Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   TRATAT din 25 martie 1957  de instituire a Comunitatii Europene (Versiunea consolidata)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

TRATAT din 25 martie 1957 de instituire a Comunitatii Europene (Versiunea consolidata)

EMITENT: ACT INTERNATIONAL
PUBLICAT: 44> JURNALUL OFICIAL C 325 din 24 decembrie 2002


MAJESTATEA SA REGELE BELGIEI, PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANŢA, PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIA, ALTEŢA SA REGALĂ MAREA DUCESĂ DE LUXEMBOURG, MAJESTATEA SA REGINA OLANDEI*2),
-------
*2) De atunci au devenit membre ale Comunitãţii Europene Regatul Danemarcei, Republica Elenã, Regatul Spaniei, Irlanda, Republica Austria, Republica Portugalia, Republica Finlanda, Regatul Suediei şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

HOTĂRÂŢI sã punã bazele unei uniuni tot mai strânse a popoarelor din Europa,
DECIŞI sã asigure progresul economic şi social al ţãrilor lor printr-o acţiune comunã de eliminare a barierelor care separã Europa,
AFIRMÂND cã obiectivul esenţial al eforturilor lor este îmbunãtãţirea continuã a condiţiilor de trai şi de muncã pentru popoarele lor,
RECUNOSCÂND cã eliminarea obstacolelor existente necesitã o acţiune concertatã pentru garantarea unei expansiuni stabile, a unui comerţ echilibrat şi a unei concurenţe loiale,
NERĂBDĂTORI sã consolideze unitatea economiilor lor şi sã asigure dezvoltarea lor armonioasã prin reducerea diferenţelor existente între diverse regiuni şi a întârzierii pentru regiunile mai puţin favorizate,
DORIND sã contribuie, prin intermediul unei politici comerciale comune, la desfiinţarea treptatã a restricţiilor privind comerţul internaţional,
INTENŢIONÂND sã confirme solidaritatea care leagã Europa şi ţãrile de peste mãri şi dorind sã asigure dezvoltarea prosperitãţii lor, în conformitate cu principiile Cartei Naţiunilor Unite,
DECIŞI astfel sã-şi uneascã forţele pentru menţinerea şi consolidarea pãcii şi libertãţii şi invitând celelalte popoare ale Europei care le împãrtãşesc idealul sã se alãture eforturilor lor,
HOTĂRÂŢI sã promoveze dezvoltarea celui mai înalt nivel posibil de cunoaştere pentru popoarele lor printr-un larg acces la educaţie şi prin modernizarea continuã a acesteia,
AU DECIS sã instituie o COMUNITATE EUROPEANĂ şi în acest scop i-au desemnat ca Plenipotenţiari pe:
(Lista plenipotenţiarilor nu este reprodusã)
CARE, dupã ce au fãcut un schimb al împuternicirilor lor depline, recunoscute ca fiind în formã corectã şi corespunzãtoare, au convenit dupã cum urmeazã.

PARTEA I
PRINCIPII

ART. 1
Prin acest tratat, ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE instituie o COMUNITATE EUROPEANĂ.
ART. 2
Comunitatea, prin instituirea unei pieţe comune şi a unei uniuni economice şi monetare şi prin implementarea politicilor şi activitãţilor comune prevãzute în art. 3 şi 4, are misiunea de a promova în cadrul Comunitãţii o desfãşurare armonioasã, echilibratã şi durabilã a activitãţilor economice, un nivel ridicat al încadrãrii în muncã şi al protecţiei sociale, egalitatea dintre bãrbaţi şi femei, o dezvoltare durabilã şi neinflaţionistã, un înalt nivel al concurenţei şi al convergenţei performanţei economice, un înalt nivel al protejãrii şi îmbunãtãţirii calitãţii mediului, creşterea nivelului de trai şi a calitãţii vieţii, coeziunea economicã şi socialã şi solidaritatea între statele membre.
ART. 3
În scopul celor enunţate în art. 2, activitãţile Comunitãţii includ, în condiţiile şi în conformitate cu programul prevãzute de prezentul tratat:
(a) interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative cu privire la importul şi exportul de mãrfuri şi a tuturor celorlalte mãsuri care au efecte similare;
(b) o politicã comercialã comunã;
(c) o piaţã internã caracterizatã prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor în calea circulaţiei libere a mãrfurilor, persoanelor, serviciilor şi de capital;
(d) mãsuri care privesc intrarea şi circulaţia persoanelor, aşa cum prevede Titlul IV;
(e) o politicã comunã în domeniul agriculturii şi al pescuitului;
(f) o politicã comunã în domeniul transportului;
(g) un sistem care sã garanteze faptul cã concurenţa pe piaţa internã nu va fi afectatã;
(h) armonizarea legislaţiei statelor membre în mãsura în care aceasta este necesarã pentru funcţionarea pieţei comune;
(i) promovarea coordonãrii dintre politicile privind încadrarea în muncã a statelor membre în vederea creşterii eficienţei lor prin dezvoltarea unei strategii coordonate de încadrare în muncã;
(j) o politicã în sfera socialã care sã includã Fondul Social European;
(k) consolidarea coeziunii economice şi sociale;
(l) o politicã în domeniul mediului;
(m) consolidarea concurenţei în cadrul industriei comunitare;
(n) promovarea cercetãrii şi dezvoltãrii tehnologice;
(o) încurajarea instituirii şi dezvoltãrii de reţele trans-europene;
(p) contribuţia la atingerea unui nivel ridicat de protecţie a sãnãtãţii;
(q) contribuţia la educaţie şi calificare de calitate şi la înflorirea culturilor statelor membre;
(r) o politicã în sfera dezvoltãrii cooperãrii;
(s) asocierea ţãrilor şi a teritoriilor de peste mãri pentru o intensificare a schimburilor comerciale şi pentru promovarea unei dezvoltãri economice şi sociale solidare;
(t) contribuţia la consolidarea protecţiei consumatorului;
(u) mãsuri în domeniul energetic, al protecţiei civile şi al turismului.
2. În toate activitãţile prevãzute în acest articol, Comunitatea va urmãri eliminarea inegalitãţilor şi promovarea egalitãţii dintre bãrbaţi şi femei.
ART. 4
1. În scopul celor enunţate în art. 2, printre activitãţile statelor membre şi ale Comunitãţii se va regãsi, dupã cum se prevede în acest tratat şi în conformitate cu programul prezentat aici, adoptarea unei politici economice care se va baza pe o strânsã coordonare a politicilor economice ale statelor membre, privind piaţa internã şi definirea obiectivelor comune, şi care va fi condusã în conformitate cu principiul unei economii de piaţã deschise în care existã o concurenţã liberã.
2. Simultan cu cele mai sus menţionate, dupã cum se prevede în acest tratat şi în conformitate cu programul şi cu procedurile prezentate aici, printre aceste activitãţi se vor regãsi stabilirea irevocabilã a cursurilor valutare care conduce la introducerea unei monede unice, unitatea monetarã europeanã, şi definirea şi conducerea unei politici monetare unice şi a unei politici de curs valutar unice al cãror obiectiv fundamental este menţinerea stabilitãţii preţurilor şi, fãrã a aduce atingere acestui obiectiv, susţinerea politicilor economice generale în cadrul Comunitãţii, în conformitate cu principiul unei economii de piaţã deschise în care existã o concurenţã liberã.
3. Aceste activitãţi ale statelor membre şi ale Comunitãţii vor presupune respectarea urmãtoarelor principii directoare: preţuri stabile, finanţe publice şi condiţii monetare stabile şi o balanţã de plãţi stabilã.
ART. 5
Comunitatea hotãrãşte în limita puterilor care i-au fost conferite prin acest tratat şi a obiectivelor care i-au fost încredinţate prin acesta.
În sferele care nu intrã în competenţa sa exclusivã, Comunitatea va întreprinde o acţiune, în conformitate cu principiul subsidiaritãţii, doar dacã şi în mãsura în care obiectivele acţiunii propuse nu pot fi realizate în întregime de cãtre statele membre şi, prin urmare, pot fi realizate mai uşor de Comunitate, având în vedere proporţiile şi efectele acţiunii propuse.
Orice acţiune întreprinsã de Comunitate nu trebuie sã depãşeascã ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor din acest tratat.
ART. 6
Cerinţele de protecţie a mediului trebuie sã fie integrate în definirea şi implementarea politicilor şi activitãţilor Comunitãţii prevãzute la art. 3, în special în vederea promovãrii unei dezvoltãri susţinute.
ART. 7
1. Sarcinile Comunitãţii vor fi îndeplinite de urmãtoarele instituţii:
- un PARLAMENT EUROPEAN,
- un CONSILIU,
- o COMISIE,
- o CURTE DE JUSTIŢIE,
- o CURTE DE CONTURI.
Fiecare instituţie va acţiona în limita puterilor care i-au fost conferite prin acest tratat.
2. Consiliul şi Comisia vor fi asistate de Comitetul Economic şi Social şi de Comitetul Regiunilor care au rol consultativ.
ART. 8
În conformitate cu procedurile prevãzute în acest tratat se instituie un Sistem european al bãncilor centrale (denumit în continuare "SEBC") şi Banca Centralã Europeanã (denumitã în continuare "BCE"); acestea vor acţiona în limita puterilor care le-au fost conferite prin acest tratat şi prin Statutul SEBC şi al BCE (denumit în continuare "Statutul SEBC") anexate la acesta.
ART. 9
Prin prezentul Tratat se instituie o Bancã Europeanã de Investiţii care va acţiona în limita puterilor care i-au fost conferite prin acest tratat şi prin Statutul anexat la acesta.
ART. 10
Statele membre vor lua mãsurile necesare, generale sau particulare, pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din acest tratat sau care rezultã din acţiunile întreprinse de instituţiile Comunitãţii. Acestea vor facilita îndeplinirea sarcinilor Comunitãţii.
Acestea se vor abţine sã ia mãsuri care ar putea periclita atingerea obiectivelor acestui tratat.
ART. 11*3)
---------
*3) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Statele membre care intenţioneazã sã stabileascã o cooperare intensã între ele în unul dintre domeniile la care se face referire în acest tratat vor adresa o cerere la Comisie, care poate sã depunã o propunere la Consiliu în acest sens. În cazul în care Comisia nu depune o propunere, ea va informa statele membre interesate cu privire la motivele care au determinat-o sã nu facã acest lucru.
2. Autorizaţia de a stabili o cooperarea intensã la care se face referire în alin. 1 va fi acordatã, în conformitate cu art. 43 - 45 ale Tratatului privind Uniunea Europeanã, de cãtre Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European. Atunci când cooperarea intensã priveşte un domeniu acoperit de procedura la care se face referire în art. 251 din acest tratat, va fi nevoie de acordul Parlamentului European.
Un membru al Consiliului poate cere ca problema sã fie trimisã Consiliului European. Dupã ce problema respectivã a fost notificatã Consiliului European, Consiliul poate hotãrî în conformitate cu primul paragraf al acestui alineat.
3. Actele şi deciziile necesare pentru implementarea activitãţilor în scopul unei cooperãri intense vor face obiectul tuturor prevederilor relevante din acest tratat, dacã nu se prevede altfel în acest articol şi în art. 43 - 45 din Tratatul privind la Uniunea Europeanã.
ART. 11a*4)
----------
*4) Articol introdus de Tratatul de la Nisa (fostul art. 11 alin. 3).

Orice stat membru care doreşte sã ia parte la cooperarea intensã stabilitã în conformitate cu art. 11 va notifica intenţia sa Consiliului şi Comisiei, iar Comisia va transmite Consiliului avizul sãu în termen de trei luni de la data primirii notificãrii. În termen de patru luni de la data primirii acestei notificãri, Comisia va lua o hotãrâre cu privire la aceasta şi la mãsurile specifice pe care le considerã necesare.

ART. 12
Este interzisã orice discriminare pe considerente de naţionalitate care intrã în sfera de aplicare a acestui tratat şi fãrã a aduce atingere prevederilor speciale conţinute de acesta.
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, poate adopta reguli destinate interzicerii unei astfel de discriminãri.
ART. 13*5)
----------
*5) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Fãrã a aduce atingere celorlalte prevederi din acest tratat şi în limita puterilor conferite Comunitãţii de acest tratat, Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, poate întreprinde acţiunile necesare pentru a combate discriminarea bazatã pe sex, origine rasialã sau etnicã, religie sau credinţã, incapacitate, vârstã sau orientare sexualã.
2. Prin derogare de la alin. 1, atunci când Consiliul adoptã mãsuri de stimulare a Comunitãţii, cu excepţia armonizãrii legilor şi reglementãrilor din statele membre, în scopul de a susţine acţiunile întreprinse de statele membre pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor la care se face referire în alin. 1, Consiliul va hotãrî în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251.
ART. 14
1. Comunitatea va adopta mãsuri în scopul de a institui treptat piaţa internã pe o perioadã care va expira la data de 31 decembrie 1992, în conformitate cu prevederile acestui articol şi al art. 15, 26, art. 47 alin. 2, 49, 80, 93 şi 95 şi fãrã a aduce atingere celorlalte prevederi din acest tratat.
2. Piaţa internã va cuprinde o zonã fãrã frontiere interne în cadrul cãreia se asigurã libera circulaţie a mãrfurilor, persoanelor, serviciilor şi a capitalului, în conformitate cu prevederile acestui tratat.
3. Consiliul, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, va stabili directivele şi condiţiile necesare pentru asigurarea unui progres echilibrat în toate sectoarele în cauzã.
ART. 15
La elaborarea propunerilor sale în scopul îndeplinirii obiectivelor enunţate în art. 14, Comisia va avea în vedere dimensiunile efortului pe care unele economii care au o dezvoltare diferitã vor trebui sã îl facã pe perioada instituirii pieţei interne şi poate sã propunã prevederi corespunzãtoare.
Dacã aceste prevederi iau forma unor derogãri, ele trebuie sã aibã un caracter provizoriu şi trebuie sã producã cât mai puţine tulburãri în funcţionarea pieţei comune.
ART. 16
Fãrã a aduce atingere art. 73, 86 şi 87 şi dat fiind locul pe care îl ocupã serviciile de interes economic general printre valorile comune ale Uniunii, precum şi rolul acestora în promovarea coeziunii sociale şi teritoriale, Comunitatea şi statele membre, fiecare în limita atribuţiilor proprii şi în sfera de aplicare a acestui tratat, se vor asigura cã aceste servicii funcţioneazã pe baza principiilor şi condiţiilor care le permit sã-şi îndeplineascã misiunile.

PARTEA a II-a
CETĂŢENIA UNIUNII

ART. 17
1. Prin prezentul Tratat se instituie cetãţenia Uniunii. Orice persoanã care deţine cetãţenia unui stat membru va fi cetãţean al Uniunii. Cetãţenia Uniunii va completa, dar nu va substitui cetãţenia naţionalã.
2. Cetãţenii Uniunii se vor bucura de drepturile conferite de acest tratat şi se vor supune sarcinilor impuse prin acesta.
ART. 18*6)
------------
*6) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Fiecare cetãţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitãrilor şi condiţiilor prevãzute de acest tratat a mãsurilor adoptate pentru punerea în aplicare a acestuia.
2. Dacã se dovedeşte cã este necesarã o acţiune a Comunitãţii pentru atingerea acestui obiectiv, iar în acest tratat nu au fost prevãzute puterile necesare, Consiliul poate adopta prevederi în scopul de a facilita exercitarea drepturilor la care se face referire în alin. 1. Consiliul hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251.
3. Alineatul 2 nu se va aplica prevederilor privind paşapoartele, cãrţile de identitate, permisele de rezidenţã sau orice alt document sau prevederilor privind securitatea socialã sau protecţia socialã.
ART. 19
1. Fiecare cetãţean al Uniunii, care îşi are domiciliul într-un stat membru fãrã sã aibã naţionalitatea acelui stat, va avea dreptul de vot şi de a candida la alegerile municipale din statul membru în care îşi are domiciliul, în aceleaşi condiţii ca cetãţenii acelui stat. Exercitarea acestui drept se supune mãsurilor detaliate adoptate de Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European; aceste mãsuri pot sã prevadã şi derogãri, dacã sunt justificate de probleme specifice unui stat membru.
2. Fãrã a aduce atingere art. 190 alin. 4 şi prevederilor adoptate pentru implementarea acestuia, fiecare cetãţean al Uniunii, care îşi are domiciliul într-un stat membru fãrã sã aibã naţionalitatea acelui stat, va avea dreptul de vot şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care îşi are domiciliul, în aceleaşi condiţii ca cetãţenii acelui stat. Exercitarea acestui drept se supune mãsurilor detaliate adoptate de Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European; aceste mãsuri pot sã prevadã şi derogãri dacã sunt justificate de probleme specifice unui stat membru.
ART. 20
Fiecare cetãţean al Uniunii, aflat pe teritoriul unei ţãri terţe unde nu este reprezentat statul membru al cãrui cetãţean este, va avea dreptul sã fie protejat de autoritãţile diplomatice şi consulare ale oricãrui stat membru, în aceleaşi condiţii ca cetãţenii acelui stat. Statele membre vor stabili între ele regulile necesare şi vor începe negocierile internaţionale necesare pentru a garanta aceastã protecţie.
ART. 21
Fiecare cetãţean al Uniunii va avea dreptul sã depunã plângere la Parlamentul European în conformitate cu art. 194.
Fiecare cetãţean al Uniunii poate apela la un Mediator desemnat în conformitate cu art. 195.
Fiecare cetãţean al Uniunii se poate adresa în scris oricãror instituţii sau organe la care se face referire în acest articol sau în art. 7 în una din limbile menţionate în art. 314 şi va trebui sã primeascã un rãspuns în aceeaşi limbã.
ART. 22
Comisia va raporta Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social o datã la trei ani cu privire la aplicarea prevederilor acestei pãrţi. Acest raport va lua în considerare dezvoltarea Uniunii.
Pe baza acestuia şi fãrã a aduce atingere celorlalte prevederi din acest tratat, Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, poate sã adopte prevederi pentru a consolida sau pentru a completa drepturi prevãzute în aceastã parte, pe care le va recomanda statelor membre spre adoptare în conformitate cu cerinţele constituţionale ale acestora.

PARTEA a III-a
POLITICILE COMUNITARE

TITLUL I
CIRCULAŢIA LIBERĂ A MĂRFURILOR

ART. 23
1. Comunitatea se va baza pe o uniune vamalã care va cuprinde comerţul cu mãrfuri în ansamblu şi care va presupune interzicerea între statele membre a taxelor vamale la importuri şi exporturi şi a tuturor tarifelor cu efect echivalent şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile lor cu ţãri terţe.
2. Prevederile art. 25 şi ale capitolului 2 ale acestui titlu se vor aplica în cazul produselor care provin din statele membre şi în cazul produselor provenite din ţãri terţe care beneficiazã de o liberã circulaţie în statele membre.
ART. 24
Se considerã cã produsele provenite dintr-o ţarã terţã au o circulaţie liberã într-un stat membru dacã formalitãţile au fost respectate şi dacã taxele vamale şi tarifele cu efect echivalent care trebuie achitate au fost percepute în acel stat membru şi dacã nu au beneficiat de o rambursare totalã sau parţialã a unor astfel de taxe şi tarife.

CAP. 1
UNIUNEA VAMALĂ

ART. 25
Taxele vamale la importuri şi exporturi şi tarifele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre. De asemenea, aceastã interdicţie se va aplica taxelor vamale de naturã fiscalã.
ART. 26
Taxele din Tariful Vamal Comun vor fi fixate de Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei.
ART. 27
În îndeplinirea sarcinilor care i-au fost încredinţate prin acest capitol, Comisia se va conduce în funcţie de:
(a) nevoia de a promova schimburi comerciale între statele membre şi ţãrile terţe;
(b) evoluţia condiţiilor de concurenţã în cadrul Comunitãţii în mãsura în care aceasta va avea efectul de a îmbunãtãţi forţa competitivã a întreprinderilor;
(c) nevoile Comunitãţii de aprovizionare cu materii prime şi semifabricate; în aceastã privinţã Comisia are grijã sã evite distorsionarea condiţiilor de concurenţã cu privire la produsele finite între statele membre;
(d) nevoia de a evita tulburãri grave în economiile statelor membre şi de a asigura o dezvoltare raţionalã a producţiei şi o extindere a consumului în cadrul Comunitãţii.

CAP. 2
INTERZICEREA RESTRICŢIILOR CANTITATIVE ÎNTRE STATELE MEMBRE

ART. 28
Restricţiile cantitative la importuri şi toate mãsurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre.
ART. 29
Restricţiile cantitative la exporturi şi toate mãsurile cu efect echivalent sunt interzise între statele membre.
ART. 30
Prevederile art. 28 şi 29 nu exclud posibilitatea impunerii de interdicţii şi restricţii la importuri, exporturi sau mãrfuri în tranzit care ar putea fi justificatã de considerente de moralitate publicã, politicã publicã sau securitate publicã; protejarea sãnãtãţii şi vieţii oamenilor, animalelor sau a plantelor; protejarea comorilor naţionale cu valoare artisticã, istoricã sau arheologicã sau protejarea proprietãţii industriale şi comerciale. Cu toate acestea, astfel de interdicţii şi restricţii nu constituie un mijloc de discriminare arbitrarã sau o restricţie mascatã privind relaţiile comerciale dintre statele membre.
ART. 31
1. Statele membre vor adapta monopolurile de stat cu caracter comercial astfel încât sã se asigure cã între cetãţenii statelor membre nu existã discriminãri cu privire la condiţiile în care sunt achiziţionate şi comercializate mãrfurile.
Prevederile acestui articol se vor aplica oricãror organisme prin care un stat membru, de drept sau de fapt, supravegheazã în mod direct sau indirect, dirijeazã sau influenţeazã în mod considerabil importurile şi exporturile dintre statele membre. De asemenea, aceste prevederi se vor aplica monopolurilor delegate de stat altor entitãţi.
2. Statele membre se vor abţine de la introducerea oricãrei alte mãsuri noi care este contrarã principiilor prevãzute în alin. 1 sau care restrânge sfera acestor articole care trateazã interzicerea taxelor vamale şi restricţiilor cantitative între statele membre.
3. Dacã monopolul de stat cu caracter comercial conţine reguli menite sã faciliteze folosirea produselor agricole sau valorificarea acestora, trebuie sã se ia mãsuri în aplicarea regulilor conţinute de acest articol pentru asigurarea unor garanţii echivalente în privinţa încadrãrii în muncã şi a nivelului de trai al producãtorilor în cauzã.

TITLUL II
AGRICULTURA

ART. 32
1. Piaţa comunã se va extinde cãtre agriculturã şi cãtre comerţul cu produse agricole. Prin "produse agricole" se înţelege produse ale pãmântului, obţinute din creşterea animalelor şi din pescuit şi produse din prima treaptã de prelucrare legatã direct de aceste produse.
2. Dacã nu se prevede altfel în art. 33 - 38, regulile stabilite pentru instituirea pieţei comune se vor aplica produselor agricole.
3. Produsele care fac obiectul prevederilor art. 33 - 38 sunt prezentate în anexa I la acest tratat.
4. Funcţionarea şi dezvoltarea pieţei comune pentru produsele agricole trebuie sã fie însoţitã de instituirea unei politici agricole comune.
ART. 33
1. Obiectivele politicii agricole comune vor fi:
(a) creşterea productivitãţii agricole prin promovarea progresului tehnologic şi prin asigurarea unei dezvoltãri raţionale a producţiei agricole şi utilizarea optimã a factorilor de producţie, mai ales a forţei de muncã;
(b) asigurarea în acest fel a unui nivel de trai decent pentru comunitatea agricolã, mai ales prin creşterea veniturilor individuale ale persoanelor care lucreazã în agriculturã;
(c) stabilizarea pieţei;
(d) asigurarea disponibilitãţii de aprovizionare;
(d) garantarea unor preţuri rezonabile pentru livrãrile cãtre consumatori.
2. La elaborarea unei politici agricole comune şi a metodelor speciale de aplicare a acesteia, se vor avea în vedere urmãtoarele:
(a) caracterul special al activitãţii agricole, care rezultã din structura socialã a agriculturii şi din deosebirile structurale şi naturale dintre diversele regiuni agricole;
(b) nevoia de a opera în mod treptat adaptãrile necesare;
(c) faptul cã în statele membre agricultura reprezintã un sector în strânsã legãturã cu ansamblul economiei.
ART. 34
1. Pentru atingerea obiectivelor enunţate în art. 33, se va institui o organizaţie comunã a pieţelor agricole.
În funcţie de produsul despre care este vorba, aceastã organizaţie va lua una din urmãtoarele forme:
(a) reguli comune referitoare la concurenţã;
(b) coordonarea obligatorie a diverselor organizaţii naţionale de piaţã;
(c) o organizaţie europeanã de piaţã.
2. Organizaţia comunã stabilitã în conformitate cu alin. 1 poate include toate mãsurile necesare pentru atingerea obiectivelor enunţate în art. 33, mai ales regularizarea preţurilor, subvenţiile pentru producţie şi pentru comercializarea de diverse produse, sistemul de depozitare şi de report şi mecanismul comun de stabilizare a importurilor şi exporturilor.
Organizaţia comunã se va limita la urmãrirea obiectivelor enunţate în art. 33 şi va exclude discriminarea între producãtori sau consumatorii din cadrul Comunitãţii.
Politica de preţuri comunã se va baza pe criterii comune şi pe metode de calcul uniforme.
3. Pentru a permite organizaţiei comune la care se face referire în alin. 1 sã îşi atingã obiectivele, se pot institui unul sau mai multe fonduri de orientare şi de garantare agricolã.
ART. 35
Pentru a permite atingerea obiectivelor enunţate în art. 33, în cadrul politicii agricole comune vor putea fi prevãzute mãsuri precum:
(a) o coordonare eficientã a eforturilor în sfera pregãtirii profesionale, a cercetãrii şi a rãspândirii cunoştinţelor din domeniul agriculturii; aceasta poate include finanţarea comunã a proiectelor sau a instituţiilor;
(b) mãsuri comune de promovare a consumului de anumite produse.
ART. 36
Prevederile capitolului referitor la regulile de concurenţã se vor aplica producţiei şi comerţului cu produse agricole doar în mãsura prevãzutã de Consiliu în cadrul art. 37 alin. 2 şi 3 şi în conformitate cu procedura prevãzutã în acest articol, avându-se în vedere obiectivele enunţate în art. 33.
Consiliul poate sã autorizeze, în special, acordarea de ajutor:
(a) pentru protejarea întreprinderilor dezavantajate de condiţiile structurale şi naturale;
(b) în cadrul programelor de dezvoltare economicã.
ART. 37
1. Pentru trasarea liniilor directoare ale unei politici agricole comune, Comisia, imediat dupã intrarea în vigoare a acestui tratat, va convoca o conferinţã a statelor membre în vederea confruntãrii politicilor lor agricole, fãcând, în special, un bilanţ al resurselor şi nevoilor lor.
2. Comisia, având în vedere lucrãrile Conferinţei prevãzute în alin. 1, dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a acestui tratat, va depune propuneri de elaborare şi de implementare a politicii agricole comune, care vor include substituirea organizaţiilor naţionale cu una dintre formele organizaţiei comune prevãzute în art. 34 alin. 1, şi propuneri de implementare a mãsurilor precizate în acest titlu.
Aceste propuneri vor avea în vedere interdependenţa problemelor agricole menţionate în acest titlu.
Consiliul, la propunerea Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, hotãrând cu o majoritate calificatã, va elabora reglementãri, va emite directive sau va lua decizii, fãrã a aduce atingere recomandãrilor pe care le ar putea face.
3. Consiliu, hotãrând cu o majoritate calificatã şi în conformitate cu alin. 2, poate sã înlocuiascã organizaţiile de piaţã naţionale cu organizaţia comunã prevãzutã în art. 34 alin. 1 dacã:
(a) organizaţia comunã oferã statelor membre care se opun acestei mãsuri şi care au o organizaţie proprie pentru producţia în cauzã garanţii echivalente pentru încadrarea în muncã şi pentru nivelul de trai al producãtorilor în cauzã, luându-se în considerare posibilele adaptãri şi specializarea necesarã odatã cu trecerea timpului;
(b) o astfel de organizaţie asigurã pentru schimburile comerciale din cadrul Comunitãţii condiţii similare cu cele existente pe o piaţã naţionalã.
4. Dacã se instituie o organizaţie comunã pentru anumite materii prime înainte de a exista o organizaţie comunã pentru prelucrarea produselor care le corespund, materiile prime în cauzã vor putea fi importate din afara Comunitãţii deoarece sunt folosite pentru produse prelucrate destinate exportului cãtre ţãri terţe.
ART. 38
Atunci când într-un stat membru un produs face obiectul unei organizaţii de piaţã naţionale sau unor reguli interne cu efect echivalent care afecteazã poziţia competitivã a unei producţii similare din alt stat membru, statele membre vor aplica o taxã de compensare la importul produsului provenit din statul membru în care existã o astfel de organizaţie sau astfel de reguli, dacã acel stat nu aplicã o taxã de compensare la export.
Comisia va fixa valoarea acestor taxe la nivelul necesar pentru restabilirea echilibrului; de asemenea, ea poate sã autorizeze şi alte mãsuri, pentru care va stabili condiţiile şi detaliile.

TITLUL III
CIRCULAŢIA LIBERĂ A PERSOANELOR, SERVICIILOR ŞI A CAPITALULUI

CAP. 1
MUNCITORII

ART. 39
1. Libera circulaţie a muncitorilor este garantatã în cadrul Comunitãţii.
2. O astfel de circulaţie liberã va atrage eliminarea tuturor discriminãrilor bazate pe naţionalitate între muncitorii statelor membre în ceea ce priveşte încadrarea în muncã, salarizarea şi alte condiţii de muncã şi angajare.
3. Aceastã circulaţie liberã va atrage dreptul, sub rezerva limitãrilor justificate de considerente de politicã publicã, securitate publicã şi sãnãtate publicã, de a:
(a) accepta ofertele de muncã fãcute;
(b) circula liber în acest scop pe teritoriile statelor membre;
(c) rãmâne într-un stat membru în vederea angajãrii în conformitate cu prevederile care reglementeazã angajarea cetãţenilor acelui stat stabilite de prevederile legale, de reglementare sau administrative;
(d) rãmâne pe teritoriul unui stat membru dupã ce a fost angajat în acel stat, fãcând obiectul condiţiilor cuprinse în reglementãrile de implementare care urmeazã sã fie stabilite de Comisie.
4. Prevederile acestui articol nu se vor aplica angajaţilor din administraţia publicã.
ART. 40
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, va emite directive sau va face reglementãri în care vor fi stabilite mãsurile necesare în vederea obţinerii libertãţii de mişcare a muncitorilor, aşa cum este definitã în art. 39, în special:
(a) prin asigurarea unei strânse cooperãri între serviciile naţionale de încadrare în muncã;
(b) prin desfiinţarea procedurilor şi practicilor administrative şi a perioadelor de calificare privind eligibilitatea pentru locurile de muncã disponibile, fie a celor care fac parte din dreptul naţional sau din acordurile încheiate în trecut între statele membre, a cãror menţinere ar reprezenta un obstacol pentru liberalizarea circulaţiei muncitorilor;
(c) prin desfiinţarea tuturor acestor perioade de calificare şi a altor restricţii prevãzute fie în dreptul naţional, fie în acordurile încheiate în trecut între statele membre care impuneau muncitorilor din alte state membre alte condiţii privind libera alegere a locului de muncã decât cele impuse muncitorilor statului în cauzã;
(d) prin instituirea unui mecanism corespunzãtor care sã punã în legãturã ofertele de angajare cu cererile de angajare şi sã faciliteze realizarea unui echilibru între cerere şi ofertã pe piaţa încadrãrii în muncã astfel încât sã se evite ameninţãrile serioase ale nivelului de trai şi ale nivelului de încadrare în muncã în diverse regiuni şi ramuri industriale.
ART. 41
Statele membre, în cadrul unui program comun, vor încuraja schimbul de muncitori tineri.
ART. 42
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va adopta mãsuri în domeniul securitãţii sociale necesare pentru a asigura libera circulaţie a muncitorilor; în acest scop va lua mãsuri pentru a le asigura muncitorilor care migreazã şi persoanelor din întreţinerea acestora:
(a) cumularea, în scopul obţinerii şi pãstrãrii dreptului la beneficii şi în scopul calculãrii valorii beneficiilor, tuturor perioadelor luate în considerare de dreptul naţional din diverse ţãri;
(b) plata beneficiilor cãtre persoanele rezidente pe teritoriul statelor membre.
Consiliul hotãrãşte în unanimitate pe tot parcursul procedurii la care se face referire în art. 251.

