Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  TRATAT din 25 martie 1957 instituind Comunitatea Europeană*) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 TRATAT din 25 martie 1957 instituind Comunitatea Europeană*)

EMITENT: Comunitatea Economică Europeană
PUBLICAT: Broşură nr. 0 din 25 martie 1957
Comenteaza legea
──────────
    *) Acest text este textul consolidat al Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană, semnat la Roma, la 25 martie 1957, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. După semnare, tratatul a fost modificat în primul rind prin Actul Unic European din 17-28 februarie 1986 şi prin Tratatul privind Uniunea Europeană (cunoscut ca Tratatul de la Maastricht) din 7 februarie 1992, cît şi prin numeroase acte normative speciale, ca Tratatul de fuziune a executivelor din 1965, Tratatele care modifica anumite poziţii bugetare. Tratatul a mai fost modificat cu ocazia celor patru largiri a Comunităţilor Europene, prin Actele de Adeziune din 22 ianuarie 1972 (adeziunea Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord), din 28 mai 1979 (aderarea Republicii Elene), din 12 iunie 1985 (aderarea Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze), şi din 24 iunie 1994 (aderarea Republicii Austriei, a Republicii Finlandei şi a Regatului Suediei) şi prin diverse alte acte.
    Modificările sînt indicate prin note, la fiecare text amendat, menţionînd şi actul care prevede modificarea.
    Titlul a fost modificat prin de art. G.1 TUE.
──────────

    ABREVIERI
    AA A/FIN/SUE - Actele privind aderarea Republicii Austria, Republicii Finlanda şi Regatului Suediei la Uniunea Europeană, Corfu, 24 iunie 1994 (JOCE, 29 august 1994, L 241)
    AA DK/IRL/RU - Actul privind condiţiile de aderare şi adaptarea tratatelor: aderarea Regatului Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Comunitatea Europeană, Bruxelles, 22 ianuarie 1972 (JOCE, 27 martie 1972, L 73)
    AUE - Actul Unic European, Luxemburg, 17 februarie 1986 şi 28 februarie 1986 (JOCE, 29 iunie 1987, L 169)
    BCE - Banca Centrala Europeană
    BEI - Banca Europeană de Investiţii
    CE - Comunitatea Europeană
    CECA - Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Otelului
    CEEA - Comunitatea Europeană a Energiei Atomice
    DA AA A/FIN/SUE - Decizia Consiliului Uniunii Europene din 1 ianuarie 1995 de adaptare a actelor privind aderarea noilor state membre la Uniunea Europeană (JOCE, 1 ianuarie 1995, L 1)
    JOCE - Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
    SEBC - Sistemul European al Băncilor Centrale
    Tratatul CE - Tratatul instituind Comunitatea Europeană (noua denumire a Tratatului CEE)
    Tratatul CEE - Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană (25 martie 1957)
    TUE - Tratatul privind Uniunea Europeană, Maastricht, 7 februarie 1992 (JOCE,29 iulie 1992, L 191)
    UE - Uniunea Europeană
    UEO - Uniunea Europei Occidentale
    Maiestatea Sa Regele Belgienilor, Preşedintele Republicii Federale Germania, Preşedintele Republicii Franceze, Preşedintele Republicii Italiene, Alteta Sa Regala Marea Ducesa a Luxemburgului, Maiestatea Sa Regina Olandei,*)
    *) Tratatul de la Amsterdam, care nu a fost încă ratificat, este prezentat distinct. După 1995, Inaltele Părţi Contractante sînt: Belgia, Danemarca, Republica Federala Germania (devenită Germania), Republica Elena, Spania, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Finlanda, Suedia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

    HOTARITI sa pună bazele unei uniuni din ce în ce mai strinse între popoarele Europei,
    DECISI să asigure printr-o acţiune comuna progresul economic şi social al ţărilor lor, eliminînd barierele care separa Europa,
    FIXIND ca obiectiv esenţial al eforturilor lor ameliorarea constanta a condiţiilor de viaţa şi munca ale popoarelor lor,
    RECUNOSCIND ca eliminarea obstacolelor existente necesita o acţiune concertata pentru a garanta stabilitatea dezvoltării, echilibrul în schimburile comerciale şi concurenta loiala,
    PREOCUPATI sa întărească unitatea economiilor lor şi să asigure dezvoltarea lor armonioasă, prin reducerea diferenţelor existente între diferitele regiuni şi reducerea rămînerii în urma a regiunilor mai puţin favorizate,
    DORIND să contribuie, printr-o politica comercială comuna, la eliminarea progresiva a restrictiilor din comerţul internaţional,
    ÎNŢELEGÎND sa confirme solidaritatea care leagă Europa de Ţările de peste mari şi dorind să asigure creşterea prosperitatii lor în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite,
    HOTARITI sa consolideze, prin constituirea acestui ansamblu de resurse, pacea şi libertatea, şi chemind celelalte popoare ale Europei, care le impartasesc idealul, sa li se alăture în acest efort,
    AU DECIS sa creeze o Comunitate Europeană, şi în acest scop au desemnat ca plenipotentiari ai lor:
    Maiestatea Sa Regele Belgienilor, pe:
    Dl. Paul Henri Spaak, ministrul afacerilor externe,
    Baronul J.Ch. Snoy et D'Oppuers, secretar general al Ministerului Afacerilor Economice, conducătorul delegaţiei belgiene la conferinţa interguvernamentală;

    Preşedintele Republicii Federale Germane, pe:
    Dr. Konrad Adenauer, cancelar federal,
    Prof.dr. Walther Hallstein, secretar de stat al Oficiului Federal Extern;

    Preşedintele Republicii Franceze, pe:
    Dl. Christian Pineau, ministrul afacerilor externe,
    Dl. Maurice Faure, subsecretar de stat pentru afaceri externe;

    Preşedintele Republicii Italiene, pe:
    Dl. Antonio Segni, preşedintele Consiliului de Miniştri,
    Prof. Gaetano Martino, ministrul afacerilor externe;

    Alteta Sa Regala Marea Ducesa de Luxemburg, pe:
    Dl. Joseph Bech, Preşedintele Guvernului, ministrul afacerilor externe,
    Dl. Lambert Schaus, ambasador, conducătorul delegaţiei Luxemburgului la conferinţa interguvernamentală;

    Maiestatea Sa Regina Olandei, pe:
    Dl. Joseph Luns, ministrul afacerilor externe,
    Dl. J. Linthorst Homan, conducătorul delegaţiei Olandei la conferinţa interguvernamentală;


    CARE, avînd depline puteri, recunoscute ca valabile şi date în forma cuvenită*), au convenit asupra dispoziţiilor care urmează:
    *) Traducerea formulei finale a preambulului urmează linia consacrată în traducerile oficiale (v. Carta ONU).

     PARTEA ÎNTÂI
    PRINCIPIILE
    ART. 1
    Prin prezentul tratat, Inaltele Părţi Contractante instituie între ele o Comunitate Europeană.*)
    *) Modificat prin art. G.1 TUE.


    ART. 2
    Misiunea Comunităţii este ca, prin stabilirea unei pieţe comune şi a unei uniuni economice şi monetare, precum şi prin implementarea politicilor sau a acţiunilor comune prevăzute de articolele 3 şi 3 A, sa promoveze o dezvoltare armonioasă şi echilibrata a activităţilor economice în întreaga Comunitate, o creştere durabila şi neinflationista care să respecte mediul, un grad înalt de convergenta a performantelor economice, un nivel înalt al ocupării forţei de muncă şi al protecţiei sociale, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre.*)
    *) Modificat prin art. G.2 TUE.


    ART. 3
    Pentru atingerea scopurilor enunţate în articolul 2, activitatea Comunităţii cuprinde, în condiţiile şi conform termenelor prevăzute de prezentul tratat:
    a) eliminarea, între statele membre, a drepturilor vamale şi a restrictiilor cantitative la importurile şi exporturile de bunuri, precum şi a tuturor celorlalte măsuri cu efect echivalent;
    b) o politica comercială comuna;
    c) o piaţa interna caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea liberei circulatii a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalurilor;
    d) măsuri privind intrarea şi circulaţia persoanelor în cadrul pieţei interne, în conformitate cu prevederile articolului 100 C;
    e) o politica comuna în domeniul agriculturii şi pescuitului; o politica comuna în domeniul transporturilor;
    g) un sistem care asigura nedistorsionarea concurentei pe piaţa interna;
    h) apropierea legislatiilor naţionale în măsura impusa de funcţionarea unei pieţe comune;
    i) o politica în domeniul social care să includă un Fond social european;
    j) întărirea coeziunii economice şi sociale;
    k) o politica în domeniul mediului;
    l) întărirea competitivitatii industriei Comunităţii;
    m) promovarea cercetării şi a dezvoltării tehnologice;
    n) încurajarea instituirii şi dezvoltării reţelelor transeuropene;
    o) o contribuţie la realizarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii;
    p) o contribuţie la o educaţie şi o formare profesională de calitate precum şi la inflorirea culturii statelor membre;
    q) o politica în domeniul cooperării pentru dezvoltare;
    r) asocierea ţărilor şi a teritoriilor de peste mari în vederea intensificării schimburilor comerciale şi a promovării prin eforturi comune a dezvoltării economice şi sociale;
    s) o contribuţie la întărirea protecţiei consumatorilor;
    t) măsuri în domeniul energiei, protecţiei civile şi turismului.*)
    *) Introdus prin art. G.5 TUE.



    ART. 3A
    (1) Pentru atingerea scopurilor enunţate în articolul 2, activităţile statelor membre şi ale Comunităţii cuprind, în condiţiile şi potrivit termenelor prevăzute de prezentul tratat, adoptarea unei politici economice bazate pe strinsa coordonare a politicilor statelor membre, pe piaţa interna şi pe definirea obiectivelor comune, şi dirijate conform principiului unei economii de piaţa deschise, în care concurenta este libera.
    (2) În acelaşi timp, în condiţiile şi conform termenelor şi procedurilor prevăzute în prezentul tratat, aceste activităţi cuprind fixarea irevocabilă a ratelor de schimb, care va conduce la introducerea unei monede unice, ECU**), precum şi definirea şi promovarea unei politici monetare şi a unei politici de schimb unice, al căror obiectiv principal este menţinerea stabilitatii preţurilor şi, fără a aduce atingere acestui obiectiv, susţinerea politicilor economice generale în Comunitate, în conformitate cu principiul unei economii de piaţa deschise, în care concurenta este libera.
    **) De la 1 ianuarie 1999, a fost introdusă moneda unica EURO.

    (3) Aceste activităţi ale statelor membre şi ale Comunităţii implica respectarea următoarelor principii directoare: preţuri stabile, finanţe publice şi condiţii monetare sanatoase, precum şi o balanţa de plati stabilă.*)
    *) Introdus prin art. G.4 TUE.


    ART. 3B
    Comunitatea acţionează în limitele competentelor care i-au fost conferite şi ale obiectivelor care i-au fost atribuite prin prezentul tratat. În domeniile care nu ţin de competenţa sa exclusiva, Comunitatea nu intervine, conform principiului subsidiarităţii, decît dacă, şi în măsura în care, obiectivele activităţii proiectate nu pot fi realizate de statele membre într-o maniera satisfăcătoare, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii proiectate.
    Nici o acţiune a Comunităţii nu va depăşi ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului tratat.*)
    *) Introdus prin art. G.5 TUE.


    ART. 4
    (1) Realizarea misiunilor încredinţate Comunităţii este asigurata de următoarele instituţii:
    - un Parlament European,
    – un Consiliu,
    – o Comisie,
    – o Curte de Justiţie,
    – o Curte de Conturi.

    Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sînt conferite prin prezentul tratat.
    (2) Consiliul şi Comisia sînt asistate de un Comitet economic şi social şi de un Comitet al regiunilor, care exercită funcţii consultative.*)
    *) Modificat prin art. G.6 TUE.


    ART. 4A
    Se instituie, potrivit procedurilor prevăzute în prezentul tratat, un Sistem European al Băncilor Centrale, denumit în continuare SEBC, şi o Banca Centrala Europeană, denumita în continuare BCE; aceste instituţii acţionează în limitele atribuţiilor care le sînt conferite prin prezentul tratat şi statutele SEBC şi BCE, denumite în continuare "statutul SECB", care sînt anexe la tratat.*)
    *) Introdus prin art. G.7 TUE.


    ART. 4B
    Se înfiinţează o Banca Europeană de Investiţii, care funcţionează în limitele atribuţiilor care îi sînt conferite prin prezentul tratat şi statutul care este anexa la tratat.*)
    *) Introdus prin art. G.7 TUE.


    ART. 5
    Statele membre iau toate măsurile generale sau particulare adecvate, ca să asigure îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul tratat, sau rezultă din actele instituţiilor Comunităţii. Ele facilitează îndeplinirea sarcinilor Comunităţii.
    Statele membre se abtin de la orice măsură susceptibilă sa pună în pericol atingerea scopurilor prezentului tratat.

    ART. 6
    În domeniul de aplicare al prezentului tratat şi fără a aduce atingere dispoziţiilor particulare pe care le prevede, este interzisă orice discriminare bazată pe naţionalitate.
    Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C, poate adopta orice reglementare în vederea interzicerii acestor discriminări.*)
    *) Modificat prin art. G.8 TUE.


    ART. 7
    (1) Piaţa comuna se instituie progresiv, în cursul unei perioade de tranzitie de doisprezece ani.
    Perioada de tranzitie este împărţită în trei etape a cîte patru ani fiecare, a căror durata poate fi modificată în condiţiile prevăzute mai jos.
    (2) Fiecărei etape i se atribuie un ansamblu de acţiuni, care trebuie iniţiate şi conduse concomitent.
    (3) Trecerea de la prima la a doua etapa este condiţionată de constatarea ca esentialul obiectivelor fixate în mod expres de prezentul tratat pentru prima etapa a fost atins efectiv şi ca, sub rezerva excepţiilor şi procedurilor prevăzute în acest tratat, angajamentele au fost îndeplinite.
    Consiliul va face aceasta constatare la finele celui de-al patrulea an, hotarind în unanimitate, pe baza raportului Comisiei. Cu toate acestea, un stat membru nu poate împiedica realizarea unanimitatii, prevalindu-se de neîndeplinirea propriilor obligaţii. În absenta unanimitatii, prima etapa se prelungeşte în mod automat cu un an.
    La finele celui de-al cincilea an, Consiliul efectuează constatarea în aceleaşi condiţii. În absenta unanimitatii, prima etapa se prelungeşte în mod automat cu încă un an.
    La finele celui de-al saselea an, Consiliul va face constatarea hotarind cu majoritate calificată, pe baza raportului Comisiei.
    (4) În termen de o luna de la acest ultim vot, orice stat membru rămas în minoritate, sau, în cazul în care nu s-a obţinut majoritatea cerută, orice stat membru este îndreptăţit să solicite Consiliului desemnarea unei instanţe de arbitraj a carei decizie obliga toate statele membre şi instituţiile Comunităţii. Aceasta instanţa de arbitraj este compusa din trei membri desemnaţi de Consiliu, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei.
    Dacă Consiliul nu a desemnat membrii instanţei de arbitraj în termen de o luna de la cerere, aceştia sînt desemnaţi de Curtea de Justiţie înăuntrul unui nou termen de o luna.
    Instanţa de arbitraj îşi desemnează preşedintele.
    Ea îşi pronunţa sentinta în termen de şase luni de la data votului Consiliului prevăzut de ultimul aliniat al paragrafului 3.
    (5) Etapa a doua şi etapa a treia nu pot fi prelungite sau reduse decît în virtutea unei decizii adoptate de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei.
    (6) Prevederile paragrafelor anterioare nu pot avea ca efect prelungirea perioadei de tranzitie peste o durată totală de cincisprezece ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.
    (7) Sub rezerva excepţiilor sau derogarilor prevăzute de prezentul tratat, expirarea perioadei de tranzitie constituie ultimul termen pentru intrarea în vigoare a ansamblului de reguli prevăzute şi pentru aplicarea ansamblului de măsuri cerute de instituirea pieţei comune.*)
    *) Fostul art. 8, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.


    ART. 7A
    Comunitatea adopta măsurile destinate instituirii progresive a pieţei interne în decursul unei perioade care expira la 31 decembrie 1992, în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol şi ale articolelor 7 B, 7 C, 28, 57(2), 59, 70(1), 84, 99, 100 A şi 100 B, şi fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului tratat.
    Piaţa interna cuprinde un teritoriu fără frontiere interioare, în care libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurata conform dispoziţiilor prezentului tratat.*)
    *) Fostul art. 8 A, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.


    ART. 7B
    Comisia prezintă un raport Consiliului înainte de 31 decembrie 1988 şi înainte de 31 decembrie 1990 despre stadiul măsurilor luate în vederea realizării pieţei interne în termenul prevăzut la articolul 7 A.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, defineste orientările şi condiţiile necesare pentru asigurarea unui progres echilibrat în ansamblul sectoarelor vizate.*)
    *) Fostul art. 8 B, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.


    ART. 7C
    Atunci cînd formulează propunerile sale în vederea realizării obiectivelor enunţate în articolul 7 A, Comisia ia în considerare amploarea efortului pe care îl vor avea de suportat anumite economii care prezintă diferenţe în dezvoltare în perioada de instituire a pieţei interne şi poate propune măsuri adecvate.
    Dacă aceste măsuri se prezintă sub forma derogarilor, ele trebuie să aibă un caracter temporar şi sa producă cît mai puţine perturbari posibile în funcţionarea pieţei comune.*)
    *) Fostul art. 8 C, modificat prin art. 13 AUE, renumerotat conform art. G.9 TUE.


     PARTEA A DOUA*)
    CETĂŢENIA UNIUNII
    *) Introdusă prin art. G punctul C TUE.
    ART. 8
    (1) Se instituie o cetăţenie a Uniunii.
    Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru.

    (2) Cetăţenii Uniunii se bucura de drepturile şi au obligaţiile prevăzute de prezentul tratat.

    ART. 8A
    (1) Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a se stabili în mod liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitarilor şi condiţiilor prevăzute de prezentul tratat şi de măsurile luate pentru aplicarea lui.
    (2) Consiliul poate adopta dispoziţii pentru facilitarea exercitării drepturilor prevăzute la paragraful 1; cu excepţia cazului în care prezentul tratat dispune altfel, Consiliul hotărăşte în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după obţinerea avizului conform al Parlamentului European.

    ART. 8B
    (1) Orice cetăţean al Uniunii, rezident într-un stat membru şi care nu este cetăţean al acestuia, are dreptul de a alege şi de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Acest drept se exercită sub rezerva unor măsuri de aplicare care se adoptă de Consiliu înainte de 31 decembrie 1994, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European; aceste măsuri de aplicare pot prevedea dispoziţii derogatorii în cazuri justificate de probleme specifice ale unui stat membru.
    (2) Fără a aduce atingere articolului 138, paragraful 3 şi dispoziţiilor adoptate pentru aplicarea lui, orice cetăţean al Uniunii, rezident într-un stat membru şi care nu este cetăţean al acestuia, are dreptul de a alege şi de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care îşi are reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca cetăţenii acelui stat. Acest drept se exercită sub rezerva măsurilor de aplicare care se adoptă de Consiliu înainte de 31 decembrie 1993, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European; aceste măsuri de aplicare pot prevedea dispoziţii derogatorii în cazuri justificate de probleme specifice ale unui stat membru.
    *) Pentru traducerea termenilor resortisant, naţional, Staatsangehorige, folosiţi în Tratat, am optat pentru termenul de "cetăţean", acesta fiind consacrat în terminologia constituţională românească. De altfel, în varianta italiana a Tratatului este utilizat termenul citadino. Acolo unde textul implica şi persoane juridice, am utilizat termenul de "naţional".


    ART. 8C
    Orice cetăţean al Uniunii beneficiază de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, pe teritoriul unui stat terţ în care statul membru căruia îi aparţine ca cetăţean nu este reprezentat, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. Pînă la 31 decembrie 1993, statele membre vor stabili între ele normele necesare şi vor iniţia negocierile internaţionale necesare pentru asigurarea acestei protecţii.

    ART. 8D
    Orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, în conformitate cu dispoziţiile articolului 138 D.
    Orice cetăţean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispoziţiile articolului 138 E.

    ART. 8E
    Comisia prezintă un raport asupra aplicării dispoziţiilor prezentei părţi Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului economic şi social pînă la 31 decembrie 1993, iar apoi îl va prezenta din trei în trei ani. Acest raport ia în considerare dezvoltarea Uniunii.
    Pe aceasta baza şi fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale prezentului tratat, Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta dispoziţii care au drept scop completarea drepturilor prevăzute în prezenta parte, dispoziţii pe care le recomanda spre adoptare statelor membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

     PARTEA A TREIA*)
    POLITICILE COMUNITĂŢII
    *) Regrupeaza fostele părţi II şi III, conform art. G punctul D TUE.
    TITLUL I
    Libera circulaţie a bunurilor
    ART. 9
    (1) Comunitatea este fondată pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implica interzicerea, între statele membre, a unor drepturilor de import şi de export*) şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile lor cu statele terţe.
    (2) Dispoziţiile capitolului 1, secţiunea 1 şi ale capitolului 2 din prezentul titlu se aplică produselor originare din statele membre, precum şi produselor provenite din state terţe, care circulă liber în statele membre.
    *) În acest moment, practic, în Comunitate nu mai exista taxe vamale propriu-zise la export.


    ART. 10
    (1) Sînt considerate ca circulind liber într-un stat membru produsele provenite din state terţe pentru care formalităţile de import au fost îndeplinite, iar drepturile vamale şi taxele cu efect echivalent exigibile au fost percepute în acest stat membru, dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a acestor drepturi.
    (2) Comisia, pînă la finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, determina metodele de cooperare administrativă pentru aplicarea articolului 9, paragraful 2, luînd în considerare necesitatea de a facilita, pe cît posibil, formalităţile impuse comerţului.
    Pînă la finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia determina dispoziţiile aplicabile, în comerţul dintre statele membre, mărfurilor originare dintr-un stat membru, în fabricarea cărora au intrat produse care nu au fost supuse drepturilor vamale şi taxelor cu efect echivalent care le erau aplicabile în statul exportator, sau care au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a acestor drepturi.
    În adoptarea acestor dispoziţii, Comisia ia în considerare regulile prevăzute pentru eliminarea drepturilor vamale în interiorul Comunităţii şi pentru aplicarea progresiva a tarifului vamal comun.


    ART. 11
    Statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a permite guvernelor să execute, în termenele fixate, obligaţiile care le incumba în materie de drepturi vamale în virtutea prezentului tratat.

    CAP. 1
    Uniunea vamală
    SECŢIUNEA 1
    Eliminarea drepturilor vamale între statele membre
    ART. 12
    În relaţiile lor comerciale reciproce, statele membre se abtin sa introducă noi drepturi de import şi de export sau noi taxe cu efect echivalent şi să le majoreze pe cele aplicate.

    ART. 13
    (1) Drepturile de import, în vigoare între statele membre, se elimina progresiv în cursul perioadei de tranzitie, în condiţiile prevăzute de articolele 14 şi 15.
    (2) Taxele cu efect echivalent drepturilor de import, în vigoare între statele membre, se elimina progresiv în cursul perioadei de tranzitie. Comisia stabileşte calendarul acestei eliminari prin directive. Ea se ghideaza după regulile prevăzute în articolul 14, paragrafele 2 şi 3, precum şi în directivele adoptate de Consiliu în aplicarea articolului 14, paragraful 2.

    ART. 14
    (1) Pentru fiecare produs, taxa de baza asupra căreia operează reducerile succesive este taxa aplicată la 1 ianuarie 1957.
    (2) Ritmul reducerilor se determina după cum urmează:
    a) în cursul primei etape, prima reducere se efectuează la un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat; a doua peste optsprezece luni; a treia la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;
    b) în cursul celei de-a doua etape, se efectuează o reducere la optsprezece luni de la începutul acestei etape; o a doua reducere peste alte optsprezece luni; o a treia reducere se efectuează un an mai tirziu;
    c) reducerile restante sînt operate în cursul celei de-a treia etape; Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, stabileşte termenele lor prin directive.

    (3) La prima reducere, statele membre introduc între ele o taxa pe fiecare produs, egala cu taxa de baza diminuată cu 10%.
    La fiecare reducere ulterioară, fiecare stat membru trebuie să-şi micşoreze ansamblul drepturilor vamale în asa fel încît totalul încasărilor vamale, asa cum este definit în paragraful 4, să se diminueze cu 10%, reducerea pe fiecare produs trebuind să fie de cel puţin 5% din taxa de baza.
    Cu toate acestea, pentru produsele asupra cărora subzistă o taxa care rămîne încă superioară nivelului de 30%, fiecare reducere trebuie să fie de cel puţin 10% din taxa de baza.

    (4) Totalul încasărilor vamale la care se referă paragraful 3 se calculează, pentru fiecare stat membru, inmultind valoarea importurilor provenite în cursul anului 1956 din celelalte state membre cu taxa de baza.
    (5) Problemele particulare ridicate de aplicarea paragrafelor precedente se reglementează de Consiliu prin directive, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.
    (6) Statele membre prezintă un raport Comisiei privind modul în care au aplicat normele de mai sus, de reducere a drepturilor vamale. Ele se straduiesc să asigure o reducere a taxelor pe fiecare produs, care să atinga:
    - la finele primei etape, cel puţin 25% din taxa de baza;
    – la finele celei de-a doua etape, cel puţin 50% din taxa de baza.
    În cazul în care Comisia constata ca exista pericolul ca obiectivele definite în articolul 13 şi procentajul fixat în prezentul paragraf sa nu poată fi atinse, adresează statelor membre toate recomandările pe care le considera utile.

    (7) Consiliul poate modifica dispoziţiile prezentului articol, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.

    ART. 15
    (1) Independent de prevederile articolului 14, în cursul perioadei de tranzitie, orice stat membru poate suspenda total sau în parte încasarea taxelor aplicate produselor importate din celelalte state membre. Celelalte state membre şi Comisia trebuie informate despre acest fapt.
    (2) Statele membre îşi declara disponibilitatea sa reducă drepturile vamale în schimburile cu celelalte state membre într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 14, dacă situaţia lor economică generală şi situaţia sectorului vizat le-o permite.
    Comisia adresează recomandări în acest sens statelor membre interesate.

    ART. 16
    Cel tirziu pînă la finele primei etape, statele membre elimina drepturile de export şi taxele cu efect echivalent din schimburile reciproce.

    ART. 17
    (1) Dispoziţiile articolelor 9-15, paragraful 1, sînt aplicabile şi drepturilor vamale cu caracter fiscal. Totuşi, aceste taxe nu se iau în considerare nici pentru calculul totalului încasărilor vamale, nici pentru calculul reducerii ansamblului de taxe vizat de articolul 14, paragrafele 3 şi 4.
    Aceste taxe se micşorează la fiecare reducere cu cel puţin 10% din taxa de baza. Statele membre le pot reduce într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 14.
    (2) Înainte de finele primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, statele membre comunică Comisiei drepturile lor vamale cu caracter fiscal.
    (3) Statele membre îşi rezerva facultatea de a înlocui aceste drepturi cu o taxa interna, în conformitate cu dispoziţiile articolului 95.
    (4) În cazul în care Comisia constata ca înlocuirea unor drepturi vamale cu caracter fiscal provoacă grave dificultăţi într-un stat membru, autorizeaza statul sa menţină aceasta taxa, cu condiţia ca sa o suprime în cel mult şase ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. Autorizarea trebuie cerută înainte de finele primului an de la intrarea în vigoare a acestui tratat.

    SECŢIUNEA 2
    Instituirea tarifului vamal comun
    ART. 18
    Statele membre îşi declara disponibilitatea de a contribui la dezvoltarea comerţului internalional şi la reducerea obstacolelor în schimburile comerciale, prin participarea la convenţii bazate pe reciprocitate şi avantaj mutual, la reducerea drepturilor vamale sub nivelul general de care ele s-ar putea prevala ca rezultat al instituirii unei uniuni vamale.

    ART. 19
    (1) În condiţiile şi limitele prevăzute în continuare, taxele tarifului vamal comun se stabilesc la nivelul mediei aritmetice a taxelor aplicate în cele patru teritorii vamale cuprinse în Comunitate.
    (2) Taxele luate în considerare pentru calculul acestei medii sînt cele aplicate de statele membre la 1 ianuarie 1957.
    Totuşi, în ceea ce priveşte tariful italian, taxa aplicată se calculează fără a lua în considerare reducerea temporară de 10%. Mai mult, la poziţiile la care tariful italian implica o taxa conventionala, aceasta se înlocuieşte cu taxa aplicată descrisă mai sus, cu condiţia sa nu o depăşească cu mai mult de 10%. Dacă taxa conventionala depăşeşte taxa aplicată descrisă mai sus cu mai mult de 10%, pentru calculul mediei aritmetice se ia în considerare aceasta taxa aplicată, majorată cu 10%.
    În ceea ce priveşte poziţiile enumerate în lista A, pentru calculul mediei aritmetice taxele care figurează în aceasta lista sînt înlocuite cu taxele aplicate.
    (3) Taxele tarifului vamal comun nu pot depăşi:
    a) 3% pentru produsele din poziţiile tarifare enumerate în lista B,
    b) 10% pentru produsele din poziţiile tarifare enumerate în lista C,
    c) 15% pentru produsele din poziţiile tarifare enumerate în lista D,
    d) 25% pentru produsele din poziţiile tarifare enumerate în lista E; în cazul în care, pentru aceste produse, tariful ţărilor Benelux conţine o taxa care nu depăşeşte 3%, pentru calculul mediei aritmetice aceasta taxa se majorează la 12%.

    (4) Lista F fixează taxele aplicabile produselor enumerate în cuprinsul sau.
    (5) Listele poziţiilor tarifare vizate de prezentul articol şi de articolul 20 fac obiectul anexei I la prezentul tratat.

    ART. 20
    Taxele aplicabile produselor din lista G se fixează prin negociere între statele membre. Fiecare stat membru poate adauga alte produse la aceasta lista, în limita a 2% din valoarea totală a importurilor sale care au provenit din state terţe în cursul anului 1956.
    Comisia ia orice iniţiativa considerată utila, pentru ca aceste negocieri să fie angajate înainte de finele celui de-al doilea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat şi să se încheie înainte de finele primei etape.
    În cazul în care, pentru anumite produse, nu poate interveni un acord înăuntrul acestui termen, Consiliul fixează taxele tarifului vamal comun, la propunerea Comisiei, hotarind în unanimitate pînă la finele celei de-a doua etape şi apoi cu majoritate calificată.

    ART. 21
    (1) Dificultăţile tehnice care se pot ivi în aplicarea articolelor 19 şi 20 se rezolva, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin directive ale Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.
    (2) Înainte de finele primei etape, sau cel tirziu la fixarea taxelor, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide asupra adaptarilor cerute de armonizarea interna a tarifului vamal comun, care rezultă din aplicarea normelor prevăzute în articolele 19 şi 20, luînd în considerare în special gradul de prelucrare a materiilor prime ale diferitelor mărfuri la care se aplică acest tarif.

    ART. 22
    Comisia determina, în următorii doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, măsura în care drepturile vamale cu caracter fiscal vizate de articolul 17, paragraful 2, trebuie reţinute pentru calculul mediei aritmetice prevăzute de articolul 19, paragraful 1. Aceasta ia în considerare aspectul protectionist pe care îl pot avea aceste drepturi vamale.
    În cel mult şase luni de la aceasta determinare, toate statele membre pot cere ca procedura prevăzută de articolul 20 să fie aplicabilă produselor în cauza, fără a le fi opozabilă limita prevăzută de acest articol.

    ART. 23
    (1) În scopul introducerii progresive a tarifului vamal comun, statele membre modifica tarifele aplicabile ţărilor terţe, după cum urmează:
    a) în cazul poziţiilor tarifare la care taxele aplicate efectiv la 1 ianuarie 1957 nu se abat cu mai mult de 15%, în plus sau în minus, de la taxele tarifului vamal comun, acestea din urma se aplică de la finele celui deal patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;
    b) în celelalte cazuri, fiecare stat membru aplica de la aceeaşi dată o taxa, reducind cu 30% diferenţa dintre taxa aplicată efectiv la 1 ianuarie 1957 şi tariful vamal comun.
    c) aceasta diferenţa se reduce cu încă 30% la finele celei de-a doua etape;
    d) în ceea ce priveşte poziţiile tarifare pentru care taxele tarifului vamal comun nu ar fi cunoscute încă la finele primei etape, fiecare stat membru aplica, în termen de şase luni de la hotărîrea Consiliului prevăzută în articolul 20, taxele care ar rezultă din aplicarea normelor prezentului paragraf.

    (2) Statul membru care a obţinut autorizarea prevăzută de articolul 17, paragraful 4, este scutit de aplicarea dispoziţiilor precedente, pe durata validităţii acelei autorizari, în ce priveşte poziţiile tarifare care fac obiectul autorizării. La expirarea autorizării, acest stat aplica taxa care ar rezultă din aplicarea normelor paragrafului precedent.
    (3) Tariful vamal comun se aplică integral, cel tirziu de la expirarea perioadei de tranzitie.

    ART. 24
    Pentru a se alinia la tariful vamal comun, statele membre pot să-şi modifice drepturile vamale într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolul 23.

    ART. 25
    (1) În cazul în care Comisia constata ca în statele membre producţia anumitor mărfuri prevăzute în listele B, C şi D nu este suficienta pentru aprovizionarea vreunui stat membru şi ca aceasta aprovizionare depinde tradiţional, în mare parte, de importurile provenite din state terţe, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, acorda statului membru interesat contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe.
    Aceste contingente nu pot depăşi limitele peste care exista riscul unor transferuri de activităţi economice în detrimentul celorlalte state membre.
    (2) În ceea ce priveşte produsele din lista E, precum şi cele din lista G, ale căror taxe au fost fixate conform procedurii prevăzute de articolul 20, alineatul 3, Comisia acorda, la cerere, oricărui stat membru interesat contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe, dacă o schimbare în sursele de aprovizionare sau o aprovizionare insuficienta în cadrul Comunităţii este de natura sa antreneze consecinţe prejudiciabile pentru industria prelucratoare a statului membru interesat.
    Aceste contingente nu pot depăşi limitele peste care exista riscul unor transferuri de activităţi economice în detrimentul celorlalte state membre.
    (3) În ceea ce priveşte produsele enumerate în anexa II la prezentul tratat, Comisia poate autoriza orice stat membru sa suspende încasarea taxelor aplicabile, în totalitate sau parţial, sau îi poate acorda contingente tarifare cu taxe reduse sau scutite de taxe, cu condiţia ca din acest fapt sa nu rezulte perturbari grave pe piaţa produselor în cauza.
    (4) Comisia procedează periodic la examinarea contingentelor tarifare acordate în aplicarea prezentului articol. Art. 26. - Comisia poate autoriza un stat membru care trebuie să facă faţa unor dificultăţi speciale sa amine reducerea sau majorarea taxelor prevăzute în articolul 23, la anumite poziţii din tariful sau.
    Autorizarea nu poate fi acordată decît pe o durată limitată şi numai pentru un ansamblu de poziţii tarifare, care nu reprezintă pentru statul în cauza mai mult de 5% din valoarea importurilor sale provenite din state terţe, efectuate în cursul ultimului an pentru care datele statistice sînt disponibile.

