante.
ART. 21
Refuzul acordãrii asistenţei juridice
Acordarea asistenţei juridice poate fi refuzatã dacã partea contractantã solicitatã considerã cã prin satisfacerea cererii se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranitãţii, securitãţii sau ordinii sale publice.

CAP. II
Statutul personal şi dreptul de familie

ART. 22
Capacitatea persoanei
Capacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana.
ART. 23
Încheierea cãsãtoriei
1. În ceea ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea cãsãtoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei pãrţi contractante al cãrei cetãţean este.
2. Forma încheierii cãsãtoriei este determinatã de legea pãrţii contractante pe al cãrei teritoriu se încheie cãsãtoria.
3. Pentru cãsãtoria care se încheie în faţa unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma cãsãtoriei este determinatã de legea ţãrii cãreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular.
ART. 24
Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor
1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legile pãrţii ai cãrei cetãţeni sînt.
2. Dacã unul dintre soţi este cetãţean al uneia dintre pãrţile contractante, iar celãlalt soţ, cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt reglementate de legea acelei pãrţi contractante pe al cãrei teritoriu ei au domiciliul comun.
3. Dacã, în cazul prevãzut la punctul 2 din prezentul articol, unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate dupã legea acelei pãrţi contractante pe al cãrei teritoriu au avut ultimul domiciliu comun.
ART. 25
Divorţul
1. În caz de divorţ, dacã ambii soţi au cetãţenia unei pãrţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, va fi aplicabilã legea pãrţii contractante ai cãrei cetãţeni sînt soţii. Competente pentru soluţionarea unei asemenea cauze de divorţ sînt instanţele judecãtoreşti ale oricãreia dintre pãrţile contractante. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei pãrţi contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, va fi aplicabilã legea pãrţii contractante ai cãrei cetãţeni sînt soţii, iar pentru soluţionarea cauzei de divorţ, vor fi competente instanţele judecãtoreşti ale oricãreia dintre pãrţile contractante.
2. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi aparţine uneia dintre pãrţile contractante, iar celãlalt soţ, celeilalte pãrţi contractante şi locuiesc fie amîndoi pe teritoriul aceleiaşi pãrţi contractante, fie unul pe teritoriul unei pãrţi contractante şi celãlalt pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, sînt competente pentru judecarea acţiunii de divorţ instanţele judecãtoreşti ale ambelor pãrţi contractante. Instanţele judecãtoreşti aplicã legea statului lor.
ART. 26
Constatarea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei
1. Constatarea nulitãţii cãsãtoriei din cauza nerespectãrii condiţiilor de formã se face numai dacã sancţiunea nulitãţii este prevãzutã de legea locului unde s-a încheiat cãsãtoria, cît şi de legea pãrţii contractante a cãrei cetãţenie o au soţii.
2. Constatarea nulitãţii cãsãtoriei sau anularea cãsãtoriei pentru încãlcarea condiţiilor de fond ale încheierii cãsãtoriei se face dacã sancţiunea nulitãţii pentru încãlcarea sãvîrşitã este prevãzutã de legea aplicabilã potrivit articolului 23 punctul 1.
3. Competenţa se stabileşte în conformitate cu articolul 25.
ART. 27
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii
Raporturile juridice dintre pãrinţi şi copii se stabilesc potrivit legislaţiei acelei pãrţi contractante al cãrei cetãţean este copilul.
ART. 28
Cauzele privind stabilirea, tãgãduirea sau contestarea paternitãţii, cele referitoare la stabilirea şi contestarea maternitãţii, precum şi la stabilirea naşterii copilului dintr-o anumitã cãsãtorie, se rezolvã potrivit legislaţiei pãrţii contractante al cãrei cetãţean este copilul.
ART. 29
Raporturile juridice dintre copilul nãscut în afara cãsãtoriei şi mama sau tatãl acestuia se stabilesc potrivit legii pãrţii contractante al cãrei cetãţean este copilul.