CAP. 2
DREPTUL DE STABILIRE

ART. 43
În cadrul prevederilor enunţate mai sus, restricţiile cu privire la dreptul de stabilire a cetãţenilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru sunt interzise. O astfel de interdicţie se va aplica şi restricţiilor privind înfiinţarea de agenţii, filiale sau sucursale de cãtre cetãţenii oricãrui stat membru stabiliţi pe teritoriul unui alt stat membru.
Libertatea de stabilire include dreptul de a începe şi de a desfãşura activitãţi ca lucrãtori independenţi şi de a înfiinţa şi conduce întreprinderi, mai ales companii sau firme, în sensul celui de-al doilea alineat al art. 48, în condiţiile prevãzute pentru cetãţenii proprii de legislaţia ţãrii în care are loc stabilirea, sub rezerva prevederilor capitolului referitor la capital.
ART. 44
1. Pentru a oferi posibilitatea dobândirii libertãţii de stabilire în ceea ce priveşte o anumitã activitate, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, hotãrãşte prin intermediul unor directive.
2. Consiliul şi Comisia îşi îndeplinesc atribuţiile care le revin din prevederile anterioare, în special:
(a) prin acordarea, de regulã, a unui tratament prioritar activitãţilor pentru care libertatea de stabilire constituie o contribuţie deosebit de importantã la dezvoltarea producţiei şi schimburilor comerciale;
(b) prin asigurarea unei strânse colaborãri între autoritãţile competente din statele membre pentru a clarifica situaţia specialã în cadrul Comunitãţii a diverselor activitãţi în cauzã;
(c) prin desfiinţarea procedurilor şi practicilor administrative, a celor care fac parte din dreptul naţional sau din acorduri încheiate în trecut între statele membre, a cãror menţinere ar reprezenta un obstacol pentru libertatea de stabilire;
(d) prin garantarea faptului cã muncitorii unui stat membru angajaţi pe teritoriul unui alt stat membru pot rãmâne pe acel teritoriu în vederea începerii unor activitãţi ca lucrãtori independenţi, atunci când vor satisface condiţiile pe care ar trebui sã le satisfacã dacã ar pãtrunde pe teritoriul acelui stat în momentul când intenţioneazã sã înceapã acele activitãţi;
(e) prin permisiunea acordatã unui cetãţean al unui stat membru de a achiziţiona şi de a folosi terenurile şi imobilele situate pe teritoriul unui alt stat membru, în mãsura în care acest lucru nu contravine principiilor prevãzute în art. 33 alin. 2;
(f) prin realizarea desfiinţãrii treptate a restricţiilor privind libertatea de stabilire în fiecare ramurã de activitate luatã în considerare, atât în ceea ce priveşte condiţiile pentru înfiinţarea agenţiilor, filialelor sau sucursalelor pe teritoriul unui stat membru, cât şi în ceea ce priveşte sucursalele de pe teritoriul unui stat membru, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile care reglementeazã pãtrunderea personalului care aparţine instituţiei principale în posturi de conducere sau de supraveghere în astfel de agenţii, filiale sau sucursale;
(g) prin coordonarea în mãsura necesarã a garanţiilor care, pentru protejarea intereselor membrilor şi ale altora, sunt cerute de statele membre de la companii şi firme, în sensul celui de-al doilea alineat al art. 48, în vederea egalizãrii acestor garanţii pe tot cuprinsul Comunitãţii;
(h) convingându-se cã condiţiile de stabilire nu sunt sunt afectate de ajutoare acordate de statele membre.
ART. 45
Prevederile acestui capitol nu se vor aplica, în oricare dintre statele membre, activitãţilor care au legãturã în acel stat, chiar şi tangenţial, cu exercitarea unei autoritãţi publice.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate sã dispunã ca prevederile acestui capitol sã nu se aplice anumitor activitãţi.
ART. 46
1. Prevederile acestui capitol şi mãsurile adoptate în temeiul acestuia nu aduc atingere aplicabilitãţii prevederilor stabilite prin acţiunile legale, de reglementare sau administrative care prevãd un tratament special pentru cetãţenii strãini pe considerente de politicã publicã, securitate publicã sau sãnãtate publicã.
2. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va emite directive pentru coordonarea prevederilor mai sus menţionate.
ART. 47
1. Pentru a facilita începerea şi desfãşurarea activitãţilor de cãtre anumite persoane ca lucrãtori independenţi, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va emite directive pentru recunoaşterea reciprocã a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri.
2. În acelaşi scop, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va emite directive pentru coordonarea prevederilor stabilite prin acţiunile legale, de reglementare sau administrative în statele membre privind începerea şi desfãşurarea activitãţilor ca lucrãtori independenţi. Consiliul, hotãrând în unanimitate pe parcursul procedurii la care se face referire în art. 251, va stabili directive a cãror implementare presupune mãcar în unul dintre statele membre modificarea principiilor existente în legislaţia care reglementeazã profesiile în privinţa formãrii şi a condiţiilor de acces pentru persoanele fizice. În alte cazuri Consiliul hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
3. În cazul profesiilor medicale şi a celor aferente şi a profesiilor farmaceutice, desfiinţarea treptatã a restricţiilor depinde de coordonarea condiţiilor de exercitare a acestora în diferite state membre.
ART. 48
Companiile sau firmele constituite în conformitate cu legislaţia unui stat membru şi care au sediul social, administraţia centralã sau sediul principal de afaceri în cadrul Comunitãţii vor primi acelaşi tratament, în sensul prezentului capitol, ca persoanele fizice care sunt cetãţeni ai statelor membre.
"Companii şi firme" înseamnã companii şi firme înfiinţate potrivit dreptului civil sau comercial, inclusiv societãţile cooperative şi alte persoane juridice reglementate de dreptul public sau privat, cu excepţia celor fãrã scop lucrativ.

CAP. 3
SERVICIILE

ART. 49
În cadrul prevederilor enunţate mai jos, restricţiile cu privire la libertatea de a presta servicii în cadrul Comunitãţii sunt interzise în cazul cetãţenilor statelor membre stabiliţi într-un stat al Comunitãţii, altul decât cel de care aparţine persoana cãreia îi sunt destinate serviciile.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate sã extindã prevederile acestui capitol asupra cetãţenilor unei ţãri terţe care presteazã servicii şi care sunt stabiliţi în cadrul Comunitãţii.
ART. 50
Se considerã a fi "servicii" în sensul prezentului Tratat serviciile prestate de obicei contra cost, în mãsura în care nu sunt reglementate de prevederile referitoare la libertatea de circulaţie a mãrfurilor, capitalului sau a persoanelor.
"Serviciile" vor include în mod special:
(a) activitãţi cu caracter industrial;
(b) activitãţi cu caracter comercial;
(c) activitãţi meşteşugãreşti;
(d) activitãţi profesionale.
Fãrã a aduce atingere prevederilor capitolului referitor la dreptul de stabilire, persoana care presteazã un serviciu, pentru a presta acel serviciu, poate sã îşi desfãşoare activitatea temporar în statul unde este prestat serviciul, în aceleaşi condiţii impuse de statul respectiv propriilor sãi cetãţeni.
ART. 51
1. Libertatea de a presta servicii în domeniul transportului este reglementatã de prevederile titlului referitor la transport.
2. Liberalizarea serviciilor bancare sau de asigurãri legate de circulaţia de capital se face în acelaşi timp cu liberalizarea circulaţiei de capital.
ART. 52
1. Pentru a realiza liberalizarea unui anumit serviciu, Consiliul, la propunerea Comisiei şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Parlamentului European, va emite directive hotãrând cu o majoritate calificatã.
2. În ceea ce priveşte directivele la care se face referire în alin. 1, se va acorda prioritate, de regulã, acelor servicii care afecteazã în mod direct costurile de producţie sau a cãror liberalizare ajutã la promovarea comerţului cu mãrfuri.
ART. 53
Statele membre se declarã pregãtite sã înceapã liberalizarea serviciilor dincolo de limitele impuse de directivele emise în temeiul art. 52 alin. 1, dacã situaţia lor economicã generalã şi situaţia sectorului economic în cauzã permit acest lucru.
În acest scop, Comisia va face recomandãri statelor membre în cauzã.
ART. 54
Atâta timp cât nu au fost desfiinţate restricţiile referitoare la libertatea de a presta servicii, fiecare stat membru va aplica aceste restricţii fãrã discriminare pe considerente de naţionalitate sau de rezidenţã tuturor persoanelor care presteazã servicii în sensul primului alineat al art. 49.
ART. 55
Prevederile art. 45 - 48 se vor aplica problemelor tratate în acest capitol.

CAP. 4
CAPITALUL ŞI PLĂŢILE

ART. 56
1. În cadrul prevederilor enunţate în acest capitol, toate restricţiile privind circulaţia de capital între statele membre şi între statele membre şi ţãrile terţe sunt interzise.
2. În cadrul prevederilor enunţate în acest capitol, toate restricţiile privind plãţile între statele membre şi între statele membre şi ţãrile terţe sunt interzise.
ART. 57
1. Prevederile art. 56 nu aduc atingere aplicãrii în ţãrile terţe a unor restricţii existente la data de 31 decembrie 1993 potrivit dreptului naţional sau comunitar adoptate în privinţa circulaţiei de capital cãtre sau din ţãri terţe care presupune anumite investiţii directe - inclusiv în domeniul imobiliar -, prestarea de servicii financiare sau acceptarea de valori mobiliare pe pieţele de capital.
2. Încercând sã atingã obiectivul referitor la libera circulaţie de capital între statele membre şi ţãrile terţe în cea mai mare mãsurã şi fãrã a aduce atingere celorlalte capitole din acest tratat, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate sã adopte mãsuri cu privire la circulaţia de capital cãtre sau din ţãrile terţe care presupune anumite investiţii directe - inclusiv investiţii în domeniul imobiliar -, prestarea de servicii financiare sau acceptarea de valori mobiliare pe piaţa de capital. Pentru mãsurile din acest alineat care constituie un pas înapoi în dreptul comunitar cu privire la liberalizarea circulaţiei de capital cãtre sau din ţãrile terţe este nevoie de unanimitate.
ART. 58
1. Prevederile art. 56 nu aduc atingere dreptului statelor membre:
(a) de a aplica prevederile relevante din legislaţia lor fiscalã care diferenţiazã contribuabilii care nu sunt în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte locul lor de reşedinţã sau cu privire la locul unde este investit capitalul lor;
(b) de a lua toate mãsurile necesare pentru a împiedica încãlcarea dreptului naţional şi a reglementãrilor, mai ales în domeniul impozitelor şi al supravegherii prudenţiale a instituţiilor financiare, sau pentru a prevedea proceduri pentru declararea circulaţiei de capital în scopul de a obţine informaţii administrative sau statistice sau de a adopta mãsuri care sunt justificate de politica publicã sau de securitatea publicã.
2. Prevederile acestui capitol nu aduc atingere aplicabilitãţii restricţiilor privind dreptul de stabilire care sunt compatibile cu acest tratat.
3. Mãsurile şi procedurile la care se face referire în alin. 1 şi 2 nu constituie mijloace de discriminare arbitrarã sau o restricţie mascatã privind circulaţia de capital şi plãţile, dupã cum sunt definite în art. 56.
ART. 59
Atunci când, în situaţii excepţionale, circulaţia de capital cãtre sau din ţãrile terţe produce sau ameninţã sã producã probleme serioase în funcţionarea uniunii economice şi monetare, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea BCE, poate lua mãsuri de protecţie cu privire la ţãrile terţe pe o perioadã care sã nu depãşeascã 6 luni, dacã astfel de mãsuri sunt strict necesare.
ART. 60
1. Dacã, în cazurile prevãzute de art. 301, acţiunea Comunitãţii este consideratã necesarã, Consiliul, în conformitate cu procedura prevãzutã în art. 301, poate sã ia mãsurile urgente necesare privind circulaţia de capital şi plãţile în ţãrile terţe în cauzã.
2. Fãrã a aduce atingere art. 297 şi atâta timp cât Consiliul nu a luat mãsuri în temeiul alin. 1, un stat membru poate sã ia mãsuri unilaterale împotriva unei ţãri terţe cu privire la circulaţia de capital şi la plãţi, din motive politice serioase şi în regim de urgenţã. Comisia şi celelalte state membre vor fi informate despre astfel de mãsuri cel târziu pânã la data când acestea intrã în vigoare.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate sã decidã ca statul membru în cauzã sã modifice sau sã desfiinţeze aceste mãsuri. Preşedintele Consiliului va informa Parlamentul European despre orice decizie de acest fel luatã de Consiliu.

TITLUL IV
VIZE, AZIL, IMIGRARE ŞI ALTE POLITICI LEGATE DE CIRCULAŢIA LIBERĂ A PERSOANELOR

ART. 61
Pentru instituirea treptatã a unei zone a libertãţii, securitãţii şi dreptãţii, Consiliul va adopta:
(a) într-un termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, mãsuri care urmãresc sã asigure libera circulaţie a persoanelor, în conformitate cu art. 14, în legãturã cu mãsurile direct aferente controalelor la frontierele externe, azilului şi imigrãrii, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 2 şi 3 şi art. 63 alin. 1 lit. (a) şi alin. 2 lit. (a), şi mãsuri de prevenire şi combatere a infracţiunilor, în conformitate cu prevederile art. 31 lit. (e) din Tratatul privind Uniunea Europeanã.
(b) alte mãsuri în domeniul azilului, imigrãrii şi garantãrii drepturilor cetãţenilor unor ţãri terţe, în conformitate cu prevederile art. 63;
(c) mãsuri în domeniul cooperãrii juridice în materie civilã, dupã cum se prevede în art. 65;
(d) mãsuri corespunzãtoare pentru încurajarea şi consolidarea cooperãrii administrative, dupã cum se prevede în art. 66;
(e) mãsuri în domeniul cooperãrii cu poliţia şi a cooperãrii judiciare în materie penalã care vizeazã un înalt nivel de securitate prin prevenirea şi combaterea infracţiunilor în cadrul Uniunii în conformitate cu prevederile Tratatul privind Uniunea Europeanã.
ART. 62
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 67, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, va adopta:
1. mãsuri în vederea asigurãrii, în conformitate cu art. 14, lipsa unor controale asupra persoanelor care traverseazã frontierele interne, chiar dacã acestea sunt cetãţeni ai Uniunii sau cetãţeni ai unor ţãri terţe;
2. mãsuri privind traversarea frontierelor externe ale statelor membre care vor stabili:
(a) standarde şi proceduri care trebuie urmate de statele membre în efectuarea controalelor asupra persoanelor la aceste frontiere;
(b) reguli cu privire la vize pentru şederi mai scurte de trei luni, care cuprind:
(i) lista ţãrilor terţe ai cãror cetãţeni trebuie sã fie în posesia vizelor la traversarea frontierelor externe şi a ţãrilor a cãror cetãţeni sunt scutiţi de aceastã cerinţã;
(ii) procedurile şi condiţiile de eliberare a vizelor de statele membre;
(iii) un format uniform al vizelor;
(iv) reguli pentru vize uniforme;
3. mãsuri care sã enunţe condiţiile în care cetãţenii unor ţãri terţe au libertatea de a cãlãtori pe teritoriul statelor membre pe o perioadã mai scurtã de trei luni.
ART. 63
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 67, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, va adopta:
1. mãsuri cu privire la azil, în conformitate cu Convenţia de la Geneva din 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor şi în conformitate cu alte tratate relevante, în urmãtoarele domenii:
(a) criterii şi mecanisme pentru a se stabili care stat membru rãspunde de examinarea unei cereri de azil depusã de un cetãţean al unei ţãri terţe în unul dintre statele membre,
(b) standarde minime la primirea solicitanţilor de azil în statele membre,
(c) standarde minime cu privire la calitatea de refugiaţi a cetãţenilor statelor membre,
(d) standarde minime cu privire la procedurile de acordare şi de retragere a statutului de refugiat în statele membre;
2. mãsuri privind refugiaţii şi persoanele strãmutate în urmãtoarele domenii:
(a) standarde minime pentru acordarea protecţiei temporare pentru persoanele strãmutate din ţãri terţe care nu pot sã se întoarcã în ţara lor de origine şi pentru persoanele care, în caz contrar, ar avea nevoie de protecţie internaţionalã;
(b) promovarea unui efort echilibrat între statele membre în cazul primirii şi suportãrii consecinţelor determinate de primirea refugiaţilor şi persoanelor strãmutate;
3. mãsuri privind politica de imigrare în urmãtoarele domenii:
(a) condiţii de intrare şi de rezidenţã, standarde privind procedurile de eliberare a vizelor pe termen lung şi a permiselor de şedere de cãtre statele membre, inclusiv a celor în scopul reîntregirii familiei,
(b) imigrarea ilegalã şi şederea ilegalã, inclusiv repatrierea rezidenţilor ilegali;
4. mãsuri care definesc drepturile şi condiţiile în care cetãţenii unor ţãri terţe care sunt, în mod legal, rezidenţi într-un stat membru, pot sã aibã domiciliul în alt stat membru.
Mãsurile adoptate de Consiliu în temeiul pct. 3 şi 4 nu vor împiedica nici un stat membru sã menţinã sau sã introducã în domeniile în cauzã prevederi naţionale care sunt compatibile cu acest tratat şi cu acordurile internaţionale.
Mãsurile care urmeazã sã se adopte în temeiul pct. 2 lit. (b), 3 lit. (a) şi pct. 4 nu fac obiectul termenului de cinci ani la care se face referire mai sus.
ART. 64
1. Acest titlu nu va influenţa exercitarea responsabilitãţilor care le revin statelor membre cu privire la menţinerea legii şi a ordinii şi garantarea securitãţii interne.
2. În cazul în care unul sau mai multe state membre se confruntã cu o situaţie de urgenţã caracterizatã de un aflux neaşteptat de cetãţeni ai unor ţãri terţe şi fãrã a aduce atingere alin. 1, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate sã adopte mãsuri provizorii pe o perioadã care nu trebuie sã depãşeascã şase luni în avantajul statelor membre în cauzã.
ART. 65
Mãsurile în domeniul cooperãrii judiciare în materie civilã cu implicaţii transfrontaliere, care urmeazã sã se ia în conformitate cu art. 67, şi în mãsura în care sunt necesare pentru o bunã funcţionare a pieţei interne, vor cuprinde:
(a) perfecţionarea şi simplificarea:
- sistemului serviciului transfrontalier al documentelor judiciare şi extrajudiciare,
- cooperarea în procurarea probelor,
- recunoaşterea şi aplicarea deciziilor în cauzele civile şi comerciale, inclusiv a deciziilor în cauze extrajudiciare;
(b) promovarea compatibilitãţii regulilor aplicabile în statele membre cu privire la conflicte de legi şi de jurisdicţie;
(c) eliminarea obstacolelor pentru buna funcţionare a procedurii civile, prin promovarea, dacã este necesarã, a compatibilitãţii regulilor de procedurã civilã aplicabile în statele membre.
ART. 66
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 67, va lua mãsuri de asigurare a cooperãrii între departamentele corespunzãtoare ale administraţiilor statelor membre în domeniile tratate în acest titlu, precum şi între acele departamente şi Comisie.
ART. 67*7)
----------
*7) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. În timpul unei perioade provizorii de cinci ani dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Consiliul va hotãrî în unanimitate asupra propunerii Comisiei sau iniţiativei unui stat membru şi dupã consultarea Parlamentului European.
2. Dupã aceastã perioadã de cinci ani:
- Consiliul va hotãrî asupra propunerii Comisiei; Comisia va examina orice solicitare a unui stat membru de a depune o cerere la Consiliu,
- Consiliul, hotãrând în unanimitate dupã consultarea Parlamentului European, va lua o decizie pentru ca toate sau doar o parte din domeniile cuprinse în acest titlu sã fie reglementate de procedura la care se face referire în art. 251 şi pentru adaptarea prevederilor referitoare la atribuţiile Curţii de Justiţie.
3. Prin derogare de la alin. 1 şi 2, mãsurile la care se face referire în art. 62 alin. 2 lit. (b) pct. (i) şi (iii), de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, vor fi adoptate de Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, şi dupã consultarea Parlamentului European.
4. Prin derogare de la alin. 2, mãsurile la care se face referire în art. 62 alin. 2 lit. (b) pct. (ii) şi (iv), dupã o perioadã de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, vor fi adoptate de Consiliu, care hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251.
5. Prin derogare de la alin. 1, Consiliul va adopta, în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251:
- mãsurile prevãzute la art. 63 alin. 1 şi alin. 2 lit. (a), în condiţiile în care Consiliul a adoptat, în conformitate cu alin. 1 al acestui articol, dreptul comunitar care defineşte regulile comune şi principiile de bazã care reglementeazã aceste probleme,
- mãsuri prevãzute în art. 65, cu excepţia aspectelor legate de Codul Familiei.
ART. 68
1. Articolul 234 se aplicã acestui titlu în urmãtoarele împrejurãri şi condiţii: când se ridicã o problemã privind interpretarea acestui titlu sau privind valabilitatea sau interpretarea actelor instituţiilor Comunitãţii pe baza acestui titlu într-o cauzã adusã înaintea unei instanţe sau a unui tribunal dintr-un stat membru, iar împotriva deciziilor acestora nu este prevãzut nici un recurs jurisdicţional în dreptul naţional, acea instanţã sau acel tribunal, dacã considerã cã este necesarã o decizie cu privire la aceastã problemã pentru a facilita pronunţarea unei hotãrâri, poate sã cearã Curţii de Justiţie sã se pronunţe asupra acesteia.
2. În orice caz, Curtea de Justiţie nu va avea competenţa sã se pronunţe cu privire la orice mãsurã sau decizie luatã în temeiul art. 62 alin. 1 referitoare la menţinerea legii şi ordinii şi la garantarea securitãţii interne.
3. Consiliu, Comisia sau un stat membru pot cere Curţii de Justiţie sã se pronunţe asupra unei probleme de interpretare a acestui titlu sau a actelor instituţiilor Comunitãţii pe baza acestui titlu. Decizia pronunţatã de Curtea de justiţie ca rãspuns la o astfel de cerere nu se va aplica hotãrârilor instanţelor sau tribunalelor din statele membre care au devenit res judicata.
ART. 69
Aplicarea acestui titlu face obiectul prevederilor Protocolului privind poziţia Regatului Unit şi Irlandei şi Protocolului privind poziţia Danemarcei şi nu aduce atingere Protocolului privind aplicarea unor aspecte ale art. 14 din Tratatul privind instituirea Comunitãţii Europene în Regatul Unit şi Irlanda.

TITLUL V
TRANSPORTUL

ART. 70
Obiectivele acestui tratat, în problemele reglementate de acest titlu, vor fi urmãrite de statele membre în cadrul unei politici comune a transportului.
ART. 71
1. În scopul implementãrii art. 70 şi având în vedere trãsãturile distinctive ale transportului, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Consiliului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va stabili:
(a) reguli comune aplicabile transportului internaţional cãtre sau de pe teritoriul unui stat membru sau traversãrii teritoriului unuia sau mai multor state membre;
(b) condiţiile în care transportatorii non-rezidenţi pot opera servicii de transport pe teritoriul unui stat membru;
(c) mãsuri de îmbunãtãţire a siguranţei transportului;
(d) orice alte prevederi corespunzãtoare.
2. Prin derogare de la procedura prevãzutã în alin. 1, atunci când aplicarea prevederilor privind principiile sistemului de reglementare a transportului ar putea avea un efect grav asupra nivelului de trai şi asupra ocupãrii locurilor de muncã în anumite domenii şi asupra funcţionãrii condiţiilor favorabile ale transportului, acestea vor fi stabilite de Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate asupra propunerii Comisiei, dupã consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social. În acest scop, Consiliul ia în considerare nevoia de adaptare la dezvoltarea economicã care va rezulta din instituirea unei pieţe comune.
ART. 72
Pânã când vor fi stabilite prevederile la care se face referire în art. 71 alin. 1, nici un stat membru nu poate, fãrã aprobarea unanimã a Consiliului, sã stabileascã diverse prevederi care reglementeazã acest subiect la data de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele care aderã, la data aderãrii lor, prevederi mai puţin favorabile cu efect direct sau indirect asupra transportatorilor din alte state membre în raport cu transportatorii care sunt cetãţenii acelui stat.
ART. 73
Sunt compatibile cu acest tratat ajutoarele care satisfac necesitãţile de coordonare a transportului sau care reprezintã rambursarea pentru eliberarea de unele obligaţii inerente conceptului de serviciu public.
ART. 74
Orice mãsuri luate în cadrul Tratatului în privinţa preţurilor şi condiţiilor de transport vor avea în vedere împrejurãrile economice ale transportatorilor.
ART. 75
1. În ceea ce priveşte transportul în cadrul Comunitãţii, se va desfiinţa discriminarea care ia forma perceperii unor preţuri diferite de cãtre transportatori şi a impunerii unor condiţii diferite pentru transportarea aceloraşi mãrfuri prin aceleaşi lanţuri de transport pe considerente care privesc ţara de origine sau destinaţia mãrfurilor în cauzã.
2. Alineatul 1 nu va împiedica adoptarea de cãtre Consiliu a altor mãsuri în temeiul art. 71 alin. 1.
3. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, stabileşte reguli pentru implementarea prevederilor alin. 1.
Consiliul poate stabili în special prevederile necesare pentru a permite instituţiilor Comunitãţii sã garanteze respectarea regulii stabilite în alin. 1 şi sã asigure faptul cã utilizatorii beneficiazã din plin de aceasta.
4. Comisia, hotãrând din proprie iniţiativã sau în urma unei cereri a unui stat membru, va cerceta cazurile de discriminare care intrã sub incidenţa alin. 1 şi, dupã consultarea statului membru în cauzã, va lua deciziile necesare în cadrul regulilor stabilite în conformitate cu prevederile alin. 3.
ART. 76
1. Impunerea de cãtre un stat membru, la operaţiile de transport realizate în cadrul Comunitãţii, a preţurilor şi condiţiilor care presupun elemente de sprijinire sau de protecţie în interesul uneia sau mai multor întreprinderi sau ramuri industriale, este interzisã, dacã nu este autorizatã de Comisie.
2. Comisia, hotãrând din proprie iniţiativã sau în urma unei cereri a unui stat membru, va examina preţurile şi condiţiile la care se face referire în alin. 1, având în vedere, pe de o parte, în special cerinţele unei politici economice regionale adecvate, nevoile zonelor subdezvoltate şi problemele zonelor grav afectate de împrejurãrile politice şi efectele acestor preţuri şi, pe de altã parte, condiţiile de concurenţã dintre diverse modalitãţi de transport.
Dupã consultarea fiecãrui stat membru, Comisia va lua hotãrârile necesare.
3. Interdicţia prevãzutã în alin. 1 nu se va aplica la tarifele fixate pentru a face faţã concurenţei.
ART. 77
Tarifele şi taxele privind trecerea frontierelor care sunt percepute de un transportator în plus faţã de preţurile de transport nu vor depãşi un nivel rezonabil dupã ce s-au luat în considerare costurile pe care acesta le presupune în realitate.
Statele membre vor încerca sã reducã treptat aceste costuri.
Comisia poate sã facã recomandãri statelor membre pentru aplicarea acestui articol.
ART. 78
Prevederile acestui titlu nu vor reprezenta un obstacol în aplicarea mãsurilor luate în Republica Federalã Germania, dacã aceste mãsuri sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor pe care separarea Germaniei le-a provocat economiei unor zone ale Republicii Federale afectate de aceastã separare.
ART. 79
Un Comitet Consultativ alcãtuit din experţi desemnaţi de guvernele statelor membre va funcţiona pe lângã Comisie. Comisia, ori de câte ori considerã necesar, va consulta Comitetul în probleme de transport fãrã a aduce atingere puterilor Comitetului Economic şi Social.
ART. 80
1. Prevederile acestui titlu se vor aplica transportului feroviar, rutier şi pe apele interioare.
2. Consiliul poate decide, hotãrând cu o majoritate calificatã, dacã, în ce mãsurã şi prin ce procedurã se pot stabili prevederi pentru transportul maritim şi aerian.
Se vor aplica prevederile procedurale ale art. 71.