    ART. 27
    Înainte de finele primei etape, statele membre procedează, în măsura necesară, la apropierea dispoziţiilor lor legislative, de reglementare şi administrative în materie vamală. În acest sens, Comisia adresează statelor membre toate recomandările adecvate.

    ART. 28
    Toate modificările sau suspendarile unilaterale ale taxelor tarifului vamal comun se decid de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

    ART. 29
    În exercitarea sarcinilor care îi sînt încredinţate prin prezenta secţiune, Comisia se conduce după:
    a) necesitatea promovării schimburilor comerciale între statele membre şi statele terţe,
    b) dezvoltarea condiţiilor de concurenta în interiorul Comunităţii, în asa măsura încît aceasta evoluţie să poată avea ca efect sporirea competitivitatii întreprinderilor,
    c) necesităţile de aprovizionare a Comunităţii cu materii prime şi semifabricate, avînd în acelaşi timp grija sa nu se denatureze, între statele membre, condiţiile de concurenta referitoare la produsele finite,
    d) necesitatea evitării unor tulburări grave în viaţa economică a statelor membre, a asigurării unei dezvoltări rationale a producţiei şi a expansiunii consumului în Comunitate.*)

    *) Modificat prin art. 16 AUE.

    CAP. 2
    Eliminarea restrictiilor cantitative între statele membre
    ART. 30
    Fără a aduce atingere dispoziţiilor de mai jos, sînt interzise între statele membre restricţiile cantitative la import, precum şi toate măsurile cu efect echivalent.

    ART. 31
    Statele membre se abtin sa introducă în relaţiile dintre ele noi restrictii cantitative şi măsuri cu efect echivalent. Totuşi, aceasta obligaţie nu se aplică decît la nivelul liberalizarii realizate în aplicarea deciziilor Consiliului Organizaţiei Europene de Cooperare Economică din 14 ianuarie 1955. Statele membre notifica Comisiei, în cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, listele lor de produse liberalizate în aplicarea acestor decizii. Listele notificate vor fi consolidate între statele membre.

    ART. 32
    În schimburile comerciale mutuale, statele membre se abtin de la restrîngerea contingentelor şi a măsurilor cu efect echivalent existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat.
    Aceste contingente trebuie să fie eliminate cel tirziu pînă la expirarea perioadei de tranzitie. Ele se elimina progresiv în cursul acestei perioade, în condiţiile determinate mai jos.

    ART. 33
    (1) La un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat, fiecare stat membru transforma contingentele bilaterale deschise altor state membre în contingente globale, accesibile fără discriminare tuturor celorlalte state membre.
    La aceeaşi dată, statele membre majorează ansamblul contingentelor globale instituite, astfel încît să se realizeze, faţă de anul precedent, o creştere de cel puţin 20% a valorii lor totale. Totuşi, contingentele globale pe fiecare produs se majorează cu cel puţin 10%.
    În fiecare an, contingentele sînt largite fala de anul precedent, după aceleaşi reguli şi în aceleaşi proporţii.
    A patra largire are loc la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; a cincea, la un an după începutul celei de-a doua etape.

    (2) În cazul în care, pentru un produs neliberalizat, contingentul global nu atinge 3% din producţia naţionala a statului în cauza, se instituie un contingent egal cu cel puţin 3% din aceasta producţie, cel tirziu la un an după intrarea în vigoare a prezentului tratat. Acest contingent se majorează la 4% după cel de-al doilea an şi la 5% după al treilea an. Apoi statul membru vizat majorează anual contingentul cu cel puţin 15%.
    În cazul în care nu exista nici o asemenea producţie naţionala, Comisia determina, prin decizie, un contingent corespunzător.

    (3) La finele celui de-al zecelea an, fiecare contingent trebuie să fie cel puţin egal cu 20% din producţia naţionala.
    (4) În cazul în care Comisia constata printr-o decizie ca importurile unui produs, în cursul a doi ani consecutivi, au fost inferioare contingentului stabilit, acest contingent global nu poate fi luat în considerare pentru calculul valorii totale a contingentelor globale. În acest caz, statul membru elimina contingentarea acestui produs.
    (5) În cazul contingentelor care reprezintă mai mult de 20% din producţia naţionala a produsului în cauza, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate cobori procentajul minim de 10% prevăzut la paragraful 1. Totuşi, aceasta modificare nu poate aduce atingere obligaţiei de majorare anuală cu 20% a valorii totale a contingentelor globale.
    (6) Statele membre care şi-au depăşit obligaţiile în ce priveşte nivelul de liberalizare realizat în aplicarea deciziilor Consiliului Organizaţiei Europene a Cooperării Economice din 14 ianuarie 1955, sînt abilitate ca, la calculul creşterii totale anuale de 20%, prevăzute de paragraful 1, sa ia în considerare totalul importurilor liberalizate în mod unilateral. Acest calcul este supus aprobării prealabile a Comisiei.
    (7) Directivele Comisiei vor determina procedura şi termenele eliminării între statele membre a măsurilor existente la data intrării în vigoare a prezentului tratat, care au efect echivalent cu cel al acestor contingente.
    (8) Dacă Comisia constata ca aplicarea dispoziţiilor prezentului articol şi, în particular, a celor privitoare la procentaje nu permit asigurarea caracterului progresiv al eliminării prevăzut de articolul 32, alineatul 2, Consiliul, la propunerea Comisiei, hotarind în unanimitate în cursul primei etape şi apoi cu majoritate calificată, poate modifica procedura vizata de prezentul articol şi poate proceda, în particular, la majorarea procentajelor fixate.

    ART. 34
    (1) Restricţiile cantitative la export, precum şi toate măsurile cu efect echivalent sînt interzise între statele membre.
    (2) Statele membre elimina, cel tirziu pînă la finele primei etape, restricţiile cantitative la export şi toate măsurile cu efect echivalent existente la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    ART. 35
    Statele membre îşi declara disponibilitatea sa elimine, în privinta celorlalte state membre, restricţiile cantitative la import şi la export, într-un ritm mai rapid decît cel prevăzut în articolele precedente, dacă situaţia lor economică generală şi situaţia sectorului vizat permit acest lucru.
    Comisia adresează recomandări în acest sens statelor membre interesate.

    ART. 36
    Dispoziţiile articolelor 30-34 inclusiv nu împiedica interdicţiile sau restricţiile la import, export sau tranzit, justificate de motive de moralitate publică, ordine publică, securitate publică, protecţia sănătăţii şi vieţii persoanelor, animalelor sau plantelor, protecţia patrimoniului naţional avînd o valoare artistică, istorica sau arheologică, sau de protecţia proprietăţii industriale şi comerciale. Totuşi, aceste interdicţii sau restrictii nu trebuie să constituie nici un mijloc de discriminare arbitrară, nici o restrictie deghizată în comerţul dintre statele membre.

    ART. 37
    (1) Statele membre reglementează progresiv monopolurile naţionale cu caracter comercial, astfel încît, la expirarea perioadei de tranzitie, sa excludă orice discriminare între cetăţenii statelor membre în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare şi de desfacere.
    Dispoziţiile prezentului articol se aplică tuturor organismelor prin care un stat membru, DE IURE sau DE FACTO, controlează, dirijeaza sau influenţează în mod considerabil, direct sau indirect, importurile sau exporturile între statele membre. Aceste dispoziţii se aplică în aceeaşi măsura şi monopolurilor de stat concesionate.

    (2) Statele membre se abtin sa introducă orice măsuri noi, contrare principiilor enunţate la paragraful 1, sau care restrîng domeniul de aplicare a articolelor referitoare la eliminarea taxelor şi a restrictiilor cantitative între statele membre.
    (3) Calendarul măsurilor avute în vedere în paragraful 1 trebuie adaptat la eliminarea restrictiilor cantitative pentru aceleaşi produse, prevăzută de articolele 30-34 inclusiv.
    În cazul în care un produs face obiectul unui monopol de stat cu caracter comercial numai într-un singur stat, sau în cîteva state membre, Comisia poate autoriza celelalte state membre să aplice măsuri de protecţie, cît timp adaptarea prevăzută în paragraful 1 nu a fost realizată; Comisia determina condiţiile şi modalităţile de aplicare a acestor măsuri.

    (4) În cazul unui monopol cu caracter comercial, care implica o reglementare destinată sa faciliteze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie să se asigure în aplicarea normelor prezentului articol garanţii echivalente pentru nivelul de ocupare a forţei de muncă şi nivelul de trai al producătorilor vizati, luînd în considerare ritmul adaptarilor posibile şi specializările necesare.
    (5) Pe de altă parte, obligaţiile statelor membre nu sînt valabile decît în măsura în care sînt compatibile cu acordurile lor internaţionale existente.
    (6) Încă din prima etapa, Comisia adresează recomandări privitoare la măsurile de aplicare şi ritmul în care trebuie realizată adaptarea prevăzută de prezentul articol.

    TITLUL II
    Agricultura
    ART. 38
    (1) Piaţa comuna se extinde asupra agriculturii şi comerţului produselor agricole. Prin produse agricole se înţeleg produsele solului, cele animaliere şi piscicole, precum şi produsele care suporta o primă transformare şi sînt într-un raport direct cu aceste produse.
    (2) Cu excepţia dispoziţiilor contrare ale articolelor 39-46 inclusiv, normele prevăzute pentru instituirea pieţei comune sînt aplicabile şi produselor agricole.
    (3) Produsele care cad sub incidenţa dispoziţiilor articolelor 39-46 inclusiv sînt enumerate în lista care face obiectul anexei II la prezentul tratat. Totuşi, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a acestui tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, decide cu majoritate calificată ce produse trebuie adăugate la aceasta lista.
    (4) Funcţionarea şi dezvoltarea pieţei comune pentru produsele agricole trebuie să fie însoţite de instituirea unei politici agricole comune a statelor membre.

    ART. 39
    (1) Politica agricolă comuna are ca scop:
    a) creşterea productivitatii agriculturii prin promovarea progresului tehnic şi asigurarea dezvoltării rationale a producţiei agricole, precum şi a utilizării optime a factorilor de producţie, în special a forţei de muncă,
    b) asigurarea, în acest fel, a unui nivel de trai echitabil pentru populaţia agricolă, în special prin creşterea venitului individual al celor care lucrează în agricultura,
    c) stabilizarea pieţelor,
    d) garantarea securităţii aprovizionarilor,
    e) asigurarea unor preţuri rezonabile în livrările către consumatori.

    (2) În elaborarea politicii agricole comune şi a metodelor specifice pe care le poate implica se iau în considerare:
    a) caracterul particular al activităţii agricole, care decurge din structura socială a agriculturii şi din dezacordurile structurale între diversele regiuni agricole,
    b) necesitatea de a opera gradual adaptarile oportune,
    c) faptul ca, în statele membre, agricultura constituie un sector strins legat de ansamblul economiei.


    ART. 40
    (1) Statele membre dezvolta o politica agricolă comuna gradual, în timpul perioadei de tranzitie, şi o definitiveaza cel tirziu la finele acestei perioade.
    (2) În vederea atingerii scopurilor prevăzute în articolul 39, se va institui o organizare comuna a pieţelor agricole.
    În funcţie de produse, aceasta organizare îmbracă una dintre următoarele forme:
    a) norme comune în materie de concurenta,
    b) o coordonare obligatorie a diverselor organizări ale pieţelor naţionale,
    c) o organizare europeană de piaţa.


    (3) Organizarea comuna, într-una din formele prevăzute la paragraful 2, poate implica toate măsurile necesare pentru atingerea scopurilor definite în articolul 39, mai ales reglementări de preţuri, subvenţii atît la producţie cît şi la comercializarea diferitelor produse, sisteme de stocare şi de report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor sau exporturilor.
    Organizarea trebuie să se limiteze la urmărirea obiectivelor enunţate în articolul 39 şi trebuie să excludă orice discriminare între producătorii sau consumatorii Comunităţii.
    O eventuala politica comuna a preţurilor trebuie fondată pe criterii comune şi pe metode de calcul uniforme.

    (4) Pentru a permite organizării comune prevăzute la paragraful 2 să-şi atinga obiectivele, pot fi create unul sau mai multe fonduri de orientare şi garanţie agricolă.

    ART. 41
    Pentru a permite atingerea obiectivelor definite în articolul 39, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevăzute:
    a) o coordonare efectivă a eforturilor întreprinse în domeniile formării profesionale, a cercetării şi popularizarii cunoştinţelor agricole, putind implica proiecte sau instituţii finanţate în comun,
    b) acţiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.


    ART. 42
    Dispoziţiile capitolului referitor la regulile de concurenta sînt aplicabile producţiei şi comerţului cu produse agricole, numai în măsura determinata de Consiliu în cadrul dispoziţiilor şi în conformitate cu procedura prevăzută de articolul 43, paragrafele 2 şi 3, luînd în considerare obiectivele enunţate în articolul 39.
    Consiliul poate autoriza, în particular, acordarea de ajutoare:
    a) pentru protejarea exploatarilor defavorizate din cauza condiţiilor structurale sau naturale,
    b) în cadrul programelor de dezvoltare economică.


    ART. 43
    (1) În scopul identificarii liniilor directoare ale unei politici agricole comune, Comisia convoacă, încă de la intrarea în vigoare a tratatului, o conferinţa a statelor membre, pentru a compara politicile lor agricole şi a stabili în special bilanţul resurselor şi necesităţilor lor.
    (2) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia, luînd în considerare lucrările conferintei prevăzute în paragraful 1, după consultarea Comitetului economic şi social, prezintă propuneri în ceea ce priveşte elaborarea şi implementarea politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea organizarilor naţionale cu una din formele de organizare comune prevăzute în articolul 40, paragraful 2, precum şi punerea în aplicare a măsurilor expres menţionate în prezentul titlu.
    Aceste propuneri trebuie să ia în considerare interdependenta problemelor agricole evocate în prezentul titlu.
    La propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, Consiliul, hotarind în unanimitate în cursul primilor doi ani şi apoi cu majoritate calificată, adopta regulamente sau directive, sau ia decizii, fără a aduce atingere dreptului sau de a formula recomandări.

    (3) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată în condiţiile prevăzute la paragraful precedent, poate înlocui organizarile pieţelor naţionale cu organizarea comuna prevăzută în articolul 40, paragraful 2, dacă:
    a) organizarea comuna oferă statelor membre, care se opun acestei măsuri şi care dispun de o organizare naţionala pentru producţia în cauza, garanţii echivalente pentru ocuparea forţei de muncă şi nivelul de trai al producătorilor vizati, luînd în considerare ritmul adaptarilor posibile şi specializările necesare, şi
    b) aceasta organizare asigura schimburilor din interiorul Comunităţii condiţii similare cu cele care exista pe piaţa naţionala.

    (4) Dacă se creează o organizare comuna pentru anumite materii prime, fără a exista încă o organizare comuna pentru produsele prelucrate corespunzătoare, materiile prime în cauza, utilizate pentru produse prelucrate destinate exportului către state terţe, pot fi importate din exteriorul Comunităţii.

    ART. 44
    (1) În măsura în care eliminarea progresiva a drepturilor vamale şi a restrictiilor cantitative între statele membre este susceptibilă sa conducă la preţuri care pot pune în pericol obiectivele fixate în articolul 39, oricărui stat membru îi este permis să aplice, în cursul perioadei de tranzitie, pentru anumite produse, într-o maniera nediscriminatorie şi într-o măsura care nu împiedica creşterea volumului de schimburi prevăzut în articolul 45, paragraful 2, un sistem de preţuri minimale care înlocuieşte contingentele. Importurile realizate sub nivelul preţurilor minimale, pot fi:
    - fie suspendate temporar sau reduse,
    – fie permise, sub condiţia realizării lor la un preţ superior preţului minim fixat pentru produsul în cauza.
    În al doilea caz, preţurile minimale nu includ drepturile vamale.

    (2) Preţurile minimale nu trebuie să aibă ca efect o reducere a schimburilor comerciale existente între statele membre la intrarea în vigoare a prezentului tratat, nici sa împiedice creşterea progresiva a acestor schimburi. Preţurile minimale nu trebuie aplicate astfel încît sa împiedice dezvoltarea unei preferinţe fireşti între statele membre.
    (3) Încă de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, determina criterii obiective de instituire a sistemelor de preţuri minimale şi de fixare a acestor preţuri.
    Aceste criterii iau în considerare, în special: preţurile medii de producţie din statul membru care aplica preţul minimal, situaţia diverselor întreprinderi faţă de aceste preţuri medii de producţie, necesitatea de a promova atît ameliorarea progresiva a exploatării agricole, cît şi adaptarile şi specializările necesare în cadrul pieţei comune.
    De asemenea, Comisia propune o procedură de revizuire a acestor criterii pentru a lua în considerare şi a accelera progresul tehnic şi pentru a realiza apropierea progresiva a preţurilor în cadrul pieţei comune.
    Aceste criterii, precum şi procedura de revizuire trebuie determinate în unanimitate de Consiliu, în primii trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    (4) Pînă la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului, statele membre pot fixa preţurile minimale, cu condiţia de a informa în prealabil Comisia şi celelalte state membre, pentru a le permite să-şi prezinte observaţiile.
    Odată ce decizia Consiliului este luată, preţurile minimale se fixează de statele membre, pe baza criteriilor stabilite după prevederile susmenţionate.
    Dacă deciziile luate nu sînt conforme criteriilor astfel definite, Consiliul le poate rectifica, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

    (5) În cazul în care stabilirea criteriilor obiective susmenţionate pentru anumite produse nu a fost posibila pînă la începutul celei de-a treia etape, Consiliul poate modifica preţurile minimale aplicate acelor produse, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.
    (6) La expirarea perioadei de tranzitie se întocmeşte lista preţurilor minimale existente la acea data. Consiliul fixează regimul aplicabil în cadrul politicii agricole comune, hotarind la propunerea Comisiei, cu o majoritate de 9 voturi, conform ponderarii prevăzute la articolul 148, paragraful 2, alineatul 1.

    ART. 45
    (1) Pînă la înlocuirea formelor naţionale de organizare cu una din formele de organizare comuna prevăzute de articolul 40, paragraful 2, pentru produsele în legătură cu care exista în anumite state membre:
    - dispoziţii care tind să asigure producătorilor naţionali valorificarea producţiei lor, şi
    – necesitaţi de import, schimburile comerciale se dezvolta prin acorduri sau contracte pe termen lung între statele membre exportatoare şi importatoare.
    Aceste acorduri sau contracte trebuie să conducă la eliminarea progresiva a oricăror discriminări în aplicarea acestor dispoziţii la diferiţii producători din Comunitate.
    Aceste acorduri sau contracte se încheie în cursul primei etape; se ia în considerare principiul reciprocităţii.

    (2) În ceea ce priveşte cantităţile, aceste acorduri sau contracte pornesc de la volumul mediu al schimburilor comerciale între statele membre pentru produsele în cauza în timpul celor trei ani precedenti intrării în vigoare a prezentului tratat şi vor prevedea o creştere a acestui volum în limita necesităţilor existente, luînd în considerare fluxurile comerciale traditionale.
    În ceea ce priveşte preţurile, aceste acorduri sau contracte vor permite producătorilor sa valorifice cantităţile convenite la preţuri care se apropie progresiv de preţul plătit producătorilor naţionali pe piaţa interna a tarii cumparatoare.
    Aceasta apropiere trebuie să fie cît se poate de constanta şi trebuie complet realizată cel tirziu pînă la finele perioadei de tranzitie.
    Preţurile se negociaza între părţile interesate, în cadrul directivelor emise de Comisie pentru aplicarea celor două alineate precedente.
    În cazul prelungirii primei etape, executarea acordurilor sau a contractelor continua în condiţiile aplicabile la finele celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; obligaţiile de majorare a cantităţilor şi de apropiere a preţurilor se suspenda pînă la trecerea la cea de-a doua etapa.
    Pentru a asigura încheierea şi executarea acestor acorduri sau contracte, statele membre recurg la toate posibilităţile oferite de propriile dispoziţii legislative, mai ales în materia politicii importurilor.

    (3) În măsura în care statele membre vor avea nevoie de materii prime pentru fabricarea unor produse destinate exportului în afară Comunităţii, în concurenta cu produsele unor state terţe, aceste acorduri sau contracte nu pot împiedica importul de materii prime efectuat în acest scop din state terţe. Totuşi, aceasta dispoziţie nu este aplicabilă în cazul în care Consiliul decide în unanimitate sa acorde vărsămintele necesare pentru compensarea surplusului de preţ plătit pentru importurile efectuate în acest scop pe baza acestor acorduri sau contracte, faţă de preţul de livrare al aceloraşi mărfuri achiziţionate pe piaţa mondială.

    ART. 46
    Atunci cînd, într-un stat membru, un produs constituie obiectul unei organizări naţionale a pieţei sau a oricărei reglementări interne cu efect echivalent care afectează competitivitatea unui produs similar dintr-un alt stat membru, statele membre aplica o taxa compensatorie la intrarea produsului care provine din statul membru în care exista organizarea sau reglementarea, numai dacă acest stat nu aplica o taxa compensatorie la ieşire.
    Comisia fixează aceste taxe la nivelul necesar restabilirii echilibrului; Comisia poate autoriza, de asemenea, alte măsuri, cărora le defineste condiţiile şi modalităţile de aplicare.

    ART. 47
    În ceea ce priveşte funcţiile îndeplinite de Comitetul economic şi social în aplicarea prezentului titlu, secţiunea de agricultura trebuie să se pună la dispoziţia Comisiei, pentru a pregati deliberările Comitetului, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 197 şi 198.

    TITLUL III
    Libera circulaţie a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor
    CAP. 1
    Lucrătorii
    ART. 48
    (1) Libera circulaţie a lucrătorilor în interiorul Comunităţii se realizează cel tirziu pînă la expirarea perioadei de tranzitie.
    (2) Aceasta implica eliminarea, între lucrătorii statelor membre, a tuturor discriminarilor fondate pe naţionalitate, în ceea ce priveşte angajarea, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă.
    (3) Sub rezerva limitarilor justificate prin motive de ordine publică, securitate publică şi sănătate publică, aceasta implica dreptul lucrătorilor:
    a) de a accepta ofertele efective de muncă,
    b) de a se deplasa liber în acest scop pe teritoriul statelor membre,
    c) de a se afla într-unul din statele membre, în scopul exercitării unei activităţi conforme cu dispoziţiile legislative, de reglementare şi administrative care guvernează angajarea lucrătorilor naţionali,
    d) de a rămîne pe teritoriul unui stat membru, după ce a fost angajat în acel stat, în condiţii care se stabilesc de Comisie, prin măsuri de aplicare.

    (4) Dispoziţiile prezentului articol nu sînt aplicabile angajaţilor din administraţia publică.

    ART. 49
    (1) Imediat după intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute la articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social, adopta, prin directive sau regulamente, măsurile necesare pentru realizarea progresiva a liberei circulatii a lucrătorilor, asa cum este definită de articolul 48, mai ales:
    a) prin asigurarea unei strinse colaborări între organele administrative naţionale din sectorul muncii,
    b) prin eliminarea sistematica şi progresiva a acelor proceduri şi practici administrative, precum şi a acelor termene de acces la locurile de muncă disponibile, care rezultă fie din legislaţia interna, fie din acorduri încheiate anterior între statele membre, şi a căror menţinere ar constitui un obstacol în libera circulaţie a lucrătorilor,
    c) prin eliminarea sistematica şi progresiva a tuturor termenelor şi a celorlalte restrictii prevăzute fie de legislatiile interne, fie de acordurile încheiate anterior între statele membre, şi care impun lucrătorilor din alte state membre condiţii diferite pentru libera alegere a unui loc de muncă faţă de cele impuse propriilor lucrători,
    d) prin instituirea unor mecanisme adecvate pentru întîlnirea ofertelor şi cererilor de pe piaţa forţei de muncă şi pentru echilibrarea lor, în condiţii care exclud riscurile grave pentru nivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în diferite regiuni şi industrii.


    ART. 50
    Statele membre încurajează schimbul lucrătorilor tineri în cadrul unui program comun.

    ART. 51
    Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, adopta acele măsuri din domeniul securităţii sociale care sînt necesare pentru asigurarea liberei circulatii a lucrătorilor; în acest scop, ia măsuri pentru a asigura dreptul lucrătorilor migranti şi al succesorilor lor în drepturi:
    a) la cumulul tuturor perioadelor luate în considerare de diferitele legislaţii naţionale pentru a dobîndi şi a menţine dreptul la prestaţii sociale, precum şi pentru calculul acestor drepturi,
    b) la plata prestaţiilor către persoanele rezidente pe teritoriul statelor membre.


    CAP. 2
    Dreptul de stabilire
    ART. 52
    În cadrul dispoziţiilor care urmează, restricţiile privind libertatea de stabilire a cetăţenilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru sînt eliminate progresiv, în cursul perioadei de tranzitie. Aceasta eliminare progresiva se extinde în egala măsura şi asupra restrictiilor ce privesc înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către cetăţenii unui stat membru, stabiliţi pe teritoriul altui stat membru.
    Sub rezerva dispoziţiilor capitolului referitor la capitaluri, libertatea de stabilire implica accesul la activităţile independente şi la exercitarea lor, precum şi constituirea şi gestionarea întreprinderilor şi în special a societăţilor în sensul articolului 58, alineatul 2, în condiţiile prevăzute pentru proprii săi cetăţeni de legislaţia tarii în care are loc stabilirea.

    ART. 53
    Sub rezerva dispoziţiilor prevăzute în prezentul tratat, statele membre nu introduc noi restrictii la dreptul de stabilire pe teritoriul lor a cetăţenilor altor state membre.

    ART. 54
    (1) Înainte de finele primei etape, Consiliul, la propunerea Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Parlamentului European, adopta în unanimitate un program general pentru eliminarea restrictiilor referitoare la libertatea de stabilire existente în interiorul Comunităţii. Comisia prezintă aceasta propunere Consiliului în cursul primilor doi ani ai primei etape.
    Programul fixează, pentru fiecare categorie de activităţi, condiţiile generale ale realizării libertăţii de stabilire şi, în special, etapele acesteia.

    (2) Pentru aplicarea programului general sau, în absenta acestuia, pentru realizarea unei etape a libertăţii de stabilire pentru o activitate determinata, Consiliul, actionind conform procedurii prevăzute la articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social, hotărăşte prin directive.*)
    *) Modificat prin art. G.11 TUE.

    (3) Consiliul şi Comisia îndeplinesc sarcinile care le-au fost încredinţate prin prevederile de mai sus, mai ales prin:
    a) tratarea, în general, cu prioritate a activităţilor în care libertatea de stabilire are o contribuţie deosebit de utila pentru dezvoltarea producţiei şi a schimburilor comerciale,
    b) asigurarea unei colaborări strinse între administraţiile naţionale competente, în vederea cunoaşterii situaţiilor particulare din diversele sectoare de activitate din cadrul Comunităţii,
    c) eliminarea acelor proceduri şi practici administrative care decurg fie din legislaţia interna, fie din acordurile încheiate anterior între statele membre, şi a căror menţinere ar constitui un obstacol în calea libertăţii de stabilire,
    d) asigurarea posibilităţii ca lucrătorii dintr-un stat membru, angajaţi pe teritoriul altui stat membru, să poată rămîne pe acel teritoriu, pentru a începe acolo activităţi independente, în cazul în care satisfac condiţiile pe care ar fi trebuit să le satisfacă, dacă ar fi intrat în acel stat în momentul în care intenţionează sa initieze asemenea activităţi,
    e) a face posibil ca un cetăţean al unui stat membru să poată achizitiona şi exploata proprietăţi funciare situate pe teritoriul unui alt stat membru, în măsura în care aceasta nu aduce atingere principiilor stabilite în articolul 39, paragraful 2,
    f) realizarea eliminării progresive a restrictiilor aduse libertăţii de stabilire în fiecare ramura de activitate luată în considerare, în ceea ce priveşte, pe de o parte, condiţiile de înfiinţare pe teritoriul unui stat membru a unor agenţii, sucursale sau filiale şi, pe de altă parte, condiţiile de acces ale personalului sediului principal**) în organele de gestiune sau de supraveghere a acestora,
    **) Main establislunent, etablissement principal, Hauptniederlassung ar putea fi traduse cu echivalentul din dreptul comercial român: "societate mama".

    g) coordonarea, în măsura necesară şi în scopul de a le echivala, a garanţiilor care le sînt pretinse în statele membre societăţilor în sensul articolului 58, alineatul 2, pentru a proteja atît interesele asociaţilor cît şi ale terţilor,
    h) a asigura ca ajutoarele acordate de statele membre nu altereaza condiţiile de stabilire.


    ART. 55
    Sînt exceptate de la aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol în ceea ce priveşte statul membru interesat activităţile care contribuie în acel stat, chiar cu titlu ocazional, la exercitarea autorităţii publice.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate excepta anumite activităţi de la aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol.

    ART. 56
    (1) Prevederile prezentului capitol şi măsurile luate în virtutea acestora nu aduc atingere aplicabilitatii dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative care prevăd un regim special pentru cetăţenii străini şi care sînt justificate prin motive de ordine, securitate sau sănătate publică.
    (2) Înainte de expirarea perioadei de tranzitie, Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adopta directive pentru coordonarea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative susmenţionate. Totuşi, după finele celei de-a doua etape, Consiliul adopta directivele pentru coordonarea dispoziţiilor de reglementare şi administrative din fiecare stat membru, hotarind în conformitate cu procedura fixată la articolul 189 B*).
    *) Modificat prin art. G.12 TUE.


    ART. 57
    (1) În scopul facilitării accesului la activităţile independente şi la exerciţiul lor, Consiliul, hotarind în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189 B, adopta directive care vizează recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri.*)
    *) Modificat prin art. G.13 TUE.

    (2) În acelaşi scop, înaintea expirării perioadei de tranzitie, Consiliul adopta directive vizind coordonarea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative ale statelor membre care privesc accesul la activităţile independente şi exercitarea lor. Directivele a căror executare implica cel puţin într-un stat membru o modificare a principiilor legislative existente în regimul profesiunilor în ceea ce priveşte educaţia şi condiţiile de acces ale persoanelor fizice, se adoptă de Consiliu, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European. În celelalte cazuri, Consiliul hotărăşte conform procedurii prevăzute la articolul 189 B.**)
    **) Modificat prin art. G.13 TUE.

    (3) În ceea ce priveşte profesiunile medicale, paramedicale şi farmaceutice, eliminarea progresiva a restrictiilor este subordonata coordonării condiţiilor de exercitare în diferitele state membre.

    ART. 58
    Societăţile constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi avînd sediul statutar, administraţia centrala sau sediul principal în interiorul Comunităţii, sînt asimilate, pentru aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, persoanelor fizice care sînt cetăţeni ai statelor membre.
    Prin societăţi se înţeleg societăţile civile sau comerciale, inclusiv cooperativele, şi celelalte persoane juridice de drept public sau privat, cu excepţia societăţilor fără scop lucrativ.

    CAP. 3
    Serviciile
    ART. 59
    În cadrul dispoziţiilor care urmează, restricţiile privind libera prestare de servicii în interiorul Comunităţii se elimina progresiv în cursul perioadei de tranzitie, în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii statelor membre stabiliţi într-un alt stat al Comunităţii decît cel al destinatarului prestaţiei.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată*), la propunerea Comisiei, poate extinde beneficiul dispoziţiilor prezentului capitol la prestatorii de servicii care sînt cetăţeni ai unui stat terţ şi care sînt stabiliţi în interiorul Comunităţii.
    *) Modificat prin art. 16 paragraf 3 AUE.


    ART. 60
    În sensul prezentului tratat, sînt considerate servicii prestaţiile furnizate în mod obişnuit contra unei remuneraţii, în măsura în care nu sînt guvernate de dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a bunurilor, capitalurilor şi persoanelor.
    Serviciile cuprind în special:
    a) activităţi cu caracter industrial,
    b) activităţi cu caracter comercial,
    c) activităţi artizanale,
    d) activităţile ţinînd de profesiunile liberale.

    Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului referitor la dreptul de stabilire, prestatorul poate, pentru executarea prestaţiei sale, să-şi exercite activitatea cu titlu temporar în statul în care furnizează prestaţia, în aceleaşi condiţii ca cele impuse de acest stat propriilor cetăţeni.

    ART. 61
    (1) Libertatea de a presta servicii în domeniul transporturilor este guvernata de dispoziţiile titlului referitor la transporturi.
    (2) Liberalizarea serviciilor bancare şi de asigurări legate de circulaţia capitalurilor trebuie realizată concomitent cu liberalizarea progresiva a circulaţiei capitalurilor.

    ART. 62
    Sub rezerva dispoziţiilor tratatului, statele membre nu introduc restrictii noi la libertatea de a presta servicii care a fost atinsa efectiv pînă la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    ART. 63
    (1) Înainte de sfîrşitul primei etape, Consiliul adopta în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Parlamentului European, un program general de eliminare a restrictiilor privitoare la libera prestare a serviciilor existente în cadrul Comunităţii. Comisia înaintează aceasta propunere Consiliului în cursul primilor doi ani ai primei etape.
    Programul fixează pentru fiecare categorie de servicii condiţiile generale şi etapele liberalizarii lor.

    (2) Pentru a pune în aplicare programul general sau, în absenta acestuia, pentru a realiza o etapa de liberalizare a unui serviciu determinat, Consiliul, la propunerea Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Parlamentului European, hotărăşte prin directive, în unanimitate pînă la sfîrşitul primei etape, iar apoi cu majoritate calificată.
    (3) Propunerile şi deciziile prevăzute la paragraful 1 şi 2 privesc, în general, cu prioritate serviciile care afectează în mod direct costurile de producţie sau a căror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de mărfuri.

    ART. 64
    În cazul în care situaţia lor economică generală şi situaţia sectorului interesat le-o permite, statele membre îşi declara disponibilitatea de a proceda la liberalizarea serviciilor peste nivelul obligatoriu potrivit directivelor adoptate în aplicarea dispoziţiilor articolului 63, paragraful 2.
    În acest scop, Comisia adresează recomandări statelor membre interesate.