ART. 30
Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevãzute la articolele 27, 28 şi 29 sînt competente instanţele acelei pãrţi contractante al cãrei cetãţean este copilul.
Dacã reclamantul şi pîrîtul domiciliazã pe teritoriul uneia dintre pãrţile contractante, sînt, de asemenea, competente instanţele acestei pãrţi contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 28 şi 29 din prezentul tratat cu privire la competenţa legislativã.
ART. 31
Declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei şi faptului morţii
1. Pentru declararea pe cale judecãtoreascã a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii, sînt competente instanţele judecãtoreşti ale pãrţii contractante al cãrei cetãţean era acea persoanã la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţã.
2. Instanţele judecãtoreşti ale unei pãrţi contractante sînt competente sã declare dispariţia sau moartea ori sã stabileascã data morţii unui cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul ei, dacã, potrivit legii statului pe teritoriul cãruia se aflã instanţa cãreia i se adreseazã, acele persoane au dreptul la o asemenea acţiune.
3. În cauzele arãtate la punctele 1 şi 2 din prezentul articol, instanţele judecãtoreşti ale fiecãrei pãrţi contractante aplicã legea statului lor.
ART. 32
Tutela şi curatela
1. Cauzele şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se reglementeazã de legea pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana aflatã sub tutelã sau curatelã.
2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana care se aflã sub tutelã sau curatelã se stabilesc potrivit legislaţiei pãrţii contractante cãreia îi aparţine instituţia care a numit pe tutore sau curator.
3. În ceea ce priveşte obligaţiile de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplicã legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean este tutorele sau curatorul.
ART. 33
În cauzele de tutelã şi curatelã privind cetãţenii celor douã pãrţi contractante, sînt competente, în mãsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituţiile pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana aflatã sub tutelã sau curatelã.
ART. 34
1. În cazul cînd urmeazã sã se ia mãsuri privind tutela sau curatela pentru proteguirea intereselor cetãţeanului unei pãrţi contractante al cãrui domiciliu, reşedinţã sau bunuri se aflã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, instituţia acestei pãrţi contractante comunicã, de îndatã, instituţiei competente, conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat.
2. În cazurile care nu comportã amînare, instituţia celeilalte pãrţi contractante poate lua singurã, în conformitate cu legislaţia sa, mãsuri, însã este obligatã sã informeze de îndatã instituţiile competente, conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat.
Aceste mãsuri îşi pãstreazã valabilitatea pînã la o altã hotãrîre a instituţiei indicate la punctul 1 al articolului 32 din prezentul tratat.
ART. 35
1. Instituţia competentã conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat poate transmite tutela sau curatela instituţiei celeilalte pãrţi contractante atunci cînd persoana care se aflã sub tutelã sau curatelã are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei pãrţi contractante. Tutela sau curatela se considerã transmisã celeilalte pãrţi contractante atunci cînd instituţia cãreia îi este adresatã cererea acceptã preluarea tutelei sau curatelei şi informeazã despre aceasta instituţia de la care provine cererea.
2. Instituţia care, conform punctului 1 al prezentului articol, a acceptat preluarea tutelei sau curatelei îndeplineşte aceste mãsuri în conformitate cu legislaţia statului sãu. Totuşi, în problema capacitãţii de folosinţã sau a capacitãţii de exerciţiu, se va aplica legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean este persoana care se aflã sub tutelã sau curatelã. Ea nu are dreptul sã adopte hotãrîri în problemele privitoare la statutul personal al acesteia.
ART. 36
Înfierea
1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii, se fac potrivit legislaţiei pãrţii contractante al cãrei cetãţean este înfietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatãrii nulitãţii sau anulãrii înfierii.
2. Dacã înfiatul este cetãţean al celeilalte pãrţi contractante, pentru înfiere este necesarã autorizaţia acestei pãrţi contractante. Dacã, potrivit legislaţiei pãrţii contractante al cãrei cetãţean este înfiatul, este necesar consimţãmîntul acestuia, al reprezentantului sãu legal sau al autoritãţii tutelare, dispoziţiile corespunzãtoare din aceastã legislaţie vor fi respectate.