TITLUL VI
REGULI COMUNE PRIVIND CONCURENŢA, IMPOZITAREA ŞI ARMONIZAREA LEGISLATIVĂ

CAP. 1
REGULI PRIVIND CONCURENŢA

SECŢIUNEA 1
REGULI APLICABILE ÎNTREPRINDERILOR

ART. 81
1. Urmãtoarele sunt interzise ca fiind incompatibile cu piaţa comunã: toate acordurile dintre întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate care pot afecta schimburile comerciale între statele membre şi care au ca obiect sau efect prevenirea, restricţionarea sau distorsionarea concurenţei în cadrul pieţei comune şi, în special, cele care:
(a) fixeazã în mod direct sau indirect preţurile de cumpãrare sau de vânzare sau orice alte condiţii comerciale;
(b) limiteazã sau controleazã producţia, pieţele, dezvoltarea tehnicã sau investiţiile;
(c) folosesc în comun pieţele sau sursele de aprovizionare;
(d) aplicã condiţii diferite în tranzacţii echivalente cu alte pãrţi comerciale, punându-le astfel într-un dezavantaj concurenţial;
(e) realizeazã încheierea unor contracte sub rezerva acceptãrii de cãtre alte pãrţi a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzanţei comerciale, nu au nici o legãturã cu subiectul unor astfel de contracte.
2. Orice acorduri sau decizii interzise în temeiul acestui articol sunt în mod automat nule.
3. Cu toate acestea, prevederile alin. 1 pot sã fie declarate inaplicabile în cazul:
- unui acord sau unei categorii de acorduri între întreprinderi,
- unei decizii sau categorii de decizii luate de asociaţiile de întreprinderi,
- unei practici concertate sau categorii de practici concertate,
care contribuie la îmbunãtãţirea producţiei sau distribuţiei de mãrfuri sau la promovarea progresului tehnologic sau economic, permiţând consumatorilor sã beneficieze de o bunã parte din profitul obţinut, şi care:
(a) nu impun întreprinderilor în cauzã restricţii care nu sunt indispensabile atingerii acestor obiective;
(b) nu oferã acestor întreprinderi posibilitatea de a elimina concurenţa în privinţa unei pãrţi considerabile a produselor în cauzã.
ART. 82
Orice abuz al uneia sau mai multor întreprinderi cu o poziţie dominantã pe piaţa comunã sau într-o zonã importantã a acesteia este interzis, fiind incompatibil cu piaţa comunã în mãsura în care poate afecta schimburile comerciale între statele membre.
Acest abuz poate sã includã în mod special:
(a) impunerea directã sau indirectã a unor preţuri de cumpãrare sau de vânzare inechitabile sau alte condiţii concurenţiale neloiale;
(b) limitarea producţiei, dezvoltãrii de piaţã sau tehnice în dezavantajul consumatorilor;
(c) aplicarea unor condiţii diferite în tranzacţii echivalente cu alte pãrţi comerciale, punându-le astfel într-un dezavantaj concurenţial;
(d) realizarea încheierii unor contracte sub rezerva acceptãrii de cãtre alte pãrţi a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzanţei comerciale, nu au nici o legãturã cu subiectul unor astfel de contracte.
ART. 83
1. Reglementãrile şi directivele corespunzãtoare pentru punerea în aplicare a principiilor enunţate în art. 81 şi 82 vor fi stabilite de Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, şi dupã consultarea Parlamentului European.
2. Reglementãrile şi directivele la care se face referire în alin. 1 vor fi destinate în special:
(a) asigurãrii respectãrii interdicţiilor stabilite în art. 81 alin. 1 şi în art. 82 prin stabilirea unor prevederi pentru amenzi şi pentru penalitãţi periodice;
(b) stabilirii unor reguli amãnunţite pentru aplicarea art. 81 alin. 3, luând în considerare, pe de o parte, nevoia de a asigura supravegherea eficientã şi, pe de altã parte, de a simplifica administraţia în cea mai mare mãsurã posibilã;
(c) definirii, dacã este cazul, în diversele ramuri ale economiei, a sferei prevederilor art. 81 şi 82;
(d) definirii funcţiilor Comisiei şi a Curţii de Justiţie, în aplicarea prevederilor stabilite în acest alineat;
(e) stabilirii legãturilor dintre legile naţionale şi prevederile cuprinse în aceastã secţiune sau adoptate în temeiul acestui articol.
ART. 84
Pânã la intrarea în vigoare a prevederilor adoptate în temeiul art. 83, autoritãţile statelor membre se vor pronunţa cu privire la admisibilitatea unor acorduri, decizii şi practici concertate sau la abuzul unei poziţii dominante pe piaţa comunã, în conformitate cu legislaţia ţãrii lor şi cu prevederile art. 81, în special alin. 3, şi ale art. 82.
ART. 85
1. Fãrã a aduce atingere art. 84, Comisia va asigura aplicarea principiilor stabilite în art. 81 şi 82. La cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativã şi în colaborare cu autoritãţile competente din statele membre, care îşi oferã ajutorul, Comisia va cerceta cazurile de presupuse încãlcãri ale acestor principii. Dacã se constatã cã a avut loc o încãlcare, Comisia va propune mãsuri corespunzãtoare pentru a pune capãt acestei încãlcãri.
2. Dacã nu se poate pune capãt acestei încãlcãri, Comisia va menţiona aceastã încãlcare a principiilor într-o decizie motivatã. Comisia poate sã-şi publice decizia şi poate autoriza statele membre sã ia mãsurile, a cãror condiţii şi detalii le va stabili, necesare pentru remedierea situaţiei.
ART. 86
1. În cazul unor întreprinderi publice sau a unor întreprinderi cãrora statele membre le acordã drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptã şi nici nu pãstreazã în vigoare vreo mãsurã care contravine regulilor conţinute în acest tratat, şi în special acelor reguli prevãzute în art. 12 şi art. 81 - 89.
2. Întreprinderile însãrcinate cu funcţionarea serviciilor de interes economic general sau care au caracterul unui monopol fiscal vor face obiectul regulilor conţinute în acest tratat, mai ales regulilor de concurenţã, în mãsura în care aplicarea acestor reguli nu va împiedica îndeplinirea, de drept sau de fapt, a unor atribuţii speciale cu care au fost însãrcinate. Desfãşurarea schimburilor comerciale nu trebuie sã fie afectatã într-o asemenea mãsurã încât sã contravinã intereselor Comunitãţii.
3. Comisia va asigura aplicarea prevederilor acestui articol şi, dacã este necesar, va transmite directive şi decizii corespunzãtoare statelor membre.

SECŢIUNEA a 2-a
AJUTOARE ACORDATE DE STATE

ART. 87
1. Dacã nu este prevãzut altfel în acest tratat, ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor statului sub orice formã care distorsioneazã sau ameninţã sã distorsioneze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau producţia anumitor bunuri, în mãsura în care afecteazã schimburile comerciale dintre statele membre, sunt incompatibile cu piaţa comunã.
2. Urmãtoarele sunt compatibile cu piaţa comunã:
(a) ajutoarele cu caracter social, acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca astfel de ajutoare sã se acorde fãrã discriminare în ceea ce priveşte originea produselor în cauzã;
(b) ajutoarele pentru repararea prejudiciilor cauzate de dezastrele naturale sau de întâmplãri excepţionale;
(c) ajutoarele acordate economiei unor zone din Republica Federalã Germania afectate de separarea Germaniei, în mãsura în care acest ajutor este necesar pentru a compensa dezavantajele economice cauzate de aceastã separare.
3. Urmãtoarele pot fi considerate compatibile cu piaţa comunã:
(a) ajutoarele pentru promovarea dezvoltãrii economice a zonelor unde nivelul de trai este extrem de mic sau unde rata şomajului este foarte mare;
(b) ajutoarele pentru promovarea realizãrii unui proiect important de interes european comun sau pentru remedierea unei tulburãri grave în economia unui stat membru;
(c) ajutoarele pentru facilitarea desfãşurãrii unor activitãţi economice sau a unor zone economice, dacã aceste ajutoare nu afecteazã în mod negativ condiţiile comerciale într-o mãsurã care sã contravinã interesului comun;
(d) ajutoarele pentru promovarea culturii şi menţinerea moştenirii când aceste ajutoare nu afecteazã condiţiile comerciale şi concurenţa în cadrul Comunitãţii, astfel încât sã contravinã interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare precizate în decizia Consiliului, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei.
ART. 88
1. Comisia, în colaborare cu statele membre, va examina în mod constant toate sistemele de ajutor existente în acele state. Comisia le va propune acestora din urmã mãsurile corespunzãtoare necesitate de dezvoltarea progresivã sau de funcţionarea pieţei comune.
2. Dacã, dupã ce a anunţat pãrţile în cauzã sã-şi depunã observaţiile, Comisia constatã cã ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor statului nu este compatibil cu piaţa comunã, având în vedere art. 87, sau cã acel ajutor a fost folosit în alte scopuri, aceasta va hotãrî ca statele în cauzã sã anuleze sau sã schimbe acest ajutor într-un termen care urmeazã sã fie stabilit de Comisie.
Dacã statul în cauzã nu respectã aceastã decizie în termenul prescris, Comisia sau alt stat interesat, prin derogare de la prevederile art. 226 şi 227, poate sã trimitã cauza direct la Curtea de Justiţie.
La cererea unui stat membru, Consiliul, hotãrând în unanimitate, poate sã decidã cã ajutorul pe care un stat în acordã sau intenţioneazã sã îl acorde este compatibil cu piaţa comunã, prin derogare de la prevederile art. 87, sau de la reglementãrile prevãzute în art. 89, dacã o astfel de decizie este justificatã de circumstanţe excepţionale. Dacã, în ceea ce priveşte ajutorul în cauzã, Comisia a început deja procedura prevãzutã în primul paragraf al acestui alineat, faptul cã statul în cauzã a depus o cerere la Consiliu va avea ca efect suspendarea acelei proceduri pânã când Consiliul îşi face cunoscutã opinia.
Totuşi, dacã Consiliul nu şi-a fãcut cunoscutã opinia în termen de trei luni de la formularea cererii amintite mai sus, Comisia va pronunţa o decizie cu privire la aceastã cauzã.
3. Comisia va fi informatã, într-un termen rezonabil care sã permitã depunerea observaţiilor sale, despre orice planuri de acordare sau modificare a ajutorului. Dacã aceasta considerã cã un astfel de plan nu este compatibil cu piaţa comunã, având în vedere art. 87, va începe de îndatã procedura prevãzutã în alin. 2. Statele membre în cauzã nu îşi vor pune în aplicare mãsurile pânã când nu s-a dat o decizie definitivã în aceastã procedurã.
ART. 89
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, poate sã prevadã reglementãrile corespunzãtoare pentru aplicarea art. 87 şi 88 şi poate sã determine în special condiţiile în care se aplicã art. 88 alin. 3 şi categoriile de ajutoare scutite de la aceastã procedurã.

CAP. 2
PREVEDERI FISCALE

ART. 90
Nici un stat membru nu poate sã impunã, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice naturã în plus faţã de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un stat membru nu poate sã impunã asupra produselor altor state membre impozite interne de naturã sã acorde protecţie indirectã altor produse.
ART. 91
Atunci când sunt exportate produse cãtre teritoriul unui alt stat membru, rambursarea unui impozit intern nu trebuie sã depãşeascã impozitul intern care le-a fost impus direct sau indirect.
ART. 92
În cazul altor tarife decât taxele pe cifra de afaceri, accizele sau alte forme de impozitare indirectã, nu pot fi acordate reduceri şi restituiri cu privire la exporturile cãtre alte state membre, iar tarifele de compensare cu privire la importurile din statele membre nu pot fi impuse dacã mãsurile intenţionate nu au fost aprobate pe o perioadã determinatã de Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei.
ART. 93
Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, va adopta prevederile de armonizare legislativã cu privire la taxele pe cifra de afaceri, accizele sau alte forme de impozitare indirectã, în mãsura în care aceastã armonizare este necesarã pentru a asigura instituirea şi funcţionarea pieţei interne în termenul stabilit în art. 14.

CAP. 3
ARMONIZAREA LEGISLATIVĂ

ART. 94
Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, va emite directive pentru armonizarea prevederilor legale, de reglementare sau administrative ale statelor membre care afecteazã în mod direct instituirea sau funcţionarea pieţei comune.
ART. 95
1. Prin derogare de la art. 94 şi dacã nu se prevede altfel în acest tratat, prevederile urmãtoare se vor aplica pentru îndeplinirea obiectivelor enunţate de art. 14. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, va adopta mãsuri de armonizare a prevederilor stabilite prin acţiunile legale, de reglementare sau administrative în statele membre care au ca obiect instituirea sau funcţionarea pieţei interne.
2. Alineatul 1 nu se aplicã prevederilor fiscale, celor legate de libera circulaţie a persoanelor şi nici celor legate de drepturile şi interesele peroanelor angajate.
3. În propunerile sale prevãzute în alin. 1 cu privire la sãnãtate, siguranţã, protecţia mediului şi protecţia consumatorului, Comisia va urmãri un nivel înalt de protecţie, luând în considerare, în special, orice nouã dezvoltare bazatã pe fapte ştiinţifice. În cadrul atribuţiilor lor, Parlamentul European şi Consiliul vor încerca sã îndeplineascã şi acest obiectiv.
4. Dacã, dupã adoptarea de cãtre Consiliu sau de cãtre Comisie a unei mãsuri de armonizare, un stat membru considerã cã este necesarã menţinerea prevederilor naţionale justificate de nevoile fundamentale la care se face referire în art. 30 sau referitoare la protecţia mediului sau la mediul de muncã, acesta va notifica Comisiei aceste prevederi, precum şi motivele pãstrãrii lor.
5. În plus, fãrã a se aduce atingere alin. 4, dacã, dupã adoptarea de cãtre Consiliu sau de cãtre Comisie a unei mãsuri de armonizare, un stat membru considerã cã este necesarã introducerea prevederilor naţionale pe baza unor noi dovezi ştiinţifice referitoare la protecţia mediului sau la mediul de muncã în temeiul unei probleme specifice acelui stat, apãrute dupã adoptarea mãsurii de armonizare, acesta va notifica Comisiei prevederile preconizate, precum şi motivele pãstrãrii lor.
6. În termen de şase luni de la notificãrile la care se face referire în alin. 4 şi 5, Comisia va aproba sau va respinge prevederile naţionale în cauzã, dupã ce a verificat dacã constituie sau nu mijloace de discriminare arbitrarã sau o restricţie mascatã cu privire la schimburile comerciale dintre statele membre şi dacã constituie sau nu un obstacol în funcţionarea pieţei interne.
În lipsa unei decizii a Comisiei în acest termen, se va considera cã prevederile naţionale la care se face referire în alin. 4 şi 5 au fost aprobate.
Atunci când este justificat prin complexitatea problemei şi dacã nu existã un pericol pentru sãnãtatea publicã, Comisia poate sã informeze statul membru în cauzã cã perioada la care se face referire în acest alineat poate fi extinsã pe o altã perioadã de pânã la şase luni.
7. Dacã, în temeiul alin. 6, statul membru este autorizat sã pãstreze sau sã introducã prevederile naţionale care se abat de la o mãsurã de armonizare, Comisia va examina imediat posibilitatea de a propune o adaptare la acea mãsurã.
8. Când un stat membru ridicã o problemã specificã de sãnãtate publicã într-un domeniu care a fãcut în trecut obiectul unei mãsuri de armonizare, acesta o va aduce în atenţia Comisiei care va examina imediat posibilitatea de a propune Consiliului mãsuri corespunzãtoare.
9. Prin derogare de la procedura stabilitã în art. 226 şi 227, Comisia şi orice stat membru poate sã aducã problema în mod direct înaintea Curţii de Justiţie, dacã considerã cã un alt stat membru se foloseşte în mod nejustificat de puterile prevãzute în acest articol.
10. În anumite situaţii, mãsurile de armonizare la care se face referire mai sus vor cuprinde o clauzã de protecţie care autorizeazã statele membre sã ia, dintr-unul sau mai multe motive extra-economice la care se face referire în art. 30, mãsuri provizorii sub rezerva unei proceduri de control al Comisiei.
ART. 96
Atunci când Comisia constatã cã diferenţa dintre prevederile stabilite prin acţiunile legale, de reglementare sau administrative din statele membre distorsioneazã condiţiile de concurenţã pe piaţa comunã şi cã distorsiunea provocatã trebuie eliminatã, aceasta se va consulta cu statele membre în cauzã.
Dacã aceastã consultare nu se concretizeazã într-un acord care sã elimine distorsiunile în cauzã, Consiliul, la propunerea Comisiei, hotãrând cu o majoritate calificatã, va emite directivele necesare. Comisia şi Consiliul pot lua mãsurile corespunzãtoare prevãzute în acest tratat.
ART. 97
1. Atunci când existã un motiv care sã justifice teama cã adoptarea sau modificarea unei prevederi stabilite prin acţiunile legale, de reglementare sau administrative poate provoca distorsiuni, în sensul art. 96, un stat membru care intenţioneazã sã facã acest lucru se va consulta cu Comisia. Dupã consultarea statelor membre, Comisia recomandã statelor în cauzã mãsurile adecvate pentru evitarea distorsiunii în cauzã.
2. Dacã un stat, care intenţioneazã sã introducã sau sã modifice propriile sale prevederi, nu respectã recomandãrile care i-au fost adresate de Comisie, nici alte state membre nu vor fi obligate, în temeiul art. 96, sã-şi modifice prevederile proprii pentru a elimina o astfel de distorsiune. Prevederile art. 96 nu se vor aplica dacã statul membru care a ignorat recomandãrile Comisiei provoacã o distorsiune care este numai în dezavantajul sãu.

TITLUL VII
POLITICA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

CAP. 1
POLITICA ECONOMICĂ

ART. 98
Statele membre îşi vor conduce politicile economice în scopul de a contribui la îndeplinirea obiectivelor Comunitãţii, dupã cum sunt definite în art. 2 şi în contextul liniilor directoare la care se face referire în art. 99 alin. 2. Statele membre şi Comunitatea vor hotãrî în conformitate cu principiul unei economii deschise de piaţã în care existã o concurenţã liberã, favorizând o distribuire eficientã a resurselor, şi cu respectarea principiilor enunţate în art. 4.
ART. 99
1. Statele membre privesc politicile lor economice ca fiind o problemã de interes comun şi le vor coordona în cadrul Consiliului, în conformitate cu prevederile art. 98.
2. Hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei, Consiliul va formula un proiect al liniilor directoare ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunitãţii şi va raporta Consiliului European cele constatate.
Hotãrând pe baza raportului Consiliului, Consiliul European va lua în discuţie concluzia privind liniile directoare ale politicilor economice ale statelor membre şi ale Comunitãţii.
Pe baza acestei concluzii, hotãrând cu o majoritate calificatã, Consiliul va adopta o recomandare care defineşte aceste linii directoare. Consiliul va informa Parlamentul European despre recomandarea sa.
3. Pentru a asigura o coordonare mai strânsã a politicilor economice şi convergenţa susţinutã a performanţelor economice a statelor membre, Consiliul, pe baza raporturilor prezentate de Comisie, va monitoriza dezvoltarea economicã în fiecare dintre statele membre şi în Comunitate, precum şi coerenţa politicilor economice cu liniile directoare la care se face referire în alin. 2, şi va efectua în mod regulat o evaluare generalã.
În scopul acestei supravegheri multilaterale, statele membre prezintã Comisiei informaţii despre mãsurile importante luate de ele în domeniul politicii lor economice şi alte informaţii pe care le considerã necesare.
4. Atunci când se constatã, în condiţiile procedurii la care se face referire la alin. 3, cã politicile economice ale unui stat membru nu sunt în conformitate cu liniile directoare la care se face referire în alin. 2, sau cã riscã sã punã în pericol buna funcţionare a uniunii economice şi monetare, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei, Consiliul poate face recomandãrile necesare statelor membre în cauzã. Hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, Consiliul poate sã hotãrascã sã-şi facã publice recomandãrile.
Preşedintele Consiliului şi Comisia vor raporta Parlamentului European rezultatele supravegherii multilaterale. Preşedintele Consiliului poate fi invitat sã se prezinte înaintea unui comitet competent al Parlamentului European dacã Consiliul şi-a fãcut publice recomandãrile.
5. Hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 252, Consiliul poate adopta reguli amãnunţite pentru procedura de supraveghere multilateralã la care se face referire în alin. 3 şi 4 din acest articol.
ART. 100*8)
----------
*8) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Fãrã a aduce atingere altor proceduri prevãzute în acest tratat, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, Consiliul poate sã stabileascã mãsuri adecvate situaţiei economice, mai ales dacã apar probleme serioase în furnizarea anumitor produse.
2. Când un stat membru are probleme materiale sau este serios ameninţat de probleme materiale grave provocate de dezastre naturale sau de întâmplãri excepţionale pe care nu le poate controla, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate acorda statelor membre în cauzã, în anumite condiţii, ajutorul financiar al Comunitãţii. Preşedintele Consiliului va informa Parlamentul European în legãturã cu decizia luatã.
ART. 101
1. Sunt interzise facilitãţi precum descoperitul de cont sau alte facilitãţi de creditare cu BCE sau cu bãncile centrale ale statelor membre (denumite în continuare "bãnci naţionale centrale") pentru instituţiile şi organele comunitare, guvernele centrale, autoritãţile regionale, locale sau alte autoritãţi publice, alte organe reglementate de dreptul public sau întreprinderi publice ale statelor membre, precum şi achiziţionarea de instrumente de îndatorare direct de la ele de cãtre BCE sau de cãtre bãncile naţionale centrale.
2. Alineatul 1 nu se va aplica instituţiilor de credit publice care, în contextul furnizãrii de rezerve de cãtre bãncile centrale, primesc acelaşi tratament ca instituţiile de credit particulare din partea bãncilor naţionale centrale şi a BCE.
ART. 102
1. Se interzice adoptarea oricãrei mãsuri, care nu are la bazã considerente prudenţiale, de stabilire a accesului privilegiat la instituţiile financiare al instituţiilor şi organelor comunitare, guvernelor centrale, autoritãţilor regionale, locale sau al altor autoritãţi publice, al altor organe reglementate de dreptul public sau al întreprinderilor publice din statele membre.
2. Înainte de 1 ianuarie 1994, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 252, Consiliul va stabili definiţiile pentru aplicarea interdicţiei la care se face referire în alin. 1.
ART. 103
Comunitatea nu este responsabilã şi nici nu îşi asumã angajamentele guvernelor centrale, autoritãţilor regionale, locale sau ale altor autoritãţi publice, ale altor organe reglementate de dreptul public sau ale întreprinderilor publice dintr-un stat membru, fãrã a aduce atingere garanţiilor financiare reciproce pentru a executa în comun un proiect specific. Un stat membru nu este responsabil şi nici nu îşi asumã angajamentele guvernelor centrale, autoritãţilor regionale, locale sau ale altor autoritãţi publice, ale altor organe reglementate de dreptul public sau ale întreprinderilor publice dintr-un alt stat membru, fãrã a aduce atingere garanţiilor financiare reciproce pentru a executa în comun un proiect specific.
2. Dacã este necesar, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 252, Consiliul poate stabili definiţiile pentru aplicarea interdicţiei la care se face referire în art. 101 şi în acest articol.
ART. 104
1. Statele membre vor evita deficitele guvernamentale excesive.
2. Comisia va monitoriza dezvoltarea situaţiei bugetare şi a cantitãţii datoriilor guvernamentale în statele membre în vederea identificãrii erorilor mari. Aceasta va examina în special conformitatea cu disciplina bugetarã pe baza urmãtoarelor douã criterii:
(a) rata deficitului guvernamental preconizat sau real al produsului intern brut depãşeşte o valoare de referinţã, dacã:
- fie rata nu a scãzut în mod substanţial şi continuu şi nu a atins un nivel care sã se apropie de valoarea de referinţã,
- fie, ca alternativã, surplusul valorii de referinţã nu este excepţional şi temporar, iar rata nu rãmâne apropiatã valorii de referinţã;
(b) rata datoriei guvernamentale la produsul intern brut depãşeşte valoarea de referinţã, dacã rata nu scade suficient şi nu se apropie într-un ritm satisfãcãtor de valoarea de referinţã.
Valorile de referinţã sunt menţionate în Protocolul privind procedura referitoare la deficitul excesiv anexat la acest tratat.
3. Dacã un stat membru nu îndeplineşte cerinţele prevãzute de unul dintre criterii sau de ambele criterii, Comisia va întocmi un raport. Raportul Comisiei va avea, de asemenea, în vedere dacã deficitul guvernamental depãşeşte cheltuielile guvernamentale cu investiţiile şi va avea în vedere toţi ceilalţi factori relevanţi, inclusiv situaţia economicã pe termen mediu şi situaţia bugetarã din statul membru.
De asemenea, Comisia poate întocmi un raport dacã, fãrã a aduce atingere îndeplinirii cerinţelor prevãzute de aceste criterii, este de pãrere cã existã riscul unui deficit excesiv într-un stat membru.
4. Comitetul prevãzut în art. 114 va formula un aviz cu privire la raportul Comisiei.
5. În cazul în care Comisia considerã cã existã deficit excesiv într-un stat membru sau cã acesta poate sã aparã, Comisia va transmite Consiliului avizul sãu.
6. Hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei şi dupã ce a examinat observaţiile pe care statul membru în cauzã ar dori sã le facã, Consiliul va decide, dupã evaluarea generalã, dacã existã un deficit excesiv.
7. Dacã se constatã existenţa unui deficit excesiv în conformitate cu alin. 6, Consiliul va face recomandãri statului membru în cauzã în vederea rezolvãrii situaţiei într-un anumit termen. Aceste recomandãri nu sunt fãcute publice, în sensul alin. 8.
8. Atunci când constatã cã nu s-a întreprins nici o acţiune eficientã ca rãspuns la recomandãrile sale în termenul stabilit, Consiliul poate sã îşi facã publice recomandãrile.
9. Dacã un stat membru nu pune în aplicare recomandãrile Consiliului, Consiliul poate decide sã dea statului membru un preaviz pentru a adopta, într-un termen stabilit, mãsurile de reducere a deficitului care sunt considerate necesare de Consiliu pentru remedierea situaţiei.
În acest caz, Consiliul poate cere statului membru în cauzã sã prezinte rapoarte în conformitate cu un program specific pentru a examina eforturile de adaptare ale acelui stat membru.
10. Drepturile de a introduce acţiunile prevãzute în art. 226 şi 227 nu pot fi exercitate în cadrul alin. 1 - 9 din acest articol.
11. Atâta timp cât un stat membru nu respectã decizia luatã în conformitate cu alin. 9, Consiliul poate decide sã aplice sau, dupã caz, sã intensifice una sau mai multe dintre urmãtoarele mãsuri:
- de a solicita statului membru în cauzã publicarea informaţiilor suplimentare, care urmeazã sã fie menţionate de Consiliu, înainte de a emite obligaţiuni şi titluri de valoare,
- de a invita Banca Europeanã de Investiţii sã reexamineze politica de creditare a statului membru în cauzã,
- de a solicita statului membru în cauzã sã facã la Comunitate un depozit fãrã dobândã de o mãrime corespunzãtoare pânã când deficitul a fost corectat, în opinia Consiliului,
- de a impune amenzi cu o valoare corespunzãtoare.
Preşedintele Consiliului va informa Parlamentul European în legãturã cu deciziile luate.
12. Consiliul va abroga unele dintre deciziile sale sau toate deciziile sale la care se face referire în alin. 6 - 9 şi 11 dacã deficitul excesiv din statul membru în cauzã a fost corectat, în opinia Consiliului. Dacã Consiliul a fãcut recomandãri oficiale, acesta, de îndatã ce decizia potrivit alin. 8 a fost abrogatã, va face o declaraţie oficialã precizând cã nu mai existã un deficit excesiv în statul membru în cauzã.
13. În adoptarea deciziilor la care se face referire în alin. 7 - 9, 11 şi 12, Consiliul hotãrãşte asupra recomandãrii Comisiei cu o majoritate de douã treimi din voturile membrilor sãi care au ponderea prevãzutã de art. 205 alin. 2, fãrã a lua în considerare voturile reprezentanţilor statului membru în cauzã.
14. Alte prevederi referitoare la implementarea procedurii descrise în acest articol sunt enunţate în Protocolul privind procedura referitoare la deficitul excesiv anexat la acest tratat.
Hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a BCE, Consiliul va adopta prevederile corespunzãtoare care vor înlocui ulterior Protocolul amintit mai sus.
În sensul celorlalte prevederi ale acestui alineat, înainte de 1 ianuarie 1994, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, va stabili reguli amãnunţite şi definiţii pentru aplicarea unor prevederi ale Protocolul amintit mai sus.