    ART. 65
    Atita timp cît restricţiile privind libera prestare a serviciilor nu sînt eliminate, fiecare stat membru aplica aceste restrictii tuturor prestatorilor de servicii prevăzuţi la articolul 59, alineatul 1, fără distincţie de naţionalitate sau de reşedinţa.

    ART. 66
    Dispoziţiile articolelor 55-58 inclusiv sînt aplicabile şi materiei guvernate de prezentul capitol.

    CAP. 4
    Capitalurile şi plăţile*)
    *) Titlu modificat prin art. G.14 TUE.
    ART. 67-73
    (înlocuite cu articolele 73 B-73 G)

    ART. 73 A
    Începînd cu 1 ianuarie 1994, articolele 67-73 sînt înlocuite cu articolele 73 B-73 G.*)
    *) Introdus prin art. G.15 TUE.


    ART. 73 B
    (1) În cadrul dispoziţiilor prezentului capitol, toate restricţiile privind circulaţia de capitaluri între statele membre precum şi între statele membre şi state terţe sînt interzise.
    (2) În cadrul dispoziţiilor prezentului capitol, toate restricţiile la plati între statele membre, precum şi între statele membre şi state terţe sînt interzise.*)
    *) Introdus prin art. G.15 TUE.


    ART. 73 C
    (1) Articolul 73 B nu aduce atingere aplicării, în privinta statelor terţe, a restrictiilor existente la 31 decembrie 1993, în virtutea dreptului naţional sau comunitar, la circulara capitalurilor avînd ca destinaţie state terţe sau provenind din state terţe, atunci cînd implica investiţii directe - inclusiv investiţiile imobiliare -, sedii, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piaţa de capitaluri.
    (2) Straduindu-se sa realizeze obiectivul liberei circulatii a capitalurilor între statele membre şi statele terţe în cea mai larga măsura posibila şi fără a aduce atingere celorlalte capitole ale prezentului tratat, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri referitoare la circulaţia de capitaluri avînd ca destinaţie state terţe sau provenind din state terţe, cînd acestea implica investiţii directe inclusiv investiţiile imobiliare -, sedii, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe pieţele de capitaluri. Măsurile luate în virtutea prezentului paragraf care constituie un regres în dreptul comunitar în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor avînd ca destinaţie state terţe sau provenind din state terţe trebuie adoptate cu unanimitate.*)
    *) Introdus prin art. G.15 TUE.


    ART. 73 D
    (1) Articolul 73 B nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele membre:
    a) de a aplica dispoziţiile pertinente ale legislaţiei lor fiscale care stabilesc o distincţie între contribuabili în funcţie de reşedinţa lor sau locurile unde le sînt investite capitalurile;
    b) de a lua toate măsurile indispensabile pentru a împiedica încălcarea legilor, a normelor lor de reglementare şi administrative, în special în materie fiscală sau în materie de supraveghere a instituţiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulaţiei capitalurilor în scopuri de informare administrativă sau statistica sau de a lua măsurile justificate de motive de ordine sau de securitate publică.

    (2) Prezentul capitol nu aduce atingere aplicabilitatii restrictiilor în materia dreptului de stabilire care sînt compatibile cu prezentul tratat.
    (3) Măsurile şi procedurile la care se referă paragrafele 1 şi 2 nu trebuie să constituie nici mijloc de discriminare arbitrară, nici restrictie deghizată la libera circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor, asa cum este definită la articolul 73 B.

    ART. 73 E
    Prin derogare de la articolul 73 B, statele membre, care beneficiază de la 31 decembrie 1993 de o derogare în virtutea dreptului comunitar în vigoare, sînt autorizate sa menţină cel tirziu pînă la 31 decembrie 1995 restricţiile la circulaţia capitalurilor, autorizate prin derogarile existente la acea data.

    ART. 73 F
    Atunci cînd, în circumstanţe excepţionale, circulaţia capitalurilor avînd ca destinaţie state terţe sau provenind din state terţe provoacă, sau este pe punctul de a provoca dificultăţi grave pentru funcţionarea Uniunii economice şi monetare, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, poate lua, cu privire la state terţe, măsuri de protecţie pe o perioadă care nu depăşeşte şase luni, dar numai în cazul în care aceste măsuri ar fi strict necesare.*)
    *) Introdus prin art. G.15 TUE.


    ART. 73 G
    (1) Dacă, în cazurile avute în vedere în articolul 228 A, este considerată necesară o acţiune a Comunităţii, Consiliul, conform procedurii prevăzute la articolul 228 A, poate lua, cu privire la statele terţe vizate, măsurile necesare în ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor şi plăţile.
    (2) Fără a aduce atingere articolului 224 şi atita timp cît Consiliul nu a luat măsuri conform paragrafului 1, un stat membru poate lua, din ratiuni politice grave şi pentru motive de urgenta, măsuri unilaterale privind circulaţia de capitaluri şi plăţile împotriva unui stat terţ. Comisia şi celelalte state membre vor fi informate despre aceste măsuri cel tirziu în ziua intrării lor în vigoare.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide ca statul membru vizat trebuie să modifice sau sa elimine măsurile în discuţie. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European despre deciziile luate de Consiliu.*)
    *) Introdus prin art. G.IS TUE.



    ART. 73 H
    Pînă la 1 ianuarie 1994 sînt aplicabile următoarele dispoziţii (nereproduse).*)
    *) Introdus prin art. G.15 TUE.


    TITLUL IV
    Transporturile
    ART. 74
    În materia guvernata de prezentul titlu, statele membre urmăresc obiectivele tratatului în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.

    ART. 75
    (1) În vederea aplicării articolului 74 şi luînd în considerare aspectele specifice transporturilor, Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social, stabileşte:
    a) regulile comune aplicabile transporturilor internaţionale către sau dinspre teritoriul unui stat membru, sau care traverseaza teritoriul unuia sau mai multor state membre;
    b) condiţiile în care transportatorii nerezidenti pot să efectueze servicii de transport într-un stat membru;
    c) măsurile pentru ameliorarea securităţii transporturilor;
    d) orice alte dispoziţii utile.

    (2) Dispoziţiile prevăzute la literele a) şi b) ale paragrafului 1 se adoptă în cursul perioadei de tranzitie.
    (3) Prin derogare de la procedura prevăzută la paragraful 1, dispoziţiile referitoare la principiile regimului transporturilor şi a căror aplicare ar fi susceptibilă sa afecteze grav nivelul de trai şi al ocupării forţei de muncă în anumite regiuni, precum şi exploatarea mijloacelor de transport, sînt adoptate de Consiliu, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social. Actionind astfel, Consiliul ia în considerare necesitatea unei adaptari la dezvoltarea economică care rezultă din instituirea pieţei comune.*)
    *) Modificat prin art. G.16 TUE.


    ART. 76
    Pînă la adoptarea dispoziţiilor prevăzute la articolul 75, paragraful 1, nici un stat membru nu poate adopta, fără acordul unanim al Consiliului, dispoziţii mai puţin favorabile prin efectul lor direct sau indirect faţă de transportatorii altor state membre în raport cu transportatorii naţionali, decît diversele dispoziţii care guvernează materia la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    ART. 77
    Sînt compatibile cu prezentul tratat ajutoarele care răspund cerinţelor de coordonare a transporturilor sau care corespund rambursarii anumitor prestaţii inerente notiunii de serviciu public.

    ART. 78
    Toate măsurile în domeniul preţurilor şi condiţiilor de transport luate în cadrul prezentului tratat trebuie să ia în considerare situaţia economică a transportatorilor.

    ART. 79
    (1) În traficul din interiorul Comunităţii trebuie eliminate, cel tirziu pînă la sfîrşitul celei de-a doua etape, discriminarile care constau în aplicarea de către un transportator, pentru aceleaşi mărfuri, în aceleaşi condiţii de trafic, a unor preţuri şi condiţii de transport diferite în funcţie de ţara de origine sau de destinaţie a produselor transportate.
    (2) Paragraful 1 nu exclude posibilitatea Consiliului de a adopta alte măsuri în aplicarea articolului 75, paragraful 1.
    (3) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Comitetului economic şi social, stabileşte o reglementare care să asigure aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1.
    Consiliul poate adopta, în special, dispoziţiile necesare care permit instituţiilor Comunităţii sa vegheze la respectarea paragrafului 1 şi să asigure utilizatorilor toate beneficiile care decurg de aici.

    (4) Comisia examinează cazurile de discriminare prevăzute în paragraful 1 din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru şi ia deciziile necesare, după consultarea tuturor statelor membre interesate, în cadrul normelor adoptate conform dispoziţiilor paragrafului 3.

    ART. 80
    (1) Cu excepţia cazului cînd este autorizata de Comisie, aplicarea de preţuri şi condiţii care implica orice element de sprijin sau de protecţie în interesul uneia sau mai multor întreprinderi sau industrii particulare, impusa de către un stat membru pentru transporturile executate în interiorul Comunităţii, este interzisă de la începutul celei de-a doua etape.
    (2) Comisia, din proprie iniţiativă sau la cererea unui stat membru, examinează preţurile şi condiţiile la care se referă paragraful 1 luînd în considerare, în special, pe de o parte, exigenţele unei politici economice regionale corespunzătoare, necesităţile regiunilor subdezvoltate, precum şi problemele regiunilor grav afectate de circumstanţele politice şi, pe de altă parte, efectele acestor preţuri şi condiţii asupra concurentei între tipurile de transport.
    După consultarea tuturor statelor membre interesate, Comisia ia deciziile necesare.

    (3) Interdicţia prevăzută la paragraful 1 nu afectează tarifele fixate din ratiuni concurentiale.

    ART. 81
    Taxele sau redevenţele care sînt percepute de către un transportator, independent de preţurile de transport, la trecerea frontierei, nu trebuie să depăşească un nivel rezonabil, ţinînd cont de costurile reale pe care le antreneaza efectiv aceasta trecere.
    Statele membre se straduiesc sa reducă progresiv aceste costuri.
    Comisia poate adresa recomandări statelor membre în vederea aplicării prezentului articol.

    ART. 82
    Dispoziţiile prezentului titlu nu afectează măsurile luate în Republica Federala Germania, în măsura în care ele sînt necesare pentru a compensa dezavantajele economice provocate de divizarea Germaniei, în anumite regiuni ale Republicii Federale afectate de aceasta divizare.

    ART. 83
    Se instituie un comitet consultativ pe lîngă Comisie, care este compus din experţi desemnaţi de guvernele statelor membre. Comisia îl consulta în materie de transporturi, ori de cîte ori considera ca este util, fără a aduce atingere atribuţiilor secţiunii de transporturi a Comitetului economic şi social.

    ART. 84
    (1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică transporturilor pe cale ferată, pe drumuri şi pe apele interioare.
    (2) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, poate decide dacă, în ce măsura şi prin ce procedeu pot fi adoptate dispoziţii corespunzătoare pentru navigaţia maritima şi transportul aerian.*)
    Dispoziţiile procedurale din articolul 75, paragrafele 1 şi 3, sînt aplicabile.
    *) Modificat prin art. 16.5 şi 6 AUE.



    TITLUL V
    Normele comune privind concurenta, fiscalitatea şi apropierea legislatiilor*)
    *) Intitulare introdusă prin art. G.17 TUE.
    CAP. 1
    Regulile de concurenta
    SECŢIUNEA 1
    Normele aplicabile întreprinderilor
    ART. 85
    (1) Sînt incompatibile cu piaţa comuna şi sînt interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asociaţiilor de întreprinderi şi orice practici concertate care pot afecta comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrîngerea sau distorsionarea concurentei în interiorul pieţei comune, şi mai ales cele care constau în:
    a) fixarea directa sau indirecta a preţurilor de cumpărare sau de vînzare sau a altor condiţii de tranzacţie,
    b) limitarea sau controlul producţiei, a desfacerii, a dezvoltării tehnice sau a investiţiilor,
    c) repartizarea pieţelor sau a surselor de aprovizionare,
    d) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de partenerii comerciali, creîndu-le astfel un dezavantaj concurential,
    e) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.

    (2) Acordurile sau deciziile interzise în virtutea prezentului articol sînt nule de drept.
    (3) Totuşi, dispoziţiile paragrafului 1 pot fi declarate inaplicabile:
    - oricărui acord sau categorii de acorduri între întreprinderi;
    – oricărei decizii sau categorii de decizii ale asociaţiilor de întreprinderi;
    – oricărei practici concertate sau categorii de practici concertate, care contribuie la ameliorarea producţiei sau distribuirii produselor, la promovarea progresului tehnic sau economic, rezervind în acelaşi timp utilizatorilor o parte echitabila din profitul realizat şi fără:
    a) sa impună întreprinderilor interesate restrictii care nu sînt indispensabile pentru atingerea acestui obiectiv,
    b) sa dea întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenta pentru o parte substantiala a produselor în cauza.



    ART. 86
    Exploatarea abuzivă a unei poziţii dominante pe piaţa comuna sau pe o parte substantiala a acesteia, exercitată de una sau mai multe întreprinderi, este incompatibilă cu piaţa comuna şi interzisă, în măsura în care comerţul dintre statele membre poate fi afectat.
    Aceste practici abuzive pot consta mai ales în:
    a) impunerea, direct sau indirect, a unor preţuri de cumpărare sau de vînzare sau a unor condiţii de tranzacţie inechitabile;
    b) limitarea producţiei, a pieţelor de desfacere sau a dezvoltării tehnice, în dăuna consumatorilor;
    c) aplicarea unor condiţii inegale la prestaţii echivalente faţă de partenerii comerciali, creîndu-le astfel un dezavantaj concurential;
    d) condiţionarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestaţii suplimentare, care, prin natura lor sau conform uzantelor comerciale, nu au nici o legătură cu obiectul acestor contracte.


    ART. 87
    (1) În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul adopta toate regulamentele sau directivele utile pentru aplicarea principiilor prevăzute în articolele 85 şi 86, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.
    Dacă asemenea decizii nu au fost adoptate în termenul susmentionat, ele sînt stabilite de Consiliu, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.

    (2) Dispoziţiile prevăzute la paragraful 1 au ca scop în special:
    a) asigurarea respectării interdictiilor prevăzute în articolul 85, paragraful 1 şi în articolul 86, prin instituirea de amenzi şi de penalităţi;
    b) determinarea măsurilor de aplicare a articolului 85, paragraful 3, luînd în considerare, pe de o parte, necesitatea de a asigura o supraveghere efectivă şi, pe de altă parte, necesitatea simplificarii controlului administrativ, în măsura cea mai mare posibila;
    c) definirea în diversele ramuri ale economiei, dacă este cazul, a sferei de aplicare a dispoziţiilor din articolele 85 şi 86;
    d) delimitarea funcţiilor care revin Comisiei şi Curţii de Justiţie în aplicarea dispoziţiilor prevăzute în prezentul paragraf;
    e) determinarea raporturilor între legislatiile naţionale şi dispoziţiile prezentei secţiuni, pe de o parte, şi cele adoptate în aplicarea prezentului articol, pe de altă parte.


    ART. 88
    Pînă la intrarea în vigoare a dispoziţiilor adoptate în aplicarea articolului 87, autorităţile statelor membre hotărăsc asupra admisibilităţii înţelegerilor şi asupra exploatării abuzive a unei poziţii dominante pe piaţa comuna, în conformitate cu dreptul lor naţional şi cu dispoziţiile articolului 85, în special ale paragrafului 3, şi ale articolului 86.

    ART. 89
    (1) Fără a aduce atingere articolului 88, Comisia veghează, încă din momentul intrării ei în funcţiune, la aplicarea principiilor fixate de articolele 85 şi 86. Ea ancheteaza cazurile prezumate ca încalcă principiile susmenţionate, la cererea unui stat membru sau din oficiu, şi cooperind cu autorităţile competente ale statelor membre care îi acorda asistenţa. Dacă se constată că a avut loc o acţiune contrară, propune mijloacele adecvate pentru a-i pune capăt.
    (2) Dacă acţiunea contrară nu încetează, Comisia constata încălcarea principiilor printr-o decizie motivată. Ea poate să publice decizia sa şi sa autorizeze statele membre sa ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, măsuri ale căror condiţii şi modalităţi de aplicare se definesc de Comisie.

    ART. 90
    (1) Statele membre nu iau şi nu menţin, în ceea ce priveşte întreprinderile publice şi întreprinderile cărora le-au acordat drepturi speciale sau exclusive, nici o măsura contrară normelor prezentului tratat, şi în special contrare celor prevăzute la articolele 7 şi 85-94 inclusiv.
    (2) Întreprinderile cărora li s-a încredinţat gestiunea unor servicii de interes economic general sau care prezintă caracterul unui monopol fiscal, sînt supuse normelor prezentului tratat, în special regulilor de concurenta, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedica realizarea în drept sau în fapt a misiunii particulare care le-a fost încredinţată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsura în care să contravină intereselor Comunităţii.
    (3) Comisia veghează la aplicarea dispoziţiilor prezentului articol şi adresează statelor membre, în funcţie de necesitaţi, directivele sau deciziile adecvate.

    SECŢIUNEA 2
    Practicile de dumping
    ART. 91
    (1) Dacă în cursul perioadei de tranzitie, Comisia, la cererea unui stat membru sau a oricărei părţi interesate, constata practici de dumping exercitate în interiorul pieţei comune, ea adresează recomandări autorului sau autorilor acestor practici, în scopul de a le pune capăt.
    În cazul în care practicile de dumping continua, Comisia autorizeaza statul membru lezat sa ia măsuri de protecţie şi le defineste condiţiile şi modalităţile de aplicare.

    (2) Odată cu intrarea în vigoare a prezentului tratat, produsele provenite dintr-un stat membru sau care se afla acolo în circulaţie libera şi care au fost exportate într-un alt stat membru, se admit la reintroducere pe teritoriul primului stat, fără a putea fi supuse vreunor drepturi vamale, restrictii cantitative sau măsuri cu efect echivalent. Comisia stabileşte normele adecvate pentru aplicarea prezentului paragraf.

    SECŢIUNEA 3
    Ajutoarele acordate de state
    ART. 92
    (1) Cu excepţia derogarilor prevăzute de prezentul tratat, sînt incompatibile cu piaţa comuna ajutoarele acordate de state sau cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului care distorsioneaza sau ameninta cu distorsionarea concurentei prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţii, în măsura în care afectează schimburile comerciale dintre statele membre.
    (2) Sînt compatibile cu piaţa comuna:
    a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor,
    b) ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate de calamitatile naturale sau de alte evenimente extraordinare,
    c) ajutoarele acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania afectate prin divizarea Germaniei, în măsura în care ele sînt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice cauzate de aceasta divizare.

    (3) Pot fi considerate compatibile cu piaţa comuna:
    a) ajutoarele destinate favorizării dezvoltării economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut sau dominate de un nivel grav al somajului;
    b) ajutoarele destinate sa promoveze executarea unui proiect important de interes european comun sau sa remedieze perturbari grave ale economiei unui stat membru,
    c) ajutoarele destinate sa faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni economice, dacă nu altereaza condiţiile schimburilor comerciale într-o măsura contrară interesului comun. Totuşi, ajutoarele alocate construcţiilor navale pînă la 1 ianuarie 1957, în măsura în care ele nu servesc decît pentru compensarea absentei unei protecţii vamale, se reduc progresiv, în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile eliminării drepturilor vamale, sub rezerva dispoziţiilor prezentului tratat care vizează politica comercială faţă de statele terţe,
    d) ajutoarele destinate sa promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, dacă nu altereaza condiţiile schimburilor comerciale şi concurenta în Comunitate într-o măsura care contravine interesului comun,*)
    e) celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.
    *) Introdus prin art. G.18 TUE.



    ART. 93
    (1) Comisia, împreună cu statele membre, procedează la examinarea permanenta a sistemelor de ajutoare existente în aceste state. Comisia le propune orice măsuri adecvate, cerute de dezvoltarea progresiva sau de funcţionarea pieţei comune.
    (2) Dacă, după ce părţilor interesate li s-a notificat să-şi prezinte observaţiile, Comisia constata ca un ajutor acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat nu este compatibil cu piaţa comuna în condiţiile articolului 92 sau ca acest ajutor este acordat în mod abuziv, emite o decizie conform căreia statul interesat trebuie să îl elimine sau sa îl modifice în termenul stabilit.
    Dacă statul în cauza nu se conformează acestei decizii în termenul stabilit, Comisia sau orice alt stat interesat poate sesiza direct Curtea de Justiţie, prin derogare de la articolele 169 şi 170.
    La cererea unui stat membru, dacă circumstanţe excepţionale justifica o asemenea decizie, Consiliul, hotarind în unanimitate, poate decide ca un ajutor instituit sau care urmează să fie instituit de acel stat trebuie să fie considerat compatibil cu piaţa comuna, prin derogare de la dispoziţiile articolului 92 sau de la reglementările prevăzute la articolul 94. În cazul în care, cu privire la acest ajutor, Comisia a initiat procedura prevăzută de alineatul 1 al prezentului paragraf, cererea statului interesat adresată Consiliului are ca efect suspendarea procedurii pînă cînd Consiliul îşi comunică poziţia.
    Totuşi, în cazul în care Consiliul nu şi-a comunicat poziţia în termen de trei luni de la introducerea cererii, hotărăşte Comisia.

    (3) Comisia este informată în timp util, pentru a-şi prezenta observaţiile în legătură cu proiectele care tind sa instituie sau sa modifice aceste ajutoare. Dacă estimeaza ca un proiect nu este compatibil cu piaţa comuna în termenii articolului 92, iniţiază fără întîrziere procedura prevăzută la paragraful precedent. Statul membru interesat nu poate aplica măsurile proiectate mai înainte ca aceasta procedura să se finalizeze printr-o decizie.

    ART. 94
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate emite toate reglementările utile în vederea aplicării articolelor 92 şi 93, şi poate fixa, în special, condiţiile de aplicare ale articolului 93, paragraful 3 şi categoriile de ajutoare care sînt exceptate de la aceasta procedura.*)
    *) Modificat prin art. G.19 TUE.


    CAP. 2
    Dispoziţii fiscale
    ART. 95
    Nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naţionale similare.
    În plus, nici un stat membru nu supune produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de natura sa protejeze indirect alte produse.
    Cel tirziu pînă la începutul celei de-a doua etape, statele membre elimina sau modifica orice prevederi contrare normelor de mai sus, existente la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    ART. 96
    Produsele exportate spre teritoriul unui stat membru nu pot beneficia de nici o rambursare a impozitelor interne, superioară impozitelor care le-au afectat, direct sau indirect.

    ART. 97
    Statele membre care percep taxa pe cifra de afaceri după sistemul taxei cumulative în cascada pot proceda, pentru impozitele interne aplicate produselor importate sau pentru rambursarile pe care le acorda produselor exportate, la fixarea unor taxe medii pe produse sau categorii de produse, dar, în orice caz, fără a aduce atingere principiilor enunţate la articolele 95 şi 96.
    Dacă taxele medii fixate de un stat membru nu sînt conforme cu principiile susmenţionate, Comisia adresează acestui stat directivele sau deciziile adecvate.

    ART. 98
    În ceea ce priveşte celelalte impozite decît taxele pe cifra de afaceri, accizele şi celelalte impozite indirecte, exonerarile şi rambursarile la exportul spre celelalte state membre nu pot fi operate şi taxele de compensaţie la importurile din statele membre nu pot i instituite decît dacă aceste măsuri au fost în prealabil aprobate de Consiliu, pentru o perioadă limitată, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.

    ART. 99
    Consiliul adopta dispoziţiile care vizează armonizarea legislatiilor cu privire la taxele pe cifra de afaceri, la accize şi celelalte impozite indirecte, în măsura în care aceasta armonizare este necesară pentru asigurarea instituirii şi funcţionarii pieţei interne în termenul prevăzut la articolul 7 A, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după Consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social.*)
    *) Modificat prin art. G.20 TUE.


    CAP. 3
    Apropierea legislatiilor
    ART. 100
    Consiliul adopta directive pentru apropierea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative a statelor membre care au o incidenţa directa asupra instituirii şi funcţionarii pieţei comune, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social.*)
    *) Modificat prin art. G.21 TUE.


    ART. 100 A
    (1) Prin derogare de la articolul 100 şi în afară de cazul în care prezentul tratat dispune altfel, dispoziţiile următoare se aplică pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul 7 A. Consiliul adopta măsurile care vizează apropierea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative ale statelor membre care au ca obiect instituirea şi funcţionarea pieţei interne, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social.
    (2) Paragraful 1 nu este aplicabil dispoziţiilor fiscale, dispoziţiilor referitoare la libera circulaţie a persoanelor şi celor care privesc drepturile şi interesele salariaţilor.
    (3) Comisia, în elaborarea propunerilor sale prevăzute la paragraful 1 în materie de sănătate, securitate, protecţie a mediului şi protecţie a consumatorilor, pleacă de la un nivel ridicat de protecţie.
    (4) În cazul în care, după ce Consiliul a adoptat o măsura de armonizare cu majoritate calificată, un stat membru considera necesară aplicarea unor dispoziţii naţionale justificate prin considerente importante prevăzute la articolul 36 sau care vizează protecţia mediului de muncă sau a mediului ambiant, le notifica Comisiei.
    Comisia confirma dispoziţiile în cauza după ce va fi verificat că nu constituie un mod de discriminare arbitrară sau o restrictie deghizată în comerţul dintre statele membre.
    Prin derogare de la procedura prevăzută la articolele 169 şi 170, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiţie, dacă apreciază ca un alt stat membru foloseşte abuziv drepturile prevăzute în prezentul articol.

    (5) Măsurile de armonizare susmenţionate comporta, în cazurile corespunzătoare, o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa adopte măsuri provizorii supuse unei proceduri de control comunitar, pentru unul sau mai multe din motivele neeconomice menţionate în articolul 36.
    *) Adăugat prin art. 18 AUE, modificat prin art. G.22 TUE.


    ART. 100 B
    (1) În cursul anului 1992, Comisia, împreună cu fiecare stat membru, procedează la o inventariere a dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative vizate de articolul 100 A şi care nu au făcut obiectul unei armonizari în virtutea acestui ultim articol.
    Consiliul, hotarind conform dispoziţiilor articolului 100 A, poate decide ca dispoziţiile în vigoare într-un stat membru trebuie recunoscute ca fiind echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru.

    (2) Dispoziţiile articolului 100 A, paragraful 4, sînt aplicabile prin analogie.
    (3) Comisia procedează la inventarierea menţionată la paragraful 1 al primului alineat şi prezintă propunerile adecvate în timp util, pentru a permite consiliului sa hotărască înainte de sfîrşitul anului 1992.*)
    *) Adăugat prin art. 19 AUE.


    ART. 100 C
    (1) Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, stabileşte care sînt acele state terţe ai căror cetăţeni trebuie să posede o viza la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.
    (2) Totuşi, dacă într-un stat terţ survine o situaţie de urgenta, care expune Comunitatea la pericolul unui aflux intempestiv de cetăţeni din acest stat, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate introduce obligativitatea obţinerii unei vize pentru cetăţenii statului în cauza, pe o perioadă care nu poate depăşi şase luni. Exigenta vizei instituită prin acest paragraf poate fi prorogata conform procedurii prevăzute la paragraful 1.
    (3) De la 1 ianuarie 1996, Consiliul adopta deciziile prevăzute de paragraful 1 cu majoritate calificată. Pînă la acea data, Consiliul adopta măsurile referitoare la instituirea unui model uniform al vizelor, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.
    (4) În domeniile vizate de prezentul articol, Comisia este obligată sa examineze orice cerere formulată de un stat membru şi să prezinte Consiliului o propunere.
    (5) Prezentul articol nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care incumba statelor membre în vederea menţinerii ordinii publice şi salvgardarii securităţii interne.
    (6) Prezentul articol este aplicabil şi altor materii, dacă se decide astfel în virtutea articolului K.9 din Tratatul privind Uniunea Europeană care vizează cooperarea în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne, sub rezerva condiţiilor de vot determinate în momentul adoptării deciziei.
    (7) Dispoziţiile convenţiilor în vigoare între statele membre care guvernează domeniile vizate de prezentul articol rămîn în vigoare atita timp cît conţinutul lor nu este înlocuit prin directive sau alte măsuri luate în virtutea prezentului articol.*)
    *) Introdus prin art. G.23 TUE.


    ART. 100 D
    Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 151, comitetul de coordonare compus din înalţi funcţionari, instituit prin articolul K.4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului în domeniile la care se referă articolul 100 C.*)
    *) Introdus prin art. G.24 TUE.


    ART. 101
    Dacă Comisia constata ca un dezacord existent între dispoziţiile legislative, de reglementare sau administrative ale statelor membre denatureaza condiţiile de concurenta pe piaţa comuna şi provoacă astfel o distorsiune care trebuie să fie eliminata, începe consultarile cu statele membre în cauza.
    Dacă aceasta consultare nu conduce la un acord care elimina distorsiunea în cauza, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta directivele necesare în acest scop, hotarind în unanimitate în cursul primei etape şi apoi cu majoritate calificată. Comisia şi Consiliul pot adopta orice alte măsuri utile prevăzute de prezentul tratat.

    ART. 102
    (1) Dacă exista temerea ca introducerea sau modificarea unei dispoziţii legislative, de reglementare sau administrative poate provoca o distorsiune în sensul articolului precedent, statul membru care doreşte sa ia asemenea măsuri consulta Comisia. După consultarea statelor membre, Comisia recomanda statelor vizate măsuri adecvate pentru a evita distorsiunea în cauza.
    (2) Dacă statul care doreşte sa introducă sau sa modifice dispoziţii naţionale nu se conformează recomandarii pe care i-a adresat-o Comisia, nu se poate cere celorlalte state membre ca, în aplicarea articolului 101, să-şi modifice propriile dispoziţii naţionale în vederea eliminării acestei distorsiuni. Dispoziţiile articolului 101 nu au aplicabilitate în cazul în care statul membru care a nesocotit recomandarea Comisiei provoacă o distorsiune exclusiv în detrimentul sau.

    TITLUL VI
    Politica economică şi monetara*)
    *) Titlu introdus prin art. G.25 TUE.
    CAP. 1
    Politica economică
    ART. 102 A
    Statele membre îşi conduc politica economică de o maniera care să contribuie la realizarea obiectivelor Comunităţii, asa cum sînt definite în articolul 2 şi în contextul orientarilor generale vizate de articolul 103, paragraful 2. Statele membre şi Comunitatea acţionează cu respectarea principiului unei economii de piaţa deschise în care concurenta este libera, favorizind o alocare eficienta a resurselor, conform principiilor prevăzute în articolul 3 A.

    ART. 103
    (1) Statele membre considera politicile lor economice ca o problemă de interes comun şi le coordonează în cadrul Consiliului, conform articolului 102 A.
    (2) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect cu privire la orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunităţii şi prezintă un raport în acest sens Consiliului European.
    Consiliul European, deliberind pe baza raportului Consiliului, adopta concluzii de orientare generală a politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunităţii.
    Pe baza acestor concluzii, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, adopta o recomandare care stabileşte orientările generale. Consiliul informează Parlamentul European în legătură cu recomandarea sa.

    (3) În scopul asigurării unei coordonari cît mai strinse a politicilor economice şi a unei convergente susţinute a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza raportului prezentat de Comisie, supraveghează evoluţia economică în fiecare stat membru şi în Comunitate, precum şi conformitatea politicilor economice cu orientările generale la care se referă paragraful 2 şi procedează cu regularitate la o evaluare de ansamblu.
    Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informaţii în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice şi orice alta informaţie pe care o considera necesară.

    (4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau ca ele risca sa compromita buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.
    Preşedintele Consiliului şi Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Preşedintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în faţa comisiei competente a Parlamentului European.

    (5) Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterala prevăzute la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol.

    ART. 103 A
    (1) Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri adecvate situaţiei economice, mai ales dacă survin dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse.
    (2) În cazul în care un stat membru intimpina dificultăţi sau o ameninţare serioasă cu dificultăţi grave datorită unor evenimente excepţionale care îi scapa de sub control, Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru vizat, în anumite condiţii, o asistenţa financiară comunitara. Atunci cînd gravele dificultăţi sînt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu decizia luată.

    ART. 104
    (1) BCE şi băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naţionale", le este interzis sa acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilităţi de creditare instituţiilor sau organelor Comunităţii, administraţiilor centrale, autorităţilor regionale sau locale, celorlalte autorităţi publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă şi achiziţionarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naţionale.
    (2) Paragraful 1 nu se aplică instituţiilor publice de credit care, în contextul refinantarii la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor.
    Pentru realizarea acestei supravegheri multilaterale, statele membre transmit Comisiei informaţii în legătură cu măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice şi orice alta informaţie pe care o considera necesară.

    (4) Dacă, în cadrul procedurii prevăzute la paragraful 3, se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sînt conforme cu orientările generale prevăzute la paragraful 2, sau ca ele risca sa compromita buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru vizat. Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.
    Preşedintele Consiliului şi Comisia prezintă Parlamentului European rapoarte privind rezultatele supravegherii multilaterale. Dacă Consiliul a făcut publice recomandările sale, Preşedintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în faţa comisiei competente a Parlamentului European.

    (5) Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate adopta măsurile de aplicare a procedurii de supraveghere multilaterala prevăzute la paragrafele 3 şi 4 ale prezentului articol.

    ART. 104
    (1) BCE şi băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "bănci centrale naţionale", le este interzis sa acorde credite fără acoperire sau orice alte tipuri de facilităţi de creditare instituţiilor sau organelor Comunităţii, administraţiilor centrale, autorităţilor regionale sau locale, celorlalte autorităţi publice, altor organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre; este de asemenea interzisă şi achiziţionarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor de către BCE sau de către băncile centrale naţionale.
    (2) Paragraful 1 nu se aplică instituţiilor publice de credit care, în contextul refinantarii la băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naţionale şi a BCE, de acelaşi tratament de care beneficiază instituţiile private de credit.

    ART. 104 A
    (1) Este interzisă orice măsură care nu se întemeiază pe considerente prudeniiale şi care stabileşte un acces privilegiat la instituţiile financiare pentru instituţiile sau organele comunitare, pentru administraţiile centrale, autorităţile regionale sau locale, pentru celelalte autorităţi publice, sau alte organisme sau întreprinderi publice ale statelor membre.
    (2) Pînă la 1 ianuarie 1994, Consiliul precizează definiţiile necesare pentru aplicarea interdictiilor prevăzute la paragraful 1, hotarind conform procedurii prevăzute la articolul 189 C.