3. În cazul cînd înfierea se face de cãtre soţi, dintre care unul este cetãţean al unei pãrţi contractante, iar altul, al celeilalte pãrţi contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulitãţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legislaţia ambelor pãrţi contractante.
4. În cazurile de încheiere a înfierii, precum şi de desfacere, de constatare a nulitãţii sau de anulare a înfierii, este competentã instituţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean este înfietorul în momentul încheierii înfierii, desfacerii, nulitãţii sau anulãrii ei. În cazul prevãzut la punctul 3 al prezentului articol, este competentã instituţia acelei pãrţi contractante pe teritoriul cãreia soţii au sau au avut domiciliul comun sau reşedinţa.

CAP. III
Succesiuni

ART. 37
Principiul egalitãţii în cauzele succesorale
1. Cetãţenii unei pãrţi contractante sînt egali cu cetãţenii celeilalte pãrţi contractante în ceea ce priveşte aptitudinea de a dobîndi prin moştenire sau legal bunuri situate pe teritoriul acesteia.
2. Cetãţenii uneia dintre pãrţile contractante pot dispune prin testament de bunurile care se gãsesc pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
ART. 38
Legea aplicabilã
1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementeazã de legislaţia acelei pãrţi contractante al cãrei cetãţean a fost defunctul în momentul decesului.
2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementeazã de legislaţia pãrţii pe teritoriul cãreia se aflã bunurile succesorale.
ART. 39
Succesiunea vacantã
În cazul cînd succesiunea este vacantã, bunurile mobile revin pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile revin pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se aflã.
ART. 40
Testamentul
1. În privinţa capacitãţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinţa consecinţelor juridice ale viciilor de voinţã, se va aplica legislaţia pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocãrii testamentului.
2. Testamentul şi revocarea testamentului se considerã valabile, în privinţa condiţiilor de formã, dacã ele corespund legislaţiei naţionale a defunctului sau legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia s-au fãcut.
ART. 41
Comunicarea cazurilor de deces
1. În cazul cînd cetãţeanul unei pãrţi contractante moare pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, instituţia competentã va înştiinţa de îndatã misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante despre deces, comunicînd, în acelaşi timp, tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesoralã şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament, în caz cã existã. Aceastã regulã se aplicã şi în cazul cînd instituţia competentã a unei pãrţi contractante este informatã cã cetãţeanul celeilalte pãrţi contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lãsat bunuri pe teritoriul statului ei.
2. Dacã misiunea diplomaticã sau oficiul consular deţine, înaintea instituţiei competente din statul de reşedinţã, date cu privire la un deces care a avut loc în condiţiile punctului 1, le va comunica acesteia pentru a lua mãsurile de conservare a succesiunii.
ART. 42
Competenţa misiunii diplomatice şi oficiului consular în materie de succesiuni
1. În toate cauzele succesorale existente pe teritoriul unei pãrţi contractante, misiunea diplomaticã sau oficiul consular al celeilalte pãrţi contractante are dreptul sã reprezinte pe cetãţenii proprii în faţa oricãrei instituţii, fãrã sã fie necesar un mandat special, dacã aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar.
2. Dacã cetãţeanul unei pãrţi contractante moare în timpul cãlãtoriei pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra sa se pun, fãrã vreo altã procedurã, la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al pãrţii contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani.