CAP. 2
POLITICA MONETARĂ

ART. 105
1. Obiectivul de bazã al SEBC este menţinerea stabilitãţii preţurilor. Fãrã a aduce atingere obiectivul privind stabilitatea preţurilor, SEBC va susţine politicile economice generale în cadrul Comunitãţii în scopul de a contribui la îndeplinirea obiectivelor Comunitãţii prevãzute în art. 2. SEBC va hotãrî în conformitate cu principiul unei economii de piaţã deschise în care existã o concurenţã liberã, care avantajeazã distribuirea resurselor, şi în conformitate cu principiile enunţate în art. 4.
2. Atribuţiile de bazã care urmeazã sã fie îndeplinite de SEBC vor fi:
- sã defineascã şi sã implementeze politica monetarã a Comunitãţii,
- sã conducã operaţiunile valutare conform prevederilor art. 111,
- sã deţinã şi sã administreze rezervele strãine oficiale ale statelor membre,
- sã promoveze buna funcţionare a sistemului de plãţi.
3. A treia liniuţã a alin. 2 nu aduce atingere deţinerii şi administrãrii de cãtre guvernele statelor membre a fondurilor de rulment în devize.
4. BCE va fi consultat:
- cu privire la orice act propus de Comunitate în sfera competenţei sale,
- de autoritãţile naţionale privind orice proiect de prevedere legislativã în sfera competenţei sale, în limitele şi în condiţiile enunţate de Consiliu, în conformitate cu procedura stabilitã în art. 107 alin. 6.
BCE poate sã prezinte instituţiilor sau organelor comunitare corespunzãtoare sau autoritãţilor naţionale opiniile sale cu privire la probleme care intrã în sfera sa de competenţã.
5. SEBC va contribui la buna orientare a politicilor urmãrite de autoritãţile competente referitoare la supravegherea prudenţialã a instituţiilor de credit şi la stabilitatea sistemului financiar.
6. Hotãrând asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea BCE şi dupã ce a primit acordul Parlamentului European, Consiliul poate sã confere BCE atribuţii specifice privind politicile referitoare la supravegherea prudenţialã a instituţiilor de credit, cu excepţia întreprinderilor din domeniul asigurãrilor.
ART. 106
1. BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în cadrul Comunitãţii. BCE şi bãncile naţionale centrale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de BCE şi de bãncile naţionale centrale vor fi singurele care au statutul de mijloace legale de platã în cadrul Comunitãţii.
2. Statele membre pot emite monede supunând aprobãrii BCE volumul acestora. Hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 252 şi dupã consultarea BCE, Consiliul poate sã adopte mãsuri pentru armonizarea denumirilor şi a precizãrilor tehnice a tuturor monedelor destinate circulaţiei în mãsura necesarã pentru a permite circulaţia nestingheritã în cadrul Comunitãţii.
ART. 107
1. SEBC va fi compus din BCE şi din bãncile naţionale centrale.
2. BCE va avea personalitate juridicã.
3. SEBC va fi reglementat de organele de decizie ale BCE care vor fi Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Executiv.
4. Statutul SEBC este stabilit într-un Protocol anexat la acest tratat.
5. Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4, 32.6, 33.1 lit. (a) şi art. 36 din Statutul SEBC pot fi modificate de Consiliu, care va hotãrî fie cu o majoritate calificatã asupra propunerii BCE şi dupã consultarea Comisiei, fie în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea BCE. În orice caz, este nevoie de acordul Parlamentului European.
6. Hotãrând cu o majoritate calificatã fie asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a BCE, fie asupra recomandãrii BCE şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, Consiliul va adopta prevederile la care se face referire în art. 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 şi 34.3 din Statutul SEBC.
ART. 108
În exercitarea puterilor şi îndeplinirea sarcinilor şi a atribuţiilor conferite de acest tratat şi de Statutul SEBC, nici BCE, nici o bancã centralã naţionalã, nici un membru al organelor lor de decizie nu va cere sau nu va urma instrucţiunile instituţiilor sau organelor comunitare, ale unui guvern al unui stat membru sau ale altui organ. Instituţiile şi organele comunitare şi guvernele statelor membre se angajeazã sã respecte acest principiu şi sã nu încerce sã influenţeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale bãncilor naţionale centrale în îndeplinirea atribuţiilor lor.
ART. 109
Cel târziu la data instituirii SEBC, fiecare stat membru se asigurã cã dreptul sãu naţional, care include statutele bãncii sale naţionale centrale, este compatibil cu Tratatul şi cu Statutul SEBC.
ART. 110
1. Pentru a îndeplini atribuţiile care i-au fost încredinţate SEBC, în conformitate cu acest tratat şi în condiţiile stabilite în Statutul SEBC, BCE va acţiona dupã cum urmeazã:
- va elabora reglementãri necesare pentru a implementa atribuţiile definite în art. 3.1, prima liniuţã, art. 19.1, 22 şi 25.2 din Statutul SEBC şi în cazurile care vor fi stabilite în actele Consiliului la care se face referire în art. 107 alin. 6.
- va lua deciziile necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care au fost încredinţate SEBC potrivit acestui tratat şi Statutului SEBC,
- va face recomandãri şi va formula avize.
2. Reglementarea are o aplicare generalã. Aceasta este obligatorie în întregime şi este aplicabilã în mod direct în toate statele membre.
Recomandãrile şi avizele nu au caracter obligatoriu.
Decizia este obligatorie în întregime pentru cei cãrora le este adresatã.
Articolele 253, 254 şi 256 se vor aplica reglementãrilor şi deciziilor adoptate de BCE.
BCE poate sã decidã publicarea deciziilor, recomandãrilor şi avizelor.
3. În limitele şi în condiţiile adoptate de Consiliu potrivit procedurii stabilite de art. 107 alin. 6, BCE este îndreptãţitã sã impunã amenzi sau penalitãţi periodice întreprinderilor pentru nerespectarea obligaţiilor prevãzute de reglementãrile şi deciziile sale.
ART. 111*9)
------------
*9) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Prin derogare de la art. 300, hotãrând în unanimitate asupra recomandãrii BCE sau a Comisiei şi dupã consultarea BCE în încercarea de a ajunge la un consens conform cu obiectivul stabilitãţii preţurilor, dupã consultarea Parlamentului European, în conformitate cu procedura din alin. 3 de stabilire a mãsurilor, Consiliul poate sã încheie acorduri oficiale privind sistemul cursului de schimb pentru unitatea monetarã europeanã în raport cu monedele din afara Comunitãţii. Hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii BCE sau a Comisiei şi dupã consultarea BCE în încercarea de a ajunge la un consens conform cu obiectivul stabilitãţii preţurilor, Consiliul poate sã adopte, sã adapteze sau sã renunţe la cursurile centrale ale unitãţii monetare europene din cadrul sistemului cursului de schimb. Preşedintele Consiliului va informa Parlamentul European asupra adoptãrii, adaptãrii sau renunţãrii la cursurile centrale ale unitãţii monetare europene.
2. În lipsa unui sistem al cursului de schimb în raport cu una sau mai multe monede din afara Comunitãţii, la care se face referire în alin. 1, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei şi dupã consultarea BCE sau la recomandarea BCE, Consiliul poate formula direcţiile generale ale politicii cursului de schimb în raport cu aceste monede. Aceste direcţii generale nu aduc atingere obiectivului de bazã al SEBC de menţinere a stabilitãţii preţurilor.
3. Prin derogare de la art. 300, atunci când Comunitatea trebuie sã negocieze cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale acordurile în probleme privind regimul monetar şi al cursului valutar, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei şi dupã consultarea BCE, va stabili mãsuri de negociere şi de încheiere a acestor acorduri. Aceste mãsuri vor asigura exprimarea unei singure poziţii a Comisiei. Comisia va fi pe deplin asociatã cu aceste negocieri.
Acordurile încheiate în conformitate cu acest alineat sunt obligatorii pentru instituţiile Comunitãţii, pentru BCE şi pentru statele membre.
4. În sensul alin. 1, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei şi dupã consultarea BCE, Consiliul va decide asupra poziţiei Comunitãţii la nivel internaţional în privinţa problemelor care au o relevanţã deosebitã asupra uniunii economice şi monetare şi asupra reprezentãrii acesteia, respectând repartizarea puterilor prevãzute în art. 99 şi 105.
5. Fãrã a aduce atingere competenţei Comunitãţii şi acordurilor comunitare în ceea ce priveşte uniunea economicã şi monetarã, statele membre pot negocia cu organele internaţionale şi pot încheia acorduri internaţionale.

CAP. 3
PREVEDERI INSTITUŢIONALE

ART. 112
1. Consiliul Guvernatorilor al BCE va fi format din membrii Comitetului Executiv al BCE şi din Guvernatorii bãncilor naţionale centrale.
(a) Comitetul Executiv va fi format dintr-un Preşedinte, un Vicepreşedinte şi alţi patru membri.
(b) Preşedintele, Vicepreşedintele şi ceilalţi membri ai Comitetului Executiv vor fi numiţi dintre persoanele cu o poziţie recunoscutã şi cu experienţã profesionalã în probleme monetare şi bancare prin acordul comun al guvernelor statelor membre la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern, la recomandarea Consiliului, dupã consultarea Parlamentului European şi a Consiliului de Administraţie al BCE.
Mandatul lor va fi de opt ani şi nu va putea fi reînnoit.
Doar cetãţenii statelor membre vor putea fi membri în Comitetul Executiv.
ART. 113
Preşedintele Consiliului şi un membru al Comisiei pot participa, fãrã a avea drept de vot, la întrunirile Consiliului de Administraţie al BCE.
Preşedintele Consiliului poate prezenta o moţiune spre deliberare Consiliului de Administraţie al BCE.
2. Preşedintele BCE va fi invitat sã participe la întrunirile Consiliului atunci când Consiliul discutã probleme referitoare la obiectivele şi atribuţiile SEBC.
3. BCE va adresa Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, precum şi Consiliului European un raport anual asupra activitãţilor SEBC şi asupra politicii monetare atât pe anul anterior, cât şi pe anul în curs. Preşedintele BCE va prezenta acest raport Consiliului şi Parlamentului European, care vor putea organiza o dezbatere pe baza acestuia.
Preşedintele BCE şi ceilalţi membri ai Comitetului Executiv pot fi audiaţi, la cererea Parlamentului European sau din proprie iniţiativã, de comitetele competente ale Parlamentului European.
ART. 114
1. Pentru a promova coordonarea politicilor statelor membre în mãsura necesarã pentru funcţionarea pieţei interne, se instituie prin acest tratat Comitetul Monetar cu caracter consultativ.
Acesta va avea urmãtoarele atribuţii:
- va ţine sub observaţie situaţia monetarã şi financiarã a statelor membre şi a Comunitãţii şi sistemul general de plãţi al statelor membre şi va raporta în mod regulat cu privire la acestea Consiliului şi Comisiei,
- va formula avize la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din proprie iniţiativã pentru a le prezenta acestor instituţii,
- fãrã a aduce atingere art. 207, va contribui la pregãtirea lucrãrilor Consiliului la care se face referire în art. 59, 60, art. 99 alin. 2, 3, 4 şi 5, art. 100, 102, 103, 104, art. 116 alin. 2, art. 117 alin. 6, art. 119, 120, art. 121 alin. 2 şi art. 122 alin. 1,
- va examina, cel puţin o datã pe an, situaţia privind circulaţia de capital şi libertatea plãţilor, aşa cum rezultã din aplicarea acestui tratat şi a mãsurilor adoptate de Consiliu; examinarea va cuprinde toate mãsurile referitoare la circulaţia de capital şi la plãţi; Comitetul va raporta Comisiei şi Consiliului rezultatul acestei examinãri.
Statele membre şi Comisia vor desemna câte doi membri pentru Comitetul Monetar.
2. La începutul celei de-a treia etape, se va institui un Comitet Economic şi Financiar. Comisia Monetarã prevãzutã în alin. 1 va fi desfiinţatã.
Comitetul Economic şi Financiar va avea urmãtoarele atribuţii:
- va da avize la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din proprie iniţiativã pentru a le prezenta acestor instituţii,
- va ţine sub observaţie situaţia monetarã şi financiarã a statelor membre şi a Comunitãţii şi va raporta în mod regulat Consiliului şi Comisiei cu privire la acestea, mai ales cu privire la relaţiile financiare cu ţãrile terţe şi cu instituţiile internaţionale,
- fãrã a aduce atingere art. 207, va contribui la pregãtirea lucrãrilor Consiliului la care se face referire în art. 59, 60, art. 99 alin. 2, 3, 4 şi 5, art. 100, 102, 103, 104, art. 105 alin. 6, art. 106 alin. 2, art. 107 alin. 5 şi 6, art. 111, 119, art. 120 alin. 2 şi 3, art. 122 alin. 2, art. 123 alin. 4 şi 5, şi va îndeplini alte atribuţii consultative şi de pregãtire care i-au fost încredinţate de Consiliu,
- va examina, cel puţin o datã pe an, situaţia privind circulaţia de capital şi libertatea plãţilor, aşa cum rezultã din aplicarea acestui tratat şi a mãsurilor adoptate de Consiliu; examinarea va cuprinde toate mãsurile referitoare la circulaţia de capital şi la plãţi; Comitetul va raporta Comisiei şi Consiliului rezultatul acestei examinãri.
Statele membre, Comisia şi BCE vor desemna cel mult doi membri pentru Comitet.
3. Hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã ce s-a consultat BCE şi cu Comitetul la care se face referire în acest articol, Consiliul va stabili prevederi detaliate privind alcãtuirea Comitetului Economic şi Financiar. Preşedintele Consiliului va informa Parlamentul European despre aceastã decizie.
4. În completarea atribuţiilor enunţate în alin. 2, dacã şi atâta timp cât existã state membre care se abat de la cele enunţate în art. 122 şi 123, Comitetul va ţine sub observaţie situaţia monetarã şi financiarã şi sistemul general de plãţi al acelor state membre şi le va raporta în mod regulat Consiliului şi Comisiei.
ART. 115
În problemele care se înscriu în sfera art. 99 alin. 4, art. 104 cu excepţia alin. 14, art. 111, 121, 122 şi art. 123 alin. 4 şi 5, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei sã facã o recomandare sau o propunere, dupã caz. Comisia va examina aceastã cerere şi va depune de îndatã la Consiliu concluziile sale.

CAP. 4
PREVEDERI TRANZITORII

ART. 116
1. A doua etapã de realizare a uniunii economice şi monetare începe la data de 1 ianuarie 1994.
2. Înainte de acea datã:
(a) fiecare stat membru:
- va adopta, dacã este necesar, mãsuri corespunzãtoare pentru respectarea interdicţiilor stabilite în art. 56 şi în art. 101 şi art. 102 alin. 1,
- va adopta, dacã este necesar, în vederea realizãrii evaluãrii prevãzute la litera (b), programe multianuale menite sã asigure convergenţa durabilã necesarã pentru realizarea uniunii economice şi monetare, mai ales cu privire la stabilitatea preţurilor şi la finanţe publice stabile;
(b) Consiliul, pe baza raportului Comisiei, va evalua progresul înregistrat cu privire la convergenţa economicã şi monetarã, mai ales cu privire la stabilitatea preţurilor şi la finanţe publice stabile şi progresul înregistrat în implementarea dreptului comunitar privind piaţa internã.
3. Prevederile art. 101, art. 102 alin. 1, art. 103 alin. 1 şi art. 104 cu excepţia alin. 1, 9, 11 şi 14 se vor aplica de la începutul celei de-a doua etape.
Prevederile art. 100 alin. 2, art. 104 alin. 1, 9 şi 11, art. 105, 106, 108, 111, 112, 113 şi art. 114 alin. 2 şi 4 se vor aplica de la începutul celei de-a treia etape.
4. În a doua etapã, statele membre vor încerca sã evite deficitele guvernamentale excesive.
5. Pe parcursul celei de-a doua etape, fiecare stat membru va începe, dacã este necesar, procesul care conduce la independenţa bãncii sale centrale, în conformitate cu art. 109.
ART. 117
1. La începutul celei de-a doua etape, se va institui şi îşi va prelua puterile Institutul Monetar European (denumit în continuare "IME"); acesta va avea personalitate juridicã şi va fi îndrumat şi condus de un Consiliu, alcãtuit dintr-un Preşedinte şi Guvernatorii bãncilor naţionale centrale, dintre care unul este Vicepreşedinte.
Preşedintele va fi numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern, la recomandarea Consiliului IME şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Consiliului. Preşedintele va fi ales dintre persoanele cu o poziţie recunoscutã şi cu experienţã profesionalã în probleme monetare şi bancare. Doar cetãţenii statelor membre pot fi Preşedinte al IME. Consiliul IME va desemna un Vicepreşedinte.
Statutul IME este prevãzut într-un Protocol anexat la acest tratat.
2. IME:
- va consolida cooperarea între bãncile centrale naţionale,
- va consolida coordonarea politicilor monetare ale statelor membre, în scopul asigurãrii stabilitãţii preţurilor,
- va monitoriza funcţionarea Sistemului Monetar European,
- va organiza consultãri cu privire la problemele care intrã în competenţa bãncilor naţionale centrale şi care afecteazã stabilitatea instituţiilor financiare şi a pieţelor,
- va prelua puterile Fondului Monetar European de Cooperare, care va fi desfiinţat; modalitãţile de desfiinţare sunt prevãzute în Statutul IME,
- va facilita folosirea unitãţii monetare europene şi va supraveghea dezvoltarea acesteia, inclusiv buna funcţionare a sistemului de clearing a unitãţii monetare europene.
3. Pentru pregãtirea celei de-a treia etape, IME:
- va pregãti instrumentele şi procedurile necesare pentru realizarea unei politici monetare unice în a treia etapã,
- va promova armonizarea, dacã este necesar, a regulilor şi practicilor care reglementeazã realizarea, redactarea şi distribuirea statisticilor în domeniile din sfera competenţei sale,
- va întocmi reguli pentru operaţiunile pe care urmeazã sã le întreprindã bãncile naţionale centrale din cadrul SEBC,
- va promova eficienţa plãţilor transfrontaliere,
- va supraveghea pregãtirea tehnicã a bancnotelor unitãţii monetare europene.
Cel târziu pânã la data de 31 decembrie 1996, IME va defini cadrul de reglementare, de organizare şi logistic necesar pentru ca SEBC sã îşi îndeplineascã atribuţiile în etapa a treia. Acest cadru va face obiectul deciziei BCE la data instituirii acesteia.
4. IME, hotãrând cu o majoritate de douã treimi din membrii Consiliului, poate:
- sã formuleze avize sau recomandãri asupra orientãrii generale a politicii monetare şi a politicii de schimb valutar, precum şi asupra mãsurilor aferente introduse în fiecare stat membru,
- sã prezinte avize şi recomandãri guvernelor şi Consiliului asupra politicilor care ar putea sã afecteze situaţia monetarã internã şi externã în Comunitate şi, în special, funcţionarea Sistemului Monetar European,
- face recomandãri autoritãţilor monetare ale statelor membre asupra conducerii politicii lor monetare,
5. Hotãrând în unanimitate, IME poate sã decidã publicarea avizelor şi recomandãrilor sale.
6. IME va fi consultat de Consiliu privind orice act propus de Comunitate din sfera competenţei sale.
În limitele şi în condiţiile enunţate de Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a IME, IME va fi consultat de autoritãţile statelor membre cu privire la orice proiect de prevederi legislative din sfera competenţei sale.
7. Hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a IME, Consiliul va conferi IME alte atribuţii pentru pregãtirea etapei a treia.
8. Dacã acest tratat prevede un rol consultativ pentru BCE, trimiterile la BCE se vor interpreta ca fiind fãcute la IME înainte de instituirea BCE.
9. Pe parcursul celei de-a doua etape, termenul "BCE" folosit în art. 230, 232, 233, 234, 237 şi 288 se va interpreta ca fãcând referire la IME.
ART. 118
Structura valutarã a coşului unitãţii monetare europene nu se va schimba.
De la începutul etapei a treia, valoarea unitãţii monetare europene va fi fixatã definitiv în conformitate cu art. 123 alin. 4.
ART. 119
1. Dacã un stat membru are probleme materiale sau este ameninţat în mod real de apariţia unor probleme materiale cu privire la balanţa de plãţi fie ca rezultat al unui dezechilibru general în balanţa de plãţi, fie ca rezultat al categoriei de unitate monetarã pe care o are la dispoziţie, şi când este posibil ca aceste dificultãţi sã punã în pericol funcţionarea pieţei comune sau implementarea treptatã a politicii comerciale comune, Comisia va cerceta de îndatã situaţia statului în cauzã şi acţiunea pe care, folosindu-se de mijloacele de care dispune, acel stat a întreprins-o sau ar putea sã o întreprindã în conformitate cu prevederile acestui tratat. Comisia va preciza mãsurile pe care le recomandã spre adoptare statului în cauzã.
Dacã acţiunea întreprinsã de un stat membru şi mãsurile sugerate de Comisie nu se dovedesc a fi suficiente pentru a depãşi dificultãţile care au apãrut sau care ameninţã sã aparã, Comisia, dupã consultarea Comitetului la care se face referire în art. 114, va recomanda Consiliului acordarea unui ajutor reciproc şi metodele corespunzãtoare pentru realizarea acestuia.
Comisia va informa Consiliul în mod regulat în legãturã cu situaţia şi cu evoluţia acesteia.
2. Hotãrând cu o majoritate calificatã, Consiliul acordã un astfel de ajutor reciproc; adoptã directivele sau deciziile care stabilesc condiţiile şi detaliile acestui ajutor, care pot lua urmãtoarele forme:
(a) o apropiere concertatã a altor organizaţii internaţionale sau în cadrul altor organizaţii internaţionale la care pot recurge statele membre;
(b) mãsuri necesare pentru evitarea unei devieri comerciale atunci când statul care are probleme materiale menţine sau reintroduce restricţiile cantitative împotriva ţãrilor terţe;
(c) acordarea de credite limitate de alte state membre, cu acordul acestora.
3. Dacã ajutorul reciproc recomandat de Comisie nu este acordat de Consiliu sau dacã ajutorul reciproc acordat şi mãsurile luate sunt insuficiente, Comisia va autoriza statul care are probleme materiale sã ia mãsuri de protecţie, a cãror condiţii şi detalii vor fi stabilite de Comisie.
Aceastã autorizaţie poate fi anulatã, iar condiţiile şi detaliile pot fi schimbate de Consiliul care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
4. În sensul art. 122 alin. 6, acest articol îşi va înceta aplicarea începând cu a treia etapã.
ART. 120
1. Atunci când apare în mod neaşteptat o situaţie de crizã în balanţa de plãţi şi nu se ia imediat o decizie, în sensul art. 119 alin. 2, statul membru în cauzã poate sã ia, preventiv, mãsurile de protecţie necesare. Aceste mãsuri trebuie sã producã cele mai mici tulburãri posibile în funcţionarea pieţei comune şi nu trebuie sã acopere o sferã mult mai largã decât cea necesarã pentru remedierea dificultãţilor neaşteptate care au apãrut.
2. Comisia şi celelalte state membre vor fi informate despre aceste mãsuri de protecţie pânã la intrarea lor în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea ajutorului reciproc în condiţiile art. 119.
3. Dupã ce Comisia şi-a dat avizul şi a fost consultat Comitetul la care se face referire în art. 114, Consiliul, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã, poate decide ca statul în cauzã sã modifice, suspende sau sã desfiinţeze mãsurile de protecţie la care se face referire mai sus.
4. În sensul art. 122 alin. 6, acest articol îşi va înceta aplicarea începând cu a treia etapã.
ART. 121
1. Comisia şi IME vor raporta Consiliului despre progresul înregistrat în îndeplinirea de cãtre statele membre a obligaţiilor lor privind realizarea uniunii economice şi monetare. Aceste rapoarte vor include examinarea compatibilitãţii dintre dreptul naţional al fiecãrui stat membru, inclusiv statutele bãncii naţionale centrale a acestuia şi art. 108 şi 109 din acest tratat şi Statutul SEBC. În rapoarte se va examina atingerea unui înalt grad de convergenţã cu referire la îndeplinirea de cãtre fiecare stat membru a urmãtoarelor criterii:
- atingerea unui înalt grad de stabilitate a preţurilor; acest lucru reiese din rata inflaţiei care se apropie cel mai mult de rata primelor trei state membre în privinţa stabilitãţii preţurilor,
- durabilitatea situaţiei financiare guvernamentale; acest lucru reiese din atingerea unei poziţii bugetare guvernamentale fãrã un deficit excesiv în raport cu cel stabilit în conformitate cu art. 104 alin. 6,
- respectarea marjelor normale de fluctuaţie prevãzute pentru mecanismul de schimb valutar al Sistemului Monetar European, pe o perioadã de cel puţin doi ani, fãrã a devaloriza moneda unui alt stat membru,
- durabilitatea convergenţei realizate de un stat membru şi a participãrii acestuia la mecanismului de schimb valutar al Sistemului Monetar European care sunt reflectate la nivelul ratei dobânzii pe termen lung.
Cele patru criterii menţionate în acest alineat şi perioadele relevante în care urmeazã sã fie respectate sunt dezvoltate mai pe larg într-un Protocol anexat la acest tratat. Rapoartele Comisiei şi ale IME vor lua în considerare şi dezvoltarea unitãţii monetare europene, rezultatele integrãrii pieţelor, situaţia şi dezvoltarea balanţelor de plãţi în contul curent şi o examinare a dezvoltãrii costurilor unitare salariale şi a altor indici ai preţurilor.
2. Pe baza acestor rapoarte, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei, Consiliul va analiza:
- dacã fiecare stat membru îndeplineşte condiţiile necesare de adoptare a unei monede unice;
- dacã majoritatea statelor membre îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice,
şi va transmite constatãrile sale Consiliului, reunit la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern. Parlamentul European va fi consultat şi va transmite avizul sãu Consiliului, reunit la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern.
3. Luând în considerare rapoartele la care se face referire în alin. 1 şi avizul Parlamentului European la care se face referire în alin. 2, pânã la 31 decembrie 1996, Consiliul, reunit la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern, hotãrând cu o majoritate calificatã:
- va decide, pe baza recomandãrilor Consiliului la care se face referire în alin. 2, dacã majoritatea statelor membre îndeplineşte condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice,
- va decide dacã este cazul ca Comunitatea sã intre în a treia etapã,
şi dacã este aşa:
- va fixa data pentru începerea etapei a treia.
4. Dacã, pânã la sfârşitul anului 1997, nu a fost fixatã data pentru începerea etapei a treia, aceasta va începe la data de 1 ianuarie 1999. Înainte de 1 iulie 1998, Consiliul, reunit la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern, dupã repetarea procedurii prevãzute în alin. 1 şi 2, cu excepţia celei de-a doua liniuţe a alin. 2, luând în considerare rapoartele la care se face referire în alin. 1 şi avizul Parlamentului European, hotãrând cu o majoritate calificatã şi pe baza recomandãrilor Consiliului la care se face referire în alin. 2, va preciza care dintre statele membre îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.
ART. 122
1. Dacã s-a luat decizia de fixare a datei în conformitate cu art. 121 alin. 3, Consiliul, pe baza recomandãrilor la care se face referire în art. 121 alin. 2, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei, va decide dacã existã într-un stat membru o derogare aşa cum este definitã în alin. 3 din acest articol, şi, dacã existã, va preciza care stat membru face obiectul unei derogãri. Aceste state membre sunt denumite în acest tratat "state membre care fac obiectul unei derogãri".
Dacã Consiliul a precizat statele membre care îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, în conformitate cu art. 121 alin. 4, acele state membre care nu îndeplinesc condiţiile vor face obiectul unei derogãri aşa cum se menţioneazã în alin. 3 al acestui articol. Aceste state membre vor fi denumite în acest tratat "state membre care fac obiectul unei derogãri".
2. Cel puţin o datã la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogãri, Comisia şi BCE vor raporta Consiliului în conformitate cu procedura stabilitã în art. 121 alin. 1. Dupã consultarea Parlamentului European şi dupã dezbaterea în Consiliu, reunit la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, va decide care dintre statele membre care fac obiectul unei derogãri îndeplinesc condiţiile necesare pe baza criteriilor enunţate în art. 121 alin. 1 şi va abroga derogãrile statului membru în cauzã.
3. Derogarea la care se face referire în alin. 1 atrage neaplicarea de cãtre statele membre în cauzã a urmãtoarelor articole: art. 104 alin. 9 şi 11, art. 105 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 106, 110, 111 şi art. 112 alin. 2 lit. (b). Excluderea unui astfel de stat membru şi a bãncii naţionale centrale a acestuia de la obligaţiile şi drepturile din cadrul SEBC este prevãzutã de Statutul SEBC.
4. În art. 105 alin. 1, 2 şi 3, art. 106, 110, 111 şi art. 112 alin. 2 lit. (b), "state membre" se interpreteazã ca "state membre care nu fac obiectul unei derogãri".
5. Drepturile de vot ale statelor membre care fac obiectul unei derogãri vor fi suspendate în cazul deciziilor Consiliului la care se face referire în articolele acestui tratat menţionate în alin. 3. În acest caz, prin derogare de la art. 205 şi art. 250 alin. 1, o majoritate calificatã poate fi definitã ca reprezentând douã treimi din voturile reprezentanţilor statelor membre care nu fac obiectul unei derogãri cu o pondere în conformitate cu art. 205 alin. 2, iar unanimitatea acelor state membre va putea fi impusã doar pentru un act care necesitã unanimitatea.
6. Articolele 119 şi 120 se vor aplica în continuare statelor membre care fac obiectul unei derogãri.
ART. 123*10)
------------
*10) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Imediat dupã ce s-a luat decizia cu privirea la data la care va începe etapa a treia în, conformitate cu art. 121 alin. 3 sau, dupã caz, imediat dupã 1 iulie 1998:
- Consiliul va adopta prevederile la care se face referire în art. 107 alin. 6,
- guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogãri îi vor desemna, în conformitate cu procedura enunţatã în art. 50 din Statutul SEBC, pe Preşedinte, Vicepreşedinte şi pe ceilalţi membri ai Comitetului Executiv al BCE. Dacã existã state membre care fac obiectul unei derogãri, numãrul de membri ai Comitetului Executiv poate fi mai mic decât cel prevãzut în art. 11.1 din Statutul SEBC, dar în nici un caz nu poate fi mai mic de patru.
Imediat dupã ce este desemnat Comitetul Executiv, SEBC şi BCE vor fi instituite şi se vor pregãti pentru funcţionarea deplinã aşa cum se prevede în acest tratat şi în Statutul SEBC. Exercitarea deplinã a puterilor lor va începe din prima zi a etapei a treia.
2. Imediat dupã instituirea BCE, aceasta va prelua, dacã este cazul, atribuţiile IME. IME va intra în lichidare la instituirea BCE; modalitãţile de lichidare sunt stabilite în Statutul IME.
3. Dacã şi atâta timp cât existã state membre care fac obiectul unei derogãri şi fãrã a aduce atingere art. 107 alin. 3 din acest tratat, va fi constituit Consiliul General al BCE la care se face referire în art. 45 din Statutul SEBC, ca al treilea organ de decizie al BCE.
4. La data începerii celei de-a treia etape, Consiliul, hotãrând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogãri, asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea BCE, va adopta cursurile de schimb la care vor fi stabilite în mod definitiv monedele lor şi va stabili un curs definitiv la care unitatea monetarã europeanã va înlocui aceste monede, iar unitatea monetarã europeanã va deveni o monedã cu drepturi depline. Aceastã mãsurã nu va modifica prin natura sa valoarea externã a unitãţii monetare europene. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã a statelor membre menţionate, asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea BCE, va lua celelalte mãsuri necesare pentru introducerea rapidã a unitãţii monetare europene ca monedã unicã a acelor state membre. Se va aplica a doua propoziţiei a art. 122 alin. 5.
5. Dacã se decide, potrivit procedurii enunţate în art. 122 alin. 2, abrogarea unei derogãri, Consiliul, hotãrând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogãri şi a statelor membre în cauzã, asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea BCE, va adopta cursul la care unitatea monetarã europeanã va înlocui moneda statului membru în cauzã şi va lua celelalte mãsuri necesare pentru introducerea unitãţii monetare europene ca monedã unicã a statului membru în cauzã.
ART. 124
1. Pânã la începerea celei de-a treia etape, fiecare stat membru va trata politica cursului de schimb ca o problemã de interes comun. Pentru a face acest lucru, statele membre vor avea în vedere experienţa dobânditã în domeniul cooperãrii din cadrul Sistemului Monetar European (SME) şi în dezvoltarea unitãţii monetare europene şi vor respecta atribuţiile existente în acest domeniu.
2. De la începutul celei de-a treia etape şi atâta timp cât statul membru face obiectul unei derogãri, alin. 1 se va aplica prin analogie politicii cursului de schimb valutar a acelui stat membru.