    ART. 104 B
    (1) Comunitatea nu răspunde pentru angajamentele asumate de administraţiile centrale, autorităţile regionale sau locale, de alte autorităţi publice, sau de alte organisme sau întreprinderi publice ale unui stat membru, şi nici nu le preia, cu excepţia garanţiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect economic specific. Un stat membru nu răspunde pentru angajamentele asumate de administraţiile centrale, de autorităţile regionale sau locale, de alte autorităţi publice sau de alte organisme sau întreprinderi publice dintr-un alt stat membru, şi nici nu le preia, cu excepţia garanţiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.
    (2) Dacă se impune, Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute la articolul 189 C, poate preciza definiţiile necesare pentru aplicarea interdictiilor prevăzute la articolul 104 şi în prezentul articol.

    ART. 104 C
    (1) Statele membre trebuie să evita deficitele publice excesive.
    (2) Pentru a identifica erorile manifeste, Comisia supraveghează evoluţia situaţiei bugetare şi suma totală a datoriei publice în statele membre. Examinează, mai cu seama, dacă disciplina bugetară a fost respectata şi aceasta pe baza următoarelor doua criterii:
    a) dacă raportul între deficitul public planificat sau cel efectiv şi produsul intern brut depăşeşte o valoare de referinţa, mai puţin în cazul în care:
    - acest raport nu a fost diminuat în mod substanţial şi constant şi atinge un nivel apropiat de valoarea de referinţa;
    – sau, depăşirea valorii de referinţa nu a fost decît excepţionala şi temporară şi raportul rămîne apropiat de valoarea de referinţa;

    b) dacă raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut depăşeşte o valoare de referinţa, mai puţin atunci cînd raportul scade suficient pentru a considera ca se apropie de valoarea de referinţa într-un ritm satisfăcător.
    Valorile de referinţa sînt precizate în protocolul asupra procedurii privind deficitele excesive, protocol anexa la prezentul tratat.


    (3) Dacă un stat membru nu satisface exigenţele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează în egala măsura dacă deficitul public depăşeşte cheltuielile publice de investiţii şi ia în considerare orice alţi factori pertinenţi, inclusiv poziţia economică şi bugetară pe termen mediu a statului membru.
    De asemenea, Comisia poate elabora un raport dacă, în ciuda respectării exigenţelor care decurg din aceste criterii, estimeaza ca exista un risc de deficit excesiv într-un stat membru.

    (4) Comitetul prevăzut la articolul 109 C avizează raportul Comisiei.
    (5) Dacă Comisia considera ca într-un stat membru exista un deficit excesiv sau ca exista riscul de a se produce un astfel de deficit, transmite Consiliului un aviz.
    (6) După o evaluare globală şi luînd în considerare eventualele observaţii ale statului membru vizat, Consiliul decide dacă exista sau nu un deficit excesiv, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei.
    (7) În cazul în care Consiliul decide conform paragrafului 6 ca exista un deficit excesiv, adresează recomandări statului membru în cauza pentru ca acesta sa pună capăt situaţiei într-un termen determinat. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 8, aceste recomandări nu se fac publice.
    (8) În cazul în care Consiliul constata ca în termenul prescris nu a fost întreprinsă nici o acţiune efectivă ca răspuns la recomandările sale, poate face publice aceste recomandări.
    (9) Dacă un stat membru persista în a nu da curs recomandărilor Consiliului, acesta poate să notifice statului membru sa ia, într-un termen determinat, măsurile care vizează reducerea deficitului, considerate necesare pentru remedierea situaţiei.
    Într-o asemenea situaţie, Consiliul poate cere statului membru în cauza să prezinte rapoarte după un calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acel stat membru.

    (10) Căile de atac prevăzute în articolele 169 şi 170 nu pot fi exercitate în cadrul paragrafelor 1-9 ale prezentului articol.
    (11) Atita timp cît un stat membru nu se conformează unei decizii luate în virtutea paragrafului 9, Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, sa intensifice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
    - sa oblige statul membru în cauza ca, înainte de a emite obligaţiuni sau titluri, sa publice informaţiile suplimentare precizate de Consiliu;
    – sa invite Banca Europeană de Investiţii să-şi revizuiasca politica de împrumuturi faţă de statul membru în cauza;
    – sa pretindă ca statul membru vizat sa constituie la Comunitate un depozit fără dobinda, de un nivel adecvat, pînă cînd, după opinia Consiliului, deficitul excesiv a fost corectat;
    – sa impună amenzi adecvate.
    Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu deciziile luate.

    (12) În măsura în care Consiliul considera ca deficitul excesiv în statul membru în cauza a fost corectat, abroga toate sau numai anumite decizii ale sale prevăzute la paragrafele 6-9 şi 11. Dacă anterior Consiliul a făcut publice recomandările sale, declara public, concomitent cu abrogarea deciziilor prevăzute la paragraful 8, ca în acel stat membru nu mai exista deficit excesiv.
    (13) În cazul în care Consiliul adopta deciziile prevăzute la paragrafele 7-9, 11 şi 12, hotărăşte, la recomandarea Comisiei, cu o majoritate de două treimi din voturile membrilor săi, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, fiind excluse voturile reprezentantului statului membru vizat.
    (14) Dispoziţiile complementare referitoare la aplicarea procedurii descrise în prezentul articol figurează în protocolul asupra procedurii aplicabile în caz de deficit excesiv, care este anexa la prezentul tratat.
    Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a BCE, adopta dispoziţii adecvate, care înlocuiesc protocolul amintit.
    Sub rezerva altor dispoziţii ale prezentului paragraf, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, fixează pînă la 1 ianuarie 1994 măsurile de aplicare şi definiţiile necesare pentru aplicarea dispoziţiilor protocolului amintit.


    CAP. 2
    Politica monetara
    ART. 105
    (1) Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilitatii preţurilor. Fără a aduce atingere obiectivului stabilitatii preţurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunităţii, asa cum sînt definite în articolul 2. SEBC acţionează conform principiului unei economii de piaţa deschise în care concurenta este libera, favorizind o alocare eficienta a resurselor şi respectînd principiile fixate în articolul 3 A.
    (2) Sarcinile fundamentale ale SEBC sînt:
    - definirea şi implementarea politicii monetare a Comunităţii;
    – desfăşurarea operaţiunilor de schimb conform articolului 109;
    – păstrarea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;
    – promovarea bunei funcţionari a sistemelor de plati.

    (3) A treia liniuţa a paragrafului 2 se aplică fără a aduce atingere deţinerii fondurilor de rulment în valută şi gestionării lor de guvernele statelor membre.
    (4) BCE este consultata:
    - în privinta oricărui act comunitar propus în domeniile care ţin de competenţa sa;
    – de autorităţile naţionale, în privinta oricărui proiect legislativ în domeniile care ţin de competenţa sa, dar în limitele şi în condiţiile fixate de Consiliu, conform procedurii prevăzute la articolul 106, paragraful 6.
    În domeniile care ţin de competenţa sa, BCE poate prezenta avize instituţiilor sau organelor comunitare competente sau autorităţilor naţionale.

    (5) SEBC contribuie la buna conducere a politicilor promovate de autorităţile competente în ceea ce priveşte controlul prudential al instituţiilor de credit şi stabilitatea sistemului financiar.
    (6) Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea BCE şi după obţinerea avizului conform al Parlamentului European, poate conferi BCE sarcini specifice, în legătură cu politicile în materie de control prudential al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare, cu excepţia societăţilor de asigurări.

    ART. 105 A
    (1) BCE are dreptul exclusiv sa autorizeze emisiunea bancnotelor în Comunitate. BCE şi băncile centrale naţionale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE şi de băncile centrale naţionale sînt singurele mijloace de plată legale în interiorul Comunităţii.
    (2) Statele membre pot emite monede metalice, sub rezerva aprobării volumului emisiunii de BCE. Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea BCE, poate adopta măsuri pentru armonizarea valorilor unitare şi a specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate circulaţiei, în măsura necesară pentru asigurarea bunei lor circulatii în interiorul Comunităţii.

    ART. 106
    (1) SEBC este compus din BCE şi băncile centrale naţionale.
    (2) BCE are personalitate juridică.
    (3) SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sînt: Consiliul guvernatorilor şi Comitetul director*).
    (4) Statutul SEBC este definit într-un protocol anexa la prezentul tratat.
    (5) Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.4, 326, 33.la) şi 36 din statutul BCE pot fi modificate de Consiliu, hotarind fie cu majoritate calificată, la recomandarea BCE şi după consultarea Comisiei, fie în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.
    (6) Consiliul adopta dispoziţiile vizate de articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 şi 34.3 din statutul SEBC, hotarind cu majoritate calificată, fIe la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, fie la recomandarea BCE şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei.
    *) În varianta franceza a tratatului este folosit termenul "directoire", în cea germană Direktorium, în timp ce în varianta engleza apare Executive Board.


    ART. 107
    În exercitarea competentelor şi în îndeplinirea obiectivelor şi îndatoririlor care le sînt conferite prin prezentul tratat şi prin statutul SEBC, nici BCE, nici o banca centrala naţionala şi nici un membru al organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucţiuni din partea instituţiilor sau organelor comunitare, a guvernelor statelor membre sau a oricăror alte organisme. Instituţiile şi organele comunitare precum şi guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu şi sa nu incerce sa influenteze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naţionale în îndeplinirea sarcinilor lor.

    ART. 108
    Cel tirziu pînă la data instituirii SBCE, fiecare stat membru asigura compatibilitatea legislaţiei sale naţionale, inclusiv a statutului băncii sale centrale naţionale, cu prezentul tratat şi cu statutul SEBC.

    ART. 108 A
    (1) Pentru îndeplinirea sarcinilor care au fost conferite SEBC conform prezentului tratat şi în condiţiile fixate în statutul SEBC, BCE:
    - adopta regulamente, în măsura necesară îndeplinirii sarcinilor definite la prima liniuţa a articolului 3.1, în articolele 19.1, 22 sau 25.2 din statutul SEBC, precum şi în cazurile prevăzute în actele Consiliului vizate de articolul 106, paragraful 6;
    – ia deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor conferite SEBC în virtutea prezentului tratat şi a statutului SEBC;
    – emite recomandări şi avize.

    (2) Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în toate statele membre.
    Recomandările şi avizele nu au forta obligatorie.
    Decizia este obligatorie pentru destinatari în toate elementele sale.
    Articolele 190,191 şi 192 sînt aplicabile şi regulamentelor şi deciziilor adoptate de BCE.
    BCE poate hotărî publicarea deciziilor, recomandărilor şi avizelor sale.

    (3) În limitele şi în condiţiile stabilite de Consiliu, conform procedurii prevăzute în articolul 106, paragraful 6, BCE este abilitata să aplice întreprinderilor amenzi sau penalităţi moratorii în cazul nerespectării regulamentelor şi deciziilor sale.

    ART. 109
    (1) În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preţurilor, prin derogare de la articolul 228, Consiliul, hotarind în unanimitate, la recomandarea BCE sau a Comisiei şi după consultarea BCE, poate să încheie acorduri formale care vizează sistemul ratelor de schimb pentru ECU în raport cu monedele necomunitare, conform procedurii prevăzute la paragraful 3 pentru stabilirea aranjamentelor la care se referă şi după consultarea Parlamentului European. În vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preţurilor, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea BCE sau a Comisiei şi după consultarea BCE, poate adopta, modifica sau abandona cursurile centrale ale ECU în sistemul ratelor de schimb. Preşedintele Consiliului informează Parlamentul European despre adoptarea, modificarea sau abandonul cursurilor centrale ale ECU.
    (2) În absenta unul sistem de rate de schimb în raport de una sau mai multe monede necomunitare în sensul paragrafului 1, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea BCE, fie la recomandarea BCE, poate să formuleze orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu afectează obiectivul principal al SEBC, anume, menţinerea stabilitatii preţurilor.
    (3) Prin derogare de la articolul 228, în cazul în care acordurile asupra problemelor care se referă la regimul monetar sau valutar trebuie să facă obiectul negocierilor între Comunitate şi unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la recomandarea Comisiei şi după consultarea BCE, decide modalităţile de negociere şi de încheiere ale acestor acorduri. Aceste modalităţi trebuie să asigure Comunităţii exprimarea unei poziţii unice. Comisia este asociata de drept la negocieri.
    Acordurile încheiate conform prezentului paragraf sînt obligatorii pentru instituţiile Comunităţii, pentru BCE şi pentru statele membre.

    (4) Sub rezerva paragrafului 1, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, decide poziţia Comunităţii la nivel internaţional în chestiuni de importanţa deosebită pentru Uniunea economică şi monetara şi, hotarind în unanimitate, decide reprezentarea sa în conformitate cu repartizarea competentelor prevăzute de articolele 103 şi 105.
    (5) Fără a aduce atingere competentelor şi acordurilor comunitare în domeniul Uniunii economice şi monetare, statele membre pot sa negocieze în forurile internaţionale şi pot sa încheie acorduri internaţionale.

    CAP. 3
    Dispoziţii instituţionale
    ART. 109 A
    (1) Consiliul guvernatorilor BCE se compune din membrii Comitetului director al BCE şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale.
    (2) a) Comitetul director se compune din preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru membri.
    b) Preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului director sînt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul sefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate şi experienta profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute.
    Mandatul lor are o durată de 8 ani şi nu poate fi reînnoit.
    Doar cetăţenii statelor membre pot fi membrii ai Comitetului director.



    ART. 109 B
    (1) Preşedintele Consiliului şi un membru al Comisiei pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului guvernatorilor BCE.
    Preşedintele Consiliului poate să supună o moţiune deliberării Consiliului Guvernatorilor BCE.

    (2) Preşedintele BCE este invitat sa participe la reuniunile Consiliului, atunci cînd acesta deliberează asupra chestiunilor care privesc obiectivele şi misiunea SEBC.
    (3) BCE transmite un raport anual Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, precum şi Consiliului European, asupra activităţii SEBC şi asupra politicii monetare a anului precedent şi a anului în curs. Preşedintele BCE prezintă acest raport Consiliului şi Parlamentului European, care, în baza lui, poate organiza o dezbatere generală.
    Preşedintele BCE şi ceilalţi membrii ai Comitetului director pot fi audiati de comisiile competente ale Parlamentului European, la cererea acestuia sau din proprie iniţiativă.


    ART. 109 C
    (1) În scopul promovării coordonării politicilor statelor membre în întreaga dimensiune necesară funcţionarii pieţei interne, se instituie un Comitet monetar cu caracter consultativ.
    Acest comitet are misiunea:
    - sa urmărească situaţia monetara şi financiară a statelor membre şi a Comunităţii, precum şi regimul general al plăţilor statelor membre şi să prezinte în mod regulat un raport Consiliului şi Comisiei în legătură cu acest subiect;
    – sa formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie iniţiativă, destinate acestor instituţii;
    – fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 şi 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 109 E, paragraful 2, 109 F, paragraful 6,109 H,109 I,109 J, paragraful 2 şi articolul 109 K, paragraful 1;
    – sa examineze cel puţin o dată pe an situaţia circulaţiei capitalurilor şi a libertăţii plăţilor, asa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat şi din măsurile luate de Consiliu; aceasta examinare acoperă toate măsurile care se referă la circulaţia capitalurilor şi la plati; Comitetul prezintă Consiliului şi Comisiei un raport asupra rezultatelor acestei examinari.

    Statele membre şi Comisia desemnează, fiecare, doi membri ai Comitetului monetar.

    (2) La începutul celei de-a treia etape se instituie un Comitet economic şi financiar. Comitetul monetar prevăzut la paragraful 1 va fi dizolvat.
    Comitetul economic şi financiar are ca misiune:
    - sa formuleze avize, fie la cererea Consiliului sau Comisiei, fie din proprie iniţiativă, destinate acestor instituţii;
    – sa urmărească situaţia economică şi financiară a statelor membre şi a Comunităţii şi să prezinte în mod regulat un raport Consiliului şi Comisiei în legătură cu acest subiect, mai ales asupra relaţiilor financiare cu statele terţe şi instituţiile internaţionale;
    – fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului la care se referă articolele 73 F, 73 G, 103, paragrafele 2, 3, 4 şi 5, 103 A, 104 A, 104 B, 104 C, 105, paragraful 6, 105 A, paragraful 2, 106, paragrafele 5 şi 6, 109, 109 H, 109 I, paragrafele 2 şi 3, 109 K, paragraful 2 şi articolul 109 L, paragrafele 4 şi 5, şi să execute celelalte însărcinări consultative şi preparatorii care îi sînt încredinţate de Consiliu;
    – sa procedeze cel puţin o dată pe an la examinarea situaţiei în materia circulaţiei capitalurilor şi a libertăţii plăţilor, asa cum rezultă din aplicarea prezentului tratat şi din măsurile luate de Consiliu; aceasta examinare acoperă toate măsurile care privesc circulaţia capitalurilor şi plăţile; Comitetul prezintă Comisiei şi Consiliului un raport în legătură cu rezultatele acestei examinari. Statele membre, Comisia şi BCE desemnează fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.


    (3) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE şi a Comitetului prevăzut de prezentul articol, fixează detaliile care privesc compunerea Comitetului economic şi financiar. Preşedintele Consiliului aduce decizia la cunoştinţa Parlamentului European.
    (4) Pe lîngă sarcinile fixate la paragraful 2 şi atita timp cît exista state membre care fac obiectul unei derogări în virtutea articolelor 109 K şi 109 L, Comitetul urmăreşte situaţia monetara şi financiară, precum şi regimul general al plăţilor acestor state membre şi prezintă în mod regulat un raport Consiliului şi Comisiei în legătură cu acest acest subiect.

    ART. 109 D
    Pentru chestiunile care ţin de sfera de aplicare a articolelor 103, paragraful 4, 104 C, cu excepţia paragrafului 14, 109, 109 J, 109 K şi articolului 109 L, paragraful 4 şi 5, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei sa formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examinează aceasta cerere şi îşi prezintă fără întîrziere concluziile Consiliului.

    CAP. 4
    Dispoziţii tranzitorii
    ART. 109 E
    (1) A doua etapa a realizării Uniunii economice şi monetare începe la 1 ianuarie 1994.
    (2) Înainte de această dată:
    a) fiecare stat membru:
    - adopta, dacă se impune, măsurile adecvate pentru a se conformă interdictiilor prevăzute la articolul 73 B, fără a aduce atingere dispoziţiilor articolelor 73 E, 104 şi ale articolului 104 A, paragraful 1;
    – adopta, dacă se impune, pentru a permite evaluarea prevăzută la litera b), programele plurianuale destinate să asigure convergenta durabila necesară realizării Uniunii economice şi monetare, în particular în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor şi sănătatea finanţelor publice.

    b) Consiliul, în baza unui raport al Comisiei, evalueaza progresele realizate în materie de convergenta economică şi monetara, mai ales în ceea ce priveşte stabilitatea preţurilor şi sănătatea finanţelor publice şi, de asemenea, progresele realizate în implementarea legislaţiei comunitare a pieţei interne.

    (3) Articolele 104, 104 A, paragraful 1, 104 B, paragraful 1 şi 104 C, cu excepţia paragrafelor 1, 9, 11 şi 14, se aplică de la începutul celei de-a doua etape.
    Articolele 103 A, paragraful 2, 104 C, paragrafele 1, 9 şi 11, 105, 105 A, 107, 109, 109 A, 109 B şi articolul 109 C, paragrafele 2 şi 4 se aplică de la începutul celei de-a treia etape.

    (4) În cursul celei de-a doua etape, statele membre se straduiesc sa evite deficitele publice excesive.
    (5) În cursul celei de-a doua etape fiecare stat membru declanseaza, dacă este cazul, procesul care să conducă la independenta băncii sale centrale, conform dispoziţiilor articolului 108.

    ART. 109 F
    (1) Încă de la începutul celei de-a doua etape, se înfiinţează şi îşi exercită activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare "IME"; el are personalitate juridică şi este condus şi gestionat de un Consiliu compus dintr-un preşedinte şi guvernatorii băncilor centrale naţionale, dintre care unul este vicepreşedinte.
    Preşedintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul sefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre, denumit în continuare "Comitetul guvernatorilor" sau a Consiliului IME, după caz, şi după consultarea Parlamentului European şi a Consiliului. Preşedintele este ales dintre persoane a căror autoritate şi experienta profesională în domeniul monetar sau bancar sînt recunoscute. Preşedintele IME trebuie să fie cetăţean al unui stat membru. Consiliul IME desemnează vicepreşedintele.
    Statutul IME figurează într-un protocol anexa la prezentul tratat.
    Comitetul guvernatorilor va fi dizolvat la începutul celei de-a doua etape.

    (2) IME:
    - intensifica cooperarea între băncile centrale naţionale;
    – intensifica coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preţurilor;
    – monitorizează funcţionarea Sistemului Monetar European;
    – efectuează consultări asupra problemelor care ţin de competenţa băncilor centrale naţionale şi care afectează stabilitatea instituţiilor şi pieţelor financiare;
    – preia funcţiile Fondului european de cooperare monetara, care este dizolvat; modalităţile de dizolvare sînt prevăzute în statutul IME;
    – facilitează utilizarea ECU şi îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcţionare a sistemului de compensaţii în ECU.

    (3) În vederea pregătirii celei de-a treia etape, IME:
    - pregăteşte instrumentele şi procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;
    – dacă este necesar, încurajează armonizarea regulilor şi practicilor care guvernează colectarea datelor, elaborarea şi difuzarea statisticilor din domeniile care ţin de competenţa sa;
    – elaborează regulile operaţiunilor pe care le vor iniţia băncile centrale naţionale în cadrul SEBC;
    – încurajează eficienta plăţilor transfrontaliere;
    – supervizeaza pregătirea tehnica a bancnotelor ECU.
    Cel tirziu pînă la 31 decembrie 1996, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric şi logistic de care are nevoie SEBC pentru a-şi îndeplini sarcinile începînd cu cea de-a treia etapa. La data instituirii sale, acest cadru este prezentat BCE, care decide.

    (4) IME, hotarind cu majoritate de două treimi din membrii Consiliului sau, poate:
    - sa formuleze avize sau recomandări asupra orientarii generale a politicii monetare şi a politicii de schimb, precum şi asupra măsurilor aferente acestora luate în fiecare stat membru;
    – să prezinte guvernelor şi Consiliului avize sau recomandări asupra politicilor susceptibile sa afecteze situaţia monetara interna sau externa în Comunitate şi, mai ales, funcţionarea Sistemului Monetar European;
    – sa adreseze recomandări autorităţilor monetare din statele membre în legătură cu realizarea politicii lor monetare.

    (5) IME, în unanimitate, poate decide să-şi facă publice avizele şi recomandările.
    (6) În domeniul care tine de competenţa sa, IME este consultat de Consiliu asupra oricărui act comunitar propus.
    În limitele şi în condiţiile fixate de Consiliu, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a IME, acesta din urma este consultat de autorităţile statelor membre în legătură cu orice proiect legislativ în domeniul care tine de competenţa sa.

    (7) Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a IME, poate să-i încredinţeze IME alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.
    (8) În cazurile în care prezentul tratat atribuie BCE un rol consultativ, referirile la BCE sînt considerate ca se referă la IME, pînă la înfiinţarea BCE.
    În cazurile în care prezentul tratat atribuie IME un rol consultativ, referirile la IME sînt considerate ca se referă la Comitetul guvernatorilor.

    (9) Pe durata celei de-a doua etape, termenul BCE din articolele 173, 175, 176, 177, 180 şi 215 este considerat ca se referă la IME.

    ART. 109 G
    Compozitia valutară a cosului ECU rămîne neschimbata.
    Încă de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU este fixată în mod irevocabil, conform articolului 109 L, paragraful 4.

    ART. 109 H
    (1) În cazul unor dificultăţi sau în caz de ameninţare grava cu dificultăţi în balanţa de plati a unui stat membru, care provin fie dintr-un dezechilibru global al balanţei, fie din natura devizelor de care dispune, şi susceptibile, mai ales, sa compromita funcţionarea pieţei comune sau realizarea progresiva a politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întîrziere situaţia acestui stat, precum şi acţiunea pe care a întreprins-o sau pe care ar putea sa o întreprindă conform dispoziţiilor prezentului tratat, recurgind la toate mijloacele de care dispune. Comisia recomanda statului interesat măsurile pe care să le adopte.
    Dacă acţiunile întreprinse de un stat membru şi măsurile recomandate de Comisie nu par suficiente pentru a reduce dificultăţile sau amenintarile cu dificultăţi, Comisia recomanda Consiliului, după consultarea Comitetului menţionat în articolul 109 C, asistenţa reciprocă şi metode adecvate pentru aceasta.
    Comisia informează în mod regulat Consiliul despre situaţia menţionată şi evoluţia acesteia.

    (2) Consiliul acorda asistenţa reciprocă, hotarind cu majoritate calificată; el adopta directivele sau deciziile care-i fixează condiţiile şi modalităţile. Asistenţa reciprocă poate avea, mai ales, următoarele forme:
    a) acţiune concertata pe lîngă alte organizaţii internaţionale cărora li se pot adresa statele membre;
    b) măsuri necesare pentru a evita perturbatiile schimburilor comerciale care apar atunci cînd ţările în dificultate menţin sau restabilesc restrictii cantitative faţă de statele terţe;
    c) acordare de credite limitate din partea celorlalte state membre, sub rezerva consimtamintului lor.

    (3) Dacă Consiliul nu a acordat asistenţa reciprocă recomandată de Comisie sau dacă asistenţa mutuala acordată şi măsurile luate apar ca insuficiente, Comisia autorizeaza statele în dificultate sa ia măsurile de salvgardare şi le defineste condiţiile şi modalităţile de aplicare.
    Aceasta autorizare poate fi revocată, iar condiţiile şi modalităţile de aplicare pot fi modificate de Consiliu, hotarind cu majoritate calificată.

    (4) Sub rezerva dispoziţiilor articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol nu se mai aplica de la începutul celei de-a treia etape.

    ART. 109 I
    (1) Dacă un stat ajunge într-o criza neprevăzută a balanţei de plati şi dacă o decizie în sensul articolului 109 H, paragraful 2, nu a fost luată imediat, el poate lua, cu titlu de măsuri de conservare, măsurile de salvgardare necesare. Acestea trebuie să producă doar perturbari minore în funcţionarea pieţei comune şi sa nu depăşească amploarea strict indispensabila pentru surmontarea dificultăţilor neprevăzute care au apărut.
    (2) Comisia şi celelalte state membre trebuie să fie informate despre aceste măsuri de salvgardare cel tirziu în momentul în care intră în vigoare. Comisia poate să recomande Consiliului asistenţa reciprocă, conform articolului 109 H.
    (3) În baza avizului Comisiei şi după consultarea Comitetului prevăzut în articolul 109 C, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, poate decide ca statul interesat trebuie să modifice, sa suspende sau sa suprime măsurile de salvgardare arătate mai sus.
    (4) Sub rezerva articolului 109 K, paragraful 6, prezentul articol îşi încetează aplicarea de la începutul celei de-a treia etape.

    ART. 109 J
    (1) Comisia şi IME adresează un raport Consiliului cu privire la progresele făcute de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor care le revin pentru realizarea Uniunii economice şi monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislaţia naţionala a fiecărui stat membru, inclusiv statutul băncii centrale naţionale, este compatibila cu articolele 107 şi 108 din prezentul tratat şi cu statutul SEBC. De asemenea, rapoartele examinează dacă s-a realizat un nivel ridicat de convergenta durabila, analizînd în ce măsura fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii:
    - realizarea unui nivel ridicat de stabilitate a preţurilor; acesta rezultă dintr-o rata a inflaţiei apropiată de cea a acelor state membre - cel mult trei - care prezintă cele mai bune rezultate în materia stabilitatii preţurilor;
    – finanţe publice care pot fi susţinute; susţinerea rezultă dintr-o situaţie bugetară care nu este caracterizată de un deficit public excesiv în sensul articolului 104 C, paragraful 6;
    – respectarea marjelor normale de fluctuatie prevăzute prin mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European, cel puţin timp de doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;
    – nivelul dobinzilor pe termen lung, care reflecta caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru şi al participării la mecanismul de schimb al Sistemului Monetar European.
    Cele patru criterii din prezentul paragraf şi perioadele pertinente în care fiecare dintre ele trebuie să fie respectate sînt precizate într-un protocol anexa la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei şi ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrării pieţelor, situaţia şi evoluţia balantelor de plati curente şi un examen al evoluţiei costurilor salariale unitare şi al altor indici de preţuri.

    (2) Pe baza acestui raport, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, evalueaza:
    - pentru fiecare stat membru, dacă îndeplineşte condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice; dacă o majoritate a statelor membre îndeplineşte condiţiile necesare pentru a adopta o moneda unica; şi îşi transmite concluziile Consiliului reunit la nivelul sefilor de stat şi de guvern, sub forma de recomandări. Parlamentul European este consultat şi îşi transmite avizul Consiliului reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern.

    (3) Luînd în considerare rapoartele prevăzute la paragraful 1 şi avizul Parlamentului European prevăzut la paragraful 2, Consiliul, reunit la nivelul sefilor de stat şi de guvern, hotarind cu majoritate calificată, cel tirziu la 31 decembrie 1996:
    - decide în baza recomandarii Comisiei prevăzută la paragraful 2, dacă o majoritate a statelor membre îndeplineşte condiţiile prevăzute pentru adoptarea unei monede unice,
    – decide dacă este oportun pentru Comunitate să între în cea de-a treia etapa, şi, în cazul unui răspuns afirmativ,
    – fixează data de început a celei de-a treia etape.

    (4) Dacă la sfîrşitul lui 1997 nu a fost fixată data de început a celei de-a treia etape, aceasta începe la 1 ianuarie 1999.
    Înainte de 1 iulie i998, Consiliul, reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern, după repetarea procedurii prevăzute la paragrafele 1 şi 2, cu excepţia celei de-a doua liniute a paragrafului 2, ţinînd cont de rapoartele menţionate în paragraful 1 şi de avizul Parlamentului European, confirma, cu majoritate calificată şi pe baza recomandărilor Consiliului arătate la paragraful 2, care sînt statele membre care îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.


    ART. 109 K
    (1) Dacă s-a adoptat decizia privind fixarea datei, conform articolului 109 J, paragraful 3; Consiliul, pe baza recomandărilor prevăzute în articolul 109 J, paragraful 2, hotarind cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, decide şi căror state membre li se aplică derogarea la care se referă paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".
    Dacă Consiliul a confirmat acele state membre care îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, conform articolului 109 J, paragraful 4, statelor membre care nu îndeplinesc aceste condiţii li se aplică o derogare, asa cum a fost definită la paragraful 3 al prezentului articol. Aceste state membre sînt denumite, în continuare, "state membre care fac obiectul unei derogări".

    (2) Cel puţin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia şi BCE adresează un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 109 J, paragraful 1. După consultarea Parlamentului European şi după dezbateri desfăşurate în cadrul Consiliului reunit la nivelul sefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, decide care sînt acele state membre care fac obiectul unei derogări şi care îndeplinesc condiţiile necesare pe baza criteriilor fixate de articolul 109, paragraful 1 şi dispune încetarea aplicării derogarii în privinta acestor state membre.
    (3) O derogare în sensul paragrafului 1 implica faptul ca următoarele articole nu se aplică statului membru vizat: articolul 104 C, paragrafele 9 şi 11, 105, paragrafele 1, 2, 3, şi 5, 105 A, 108 A, 109 şi 109 A, paragraful 2, litera b). Excluderea acestui stat membru şi a băncii sale centrale naţionale de la drepturile şi obligaţiile din cadrul SEBC face obiectul capitolului 9 din statutul SEBC.
    (4) La articolele 105, paragrafele 1, 2 şi 3, 105 A, 108 A, 109 şi 109 A, paragraful 2, litera b), prin "state membre" se înţeleg statele membre care nu fac obiectul unei derogări.
    (5) Atunci cînd Consiliul ia decizii conform articolelor prezentului tratat menţionate la paragraful 3, dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogări este suspendat. În acest caz, prin derogare de la articolele 148 şi 189 A, paragraful 1, majoritatea calificată semnifica două treimi din voturile reprezentanţilor statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, ponderate conform articolului 148, paragraful 2, iar pentru orice act pentru care este prevăzută unanimitatea, este pretinsa unanimitatea acestor state membre.
    (6) Articolele 109 H şi 109 I continua să se aplice şi statelor membre care fac obiectul unei derogări.

    ART. 109 L
    (1) Imediat după ce a fost luată decizia privind data de început a celei de-a treia etape în conformitate cu articolul 109 J, paragraful 3, sau, dacă este cazul, imediat de la 1 iulie 1998:
    - Consiliul adopta prevederile la care se referă articolul 106, paragraful 6;
    – guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogări numesc, conform procedurii prevăzute în articolul 50 din statutul SEBC, preşedintele, vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului director al BCE.
    Dacă exista state membre care fac obiectul unei derogări, numărul membrilor care compun Comitetul director poate fi inferior celui prevăzut în articolul 11.1 din statutul SEBC, dar acesta nu poate fi în nici un caz mai mic de 4.
    De la numirea Comitetului director, SEBC şi BCE sînt instituite şi se pregătesc să-şi preia integral funcţiile prevăzute în prezentul tratat şi în statutul SEBC. Ele îşi exercită plenitudinea competentelor începînd cu prima zi a celei de-a treia etape.

    (2) De la instituire, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME este lichidat de la instituirea BCE; modalităţile de lichidare sînt prevăzute în statutul IME.
    (3) Dacă şi atita timp cît exista state membre care fac obiectul unei derogări şi fără a aduce atingere articolului 106, paragraful 3 din prezentul tratat, Consiliul general al BCE prevăzut la articolul 45 din statutul SEBC se constituie ca al treilea organ de decizie de la BCE.
    (4) Din prima zi a celei de-a treia etape, Consiliul, hotarind cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, stabileşte ratele de schimb la care sînt fixate irevocabil monedele respective şi rata fixată irevocabil la care ECU va înlocui aceste monede, cînd ECU va deveni o moneda de sine stătătoare. Aceasta măsura nu modifica în sine valoarea externa a ECU. Conform aceleiaşi proceduri, Consiliul ia şi celelalte măsuri necesare pentru introducerea rapida a ECU ca moneda unica în aceste state membre.
    (5) Dacă se decide, conform procedurii prevăzute în articolul 109, paragraful 2, abrogarea unei derogări, Consiliul, hotarind cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, inclusiv statul membru vizat, la propunerea Comisiei şi după consultarea BCE, fixează rata la care ECU înlocuieşte moneda statului vizat şi decide celelalte măsuri necesare introducerii ECU ca moneda unica în statul membru vizat.