ART. 43
Transmiterea succesiunii
În cazul cînd, dupã terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei pãrţi contractante, bunurile succesorale mobile sau imobile vor trebui sã fie predate moştenitorilor şi legatarilor al cãror domiciliu sau reşedinţã se aflã pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se pun la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestei pãrţi contractante, dacã:
a) instituţia judiciarã care efectueazã procedura succesoralã a anunţat, în cazul cînd aceasta se prevede în legea pãrţii contractante unde se aflã bunurile succesorale, pe creditorii defunctului, pentru ca aceştia sã-şi formuleze pretenţiile lor în termen de 6 luni;
b) toate pretenţiile moştenitorilor, legatarilor sau creditorilor defunctului, formulate în termenul stabilit de legislaţia pãrţii contractante unde se aflã bunurile succesorale, au fost plãtite sau asigurate;
c) instituţiile competente au aprobat exportul bunurilor succesorale. Transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale referitoare la devize.
ART. 44
Competenţa în cauzele succesorale
1. Procedura succesoralã privind bunurile mobile, cu excepţia prevãzutã la punctul 4 al prezentului articol, este de competenţa instituţiilor judiciare ale pãrţii contractante al cãrei cetãţean a fost defunctul în momentul morţii.
2. Procedura succesoralã privind bunurile imobile este de competenţa instituţiilor judiciare ale pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se aflã aceste bunuri.
3. Prevederile punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplicã în mod corespunzãtor şi litigiilor care se ivesc în legãturã cu deschiderea succesiunii.
4. Dacã toate bunurile mobile succesorale rãmase de la cetãţeanul uneia dintre pãrţile contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, la cererea succesorului sau a altei persoane care are un drept la succesiune, deschiderea succesiunii şi litigiile care se ivesc în legãturã cu succesiunea sînt de competenţa instituţiilor judiciare ale acestei pãrţi contractante, dacã toţi succesorii sînt de acord.
ART. 45
Deschiderea şi citirea testamentului
Deschiderea şi citirea testamentului sînt de competenţa instituţiei judiciare a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se aflã testamentul. Copia certificatã a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurãri, copia certificatã a procesului-verbal de citire a testamentului, dacã se cere, se trimit instituţiei judiciare a statului al cãrui cetãţean a fost defunctul sau instituţiei judiciare a celeilalte pãrţi contractante care efectueazã procedura succesoralã.

CAP. IV
Recunoaşterea şi executarea hotãrîrilor judecãtoreşti

ART. 46
Hotãrîrile supuse recunoaşterii şi executãrii
În conformitate cu prevederile prezentului tratat, dupã intrarea în vigoare, ambele pãrţi contractante vor recunoaşte şi executa pe teritoriul lor urmãtoarele hotãrîri judecãtoreşti rãmase definitive pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante:
a) hotãrîrile judecãtoreşti în cauzele civile şi familiale;
b) hotãrîrile judecãtoreşti în cauzele penale privind obligaţia de despãgubire a victimei pentru daunele cauzate.
ART. 47
Condiţiile recunoaşterii şi executãrii hotãrîrilor judecãtoreşti
Hotãrîrile judecãtoreşti menţionate în articolul 46 din prezentul tratat vor fi recunoscute şi se va încuviinţa executarea lor în urmãtoarele condiţii:
1. dacã hotãrîrea judecãtoreascã este definitivã şi executorie, potrivit legii pãrţii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã;
2. dacã instanţa pãrţii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrîrea este competentã potrivit legislaţiei pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se cere recunoaşterea sau executarea hotãrîrii;
3. dacã persoanei care n-a participat la proces şi împotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-a înmînat la timp, ei sau reprezentantului sãu, citaţia potrivit legii pãrţii contractante pe teritoriul cãreia s-a pronunţat hotãrîrea;
4. dacã o instanţã judecãtoreascã a pãrţii solicitate nu a dat o hotãrîre definitivã în aceeaşi cauzã.
ART. 48
Restituirea cheltuielilor de judecatã
1. În cazul în care reclamantul sau intervenientul a fost obligat, printr-o hotãrîre definitivã şi executorie, sã plãteascã cheltuieli de judecatã, dispoziţiile hotãrîrii cu privire la aceste cheltuieli sînt executorii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, cu încuviinţarea instanţei competente a acesteia, la cererea pãrţii interesate.