TITLUL VIII
ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ

ART. 125
Statele membre şi Comunitatea, în conformitate cu acest titlu, vor colabora în sensul dezvoltãrii unei strategii coordonate pentru încadrarea în muncã şi în special pentru promovarea forţei de muncã calificate, instruite şi flexibile, şi a unor pieţe de muncã sensibile la schimbãrile economice, în vederea atingerii obiectivelor definite în art. 2 a Tratatului privind Uniunea Europeanã şi în art. 2 din acest tratat.
ART. 126
1. Statele membre, prin politicile lor de încadrare în muncã, vor contribui la atingerea obiectivelor la care se face referire în art. 125 într-o manierã conformã cu liniile directoare ale politicilor economice ale statelor membre şi a Comunitãţii adoptate în temeiul art. 99 alin. 2.
2. Statele membre, având în vedere practicile naţionale cu privire la responsabilitãţile partenerilor sociali, vor trata promovarea încadrãrii în muncã ca o problemã de interes comun şi îşi vor coordona acţiunea în acest sens în cadrul Consiliului, în conformitate cu prevederile art. 128.
ART. 127
1. Comunitatea va contribui la atingerea unui înalt grad de încadrare în muncã prin încurajarea cooperãrii între statele membre şi prin sprijinirea şi, dacã este necesar, completarea acţiunii lor. Pentru aceasta se vor respecta competenţele statelor membre.
2. Obiectivul atingerii unui înalt grad de încadrare în muncã va fi luat în considerare în formularea şi implementarea politicilor şi activitãţilor Comunitãţii.
ART. 128
1. Consiliul European va examina în fiecare an situaţia din sfera încadrãrii în muncã din cadrul Comunitãţii şi va adopta concluzii cu privire la aceasta, pe baza unui raport anual comun al Consiliului şi Comisiei.
2. Pe baza concluziilor Consiliului European, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social, Comitetului Regiunilor şi a Comitetului pentru Încadrarea în Muncã la care se face referire în art. 130, va elabora în fiecare an directive pe care statele membre le vor avea în vedere în politicile lor de încadrare în muncã. Aceste directive trebuie sã fie conforme cu liniile directoare adoptate în temeiul art. 99 alin. 2.
3. Fiecare stat membru va transmite Consiliului şi Comisiei un raport anual cu privire la principalele mãsuri luate pentru implementarea politicii sale de încadrare în muncã prin prisma directivelor referitoare la încadrarea în muncã la care se face referire în alin. 2.
4. Consiliul, pe baza rapoartelor la care se face referire în alin. 3 şi dupã ce a primit opiniile Comitetului pentru Încadrarea în Muncã, va face în fiecare an o examinare a implementãrii politicilor de încadrare în muncã din statele membre prin prisma directivelor referitoare la încadrarea în muncã. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra recomandãrii Comisiei, dacã considerã cã este necesar prin prisma acestei examinãri, poate sã facã recomandãri statelor membre.
5. Pe baza rezultatelor acestei examinãri, Consiliul şi Comisia vor întocmi un raport anual comun pentru Consiliul European cu privire la situaţia încadrãrii în muncã în cadrul Comunitãţii şi la implementarea directivelor pentru încadrarea în muncã.
ART. 129
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, poate adopta mãsuri de stimulare menite sã încurajeze cooperarea dintre statele membre şi sã susţinã acţiunea acestora în domeniul încadrãrii în muncã prin iniţiative care vizeazã dezvoltarea schimbului de informaţii şi a celor mai bune practici, oferind o analizã comparativã şi consiliere, precum şi promovarea unor abordãri inovatoare şi a unor experienţe de evaluare, recurgând în special la proiecte pilot.
Acele mãsuri nu includ armonizarea legilor şi reglementãrilor statelor membre.
ART. 130
Dupã consultarea Parlamentului European, Consiliul va institui un Comitet pentru Încadrarea în Muncã care are statut consultativ pentru promovarea coordonãrii dintre statele membre privind politicile de încadrare în muncã şi cele privind piaţa muncii. Sarcinile Comitetului vor fi urmãtoarele:
- sã monitorizeze situaţia încadrãrii în muncã şi politicile de încadrare în muncã în statele membre şi în cadrul Comunitãţii,
- fãrã a aduce atingere art. 207, sã formuleze avize la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din proprie iniţiativã şi sã contribuie la pregãtirea lucrãrilor Consiliului la care se face referire în art. 128.
Pentru a duce la îndeplinire acest mandat, Comitetul se va consulta cu partenerii sociali.
Fiecare stat membru şi Comisia vor desemna câte doi membri în Comitet.

TITLUL IX
POLITICA COMERCIALĂ COMUNĂ

ART. 131
Prin stabilirea unei uniuni vamale între statele membre acestea au ca scop, în interesul comun, contribuţia la dezvoltarea armonioasã a comerţului mondial, desfiinţarea treptatã a restricţiilor privind comerţul internaţional şi reducerea barierelor vamale.
Politica comercialã comunã va avea în vedere efectul favorabil pe care l-ar putea avea desfiinţarea taxelor vamale între statele membre asupra creşterii forţei competitive a întreprinderilor în statele respective.
ART. 132
1. Fãrã a aduce atingere obligaţiilor asumate de statele membre în cadrul altor organizaţii internaţionale, statele membre vor armoniza treptat sistemele prin care acordã ajutoare pentru exporturile cãtre ţãrile terţe, în mãsura necesarã pentru a se asigura cã nu va fi distorsionatã concurenţa dintre întreprinderile Comunitãţii.
La propunerea Comisiei, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va emite directivele necesare în acest scop.
2. Prevederile anterioare nu se vor aplica retragerii taxelor vamale sau tarifelor cu efect echivalent şi nici restituirii impozitelor indirecte care includ taxele pe cifra de afaceri, accizele şi alte impozite indirecte care sunt acceptate la exportul de mãrfuri dintr-un stat membru cãtre o ţarã terţã, în mãsura în care o astfel de retragere sau de restituire nu depãşeşte suma impusã, în mod direct sau indirect, pentru produsele exportate.
ART. 133*11)
----------
*11) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Politica comercialã comunã se va baza pe principii uniforme, mai ales în ceea ce priveşte schimbãrile tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale, realizarea uniformitãţii în mãsurile de liberalizare, politica de export şi mãsurile de protecţie a comerţului care urmeazã sã fie luate în cazul unui dumping sau a subvenţiilor.
2. Comisia va depune propuneri la Consiliu pentru implementarea politicii comerciale comune.
3. Când trebuie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Comisia va face recomandãri Consiliului, care va autoriza Comisia sã înceapã negocierile necesare. Consiliul şi Comisia trebuie sã se asigure cã acordurile negociate sunt compatibile cu politicile şi regulile comunitare interne.
Comisia va conduce aceste negocieri consultându-se cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a asista Comisia în îndeplinirea acestei sarcini şi în cadrul directivelor pe care Consiliul ar putea sã le emitã. Comisia va raporta în mod regulat comitetului special cu privire la desfãşurarea negocierilor.
Se vor aplica prevederile relevante ale art. 300.
4. În exercitarea puterilor pe care le conferã acest articol, Consiliul hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
5. Alineatele 1 - 4 se vor aplica şi negocierii şi încheierii de acorduri în domeniul comercializãrii serviciilor şi aspectelor comerciale legate de proprietatea intelectualã, în mãsura în care acele acorduri nu sunt tratate de alineatele menţionate şi fãrã a aduce atingere alin. 6.
Prin derogare de la alin. 4, Consiliul hotãrãşte în unanimitate atunci când se negociazã şi se încheie un acord în unul dintre domeniile la care se face referire în primul paragraf, dacã acel acord include prevederi pentru care se impune unanimitatea în scopul adoptãrii unor reguli interne sau dacã are legãturã cu un domeniu în care Comunitatea nu şi-a exercitat încã puterile pe care i le conferã acest tratat prin adoptarea regulilor interne.
Consiliul hotãrãşte în unanimitate cu privire la negocierea şi încheierea unui acord orizontal atâta timp cât se referã şi la paragraful anterior sau la doilea paragraf al alin. 6.
Acest alineat nu va afecta dreptul statelor membre de a menţine şi de a încheia acorduri cu ţãri terţe sau cu organizaţii internaţionale în mãsura în care aceste acorduri sunt în conformitate cu dreptul comunitar şi cu alte acorduri internaţionale relevante.
6. Consiliul nu poate încheia un acord dacã acesta cuprinde prevederi care depãşesc puterile interne ale Comunitãţii, conducând în special la armonizarea legilor şi reglementãrilor statelor membre în sfera în care acest tratat exclude aceastã armonizare.
În aceastã privinţã, prin derogare de la primul paragraf al alin. 5, acordurile referitoare la comercializarea serviciilor culturale şi audiovizuale, serviciilor economice şi a serviciilor sociale şi de sãnãtate vor fi de competenţa comunã a Comunitãţii şi a statelor membre. Prin urmare, în completare la decizia luatã de Comunitate în conformitate cu prevederile relevante din art. 300, pentru negocierea acestor acorduri va fi nevoie acordul comun al statelor membre. Acordurile negociate astfel vor fi încheiate în comun de Comunitate şi de statele membre.
Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transportului vor fi reglementate în continuare de prevederile Titlului V şi ale art. 300.
7. Fãrã a aduce atingere primului paragraf al alin. 6, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, Consiliul poate extinde aplicarea alin. 1 - 4 asupra negocierilor şi acordurilor privind proprietatea intelectualã, în mãsura în care acestea nu sunt tratate de alin. 5.
ART. 134
Pentru a se asigura cã executarea mãsurilor politicii comerciale luate în conformitate cu acest tratat de un stat membru nu este împiedicatã de devierea comercialã sau atunci când diferenţele dintre aceste mãsuri conduc la dificultãţi economice în unul sau mai multe state membre, Comisia va recomanda metodele pentru cooperarea necesarã dintre statele membre. În lipsa acestora, Comisia poate autoriza statele membre sã ia mãsurile de protecţie necesare, a cãror condiţii şi detalii vor fi stabilite de ea.
În caz de urgenţã, statele membre vor solicita de la Comisie autorizarea de a lua ele însele mãsurile necesare, iar Comisia va lua o decizie cât mai curând posibil; apoi, statele membre în cauzã vor notifica celelalte state membre despre aceste mãsuri. Comisia poate decide în orice moment ca un stat membru în cauzã sã modifice sau sã desfiinţeze mãsurile în cauzã.
În alegerea acestor mãsuri, se va acorda prioritate acelora care produc cele mai puţine tulburãri în funcţionarea pieţei comune.

TITLUL X
COOPERAREA VAMALĂ

ART. 135
În sfera de aplicare a acestui tratat, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va lua mãsuri pentru consolidarea cooperãrii vamale între statele membre şi între acestea din urmã şi Comisie. Aceste mãsuri nu privesc aplicarea dreptului penal intern sau administrarea internã a justiţiei.

TITLUL XI
POLITICA SOCIALĂ, ÎNVĂŢĂMÂNTUL, PREGĂTIREA PROFESIONALĂ ŞI TINERETUL

CAP. 1
PREVEDERI SOCIALE

ART. 136
Comunitatea şi statele membre, având în vedere drepturile sociale fundamentale, cum ar fi cele enunţate în Carta Socialã Europeanã semnatã la Turin la data de 18 octombrie 1961 şi Carta Comunitarã a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor din 1989, au ca obiective promovarea încadrãrii în muncã, condiţii mai bune de trai şi de muncã, astfel încât sã facã posibilã armonizarea acestora atâta timp cât se menţine o îmbunãtãţire, o protecţie socialã corespunzãtoare, dialogul între partenerii sociali, dezvoltarea resurselor umane în vederea menţinerii unui înalt grad de încadrare în muncã şi combaterea excluderii.
În acest scop, Comunitatea şi statele membre vor implementa mãsuri care au în vedere diverse forme de practici naţionale, în special în domeniul relaţiilor contractuale, şi nevoia de a menţine competitivitatea economiei comunitare.
Acestea considerã cã aceastã dezvoltare nu rezultã doar din funcţionarea pieţei comune, care favorizeazã armonizarea sistemelor sociale, ci şi din procedurile prevãzute în acest tratat şi armonizarea prevederilor stabilite prin acţiunile legale, de reglementare sau administrative.
ART. 137*12)
------------
*12) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. În vederea atingerii obiectivelor din art. 136, Comunitatea va susţine şi va completa activitãţile statelor membre în urmãtoarele domenii:
(a) îmbunãtãţirea în special a mediului de muncã pentru protejarea sãnãtãţii şi siguranţei muncitorilor;
(b) condiţiile de muncã;
(c) securitatea socialã şi protecţia socialã a muncitorilor;
(d) protecţia muncitorilor la încetarea contractului de muncã;
(e) informarea şi consultarea muncitorilor;
(f) reprezentarea şi apãrarea colectivã a intereselor muncitorilor şi angajatorilor, inclusiv co-determinarea, în sensul alin. 5;
(g) condiţiile de angajare pentru cetãţenii ţãrilor terţe care îşi au domiciliul în mod legal pe teritoriul Comunitãţii;
(h) integrarea peroanelor excluse de pe piaţa muncii, fãrã a aduce atingere art. 150;
(i) egalitatea dintre bãrbaţi şi femei cu privire la egalitatea de şanse pe piaţa muncii şi la tratamentul la locul de muncã;
(j) combaterea excluderii sociale;
(k) modernizarea sistemelor de protecţie socialã fãrã a aduce atingere pct. (c).
2. În acest scop, Consiliul:
(a) poate adopta mãsuri menite sã încurajeze cooperarea dintre statele membre prin iniţiative care vizeazã perfecţionarea cunoştinţelor, dezvoltarea schimbului de informaţii şi a celor mai bune practici, promovarea abordãrilor inovatoare şi evaluarea experienţelor, excluzând armonizarea legilor şi reglemetãrilor statelor membre;
(b) poate adopta, în domeniile la care se face referire în alin. 1 lit. (a) - (i), prin intermediul unor directive, cerinţele minime pentru implementarea treptatã, având în vedere condiţiile şi obţinerea de reguli tehnice în fiecare dintre statele membre. Prin aceste directive se va evita impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi legale într-un mod care ar încetini crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
Consiliul hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, cu excepţia domeniilor la care se face referire în alin. 1 lit. (c), (d), (f) şi (g) din acest articol, unde Consiliul hotãrãşte în unanimitate asupra propunerii Comisiei, dupã consultarea Parlamentului European şi a comitetelor menţionate mai sus. Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei, dupã consultarea Parlamentului European, poate decide sã facã procedura la care se face referire în art. 251 aplicabilã alin. 1 lit. (d), (f) şi (g) din acest articol.
3. Un stat membru poate încredinţa implementarea directivelor adoptate în temeiul alin. 2 partenerilor sociali, la cererea comunã a acestora.
În acest caz, acesta se va asigura cã, înainte de data la care directiva trebuie modificatã conform art. 249, partenerii sociali au introdus mãsurile necesare prin acord, solicitând statului membru în cauzã sã ia orice mãsuri necesare care sã îi permitã în orice moment sã garanteze rezultatele impuse de acea directivã.
4. Prevederile adoptate în temeiul acestui articol:
- nu vor afecta dreptul statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socialã şi nu trebuie sã afecteze în mod semnificativ echilibrul financiar al acestora,
- nu vor împiedica un stat membru sã menţinã sau sã introducã mãsuri de protecţie mai stricte compatibile cu acest tratat.
5. Prevederile acestui articol nu se vor aplica remuneraţiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevã şi dreptului de "lock-out".
ART. 138
1. Comisia va avea sarcina de a promova consultarea partenerilor sociali la nivel comunitar şi va lua toate mãsurile relevante pentru facilitarea dialogului prin asigurarea unei susţineri echilibrate a pãrţilor.
2. În acest scop, înainte de prezentarea propunerilor în domeniul politicii sociale, Comisia se va consulta cu partenerii sociali în privinţa posibilei orientãri a acţiunii Comunitãţii.
3. Dacã, dupã aceastã consultare, Comisia considerã cã acţiunea Comunitãţii este recomandabilã, va consulta partenerii sociali cu privire la conţinutul propunerii. Partenerii sociali vor prezenta Comisiei un aviz sau, dupã caz, o recomandare.
4. Cu ocazia acestei consultãri, partenerii sociali pot informa Comisia în legãturã cu intenţia lor de a începe procesul prevãzut în art. 139. Durata procedurii nu va putea depãşi 9 luni, dacã partenerii sociali în cauzã şi Comisia nu decid de comun acord extinderea acesteia.
ART. 139*13)
----------
*13) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Dacã partenerii sociali doresc acest lucru, dialogul dintre aceştia la nivel comunitar poate conduce la relaţii contractuale, inclusiv la acorduri.
2. Acordurile încheiate la nivel comunitar vor fi implementate fie în conformitate cu procedurile şi practicile specifice ale partenerilor sociali şi ale statelor membre sau, în problemele acoperite de art. 137, la cererea comunã a pãrţilor semnatare, printr-o decizie a Consiliului asupra propunerii Comisiei.
Consiliul hotãrãşte cu o majoritate calificatã, cu excepţia cazurilor în care acordul în cauzã conţine una sau mai multe prevederi referitoare la unul dintre domeniile în care este nevoie de unanimitate, în temeiul art. 137 alin. 2. În acest caz, acesta hotãrãşte în unanimitate.
ART. 140
În vederea atingerii obiectivelor art. 136 şi fãrã a aduce atingere altor prevederi din acest tratat, Comisia va încuraja cooperarea dintre statele membre şi va facilita coordonarea acţiunii lor în toate domeniile politicii sociale prevãzute în acest capitol, în special în probleme referitoare la:
- încadrarea în muncã,
- legislaţia muncii şi condiţiile de muncã,
- formarea profesionalã de bazã şi avansatã,
- securitatea socialã,
- prevenirea accidentelor şi bolilor de muncã,
- igiena muncii,
- dreptul de asociere şi negocierile colective dintre angajatori şi angajaţi.
În acest scop, Comisia hotãrãşte în strânsã colaborare cu statele membre prin efectuarea de studii, emiterea avizelor şi stabilirea de consultaţii atât cu privire la problemele care apar la nivel naţional, cât şi la cele care fac obiectul de interes al organizaţiilor internaţionale.
Înainte de a formula avizele prevãzute în acest articol, Comisia se va consulta cu Comitetul Economic şi Social.
ART. 141
1. Fiecare stat membru se va asigura cã se aplicã principiul plãţilor egale pentru angajaţii bãrbaţi şi femei pentru muncã echivalentã sau cu valoare echivalentã.
2. În scopul acestui articol, "platã" înseamnã salariul de bazã sau minim sau salariul şi orice alte plãţi, în numerar sau în naturã, pe care muncitorul le primeşte direct sau indirect, pentru munca sa, de la angajator.
Platã egalã, fãrã discriminare sexualã, înseamnã:
(a) cã plata pentru aceeaşi muncã la salariul cu bucata se va calcula pe baza aceleiaşi unitãţi de mãsurã;
(b) cã plata pentru muncã la salariul cu ziua va fi aceeaşi pentru aceeaşi muncã prestatã.
3. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, va adopta mãsuri pentru a asigura aplicarea principiului egalitãţii de şanse şi tratamentului egal pentru bãrbaţi şi femei în probleme de angajare şi profesionale, inclusiv principiul plãţii egale pentru muncã echivalentã sau cu valoare echivalentã.
4. În vederea asigurãrii unei egalitãţi depline în realitate între bãrbaţi şi femei în privinţa programului de lucru, principiul unui tratament egal nu va împiedica nici un stat membru sã pãstreze sau sã adopte mãsuri care prevãd avantaje specifice pentru a facilita urmarea unei activitãţi profesionale de cãtre sexul mai slab reprezentat sau prevenirea şi compensarea dezavantajelor în carierele profesionale.
ART. 142
Statele membre vor încerca sã pãstreze echivalenţa existentã între planificãrile pentru concediile plãtite.
ART. 143
Comisia va întocmi un raport în fiecare an în curs pentru atingerea obiectivelor art. 136, inclusiv pentru situaţia demograficã din Comunitate. Aceasta va înainta raportul Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social.
Parlamentul European poate cere Comisiei sã întocmeascã rapoarte privind probleme speciale în situaţia socialã.
ART. 144*14)
----------
*14) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Consiliul, dupã consultarea Parlamentului European, va institui un Comitet de Protecţie Socialã cu statut consultativ pentru promovarea cooperãrii privind politicile de protecţie socialã dintre statele membre şi cu Comisia. Îndatoririle Comisiei vor fi:
- sã monitorizeze situaţia socialã şi dezvoltarea politicilor de protecţie socialã în statele membre şi Comunitate,
- sã promoveze schimburile de informaţii, de experienţã şi de practicã adecvatã între statele membre şi între acestea şi Comisie,
- fãrã a aduce atingere art. 207, sã întocmeascã rapoarte, sã formuleze avize sau sã înceapã alte lucrãri aflate în sfera sa de competenţã, la cererea Consiliului sau a Comisiei sau din proprie iniţiativã.
Pentru îndeplinirea acestui mandat, Comitetul va stabili legãturile corespunzãtoare cu partenerii sociali.
Fiecare stat membru şi Comisia vor desemna doi membri în Comitet.
ART. 145
Comisia va include în raportul sãu anual cãtre Parlamentul European un capitol separat privind dezvoltarea din domeniul social în cadrul Comunitãţii.
Parlamentul European poate solicita Comisiei sã întocmeascã rapoarte privind problemele speciale referitoare la condiţiile sociale.

CAP. 2
FONDUL SOCIAL EUROPEAN

ART. 146
Pentru a îmbunãtãţi şansele de angajare ale forţei de muncã pe piaţa internã şi a contribui astfel la creşterea nivelului de trai, va fi instituit un Fond Social European în conformitate cu prevederile enunţate mai jos; acesta urmãreşte sã faciliteze angajarea forţei de muncã şi sã sporeascã mobilitatea geograficã şi ocupaţionalã a acesteia în cadrul Comunitãţii şi facilitarea adaptãrii lor la schimbãrile profesionale sau la schimbãrile din sistemele de producţie, mai ales prin formarea şi reconversia lor profesionalã.
Fondul va fi administrat de Comisie.
Comisia va fi ajutatã în îndeplinirea acestei sarcini de un Comitet prezidat de un membru al Comisiei şi alcãtuit din reprezentanţi ai guvernelor, sindicatelor şi patronatelor.
ART. 148
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va adopta deciziile de implementare referitoare la Fondul Social European.

CAP. 3
ÎNVĂŢĂMÂNTUL, PREGĂTIREA PROFESIONALĂ ŞI TINERETUL

ART. 149
1. Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educaţii de calitate prin încurajarea cooperãrii dintre statele membre şi, dacã este necesar, prin sprijinirea şi completarea acţiunii lor, respectând în totalitate responsabilitatea statelor membre cu privire la conţinutul învãţãmântului şi la organizarea sistemelor educaţionale şi la diversitatea lor culturalã şi lingvisticã.
2. Acţiunea Comunitãţii va urmãri:
- dezvoltarea dimensiunii europene în învãţãmânt, în special prin predarea şi rãspândirea limbilor statelor membre;
- încurajarea mobilitãţii studenţilor şi profesorilor, încurajând, între altele, recunoaşterea diplomelor şi a perioadelor de studiu,
- promovarea cooperãrii dintre instituţiile de învãţãmânt,
- dezvoltarea schimburilor de informaţie şi de experienţã privind problemele comune ale sistemelor de învãţãmânt din statele membre,
- încurajarea desfãşurãrii de schimburi de tineri şi de schimburi de instructori în domeniul socio-educaţional,
- încurajarea dezvoltãrii învãţãmântului la distanţã.
3. Comunitatea şi statele membre, în special Consiliul Europei, vor încuraja cooperarea cu ţãrile terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în domeniul învãţãmântului.
4. Pentru a contribui la atingerea obiectivelor la care se face referire în acest articol, Consiliul:
- hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va adopta mãsuri de stimulare, cu excepţia armonizãrii legilor şi reglemetãrilor din statele membre,
- hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, va adopta recomandãri.
ART. 150
1. Comunitatea va implementa o politicã de formare profesionalã care va susţine şi va completa acţiunea statelor membre, respectând în totalitate responsabilitatea statelor membre pentru conţinutul şi organizarea formãrii profesionale.
2. Acţiunea Comunitãţii va urmãri:
- facilitarea adaptãrii la schimbãrile industriale, în special prin formarea şi reconversia profesionalã;
- perfecţionarea pregãtirii profesionale iniţiale şi ulterioare pentru facilitarea integrãrii şi reintegrãrii profesionale pe piaţa muncii,
- facilitarea accesului la formarea profesionalã şi încurajarea mobilitãţii instructorilor şi cursanţilor şi mai ales a populaţiei tinere,
- stimularea cooperãrii privind pregãtirea între instituţiile de învãţãmânt sau de formare şi firme,
- dezvoltarea schimbului de informaţii şi experienţã privind probleme comune a sistemelor de calificare din statelor membre.
3. Comunitatea şi statele membre vor încuraja cooperarea cu ţãri terţe şi organizaţiile internaţionale competente în sfera pregãtirii profesionale.
4. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va adopta mãsuri pentru a contribui atingerea obiectivelor la care se face referire în acest articol, cu excepţia armonizãrii legilor şi reglementãrilor din statele membre.

TITLUL XII
CULTURA

ART. 151
1. Comunitatea contribuie la înflorirea culturilor din statele membre, respectând diversitatea lor naţionalã şi regionalã şi aducând, în acelaşi timp, în prim plan moştenirea culturalã comunã.
2. Acţiunea Comunitãţii va urmãri încurajarea cooperãrii statelor membre şi, dacã este necesar, susţinerea şi completarea acţiunii lor în urmãtoarele domenii:
- perfecţionarea cunoştinţelor şi rãspândirea culturii şi istoriei popoarelor din Europa,
- conservarea şi garantarea moştenirii culturale de însemnãtate europeanã,
- schimburile culturale necomerciale,
- creaţia artisticã şi literarã, inclusiv în sectorul audiovizualului.
3. Comunitatea şi statele membre, în special Consiliul Europei, va încuraja cooperarea cu ţãri terţe şi organizaţiile internaţionale competente în sfera culturalã.
4. Comunitatea va lua în considerare aspectele culturale în acţiunea sa în condiţiile altor prevederi din acest tratat, mai ales pentru respectarea şi promovarea diversitãţii culturilor.
5. Pentru a contribui la atingerea obiectivelor la care se face referire în acest articol, Consiliul:
- hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Regiunilor, va adopta mãsuri de stimulare, cu excepţia armonizãrii legilor şi reglementãrilor din statele membre. Consiliul hotãrãşte în unanimitate pe parcursul procedurii la care se face referire în art. 251,
- hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei, va adopta recomandãri.

TITLUL XIII
SĂNĂTATEA PUBLICĂ

ART. 152
1. Prin definirea şi implementarea tuturor politicilor şi activitãţilor Comunitãţii se va asigura un înalt grad de protecţie a sãnãtãţii umane.
Acţiunea Comunitãţii, care completeazã politicile naţionale, va fi orientatã spre ameliorarea sãnãtãţii publice, prevenirea îmbolnãvirii şi a bolilor şi prevenirea apariţiei surselor de pericol pentru sãnãtatea umanã. Aceastã acţiune va cuprinde în acelaşi timp lupta împotriva problemelor majore de sãnãtate, prin promovarea cercetãrii cauzelor apariţiei, a transmiterii şi a prevenirii lor, precum şi informarea şi pregãtirea în domeniul sãnãtãţii.
Comunitatea va completa acţiunea statelor membre pentru reducerea distrugerii sãnãtãţii provocate de droguri, inclusiv informarea şi prevenirea.
2. Comunitatea va încuraja cooperarea dintre statele membre în domeniile la care se face referire în acest articol şi, dacã este necesar, va sprijini acţiunea acestora.
Statele membre, în strânsã colaborare cu Comisia, îşi vor coordona politicile şi programele în domeniile la care se face referire în alin. 1. Comisia, în strânsã colaborare cu statele membre, poate sã ia orice iniţiativã eficientã pentru a promova aceastã coordonare.
3. Comunitatea şi statele membre vor încuraja cooperarea cu ţãri terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente în sfera sãnãtãţii publice.
4. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va contribui la atingerea obiectivelor la care se face referire în acest articol prin adoptarea:
(a) mãsurilor care stabilesc standarde calitative înalte şi siguranţa organelor şi substanţelor de origine umanã, a sângelui şi derivatelor acestora; aceste mãsuri nu vor împiedica nici un stat membru sã menţinã sau sã introducã mãsuri de protecţie mai stricte;
(b) prin derogare de la art. 37, mãsurilor în domeniul veterinar şi fitosanitar care au ca obiectiv direct protecţia sãnãtãţii publice;
(c) mãsurilor de stimulare menite sã protejeze şi sã amelioreze sãnãtatea publicã, cu excepţia armonizãrii legilor şi reglementãrilor din statele membre.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei, poate sã adopte şi recomandãri în scopurile enunţate în acest articol.
5. Acţiunea Comunitãţii în domeniul sãnãtãţii publice va respecta în totalitate responsabilitãţile statelor membre de organizare şi furnizare a serviciilor de sãnãtate şi asistenţã medicalã. Mãsurile la care se face referire în alin. 4 lit. (a) nu vor afecta în mod deosebit prevederile naţionale privind donarea şi utilizarea medicalã a organelor şi a sângelui.

TITLUL XIV
PROTECŢIA CONSUMATORULUI

ART. 153
1. Pentru promovarea intereselor consumatorilor şi asigurarea unui înalt grad de protecţie a consumatorului, Comunitatea va contribui la protejarea sãnãtãţii, siguranţei şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi la promovarea dreptului lor la informare, educare şi la organizarea acestora pentru garantarea intereselor lor.
2. Cerinţele de protecţie a consumatorului vor fi luate în considerare în definirea şi implementarea altor politici şi activitãţi ale Comunitãţii.
3. Comunitatea va contribui la atingerea obiectivelor la care se face referire în alin. 1 prin:
(a) mãsuri adoptate în temeiul art. 95 în contextul completãrii pieţei interne;
(b) mãsuri care susţin, completeazã şi monitorizeazã politica urmatã de statele membre.
4. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, va adopta mãsurile la care se face referire în alin. 3 lit. (b).
5. Mãsurile adoptate în temeiul alin. 4 nu vor împiedica nici un stat membru sã menţinã sau sã introducã mãsuri de protecţie mai stricte. Aceste mãsuri trebuie sã fie compatibile cu acest tratat. Comisia trebuie sã fie informatã despre aceste mãsuri.

TITLUL XV
REŢELE TRANS-EUROPENE

ART. 154
1. Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor la care se face referire în art. 14 şi 158 şi pentru a permite cetãţenilor Uniunii, operatorilor economici şi comunitãţilor regionale şi locale sã beneficieze din plin de instituirea unei zone fãrã frontiere interne, Comunitatea va contribui la instituirea şi dezvoltarea reţelelor trans-europene în domenii precum transportul, telecomunicaţiile şi infrastructura energeticã.
2. În cadrul unui sistem de pieţe deschise şi competitive, acţiunea Comunitãţii va urmãri promovarea legãturilor şi operabilitãţii dintre reţelele naţionale, precum şi accesul la aceste reţele. Comunitatea va lua în considerare în special nevoia de se stabili o legãturã între insule, între regiunile înconjurate de uscat sau periferice şi regiunile centrale ale Comunitãţii.
ART. 155
1. Pentru atinge obiectivele la care se face referire în art. 154, Comunitatea:
- va stabili o serie de linii directoare care vor cuprinde obiectivele, prioritãţile şi liniile generale ale mãsurilor preconizate în sfera reţelelor trans-europene; aceste linii directoare definesc proiectele de interes comun,
- va implementa toate mãsurile care s-ar putea dovedi necesare pentru asigurarea operabilitãţii dintre reţele, mai ales în domeniul standardizãrii tehnice,
- poate susţine proiecte de interes comun susţinute de statele membre, care sunt definite în cadrul liniilor directoare la care se face referire în prima liniuţã, mai ales prin studii de fezabilitate, garantare de credite sau subvenţii la rata dobânzii; Comunitatea poate sã contribuie, de asemenea, la finanţarea unor proiecte specifice în statele membre în zona infrastructurii transportului, prin Fondul de Coeziune instituit în temeiul art. 161.
Activitãţile Comunitãţii vor avea în vedere viabilitatea economicã potenţialã a proiectelor.
2. Statele membre, în strânsã colaborare cu Comisia, îşi vor coordona politicile pe care le urmeazã care ar putea avea un impact semnificativ asupra atingerii obiectivelor la care se face referire în art. 154. Comisia, în strânsã cooperare cu statele membre, poate sã ia orice iniţiativã eficientã pentru a promova aceastã coordonare.
3. Comunitatea poate decide sã coopereze cu ţãrile terţe pentru promovarea proiectelor de interes comun şi pentru asigurarea operabilitãţii dintre reţele.
ART. 156
Liniile directoare şi alte mãsuri la care se face referire în art. 155 alin. 1 vor fi adoptate de Consiliu, care hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.
Pentru liniile directoare şi proiectele de interes comun privind teritoriul unui stat membru va fi nevoie aprobarea statului membru în cauzã.