    ART. 109 M
    (1) Pînă la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru îşi tratează politica de schimb ca o problemă de interes comun. Statele iau în considerare în acest demers experientele dobîndite prin cooperarea în cadrul Sistemului Monetar European (SME) şi în cadrul procesului de dezvoltare a ECU, respectînd competentele existente în acest domeniu.
    (2) De la începutul celei de-a treia etape şi atita timp cît un stat membru face obiectul unei derogări, paragraful 1 se aplică prin analogie politicii de schimb a acestui stat membru.

    TITLUL VII
    Politica comercială comuna*)
    *) Titlu nou, introdus prin art. G.26 TUE, care înlocuieşte Capitolul 4 al Titlului II.
    ART. 110
    Stabilind între ele o uniune vamală, statele membre înţeleg să contribuie, conform interesului comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, la eliminarea progresiva a restrictiilor în schimburile internaţionale şi la reducerea barierelor vamale.
    Politica comercială comuna ia în considerare efectul favorabil pe care îl poate exercita eliminarea taxelor între statele membre în ce priveşte creşterea forţei concurentiale a întreprinderilor din aceste state.

    ART. 111
    (abrogat)*)
    *) Abrogat de art. G.27 TUE.


    ART. 112
    (1) Fără a aduce atingere angajamentelor asumate de statele membre în cadrul altor organizaţii internaţionale, sistemele prin care statele membre acorda ajutoare exporturilor către statele terţe se armonizeaza progresiv, înainte de sfîrşitul perioadei de tranzitie, în măsura necesară pentru evitarea distorsionarii concurentei între întreprinderile Comunităţii.
    Consiliul adopta directivele necesare în acest scop la propunerea Comisiei, hotarind în unanimitate pînă la sfîrşitul etapei a doua şi apoi cu majoritate calificată.

    (2) Dispoziţiile precedente nu se aplică restituirilor de drepturi vamale sau de taxe cu efect echivalent şi nici restituirilor de impozite indirecte, inclusiv taxele pe cifra de afaceri, accizele şi celelalte impozite indirecte, acordate cu ocazia exportului unei marfi dintr-un stat membru într-o ţara terta, în măsura în care aceste restituiri nu depăşesc sarcinile care graveaza, direct sau indirect, produsele exportate.

    ART. 113
    (1) Politica comercială comuna este structurată conform unor principii unitare, mai ales în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica de export, ca şi măsurile de protecţie comercială, de exemplu cele de luate în caz de dumping şi de subvenţii.
    (2) Comisia înaintează Consiliului propuneri privind implementarea politicii comerciale comune.
    (3) Dacă trebuie să fie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizeaza sa înceapă negocierile necesare.
    Comisia conduce negocierile consultindu-se cu un comitet special, desemnat de Consiliu pentru a o asista în aceasta misiune şi în cadrul directivelor pe care i le poate adresa Consiliul. Dispoziţiile pertinente ale articolului 128 sînt aplicabile.

    (4) În exercitarea atribuţiilor care îi sînt atribuite prin prezentul articol, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată.*)
    *) Modificat prin art. G.28 TUE.


    ART. 114
    (abrogat)*)
    *) Abrogat de art. G.29 TUE.


    ART. 115
    Pentru a asigura ca executarea măsurilor de politica comercială luate de orice stat membru în conformitate cu prezentul tratat sa nu fie împiedicată prin deturnari de schimb, sau atunci cînd disparitatile dintre aceste măsuri antreneaza dificultăţi economice într-unul sau mai multe state, Comisia recomanda metodele prin care cooperează celelalte state membre. În lipsa lor, ea poate autoriza statele membre sa ia măsurile de protecţie necesare, definindu-le condiţiile şi modalităţile.
    În caz de urgenta, statele membre cer Comisiei autorizarea de a lua ele însele măsurile necesare, iar aceasta se pronunţa în termenele cele mai scurte; statele membre în cauza le notifica apoi celorlalte state membre. Comisia poate decide oricînd ca statele membre în cauza trebuie să modifice sau sa elimine măsurile respective.
    Trebuie alese cu prioritate măsurile care produc cele mai puţine perturbari în funcţionarea pieţei comune.*)
    *) Modificat prin art. G.30 TUE.


    ART. 116
    (abrogat)*)
    *) Abrogat de art. G.31 TUE.


    TITLUL VIII
    Politica socială, educaţie, formare profesională şi tineret*)
    *) Numerotarea şi intitularea prezentului titlu au fost introduse prin art. G.32 TUE. Anterior, acest titlu era denumit "Politica socială" şi constituia titlul III al părţii a III-a d în prezentul tratat.
    CAP. 1
    Dispoziţii sociale
    ART. 117
    Statele membre convin asupra necesităţii de a promova ameliorarea condiţiilor de viaţa şi de muncă ale lucrătorilor în asa fel încît să permită armonizarea lor prin progres.
    Ele estimeaza ca o asemenea evoluţie rezultă atît din funcţionarea pieţei comune care favorizează armonizarea sistemelor sociale, cît şi din procedurile prevăzute de prezentul tratat şi din apropierea dispoziţiilor legislative, de reglementare şi administrative.

    ART. 118
    Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului tratat şi conform obiectivelor generale ale acestuia, Comisia are sarcina de a promova o colaborare strinsa între statele membre în domeniul social, mai ales în domeniile care privesc:
    - ocuparea forţei de muncă,
    – dreptul la munca şi condiţiile de muncă,
    – formarea şi perfecţionarea profesională,
    – securitatea socială,
    – protecţia împotriva accidentelor şi bolilor profesionale,
    – igiena muncii,
    – dreptul sindical şi negocierile colective între angajatori şi angajaţi.

    În acest scop, Comisia acţionează în strinsa legătură cu statele membre prin studii, avize şi prin organizarea de consultări atît pentru problemele care apar pe plan naţional, cît şi pentru cele care interesează organizaţiile internaţionale.
    Înainte de a emite avizele prevăzute în prezentul articol, Comisia consulta Comitetul economic şi social.

    ART. 118 A
    (1) Statele membre se straduiesc sa promoveze mai ales ameliorarea mediului de muncă pentru a proteja securitatea şi sănătatea muncitorilor şi îşi fixează ca obiectiv armonizarea, prin progres, a condiţiilor care exista în acest domeniu.
    (2) Pentru a contribui la realizarea obiectivului prevăzut în paragraful 1, Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute de articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social, adopta prin directive prescripţiile minimale care sînt aplicabile progresiv, avînd în vedere condiţiile şi normele tehnice existente în fiecare dintre statele membre.
    Aceste directive evita sa impună constrîngeri administrative, financiare şi juridice care să împiedice crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.

    (3) Dispoziţiile adoptate în virtutea prezentului articol nu împiedica statele membre sa menţină şi sa introducă măsuri de protecţie mai stricte, compatibile cu prezentul tratat.*)
    *) Introdus prin art. 21 AUE.


    ART. 118 B
    Comisia se straduieste sa dezvolte dialogul între partenerii sociali la nivel european, care să poată duce, dacă aceştia o doresc, la relaţii bazate pe convenţii.*)
    *) Introdus prin art. 22 AUE.


    ART. 119
    Fiecare stat membru asigura în cursul primei etape şi menţine în continuare aplicarea principiului egalităţii remuneraţiilor, pentru acelaşi loc de muncă, între bărbaţi şi femei.
    Prin remuneraţie, în sensul prezentului articol, se înţelege salariul sau plata obişnuită, de baza sau minima şi toate celelalte avantaje, plătite direct sau indirect, în numerar sau în natura, de angajator angajatului în baza raportului de muncă.
    Egalitatea de remunerare fără discriminare bazată pe sex implica:
    a) ca remuneraţia acordată pentru aceeaşi munca, plătită după rezultat, să fie stabilită pe baza aceleiaşi unităţi de măsura;
    b) ca remuneraţia acordată pentru o munca plătită pe unitate de timp să fie aceeaşi pentru acelaşi loc de muncă.


    ART. 120
    Statele membre se straduiesc sa menţină echivalenta care exista în regimul de concedii plătite.

    ART. 121
    Consiliul, hotarind în unanimitate, după consultarea Comitetului economic şi social, poate atribui Comisiei funcţii privind punerea în aplicare a măsurilor comune, mai ales în ceea ce priveşte securitatea socială a lucrătorilor migranti vizati de articolele 48-51 inclusiv.

    ART. 122
    În raportul sau anual adresat Parlamentului European, Comisia consacra un capitol special evoluţiei situaţiei sociale în Comunitate.
    Parlamentul European poate invita Comisia sa elaboreze rapoarte asupra problemelor particulare privind situaţia socială.

    CAP. 2
    Fondul social european
    ART. 123
    Pentru a îmbunătăţi posibilităţile de angajare lucrătorilor în piaţa interna şi pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de viaţa, se instituie, în conformitate cu dispoziţiile care urmează, un Fond social european care vizează promovarea în interiorul Comunităţii a posibilităţilor de ocupare şi mobilitatea geografică şi profesională a lucrătorilor, precum şi facilitarea adaptării lor la modificările industriale şi la evoluţia sistemelor de producţie, mai ales prin formare şi reconversie profesională*).
    *) Modificat prin art. G.34 TUE.


    ART. 124
    Fondul este administrat de Comisie.
    În îndeplinirea acestei sarcini Comisia este asistată de un comitet, prezidat de un membru al Comisiei şi compus din reprezentanţi ai guvernelor şi organizaţiilor sindicale ale angajatorilor şi angajaţilor.

    ART. 125
    Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social, adopta deciziile de aplicare referitoare la Fondul social european.*)
    *) Modificat prin art. G.35 TUE.


    CAP. 3
    Educaţie, formare profesională şi tineret*)
    *) Capitolul şi articolele sale au fost introduse prin art. G.36 TUE, care a abrogat fostele articole 126-128.
    ART. 126
    (1) Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educatii de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre şi, dacă este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii lor, respectînd în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conţinutul învăţămîntului şi organizarea sistemului educativ, ca şi pentru diversitatea lor culturală şi lingvistica.
    (2) Acţiunea Comunităţii are următoarele scopuri:
    - sa dezvolte dimensiunea europeană în educaţie, mai ales prin invatarea şi difuzarea limbilor statelor membre;
    – sa favorizeze mobilitatea studenţilor şi a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoaşterii academice a diplomelor şi a perioadelor de studiu;
    – sa promoveze cooperarea între instituţiile de învăţămînt;
    – sa dezvolte schimbul de informaţii şi de experienta asupra problemelor comune sistemelor de învăţămînt ale statelor membre;
    – sa favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri şi de animatori de activităţi socio-educative;
    – sa încurajeze dezvoltarea educaţiei la distanta.

    (3) Comunitatea şi statele membre favorizează cooperarea cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în materie de educaţie şi, în particular, cu Consiliul Europei.
    (4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor la care se referă prezentul articol, Consiliul adopta:
    - hotarind conform procedurii prevăzute la articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor, acţiuni de încurajare cu excepţia oricăror armonizari a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre;
    – hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, recomandări.*)
    *) Introdus prin art. G.36 TUE.



    ART. 127
    (1) Comunitatea pune în aplicare o politica de formare profesională care sprijină şi completează acţiunile statelor membre, respectînd în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conţinutul şi organizarea formării profesionale.
    (2) Acţiunea Comunităţii are următoarele scopuri:
    - sa faciliteze adaptarea la transformările industriale, mai ales prin formarea şi reconversia profesională;
    – sa imbunatateasca formarea profesională iniţială şi formarea continua pentru a facilita integrarea şi reintegrarea profesională pe piaţa muncii;
    – sa faciliteze accesul la formarea profesională şi sa promoveze mobilitatea formatorilor şi a persoanelor aflate în formare profesională, mai ales a tinerilor;
    – sa stimuleze cooperarea între instituţiile de învăţămînt sau de formare profesională şi întreprinderi în probleme care privesc formarea profesională;
    – sa dezvolte schimbul de informaţii şi experienta în probleme comune din cadrul sistemelor de formare profesională ale statelor membre.

    (3) Comunitatea şi statele membre favorizează cooperarea cu statele terţe şi organizaţiile internaţionale competente în domeniul formării profesionale.
    (4) Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social, adopta măsuri care contribuie la realizarea obiectivelor indicate în prezentul articol, cu excepţia oricăror armonizari a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre.*)
    *) Introdus prin art. G.36 TUE.


    TITLUL IX
    Cultura*)
    *) Titlul IX şi art. 128 au fost introduse prin art. G.37 TUE, iar textul iniţial al art. 128 a fost abrogat de art. G.36 TUE.
    ART. 128
    (1) Comunitatea contribuie la dezvoltarea deplina a culturilor statelor membre respectînd totodată diversitatea lor naţionala şi regionala şi punînd în evidenta moştenirea culturală comuna.
    (2) Comunitatea încurajează prin acţiunea sa cooperarea între statele membre şi, dacă este necesar, sprijină şi completează acţiunea acestora în următoarele domenii:
    - îmbunătăţirea cunoaşterii şi difuzarea culturii şi istoriei popoarelor europene;
    – păstrarea şi protejarea patrimoniului cultural de importanţa europeană;
    – schimburile culturale necomerciale;
    – creaţia artistică şi literară, inclusiv în sectorul audiovizualului.

    (3) Comunitatea şi statele membre favorizează cooperarea cu ţările terţe, cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul culturii şi, în special, cu Consiliul Europei.
    (4) În cadrul acţiunilor întreprinse în baza altor prevederi din prezentul tratat, Comunitatea ia în considerare aspectele culturale.
    (5) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor indicate în prezentul articol, Consiliul adopta:
    - hotarind conform procedurii de la articolul 189 B şi după consultarea Comitetului regional, acţiuni de încurajare, cu excepţia oricăror armonizari a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre. În cadrul procedurii prevăzute la articolul 189 B, Consiliul hotărăşte în unanimitate;
    – hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, recomandări.


    TITLUL X
    Sănătate publică*)
    *) Titlul X. şi art. 129 au fost introduse prin art. G.38 TUE; fostul art.129 a devenit, fără modificări, art. 198 D.
    ART. 129
    (1) Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane încurajînd cooperarea între statele membre şi, dacă este necesar, sprijinindu-le acţiunea.
    Acţiunea Comunităţii are drept scop prevenirea bolilor şi, mai ales, a marilor flageluri, inclusiv toxicomania, favorizind cercetarea cauzelor şi a transmiterii lor, precum şi informarea şi educarea în domeniul sănătăţii.
    Exigenţele din domeniul protecţiei sănătăţii constituie o componenta a celorlalte politici ale Comunităţii.

    (2) Statele membre, colaborind cu Comisia, îşi coordonează politicile şi programele în domeniile vizate de paragraful 1. Comisia, în strinsa colaborare cu statele membre, poate lua orice iniţiativa utila pentru promovarea acestei coordonari.
    (3) Comunitatea şi statele membre favorizează cooperarea cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul sănătăţii publice.
    (4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor vizate de prezentul articol, Consiliul:
    - adopta măsuri de încurajare, excluzînd orice armonizare a dispoziţiilor legislative şi de reglementare ale statelor membre, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor;
    – adopta recomandări, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei.


    TITLUL XI
    Protecţia consumatorilor*)
    *) Titlul XI. şi art. 129 A au fost introduse prin art. G.38 TUE.
    ART. 129 A
    (1) Comunitatea contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor prin:
    a) măsuri pe care le adopta în aplicarea articolului 100 A, în cadrul realizării pieţei interne;
    b) acţiuni specifice care sprijină şi completează politica statelor membre în vederea protejării sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor şi pentru a le asigura o informare adecvată.

    (2) Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social, adopta acţiunile specifice prevăzute în paragraful I, litera b).
    (3) Acţiunile adoptate în aplicarea paragrafului 2 nu pot împiedica un stat membru sa menţină sau sa stabilească măsuri de protecţie mai stricte. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Ele sînt notificate Comisiei.

    TITLUL XII
    Reţele transeuropene*)
    *) Titlul XII. şi art. 129 B au fost introduse prin art. G.38 TUE.
    ART. 129 B
    (1) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute în articolele 7 A şi 130 A şi pentru a permite cetăţenilor Uniunii, operatorilor economici, precum şi comunităţilor regionale şi locale sa beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spaţiu fără frontiere interne, Comunitatea contribuie la instituirea şi dezvoltarea unor reţele transeuropene în infrastructurile din următoarele sectoare: transporturi, telecomunicaţii şi energie.
    (2) Într-un sistem de pieţe deschise şi concurentiale, acţiunea Comunităţii urmăreşte sa favorizeze interconexiunea şi interoperabilitatea reţelelor naţionale precum şi accesul la aceste reţele. Se ia în considerare, în special, necesitatea legarii regiunilor insulare, enclavelor şi regiunilor periferice de regiunile centrale ale Comunităţii.

    ART. 129 C
    (1) În vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 129 B, Comunitatea:
    - stabileşte un ansamblu de orientări care să cuprindă obiectivele, priorităţile şi orientările generale ale acţiunilor avute în vedere în domeniul reţelelor transeuropene; aceste orientări identifica proiecte de interes comun;
    – implementeaza orice acţiune care se poate dovedi necesară pentru asigurarea interoperabilitatii reţelelor, mai ales în domeniul armonizării normelor tehnice;
    – poate sprijini eforturile financiare ale statelor membre pentru proiectele de interes comun finanţate de statele membre şi care se regăsesc în cadrul orientarilor vizate la prima liniuţa, mai ales sub forma studiilor de fezabilitate, a garanţiilor pentru împrumuturi sau a subventionarii dobinzilor; de asemenea, Comunitatea poate să contribuie la finanţarea unor proiecte specifice în statele membre în materia infrastructurii transporturilor.
    Acţiunea Comunităţii ia în considerare viabilitatea economică potenţiala a proiectelor.

    (2) Statele membre, în colaborare cu Comisia, îşi coordonează politicile urmărite la nivel naţional care pot avea un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor prevăzute în articolul 129 B. Comisia, în strinsa colaborare cu statele membre, poate lua orice iniţiativa utila pentru promovarea acestei coordonari.
    (3) Comunitatea poate decide sa coopereze cu state terţe pentru promovarea proiectelor de interes comun şi pentru asigurarea interoperabilitatii reţelelor.*)
    *) Introdus prin art. G.38 TUE.


    ART. 129 D
    Orientările prevăzute în articolul 129 C, paragraful 1, se adoptă de Consiliu, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor.
    Orientările şi proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru necesita aprobarea statului membru în cauza.
    Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor, adopta celelalte măsuri prevăzute în paragraful 1 al articolului 129 C.*)
    *) Introdus prin art. G.38 TUE.


    TITLUL XIII
    Industrie*)
    *) Titlul XIII şi art. 130 au fost introduse prin art. G.38 TUE; fostul art. 130 a devenit art. 198 E.
    ART. 130
    (1) Comunitatea şi statele membre veghează la asigurarea condiţiilor necesare pentru competitivitatea industriei Comunităţii.
    În acest scop, conform unui sistem de pieţe deschise şi concurentiale, acţiunea lor vizează:
    - accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale;
    – încurajarea unui mediu favorabil iniţiativei şi dezvoltării întreprinderilor din întreaga Comunitate şi, mai ales, a întreprinderilor mici şi mijlocii;
    – încurajarea unui mediu favorabil pentru cooperarea între întreprinderi;
    – favorizarea unei exploatări mai bune a potenţialului industrial al politicilor de inovare, cercetare şi dezvoltare tehnologică.


    (2) Statele membre se consulta reciproc comunicînd cu Comisia şi, dacă este necesar, îşi coordonează acţiunile. Comisia poate lua orice iniţiativa utila pentru promovarea acestei coordonari.
    (3) Comunitatea contribuie la realizarea obiectivelor vizate de paragraful 1 prin politicile şi acţiunile pe care le desfăşoară în temeiul altor dispoziţii ale prezentului tratat. Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social, poate decide cu privire la măsurile specifice menite sa sprijine acţiunile întreprinse în statele membre în vederea realizării obiectivelor prevăzute în paragraful 1.
    Comunitatea nu poate introduce, în temeiul prezentului titlu, nici o măsura care ar putea conduce la distorsionarea concurentei.


    TITLUL XIV
    Coeziune economică şi socială*)
    *) Titlul XIV şi articolele sale au fost introduse iniţial în Tratatul CEE prin art. 23 AUE ca titlul V al părţii a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.
    ART. 130 A
    Pentru a promova dezvoltarea armonioasă a ansamblului Comunităţii, aceasta dezvolta şi urmăreşte acţiuni care conduc la întărirea coeziunii ei economice şi sociale.
    Comunitatea urmăreşte, în special, reducerea diferenţelor dintre nivelele de dezvoltare ale diverselor regiuni şi ridicarea nivelului regiunilor defavorizate, inclusiv a zonelor rurale.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    ART. 130 B
    Statele membre îşi conduc politica economică şi o coordonează astfel încît sa atinga şi obiectivele prevăzute în articolul 130 A. Formularea şi implementarea politicilor şi acţiunilor Comunităţii, precum şi realizarea pieţei interne ţin cont de obiectivele prevăzute în articolul 130 A şi contribuie la îndeplinirea lor. De asemenea, Comunitatea susţine realizarea acestor obiective prin acţiunea pe care o întreprinde prin intermediul Fondurilor structurale (Fondul european de orientare şi de garanţie agricolă, secţiunea "orientare", Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regionala), al Băncii Europene de Investiţii şi al altor instrumente financiare existente.
    Din trei în trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului, Comitetului economic şi social şi Comitetului regiunilor în legătură cu progresul atins în realizarea coeziunii economice şi sociale şi despre felul în care au contribuit la acest progres diversele mijloace prevăzute în prezentul articol. Acest raport este însoţit, dacă este cazul, de propuneri adecvate.
    Dacă pe lîngă fonduri, şi fără a aduce atingere măsurilor decise în cadrul altor politici ale Comunităţii, se dovedesc necesare acţiuni specifice, astfel de acţiuni pot fi adoptate de Consiliu, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, a Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    ART. 130 C
    Fondul european de dezvoltare regionala are menirea să contribuie la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Comunitate prin participarea la dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor mai puţin dezvoltate şi la reconversia regiunilor industriale aflate în declin.

    ART. 130 D
    Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 130 E, Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei, după ce a obţinut avizul conform al Parlamentului European şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor, defineste sarcinile, obiectivele şi organizarea Fondurilor structurale, ceea ce poate implica regruparea fondurilor. De asemenea, Consiliul defineste, hotarind conform aceleaşi proceduri, regulile generale aplicabile fondurilor, precum şi dispoziţiile necesare pentru a asigura eficienta şi coordonarea fondurilor între ele şi cu celelalte instrumente financiare existente.
    Consiliul, hotarind conform aceleaşi proceduri, creează pînă la 31 decembrie 1993 un Fond de coeziune, care contribuie financiar la realizarea proiectelor în domeniile mediului şi al reţelelor transeuropene în sfera infrastructurii transporturilor.

    ART. 130 E
    Deciziile de aplicare care privesc Fondul european al dezvoltării regionale se adoptă de Consiliu, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social şi a Comitetului regiunilor.
    În ce priveşte Fondul european de orientare şi de garanţie agricolă, secţiunea "orientare" şi Fondul social european, rămîn aplicabile articolele 43 şi 125.

    TITLUL XV
    Cercetare şi dezvoltare tehnologică*)
    *) Titlul XV şi articolele sale au fost introduse iniţial în prezentul tratat prin art. 24 AUE, ca titlul VI al părţii a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.
    ART. 130 F
    (1) Comunitatea are ca obiectiv întărirea bazelor ştiinţifice şi tehnologice ale industriei Comunităţii şi favorizarea dezvoltării competitivitatii sale internaţionale, precum şi promovarea acţiunilor de cercetare considerate necesare în baza altor capitole ale prezentului tratat.
    (2) În acest scop, Comunitatea încurajează pe întregul sau teritoriu întreprinderile, inclusiv cele mici şi mijlocii, centrele de cercetare şi universităţile în eforturile lor de cercetare şi dezvoltare tehnologică de înaltă calitate; Comunitatea susţine eforturile acestora de cooperare, urmărind, mai ales, să permită întreprinderilor sa exploateze deplin potenţialul pieţei interne în favoarea lor, în special prin deschiderea pieţelor publice naţionale, prin definirea normelor comune şi prin eliminarea obstacolelor juridice şi fiscale la aceasta cooperare.
    (3) Toate acţiunile Comunităţii realizate în virtutea prezentului tratat în domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice, inclusiv acţiunile cu caracter demonstrativ, sînt decise şi puse în aplicare conform dispoziţiilor acestui titlu.

    ART. 130 G
    Pentru a atinge aceste obiective, Comunitatea desfăşoară următoarele acţiuni, care completează măsurile luate în statele membre:
    a) implementarea programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi de demonstratie, promovind cooperarea cu şi între întreprinderi, centre de cercetare şi universităţi;
    b) promovarea cooperării în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice şi demonstratiei comunitare cu state terţe şi organizaţii internaţionale;
    c) propagarea şi valorificarea rezultatelor activităţilor în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice şi demonstratiei comunitare;
    d) stimularea formării şi mobilitatii cercetatorilor din Comunitate.


    ART. 130 H
    (1) Comunitatea şi statele membre îşi coordonează acţiunile în materiile cercetării şi dezvoltării tehnologice, în scopul asigurării coerentei mutuale a politicilor naţionale şi a politicii comunitare.
    (2) Comisia, în strinsa colaborare cu statele membre, poate lua orice iniţiativa utila pentru promovarea coordonării prevăzute în paragraful 1.

    ART. 130 I
    (1) Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social, adopta un program-cadru plurianual care cuprinde ansamblul acţiunilor Comunităţii. Consiliul hotărăşte în unanimitate pe parcursul întregii proceduri prevăzute în articolul 189 B.
    Programul-cadru:
    - stabileşte obiectivele ştiinţifice şi tehnologice care trebuie atinse prin măsurile prevăzute în articolul 130 G şi priorităţile asociate lor;
    – indica liniile directoare ale acestor acţiuni;
    – fixează suma globală maxima şi modalităţile de participare financiară ale Comunităţii la programul-cadru, precum şi cotele-părţi pentru fiecare acţiune proiectata.


    (2) Programul-cadru se adapteaza sau se completează în funcţie de evoluţia situaţiilor.
    (3) Programul-cadru se implementeaza prin programe specifice, dezvoltate în cadrul fiecărei acţiuni. Fiecare program specific îşi precizează modalităţile de aplicare, îşi fixează durata şi prevede mijloacele estimate ca necesare. Totalul sumelor estimate ca necesare, fixate de programele specifice, nu poate depăşi suma globală maxima fixată pentru programul-cadru şi pentru fiecare acţiune.
    (4) Consiliul adopta programele specifice hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social.

    ART. 130 J
    Pentru punerea în aplicare a programului-cadru plurianual Consiliul:
    - determina regulile de participare ale întreprinderilor, centrelor de cercetare şi universitatilor;
    – stabileşte regulile aplicabile difuzării rezultatelor din cercetare.*)
    *) Articolul 24 AUE care a introdus dispoziţiile articolelor 130 F la 130 Q a omis art. 130 J; articolul de mai sus a fost introdus prin TUE.



    ART. 130 K
    În cadrul punerii în aplicare a programului-cadru plurianual pot fi decise programe complementare, la care să nu participe decît anumite state membre care le asigura finanţarea, sub rezerva unei participari eventuale a Comunităţii.
    Consiliul adopta regulile aplicabile programelor complementare, mai ales în materia difuzării cunoştinţelor şi a accesului altor state membre.

    ART. 130 L
    În cadrul implementarii programului-cadru plurianual, Comunitatea poate prevedea, în acord cu statele membre interesate, participarea la programe de cercetare şi de dezvoltare întreprinse de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru derularea acestor programe.

    ART. 130 M
    În cadrul implementarii programului-cadru plurianual, Comunitatea poate prevedea o cooperare - în materiile cercetării, dezvoltării tehnologice şi demonstratiei comunitare - cu state terţe sau cu organizaţii internaţionale.
    Modalităţile acestei cooperări pot face obiectul unor acorduri între Comunitate şi părţile terţe vizate, care se negociaza şi se încheie conform articolului 228.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    ART. 130 N
    Comunitatea poate crea întreprinderi comune sau orice alte structuri necesare bunei derulari a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică şi de demonstratie comunitara.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    ART. 130 O
    Consiliul adopta dispoziţiile prevăzute în articolul 130 N, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social.
    Consiliul adopta dispoziţiile prevăzute în articolele 130 J, 130 K şi 130 L, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social. Adoptarea programelor complementare necesita acordul statelor membre vizate.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    ART. 130 P
    La începutul fiecărui an, Comisia prezintă un raport Parlamentului European şi Consiliului. Acest raport se referă mai ales la activităţile desfăşurate în materia cercetării şi dezvoltării tehnologice şi a difuzării rezultatelor pe perioada anului precedent şi la programul de lucru pe anul în curs.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    ART. 130 Q
    (abrogat)*)
    *) Abrogat de art. G.38 TUE.


    TITLUL XVI
    Mediu
    *) Titlul XVII. şi articolele sale au fost introduse iniţial în prezentul tratat prin art. 25 AUE, ca titlul VII al părţii a III-a; a fost modificat ulterior prin art. G.38 TUE.
    ART. 130 R
    (1) Politica Comunităţii în domeniul mediului contribuie la îndeplinirea următoarelor obiective:
    - conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
    – protecţia sănătăţii persoanelor;
    – utilizarea prudenta şi raţională a resurselor naturale;
    – promovarea, pe plan internaţional, a măsurilor destinate să soluţioneze problemele regionale sau planetare ale mediului.

    (2) Politica Comunităţii în domeniul mediului are în vedere un nivel ridicat de protecţie a mediului, ţinînd cont de diversitatea situaţiilor din diferitele regiuni ale Comunităţii. Ea este fondată pe principiile precautiei şi acţiunii preventive, pe principiul remedierii - cu prioritate la sursa - a daunelor cauzate mediului şi pe principiul poluator-plătitor. Exigenţele din domeniul protecţiei mediului trebuie integrate în definirea şi implementarea celorlalte politici ale Comunităţii.
    În acest context, măsurile de armonizare care răspund unor asemenea exigente implica, cînd este cazul, o clauza de salvgardare care autorizeaza statele membre sa ia, din ratiuni neeconomice legate de mediu, măsuri provizorii supuse procedurii comunitare de control.

    (3) În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Comisia ia în considerare:
    - datele ştiinţifice şi tehnice disponibile;
    – condiţiile de mediu din diferitele regiuni ale Comunităţii;
    – avantajele şi costurile care pot rezultă din acţiune sau din absenta acţiunii;
    – dezvoltarea economică şi socială a Comunităţii în ansamblul sau şi dezvoltarea echilibrata a regiunilor sale.

    (4) Comunitatea şi statele membre cooperează, în cadrul atribuţiilor care le revin, cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Modalităţile de cooperare ale Comunităţii pot face obiectul unor acorduri între ea şi tertele părţi vizate, care se negociaza şi se încheie conform articolului 228.
    Alineatul precedent nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în foruri internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.



    ART. 130 S
    (1) Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C şi după consultarea Comitetului economic şi social, decide acţiunile care se întreprind de Comunitate în vederea realizării obiectivelor prevăzute în articolul 130 R.
    (2) Prin derogare de la procedura de decizie prevăzută în paragraful 1 şi fără a aduce atingere articolului 100 A, Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului economic şi social, adopta:
    - dispoziţii, în special de natura fiscală;
    – măsuri privind amenajarea teritoriului, exploatarea solurilor - cu excepţia gestiunii deşeurilor şi a măsurilor cu caracter general - precum şi gestiunea resurselor de apa;
    – măsuri care afectează în mod semnificativ opţiunea unui stat membru pentru diferite surse de energie şi structura generală a alimentarii sale cu energie.
    Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în alineatul precedent, poate preciza acele domenii vizate de prezentul paragraf în care deciziile se adoptă cu majoritate calificată.

    (3) În alte domenii, programele de acţiune cu caracter general care stabilesc obiectivele prioritare sînt adoptate de Consiliu, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 B şi după consultarea Comitetului economic şi social.
    Consiliul, hotarind în condiţiile prevăzute de paragraful 1 sau paragraful 2, după caz, adopta măsurile necesare pentru realizarea acestor programe.

    (4) Fără a aduce atingere anumitor măsuri comunitare, statele membre asigura finanţarea şi implementarea politicii din domeniul mediului.
    (5) Fără a aduce atingere principiului poluator-plătitor, în cazul în care o măsura intemeiata pe paragraful I implica costuri considerate ca disproportionate pentru autorităţile unui stat membru, Consiliul prevede în actul prin care adopta acea măsura dispoziţii adecvate, sub următoarele forme:
    - derogări temporare şi/sau
    – sprijin financiar din partea Fondului de coeziune care se înfiinţează cel tirziu pînă la 31 decembrie 1993, conform articolului 130 D.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.



    ART. 130 T
    Măsurile de protecţie adoptate în virtutea articolului 130 S nu împiedica nici un stat membru sa menţină sau sa introducă măsuri de protecţie mai severe. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Ele sînt notificate Comisiei.*)
    *) Modificat prin art. G.38 TUE.


    TITLUL XVII
    Cooperare pentru dezvoltare*)
    *) Titlul XVIII şi articolele 130 U la 130 Y au fost introduse prin art. G.38 TUE.
    ART. 130 U
    (1) Politica Comunităţii în domeniul cooperării pentru dezvoltare, care este complementara politicilor statelor membre, favorizează:
    - dezvoltarea economică şi socială durabila a ţărilor în curs de dezvoltare şi, în special, a acelora mai defavorizate dintre ele;
    – integrarea armonioasă şi progresiva a ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială;
    – lupta împotriva saraciei în ţările în curs de dezvoltare.

    (2) Politica Comunităţii în acest domeniu contribuie la obiectivul general al dezvoltării şi consolidării democraţiei şi statului de drept precum şi la respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    (3) Comunitatea şi statele membre îşi respecta angajamentele şi iau în considerare obiectivele consimţite în cadrul Naţiunilor Unite sau al altor organizaţii internaţionale competente.

    ART. 130 V
    În cadrul politicilor pe care le pune în aplicare şi care pot afecta ţările în curs de dezvoltare, Comunitatea tine cont de obiectivele prevăzute de articolul 130 U.

    ART. 130 W
    (1) Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului tratat, Consiliul, hotarind conform procedurii prevăzute în articolul 189 C, adopta măsurile necesare promovării obiectivelor prevăzute în articolul 130 U. Aceste măsuri pot lua forma unor programe plurianuale.
    (2) Banca Europeană de Investiţii contribuie la aplicarea măsurilor la care se referă paragraful 1, în condiţiile prevăzute în statutul sau.
    (3) Prezentul articol nu afectează cooperarea cu ţările din Africa, din Caraibe şi din Pacific în cadrul Convenţiei ACP-CEE.