2. Prevederile punctului 1 se aplicã şi hotãrîrilor prin care se stabileşte ulterior cuantumul cheltuielilor de judecatã.
3. În îndeplinirea prevederilor punctului 1 din prezentul articol se vor respecta dispoziţiile legale privind operaţiunile valutare.
ART. 49
Cererea privind încuviinţarea executãrii hotãrîrilor
1. Cererea de încuviinţare a executãrii hotãrîrii poate fi depusã direct instanţei competente a pãrţii contractante pe teritoriul cãreia urmeazã a fi efectuatã executarea sau celei care s-a pronunţat în prima instanţã. În acest ultim caz, cererile adresate instanţelor competente ale celeilalte pãrţi contractante vor fi trimise în modul prevãzut la articolul 3 din prezentul tratat.
2. La cererea de încuviinţare a executãrii se vor anexa urmãtoarele acte:
a) hotãrîrea judecãtoreascã în original sau copia legalizatã a acelei hotãrîri, precum şi o adeverinţã care sã confirme cã hotãrîrea a rãmas definitivã şi este executorie, dacã acest lucru nu reiese din hotãrîre;
b) adeverinţã din care sã reiasã cã pãrţii care nu a participat la proces şi împotriva cãreia s-a dat hotãrîrea i s-a notificat la timp şi în forma cuvenitã despre judecarea cauzei, potrivit legii pãrţii contractante pe teritoriul cãreia a fost pronunţatã hotãrîrea.
ART. 50
Procedura executãrii hotãrîrilor
Instanţa pãrţii contractante pe teritoriul cãreia are loc procedura executãrii silite aplicã legislaţia statului sãu.
ART. 51
Predarea obiectelor şi remiterea sumelor de bani
În caz de executare silitã, predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani se face cu respectarea prevederilor legale ale pãrţii contractante pe teritoriul cãreia se aflã aceste bunuri.

CAP. V
Asistenţa juridicã în cauzele penale

ART. 52
Obligaţia de a începe urmãrirea penalã
1. Fiecare parte contractantã se obligã ca la cererea celeilalte pãrţi contractante sã înceapã, în conformitate cu propria sa legislaţie, urmãrirea penalã împotriva unui cetãţean al sãu atunci cînd existã date suficiente cã a sãvîrşit, pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante, o infracţiune care atrage extrãdarea.
2. La cererea de începere a urmãririi penale se anexeazã acte care conţin date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la sãvîrşirea infracţiunii.
3. Partea contractantã solicitatã informeazã cealaltã parte contractantã despre rezultatele procesului penal, iar în cazul cã a fost pronunţatã o sentinţã definitivã, va transmite şi copia acesteia.
ART. 53
Comunicarea hotãrîrilor de condamnare
1. Fiecare parte contractantã va comunica celeilalte pãrţi contractante informaţii privind hotãrîrile definitive de condamnare, pronunţate de instanţele judecãtoreşti împotriva cetãţenilor celeilalte pãrţi contractante.
2. La cererea instanţelor judecãtoreşti sau a procuraturilor, fiecare parte contractantã trimite informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmãrite sau supuse judecãţii pe teritoriul celeilalte pãrţi contractante.
ART. 54
Obligaţia extrãdãrii
Fiecare dintre pãrţile contractante se angajeazã sã predea, la cererea celeilalte pãrţi contractante, persoanele aflate pe teritoriul sãu, în vederea urmãririi penale, judecãrii sau executãrii pedepsei pe teritoriul celeilalte pãrţi.
ART. 55
Condiţiile extrãdãrii
Extrãdarea cerutã în vederea urmãririi penale sau judecãrii poate fi admisã numai dacã, potrivit legislaţiei ambelor pãrţi contractante, infracţiunea sãvîrşitã se sancţioneazã cu o pedeapsã privativã de libertate de peste 2 ani sau o pedeapsã mai grea. Extrãdarea cerutã în vederea executãrii pedepsei poate fi admisã numai dacã pedeapsa pronunţatã este mai mare de un an sau mai grea.