TITLUL XVI
INDUSTRIA

ART. 157*15)
----------
*15) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Comunitatea şi statele membre se vor asigura cã existã condiţiile necesare de competitivitate în cadrul industriei Comunitãţii.
În acest scop, în conformitate cu un sistem de pieţe deschise şi competitive, acţiunea lor va urmãri:
- accelerarea adaptãrii industriei la schimbãrile structurale,
- încurajarea unui mediu favorabil iniţiativelor şi dezvoltãrii întreprinderilor pe tot teritoriul Comunitãţii, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii,
- încurajarea unui mediu favorabil pentru cooperarea dintre întreprinderi,
- favorizarea unei mai bune exploatãri a potenţialului industrial al politicilor inovatoare, de cercetare şi dezvoltare tehnologicã.
2. Statele membre se vor consulta pãstrând legãtura cu Comisia şi, dacã este necesar, îşi vor coordona acţiunile. Comisia poate lua orice iniţiativã eficientã pentru a promova aceastã coordonare.
3. Comunitatea va contribui la atingerea obiectivelor enunţate în alin. 1 prin politicile şi activitãţile pe care le desfãşoarã în condiţiile prevederilor acestui tratat. Consiliul, hotãrând în conformitate cu art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, poate sã decidã cu privire la mãsurile specifice de susţinere a acţiunilor lor luate în statele membre pentru atingerea obiectivelor enunţate în alin. 1.
Acest titlu nu reprezintã un punct de plecare pentru introducerea de cãtre Comunitate a mãsurilor care ar putea sã conducã la o distorsionare a concurenţei şi nu conţine prevederi fiscale sau prevederi referitoare la drepturile şi interesele angajaţilor.

TITLUL XVII
COEZIUNEA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ

ART. 158
Pentru promovarea unei dezvoltãri generale armonioase, Comunitatea îşi va desfãşura şi va urmãri acţiunile care conduc la consolidarea coeziunii sale economice şi sociale.
Comunitatea va urmãri în special reducerea diferenţelor între nivelul de dezvoltare a diverselor regiuni şi a dezvoltãrii lente a regiunilor defavorizate sau a insulelor, inclusiv a zonelor rurale.
ART. 159*16)
----------
*16) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Statele membre îşi vor conduce politicile economice şi le vor coordona astfel încât sã realizeze, în plus, obiectivele art. 158. Formularea şi implementarea politicilor şi acţiunilor Comunitãţii şi implementarea pieţei interne vor avea în vedere obiectivele enunţate în art. 158 şi va contribui la atingerea lor. Comunitatea va susţine, de asemenea, realizarea acestor obiective prin acţiunile întreprinse în cadrul Fondurilor Structurale (Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolã, Secţiunea Garantare; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regionalã), Bãncii Europene de Investiţii şi a altor Instrumente Financiare existente.
Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic şi Social şi Comitetului Regiunilor o datã la trei ani un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice şi sociale şi privind modul în care au contribuit diverse mijloace prevãzute în acest articol la aceasta. Acest raport va fi însoţit, dacã este necesar, de propunerile corespunzãtoare.
Dacã acţiunile specifice se dovedesc a fi necesare în afara Fondurilor şi fãrã a aduce atingere mãsurilor luate în cadrul celorlalte politici comunitare, aceste acţiuni pot fi întreprinse de Consiliul care hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.
ART. 160
Fondul European de Dezvoltare Regionalã are scopul de a sprijini redresarea principalelor dezechilibre regionale din Comunitate prin participarea la dezvoltarea şi la adaptarea structuralã a regiunilor a cãror dezvoltare a rãmas în urmã şi la transformarea regiunilor industriale în declin.
ART. 161*17)
----------
*17) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Fãrã a aduce atingere art. 162, Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã obţinerea acordului Parlamentului European şi consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, îşi va stabili puterile, obiectivele prioritare şi organizarea Fondurilor Structurale, care ar presupune gruparea Fondurilor. Consiliul, hotãrând prin aceeaşi procedurã, va defini şi regulile generale care le sunt aplicabile şi prevederile necesare pentru asigurarea eficienţei lor şi coordonãrii Fondurilor între ele sau cu alte Instrumente Financiare existente.
În Fondul de Coeziune instituit de Consiliu în conformitate cu aceeaşi procedurã va fi prevãzutã contribuţia financiarã la proiectele din domeniul mediului şi al reţelelor trans-europene din zona infrastructurii transportului.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, Consiliu va hotãrî cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei dupã obţinerea acordului Parlamentului European şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor dacã, pânã la acea datã, au fost adoptate perspectiva financiarã multianualã aplicabilã începând cu 1 ianuarie 2007 şi Acordul Interinstituţional aferent acesteia. Dacã nu este cazul, procedura prevãzutã în acest alineat se va aplica de la data adoptãrii acesteia.
ART. 162
Deciziile de implementare referitoare la Fondul European de Dezvoltare Regionalã vor fi luate de cãtre Consiliu, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.
Art. 37 şi, respectiv, art. 148 se va aplica în continuare Fondului European pentru Orientare Agricolã şi Garantare, Secţiunea Garantare şi Fondului Social European.

TITLUL XVIII
DEZVOLTAREA REGIONALĂ ŞI TEHNOLOGICĂ

ART. 163
1. Comunitatea are ca obiectiv consolidarea fundamentelor ştiinţifice şi tehnologice ale industriei Comunitãţii şi încurajarea competitivitãţii sale la nivel internaţional, prin promovarea tuturor activitãţilor de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din acest tratat.
2. În acest scop Comunitatea va încuraja, pe teritoriul sãu, întreprinderile, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, centrele de cercetare şi universitãţile în activitãţile lor de cercetare şi dezvoltare tehnologicã de înaltã calitate; va susţine eforturile lor de cooperare urmãrind, în mod special, sã permitã întreprinderilor exploatarea la maximum a potenţialului pieţei interne, mai ales prin iniţierea contractelor publice naţionale, definirea standardelor comune şi eliminarea obstacolelor legale şi fiscale în aceastã cooperare.
3. Toate activitãţile Comunitãţii potrivit acestui tratat în zona cercetãrii şi dezvoltãrii tehnologice, inclusiv proiectele demonstrative, vor fi stabilite şi implementate în conformitate cu prevederile acestui titlu.
ART. 164
În urmãrirea acestor obiective, Comunitatea va desfãşura urmãtoarele activitãţi, în completarea activitãţilor din statele membre:
(a) implementarea cercetãrii, dezvoltãrii tehnologice şi a programelor demonstrative, prin promovarea cooperãrii cu şi între întreprinderi, centre de cercetare şi universitãţi;
(b) promovarea cooperãrii în domeniul cercetãrii, dezvoltãrii tehnologice şi a demonstraţiilor între Comunitate şi ţãrile terţe şi organizaţiile internaţionale;
(c) rãspândirea şi optimizarea rezultatelor activitãţilor din domeniul cercetãrii, dezvoltãrii tehnologice şi a demonstraţiilor în cadrul Comunitãţii;
(d) stimularea formãrii şi mobilitãţii cercetãtorilor din Comunitate.
ART. 165
1. Comunitatea şi statele membre îşi vor coordona activitãţile de cercetare şi dezvoltare tehnologicã pentru a se asigura cã politicile naţionale şi politicile comunitare sunt compatibile.
2. În strânsã legãturã cu statele membre, Consiliul poate lua orice iniţiativã eficientã pentru a promova coordonarea la care se face referire în alin. 1.
ART. 166
1. Consiliul va adopta, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, un program-cadru multianual, în care vor fi enunţate toate activitãţile din Comunitate.
Programul-cadru:
- va stabili obiectivele ştiinţifice şi tehnologice care urmeazã sã se realizeze prin activitãţile prevãzute în art. 164 şi stabileşte prioritãţile,
- va preciza liniile directoare a acestor activitãţi,
- va determina suma maximã şi regulile detaliate pentru participarea financiarã a Comunitãţii la programul-cadrul şi contribuţiile pentru fiecare activitate.
2. Programul-cadru va fi adaptat şi completat în funcţie de schimbãrile de situaţie.
3. Programul-cadru va fi implementat prin programe specifice desfãşurate în cadrul fiecãrei activitãţi. Fiecare program specific va stabili regulile detaliate pentru implementarea sa, va fixa durata ei şi va prevedea mijloacele pe care le considerã necesare. Totalul sumelor considerate necesare, stabilite în programele specifice, nu poate depãşi suma maximã totalã stabilitã pentru programul-cadru şi pentru fiecare activitate.
4. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, va adopta programe specifice.
ART. 167
Pentru implementarea programului-cadru multianual, Consiliul:
- va stabili regulile pentru participarea întreprinderilor, centrelor de cercetare şi a universitãţilor,
- va prevedea regulile care reglementeazã rãspândirea rezultatelor cercetãrii.
ART. 168
Pentru implementarea programului-cadru multianual vor putea fi stabilite programe suplimentare care vor presupune doar participarea anumitor state membre care le finanţeazã sub rezerva unei eventuale participãri a Comunitãţii.
Consiliul va adopta regulile aplicabile programelor suplimentare, mai ales în privinţa rãspândirii cunoştinţelor şi a accesului altor state membre.
ART. 169
Pentru implementarea programului-cadru multianual, Comunitatea poate sã stabileascã prevederi, în acord cu statele membre în cauzã, pentru participarea mai multor state membre la programele de cercetare şi dezvoltare, inclusiv participarea la structurile create pentru executarea acestor programe.
ART. 170
Pentru implementarea programului-cadru multianual Comunitatea poate sã stabileascã prevederi pentru cooperarea în domeniul cercetãrii, dezvoltãrii tehnologice şi a demonstraţiilor între Comunitate şi ţãrile terţe sau organizaţiile internaţionale.
Mãsurile detaliate pentru aceastã cooperare pot face obiectul unor acorduri dintre Comunitate şi ţãrile terţe în cauzã, care vor fi negociate şi încheiate în conformitate cu art. 300.
ART. 171
Comunitatea poate înfiinţa asocieri în participaţiune sau alte structuri necesare pentru realizarea eficientã a programelor de cercetare, dezvoltare tehnologicã şi a celor demonstrative în Comunitate.
ART. 172
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, va adopta prevederile la care se face referire în art. 171.
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social, va adopta prevederile la care se face referire în art. 167, 168 şi 169. Pentru adoptarea programelor suplimentare va fi nevoie de acordul statelor membre în cauzã.
ART. 173
La începutul fiecãrui an Comisia va transmite un raport Parlamentului European şi Consiliului. Raportul va include informaţii privind activitãţile de cercetare şi dezvoltare tehnologicã şi rãspândirea rezultatelor în anul anterior, precum şi programul de lucru pe anul în curs.

TITLUL XIX
MEDIUL

ART. 174
1. Politica comunitarã privind mediul va contribui la atingerea urmãtoarelor obiective:
- menţinerea, protejarea şi ameliorarea calitãţii mediului,
- protejarea sãnãtãţii umane,
- utilizarea prudentã şi raţionalã a resurselor naturale,
- promovarea mãsurilor la nivel internaţional de soluţionare a problemelor de mediu regionale şi internaţionale.
2. Politica comunitarã privind mediul urmãreşte un înalt nivel de protecţie luând în considerarea varietatea situaţiilor în diverse regiuni ale Comunitãţii. Aceasta se va baza pe principiul precauţiei şi a acţiunii preventive, pe principiul de corectare în mod prioritar la sursã a prejudiciilor provocate mediului şi pe principiul cã poluatorul trebuie sã plãteascã.
În acest context, armonizarea mãsurilor care rãspund la cerinţele de protecţie a mediului va conţine, dacã este necesar, o clauzã de protecţie care va permite statelor membre sã adopte mãsuri provizorii, din motive de mediu din afara sferei economice, sub rezerva unei proceduri de inspecţie din partea Comunitãţii.
3. În elaborarea politicii sale privind mediul, Comunitatea va lua în considerare:
- datele ştiinţifice şi tehnice disponibile,
- condiţiile de mediu în diverse regiuni ale Comunitãţii,
- eventualele beneficii şi costuri ale acţiuni sau a lipsei de acţiune,
- dezvoltarea economicã şi socialã a Comunitãţii în ansamblu şi dezvoltarea echilibratã a regiunilor acesteia.
4. În cadrul sferelor lor de competenţã, Comunitatea şi statele membre coopereazã cu ţãrile terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Mãsurile pentru cooperarea din cadrul Comunitãţii pot face obiectul acordurilor dintre Comunitate şi ţãrile terţe în cauzã, care vor fi negociate şi încheiate în conformitate cu art. 300.
Alineatul anterior nu va aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia cu organe internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.
ART. 175*18)
----------
*18) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va decide asupra acţiunii care urmeazã sã fie întreprinsã de Comunitate pentru a realiza obiectivele la care se face referire în art. 174.
2. Prin derogare de la procedura privind luarea deciziilor prevãzutã în alin. 1 şi fãrã a aduce atingere art. 95, Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, va adopta:
(a) în primul rând prevederi de naturã fiscalã;
(b) mãsuri care afecteazã:
- amenajarea teritoriului,
- administrarea cantitativã a resurselor de apã sau care afecteazã, în mod direct sau indirect, disponibilitatea acestor resurse,
- folosirea terenurilor, cu excepţia administrãrii deşeurilor;
(c) mãsuri care afecteazã în mod semnificativ alegerea unui stat membru dintre diferite surse de energie şi structura generalã a aprovizionãrii sale cu energie.
În condiţiile prevãzute în primul paragraf, Consiliul poate sã defineascã problemele la care se face referire în acest alineat asupra cãrora se vor lua decizii cu o majoritate calificatã.
3. În alte domenii, programele generale de acţiune care enumerã obiectivele prioritare care trebuie atinse vor fi adoptate de Consiliu, care hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 şi dupã consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.
Consiliul, hotãrând în condiţiile alin. 1 sau alin. 2, dupã caz, va adopta mãsurile necesare pentru implementarea acestor programe.
4. Fãrã a aduce atingere anumitor mãsuri cu caracter comunitar, statele membre vor finanţa şi vor implementa politica privind mediul.
5. Fãrã a aduce atingere principiului cã poluatorul trebuie sã plãteascã, dacã o mãsurã bazatã pe prevederile alin. 1 antreneazã costuri care sunt considerate disproporţionate pentru autoritãţile publice din statele membre, Consiliul va stabili, în actul prin care adoptã acea mãsurã, prevederi corespunzãtoare sub forma:
- derogãrilor temporare şi/sau
- sprijinului financiar de la Fondul de Coeziune instituit în temeiul art. 161.
ART. 176
Mãsurile de protecţie adoptate în temeiul art. 175 nu vor împiedica statele membre sã menţinã sau sã introducã mãsuri de protecţie mai stricte. Aceste mãsuri trebuie sã fie compatibile cu acest tratat. Comisia va fi informatã despre aceste mãsuri.

TITLUL XX
DEZVOLTAREA COOPERĂRII

ART. 177
1. Politica comunitarã în sfera dezvoltãrii cooperãrii, care este complementarã politicilor urmate de statele membre, va încuraja:
- dezvoltarea economicã şi socialã durabilã a ţãrilor în curs de dezvoltare, şi mai ales a celor mai dezavantajate dintre ele,
- integrarea lentã şi treptatã a ţãrilor în curs de dezvoltare în economia mondialã,
- campania împotriva sãrãciei în ţãrile în curs de dezvoltare.
2. Politica Comunitãţii în aceastã zonã va contribui la obiectivul general al dezvoltãrii şi consolidãrii democraţiei şi regulilor de drept şi la obiectivul respectãrii drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
3. Comunitatea şi statele membre vor respecta angajamentele şi vor lua în considerare obiectivele pe care le-au aprobat în contextul Naţiunilor Unite şi a altor organizaţii internaţionale competente.
ART. 178
Comunitatea va avea în vedere obiectivele la care se face referire în art. 177 în politicile pe care le implementeazã şi care ar putea sã afecteze ţãrile în curs de dezvoltare.
ART. 179
1. Fãrã a aduce atingere celorlalte prevederi din acest tratat, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va adopta mãsurile necesare pentru încurajarea obiectivelor la care se face referire în art. 177. Aceste mãsuri pot lua forma unor programe multianuale.
2. Banca Europeanã de Investiţii va contribui, în condiţiile prevãzute în Statutul sãu, la implementarea mãsurilor la care se face referire în alin. 1.
3. Prevederile acestui articol nu vor afecta cooperarea cu ţãrile din Africa, din Caraibe şi Pacific în cadrul Convenţiei ACP-EC.
ART. 180
1. Comunitatea şi statele membre îşi vor coordona politicile privind dezvoltarea cooperãrii şi se vor consulta cu privire la programele de ajutor, inclusiv în cadrul unor organizaţii internaţionale sau al unor conferinţe internaţionale. Ele pot întreprinde o acţiune comunã. Statele membre vor contribui, dacã este necesar, la implementarea programelor de ajutor ale Comunitãţii.
2. Comisia va lua orice iniţiativã eficientã pentru promovarea coordonãrii la care se face referire în alin. 1.
ART. 181
În cadrul sferelor lor de competenţã, Comunitatea şi statele membre vor coopera cu ţãrile terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Mãsurile pentru cooperarea din cadrul Comunitãţii pot face obiectul acordurilor dintre Comunitate şi ţãrile terţe în cauzã, care vor fi negociate şi încheiate în conformitate cu art. 300.
Paragraful anterior nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia cu organe internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.

TITLUL XXI*19)
COOPERAREA ECONOMICĂ, FINANCIARĂ ŞI TEHNICĂ CU ŢĂRILE TERŢE
--------
*19) Titlu adãugat prin Tratatul de la Nisa.

ART. 181a
1. Fãrã a aduce atingere celorlalte prevederi din acest tratat, şi mai ales celor din Titlul XX, Comunitatea va lua, în sfera competenţei sale, mãsuri de cooperare economicã, financiarã şi tehnicã cu ţãrile terţe. Aceste mãsuri vor fi complementare celor luate de statele membre şi vor fi conforme cu politica de dezvoltare a Comunitãţii.
Politica Comunitãţii în aceastã zonã va contribui la obiectivul general al dezvoltãrii şi consolidãrii democraţiei şi regulilor de drept şi la obiectivul respectãrii drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
2. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, va adopta mãsurile necesare pentru implementarea alin. 1. Consiliul hotãrãşte în unanimitate cu privire la acordurile de asociere la care se face referire în art. 310 şi la încheierea de acorduri cu statele candidate la aderarea la Uniune.
3. În cadrul sferei lor de competenţã, Comunitatea şi statele membre vor coopera cu ţãrile terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente. Mãsurile pentru cooperarea din cadrul Comunitãţii pot face obiectul acordurilor dintre Comunitate şi ţãrile terţe în cauzã, care vor fi negociate şi încheiate în conformitate cu art. 300.
Alineatul anterior nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia cu organe internaţionale şi de a încheia acorduri internaţionale.

PARTEA a IV-a
ASOCIEREA ŢĂRILOR ŞI TERITORIILOR DE PESTE MĂRI

ART. 182
Statele membre sunt de acord sã asocieze Comunitãţii ţãrile şi teritoriile din afara Europei care au relaţii speciale cu Danemarca, Franţa, Olanda şi Regatul Unit. Aceste ţãri şi teritorii (denumite în continuare "ţãri şi teritorii") sunt prezentate în anexa II la acest tratat.
Scopul asocierii va fi promovarea dezvoltãrii economice şi sociale a ţãrilor şi teritoriilor şi de a stabili relaţii economice strânse între ele şi Comunitate în ansamblul sãu.
În conformitate cu principiile enunţate în preambulul la acest tratat, asocierea va servi în primul rând pentru promovarea intereselor şi prosperitãţii locuitorilor acestor ţãri şi teritorii, pentru a le orienta spre dezvoltarea economicã, socialã şi culturalã la care aspirã.
ART. 183
Asocierea va avea urmãtoarele obiective.
1. Statele membre vor aplica în schimburile comerciale dintre ele şi alte ţãri şi teritorii acelaşi tratament pe care îl aplicã între ele în temeiul acestui tratat.
2. Fiecare ţarã şi teritoriu va aplica în schimburile sale comerciale cu statele membre şi cu celelalte ţãri şi teritorii acelaşi tratament pe care îl aplicã statelor europene cu care este în relaţii speciale.
3. Statele membre vor contribui la investiţiile necesare pentru dezvoltarea treptatã a acestor ţãri şi teritorii.
4. Pentru investiţiile finanţate de Comunitate, participarea la oferte va fi deschisã în condiţii egale tuturor persoanelor fizice şi juridice care sunt cetãţeni ai unui stat membru sau ai unei ţãri sau ai unui teritoriu.
5. Dreptul de stabilire al cetãţenilor şi al companiilor şi firmelor va fi reglementat, în relaţiile dintre statele membre şi ţãrile şi teritoriile, în conformitate cu prevederile şi procedurile stabilite în capitolul referitor la dreptul de stabilire şi fãrã discriminare, sub rezerva prevederilor speciale stabilite în temeiul art. 187.
ART. 184
1. Taxele vamale la importurile în statele membre a mãrfurilor provenite din ţãrile şi teritoriile respective sunt interzise, fiind respectatã interzicerea taxelor vamale între statele membre, în conformitate cu prevederile acestui tratat.
2. Taxele vamale la importurile în fiecare ţarã sau teritoriu din statele membre sau din alte ţãri şi teritorii sunt interzise, în conformitate cu prevederile art. 25.
3. Cu toate acestea, ţãrile şi teritoriile pot sã impunã taxe vamale care satisfac nevoile lor de dezvoltare şi industrializare sau care aduc venituri la bugetele lor.
Taxele la care se face referire în paragraful anterior nu vor putea depãşi nivelul celor impuse la importul de produse din statele membre cu care fiecare ţarã şi teritoriu este în relaţii speciale.
4. Alineatul 2 nu se va aplica ţãrilor şi teritoriilor care, datoritã obligaţiilor lor internaţionale speciale care le revin, aplicã deja un tarif vamal nediscriminatoriu.
5. Introducerea sau modificarea taxelor vamale impuse la mãrfurile importate în aceste ţãri şi teritorii nu dau loc, de drept şi de fapt, unei discriminãri directe sau indirecte între importurile din diverse state membre.
ART. 185
Dacã nivelul taxelor aplicabile mãrfurilor dintr-o ţarã terţã la intrarea într-o ţarã sau într-un teritoriu ar putea, dupã ce au fost aplicate prevederile art. 184 alin. 1, sã determine devieri comerciale în detrimentul unui stat membru, acesta din urmã poate solicita Comisiei sã propunã altor state membre mãsurile necesare pentru remedierea situaţiei.
ART. 186
În sensul prevederilor referitoare la sãnãtatea publicã, securitatea publicã şi politica publicã, libertatea circulaţiei muncitorilor din acele ţãri şi teritorii şi în cadrul ţãrilor şi teritoriilor pentru muncitorii din statele membre va fi reglementatã de acordurile care urmeazã sã fie încheiate ulterior cu aprobarea unanimã a statelor membre.
ART. 187
Consiliul, hotãrând în unanimitate, pe baza experienţei dobândite prin asocierea ţãrilor şi teritoriilor cu Comunitatea şi pe baza experienţei enunţate în acest tratat, va stabili prevederi cu privire la regulile detaliate şi la procedura pentru asocierea ţãrilor şi teritoriilor cu Comunitatea.
ART. 188
Prevederile art. 182 - 187 se vor aplica în insula Groenlanda, sub rezerva prevederilor privind Groenlanda enunţate în Protocolul privind mãsurile speciale pentru Groenlanda, anexat la acest tratat.

PARTEA a V-a
INSTITUŢII ALE COMUNITĂŢII

TITLUL I
PREVEDERI CARE REGLEMENTEAZĂ INSTITUŢIILE

CAP. 1
INSTITUŢIILE

SECŢIUNEA 1
PARLAMENTUL EUROPEAN

ART. 189*20)
----------
*20) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Parlamentul European, care va fi format din reprezentanţi ai popoarelor statelor din cadrul Comunitãţii, îşi exercitã puterile pe care i le conferã acest tratat.
Numãrul membrilor din Parlamentul European nu va depãşi 732.

ART. 190*21)
------------
*21) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Reprezentanţii în Parlamentul European ai popoarelor statelor din cadrul Comunitãţii sunt aleşi prin vot universal direct.
2. *22) Numãrul reprezentanţilor aleşi în fiecare stat membru va fi dupã cum urmeazã:
---------
*22) Acest alineat va fi modificat, pe data de 1 ianuarie 2004, în conformitate cu Protocolul privind extinderea Uniunii Europene (a se vedea finalul acestei publicaţii).

Belgia 25
Danemarca 16
Germania 99
Grecia 25
Spania 64
Franţa 87
Irlanda 15
Italia 87
Luxemburg 6
Olanda 31
Austria 21
Portugalia 25
Finlanda 16
Suedia 22
Regatul Unit 87
În cazul unor modificãri aduse acestui alineat, numãrul reprezentanţilor aleşi în fiecare stat membru trebuie sã asigure reprezentarea corespunzãtoare a popoarelor statelor din cadrul Comunitãţii.
3. Reprezentanţii vor fi aleşi pentru un mandat de cinci ani.
4. Parlamentul European va elabora o propunere pentru alegerile prin vot universal direct în conformitate cu o procedurã uniformã în toate statele membre sau în conformitate cu principiile comune ale tuturor statelor membre.
Consiliul, hotãrând în unanimitate dupã obţinerea acordului Parlamentului European, care hotãrãşte cu majoritatea membrilor care îl compun, va stabili prevederi corespunzãtoare, pe care le recomandã statelor membre spre adoptare în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.
5. Parlamentul European, dupã ce a cerut avizul Comisiei, şi cu aprobarea Consiliului care hotãrãşte cu o majoritate calificatã, va prevedea regulile şi condiţiile generale care vor reglementa îndeplinirea atribuţiilor membrilor sãi. Pentru toate regulile şi condiţiile referitoare la impozitarea membrilor sau a foştilor membri va fi nevoie de unanimitate în cadrul Consiliului.
ART. 191*23)
----------
*23) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Partidele politice la nivel european sunt un factor important de integrare în Uniune. Ele vor contribui la formarea conştiinţei europene şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor Uniunii.
Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va prevedea reglementãri pentru partidele politice la nivel european şi în special reguli privind instituirea acestora.
ART. 192
În mãsura în care se prevede în acest tratat, Parlamentul European va participa la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare exercitându-şi puterile în condiţiile procedurii prevãzute în art. 251 şi 252 şi dându-şi acordul sau dând avize consultative.
Hotãrând cu o majoritate a membrilor sãi, Parlamentul European poate sã solicite Comisiei prezentarea unei propuneri adecvate referitoare la problemele pentru care considerã cã este nevoie de un act al Comunitãţii în scopul implementãrii acestui tratat.
ART. 193
În timpul exercitãrii puterilor sale, Parlamentul European, la cererea unei pãtrimi dintre membrii sãi, poate sã instituie un Comitet de Anchetã provizoriu pentru a investiga, fãrã a aduce atingere puterilor conferite de acest tratat altor instituţii şi organe, presupusele contravenţii sau administrarea necorespunzãtoare în implementarea dreptului comunitar, cu excepţia cazului când presupusele fapte sunt examinate de o instanţã şi atâta timp cât cauza mai face obiectul unor proceduri legale.
Comitetul de Anchetã provizoriu îşi va înceta existenţa dupã prezentarea raportului sãu.
Prevederile detaliate care reglementeazã exercitarea dreptului la anchetã vor fi stabilite prin acordul comun al Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei.
ART. 194
Orice cetãţean al Uniunii şi orice persoanã fizicã sau juridicã care îşi are domiciliul sau sediul social într-un stat membru, va avea dreptul sã adreseze, individual sau în asociere cu alţi cetãţeni sau persoane, Parlamentului European o cerere privind o problemã care intrã în sferele de activitate a Comunitãţii şi care îl afecteazã sau o afecteazã în mod direct.
ART. 195
1. Parlamentul European va desemna un Mediator autorizat sã primeascã cereri de la orice cetãţean al Uniunii sau de la orice persoanã fizicã sau juridicã care îşi are domiciliul sau sediul social într-un stat membru cu privire la cazurile de administrare necorespunzãtoare a activitãţilor instituţiilor şi organelor Comunitãţii, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primã Instanţã care acţioneazã în calitate judecãtoreascã.
În conformitate cu aceste puteri, Mediatorul va conduce anchete pentru care constatã cã existã motive întemeiate, fie din proprie iniţiativã sau pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct sau printr-un membru al Parlamentului European, cu excepţia cazului când presupusele fapte au fãcut obiectul unei proceduri legale. În cazul în care Mediatorul constatã un caz de administrare necorespunzãtoare, el va transfera problema instituţiei în cauzã, care are la dispoziţie o perioadã de trei luni pentru a-l informa în legãturã cu opinia sa. Apoi Mediatorul prezintã un raport Parlamentului European şi instituţiei interesate. Persoana care depune plângerea va fi informatã despre rezultatul acestor anchete.
Mediatorul va depune un raport anual la Parlamentul European cu privire la rezultatul anchetelor.
2. Mediatorul va fi desemnat dupã fiecare alegere a Parlamentului European pe durata mandatului sãu. Mediatorul poate fi reales.
Mediatorul poate fi concediat de Curtea de Justiţie la cererea Parlamentului European dacã nu mai îndeplineşte condiţiile impuse pentru exercitarea puterilor sale sau dacã se face vinovat de administrare necorespunzãtoare gravã.
3. Mediatorul va fi complet independent în exercitarea puterilor sale. În exercitarea acestor puteri el nu va cere şi nici nu va urma instrucţiunile primite de la alt organ. Mediatorul nu poate avea, pe perioada mandatului sãu, altã ocupaţie, indiferent dacã este remuneratã sau nu.
4. Parlamentul European, dupã ce a obţinut avizul Comisiei şi având aprobarea Consiliului care hotãrãşte cu o majoritate calificatã, va stabili reglementãrile şi condiţiile generale care guverneazã exercitarea puterilor Mediatorului.
ART. 196
Parlamentul European va organiza o şedinţã anualã. Acesta se va întruni, fãrã sã fie nevoie de convocare, în a doua zi de marţi din luna martie.
Parlamentul European se poate reuni într-o şedinţã extraordinarã la cererea majoritãţii membrilor sãi sau la cererea Consiliului sau a Comisiei.
ART. 197
Parlamentul European îşi va alege Preşedintele şi biroul dintre membrii sãi.
Membrii Comisiei pot participa la întruniri şi, la cererea acestora, pot fi audiaţi în numele Comisiei.
Comisia va rãspunde verbal sau în scris la întrebãrile care i-au fost adresate de Parlamentul European sau de membrii sãi.
Consiliul va fi audiat de Parlamentul European în conformitate cu condiţiile stabilite de Consiliu în Regulamentul sãu de Procedurã.
ART. 198
Dacã nu se prevede altfel în acest tratat, Parlamentul European va hotãrî cu o majoritate absolutã a voturilor exprimate.
Regulamentul de Procedurã va stabili cvorumul.
ART. 199
Parlamentul European va adopta Regulamentul sãu de Procedurã, hotãrând cu o majoritate a membrilor sãi.
Procedurile Parlamentului European vor fi publicate în maniera stabilitã în Regulamentul sãu de Procedurã.
ART. 200
Parlamentul European va dezbate în şedinţã deschisã raportul general anual care i-a fost prezentat de cãtre Comisie.
ART. 201
Dacã la Parlamentul European este prezentatã o moţiune de cenzurã asupra activitãţii Comisiei, acesta nu o va supune la vot decât dupã de trei zile de la prezentarea moţiunii, iar votarea are loc prin vot deschis.
Dacã moţiunea de cenzurã este adoptatã cu o majoritate de douã treimi din voturile exprimate, reprezentând majoritatea membrilor Parlamentului European, membrii Comisiei trebuie sã demisioneze în bloc. Aceştia vor continua sã îşi desfãşoare activitatea curentã pânã când vor fi substituiţi, în conformitate cu art. 214. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei desemnaţi sã îi substituie va expira la data la care ar fi expirat mandatul membrilor Comisiei obligaţi sã demisioneze în bloc.