    ART. 130 X
    (1) Comunitatea şi statele membre îşi coordonează politicile în materia cooperării pentru dezvoltare şi se consulta reciproc cu privire la programele de ajutorare, inclusiv în cadrul organizaţiilor internaţionale şi în timpul conferinţelor internaţionale. Ele pot întreprinde acţiuni comune. Statele membre contribuie, dacă este necesar, la implementarea programelor comunitare de ajutorare.
    (2) Comisia poate lua orice iniţiativa utila pentru promovarea coordonării prevăzute în paragraful 1.

    ART. 130 Y
    În cadrul atribuţiilor care le revin, Comunitatea şi statele membre cooperează cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Modalităţile cooperării Comunităţii pot face obiectul unor acorduri între aceasta şi tertele părţi vizate, care se negociaza şi se încheie conform articolului 228.
    Alineatul precedent nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în foruri internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.

     PARTEA A PATRA
    ASOCIEREA ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR DE PESTE MARI
    ART. 131
    Statele membre convin sa asocieze la Comunitate ţările şi teritoriile neeuropene care întreţin relaţii speciale cu Belgia, Danemarca*), Franţa, Italia, Olanda şi Marea Britanie**). Aceste tari şi teritorii, numite în continuare "tari şi teritorii", sînt enumerate în anexa IV la prezentul tratat.
    *) Danemarca a fost inclusă în aceasta enumerare prin art. 2 din Tratatul Groenlandei (1985).
    **) Marea Britanie a fost inclusă în aceasta enumerare în 1973, prin articolul 24 din Tratatul de aderare (DA AA DK/IRL/UK).

    Scopul asocierii este promovarea dezvoltării economice şi sociale a ţărilor şi teritoriilor şi stabilirea unor relaţii economice strinse între ele şi Comunitate în ansamblul sau.
    Conform principiilor enunţate în preambulul prezentului tratat, asocierea trebuie să permită în primul rind favorizarea intereselor şi prosperitatii locuitorilor acestor tari şi teritorii, pentru a atinge dezvoltarea economică, socială şi culturală la care aspira.

    ART. 132
    Asocierea are următoarele obiective:

    (1) Statele membre aplica schimburilor comerciale cu aceste tari şi teritorii regimul pe care şi-l acorda între ele în virtutea prezentului tratat.

    (2) Fiecare ţara sau teritoriu aplica schimburilor comerciale cu statele membre şi cu celelalte tari şi teritorii regimul pe care îl aplica statului european cu care întreţine relaţii speciale.

    (3) Statele membre contribuie la investiţiile necesare pentru dezvoltarea progresiva a acestor tari şi teritorii.

    (4) Pentru investiţiile finanţate de Comunitate, participarea la licitaţii de adjudecare şi la furnizări este deschisă, în condiţii egale, tuturor persoanelor fizice şi juridice care au cetăţenia, respectiv naţionalitatea statelor membre sau a ţărilor şi teritoriilor.

    (5) Sub rezerva dispoziţiilor speciale adoptate în virtutea articolului 136, în relaţiile dintre statele membre şi aceste tari şi teritorii, dreptul de stabilire al cetăţenilor şi al societăţilor este reglementat conform dispoziţiilor şi procedurilor prevăzute în capitolul referitor la dreptul de stabilire şi pe o baza nediscriminatorie.


    ART. 133
    (1) Importurile care provin din aceste tari şi teritorii beneficiază la intrarea în statele membre de eliminarea totală a drepturilor vamale care intervine progresiv între statele membre conform dispoziţiilor prezentului tratat.
    (2) La intrarea în fiecare ţara sau teritoriu, drepturile vamale aplicate importurilor din statele membre sau din alte tari şi teritorii se elimina progresiv, conform dispoziţiilor articolelor 12, 13, 14, 15 şi 17.
    (3) Totuşi, ţările şi teritoriile pot sa perceapă drepturi vamale care corespund necesităţilor dezvoltării şi industrializarii lor sau drepturi vamale cu caracter fiscal care constituie venituri bugetare.
    Totuşi, drepturile vamale prevăzute de alineatul de mai sus se reduc progresiv pînă la nivelul celor aplicate importurilor de produse care provin din statul membru cu care ţara sau teritoriul întreţine relaţii speciale. Procentajele şi ritmul reducerilor prevăzute în prezentul tratat sînt aplicabile şi diferenţei existente între drepturile vamale aplicate la intrarea în ţara sau teritoriul importator a unui produs care provine din statul membru care se afla în relaţii speciale cu ţara sau teritoriul şi drepturile vamale aplicate unui produs care provine din Comunitate.

    (4) Paragraful 2 nu se aplică ţărilor şi teritoriilor care, în virtutea unor obligaţii internaţionale speciale, aplica deja la intrarea în vigoare a prezentului tratat un tarif vamal nediscriminatoriu.
    (5) Stabilirea sau modificarea drepturilor vamale aplicate mărfurilor importate în aceste tari sau teritorii nu trebuie să creeze, în drept sau în fapt, o discriminare directa sau indirecta între importurile provenind din diferite state membre.

    ART. 134
    Dacă nivelul drepturilor vamale aplicabile mărfurilor care provin dintr-un stat terţ la intrarea într-o ţara sau un teritoriu este de natura a provoca distorsiuni în circulaţia mărfurilor în detrimentul unuia din statele membre şi dacă s-au aplicat dispoziţiile paragrafului 1 al articolului 133, statul membru vizat poate cere Comisiei sa propună celorlalte state membre măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.

    ART. 135
    Sub rezerva dispoziţiilor care guvernează sănătatea publică, securitatea publică şi ordinea publică, libertatea de circulaţie a lucrătorilor din tari şi teritorii în statele membre şi a lucrătorilor din statele membre în tari şi teritorii este reglementată prin convenţii ulterioare, care pretind unanimitatea statelor membre.

    ART. 136
    Pentru o primă perioada de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, modalităţile şi procedura de asociere între tari şi teritorii şi Comunitate se stabilesc printr-o convenţie de aplicare, anexa la prezentul tratat.
    Înainte de expirarea convenţiei prevăzute în alineatul de mai sus, Consiliul, hotarind în unanimitate, pe baza experienţei acumulate şi a principiilor înscrise în prezentul tratat, stabileşte dispoziţiile privitoare la o noua perioada.

    ART. 136 bis
    Dispoziţiile articolelor 131-136 sînt aplicabile Groenlandei sub rezerva dispoziţiilor specifice pentru Groenlanda care figurează în protocolul asupra regimului special aplicabil Groenlandei, anexa la prezentul tratat.*)
    *) Articol introdus de art. 3 din Tratatul Groenlandei.


     PARTEA A CINCEA
    INSTITUŢIILE COMUNITĂŢII
    TITLUL I
    Dispoziţii instituţionale
    CAP. 1
    Instituţiile
    SECŢIUNEA 1
    Parlamentul European
    ART. 137
    Parlamentul European, compus din reprezentanţi ai popoarelor statelor reunite în Comunitate, exercita puterile care îi sînt atribuite prin prezentul tratat.*)
    *) Modificat prin art. G.39 TUE; textul iniţial se referea la "Adunare" şi la "puteri de deliberare şi de control".


    ART. 138
    (Paragrafele 1 şi 2 au devenit caduce la data de 17 iulie 1979, conform dispoziţiilor articolului 14 al actului privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European).
    1. Reprezentanţii popoarelor sînt aleşi în Parlamentul European prin vot universal direct.]
    [A se vedea articolul 2 al actului anterior citat, care are următorul conţinut:

    2. Numărul reprezentanţilor aleşi în fiecare stat este fixat după cum urmează*):
    *) Textul rezultă din Actul privind condiţiile de adeziune a Republicii Austriei, a Republicii Finlandei şi a Regatului Suediei din 24 iunie 1994 şi din art. 5 al deciziei de adaptare al acestui act.
    Belgia .................... 25
    Danemarca ................. 16
    Germania .................. 99
    Grecia .................... 25
    Spania .................... 64
    Franţa .................... 87
    Irlanda ................... 15
    Italia .................... 87
    Luxemburg ................. 6
    Olanda .................... 31
    Austria ................... 21
    Portugalia ................ 25
    Finlanda .................. 16
    Suedia .................... 22
    Marea Britanie ............ 87. ]

    3. Parlamentul European elaborează proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct după o procedură uniforma în toate statele membre**).
    Consiliul, hotarind în unanimitate, după avizul conform al Parlamentului European care se pronunţa cu majoritatea membrilor săi, stabileşte dispoziţiile pe care le recomanda spre adoptare statelor membre, conform normelor lor constituţionale***).
    **) A se vedea şi art. 7 paragraful 1 al actului privind alegerea reprezentanţilor în Parlamentul European.
    ***) Modificat prin art. G.40 TUE; iniţial, art. 138.(3).2 nu prevedea avizul conform al Parlamentului European.



    ART. 138 A
    Partidele politice la nivel european sînt importante ca factori de integrare în cadrul Uniunii. Ele contribuie la formarea unei constiinte europene şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor Uniunii.*)
    *) Introdus de art. G.41 TUE.


    ART. 138 B
    În măsura în care prezentul tratat o prevede, Parlamentul European participa la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare prin exercitarea atribuţiilor sale în cadrul procedurilor stabilite în articolele 189 B şi 189 C, precum şi prin emiterea de avize conforme sau de avize consultative.
    Parlamentul European, hotarind cu majoritatea membrilor săi, poate solicita Comisiei să prezinte orice propunere adecvată în problemele în care considera necesară elaborarea unui act comunitar în vederea aplicării prezentului tratat.*)
    *) Introdus de art. G.41 TUE.


    ART. 138 C
    În îndeplinirea sarcinilor sale, Parlamentul European, la cererea unui sfert din membrii săi, poate constitui o comisie temporară de ancheta pentru a examina, fără a aduce atingere atribuţiilor conferite de prezentul tratat altor instituţii sau organe, învinuiri privind contravenţii sau administrare defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar, cu excepţia cazului în care faptele afirmate se afla în faţa organelor jurisdicţionale şi atît timp cît procedura jurisdicţională nu a fost încheiată.
    Comisia temporară de ancheta îşi încetează existenta prin depunerea raportului sau.
    Modalităţile de exercitare a dreptului de ancheta sînt determinate de comun acord de Parlamentul European, de Consiliu şi de Comisie.*)
    *) Introdus de art. G.41 TUE.


    ART. 138 D
    Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizica sau juridică, cu reşedinţa sau sediul statutar într-un stat membru, are dreptul de a adresa Parlamentului European, individual sau în asociere cu alţi cetăţeni sau cu alte persoane, o petiţie asupra unui subiect care tine de domeniile de activitate ale Comunităţii şi care îl/o priveşte în mod direct.
    *) Introdus de art. G.41 TUE.


    ART. 138 E
    (1) Parlamentul European desemnează un Ombudsman, împuternicit sa primească plîngeri de la orice cetăţean al Uniunii sau de la orice persoană fizica sau juridică cu reşedinţa sau sediul statutar într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de prima instanţa aflate în exerciţiul funcţiunilor jurisdicţionale.
    Conform misiunii sale, Ombudsmanul conduce anchetele pe care le considera justificate, fie din proprie iniţiativă, fie pe baza plîngerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepţia cazului în care faptele afirmate fac obiectul unei proceduri jurisdicţionale. În cazul în care Ombudsmanul a constatat un caz de administrare defectuoasă, el sesizează instituţia în cauza, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunică poziţia. Ombudsmanul transmite apoi un raport Parlamentului European şi instituţiei vizate. Persoana care a formulat plîngerea este informată despre rezultatul acestor anchete.
    În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în legătură cu rezultatele anchetelor sale.

    (2) Ombudsmanul este numit după fiecare alegere a Parlamentului European, pentru durata legislaturii. Mandatul vad poate fi reînnoit.
    Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiţie, la cererea Parlamentului European, dacă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exerciţiului funcţiilor sale sau se afla în culpa grava.

    (3) Ombudsmanul îşi exercită funcţiile în deplina independenta. În îndeplinirea îndatoririlor sale, el nu solicita şi nici nu accepta instrucţiuni de la vreun organism. Pe durata funcţiilor sale Ombudsmanul nu poate exercita nici o alta activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată.
    (4) Parlamentul European stabileşte statutul şi condiţiile generale de exercitare a funcţiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.*)
    *) Introdus de art. G.41 TUE.


    ART. 139
    Parlamentul European tine o sesiune anuală. El se reuneste de plin drept în a doua zi de marti a lunii martie*).
    Parlamentul European se poate reuni în sesiune extraordinară la cererea majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.
    *) Modificat prin art. 27.1 din Tratatul de fuziune.


    ART. 140
    Parlamentul European îşi desemnează dintre membrii săi preşedintele şi biroul.
    Membrii Comisiei pot asista la toate şedinţele şi, la cererea lor, vorbesc în numele acesteia.
    Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările care îi sînt adresate de Parlamentul European sau de membrii acestuia.
    Consiliul este audiat de Parlamentul European în condiţiile stabilite în regulamentul sau intern.

    ART. 141
    Cu excepţia dispoziţiilor contrare ale prezentului tratat, Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea absolută a voturilor exprimate.
    Cvorumul este stabilit prin regulamentul intern.

    ART. 142
    Parlamentul European adopta regulamentul sau intern, hotarind cu majoritatea membrilor săi. Actele Parlamentului European sînt publicate în condiţiile prevăzute de acest regulament.

    ART. 143
    Parlamentul European dezbate în şedinţa publică raportul general anual prezentat de Comisie.

    ART. 144
    Parlamentul European, sesizat cu o moţiune de cenzura asupra activităţii Comisiei, nu se poate pronunţa asupra acesteia decît după cel puţin trei zile de la depunerea sa şi numai prin vot public.
    Dacă moţiunea de cenzura este adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate care reprezintă majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze în bloc. Ei continua sa gestioneze afacerile curente pînă în momentul înlocuirii lor conform articolului 158. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui expira la data la care ar fi trebuit sa expire mandatul membrilor obligaţi sa demisioneze în bloc*).
    *) A treia fraza a acestui alineat a fost introdusă prin art. G.42 TUE.


    SECŢIUNEA 2
    Consiliul
    ART. 145
    Pentru asigurarea realizării obiectivelor fixate de prezentul tratat şi în condiţiile prevăzute de acesta, Consiliul:
    - asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;
    – dispune de putere de decizie;
    – prin actele pe care le adopta, conferă Comisiei atribuţiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exerciţiul acestor atribuţii unor modalităţi. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el îşi poate rezerva dreptul de a exercita direct atribuţii de executare. Modalităţile susmenţionate trebuie să corespundă principiilor şi normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi cu avizul prealabil al Parlamentului European.


    ART. 146
    Consiliul este format din cîte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui stat membru.
    Preşedinţia este exercitată pe rind de fiecare stat membru al Consiliului, pe o durată de şase luni, în ordinea fixată de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.*)
    *) Acest text al art. 146 rezultă din art. G.43 TUE, iar alineatul 2 a fost modificat după lărgirea din 1995, prin art. 12 al AA A/FIN/SUE.


    ART. 147
    Consiliul se întruneşte la convocarea preşedintelui sau, din iniţiativa acestuia, a unuia din membrii săi sau ai Comisiei.*)
    *) Textul iniţial al acestui articol a fost abrogat de art. 7 din Tratatul de fuziune şi a format art. 3 al acestui tratat, pastrindu-şi conţinutul. A fost reincorporat în Tratatul CEE prin art. G.44 TUE.


    ART. 148
    (1) Cu excepţia dispoziţiilor contrare ale prezentului tratat, Consiliul hotărăşte cu majoritatea membrilor săi.
    (2) Cînd pentru adoptarea unui act al Consiliului este necesară o majoritate calificată, voturile membrilor sînt ponderate astfel:
    Belgia ...................... 5
    Danemarca ................... 3
    Germania ................... 10
    Grecia ...................... 5
    Spania ...................... 8
    Franţa ..................... 10
    Irlanda ..................... 3
    Italia ..................... 10
    Luxemburg ................... 2
    Olanda ...................... 5
    Austria ..................... 4
    Portugalia .................. 5
    Finlanda .................... 3
    Suedia ...................... 4
    Marea Britanie ............. 10.
    Pentru adoptarea actelor Consiliului sînt necesare cel puţin:
    - şaizeci şi doua de voturi cînd, în virtutea prezentului tratat, ele trebuie adoptate la propunerea Comisiei;
    – şaizeci şi doua de voturi care exprima acordul a cel puţin zece membri, în celelalte cazuri*).


    (3) Abtinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedica Consiliul sa adopte acte care necesita unanimitatea.
    *) Modificările acestui paragraf sînt determinate conform art. 15 al Actului referitor la condiţiile de adeziune ale Republicii Austriei, ale Republicii Finlandei şi ale Regatului Suediei, adaptat în virtutea art. 8 al DA AA A/FIN/SUE.


    ART. 149
    (abrogat).*)
    *) Abrogat de art. G.46 TUE.


    ART. 150
    În caz de vot, nici un membru al Consiliului nu poate reprezenta decît pe unul dintre ceilalţi membri.

    ART. 151
    (1) Un comitet compus din reprezentanţi permanenţi ai statelor membre are obligaţia sa pregătească lucrările Consiliului şi sa îndeplinească sarcinile care îi sînt încredinţate de acesta.
    (2) Consiliul este asistat de un Secretariat general, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
    Consiliul decide asupra organizării Secretariatului general.

    (3) Consiliul îşi adopta regulamentul intern.*)
    *) Modificat de art. G.46 TUE.


    ART. 152
    Consiliul poate cere Comisiei sa realizeze orice studiu pe care îl considera oportun pentru realizarea obiectivelor comune şi să-i prezinte orice propunere adecvată.

    ART. 153
    Consiliul stabileşte statutul comitetelor prevăzute de prezentul tratat cu avizul prealabil al Comisiei.

    ART. 154
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, stabileşte remuneraţiile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui şi ale membrilor Comisiei, ale preşedintelui, judecătorilor, avocaţilor generali şi grefierului Curţii de Justiţie. De asemenea, Consiliul stabileşte, cu aceeaşi majoritate, orice indemnizaţie care tine loc de remuneraţie.*)
    *) Acest articol a fost redactat în forma de mai sus, după care a fost abrogat de art. 7 din Tratatul de fuziune, formind textul art. 6 al acestui tratat. Articolul a fost reintrodus în Tratatul CE prin art. G.47 TUE.


    SECŢIUNEA 3
    Comisia
    ART. 155
    Pentru asigurarea funcţionarii şi dezvoltării pieţei comune, Comisia:
    - veghează la aplicarea dispoziţiilor prezentului tratat şi a măsurilor luate de instituţii în virtutea acestuia;
    – formulează recomandări sau avize în materiile care fac obiectul prezentului tratat, dacă acesta prevede în mod expres sau dacă Comisia le considera necesare;
    – dispune de putere de decizie proprie şi participa la procesul de formare a actelor Consiliului şi Parlamentului European, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat;
    – exercita atribuţiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.


    ART. 156
    Comisia publică în fiecare an, cu cel puţin o luna înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general asupra activităţii Comunităţii.*)
    *) Acest articol a cunoscut aceleaşi modificări ca şi art. 154, în virtutea art. 18 şi art. 19 din Tratatul de fuziune şi al art. G.48 TUE.


    ART. 157
    (1) Comisia este compusa din douăzeci de membri, aleşi pe baza competentei lor generale şi care oferă toate garanţiile de independenta.
    Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotarind în unanimitate. Numai cetăţenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.
    În componenta Comisiei trebuie să între cel puţin un cetăţean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetăţenia aceluiaşi stat membru să fie mai mare de doi.

    (2) Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în deplina independenta, în interesul general al Comunităţii.
    În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicita şi nici nu accepta instrucţiuni de la vreun guvern şi nici de la un alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu şi sa nu influenteze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.
    Pe durata funcţiei lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o alta activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată. La preluarea funcţiei, ei se angajează solemn ca, pe durata exercitării funcţiei şi după încetarea ei, sa îndeplinească obligaţiile care rezultă din funcţie, mai ales datoria de a manifesta onestitate şi circumspectie în acceptarea anumitor poziţii sau avantaje după încetarea funcţiei lor. În cazul încălcării acestor obligaţii, Curtea de Justiţie, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate, după caz, sa destituie membrul în cauza, în condiţiile articolului 160, sau sa-l declare decăzut din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc.
    *) Modificat la 1 ianuarie 1995, după adeziunea Austriei, Finlandei şi Suediei (art. 9 din DA AA A/FIN/SUE).



    ART. 158
    (1) Membrii Comisiei sînt numiţi pe o perioadă de cinci ani, conform procedurii prevăzute în paragraful 2, sub rezerva articolului 144, dacă este cazul.
    Mandatul lor poate fi reînnoit.

    (2) Guvernele statelor membre desemnează, de comun acord, după consultarea Parlamentului European, persoana pe care intenţionează sa o numească preşedinte al Comisiei.
    Guvernele statelor membre, consultindu-se cu preşedintele desemnat, desemnează celelalte persoane pe care intenţionează să le numească drept membri ai Comisiei.
    Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei astfel desemnaţi sînt supuşi, ca organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei sînt numiţi, de comun acord, de guvernele statelor membre.

    (3) Paragrafele 1 şi 2 se aplică pentru prima data preşedintelui şi celorlalţi membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1995.
    Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1993, sînt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre. Mandatul lor încetează la 6 ianuarie 1995.*)
    *) Modificat de art. G.48 TUE.



    ART. 159
    Cu excepţia reinnoirilor obişnuite sau din cauza de deces, funcţia membrilor Comisiei încetează în mod individual, prin demisie voluntara sau din oficiu.
    Cel în cauza este înlocuit pentru durata rămasă din mandat de un nou membru, numit de comun acord de guvernele statelor membre. Consiliul, hotarind în unanimitate, poate decide că nu este cazul ca înlocuirea să aibă loc.
    În caz de demisie sau de deces, preşedintele este înlocuit pentru durata rămasă din mandat. Pentru înlocuirea sa este aplicabilă procedura prevăzută de articolul 158, paragraful 2.
    În afară de cazul demiterii prevăzute de articolul 160, membrii Comisiei rămîn în funcţie pînă cînd sînt înlocuiţi.*)
    *) Modificat de art. G.48 TUE.


    ART. 160
    La cererea Consiliului sau a Comisiei, orice membru al Comisiei poate fi declarat demis de Curtea de Justiţie, dacă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru exerciţiul funcţiilor sale sau dacă este în culpa grava.*)
    *) Abrogat de art. 13 din Tratatul de fuziune, reintrodus de art. G.48 TUE.


    ART. 161
    Comisia poate numi unul sau doi vicepreşedinţi dintre membrii săi.*)
    *) Textul iniţial al articolului a fost abrogat de art. 14 din Tratatul de fuziune. Articolul a fost reintrodus cu acest conţinut modificat, prin art. G.48 TUE.


    ART. 162
    (1) Consiliul şi Comisia se consulta reciproc şi stabilesc, de comun acord, modalităţile de colaborare.
    (2) Comisia stabileşte regulamentul sau intern, pentru a asigura funcţionarea sa şi a serviciilor sale, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat. Ea asigura publicarea acestui regulament.*)
    *) Textul iniţial a fost înlocuit de art. 15 şi art. 16 din Tratatul de fuziune, avînd aceeaşi redactare; a fost reintrodus prin art. G.48 TUE.


    ART. 163
    Comisia hotărăşte cu majoritatea numărului de membri prevăzut de articolul 157. Comisia nu este întrunită în mod valabil, decît în prezenta numărului de membri fixat de regulamentul intern.*)
    *) Articolul a fost abrogat de art. 19 din Tratatul de fuziune şi a fost înlocuit, fără a fi modificat, de art. 16 al acestuia. A fost reintrodus în Tratatul CE prin art. G.48 TUE.


    SECŢIUNEA 4
    Curtea de Justiţie
    ART. 164
    Curtea de Justiţie asigura respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat.

    ART. 165
    Curtea de Justiţie este formată din cincisprezece judecători*).
    Curtea de Justiţie se întruneşte în şedinţa plenara. Totuşi, ea poate crea în cadrul sau camere, formate fiecare din trei, cinci sau şapte judecători, fie pentru anumite măsuri de instrucţie, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condiţiile prevăzute în acest scop de regulament.
    La solicitarea unui stat membru sau a unei instituţii comunitare care este parte în proces, Curtea de Justiţie se întruneşte în şedinţa plenara.
    La cererea Curţii, Consiliul, hotarind în unanimitate, poate mari numărul judecătorilor şi poate efectua adaptarile necesare alineatului 2 şi 3 din prezentul articol şi alineatului 2 din articolul 167.
    *) Textul alineatului a fost modificat cu ocazia adeziunii Austriei, Finlandei şi Suediei (art. 7 al AA A/FIN/SUE şi art. 10 al DA 95).


    ART. 166
    Curtea de Justiţie este asistată de opt avocaţi generali. Totuşi, un al noualea avocat general este desemnat de la data aderărilor, pînă la 6 octombrie 2000*).
    Avocatul general are datoria să prezinte în mod public, cu deplina imparţialitate şi independenta, concluzii motivate asupra cauzelor aduse în faţa Curţii de Justiţie, în scopul de a o asista în îndeplinirea misiunii sale, astfel cum este definită în articolul 164.
    La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotarind în unanimitate, poate mari numărul avocaţilor generali şi poate efectua adaptarile necesare alineatului 3 din articolul 167.
    *) Iniţial au fost doi avocaţi generali. Numărul lor a fost mărit, succesiv, la patru - ca urmare a largirii din 1973, la şase - ca urmare a largirii din 1986 şi la opt în urma largirii din 1995 (art. 11 al DA AA A/FIN/SUE). A doua fraza a alineatului a fost introdusă prin acelaşi articol 11.


    ART. 167
    Judecătorii şi avocaţii generali sînt aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenta şi care întrunesc condiţiile cerute pentru exercitarea celor mai înalte funcţii juridice din ţara lor, sau care sînt jurisconsulti de competenţa notorie; ei sînt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani.
    O reinnoire parţială a judecătorilor are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează alternativ opt, respectiv şapte judecători*).
    *) Textul a fost modificat în repetate rinduri. Redactarea actuala rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE şi art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.

    O reinnoire parţială a avocaţilor generali are loc din trei în trei ani. Reînnoirea afectează de fiecare data trei avocaţi generali**).
    **) Textul a fost modificat în repetate rinduri. Redactarea actuala rezultă din art. 21 al AA A/FIN/SUE şi art. 11 al DA AA A/FIN/SUE.
    Judecătorii şi avocaţii generali care îşi încheie mandatul pot fi numiţi din nou.
    Judecătorii desemnează dintre ei preşedintele Curţii de Justiţie, pe o perioadă de trei ani. Mandatul sau poate fi reînnoit.

    ART. 168
    Curtea de Justiţie îşi numeşte grefierul şi îi stabileşte statutul.

    ART. 168 A
    (1) Pe lîngă Curtea de Justiţie funcţionează un tribunal însărcinat cu soluţionarea în prima instanţa a anumitor categorii de acţiuni determinate în condiţiile stabilite în paragraful 2; hotărîrea acestuia este supusă, în condiţiile fixate de statut, recursului introdus în faţa Curţii de Justiţie, limitat la probleme de drept. Tribunalul de Prima Instanţa nu este competent să soluţioneze chestiunile prejudiciare la care se referă articolul 177.
    (2) La cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, Consiliul, hotarind în unanimitate, stabileşte categoriile de acţiuni la care se referă paragraful 1 şi compunerea Tribunalului de Prima Instanţa, adapteaza şi completează, în măsura necesară, dispoziţiile statutului Curţii de Justiţie. Cu excepţia unei decizii contrare a Consiliului, dispoziţiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justiţie şi mai ales dispoziţiile Protocolului asupra statutului Curţii de Justiţie sînt aplicabile şi Tribunalului de Prima Instanţa.
    (3) Membrii Tribunalului de Prima Instanţa sînt aleşi dintre persoane care oferă toate garanţiile de independenta şi care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcţiilor jurisdicţionale; ei sînt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre, pe o perioadă de şase ani. O reinnoire parţială are loc din trei în trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiţi din nou.
    (4) Tribunalul de Prima Instanţa stabileşte regulamentul sau de procedura în acord cu Curtea de Justiţie. Acest regulament de procedura este supus aprobării unanime a Consiliului.*)
    *) Modificat prin art. G.50 TUE.


    ART. 169
    În cazul în care Comisia considera ca un stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi incumba în virtutea prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a dat statului respectiv posibilitatea să-şi prezinte observaţiile.
    Dacă statul în cauza nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie.

    ART. 170
    Fiecare stat membru poate sesiza Curtea de Justiţie dacă presupune ca un alt stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi incumba în virtutea prezentului tratat.
    Înainte ca un stat membru sa introducă împotriva unui alt stat membru o acţiune intemeiata pe o pretinsa încălcare a obligaţiilor care îi incumba în virtutea prezentului tratat, el trebuie să sesizeze Comisia.
    Comisia emite un aviz motivat după ce li s-a dat posibilitatea statelor în cauza să-şi prezinte în contradictoriu observaţiile scrise şi orale.
    Dacă Comisia nu a emis avizul în termen de trei luni de la cerere, lipsa acestuia nu împiedica sesizarea Curţii de Justiţie.

    ART. 171
    (1) În cazul în care Curtea de Justiţie constata ca un stat membru nu şi-a îndeplinit vreuna din obligaţiile care îi incumba în virtutea prezentului tratat, acest stat este ţinut sa ia măsurile necesare pentru a se conformă hotărîrii Curţii de Justiţie.*)
    (2) În cazul în care Comisia considera ca statul în cauza nu a luat aceste măsuri, ea emite, după ce a dat acestui stat posibilitatea să-şi prezinte observaţiile, un aviz motivat, precizînd punctele asupra cărora statul membru în cauza nu s-a conformat hotărîrii Curţii de Justiţie.
    În cazul în care statul membru în cauza nu a luat măsurile pe care le implica executarea hotărîrii Curţii în termenul fixat de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie. Ea stabileşte cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii pe care o considera adecvată circumstanţelor şi care urmează să fie plătite de statul membru vizat.
    În cazul în care Curtea de Justiţie constata ca statul membru nu s-a conformat hotărîrii sale, ea îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi.
    Aceasta procedura nu aduce atingere articolului 170.*)
    *) Modificat prin art. G.51 TUE (textul iniţial nu conţinea decît paragraful 1).


    ART. 172
    Regulamentele adoptate împreună de Parlamentul European şi de Consiliu în virtutea dispoziţiilor prezentului tratat, pot atribui Curţii de Justiţie o competenţa de plină jurisdicţie în privinta sancţiunilor prevăzute în aceste regulamente.*)
    *) Modificat prin art. G.52 TUE.


    ART. 173
    Curtea de Justiţie controlează legalitatea actelor adoptate împreună de Parlamentul European şi Consiliu, actele Consiliului, Comisiei şi ale BCE - altele decît recomandările şi avizele - şi actele Parlamentului European, destinate sa producă efecte juridice faţă de terţi.
    În acest scop, Curtea este competenţa să se pronunţe asupra acţiunilor formulate de un stat membru, Consiliu sau Comisie, întemeiate pe necompetentă, pe încălcarea unei cerinţe procedurale substanţiale, pe încălcarea prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa şi pe abuzul de putere.
    În aceleaşi condiţii, Curtea este competenţa să se pronunţe asupra acţiunilor introduse de Parlamentul European şi de BCE pentru protejarea prerogativelor lor.
    Orice persoană fizica sau juridică poate introduce, în aceleaşi condiţii, o acţiune împotriva deciziilor al căror destinatar este şi împotriva deciziilor care, deşi îmbracă forma unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct şi individual.
    Acţiunile prevăzute în prezentul articol trebuie să fie introduse în termen de doua luni socotit, după caz, de la publicarea actului, de la comunicarea sa reclamantului, sau, în lipsa, de la data la care reclamantul a luat cunoştinţa de actul respectiv.

    ART. 174
    În cazul în care acţiunea este intemeiata, Curtea de Justiţie declara actul contestat nul şi neavenit.
    Totuşi, în ceea ce priveşte regulamentele, Curtea de Justiţie indica, în cazul în care considera necesar, care efecte ale regulamentului anulat trebuie considerate ca definitive.

    ART. 175
    Dacă, prin încălcarea prevederilor prezentului tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia nu acţionează, statele membre şi alte instituţii ale Comunităţii pot sesiza Curtea de Justiţie pentru a constata aceasta încălcare.
    Aceasta acţiune este admisibilă numai dacă instituţia în cauza a fost invitata în prealabil sa acţioneze. Dacă la expirarea unui termen de doua luni de la aceasta invitaţie instituţia nu şi-a precizat poziţia, acţiunea poate fi introdusă într-un nou termen de doua luni.
    În condiţiile stabilite în alineatele precedente, orice persoană fizica sau juridică poate sesiza Curtea de Justiţie cu o plîngere împotriva unei instituţii a Comunităţii care a omis să-i adreseze un act, altul decît o recomandare sau un aviz.
    Curtea de Justiţie este competenţa, în aceleaşi condiţii, să soluţioneze acţiunile introduse de BCE în domeniile care ţin de competenţa sa sau intentate împotriva ei*).
    *) Al patrulea alineat şi menţiunea privind Parlamentul European din primul alineat au fost adăugate prin art. G.54 TUE.


    ART. 176
    Instituţia sau instituţiile de la care emana actul anulat sau a căror omisiune a fost declarata contrară prezentului tratat, sînt obligate sa ia măsurile necesare pentru a executa hotărîrea Curţii de Justiţie.
    Aceasta obligaţie nu aduce atingere celei care poate rezultă din aplicarea alineatului 2 din articolul 215.
    De asemenea, prezentul articol se aplică şi BCE.*)
    *) Articol modificat prin art. G.55 TUE, care a adăugat al treilea alineat. De asemenea, textul iniţial al primului alineat era redactat astfel: "Instituţia de la care emana... este obligată...".


    ART. 177
    Curtea de Justiţie este competenţa sa hotărască, cu titlu prejudiciar:
    a) asupra interpretării prezentului tratat;
    b) asupra validităţii şi interpretării actelor adoptate de instituţiile Comunităţii şi de BCE*);
    c) asupra interpretării statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, dacă statutele prevăd aceasta.

    Cînd o asemenea chestiune este ridicată în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă, în cazul în care considera ca pentru a statua este necesară o decizie asupra acestei chestiuni, poate cere Curţii de Justiţie sa dea o hotărîre în acest sens.
    Cînd o asemenea chestiune este ridicată într-o cauza pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale carei hotărîri nu pot face obiectul unei cai de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată sa sesizeze Curtea de Justiţie.
    *) Menţionarea BCE a fost adăugată prin art. G.56 TUE.