ART. 56
Refuzul extrãdãrii
Cererea de extrãdare se refuzã dacã:
a) persoana a cãrei extrãdare se cere este cetãţean al pãrţii contractante solicitate;
b) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea este comisã pe teritoriul pãrţii contractante solicitate;
c) urmãrirea nu poate fi începutã sau condamnarea nu poate fi executatã ca urmare a prescripţiei, amnistiei sau pentru orice altã cauzã legalã prevãzutã fie de legislaţia pãrţii solicitante, fie de cea a pãrţii solicitate;
d) infracţiunea pentru care se cere extrãdarea a fãcut obiectul unei hotãrîri judecãtoreşti definitive pronunţate de o instanţã judecãtoreascã competentã a pãrţii contractante solicitate ori s-a dispus încetarea urmãririi penale;
e) potrivit legilor ambelor pãrţi contractante, acţiunea penalã nu poate fi pusã în mişcare decît la plîngerea prealabilã a persoanei vãtãmate;
f) se referã la extrãdarea altor persoane care, potrivit legii statului solicitat, nu pot fi extrãdate.
ART. 57
Modul de legãturã
În probleme de extrãdare şi de începere a urmãririi penale privind persoanele care urmeazã a fi extrãdate, pãrţile contractante comunicã între ele pe cale diplomaticã.
ART. 58
1. Cererea de extrãdare care va fi prezentatã celeilalte pãrţi contractante va fi însoţitã:
a) de o copie certificatã a mandatului de arestare sau a hotãrîrii definitive;
b) de actul de identitate sau de alte documente conţinînd indicaţii cu privire la identitatea inculpatului sau condamnatului;
c) de un act conţinînd semnalmentele inculpatului sau condamnatului, de o fotografie a inculpatului sau condamnatului;
d) de un act indicînd natura, data şi locul comiterii infracţiunii;
e) de textele dispoziţiilor legale ale pãrţii contractante solicitante care prevãd infracţiunea şi pedeapsa.
2. Partea contractantã solicitatã poate cere un supliment de informaţii dacã indicaţiile date potrivit punctului precedent, sînt incomplete. Cealaltã parte trebuie sã dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni.
ART. 59
Arestarea persoanei în vederea extrãdãrii
Dupã primirea cererii de extrãdare, partea contractantã solicitatã procedeazã imediat, în condiţiile prevãzute de prezentul tratat, la arestarea persoanei a cãrei extrãdare se cere.
ART. 60
Amînarea extrãdãrii
Dacã persoana a cãrei extrãdare se cere este învinuitã sau inculpatã în faţa organelor de urmãrire penalã ori a organelor judecãtoreşti ori are de executat o pedeapsã privativã de libertate pentru altã faptã pe teritoriul pãrţii contractante solicitate, extrãdarea poate fi amînatã pînã la sfîrşitul procesului penal sau pînã la executarea pedepsei.
ART. 61
Extrãdarea temporarã
1. Dacã amînarea extrãdãrii prevãzutã la articolul 60 ar putea sã atragã dupã sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea crea mari greutãţi pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrãdarea temporarã.
2. Persoana extrãdatã temporar va fi înapoiatã dupã efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrãdatã.
ART. 62
Punerea în libertate a persoanei arestate
Dacã partea solicitantã nu prezintã, în termenul stabilit în articolul 58 din prezentul tratat, datele suplimentare privind persoana a cãrei extrãdare se cere, partea solicitatã dispune punerea în libertate a persoanei extrãdate.
ART. 63
Predarea persoanei în vederea extrãdãrii
1. Partea contractantã solicitatã, în cazul în care este de acord cu extrãdarea, comunicã, celeilalte pãrţi contractante de la care emanã cererea, locul şi data predãrii persoanei.
2. Dacã partea contractantã solicitantã nu preia persoana ce urmeazã a fi extrãdatã la locul şi data stabilite potrivit punctului 1 al prezentului articol, persoana în cauzã va fi pusã în libertate.