SECŢIUNEA a 2-a
CONSILIUL

ART. 202
Pentru a se asigura cã obiectivele enunţate în acest tratat sunt atinse, Consiliul, în conformitate cu prevederile acestui tratat:
- va asigura coordonarea politicilor generale economice ale statelor membre,
- va avea putere de decizie,
- va conferi Comisiei, în actele adoptate de Consiliu, puteri pentru implementarea regulilor pe care le stabileşte Consiliul. Consiliul poate impune anumite cerinţe în privinţa exercitãrii acestor puteri. Consiliul îşi poate rezerva dreptul, în cazuri speciale, sã exercite el însuşi, direct, puteri de implementare. Procedurile la care se face referire mai sus trebuie sã fie conforme cu principiile şi regulile care urmeazã sã fie stabilite de Consiliu, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã obţinerea avizului Parlamentului European.
ART. 203
Consiliul va fi format dintr-un reprezentant al fiecãrui stat membru la nivel de minister, autorizat sã angajeze guvernul acelui stat membru.
Funcţia de Preşedinte va fi deţinutã pe rând de fiecare stat membru în Consiliu pe un mandat de şase luni în ordinea stabilitã de Consiliul care hotãrãşte în unanimitate.
ART. 204
Consiliul se va reuni atunci când este convocat de Preşedintele sãu la iniţiativa acestuia sau la cererea unuia dintre membrii sãi sau a Comisiei.
ART. 205*24)
----------
*24) Acest alineat va fi modificat, pe data de 1 ianuarie 2005, în conformitate cu Protocolul privind extinderea Uniunii Europene (a se vedea finalul acestei publicaţii).

1. Dacã nu se prevede altfel în acest tratat, Consiliul va hotãrî cu o majoritate a membrilor sãi.
2. Atunci când se cere Consiliului sã hotãrascã cu o majoritate calificatã, voturile membrilor sãi vor avea urmãtoarea pondere:
Belgia 5
Danemarca 3
Germania 10
Grecia 5
Spania 8
Franţa 10
Irlanda 3
Italia 10
Luxemburg 2
Olanda 5
Austria 4
Portugalia 5
Finlanda 3
Suedia 4
Regatul Unit 10
Pentru adoptarea actelor, acestea vor avea nevoie de cel puţin:
- 62 de voturi pentru, atunci când acest tratat impune adoptarea lor în urma propunerii Comisiei,
- 62 de voturi pentru, exprimate de cel puţin 10 membri, în alte cazuri.
3. Abţinerile membrilor prezenţi personal sau reprezentaţi nu vor împiedica adoptarea de cãtre Consiliu a actelor care necesitã unanimitate.
ART. 206
Când se voteazã, orice membru al Consiliului poate acţiona doar în numele unui alt membru.
ART. 207*25)
----------
*25) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Un comitet format din reprezentaţii permanenţi ai statelor membre va rãspunde de pregãtirea lucrãrilor Consiliului şi de îndeplinirea atribuţiilor care i-au fost încredinţate de Consiliu. Comitetul poate adopta decizii de procedurã în cazurile prevãzute în Regulamentul de Procedurã al Consiliului.
2. Consiliul va fi asistat de un Secretariat General, de care rãspunde un Secretar General, înalt reprezentant al politicii externe comune şi de securitate, care va fi asistat de un Secretar General Adjunct responsabil de activitatea Secretariatului General. Secretarul General şi Secretarul General Adjunct vor fi numiţi de cãtre Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
Consiliul va stabili organizarea Secretariatului General.
3. Consiliul îşi va adopta Regulamentul de Procedurã.
În scopul aplicãrii art. 255 alin. 3, Consiliul va elabora în acest Regulament condiţiile în care publicul va avea acces la documentele Consiliului. În scopul acestui alineat, Consiliul va stabili situaţiile în care trebuie sã se considere cã acţioneazã în calitate legislativã, pentru a permite un acces mai larg la documentele cazurilor respective, pãstrând în acelaşi timp eficienţa procesului decizional. În orice caz, când Consiliul hotãrãşte în calitate legislativã, rezultatele voturilor şi justificarea lor, precum şi declaraţiile în procesul verbal vor fi fãcute publice.
ART. 208
Consiliul poate solicita Comisiei sã întreprindã studii pe care Consiliul le considerã necesare pentru atingerea obiectivelor comune şi sã îi prezinte propunerile corespunzãtoare.
ART. 209
Consiliul, dupã ce a primit avizul Comisiei, va stabili reguli pentru comitetele prevãzute în acest tratat.
ART. 210*26)
-----------
*26) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Hotãrând cu o majoritate calificatã, Consiliul va stabili salariile, indemnizaţiile şi pensiile Preşedintelui şi ale membrilor Comisiei, pe cele ale Preşedintelui, judecãtorilor, avocaţilor generali şi Grefierului Curţii de Justiţie, precum şi ale membrilor şi Grefierilor Tribunalului de Primã Instanţã. De asemenea, tot cu o majoritate calificatã, acesta va stabili orice platã care se va face în locul remuneraţiei.

SECŢIUNEA a 3-a
COMISIA

ART. 211
Pentru a asigura buna funcţionare şi dezvoltare a pieţei comune, Comisia:
- se va asigura cã se aplicã prevederile acestui tratat şi mãsurile luate de instituţii în temeiul acestora,
- va formula recomandãri şi va emite avize privind problemele de care se ocupã acest tratat, dacã în Tratat se prevede în mod expres acest lucru sau dacã Comisia va considera cã este necesar,
- va avea putere de decizie şi va participa la elaborarea mãsurilor luate de Consiliu şi de Parlamentul European în maniera prevãzutã în acest tratat,
- îşi va exercita puterile care i-au fost conferite de Consiliu pentru implementarea regulilor stabilite de acesta din urmã.
ART. 212
Comisia va publica anual, cu cel puţin o lunã înainte de începerea şedinţei Parlamentului European, un raport general cu privire la activitãţile Comunitãţii.
ART. 213
1.*27) Comisia va fi formatã din 20 de membri, care sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi a cãror independenţã este neîndoielnicã.
----------
*27) Acest alineat va fi modificat, pe data de 1 ianuarie 2005, şi din acel moment Uniunea va cuprinde 27 de state membre în conformitate cu Protocolul privind extinderea Uniunii Europene (a se vedea finalul acestei publicaţii).

Numãrul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate.
Doar cetãţenii statelor membre pot fi membri în Comisie.
Comisia trebuie sã cuprindã cel puţin câte un cetãţean din fiecare stat membru, dar nu poate cuprinde mai mult de doi membri care deţin cetãţenia aceluiaşi stat membru.
2. Membrii Comisiei, în interesul general al Comunitãţii, vor fi complet independenţi în exercitarea atribuţiilor lor.
În exercitarea acestor atribuţii, ei nu vor solicita şi nici nu vor urma instrucţiuni din partea nici unui guvern sau a altui organ. Aceştia se vor abţine de la orice acţiuni incompatibile cu natura atribuţiilor lor. Fiecare stat membru îşi va asuma respectarea acestui principiu şi nu va încerca sã influenţeze membrii Comisiei în exercitarea atribuţiilor lor.
Membrii Comisiei nu pot, pe durata mandatului lor, sã aibã altã ocupaţie, indiferent dacã este remuneratã sau nu. Când îşi vor prelua atribuţiile, aceştia vor depune un jurãmânt solemn declarând cã, atât în timpul, cât şi dupã terminarea mandatului, vor respecta obligaţiile care le revin şi, în special, sarcina de a se comporta cu integritate şi discreţie în ceea ce priveşte acceptarea unor numiri sau beneficii, dupã ce au încetat sã deţinã aceastã funcţie. În cazul încãlcãrii acestor obligaţii, Curtea de Justiţie, la cererea Consiliului sau a Comisiei, poate sã hotãrascã, dupã caz, fie retragerea obligatorie a membrului în cauzã, în conformitate cu art. 216, fie retragerea dreptului la pensie sau a altor beneficii care înlocuiesc pensia.
ART. 214*28)
----------
*28) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Membrii Comisiei vor fi numiţi, în conformitate cu procedura la care se face referire în alin. 2, pe o perioadã de cinci ani, sub rezerva art. 201, dacã este cazul.
Mandatul acestora poate fi reînnoit.
2. Consiliul, reunit la nivel de Şefi de Stat sau de Guvern şi hotãrând cu o majoritate calificatã, va numi persoana pe care intenţioneazã sã o desemneze drept Preşedinte al Comisiei; nominalizarea va fi aprobatã de Parlamentul European.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã şi de comun acord cu cel nominalizat în funcţia Preşedinte, va adopta lista celorlalte persoane pe care intenţioneazã sã le desemneze drept membri ai Comisiei, întocmitã în conformitate cu propunerile fãcute de fiecare stat membru.
Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei astfel numiţi vor fi supuşi împreunã votului de aprobare a Parlamentului European. Dupã aprobarea Parlamentului European, Preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei vor fi numiţi de cãtre Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
ART. 215*29)
------------
*29) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

În afara substituirii obişnuite sau a decesului, atribuţiile unui membru al Comisiei se vor încheia atunci când acesta demisioneazã sau când este obligat sã se pensioneze pentru limitã de vârstã.
Postul vacant apãrut în urma demisiei, pensionãrii pentru limitã de vârstã sau a decesului va fi ocupat pe perioada care a mai rãmas din mandatul acelui membru de un alt membru numit de Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã. Consiliul, hotãrând în unanimitate, poate sã decidã cã acel post vacant nu trebuie ocupat.
În cazul demisiei, pensionãrii pentru limitã de vârstã sau a decesului, Preşedintele va fi substituit pe perioada care a mai rãmas din mandatul sãu. Procedura prevãzutã în art. 214 alin. 2 va fi aplicabilã în cazul substituirii Preşedintelui.
Cu excepţia cazului de pensionare pentru limitã de vârstã potrivit art. 216, membrii Comisiei vor rãmâne în funcţie pânã când vor fi substituiţi sau pânã când Consiliul va hotãrî cã postul vacant nu trebuie ocupat, dupã cum se prevede în al doilea alineat al acestui articol.
ART. 216
Dacã un membru al Comisiei nu mai îndeplineşte condiţiile impuse pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacã se face vinovat de un comportament inadecvat grav, Curtea de Justiţie, la cererea Consiliului sau a Comisiei, poate sã îl pensioneze pentru limitã de vârstã.
ART. 217*30)
-----------
*30) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Comisia va funcţiona sub îndrumarea politicã a Preşedintelui sãu, care îi va stabili organizarea internã pentru a se asigura cã acţioneazã corespunzãtor, eficient şi în termeni de colegialitate.
2. Responsabilitãţile care revin Comisiei vor fi structurate şi repartizate membrilor de cãtre Preşedintele acesteia. Preşedintele poate reorganiza repartizarea acestor responsabilitãţi pe durata mandatului Comisiei. Membrii Comisiei îşi vor îndeplini atribuţiile care le-au fost repartizate prin autoritatea Preşedintelui.
3. Dupã obţinerea aprobãrii Colegiului, Preşedintele îi va desemna pe vicepreşedinţi dintre membrii sãi.
4. Un membru al Comisiei va demisiona dacã Preşedintele îi cere acest lucru, dupã obţinerea aprobãrii Colegiului.
ART. 218
Consiliul şi Comisia se vor consulta şi vor stabili de comun acord metodele de cooperare.
Comisia îşi va adopta Regulamentul de Procedurã astfel încât sã se asigure cã atât Comisia, cât şi departamentele vor funcţiona în conformitate cu prevederile acestui tratat. Ea se va asigura cã acest Regulament este publicat.
ART. 219*31)
----------
*31) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Comisia hotãrãşte cu o majoritate a numãrului membrilor sãi prevãzutã la art. 213.
Întrunirea Comisiei va fi valabilã doar dacã numãrul de membri stabiliţi prin Regulamentul de Procedurã este prezent.

SECŢIUNEA a 4-a
CURTEA DE JUSTIŢIE

ART. 220*32)
-----------
*32) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primã Instanţã, fiecare în limitele competenţei sale, se vor asigura cã este respectatã legea în interpretarea şi aplicarea acestui tratat.
În plus, completele de judecatã pot funcţiona pe lângã Tribunalul de Primã Instanţã în condiţiile stabilite în art. 225a pentru a exercita, în zone specifice, competenţa juridicã stabilitã în acest tratat.
ART. 221*33)
-----------
*33) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Curtea de Justiţie va fi alcãtuitã din câte un membru pentru fiecare stat membru.
Curtea de Justiţie se va întruni în camere sau în Marea Camerã, în conformitate cu regulile prevãzute în acest scop în Statutul Curţii de Justiţie.
Atunci când se prevede în Statut, Curtea de Justiţie poate, de asemenea, sã se întruneascã ca o instanţã deplinã.
ART. 222*34)
----------
*34) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Curtea de Justiţie va fi asistatã de opt avocaţi generali. Dacã Curtea de Justiţie o cere, Consiliul, hotãrând în unanimitate, poate sã mãreascã numãrul avocaţilor generali.
Avocatul general are sarcina, hotãrând în mod absolut imparţial şi independent, de a face, în şedinţã publicã, observaţii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curţii de Justiţie, necesitã implicarea sa.
ART. 223*35)
----------
*35) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Judecãtorii şi avocaţii generali ai Curţii de Justiţie vor fi aleşi dintre persoanele a cãror independenţã este neîndoielnicã şi care au calificãrile de care este nevoie pentru numirea în cele mai înalte funcţii judecãtoreşti în ţãrile lor sau care sunt jurisconsulţi cu o competenţã recunoscutã; ei sunt numiţi prin acordul comun al guvernelor statelor membre pentru un mandat de şase ani.
O datã la trei ani se va face o substituire parţialã a judecãtorilor şi avocaţilor generali, în conformitate cu condiţiile prevãzute în Statutul Curţii de Justiţie.
Judecãtorii îl vor alege din rândul lor pe Preşedintele Curţii de Justiţie pentru un mandat de trei ani. Acesta poate fi reales.
Judecãtorii şi avocaţii generali pensionaţi pot fi numiţi din nou.
Curtea de Justiţie îşi va numi grefierul şi va stabili regulile care guverneazã activitatea acestuia.
Curtea de Justiţie îşi va adopta Regulamentul de Procedurã. Pentru acest Regulament va fi nevoie de aprobarea Consiliului, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
ART. 224*36)
----------
*36) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Tribunalul de Primã Instanţã va fi format din cel puţin câte un judecãtor pentru fiecare stat membru. Numãrul de judecãtori va fi stabilit prin Statutul Curţii de Justiţie. Statutul poate sã prevadã ca Tribunalul de Primã Instanţã sã fie asistat de avocaţi generali.
Membrii Tribunalului de Primã Instanţã vor fi aleşi dintre persoanele a cãror independenţã este neîndoielnicã şi care au calitãţile de care este nevoie pentru numirea în cele mai înalte funcţii judecãtoreşti. Ei sunt numiţi prin acordul comun al guvernelor statelor membre pentru un mandat de şase ani. Calitatea de membru va fi reînnoitã parţial o datã la trei ani. Membrii pensionaţi pot fi numiţi din nou.
Judecãtorii îl vor alege din rândul lor pe Preşedintele Tribunalului de Primã Instanţã pentru un mandat de trei ani. Acesta poate fi reales.
Tribunalul de Primã Instanţã îşi va numi grefierul şi va stabili regulile care guverneazã activitatea acestuia.
Tribunalul de Primã Instanţã îşi va adopta Regulamentul de Procedurã în acord cu Curtea de Justiţie. Pentru acest Regulament va fi nevoie de aprobarea Consiliului, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
Dacã nu se prevede altfel în Statutul Curţii de Justiţie, prevederile acestui tratat referitoare la Curtea de Justiţie se vor aplica Tribunalului de Primã Instanţã.
ART. 225*37)
-----------
*37) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Tribunalul de Primã Instanţã are competenţa de a audia şi de a stabili în primã instanţã acţiunile şi procedurile la care se face referire în art. 230, 232, 235, 236 şi 238, cu excepţia celor repartizate unui complet de judecatã şi a celor rezervate în Statutul Curţii de Justiţie. Statutul poate prevedea ca Tribunalul de Primã Instanţã sã aibã competenţe pentru alte categorii de acţiuni sau proceduri.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primã Instanţã potrivit acestui alineat pot face obiectul dreptului la recurs înaintea Curţii de Justiţie doar în probleme de drept, în condiţiile şi limitele stabilite prin Statut.
2. Tribunalul de Primã Instanţã are competenţa de a audia şi de a stabili acţiunile şi procedurile introduse împotriva deciziilor completelor de judecatã instituite potrivit art. 225a.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primã Instanţã potrivit acestui alineat pot face obiectul unei reexaminãri a Curţii de Justiţie, în condiţiile şi limitele stabilite prin Statut, atunci când existã cu adevãrat riscul ca unitatea sau coerenţa dreptului comunitar sã fie afectate.
3. Tribunalul de Primã Instanţã are competenţa de a audia şi de a stabili problemele trimise pentru o hotãrâre preliminarã, potrivit art. 234, în domeniile specifice stabilite prin Statut.
Când Tribunalul de Primã Instanţã considerã cã pentru o cauzã este nevoie de o decizie de principiu care ar putea afecta unitatea şi coerenţa dreptului comunitar, acesta poate trimite cauza Curţii de Justiţie pentru a pronunţa o hotãrâre.
Deciziile pronunţate de Tribunalul de Primã Instanţã privind problemele trimise pentru o hotãrâre preliminarã pot face obiectul, în mod excepţional, unei reexaminãri a Curţii de Justiţie, în condiţiile şi limitele stabilite prin Statut, atunci când existã cu adevãrat riscul ca unitatea sau coerenţa dreptului comunitar sã fie afectate.
ART. 225a*38)
----------
*38) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.

Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie sau la cererea Curţii de Justiţie şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comisiei, poate institui complete de judecatã care sã audieze şi sã stabileascã în primã instanţã anumite categorii de acţiuni sau proceduri introduse în diverse domenii.
Decizia de instituire a completului de judecatã va stabili reguli cu privire la organizarea completului şi limitele competenţei care îi este conferitã.
Deciziile pronunţate de completele de judecatã pot face obiectul dreptului la recurs doar în probleme de drept sau, atunci când se prevede în decizia de instituire a completului, şi unui drept la recurs în probleme de fapt, înaintea Tribunalului de Primã Instanţã.
Membrii completelor de judecatã sunt aleşi dintre persoanele a cãror independenţã este neîndoielnicã şi care au calitãţile de care este nevoie pentru numirea în funcţii judecãtoreşti. Ei vor fi numiţi de Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate.
Completele de judecatã îşi vor adopta Regulamentul de Procedurã în acord cu Curtea de Justiţie. Pentru acest Regulament va fi nevoie de aprobarea Consiliului, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.
Dacã nu se prevede altfel în decizia de instituire a completului de judecatã, prevederile acestui tratat referitoare la Curtea de Justiţie şi prevederile Statutului Curţii de Justiţie se vor aplica completelor de judecatã.
ART. 226
Dacã Comisia considerã cã un stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţia potrivit acestui tratat, aceasta va da un aviz motivat privind cauza dupã ce a dat Statului în cauzã ocazia sã îşi prezinte observaţiile.
Dacã statul în cauzã nu respectã avizul într-un termen stabilit de Comisie, aceasta din urmã poate aduce cauza înaintea Curţii de Justiţie.
ART. 227
Un stat membru care considerã cã alt stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţia potrivit acestui tratat poate aduce cauza înaintea Curţii de Justiţie.
Înainte ca un stat membru sã introducã o acţiune împotriva altui stat membru pentru presupusã încãlcare a unei obligaţii potrivit acestui tratat, aduce cauza înaintea Comisiei.
Comisia va da un aviz motivat dupã ce i s-a dat ocazia statului în cauzã sã îşi prezinte cauza şi observaţiile asupra cauzei celeilalte pãrţi atât verbal, cât şi în scris.
Dacã Comisia nu a dat un aviz în termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentatã cauza, lipsa acestui aviz nu va împiedica aducerea cauzei înaintea Curţii de Justiţie.
ART. 228
1. Dacã Curtea de Justiţie constatã cã un stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţia potrivit acestui tratat, statul va trebui sã ia mãsurile necesare pentru respectarea hotãrârii Curţii de Justiţie.
2. Dacã Comisia considerã cã statul membru nu a luat aceste mãsuri, dupã ce a dat statului respectiv ocazia de a-şi prezenta observaţiile, ea va emite un aviz motivat, precizând punctele în care statul membru nu a respectat hotãrârea Curţii de Justiţie.
Dacã statul membru în cauzã nu ia mãsurile necesare pentru a respecta hotãrârea Curţii în termenul stabilit de Comisie, acesta din urmã poate aduce cauza înaintea Curţii de Justiţie. Pentru a face acest lucru poate preciza valoarea sumei în bloc sau penalitatea care urmeazã sã fie plãtitã de statul membru în cauzã pe care le considerã corespunzãtoare în împrejurãrile respective.
Dacã Curtea de Justiţie constatã cã statul membru în cauzã nu a respectat hotãrârea datã de aceasta, ea poate sã impunã pentru statul respectiv o sumã în bloc sau o penalitate.
Aceastã procedurã nu va aduce atingere art. 227.
ART. 229
Reglementãrile adoptate de Parlamentul European şi Consiliu împreunã şi de Consiliu, în temeiul prevederilor acestui tratat, pot acorda Curţii de Justiţie jurisdicţie nelimitatã cu privire la penalitãţile prevãzute în aceste reglementãri.
ART. 229a*39)
----------
*39) Articol introdus prin Tratatul de la Nisa.

Fãrã a aduce atingere celorlalte prevederi din acest tratat, Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerilor Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, poate adopta prevederi pentru a acorda Curţii de Justiţie jurisdicţie, în mãsura stabilitã de Consiliu, în litigiile referitoare la aplicarea actelor adoptate pe baza acestui tratat care genereazã drepturi de proprietate industrialã în Comunitate. Consiliul va recomanda adoptarea acelor prevederi de cãtre statele membre în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.
ART. 230*40)
----------
*40) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Curtea de Justiţie va examina legalitatea actelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de Consiliu, a actelor Consiliului, ale Comisiei şi ale BCE, în afarã de recomandãri şi avize, şi a actelor Parlamentului European menite sã producã efecte legale vis-a-vis de terţi.
În acest scop, aceasta are jurisdicţie în acţiunile introduse de un stat membru, de Parlamentul European, Consiliu sau Comisie pe motive de incompetenţã, de încãlcare a unei cerinţe de procedurã esenţialã, încãlcare a acestui tratat sau a ordinii de drept legate de aplicarea sa sau de încãlcare a atribuţiilor.
Curtea de Justiţie are jurisdicţie în aceleaşi condiţii în acţiunile introduse de Curtea de Conturi şi de BCE în scopul de a le proteja prerogativele.
În aceleaşi condiţii, orice persoanã fizicã sau juridicã poate sã introducã o acţiune împotriva unei decizii adresate acestei persoane sau împotriva unei decizii care, deşi ia forma unei reglementãri sau a unei decizii adresate altei persoane, este de interes direct şi individual pentru prima persoanã.
Acţiunea prevãzutã în acest articol se va introduce în termen de douã luni de la publicarea mãsurii sau a notificãrii acesteia cãtre reclamant sau, în absenţa acesteia, din ziua în care i s-a adus la cunoştinţã acestuia din urmã, dupã caz.
ART. 231
Dacã acţiunea este fondatã, Curtea de Justiţie va declara actul în cauzã nul.
Cu toate acestea, în cazul unei reglementãri, Curtea de Conturi, dacã considerã cã este necesar, va preciza care dintre efectele reglementãrii pe care a declarat-o nulã se considerã definitive.
ART. 232
Dacã, încãlcând acest tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia se abţin de luarea unor hotãrâri, statele membre şi alte instituţii ale Comunitãţii pot introduce o acţiune înainte Curţii de Justiţie pentru a stabili încãlcarea.
Acţiunea va fi admisibilã doar dacã instituţia în cauzã a fost mai întâi invitatã sã ia anumite hotãrâri. Dacã, în termenul de douã luni în care i s-a cerut acest lucru, instituţia în cauzã nu şi-a definit poziţia, acţiunea poate fi introdusã într-un termen de încã douã luni.
În condiţiile prevãzute în alineatele anterioare, orice persoanã fizicã sau juridicã poate sã facã o plângere la Curtea de Justiţie cu privire la faptul cã o instituţie a Comunitãţii nu a adresat acelei persoane nici un alt act în afarã de o recomandare sau un aviz.
Curtea de Justiţie are jurisdicţie, în aceleaşi condiţii, în acţiuni şi proceduri introduse de BCE în domeniile care intrã în sfera de competenţã a acesteia din urmã şi în acţiuni sau proceduri introduse împotriva acesteia din urmã.
ART. 233
Instituţiei sau instituţiilor a cãror acte au fost declarate nule sau a cãror lipsã de acţiune a fost declaratã contrarã acestui tratat li se va solicita luarea mãsurilor necesare pentru respectarea hotãrârii Curţii de Justiţie.
Aceastã obligaţie nu va afecta obligaţia care ar putea decurge din aplicarea celui de-al doilea alineat al art. 288.
Acest articol se va aplica şi în cazul BCE.
ART. 234
Curtea de Justiţie are competenţa de a pronunţa hotãrâri preliminare cu privire la:
(a) interpretarea acestui tratat;
(b) valabilitatea şi interpretarea actelor instituţiilor Comunitãţii şi a BCE;
(c) interpretarea statutelor organelor instituite printr-un act al Consiliului, atunci când acele statute prevãd acest lucru.
Când se ridicã o astfel de problemã înaintea unei instanţe sau a unui tribunal dintr-un stat membru, acea instanţã sau acel tribunal poate sã solicite Curţii de Justiţie sã se pronunţe asupra acesteia, dacã considerã cã este nevoie de o decizie privind problema respectivã pentru a-i permite pronunţarea unei hotãrâri.
Când se ridicã o astfel de problemã într-o cauzã înaintea unei instanţe sau a unui tribunal dintr-un stat membru, în cazul în care nu existã nici o cale de recurs în condiţiile dreptului naţional împotriva deciziilor lor, acea instanţã sau acel tribunal va aduce cauza înaintea Curţii de Justiţie.
ART. 235
Curtea de Justiţie are jurisdicţie în litigiile referitoare la compensarea prejudiciilor prevãzut în al doilea alineat al art. 288.
ART. 236
Curtea de Justiţie are jurisdicţie în orice litigiu între Comunitate şi funcţionarii acesteia în limitele şi în condiţiile prevãzute în Statutul Personalului sau în Condiţiile de angajare.
ART. 237
Curtea de Justiţie are jurisdicţie, în limitele prevãzute în continuare, în litigiile referitoare la:
(a) îndeplinirea de cãtre statele membre a obligaţiilor potrivit Statutului Bãncii Europene de Investiţii. În aceastã privinţã, Consiliul Executiv se va bucura de puterile care i-au fost conferite Comisiei prin art. 226;
(b) mãsurile adoptate de Consiliul Guvernatorilor Bãncii Europene de Investiţii. În aceastã privinţã, orice stat membru, Comisia sau Consiliul Executiv al Bãncii Europene de Investiţii poate introduce o acţiune în condiţiile prevãzute la art. 230;
(c) mãsurile adoptate de Consiliul Executiv al Bãncii Europene de Investiţii. Acţiunea împotriva acestor mãsuri poate fi instituitã doar de cãtre statele membre sau de cãtre Comisie, în condiţiile prevãzute la art. 230, şi doar în temeiul nerespectãrii procedurii prevãzute în art. 21 alin. 2, 5, 6 şi 7 din Statutul Bãncii.
(d) îndeplinirea de cãtre bãncile centrale a obligaţiilor potrivit acestui tratat şi Statutului SEBC. În aceastã privinţã, puterile Consiliului BCE cu privire la bãncile centrale naţionale sunt aceleaşi cu cele conferite Comisiei cu privire la statele membre prin art. 226. Dacã Curtea de Justiţie constatã cã o bancã centralã naţionalã nu şi-a îndeplinit o obligaţie conform acestui tratat, acea bancã trebuie sã ia toate mãsurile necesare pentru respectarea hotãrârii Curţii de Justiţie.
ART. 238
Curtea de Justiţie are competenţa de a pronunţa o hotãrâre în temeiul unei clauze de arbitraj conţinutã de contractul încheiat de Comunitate sau în numele Comunitãţii, dacã acel contract este reglementat de dreptul public sau privat.
ART. 239
Curtea de Justiţie are jurisdicţie în orice litigiu dintre statele membre care are legãturã cu subiectul acestui tratat dacã litigiul îi este prezentat în condiţiile unui acord special dintre pãrţi.
ART. 240
Cu excepţia cazurilor în care acest tratat acordã jurisdicţie Curţii de Justiţie, litigiile în care Comunitatea este parte nu vor fi excluse din acest motiv din jurisdicţia instanţelor sau tribunalelor din statele membre.
ART. 241
Fãrã a aduce atingere expirãrii termenului prevãzut în al cincilea alineat al art. 230, în cadrul acţiunii care ia în discuţie o reglementare adoptatã în comun de Parlamentul European şi de Consiliu sau o reglementare a Consiliului, a Comisiei sau a BCE, orice parte poate sã invoce motivele precizate în al doilea alineat al art. 230 pentru a susţine înaintea Curţii de Justiţie inaplicabilitatea acelei reglementãri.
ART. 242
Acţiunile introduse înaintea Curţii de Justiţie nu vor avea efect suspensiv. Totuşi, dacã considerã cã împrejurãrile o cer, Curtea de Justiţie poate sã dispunã suspendarea aplicãrii actului suspendat.
ART. 243
Curtea de Justiţie poate sã prescrie în orice cauzã adusã înaintea sa orice mãsuri provizorii necesare.
ART. 244
Hotãrârile Curţii de Justiţie vor fi aplicabile în condiţiile prevãzute în art. 256.
ART. 245*41)
----------
*41) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Statutul Curţii de Justiţie este prevãzut într-un Protocol separat.
Consiliul, hotãrând în unanimitate la cererea Curţii de Justiţie şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comisiei sau la cererea Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Curţii de Justiţie, poate modifica prevederile Statutului, cu excepţia Titlului I.