    ART. 178
    Curtea de Justiţie este competenţa să soluţioneze litigiile care au ca obiect repararea daunelor prevăzute de alineatul 2 din articolul 215.

    ART. 179
    Curtea de Justiţie este competenţa sa hotărască asupra oricărui litigiu între Comunitate şi funcţionarii săi, în limitele şi condiţiile determinate în statut sau care rezultă din regimul aplicabil funcţionarilor.

    ART. 180
    Curtea de Justiţie este competenţa, în limitele arătate mai jos, să soluţioneze litigiile privind:
    a) executarea obligaţiilor statelor membre care rezultă din statutul Băncii Europene de Investiţii. În aceasta privinta, Consiliul de administraţie al băncii dispune de puterile recunoscute Comisiei prin articolul 169;
    b) măsurile adoptate de Consiliul guvernatorilor Băncii Europene de Investiţii. Fiecare stat membru, Comisia şi Consiliul de administraţie al băncii pot sa introducă acţiuni în aceasta materie, în condiţiile prevăzute în articolul 173.
    c) măsurile adoptate de Consiliul de administraţie al Băncii Europene de Investiţii. Acţiunile împotriva acestor măsuri pot fi introduse în condiţiile prevăzute de articolul 173, numai de statele membre sau de Comisie şi numai pentru încălcarea formelor prevăzute în articolul 21, paragrafele 2 şi 5-7 din statutul băncii;
    d) executarea de băncile centrale naţionale a obligaţiilor care rezultă din prezentul tratat şi din statutul SEBC. În aceasta privinta, Consiliul BCE dispune faţă de băncile centrale naţionale de puterile recunoscute Comisiei faţă de statele membre prin articolul 169. În cazul în care Curtea de Justiţie constata ca o banca centrala nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi incumba în virtutea prezentului tratat, aceasta banca este obligată sa ia măsurile necesare pentru a se conformă hotărîrii Curţii de Justiţie.*)
    *) Dispoziţiile prevăzute la litera d) au fost adăugate prin art. G.57.



    ART. 181
    Curtea de Justiţie este competenţa sa hotărască în virtutea unei clauze compromisorii inserate într-un contract de drept public sau de drept privat, încheiat de Comunitate, sau în numele Comunităţii.

    ART. 182
    Curtea de Justiţie este competenţa să soluţioneze orice diferend între statele membre în legătură cu obiectul prezentului tratat, dacă diferendul îi este dedus în virtutea unui compromis.

    ART. 183
    Litigiile în care Comunitatea este parte nu pot fi sustrase, pe acest motiv, competentei instanţelor naţionale, cu excepţia cazurilor în care competenţa este atribuită Curţii de Justiţie prin prezentul tratat.

    ART. 184
    În pofida expirării termenului prevăzut în alineatul 5 din articolul 173, în cazul unui litigiu care priveşte un regulament adoptat împreună de Parlamentul European şi de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de mijloacele prevăzute în alineatul 2 din articolul 173 pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie inaplicabilitatea acestui regulament.*)
    *) Modificat prin art. G.58 TUE.


    ART. 185
    Acţiunile introduse la Curtea de Justiţie nu au efect suspensiv. Totuşi, dacă Curtea de Justiţie considera necesar, în funcţie de circumstanţe, poate să dispună suspendarea executării actului contestat.

    ART. 186
    În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiţie poate dispune măsurile provizorii necesare.

    ART. 187
    Hotărîrile Curţii de Justiţie au forta executorie în condiţiile fixate de articolul 192.

    ART. 188
    Statutul Curţii de Justiţie este stabilit printr-un protocol separat.
    Consiliul, hotarind în unanimitate, la cererea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei şi a Parlamentului European, poate modifica dispoziţiile titlului III din statut*).
    Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedura. Acest regulament este supus aprobării unanime a Consiliului.
    *) Alineat introdus prin art. 12 AUE.


    SECŢIUNEA 5
    Curtea de Conturi*)
    *) Aceasta secţiune a fost introdusă prin art. G.59 TUE. Cu aceasta ocazie a fost introdus art. 188 A. Art. 188 B şi art. 188 C sînt fostele articole 206 şi 206 bis, adăugate Tratatului CE prin art. 15 şi 16 ale Tratatului de modificare a anumitor dispoziţii financiare din Tratatele instituind Comunitatile Europene şi din Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unica a CE, din 22 iulie 1975.
    ART. 188 A
    Curtea de Conturi asigura controlul conturilor.

    ART. 188 B
    (1) Curtea de Conturi este compusa din cincisprezece membri*).
    *) În funcţie de largirile succesive, numărul membrilor a fost fixat la noua, zece, doisprezece şi cincisprezece. A se vedea Actele de adeziune din 1982 şi 1985 şi art. 13 al DA AA A/FIN/SUE.

    (2) Membrii Curţii de Conturi sînt aleşi dintre persoane care fac parte, sau au făcut parte din instituţiile de control extern din ţările lor, sau care au o calificare specială pentru aceasta funcţie. Ei trebuie să ofere toate garanţiile de independenta.
    (3) Membrii Curţii de Conturi sînt numiţi pe o perioadă de şase ani de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.
    Totuşi, cu ocazia primelor numiri, patru membri ai Curţii de Conturi, desemnaţi prin tragere la sorţi, primesc un mandat de patru ani.
    Membrii Curţii de Conturi pot fi numiţi din nou.
    Membrii Curţii de Conturi aleg dintre ei preşedintele Curţii de Conturi, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

    (4) Membrii Curţii de Conturi îşi exercită funcţiile în deplina independenta, în interesul general al Comunităţii.
    În realizarea îndatoririlor lor, ei nu solicita şi nici nu accepta instrucţiuni de la vreun guvern sau de la un alt organism. Ei se abtin de la orice act incompatibil cu îndatoririle lor.

    (5) Pe durata funcţiei lor, membrii Curţii de Conturi nu pot exercita nici o alta activitate profesională, fie ea remunerată sau neremunerată. La preluarea funcţiei, ei se angajează solemn ca pe durata exercitării funcţiilor şi după încetarea ei, sa îndeplinească obligaţiile care rezultă din funcţia respectiva, mai ales datoria de a manifesta onestitate şi circumspectie în acceptarea anumitor poziţii sau avantaje după încetarea funcţiei lor.
    (6) Cu excepţia reinnoirilor obişnuite sau din cauza de deces, funcţia membrilor Curţii de Conturi încetează în mod individual prin demisie voluntara sau din oficiu, declarata de Curtea de Justiţie conform paragrafului 7.
    Cel în cauza este înlocuit pentru durata rămasă din mandat.
    În afară de cazul demisiei din oficiu, membrii Curţii de Conturi rămîn în funcţie pînă cînd sînt înlocuiţi.

    (7) Membrii Curţii de Conturi nu pot fi destituiti din funcţiile lor şi nici nu pot fi declaraţi decăzuţi din dreptul la pensie sau la alte avantaje care îl înlocuiesc, numai dacă Curtea de Justiţie constata, la cererea Curţii de Conturi, ca au încetat sa corespundă condiţiilor cerute sau sa îndeplinească obligaţiile care decurg din funcţia lor.
    (8) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, stabileşte condiţiile de angajare şi, mai ales, remuneraţiile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui şi ale membrilor Curţii de Conturi. De asemenea, Consiliul stabileşte, cu aceeaşi majoritate, orice indemnizaţie care tine loc de remuneraţie.
    (9) Dispoziţiile protocolului asupra privilegiilor şi imunităţilor Comunităţilor Europene aplicabile judecătorilor de la Curtea de Justiţie sînt, de asemenea, aplicabile membrilor Curţii de Conturi.

    ART. 188 C
    (1) Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Comunităţii. De asemenea, examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul fondator nu exclude acest control.
    Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare privind fiabilitatea conturilor precum şi legalitatea şi regularitatea operaţiilor subiacente.

    (2) Curtea de Conturi examinează legalitatea şi regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi asigura buna gestiune financiară.
    Controlul veniturilor se efectuează atît pe baza sumelor stabilite ca datorate, cît şi a vărsămintelor către Comunitate.
    Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor asumate precum şi a plăţilor efectuate.
    Aceste controale pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor exerciţiului financiar în cauza.

    (3) Controlul are loc pe baza documentelor şi, dacă este necesar, se desfăşoară la faţa locului, în celelalte instituţii ale Comunităţii şi în statele membre. Controlul în statele membre se realizează în colaborare cu instituţiile de control naţionale sau, dacă acestea nu dispun de competentele necesare, cu serviciile naţionale competente. Aceste instituţii sau servicii aduc la cunoştinţa Curţii de Conturi dacă intenţionează sa participe la control.
    Orice document sau orice informaţie, necesare pentru îndeplinirea misiunii Curţii de Conturi, îi sînt comunicate, la cerere, de celelalte instituţii ale Comunităţii şi de instituţiile de control naţionale sau, dacă acestea nu dispun de competentele necesare, de serviciile naţionale competente.

    (4) Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu financiar. Acest raport este transmis celorlalte instituţii ale Comunităţii şi este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, alături de răspunsurile formulate de aceste instituţii la observaţiile Curţii.
    Totodată, Curtea de Conturi îşi poate prezenta în orice moment observaţiile, mai ales sub forma rapoartelor speciale, asupra unor chestiuni specifice şi poate emite avize la cererea uneia din celelalte instituţii Comunitare.
    Rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele se adoptă cu majoritatea membrilor Curţii de Conturi.
    Ea asista Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea funcţiei lor de control privind executarea bugetului.


    CAP. 2
    Dispoziţii comune mai multor instituţii
    ART. 189
    Pentru îndeplinirea misiunii lor şi în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, Parlamentul European împreună cu Consiliul, Consiliul şi Comisia adopta regulamente şi directive, iau decizii şi formulează recomandări sau avize*).
    Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale şi este direct aplicabil în toate statele membre.
    Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar în ce priveşte rezultatul care trebuie atins, lasind autorităţilor naţionale competenţa în privinta formei şi mijloacelor pentru atingerea rezultatului.
    Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru cei cărora li se adresează.
    Recomandările şi avizele nu au forta obligatorie.
    *) Modificat prin art. G.60 TUE.

    ART. 189 A
    (1) Dacă, în virtutea prezentului tratat, un act al Consiliului este adoptat la propunerea Comisiei, Consiliul nu poate adopta un act care constituie un amendament la aceasta propunere decît hotarind în unanimitate, sub rezerva articolului 189 B, paragrafele 4 şi 5.
    (2) Cît timp Consiliul nu a hotărît, Comisia îşi poate modifica propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act comunitar.*)
    *) Articol introdus prin art. G.61 TUE. Articolul 149 al textului iniţial conţinea dispoziţii identice.


    ART. 189 B3
    (1) Atunci cînd prezentul tratat face referire la acest articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă procedura următoare.
    (2) Comisia prezintă o propunere Parlamentului European şi Consiliului.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, după obţinerea avizului Parlamentului European, adopta o poziţie comuna. Poziţia comuna se comunică Parlamentului European. Consiliul informează pe larg Parlamentul European despre motivele care l-au determinat sa adopte aceasta poziţie comuna. Comisia informează pe larg Parlamentul European asupra poziţiei sale. Dacă, în termen de trei luni de la aceasta comunicare, Parlamentul European:
    a) aproba aceasta poziţie comuna, Consiliul adopta definitiv actul în cauza conform acestei poziţii comune;
    b) nu s-a pronunţat, Consiliul adopta actul în cauza conform poziţiei sale comune;
    c) indica, cu majoritatea absolută a membrilor săi, intenţia de a respinge poziţia comuna, informează imediat Consiliul cu privire la aceasta intenţie. Consiliul poate convoca Comitetul de conciliere prevăzut în paragraful 4, pentru a aduce precizări asupra poziţiei sale. Apoi, Parlamentul European fie confirma cu majoritatea absolută a membrilor săi respingerea poziţiei comune, caz în care propunerea este reputat neadoptata, fie propune amendamente conform literei d) a prezentului paragraf;
    d) propune, cu majoritatea absolută a membrilor săi, amendamente la poziţia comuna; textul astfel modificat este transmis Consiliului şi Comisiei, care emit un aviz cu privire la aceste amendamente.


    (3) Dacă, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, aproba toate amendamentele, el îşi modifica în consecinţa poziţia comuna şi adopta actul în cauza; totuşi, Consiliul hotărăşte în unanimitate asupra amendamentelor care au făcut obiectul unui aviz negativ al Comisiei. Dacă Consiliul nu adopta actul respectiv, preşedintele Consiliului, în acord cu preşedintele Parlamentului European, convoacă fără întîrziere Comitetul de conciliere.
    (4) Comitetul de conciliere, compus din membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi un număr egal de reprezentanţi ai Parlamentului European, are ca misiune sa realizeze un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor lor şi cu majoritatea reprezentanţilor Parlamentului European. Comisia participa la lucrările Comitetului de conciliere şi ia toate initiativele necesare în vederea apropierii poziţiilor Parlamentului European şi Consiliului.
    (5) Dacă, în termen de şase saptamini de la convocarea sa, Comitetul de conciliere aproba un proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun de un termen de şase saptamini de la data aprobării pentru a adopta actul în cauza conform proiectului comun, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate - în cazul Parlamentului European, şi cu majoritate calificată - în cazul Consiliului. Dacă una din cele doua instituţii nu aproba actul propus, acesta este reputat neadoptat.
    (6) Cînd Comitetul de conciliere nu aproba un proiect comun, actul este reputat neadoptat, cu excepţia cazului în care Consiliul, hotarind cu majoritate calificată în termen de şase saptamini de la expirarea termenului acordat Comitetului de conciliere, confirma poziţia comuna asupra căreia îşi dăduse acordul înaintea începerii procedurii de conciliere, eventual cu amendamentele propuse de Parlamentul European. În acest caz, actul vizat este adoptat în mod definitiv, cu excepţia cazului în care Parlamentul European, în termen de şase saptamini de la data confirmării Consiliului, respinge textul cu majoritatea absolută a membrilor săi, caz în care actul propus este reputat neadoptat.
    (7) Termenele de trei luni şi de şase saptamini prevăzute în prezentul articol pot fi prelungite cu maximum o luna, respectiv doua saptamini, prin acordul. comun al Parlamentului European şi al Consiliului. Termenul de trei luni prevăzut în paragraful 2 se prelungeşte în mod automat cu doua luni, în cazul în care este aplicabilă litera c) a paragrafului menţionat.
    (8) Sfera de aplicare a procedurii prevăzute în prezentul articol poate fi extinsă conform procedurii prevăzute în articolul N paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl prezintă Consiliului cel tirziu în 1996.
    *) Introdus prin art. G.61 TUE.


    ART. 189 C
    Cînd prezentul tratat face referire la prezentul articol pentru adoptarea unui act, este aplicabilă următoarea procedura:
    a) Consiliul adopta o poziţie comuna, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după obţinerea avizului Parlamentului European.
    b) Poziţia comuna a Consiliului este comunicată Parlamentului European. Consiliul şi Comisia informează pe larg Parlamentul European cu privire la motivele care au determinat Consiliul sa adopte poziţia sa comuna, precum şi cu privire la poziţia Comisiei.

    Dacă, în termen de trei luni de la comunicare, Parlamentul European aproba aceasta poziţie comuna sau dacă nu s-a pronunţat în acest termen, Consiliul adopta definitiv actul în cauza, conform poziţiei comune.
    c) În termenul de trei luni prevăzut la litera b), Parlamentul European, cu majoritatea absolută a membrilor săi, poate propune amendamente la poziţia comuna a Consiliului. De asemenea, el poate respinge - cu aceeaşi majoritate - poziţia comuna a Consiliului. Rezultatul deliberărilor este transmis Consiliului şi Comisiei.

    Dacă Parlamentul European a respins poziţia comuna a Consiliului, acesta, la o a doua examinare, nu poate hotărî decît în unanimitate.
    d) Comisia, în termen de o luna, reexamineaza propunerea pe baza căreia Consiliul a adoptat poziţia sa comuna, luînd în considerare amendamentele propuse de Parlamentul European.

    Comisia transmite Consiliului, împreună cu propunerea sa reexaminata, şi amendamentele Parlamentului European pe care nu le-a preluat, exprimindu-şi avizul cu privire la ele. Consiliul poate adopta aceste amendamente hotarind în unanimitate.
    e) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, adopta propunerea reexaminata de Comisie. Consiliul nu poate modifica propunerea reexaminata a Comisiei decît hotarind în unanimitate.
    f) În cazurile prevăzute la literele c), d) şi e), Consiliul este obligat sa hotărască în termen de trei luni. În lipsa unei decizii în acest termen, propunerea Comisiei este reputat neadoptata.
    g) Termenele prevăzute la literele b) şi f) pot fi prelungite cu maximum o luna, prin acordul comun al Consiliului şi Parlamentului European.*)
    *) Introdus prin art. G.61 TUE.




    ART. 190
    Regulamentele, directivele şi deciziile adoptate împreună de Parlamentul European şi Consiliu, precum şi cele adoptate de Consiliu sau de Comisie trebuie să fie motivate şi trebuie să se refere la orice propunere sau aviz cerut obligatoriu în executarea prezentului tratat.*)
    *) Modificat prin art. G.62 TUE.


    ART. 191
    (1) Regulamentele, directivele şi deciziile adoptate conform procedurii prevăzute în articolul 189 B sînt semnate de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului şi sînt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii. Ele intră în vigoare la data prevăzută în textul lor, sau, în absenta acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.
    (2) Regulamentele Consiliului şi ale Comisiei, precum şi directivele acestor instituţii care se adresează tuturor statelor membre sînt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii. Ele intră în vigoare la data prevăzută în textul lor, sau, în absenta acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.
    (3) Celelalte directive, precum şi deciziile sînt notificate destinatarilor lor şi produc efecte de la aceasta notificare.*)
    *) Modificat prin art. G.63 TUE.


    ART. 192
    Deciziile Consiliului sau ale Comisiei care impun o obligaţie pecuniară în sarcina unor persoane, altele decît statele membre, constituie titluri executorii.
    Executarea silită este guvernata de regulile de procedura civilă în vigoare în statul pe teritoriul căruia are loc. Decizia este investită cu formula executorie, fără îndeplinirea altei formalităţi decît cea a verificării autenticităţii titlului, de autoritatea naţionala desemnată în acest scop de guvernul fiecărui stat membru şi adusă la cunoştinţa Comisiei şi Curţii de Justiţie.
    După îndeplinirea acestor formalităţi la cererea celui interesat, acesta poate proceda la executarea silită conform legislaţiei naţionale, sesizind direct organul competent.
    Executarea silită nu poate fi suspendată decît în baza unei decizii a Curţii de Justiţie. Totuşi, controlul legalităţii măsurilor de executare este de competenţa jurisdictiilor naţionale.

    CAP. 3
    Comitetul economic şi social
    ART. 193
    Se instituie un Comitet economic şi social cu caracter consultativ.
    Comitetul este compus din reprezentanţi ai diferitelor categorii ale vieţii economice şi sociale, mai ales ai producătorilor, agricultorilor, transportatorilor, lucrătorilor, comercianţilor şi mestesugarilor, ai profesiunilor liberale şi ai reprezentanţilor interesului general.

    ART. 194
    Numărul membrilor Comitetului economic şi social este fixat după cum urmează:
    Belgia ..................... 12
    Danemarca .................. 9
    Germania ................... 24
    Grecia ..................... 12
    Spania ..................... 21
    Franţa ..................... 24
    Irlanda .................... 9
    Italia ..................... 24
    Luxemburg .................. 6
    Olanda ..................... 12
    Austria .................... 12
    Portugalia ................. 12
    Finlanda ................... 9
    Suedia ..................... 10
    Marea Britanie ............. 24.
    Membrii Comitetului sînt numiţi de Consiliu, hotarind în unanimitate, pe o perioadă de patru ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.
    Membrii Comitetului nu pot fi legaţi prin mandat imperativ. Ei îşi exercită funcţiile în deplina independenta, în interesul general al Comunităţii.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, stabileşte indemnizaţiile membrilor Comitetului.*)
    *) Textul a fost modificat prin art. G.64 TUE şi completat, în ce priveşte numărul membrilor Comitetului, cu ocazia largirii din 1995 (art. 23 al AA A/FIN/SUE, adaptat prin art. 14 al DA AA A/FIN/SUE).


    ART. 195
    (1) În vederea numirii membrilor Comitetului, fiecare stat membru înaintează Consiliului o lista cuprinzînd un număr de candidaţi dublu faţă de locurile atribuite cetăţenilor săi.
    Compunerea Comitetului trebuie să ia în considerare necesitatea asigurării unei reprezentari adecvate a diferitelor categorii ale vieţii economice şi sociale.

    (2) Consiliul consulta Comisia. El poate cere opinia organizaţiilor europene reprezentative din diferitele sectoare economice şi sociale interesate în activitatea Comunităţii.

    ART. 196
    Comitetul îşi desemnează dintre membrii săi preşedintele şi biroul, pentru o perioadă de doi ani.
    Comitetul îşi stabileşte regulamentul sau intern.
    Comitetul este convocat de preşedintele sau, la cererea Consiliului sau a Comisiei. De asemenea, se poate întruni şi din proprie iniţiativă.*)
    *) Modificat prin art. G.65 TUE.


    ART. 197
    Comitetul cuprinde secţii specializate pentru principalele domenii reglementate de prezentul tratat.
    El conţine, în special, o secţie de agricultura şi o secţie de transporturi, care sînt reglementate de dispoziţiile speciale privitoare la agricultura şi transporturi.
    Funcţionarea secţiilor specializate este guvernata de regulile generale care sînt aplicate Comitetului. Secţiile specializate nu pot fi consultate independent de Comitet.
    Pe de altă parte, în cadrul Comitetului se pot institui subcomitete, care să elaboreze proiecte de avize asupra unor probleme sau în domenii determinate, care urmează să fie supuse deliberării Comitetului.
    Regulamentul intern stabileşte modul. de compunere şi regulile de competenţa privind secţiile specializate şi subcomitetele.

    ART. 198
    Comitetul este consultat în mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute în prezentul tratat. E1 poate fi consultat de aceste instituţii ori de cîte ori ele considera oportuna o astfel de consultare. El poate lua iniţiativa de a emite un aviz în toate cazurile în care considera oportun.
    Dacă considera necesar, Consiliul sau Comisia fixează Comitetului un termen pentru a-şi prezenta avizul, care nu poate fi mai mic de o luna, socotit de la data la care preşedintele primeşte comunicarea care îi este adresată în acest scop. După expirarea termenului, lipsa avizului nu pune problema continuării procedurilor.
    Avizul Comitetului şi avizul secţiei specializate, precum şi conţinutul deliberărilor sînt transmise Consiliului şi Comisiei.*)
    *) Modificat prin art. G.65 TUE.


    CAP. 4
    Comitetul regiunilor
    ART. 198 A
    Se instituie un comitet cu caracter consultativ compus din reprezentanţi ai comunităţilor regionale şi locale, denumit în continuare "Comitetul regiunilor".
    Numărul membrilor Comitetului regiunilor este fixat după cum urmează:

┌──────────────────┬────────────────────┐
│Belgia            │                    │
│..................│                    │
│12                │                    │
│Danemarca         │Luxemburg           │
│............... 9 │................. 6 │
│Germania          │Olanda              │
│................  │....................│
│24                │12                  │
│Grecia            │Austria             │
│..................│................... │
│12                │12                  │
│Spania            │Portugalia          │
│..................│................ 12 │
│21                │Finlanda            │
│Franţa            │.................. 9│
│..................│Suedia              │
│24                │....................│
│Irlanda           │10                  │
│................. │Marea Britanie      │
│9                 │............ 24.    │
│Italia            │                    │
│..................│                    │
│24                │                    │
└──────────────────┴────────────────────┘

    Membrii Comitetului şi un număr egal de supleanţi sînt numiţi pe o perioadă de patru ani de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate, la propunerea statelor membre respective. Mandatul lor poate fi reînnoit.
    Membrii Comitetului nu pot fi legaţi prin mandat imperativ. Ei îşi exercită funcţiile în deplina independenta, în interesul general al Comunităţii.

    ART. 198 B
    Comitetul regiunilor îşi desemnează dintre membrii săi preşedintele şi biroul, pentru o durată de doi ani.
    Comitetul îşi stabileşte regulamentul intern şi îl supune aprobării Consiliului, care hotărăşte în unanimitate.
    Comitetul este convocat de preşedintele sau, la cererea Consiliului sau a Comisiei. E1 se poate întruni şi din proprie iniţiativă.

    ART. 198 C
    Comitetul regiunilor este consultat de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute de prezentul tratat şi în toate celelalte cazuri cînd una din cele doua instituţii o considera oportun.
    În cazul în care considera necesar, Consiliul sau Comisia fixează Comitetului un termen pentru a-şi prezenta avizul, care nu poate fi mai mic de o luna, socotit de la data la care preşedintele primeşte comunicarea care îi este adresată în acest scop. După expirarea termenului, lipsa avizului nu pune problema continuării procedurilor.
    Cînd Comitetul economic şi social este consultat în aplicarea articolului 198, Comitetul regiunilor este informat de Consiliu sau de Comisie cu privire la cererea avizului. În cazul în care Comitetul regiunilor considera ca sînt în joc interese regionale specifice, poate să emita un aviz în acest sens.
    El poate emite un aviz din proprie iniţiativă, în cazurile cînd îl considera util.
    Avizul Comitetului şi un proces-verbal al deliberărilor sînt transmise Consiliului şi Comisiei.

    CAP. 5
    Banca Europeană de Investiţii
    ART. 198 D
    Banca Europeană de Investiţii are personalitate juridică. Membrii Băncii Europene de Investitii sînt statele membre.
    Statutul Băncii Europene de Investiţii face obiectul unui protocol anexa la prezentul tratat.

    ART. 198 E
    Banca Europeană de Investiţii are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrata şi neîntreruptă a pieţei comune în interesul Comunităţii, apelind la pieţele de capital şi la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi şi garanţii şi fără a urmări un scop lucrativ, finanţarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei:
    a) proiecte care vizează dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate;
    b) proiecte care vizează modernizarea sau conversiunea întreprinderilor sau crearea de noi activităţi ca urmare a instituirii progresive a pieţei comune, care, prin amploarea sau prin natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre;
    c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre.

    În îndeplinirea misiunii sale, Banca facilitează finanţarea programelor de investiţii, conjugat cu asistenţa acordată de fondurile structurale şi de alte instrumente financiare ale Comunităţii.

    TITLUL II
    Dispoziţii financiare
    ART. 199
    Toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii, inclusiv cele care se referă la Fondul social european, trebuie estimate pentru fiecare exerciţiu financiar şi trebuie evidentiate în buget.
    Cheltuielile administrative ale instituţiilor, ocazionate de dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană care privesc politica externa şi de securitate socială şi cooperarea în domeniile justiţiei şi ale afacerilor interne, sînt suportate din buget. Cheltuielile operationale ocazionate de aplicarea susmentionatelor dispoziţii pot fi suportate din buget, în condiţiile prevăzute de acesta.
    Veniturile şi cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate.

    ART. 200
    (abrogat)*)
    *) Abrogat de art. G.70 TUE; acest articol care prevedea repartizarea contribuţiilor financiare ale statelor a devenit caduc odată cu instituirea sistemului de resurse proprii (1970).


    ART. 201
    Bugetul este finanţat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.
    Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adopta dispoziţiile privind sistemul de resurse proprii al Comunităţii şi recomanda statelor membre adoptarea acestuia, în conformitate cu normele lor constituţionale corespunzătoare.*)
    *) Modificat prin art. G.71 TUE.


    ART. 201 A
    În vederea asigurării disciplinei bugetare, Comisia, înainte de a prezenta o propunere de act comunitar, de a-şi modifica propriile propuneri sau de a adopta măsuri de executare care ar putea afecta serios bugetul, trebuie să asigure ca aceste propuneri sau măsuri pot fi finanţate în limitele resurselor proprii ale Comunităţii care rezultă din dispoziţiile fixate de Consiliu în virtutea articolului 201.*)
    *) Introdus prin art. G.72 TUE.


    ART. 202
    Cheltuielile arătate în buget sînt autorizate pe durata unui exerciţiu financiar, în afară unor dispoziţii contrare ale regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209.
    În condiţiile care vor fi determinate în aplicarea articolului 209, sumele alocate pentru alte cheltuieli decît cele cu personalul, neutilizate pînă la sfîrşitul exerciţiului financiar, nu pot fi reportate decît la exerciţiul financiar următor.
    Sumele alocate sînt clasificate pe capitole care grupează cheltuielile după natura şi destinaţia lor şi, dacă este nevoie, pe subdiviziuni, conform regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209.
    Cheltuielile Parlamentului European, ale Consiliului, ale Comisiei şi ale Curţii de Justiţie fac obiectul unor părţi separate din buget, fără a aduce atingere regimului special al unor cheltuieli comune.

    ART. 203
    (1) Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
    (2) Fiecare instituţie a Comunităţii întocmeşte, pînă la 1 iulie, o estimare a cheltuielilor sale. Comisia grupează aceste estimari într-un anteproiect de buget. Ea îi ataşează un aviz care poate conţine estimari diferite.
    Acest anteproiect cuprinde o estimare a veniturilor şi o estimare a cheltuielilor.

    (3) Consiliul trebuie să fie sesizat de Comisie cu privire la anteproiectul de buget cel tirziu la data de 1 septembrie a anului care precede execuţia bugetară.
    Ori de cîte ori intenţionează să se abata de la anteproiect, Consiliul consulta Comisia şi, cînd este cazul, celelalte instituţii interesate.
    Consiliul stabileşte proiectul de buget hotarind cu majoritate calificată şi îl transmite Parlamentului European.

    (4) Proiectul de buget trebuie înaintat Parlamentului European cel tirziu pînă la data de 5 octombrie a anului care precede execuţia bugetară.
    Parlamentul European are dreptul sa amendeze proiectul de buget cu majoritatea membrilor săi şi sa propună Consiliului, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate, modificări ale proiectului în privinta cheltuielilor care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din acte adoptate în virtutea acestuia.
    Dacă în termen de patruzeci şi cinci de zile de la comunicarea proiectului de buget Parlamentul European şi-a dat aprobarea, bugetul este adoptat definitiv. Dacă, în acest termen, Parlamentul European nu a amendat proiectul de buget şi nici nu a propus vreo modificare a acestuia, bugetul se considera adoptat definitiv.
    Dacă, în acest termen, Parlamentul European a adoptat amendamente sau a propus modificări, proiectul de buget astfel amendat sau însoţit de propuneri de modificare este transmis Consiliului.

    (5) După ce a deliberat asupra proiectului de buget împreună cu Comisia şi, dacă este necesar, împreună cu celelalte instituţii interesate, Consiliul hotărăşte în condiţiile următoare:
    a) Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, poate să modifice fiecare din amendamentele adoptate de Parlamentul European;
    b) În ce priveşte propunerile de modificare:
    - dacă o modificare propusă de Parlamentul European nu are ca efect creşterea sumei globale a cheltuielilor unei instituţii, mai ales datorită faptului ca majorarea cheltuielilor pe care ar implica-o ar fi compensata expres de una sau mai multe modificări propuse care diminuează în mod corespunzător cheltuielile, Consiliul poate să respingă aceasta propunere de modificare, hotarind cu majoritate calificată. În lipsa unei decizii de respingere, propunerea de modificare este acceptată;
    – dacă o modificare propusă de Parlamentul European are ca efect creşterea sumei globale a cheltuielilor unei instituţii, Consiliul poate să accepte aceasta propunere de modificare, hotarind cu majoritate calificată. În lipsa unei decizii de acceptare, propunerea de modificare este respinsă;
    – dacă în aplicarea dispoziţiilor vreunuia din cele doua alineate precedente Consiliul a respins o propunere de modificare, el poate, hotarind cu majoritate calificată, fie sa menţină suma prevăzută în proiectul de buget, fie sa fixeze o alta suma.

    Proiectul de buget este modificat pe baza propunerilor de modificare acceptate de Consiliu.
    Dacă în termen de cincisprezece zile de la comunicarea proiectului de buget Consiliul nu a modificat nici unul din amendamentele adoptate de Parlamentul European şi dacă propunerile de modificare prezentate de acesta au fost acceptate, bugetul se considera adoptat definitiv. Consiliul informează Parlamentul European despre faptul că nu a modificat nici unul dintre amendamente şi ca propunerile de modificare au fost acceptate.
    Dacă, în acest termen, Consiliul a modificat unul sau mai multe din amendamentele adoptate de Parlamentul European sau dacă propunerile de modificare prezentate de acesta au fost respinse sau modificate, proiectul de buget modificat este transmis din nou Parlamentului European. Consiliul îi prezintă acestuia rezultatul deliberărilor sale.

    (6) În termen de cincisprezece zile de la comunicarea proiectului de buget Parlamentul European, informat cu privire la răspunsul dat propunerilor sale de modificare, poate să amendeze sau sa respingă modificările aduse de Consiliu amendamentelor sale, hotarind cu majoritatea membrilor care îl compun şi cu trei cincimi din voturile exprimate, şi adopta bugetul în consecinţa. Dacă Parlamentul European nu a hotărît în acest termen, bugetul se considera adoptat definitiv.
    (7) Cînd procedura prevăzută în prezentul articol este îndeplinită, preşedintele Parlamentului European constata ca bugetul este definitiv adoptat.
    (8) Totuşi, Parlamentul European, hotarind cu majoritatea membrilor săi şi cu două treimi din voturile exprimate, poate respinge proiectul de buget pentru motive importante şi poate cere să-i fie prezentat un nou proiect.
    (9) Pentru ansamblul cheltuielilor - altele decît cele care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din actele adoptate în virtutea acestuia - se fixează o rata de creştere anuală maxima în raport cu cheltuielile de aceeaşi natura din exerciţiul financiar în curs.
    Comisia, după consultarea Comitetului de politica economică, stabileşte rata maxima, care rezultă:
    - din evoluţia volumului produsului naţional brut în cadrul Comunităţii,
    – din variatia medie a bugetelor statelor membre şi
    – din evoluţia costului vieţii în decursul ultimului exerciţiu bugetar.

    Pînă la 1 mai, rata maxima este comunicată tuturor instituţiilor Comunităţii. Acestea sînt obligate sa o respecte în cursul procedurii bugetare, sub rezerva dispoziţiilor alineatelor 4 şi 5 ale prezentului paragraf.
    Dacă, pentru alte cheltuieli decît cele care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din actele adoptate în virtutea acestuia, rata de creştere care rezultă din proiectul de buget stabilit de Consiliu este mai mare decît jumătate din rata maxima, Parlamentul European, exercitindu-şi dreptul de a formula amendamente, poate mari suma totală a cheltuielilor susmenţionate în limita jumătăţii ratei maxime.