ART. 64
Întocmirea actelor de extrãdare
Fiecare parte contractantã va întocmi actele referitoare la extrãdare în formele prevãzute de legile şi procedurile sale.
ART. 65
Limitele urmãririi persoanei extrãdate
1. Fãrã acordul pãrţii contractante solicitate, persoana extrãdatã nu poate fi urmãritã, judecatã sau supusã executãrii pedepsei ori extrãdatã unui al treilea stat pentru o infracţiune sãvîrşitã înaintea extrãdãrii şi pentru care nu s-a fãcut extrãdarea.
2. Acordul nu este necesar dacã:
a) persoana extrãdatã nu a pãrãsit teritoriul pãrţii contractante cãreia i-a fost predatã în termen de o lunã de la data terminãrii procesului penal ori de la executarea pedepsei. În termenul menţionat nu este inclus timpul în cursul cãruia persoana extrãdatã nu a putut pãrãsi teritoriul pãrţii contractante solicitante din motive independente de voinţa sa;
b) persoana extrãdatã a pãrãsit teritoriul pãrţii contractante solicitante, însã a revenit ulterior.
ART. 66
Cereri de extrãdare primite din partea mai multor state
Dacã extrãdarea este cerutã de mai multe state, partea solicitatã va hotãrî cãrui stat i se va face extrãdarea.
ART. 67
Transmiterea obiectelor
1. La cererea pãrţii contractante solicitante, partea contractantã solicitatã transmite:
a) obiectele care pot servi ca mijloc de probã; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrãdarea nu poate avea loc din cauza morţii sau din alte împrejurãri;
b) obiectele care provin din infracţiune ori au servit la sãvîrşirea acesteia.
2. Partea contractantã solicitatã poate deţine temporar obiectele menţionate la punctul 1 din prezentul articol, dacã îi sînt necesare pentru un alt proces penal.
3. Drepturile pãrţii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt intangibile. Dacã asemenea drepturi existã, aceste obiecte vor fi restituite pãrţii solicitate imediat dupã terminarea procesului.
ART. 68
Transportul în tranzit
Fiecare dintre pãrţile contractante se obligã sã permitã, la cerere, transportul pe teritoriul sãu al persoanelor extrãdate de un al treilea stat.
Dacã cererea de tranzit îndeplineşte condiţiile prevãzute de prezentul capitol pentru cererea de extrãdare, partea solicitatã va autoriza tranzitul.
ART. 69
Cheltuieli de extrãdare şi transport
1. Cheltuielile pentru îndeplinirea procedurii de extrãdare fãcute pînã în momentul predãrii persoanei a cãrei extrãdare a fost admisã sînt în sarcina pãrţii solicitate.
2. Cheltuielile ocazionate de tranzit sînt în sarcina pãrţii solicitante.
ART. 70
Informaţii cu privire la rezultatul procesului penal
Pãrţile contractante îşi comunicã în mod reciproc rezultatele urmãririi penale împotriva persoanei extrãdate. Dacã persoana extrãdatã a fost condamnatã, dupã rãmînerea definitivã a sentinţei se va transmite o copie a acesteia.

CAP. VI
Dispoziţii finale

ART. 71
Prezentul tratat va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor îi schimbate la Bucureşti. El va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va rãmîne în vigoare pentru o duratã de 5 ani.
În cazul în care nici o parte contractantã nu denunţã prezentul tratat cu 6 luni înaintea expirãrii perioadei prevãzute, el va rãmîne în vigoare pînã cînd una dintre pãrţi îl va denunţa cu un preaviz scris, adresat celeilalte pãrţi, cu 6 luni înainte.
Fãcut la Ulan Bator la 25 noiembrie 1972, în douã exemplare, fiecare dintre ele în limbile românã, mongolã şi rusã, textele avînd aceeaşi valoare.
În caz de divergenţe de interpretare între textul în limba românã şi textul în limba mongolã, textul în limba rusã va prevala.
Drept pentru care plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.
-----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016