    Dacă Parlamentul European, Consiliul sau Comisia considera ca activităţile Comunităţilor necesita o creştere a cheltuielilor care depăşeşte rata stabilită prin procedura prevăzută de prezentul paragraf, poate fi stabilită o noua rata prin acordul Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, şi al Parlamentului European, care hotărăşte cu majoritatea membrilor săi şi cu trei cincimi din voturile exprimate.
    (10) Fiecare instituţie îşi exercită puterile conferite prin prezentul articol cu respectarea dispoziţiilor prezentului tratat şi a actelor adoptate în virtutea acestuia, mai ales a celor care privesc resursele proprii ale Comunităţilor şi echilibrul veniturilor şi cheltuielilor.*)
    *) Acest text a fost introdus prin art. 12 din Tratatul de modificare a dispoziţiilor financiare din Tratatele institutive şi din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975.


    ART. 204
    Dacă pînă la începutul unui exerciţiu financiar bugetul nu a fost încă votat, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe fiecare capitol sau pe alta diviziune bugetară, conform dispoziţiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209, în limita unei doisprezecimi din fondurile alocate în bugetul exerciţiului precedent, fără ca prin aceasta să se pună la dispoziţia Comisiei fonduri care depăşesc o doisprezecime a celor prevăzute în proiectul de buget aflat în curs de pregătire.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, poate să autorizeze cheltuieli care depăşesc o doisprezecime, dacă celelalte condiţii fixate în primul alineat sînt respectate.
    Dacă aceasta decizie priveşte alte cheltuieli decît cele care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din actele adoptate în virtutea acestuia, Consiliul o transmite imediat Parlamentului European; în termen de treizeci de zile, Parlamentul European, hotarind cu majoritatea membrilor săi şi cu trei cincimi din voturile exprimate, poate lua o decizie diferita asupra acestor cheltuieli în ceea ce priveşte partea care depăşeşte doisprezecimea vizata în primul alineat. Aceasta parte din decizia Consiliului este suspendată pînă cînd Parlamentul European adopta o decizie. Dacă în termenul prevăzut, Parlamentul European nu a luat o decizie diferita de decizia Consiliului, aceasta din urma se considera adoptată definitiv.
    Deciziile prevăzute în alineatele 2 şi 3 stabilesc măsurile necesare în materia resurselor care asigura aplicarea prezentului articol.*)
    *) Textul iniţial al articolului a fost modificat prin art. 13 din Tratatul de modificare a dispoziţiilor financiare din Tratatele institutive şi din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975.


    ART. 205
    Comisia executa bugetul potrivit dispoziţiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209, pe propria responsabilitate şi în limitele fondurilor alocate, conform principiului bunei gestiuni financiare.
    Regulamentul prevede măsurile particulare, care reglementează participarea fiecărei instituţii la efectuarea propriilor sale cheltuieli.
    În cadrul bugetului, Comisia poate proceda la transferarea de fonduri fie dintr-un capitol în altul, fie dintr-o subdiviziune în alta, în limitele şi condiţiile fixate de regulamentul adoptat în aplicarea articolului 209.*)
    *) Modificat prin art. G.75 TUE


    ART. 205 bis
    Comisia prezintă anual Consiliului şi Parlamentului European conturile exerciţiului precedent, aferente operaţiunilor bugetare. Pe lîngă acestea, ea le comunică şi un bilanţ financiar care descrie activul şi pasivul Comunităţii.*)
    *) Articolul a fost adăugat prin art. 14 din Tratatul de modificare a dispoziţiilor financiare din Tratatele institutive şi din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975.


    ART. 206
    (I) Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăşte cu majoritate calificată, descarca Comisia de executarea bugetului. În acest scop, Consiliul şi Parlamentul examinează pe rind conturile şi bilanţul financiar prevăzute în articolul 205 bis, raportul anual al Curţii de Conturi şi răspunsurile instituţiilor controlate la observaţiile Curţii de Conturi, precum şi rapoartele speciale pertinente ale acesteia.
    (2) Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop aflat în legătură cu exercitarea atribuţiilor sale în materia execuţiei bugetare, Parlamentul European poate cere audierea Comisiei cu privire la efectuarea cheltuielilor sau cu privire la funcţionarea sistemului de control financiar. Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informaţie necesară.
    (3) Comisia ia toate măsurile pentru a da curs observaţiilor care însoţesc deciziile de descărcare, altor observaţii ale Parlamentului European privind efectuarea cheltuielilor, precum şi comentariilor care însoţesc recomandările de descărcare adoptate de Consiliu.
    La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia prezintă rapoarte privind măsurile luate în lumina acestor observaţii şi comentarii şi, mai ales, privind instrucţiunile date serviciilor însărcinate cu executarea bugetului. Aceste rapoarte sînt transmise şi Curţii de Conturi.*)
    *) Textul iniţial al articolului 206 a fost abrogat prin articolul G.75 TUE, dar în fapt a fost transferat fără modificări la articolele 188 B şi 188 C.



    ART. 206 bis şi terţ
    (abrogate)*)
    *) Devenite articolele 188 B şi C.


    ART. 207
    Bugetul este stabilit în unitatea de cont fixată conform dispoziţiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 209.
    Contribuţiile financiare prevăzute în paragraful I din articolul 200 sînt puse la dispoziţia Comunităţii de statele membre, în moneda lor naţionala.
    Soldurile disponibile ale acestor contribuţii sînt depuse la trezoreria statelor membre sau la alte organisme prevăzute de acestea. Pe durata acestui depozit, fondurile depuse îşi conserva valoarea corespunzătoare paritatii în vigoare în ziua depozitului, în raport cu unitatea de cont prevăzută în alineatul 1.
    Aceste disponibilitati pot fi investite în condiţii care fac obiectul unor acorduri între Comisie şi statele membre în cauza.
    Regulamentul adoptat în aplicarea articolului 209 determina condiţiile tehnice în care sînt efectuate operaţiunile financiare referitoare la Fondul social european.

    ART. 208
    Cu condiţia informării autorităţilor competente ale statelor în cauza, Comisia poate transfera în moneda unuia dintre statele membre active pe care le deţine în moneda unui alt stat membru, în măsura necesară utilizării lor pentru obiectivele cărora le sînt destinate prin prezentul tratat. În măsura în care este posibil, Comisia evita să efectueze astfel de transferuri, dacă deţine active disponibile sau mobilizabile în moneda de care are nevoie.
    Comisia comunică cu fiecare din statele membre prin autoritatea desemnată de statul în cauza. În efectuarea operaţiunilor financiare, ea poate recurge la banca de emisiune a statului membru în cauza sau la o alta instituţie financiară cu privire la care statul şi-a dat acordul.

    ART. 209
    Consiliul, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei după consultarea Parlamentului European şi după obţinerea avizului Curţii de Conturi:
    a) adopta regulamentele financiare care precizează mai ales procedurile privitoare la stabilirea şi executarea bugetului şi la predarea şi verificarea conturilor;
    b) fixează modalităţile şi procedura prin care veniturile bugetare prevăzute în regimul resurselor proprii ale Comunităţii sînt puse la dispoziţia Comisiei şi defineste măsurile aplicabile pentru a răspunde, cînd este cazul, nevoilor trezoreriei;
    c) determina regulile şi organizează controlul sarcinilor controlorilor financiari, ordonatorilor şi contabililor.*)
    *) Articolul a fost modificat prin art. 18 din Tratatul de modificare a dispoziţiilor financiare din Tratatele institutive şi din Tratatul de fuziune, din 22 iulie 1975; prin art. G.76 a fost adăugată sintagma "controlori financiari".



    ART. 209 A
    Pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţii, statele membre iau aceleaşi măsuri cu cele pe care le iau pentru combaterea fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.
    Fără a aduce atingere altor dispoziţii ale prezentului tratat, statele membre îşi coordonează acţiunea care vizează protejarea intereselor financiare ale Comunităţii contra fraudei. În acest scop, ele organizează, cu ajutorul Comisiei, o colaborare strinsa şi regulată între serviciile competente ale administraţiilor lor.*)
    *) Introdus prin art. G.77 TUE.


     PARTEA A SASEA
    DISPOZIŢII GENERALE ŞI FINALE
    ART. 210
    Comunitatea are personalitate juridică.

    ART. 211
    În fiecare dintre statele membre, Comunitatea poseda capacitatea juridică cea mai larga recunoscută persoanelor juridice de legislatiile naţionale; ea poate, în special, sa dobindeasca şi sa înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi sa stea în justiţie. În acest scop, Comunitatea este reprezentată de Comisie.

    ART. 212
    (Articol abrogat prin articolul 24, paragraful 2, din Tratatul de fuziune şi înlocuit de articolul 24, paragraful 1 avînd următorul conţinut:
    (1) Funcţionarii şi alţi agenţi ai Comunităţii Europene a Carbunelui şi Otelului, ai Comunităţii Economice Europene şi ai Comunităţii Europene a Energiei Atomice devin, de la data intrării în vigoare a prezentului tratat, funcţionari şi alţi agenţi ai Comunităţilor Europene şi fac parte din administraţia unica a acestor Comunităţi.
    Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea altor instituţii interesate, adopta statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene şi regimul aplicabil altor agenţi ai acestor Comunităţi.


    ART. 213
    Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sînt încredinţate, Comisia poate aduna toate informaţiile şi poate proceda la toate verificările necesare, în limitele şi condiţiile fixate de Consiliu, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat.

    ART. 214
    Membrii instituţiilor Comunităţii, membrii comitetelor, precum şi funcţionarii şi agenţii Comunităţii sînt obligaţi, chiar şi după încetarea funcţiilor lor, sa nu divulge informaţiile care, prin natura lor, sînt sub incidenţa secretului profesional şi, mai ales, informaţiile referitoare la întreprinderi, la relaţiile lor comerciale sau la elementele lor de cost.

    ART. 215
    Răspunderea contractuală a Comunităţii este guvernata de legea aplicabilă contractului în cauza.
    În materie de răspundere extracontractuală, Comunitatea trebuie să repare, conform principiilor generale de drept comune statelor membre, daunele produse de instituţiile sale sau de agenţii săi aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor.
    Alineatul 2 se aplică în aceleaşi condiţii şi daunelor produse de BCE sau de agenţii săi aflaţi în exerciţiul funcţiunii lor*).
    Răspunderea personală a agenţilor fala de Comunitate este reglementată în dispoziţiile care fixează statutul sau regimul care le este aplicabil.
    *) Alineat introdus prin art. G.78 TUE.


    ART. 216
    Sediul instituţiilor Comunităţii este stabilit prin acordul comun al guvernelor statelor membre.

    ART. 217
    Regimul lingvistic al instituţiilor Comunităţii este stabilit fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute în regulamentul Curţii de Justiţie - de Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.

    ART. 218
    (Articol abrogat prin articolul 28, alineatul 2 din Tratatul de fuziune)
    [A se vedea articolul 28, alineatul 1 din Tratatul de fuziune, avînd următorul conţinut:
    Comunitatile Europene se bucura pe teritoriul statelor membre de privilegiile şi imunităţile necesare îndeplinirii misiunii lor, în condiţiile stabilite în protocolul anexa la prezentul tratat. Dispoziţia este valabilă şi pentru Banca Europeană de Investiţii.]

    ART. 219
    Statele membre se angajează sa nu supună nici un diferend privind interpretarea sau aplicarea prezentului tratat unui alt mod de soluţionare decît cele prevăzute de acest tratat.

    ART. 220
    Statele membre încep negocieri între ele, dacă este nevoie, pentru a garanta cetăţenilor lor:
    - protecţia persoanelor, exercitarea şi protecţia drepturilor în condiţiile acordate de fiecare stat propriilor cetăţeni;
    – eliminarea dublei impuneri în interiorul Comunităţii;
    – recunoaşterea reciprocă a societăţilor în sensul alineatului 2 din articolul 58, menţinerea personalităţii juridice în cazul transferării sediului dintr-o ţara în alta şi posibilitatea fuziunii unor societăţi supuse unor legislaţii naţionale diferite;
    – simplificarea formalităţilor privitoare la recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărîrilor judecătoreşti precum şi a sentinţelor arbitrale.


    ART. 221
    În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, statele membre vor acorda cetăţenilor altor state membre tratamentul naţional în ceea ce priveşte participarea la capitalul societăţilor, în sensul articolului 58, fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii ale prezentului tratat.

    ART. 222
    Prezentul tratat nu aduce nici o atingere regimului proprietăţii din statele membre.

    ART. 223
    (1) Dispoziţiile prezentului tratat nu împiedica aplicarea următoarelor reguli:
    a) nici un stat membru nu este obligat sa furnizeze informaţii a căror divulgare o considera contrară intereselor esenţiale ale securităţii sale;
    b) orice stat membru poate lua măsurile pe care le considera necesare pentru protecţia intereselor esenţiale ale securităţii sale şi care sînt în legătură cu producţia sau comerţul cu arme, cu muniţii sau cu material de război; aceste măsuri nu trebuie să afecteze condiţiile de concurenta în cadrul pieţei comune în ce priveşte produsele care nu sînt destinate unor scopuri specific militare.

    (2) Pe parcursul primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotarind în unanimitate, stabileşte lista de produse cărora li se aplică dispoziţiile paragrafului 1, litera b).
    (3) Consiliul poate modifica aceasta lista, hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei.

    ART. 224
    Statele membre se consulta pentru a adopta de comun acord dispoziţiile necesare pentru a evita ca funcţionarea pieţei comune să fie afectată de măsurile pe care un stat membru poate fi nevoit să le ia în cazul unor tulburări interne grave care afectează ordinea publică, în caz de război sau de tensiune internationala grava care constituie un pericol de război, sau pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate în vederea menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.

    ART. 225
    Dacă măsuri luate în împrejurările prevăzute în articolele 223 şi 224 au ca efect distorsionarea condiţiilor de concurenta în cadrul pieţei comune, Comisia examinează împreună cu statul vizat modul în care aceste măsuri pot fi adaptate normelor stabilite prin prezentul tratat.
    Prin derogare de la procedura prevăzută în articolele 169 şi 170, Comisia sau orice stat membru poate sesiza direct Curtea de Justiţie, dacă considera ca un alt stat membru foloseşte în mod abuziv puterile prevăzute în articolele 223 şi 224. Curtea de Justiţie hotărăşte în şedinţa secreta.

    ART. 226
    (1) Dacă în timpul perioadei de tranzitie se ivesc dificultăţi grave care pot persista într-un sector al activităţii economice sau dificultăţi care ar putea duce la deteriorarea grava a situaţiei economice dintr-o regiune, un stat membru poate cere să fie autorizat sa adopte măsuri de salvgardare pentru a indrepta situaţia şi pentru a adapta sectorul în cauza la economia pieţei comune.
    (2) La cererea statului în cauza, Comisia stabileşte fără întîrziere, printr-o procedură de urgenta, măsurile de salvgardare pe care le considera necesare, precizîndu-le condiţiile şi modalităţile de aplicare.
    (3) Măsurile autorizate în condiţiile paragrafului 2 pot implica derogări de la normele prezentului tratat, în limitele şi pentru perioadele strict necesare atingerii obiectivelor prevăzute în paragraful 1. Trebuie să se acorde prioritate măsurilor care produc cele mai mici tulburări în funcţionarea pieţei comune.

    ART. 227
    (1) Prezentul tratat se aplică Regatului Belgiei, Regatului Danemarcei, Republicii Federale Germania, Republicii Elene, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Irlandei, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Olandei, Republicii Austria, Republicii Portugheze, Republicii Finlanda, Regatului Suediei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
    (2) În ce priveşte departamentele franceze de peste mari, dispoziţiile speciale şi generale ale prezentului tratat care privesc:
    - libera circulaţie a mărfurilor,
    – agricultura, cu excepţia paragrafului 4 din articolul 40,
    – liberalizarea serviciilor,
    – normele de concurenta,
    – măsurile de salvgardare prevăzute în articolele 109 H, 109 I şi 226,
    – instituţiile, sînt aplicabile de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    Condiţiile de aplicare ale altor dispoziţii ale prezentului tratat se determina cel tirziu în doi ani de la intrarea sa în vigoare, prin decizii ale Consiliului adoptate în unanimitate, la propunerea Comisiei.
    În cadrul procedurilor prevăzute de prezentul tratat şi mai ales de articolul 226, instituţiile Comunităţii veghează la dezvoltarea economică şi socială a acestor regiuni.
    (3) ţărilor şi teritoriilor de peste mari, enumerate în anexa IV la prezentul tratat, li se aplică regimul special de asociere prevăzut în a patra parte din acest tratat.
    Prezentul tratat nu se aplică ţărilor şi teritoriilor de peste mari care întreţin relaţii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord care nu sînt menţionate în anexa amintita.
    (4) Dispoziţiile prezentului tratat se aplică teritoriilor europene a căror reprezentare externa a fost asumată de un stat membru.
    (5) Prin derogare de la paragrafele precedente:
    a) Prezentul tratat nu se aplică Insulelor Feroe.
    b) Prezentul tratat nu se aplică zonelor de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în Cipru.
    c) Dispoziţiile prezentului tratat nu sînt aplicabile Insulelor Anglo - Normande şi Insulei Man decît în măsura necesară pentru asigurarea aplicării regimului prevăzut pentru aceste insule de Tratatul privind adeziunea unor noi state membre la Comunitatea Economică Europeană şi la Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, semnat la 22 ianuarie 1972.
    d) Prezentul tratat nu se aplică insulelor Aland. Totuşi, guvernul Finlandei poate notifica, printr-o declaraţie depusa odată cu ratificarea tratatului la guvernul Republicii Italiene, ca acest tratat este aplicabil acestor insule conform dispoziţiilor care figurează în protocolul nr. 2 din Tratatul de adeziune al Regatului Norvegiei, Republicii Austria, Republicii Finlanda şi al Regatului Suediei la Uniunea Europeană. Guvernul Republicii Italiene remite statelor membre o copie certificată conformă cu aceasta declaraţie.*)
    *) Textul paragrafului 2 a fost modificat succesiv după fiecare largire. Conţinutul actual este cel care rezultă din art. 18 al DA AA A/FIN/SUE. Textul paragrafului 2 a fost modificat prin art. G.79 TUE.



    ART. 228
    (1) În cazul în care dispoziţiile prezentului tratat prevăd încheierea unor acorduri între Comunitate şi unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizeaza sa înceapă negocierile necesare. Aceste negocieri sînt conduse de Comisie, care se consulta cu comitetele speciale desemnate de Consiliu pentru a o asista în aceasta sarcina şi în cadrul trasat de directivele pe care Consiliul poate să i le adreseze.
    În exercitarea competentelor care îi sînt atribuite prin prezentul paragraf, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazurilor prevăzute în a doua fraza a paragrafului 2, pentru care hotărăşte în unanimitate.
    (2) Sub rezerva competentelor recunoscute Comisiei în acest domeniu, acordurile sînt încheiate de Consiliu, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăşte în unanimitate cînd acordul se referă la un domeniu în care, pentru adoptarea normelor interne, este cerută unanimitatea, precum şi pentru acordurile prevăzute în articolul 238.
    (3) Consiliul încheie acordurile după consultarea Parlamentului European - cu excepţia acordurilor prevăzute în articolul 113, paragraful 3inclusiv în cazurile în care acordul se referă la un domeniu în care, pentru adoptarea normelor interne, este cerută procedura prevăzută în articolul 189 B sau cea prevăzută în articolul 189 C. Parlamentul European îşi emite avizul într-un termen stabilit de Consiliu, în funcţie de urgenta. În lipsa unui aviz în acest termen, Consiliul poate hotărî.
    Prin derogare de la dispoziţiile alineatului precedent, acordurile prevăzute în articolul 238, alte acorduri care creează un cadru instituţional specific în organizarea procedurilor de cooperare, acordurile care au implicaţii bugetare importante pentru Comunitate şi acordurile care implica o modificare a unui act adoptat conform procedurii prevăzute în articolul 189 B se încheie după obţinerea avizului conform al Parlamentului European.
    În caz de urgenta, Consiliul şi Parlamentul European pot stabili un termen limita pentru emiterea avizului conform.
    (4) La încheierea unui acord, Consiliul, prin derogare de la dispoziţiile paragrafului 2, poate imputernici Comisia sa aprobe modificările în numele Comunităţii atunci cînd acordul prevede că modificările trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de un organ înfiinţat prin respectivul acord; Consiliul poate supune aceasta împuternicire anumitor condiţii speciale.
    (5) Cînd Consiliul intenţionează sa încheie un acord care implica amendamente la prezentul tratat, mai întîi trebuie adoptate amendamentele, conform procedurii prevăzute în articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeană.
    (6) Consiliul, Comisia sau un stat membru pot solicita avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea acordului avut în vedere cu dispoziţiile prezentului tratat. Dacă avizul Curţii de Justiţie este negativ, acordul nu poate intră în vigoare decît în condiţiile stabilite în articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeana.
    (7) Acordurile încheiate în condiţiile stabilite de prezentul articol sînt obligatorii pentru instituţiile Comunităţii şi pentru statele membre.*)
    *) Modificat prin art. G.80 TUE.


    ART. 228 A
    Dacă o poziţie comuna sau o acţiune comuna adoptate în virtutea dispoziţiilor Tratatului privind Uniunea Europeană care privesc politica externa şi de securitate comuna prevăd o acţiune a Comunităţii care vizează întreruperea sau reducerea în tot sau în parte a relaţiilor economice ale comunităţii cu una sau mai multe tari terţe, Consiliul, hotarind cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, ia măsurile urgente necesare*)
    *) Introdus prin art. G.81 TUE.


    ART. 229
    Comisia asigura menţinerea oricărei legături utile cu organele Naţiunilor Unite, cu cele ale instituţiilor sale specializate şi cu cele ale Acordului general asupra tarifelor vamale şi comerţului (GATT).
    De asemenea, ea asigura menţinerea celorlalte legături utile cu orice alte organizaţii internaţionale.

    ART. 230
    Comunitatea stabileşte orice formă adecvată de cooperare cu Consiliul Europei.

    ART. 231
    Comunitatea stabileşte o colaborare strinsa cu Organizaţia de cooperare şi dezvoltare economică, ale carei modalităţi sînt fixate de comun acord*)
    *) Textul a fost modificat prin art. G.82 TUE; anterior, denumirea OCDE era Organizaţia Europeană a Cooperării Economice.


    ART. 232
    (1) Dispoziţiile prezentului tratat nu le modifica pe cele care instituie Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Otelului, mai ales în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile statelor membre, puterile instituţiilor acestei Comunităţi şi normele impuse de acest tratat pentru funcţionarea pieţei comune a carbunelui şi otelului.
    (2) Dispoziţiile prezentului tratat nu deroga de la prevederile Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

    ART. 233
    Dispoziţiile prezentului tratat nu împiedica existenta şi înfăptuirea uniunilor regionale între Belgia şi Luxemburg, între Belgia, Luxemburg şi Olanda, în măsura în care obiectivele acestor uniuni regionale nu sînt atinse prin aplicarea prezentului tratat.

    ART. 234
    Drepturile şi obligaţiile care rezultă din convenţiile încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat între unul sau mai multe state membre pe de o parte şi unul sau mai multe state terţe pe de altă parte, nu sînt afectate de dispoziţiile prezentului tratat.
    În măsura în care aceste convenţii nu sînt compatibile cu prezentul tratat, statul sau statele membre în cauza iau toate măsurile adecvate pentru a elimina incompatibilităţile constatate. În acest scop şi dacă se impune, statele membre îşi acorda reciproc asistenţa necesară şi adopta, cînd este cazul, o atitudine comuna.
    În aplicarea convenţiilor vizate de primul alineat, statele membre iau în considerare faptul ca avantajele consimţite prin prezentul tratat de fiecare stat membru fac parte integrantă din instituirea Comunităţii şi, din acest motiv, sînt inseparabil legate de crearea instituţiilor comune, de atribuirea competentelor în favoarea acestora şi de asigurarea aceloraşi avantaje pentru toate celelalte state membre.

    ART. 235
    Dacă realizarea - în cadrul funcţionarii pieţei comune - a unui obiectiv al Comunităţii impune o acţiune a Comunităţii, fără ca prezentul tratat sa fi prevăzut puterile de acţiune cerute în acest scop, Consiliul ia măsurile adecvate hotarind în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European.

    ART. 236 şi 237
    (abrogate)

    ART. 238
    Comunitatea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, pentru realizarea unei asocieri care implica drepturi şi obligaţii reciproce, acţiuni comune şi proceduri speciale*).
    *) Modificat prin G.84 TUE.


    ART. 239
    Protocoalele care constituie anexe la prezentul tratat prin acordul comun al statelor membre, fac parte integrantă din acesta.

    ART. 240
    Prezentul tratat este încheiat pe durata nelimitată.
    Intrarea în funcţiune a instituţiilor

    ART. 241
    Consiliul se întruneşte în termen de o luna de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    ART. 242
    Consiliul ia toate măsurile adecvate pentru constituirea Comitetului economic şi social în termen de trei luni de la prima sa întrunire.

    ART. 243
    Adunarea*) se întruneşte în termen de doua luni de la prima întrunire a Consiliului, la convocarea preşedintelui acestuia, pentru a-şi alege biroul şi a-şi elabora regulamentul intern. Pînă la alegerea biroului, ea este prezidata de decanul de vîrsta.
    *) Termenul de "Adunare" nu a fost înlocuit aici cu cel de "Parlament European" din motive istorice.


    ART. 244
    Curtea de Justiţie intră în funcţie de la numirea membrilor săi. Prima desemnare a preşedintelui se face pe o perioadă de trei ani, în condiţii identice cu cele referitoare la membrii săi.
    Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedura în termen de trei luni de la intrarea sa în funcţie.
    Curtea de Justiţie nu poate fi sesizată decît după publicarea regulamentului sau. Termenul de introducere a acţiunilor nu curge decît de la această dată.
    De la numirea sa, preşedintele Curţii de Justiţie îşi exercită atribuţiile care îi sînt conferite prin prezentul tratat.

    ART. 245
    Comisia intră în funcţie şi îşi asuma sarcinile care îi sînt conferite prin prezentul tratat de la numirea membrilor săi.
    De la intrarea sa în funcţie, Comisia realizează studiile şi stabileşte contactele necesare pentru obţinerea unei imagini de ansamblu asupra situaţiei economice a Comunităţii.

    ART. 246
    (I) Primul exerciţiu financiar începe de la data intrării în vigoare a tratatului şi se încheie la 31 decembrie următor. Totuşi, dacă tratatul intră în vigoare în cursul celui de-al doilea semestru, acest exerciţiu se încheie la 31 decembrie a anului următor celui al intrării în vigoare a tratatului.
    (2) Pînă la adoptarea bugetului aplicabil primului exerciţiu financiar, statele membre plătesc Comunităţii avansuri fără dobinda, care se deduc din contribuţiile lor financiare aferente executării bugetului.
    (3) Pînă la adoptarea statutului funcţionarilor şi regimului aplicabil altor agenţi ai Comunităţii prevăzute în articolul 212, fiecare instituţie îşi recruteaza personalul necesar şi încheie în acest scop contracte pe durata limitată.
    Fiecare instituţie examinează împreună cu Consiliul chestiunile privind numărul, remuneraţia şi repartizarea posturilor.
    Dispoziţii finale


    ART. 247
    Prezentul tratat se va ratifica de Inaltele Părţi Contractante conform normelor lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se vor depune la guvernul Republicii Italiene.
    Prezentul tratat va intră în vigoare în prima zi a lunii următoare depunerii instrumentului de ratificare de ultimul stat semnatar care îndeplineşte aceasta formalitate. Totuşi, dacă depunerea are loc cu mai puţin de cincisprezece zile înainte de începutul lunii următoare, tratatul nu intră în vigoare decît în prima zi a celei de-a doua luni de la data depunerii amintite.

    ART. 248
    Prezentul tratat, redactat într-un exemplar unic în limba germană, în limba franceza, în limba italiana şi în limba olandeza, toate cele patru texte fiind egal autentice, va fi depus în arhivele guvernului Republicii Italiene, care va remite cîte o copie certificată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare*)
    Drept care subsemnaţii plenipotentiari au semnat acest tratat.
    Întocmit la Roma, la douăzeci şi cinci martie o mie noua sute cincizeci şi şapte.
    *) O copie certificată a acestui tratat în limbile engleza, daneza, greaca, irlandeza, portugheză, finlandeza şi suedeza a fost remisă de guvernul italian tuturor statelor părţi.



    ANEXE
    ANEXA I
    Listele A-G prevăzute în articolele 19 şi 20 din tratat (nereprodusă).

    ANEXA II
    Lista prevăzută în articolul 38 din tratat (nereprodusă).

    ANEXA III
    Lista tranzacţiilor invizibile prevăzută în articolul 38 H din tratat (nereprodusă).

    ANEXA IV
    Ţările şi teritoriile de peste mari*) cărora li se aplică dispoziţiile din partea a patra a tratatului
    *) Lista ţărilor şi teritoriilor de peste mari a fost reprodusa cu modificările la zi, asa cum este ea prezentată în editia publicată în 1997 a tratatului.
    Noua Caledonie şi teritoriile dependente
    Polinezia Franceza
    Teritoriul ţărilor australe şi antarctice franceze
    Insulele Wallis-et-Futuna
    Mayotte
    Saint Pierre-et-Miquelon
    Aruba
    Antilele olandeze:
    Bonaire
    Curacao
    Saba
    Sf. Eustatius
    Sf. Maarten
    Anguilla
    Insulele Falkland
    Georgia de Sud şi Insulele Sandwich de Sud
    Bermudele
    Hondurasul Britanic
    Insulele Cayman
    Insulele Turks şi Caicos
    Insulele Virgine Britanice
    Montserrat
    Pitcairn
    Sfînta Elena şi teritoriile dependente
    Teritoriul antarctic britanic
    Teritoriul britanic al Oceanului Indian
    Groenlanda



    PROTOCOALE
    Cu excepţia Protocolului asupra statutului Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene, protocoalele nu au fost reproduse.

    CONVENŢIE DE APLICARE
    Cu privire la asocierea la Comunitate a ţărilor şi teritoriilor de peste mari (nereprodusă).

    ACTUL FINAL
    Conferinţa interguvernamentală pentru piaţa comuna şi EURATOM, instituită la Venetia, la 29 mai 1956 de miniştrii afacerilor externe ai Regatului Belgiei, Republicii Federale Germania, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului şi ai Regatului Olandei, care şi-a desfăşurat lucrările la Bruxelles şi care s-a întrunit pentru finalizarea acestora la Roma, la 25 mai 1957, a adoptat următoarele texte:
    I. 1. Tratat instituind Comunitatea Economică Europeană şi anexele sale,
    2. Protocol asupra statutului Băncii Europene de Investiţii,
    3. Protocol privind comerţul interior german şi problemele conexe,
    4. Protocol referitor la anumite dispoziţii privind Franţa,
    5. Protocol privind Italia,
    6. Protocol privind Marele Ducat al Luxemburgului,
    7. Protocol privind mărfurile originare şi de provenienţă din anumite tari şi care beneficiază de un regim special la importul într-unul din statele membre,
    8. Protocol privind regimul aplicabil produselor care ţin de Comunitatea Europeană a Carbunelui şi Otelului care vizează Algeria şi departamentele de peste mari ale Republicii Franceze,
    9. Protocol privind uleiurile minerale şi unele derivate ale acestora,
    10. Protocol care priveşte aplicarea Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană regiunilor neeuropene ale Regatului Olandei,
    11. Convenţie de aplicare privind asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mari la Comunitate şi anexele sale,
    12. Protocol privind contingentul tarifar pentru importurile de banane,
    13. Protocol privind contingentul tarifar pentru importurile de cafea verde.

    II. 1. Tratat instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi anexele sale,
    2. Protocol privind aplicarea Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice regiunilor neeuropene ale Regatului Olandei.

    III. Convenţia privind anumite instituţii comune ale Comunităţilor Europene (nereprodusă)
    În momentul semnării acestor texte, Conferinţa a adoptat declaraţiile enumerate în continuare şi care sînt anexe la prezentul act:
    1. Declaraţia comuna privind cooperarea cu statele membre ale organizaţiilor internaţionale,
    2. Declaraţia comuna privind Berlinul,
    3. Declaraţia de intenţie în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană a ţărilor independente care aparţin zonei libere,
    4. Declaraţia de intenţie în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană a Regatului Libiei,
    5. Declaraţia de intenţie privind Somalia, aflată în prezent sub tutela Republicii Italiene,
    6. Declaraţia de intenţie în vederea asocierii la Comunitatea Economică Europeană a Surinamului şi a Antilelor Olandeze.

    De asemenea, Conferinţa a luat act de declaraţiile enumerate în continuare şi care sînt anexe la prezentul tratat:
    1. Declaraţie a guvernului Republicii Federale Germania privind definitia resortisantilor germani,
    2. Declaraţie a guvernului Republicii Federale Germania privind aplicarea tratatelor în cazul Berlinului,
    3. Declaraţie a guvernului Republicii Franceze privind cererile de brevete care au ca obiect cunoştinţe cu regim secret din ratiuni de securitate.

    În sfîrşit, Conferinţa a decis sa elaboreze ulterior:
    1. Protocolul asupra statutului Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene,
    2. Protocolul asupra privilegiilor şi imunităţilor Comunităţii Economice Europene,
    3. Protocolul asupra statutului Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene a Energiei Atomice,
    4. Protocolul asupra privilegiilor şi imunităţilor Comunităţii Europene a Energiei Atomice,



    Protocoalele 1 şi 2 constituie anexe la Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană, iar protocoalele 3 şi 4 constituie anexe la Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
    DREPT CARE subsemnaţii plenipotentiari au semnat acest act final.

    DECLARAŢII
    DECLARAŢIE din 25 martie 1957
    a guvernului Republicii Federale Germania privind definitia resortisantilor germani
    Cu ocazia semnării Tratatului instituind Comunitatea Economică Europeană şi a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, guvernul Republicii Federale Germania face următoarea declaraţie:
    "În ceea ce priveşte Republica Federala Germania, prin resortisanti se înţeleg toţi germanii, în sensul definit de Legea fundamentală".
    DECLARAŢIE din 25 martie 1957
    a guvernului Republicii Federale Germania referitoare la aplicarea tratatelor în cazul Landului Berlinului
    Guvernul Republicii Federale Germania îşi rezerva dreptul sa declare, la depunerea instrumentelor de ratificare, ca Tratatul instituind Comunitatea Economică Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Economică a Energiei Atomice se aplică şi Landului Berlinului.


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Alte Institutii,  TRATAT din 25 martie 1957

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016