SECŢIUNEA a 5-a
CURTEA DE CONTURI

ART. 246
Curtea de Conturi va realiza auditul.
ART. 247*42)
----------
*42) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Curtea de Conturi va cuprinde câte un cetãţean din fiecare stat membru.
2. Membrii Curţii de Justiţie vor fi aleşi dintre persoanele care aparţin sau au aparţinut în ţãrile lor de organe externe de audit sau care au o calificare specialã pentru acest post. Independenţa lor trebuie sã fie dincolo de orice îndoialã.
3. Membrii Curţii de Conturi vor fi numiţi pentru un mandat de şase ani. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã dupã consultarea Parlamentului European, va adopta lista membrilor întocmitã în conformitate cu propunerile fãcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Curţii de Conturi poate fi reînnoit.
Aceştia îl vor alege pe Preşedintele Curţii de Conturi din rândul lor pentru un mandat de trei ani. Preşedintele poate fi reales.
4. Membrii Curţii de Conturi vor fi, în interesul general al Comunitãţii, complet independenţi în exercitarea atribuţiilor lor.
În exercitarea acestor atribuţii, aceştia nu vor solicita şi nici nu vor urma instrucţiuni din partea nici unui guvern sau a altui organ. Aceştia se vor abţine de la orice acţiune incompatibilã cu atribuţiile lor.
5. Membrii Curţii de Conturi nu pot, pe durata mandatului lor, sã aibã altã ocupaţie, indiferent dacã este remuneratã sau nu. Când îşi vor prelua atribuţiile, aceştia vor depune un jurãmânt solemn declarând cã, atât în timpul cât şi dupã terminarea mandatului, vor respecta obligaţiile care le revin şi în special sarcina de a se comporta cu integritate şi discreţie în ceea ce priveşte acceptarea, dupã ce au încetat sã deţinã aceastã funcţie, a unor numiri sau beneficii.
6. În afara substituirii obişnuite sau a decesului, atribuţiile unui membru al Curţii de Conturi se vor încheia atunci când vor demisiona sau când va fi obligat sã se pensioneze pentru limitã de vârstã printr-o hotãrâre a Curţii de Justiţie în temeiul alin. 7.
Postul vacant astfel apãrut va fi ocupat pe perioada care a mai rãmas din mandat.
Cu excepţia cazului de pensionare pentru limitã de vârstã, membrii Curţii de Conturi vor rãmâne în funcţie pânã când vor fi substituiţi.
7. Un membru al Curţii de Conturi poate fi privat de funcţia sa sau de dreptul la pensie sau la alte beneficii care înlocuiesc pensia doar dacã Curtea de Justiţie, la cererea Curţii de Conturi, constatã cã acesta nu mai îndeplineşte condiţiile obligatorii şi cã nu mai îndeplineşte obligaţiile care decurg din funcţia sa.
8. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va stabili condiţiile de angajare pentru Preşedinte şi membrii Curţii de Conturi şi, în special, salariile acestora, indemnizaţiile şi pensiile. De asemenea, cu aceeaşi majoritate, Consiliul va stabili orice platã care urmeazã sã se facã în locul remuneraţiei.
9. Prevederile Protocolului cu privire la privilegiile şi imunitãţile Comunitãţii Europene aplicabile judecãtorilor Curţii de Justiţie se vor aplica şi membrilor Curţii de Conturi.
ART. 248*43)
----------
*43) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Curtea de Conturi va examina conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Comunitãţii. De asemenea, aceasta va examina conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor organelor instituite de Comunitate în mãsura în care instrumentele constitutive relevante nu exclud posibilitatea unei astfel de examinãri.
Curtea de Conturi va furniza Parlamentului European şi Consiliului o declaraţie de asigurare cu privire la siguranţa conturilor şi a legalitãţii şi regularitãţii tranzacţiilor pe care se bazeazã, care va fi publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceastã declaraţie poate fi completatã prin evaluãri specifice pentru fiecare sferã importantã a activitãţii Comunitãţii.
2. Curtea de Conturi va examina dacã toate veniturile au fost primite şi toate cheltuielile au fost suportate în mod egal şi dacã gestiunea financiarã a fost corectã. Pentru aceasta, Curtea de Conturi va raporta cazurile în neregulã.
Auditarea veniturilor se va face atât pe baza sumelor care sunt datorate, cât şi a sumelor plãtite efectiv Comunitãţii.
Auditarea cheltuielilor se va face atât pe baza angajamentelor asumate, cât şi a plãţilor efectuate.
Aceste auditãri pot fi efectuate înainte de închiderea conturilor pentru exerciţiul financiar în cauzã.
3. Auditarea se bazeazã pe evidenţe şi, dacã este necesar, se va realiza pe loc în alte instituţii ale Comunitãţii, în incinta organului care administreazã veniturile şi cheltuielile în numele Comunitãţii şi în statele membre, inclusiv în incinta unei persoane fizice sau juridice care primeşte venituri de la buget. În statele membre auditul se va realiza în colaborare cu organele de audit naţionale sau, dacã acestea nu au autoritatea necesarã, cu departamentele naţionale competente. Curtea de Conturi şi organele de audit naţionale ale statelor membre vor coopera în spiritul încrederii, menţinându-şi independenţa. Aceste organe sau departamente vor informa Curtea de Conturi dacã intenţioneazã sã participe la audit.
Celelalte instituţii ale Comunitãţii, organele care administreazã veniturile sau cheltuielile în numele Comunitãţii, orice persoanã fizicã sau juridicã care primeşte venituri de la buget, organele de audit naţionale sau, dacã acestea nu au autoritatea necesarã, departamentele naţionale competente, vor prezenta Curţii de Conturi, la cererea acesteia, orice document sau informaţie necesarã pentru a-şi îndeplini atribuţia.
În ceea ce priveşte activitatea Bãncii Europene de Investiţii de administrare a cheltuielilor şi veniturilor Comunitãţii, drepturile Curţii de a avea acces la informaţiile deţinute de Bancã vor fi reglementate de un acord dintre Curte, Bancã şi Comisie. În absenţa unui acord, Curtea va avea totuşi acces la informaţiile necesare pentru auditarea cheltuielilor Comunitãţii şi a veniturilor administrate de bancã.
4. Curtea de Conturi va elabora un raport anual dupã închiderea fiecãrui exerciţiu financiar. Acesta va fi înaintat celorlalte instituţii ale Comunitãţii şi va fi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreunã cu rãspunsurile acestor instituţii la observaţiile Curţii de Conturi.
În orice moment, Curtea de Conturi poate sã prezinte şi observaţii, mai ales sub forma unor rapoarte speciale, privind probleme specifice şi sã prezinte avize la cererea uneia dintre celelalte instituţii ale Comunitãţii.
Aceasta va adopta rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu o majoritate a membrilor sãi. Totuşi, aceasta poate institui camere interne pentru a adopta anumite categorii de rapoarte sau de avize în condiţiile prevãzute de Regulamentul sãu de Procedurã.
Aceasta va asista Parlamentul European şi Consiliul în exercitarea puterilor lor de control privind executarea bugetului.
Curtea de Conturi va elabora Regulamentul sãu de Procedurã. Pentru acest Regulament va fi nevoie de aprobarea Consiliului, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã.

CAP. 2
PREVEDERI COMUNE MAI MULTOR INSTITUŢII

ART. 249
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale şi în conformitate cu prevederile acestui tratat, Parlamentul European care hotãrãşte împreunã cu Consiliul, Consiliul şi Comisia vor elabora reglementãri şi vor emite directive, vor lua decizii, vor face recomandãri sau vor emite avize.
Reglementarea are o aplicare generalã. Aceasta este obligatorie în ansamblul ei şi este direct aplicabilã în toate statele membre.
Directiva este obligatorie, cu privire la rezultatul obţinut, pentru fiecare stat membru cãruia îi este adresatã, dar dã autoritãţilor naţionale posibilitatea de a alege forma şi metoda.
Decizia este obligatorie în totalitate pentru cei cãrora le este adresatã.
Recomandãrile şi avizele nu au caracter obligatoriu.
ART. 250
1. Dacã, în temeiul acestui tratat, Consiliul hotãrãşte asupra propunerii Comisiei, pentru un act care constituie o modificare a acelei propuneri, sub rezerva art. 251 alin. 4 şi 5, va fi nevoie de unanimitate.
2. Atâta timp cât Consiliul nu a hotãrât, Comisia poate sã-şi modifice propunerea în orice moment pe parcursul procedurii care conduce la adoptarea unui act al Comunitãţii.
ART. 251
1. Când, pentru adoptarea unui act, în Tratat se face referire la acest articol, se va aplica urmãtoarea procedurã.
2. Comisia va prezenta un raport Parlamentului European şi Consiliului.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã dupã ce a obţinut avizul Parlamentului European:
- dacã acesta aprobã toate modificãrile conţinute de avizul Parlamentului European, poate sã adopte actul propus astfel modificat,
- dacã Parlamentul European nu propune nici o modificare, poate sã adopte actul propus,
- altfel va adopta o poziţie comunã şi o comunica Parlamentului European. Consiliul va informa Parlamentul European despre toate motivele care au condus la adoptarea poziţiei sale comune. Comisia va informa Parlamentul European în întregime asupra poziţiei sale.
Dacã, în termen de trei luni de la aceastã comunicare, Parlamentul European:
(a) aprobã poziţia comunã sau nu a luat o decizie, se va considera cã actul în cauzã a fost adoptat în conformitate cu acea poziţie comunã;
(b) respinge, cu o majoritate absolutã a membrilor din care este alcãtuit, poziţia comunã, se va considera cã actul propus nu a fost adoptat;
(c) propune modificãri ale poziţiei comune cu o majoritate absolutã a membrilor din care este alcãtuit, textul modificãrii va fi înaintat Consiliului şi Comisiei care vor da un aviz privind aceste modificãri.
3. Dacã, în termen de trei luni de la data când i-a fost transferatã problema, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, aprobã toate modificãrile Parlamentului European, se va considera cã actul a fost adoptat sub forma poziţiei comune astfel modificate; totuşi, Consiliul hotãrãşte în unanimitate cu privire la modificãrile pentru care Comisia a dat un aviz negativ. Dacã Consiliul nu aprobã toate modificãrile, Preşedintele Consiliului, în acord cu Preşedintele Parlamentului European, va convoca o reuniune a Comitetului de Conciliere în termen de şase sãptãmâni.
4. Comitetul de Conciliere, care va fi alcãtuit din membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi un numãr egal de reprezentanţi ai Parlamentului European, are sarcina de a ajunge la o înţelegere asupra unui text comun, cu o majoritate calificatã a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor lor şi cu majoritatea reprezentanţilor Parlamentului European. Comisia va lua parte la lucrãrile Comitetului de Conciliere şi va lua toate iniţiativele necesare în vederea reconcilierii poziţiei Parlamentului European şi a Consiliului. În îndeplinirea atribuţiilor sale, Comitetul de Conciliere va transmite poziţia comunã pe baza modificãrilor propuse de Parlamentul European.
5. Dacã, în termen de şase sãptãmâni de la convocarea sa, Comitetul de Conciliere aprobã un text comun, Parlamentul European, hotãrând cu o majoritate de voturi din voturile exprimate, şi Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, vor avea fiecare la dispoziţie o perioadã de şase sãptãmâni în care sã adopte actul în cauzã în conformitate cu textul comun. Dacã nici una dintre cele douã instituţii nu aprobã actul propus în acel termen, se considerã cã acesta nu a fost adoptat.
6. În cazul în care Comitetul de Conciliere nu aprobã textul comun, se considerã cã actul propus nu a fost adoptat.
7. Termenele de trei luni şi şase sãptãmâni la care se face referire în acest articol se vor extinde cu maxim o lunã şi, respectiv, douã sãptãmâni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
ART. 252
Când, pentru adoptarea unui act, în Tratat se face referire la acest articol, se va aplica urmãtoarea procedurã.
(a) Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã ce a obţinut avizul Parlamentului European, va adopta o poziţie comunã.
(b) Poziţia comunã a Consiliului va fi comunicatã Parlamentului European. Consiliul şi Comisia vor informa Parlamentul European asupra tuturor motivelor care au condus la adoptarea de cãtre Consiliu a poziţiei comune şi, de asemenea, asupra propunerii Comisiei.
Dacã, în termen de trei luni de la aceastã comunicare, Parlamentul European aprobã poziţia comunã sau nu a luat o decizie în acest termen, Consiliul va adopta în mod definitiv actul în cauzã în conformitate cu poziţia comunã.
(c) În termenul de trei luni la care se face referire la pct. (b), Parlamentul European, cu o majoritate absolutã a membrilor care îl alcãtuiesc, poate sã propunã modificãri la poziţia comunã a Consiliului. De asemenea, cu aceeaşi majoritate, Parlamentul European poate sã respingã poziţia comunã a Consiliului. Rezultatul procedurii se va transmite Consiliului şi Comisiei.
Dacã Parlamentul European a respins poziţia comunã a Consiliului, Consiliul nu poate sã hotãrascã o a doua interpretare decât dacã existã unanimitate.
(d) Comisia, într-un termen de o lunã, va reexamina propunerea pe baza cãreia Consiliul îşi adoptã poziţia comunã, luând în considerare modificãrile propuse de Parlamentul European.
Comisia va prezenta Consiliului, în acelaşi timp cu reexaminarea propunerii, modificãrile Parlamentului European pe care acesta nu le-a acceptat şi îşi va exprima pãrerea cu privire la acestea. Consiliul poate adopta aceste modificãri în unanimitate.
(e) Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va adopta propunerea reexaminatã de Comisie.
(f) În cazurile la care se face referire la pct. (c), (d) şi (e), Consiliul trebuie sã hotãrascã într-un termen de trei luni. Dacã nu se ia nici o decizie în acest termen, se va considera cã propunerea Comisiei nu a fost adoptatã.
(g) Termenele la care se face referire la pct. (b) şi (f) pot fi extinse cu maxim o lunã cu acordul comun al Consiliului şi Parlamentului European.
ART. 253
Reglementãrile, directivele şi deciziile adoptate în comun de Parlamentul European şi Consiliu şi acele acte adoptate de Consiliul sau de Comisie vor preciza motivele pe care le au la bazã şi vor face referire la orice propuneri sau avize care trebuiau obţinute în temeiul acestui tratat.
ART. 254*44)
----------
*44) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Reglementãrile, directivele şi deciziile adoptate în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251 vor fi semnate de Preşedintele Parlamentul European şi de Preşedintele Consiliului şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ele vor intra în vigoare la data care este menţionatã în ele sau, în absenţa acesteia, în a douãzecea zi de la data publicãrii lor.
2. Reglementãrile Consiliului şi Comisiei, precum şi directivele instituţiilor adresate tuturor statelor membre, vor fi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ele vor intra în vigoare la data care este menţionatã în ele sau, în absenţa acesteia, în a douãzecea zi de la data publicãrii lor.
3. Alte directive şi decizii vor fi notificate celor cãrora le sunt adresate şi vor avea efect începând cu data acestei notificãri.
ART. 255
1. Orice cetãţean al Uniunii şi orice persoanã fizicã sau juridicã care îşi are domiciliul sau care îşi are sediul social într-un stat membru, vor avea dreptul de acces la documentele Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei, sub rezerva principiilor şi condiţiilor care urmeazã sã fie definite în conformitate cu alin. 2 şi 3.
2. Principiile generale şi limitele stabilite în funcţie de considerente de interes public şi privat care guverneazã acest drept de acces vor fi determinate de Consiliu, care hotãrãşte în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam.
3. Fiecare instituţie amintitã mai sus elaboreazã în propriul Regulament de Procedurã specific prevederile privind accesul la documentele sale.
ART. 256
Vor fi aplicabile deciziile Consiliului sau ale Comisiei care impun o obligaţie materialã asupra altor persoane, şi nu asupra statelor.
Aplicarea este reglementatã de regulamentul de procedurã civilã în vigoare în statul pe teritoriul cãreia are loc. Fãrã alte formalitãţi în afarã de verificarea autenticitãţii deciziei, ordinul de aplicare va fi anexat la decizie de cãtre autoritatea naţionalã pe care guvernul o desemneazã în acest scop şi va fi adus la cunoştinţa Comisiei şi a Curţii de Justiţie.
Când s-au încheiat aceste formalitãţi la cererea pãrţii în cauzã, aceasta din urmã poate începe aplicarea în conformitate cu dreptul naţional, aducând problema în mod direct înaintea autoritãţii competente.
Aplicarea poate fi suspendatã doar printr-o decizie a Curţii de Justiţie. Totuşi, instanţele din ţãrile în cauzã au jurisdicţie asupra plângerilor legate de caracterul ilegal al aplicãrii.

CAP. 3
COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL

ART. 257*45)
----------
*45) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Prin acest tratat se instituie un Comitet Economic şi Social. Acesta va avea statut consultativ.
Comitetul va fi format din reprezentanţi ai diverselor componente economice şi sociale ale unei societãţi civile organizate şi, în special, din reprezentanţi ai producãtorilor, agricultorilor, transportatorilor, muncitorilor, meşteşugarilor, ocupaţiilor profesionale, consumatorilor şi ai interesului general.
ART. 258*46)
----------
*46) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Numãrul de membri ai Comitetului Economic şi Social nu va depãşi 350.
Numãrul de membri ai Comitetului va fi urmãtorul:
Belgia 12
Danemarca 9
Germania 24
Grecia 12
Spania 21
Franţa 24
Irlanda 9
Italia 24
Luxemburg 6
Olanda 12
Austria 12
Portugalia 12
Finlanda 9
Suedia 12
Regatul Unit 24
Membrii Comitetului nu vor putea fi constrânşi prin instrucţiuni obligatorii. Aceştia vor fi complet independenţi în exercitarea atribuţiilor lor, în interesul general al Comunitãţii.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va stabili indemnizaţiile membrilor Comitetului.
ART. 259*47)
----------
*47) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Membrii Comitetului vor fi numiţi pe o perioadã de patru ani, la propunerea statelor membre. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va adopta lista membrilor întocmitã în conformitate cu propunerile fãcute de fiecare stat membru. Mandatul membrilor Comitetului poate fi reînnoit.
2. Consiliul se va consulta cu Comisia. Acesta poate obţine avizul organelor europene care sunt reprezentative pentru diverse sectoare economice şi sociale pentru care activitãţile Comunitãţii sunt de interes.
ART. 260
Comitetul îşi va alege Preşedintele şi biroul dintre membrii sãi pentru un mandat de doi ani.
Acesta îşi va adopta Regulamentul de Procedurã.
Comitetul va fi convocat de Preşedinte la cererea Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate reuni şi din proprie iniţiativã.
ART. 261
Comitetul va cuprinde secţii specializate pentru principalele domenii acoperite de acest tratat.
Aceste secţii specializate vor funcţiona în limitele puterilor Comitetului. Acestea nu pot fi consultate în mod independent faţã de Comitet.
În cadrul Comitetului se pot institui şi subcomitete pentru a elabora, cu privire la anumite probleme sau domenii, proiecte de aviz care urmeazã sã fie prezentate Comitetului spre examinare.
Regulamentul de Procedurã va stabili structura şi atribuţiile secţiilor specializate şi ale subcomitetelor.
ART. 262
Comitetul trebuie sã fie consultat de Consiliu şi de Comisie atunci când se prevede astfel în Tratat. Comitetul poate fi consultat de aceste instituţii în toate cazurile în care considerã cã este necesar. Acesta poate emite un aviz din proprie iniţiativã în cazurile în care considerã cã o astfel de acţiune este necesarã.
Consiliul sau Comisia, dacã considerã cã este necesar, va stabili pentru Comitet, pentru prezentarea avizului sãu, un termen care nu poate fi mai mic de o lunã de la data la care Preşedintele primeşte o notificare în acest sens. Lipsa unui aviz la expirarea termenului nu va împiedica o altã acţiune.
Avizul Comitetului şi cel al secţiunii specializate, împreunã cu procesul verbal al procedurii, vor fi înaintate Consiliului şi Comisiei.
Comitetul poate fi consultat de Parlamentul European.

CAP. 4
COMITETUL REGIUNILOR

ART. 263*48)
----------
*48) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Prin acest tratat se instituie un comitet cu caracter consultativ, denumit în continuare "Comitetul Regiunilor", alcãtuit din reprezentanţi ai comunitãţilor regionale şi locale care fie deţin un mandat electoral în cadrul unei comunitãţi regionale sau locale, fie sunt rãspunzãtori din punct de vedere politic înaintea unui Consiliu ales.
Numãrul de membri ai Comitetului Economic şi Social nu va depãşi 350.
Numãrul de membri ai Comitetului va fi urmãtorul:
Belgia 12
Danemarca 9
Germania 24
Grecia 12
Spania 21
Franţa 24
Irlanda 9
Italia 24
Luxemburg 6
Olanda 12
Austria 12
Portugalia 12
Finlanda 9
Suedia 12
Regatul Unit 24
Membrii Comitetului şi un numãr egal de membri de rezervã vor fi numiţi pe o perioadã de patru ani, la propunerea statelor membre respective. Mandatul lor poate fi reînnoit. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va adopta lista membrilor şi a supleanţilor întocmitã în conformitate cu propunerile fãcute de fiecare stat membru. Când va expira mandatul la care se face referire în primul alineat, pe baza cãruia au fost propuşi, mandatul membrilor Comitetului se încheie automat şi ei vor fi substituiţi pentru restul mandatului mai sus menţionat în conformitate cu aceeaşi procedurã. Nici un membru al Comitetului nu poate fi în acelaşi timp şi membru al Parlamentului European.
Membrii Comitetului nu vor putea fi constrânşi prin instrucţiuni obligatorii. Aceştia vor fi complet independenţi în exercitarea atribuţiilor lor, în interesul general al Comunitãţii.
ART. 264
Comitetul Regiunilor îşi va alege Preşedintele şi biroul dintre membri sãi pentru un mandat de doi ani.
Acesta îşi va adopta Regulamentul de Procedurã.
Comitetul va fi convocat de Preşedinte la cererea Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate reuni şi din proprie iniţiativã.
ART. 265
Comitetul Regiunilor se va consulta cu Consiliul sau cu Comisia atunci când în acest tratat se prevede acest lucru şi în toate celelalte cazuri, în special cele care privesc cooperarea transfrontalierã, când una dintre cele douã instituţii considerã cã este necesar.
Consiliul sau Comisia, dacã considerã cã este necesar, va stabili pentru Comitet, pentru prezentarea avizului sãu, un termen care nu poate fi mai mic de o lunã de la data la care Preşedintele primeşte o notificare în acest sens. Lipsa unui aviz la expirarea termenului nu va împiedica o altã acţiune.
Atunci când Comitetul Economic şi Social este consultat în temeiul art. 262, Comitetul Regiunilor va fi informat de cãtre Consiliu sau de cãtre Comisie despre solicitarea unui aviz. Atunci când considerã cã sunt în joc interese regionale specifice, Comitetul Regiunilor poate emite un aviz privind acea problemã.
Comitetul poate fi consultat de Parlamentul European.
Acesta poate emite un aviz din proprie iniţiativã în cazurile în care considerã cã o astfel de acţiune este necesarã.
Avizul Comitetului şi cel al secţiunii specializate, împreunã cu procesul verbal al procedurii, va fi înaintat Consiliului şi Comisiei.

CAP. 5
BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIŢII

ART. 266*49)
----------
*49) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Banca Europeanã de Investiţii va avea personalitate juridicã.
Statele membre vor fi membri ai Bãncii Europene de Investiţii.
Statutul Bãncii Europene de Investiţii este prevãzut într-un Protocol anexat la acest tratat. Consiliul, care hotãrãşte în unanimitate, la cererea Bãncii Europene de Investiţii şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Comisiei sau la cererea Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi a Bãncii Europene de Investiţii, poate sã modifice art. 4, 11 şi 12 şi art. 18 alin. 5 din Statutul Bãncii.
ART. 267
Îndatorirea Bãncii Europene de Investiţii este aceea de a contribui, putând sã recurgã la piaţa de capital şi folosind propriile resurse, la o dezvoltare echilibratã şi sigurã a pieţei comune în interesul Comunitãţii. În acest scop Banca, funcţionând cu scop nelucrativ, va acorda credite şi va da garanţii care faciliteazã finanţarea urmãtoarelor proiecte în toate sectoarele economiei:
(a) proiecte pentru dezvoltarea regiunilor subdezvoltate;
(b) proiecte de modernizare sau de transformare a întreprinderilor sau de desfãşurare a unor noi activitãţi generate de instituirea pieţei comune, atunci când aceste proiecte au asemenea proporţii sau sunt de o asemenea naturã încât nu pot fi în întregime acoperite prin diverse mijloace de finanţare disponibile în fiecare dintre statele membre;
(c) proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care au asemenea proporţii sau sunt de o asemenea naturã încât nu pot fi în întregime acoperite prin diverse mijloace de finanţare disponibile în fiecare dintre statele membre.
În exercitarea atribuţiei sale, Banca va facilita finanţarea programelor de investiţii în legãturã cu ajutorul din partea Fondurilor Structurale şi a altor Instrumente Financiare ale Comunitãţii.

TITLUL II
PREVEDERI FINANCIARE

ART. 268
Toate elementele de venituri şi cheltuieli ale Comunitãţii, inclusiv cele care au legãturã cu Fondul European Social, vor fi incluse în evaluarea care urmeazã sã fie întocmitã pentru fiecare an financiar şi vor fi evidenţiate în buget.
Cheltuielile administrative antrenate de cãtre instituţii cu privire la prevederile Tratatului cu privire la Uniunea Europeanã legate de politica externã comunã şi de securitate şi de cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne se vor încasa de la buget. Cheltuielile operaţionale ocazionate de implementarea prevederilor amintite mai sus, în condiţiile la care se face referire în acestea, pot fi încasate de la buget.
Veniturile şi cheltuielile care se evidenţiazã în buget trebuie sã fie echilibrate.
ART. 269
Fãrã a aduce atingere altor venituri, bugetul va fi finanţat complet din resurse proprii.
Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, va stabili prevederile legate de sistemul resurselor proprii ale Comunitãţii, pe care le recomandã statelor membre spre adoptare în conformitate cu cerinţele lor constituţionale.
ART. 270
În vederea menţinerii disciplinei bugetare, Comisia nu va face nici o propunere privind un act comunitar şi nici nu îşi va modifica propunerile şi nici nu va adopta mãsuri de implementare care ar putea sã aibã implicaţii serioase pentru buget fãrã a oferi asigurarea cã acea propunere sau mãsurã poate fi finanţatã din resursele proprii ale Comunitãţii care rezultã din prevederile stabilite de Consiliu, în temeiul art. 269.
ART. 271
Cheltuielile evidenţiate în buget vor fi autorizate pentru un an financiar, dacã în reglementãrile fãcute în temeiul art. 279 nu se prevede altfel.
În conformitate cu condiţiile care urmeazã sã se stabileascã în temeiul art. 279, orice sume alocate în afarã de cele legate de cheltuielile de personal, care nu sunt utilizate pânã la sfârşitul anului financiar, vor putea fi reportate doar pentru anul financiar urmãtor.
Sumele alocate vor fi clasificate în diferite capitole care grupeazã elementele de venituri în funcţie de naturã sau scop şi vor fi subîmpãrţite, în mãsura în care este necesar, în conformitate cu reglementãrile fãcute în temeiul art. 279.
Cheltuielile Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Justiţie vor face obiectul unor pãrţi separate din buget, fãrã a aduce atingere mãsurilor speciale pentru anumite cheltuieli comune.
ART. 272
1. Anul financiar va fi cuprins între 1 ianuarie şi 31 decembrie.
2. Fiecare instituţie a Comunitãţii va întocmi, înainte de 1 iulie, o estimare a cheltuielilor sale. Comisia va grupa aceste estimãri în proiectul preliminar de buget. Aceasta anexeazã la proiect un aviz care poate sã conţinã diferite estimãri.
Proiectul preliminar de buget va conţine o evaluare a veniturilor şi o evaluare a cheltuielilor.
3. Comisia va depune proiectul preliminar de buget la Consiliu înainte de data de 1 septembrie a anului anterior celui în care urmeazã sã se execute bugetul.
Consiliul se va consulta cu Comisia şi, dacã este cazul, cu alte instituţii interesate ori de câte ori intenţioneazã sã se abatã de la proiectul preliminar de buget.
Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, va stabili proiectul de buget şi îl va înainta Parlamentului European.
4. Proiectul de buget se va depune la Parlamentul European înainte de data de 5 octombrie a anului anterior celui în care urmeazã sã se execute bugetul.
Parlamentul European are dreptul sã modifice proiectul de buget, hotãrând cu o majoritate a membrilor sãi, şi sã propunã Consiliului, care hotãrãşte cu o majoritate din voturile exprimate, modificãrile pentru proiectul de buget legate de cheltuielile care decurg în mod obligatoriu din acest tratat sau din actele adoptate în conformitate cu acesta.
Dacã, în termen de 45 de zile de la depunerea proiectului de buget la Parlamentul European, acesta şi-a dat aprobarea, bugetul se va considera definitiv adoptat. Dacã în cadrul acestui termen Parlamentul European nu a modificat proiectul de buget şi nici nu a propus nici o modificare la acesta, bugetul se va considera definitiv adoptat.
Dacã în acest termen Parlamentul European a adoptat amendamente sau a propus modificãri, proiectul de buget împreunã cu amendamentele sau modificãrile propuse va fi înaintat Consiliului.
5. Dupã ce a discutat proiectul de buget cu Comisia şi, dacã este cazul, cu alte instituţii interesate, Consiliul hotãrãşte în urmãtoarele condiţii:
(a) hotãrând cu o majoritate calificatã, Consiliul poate sã modifice oricare dintre amendamentele adoptate de Parlamentul European;
(b) cu privire la modificãrile propuse:
- atunci când o propunere de modificare a Parlamentului European nu are efectul de a creşte suma totalã a cheltuielilor unei instituţii, în special datoritã faptului cã creşterea cheltuielilor pe care le-ar antrena ar fi compensatã în mod expres de una sau mai multe propuneri de modificare care ar reduce în mod corespunzãtor cheltuielile, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, poate sã respingã propunerea de modificare. În lipsa unei decizii de respingere a acesteia, propunerea de modificare se va considera acceptatã,
- atunci când o modificare propusã de Parlamentul European are efectul de a creşte suma totalã a cheltuielilor unei instituţii, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, poate sã accepte propunerea de modificare. În lipsa unei decizii de acceptare a acesteia, propunerea de modificare se va considera respinsã,
- dacã, în temeiul unuia dintre cele douã paragrafe anterioare, Consiliul a respins propunerea de modificare, acesta, hotãrând cu o majoritate calificatã, poate fie sã menţinã suma evidenţiatã în proiectul de buget, fie sã stabileascã o altã sumã.
Proiectul de buget se va modifica pe baza propunerilor de modificare acceptate de Consiliu.
Dacã, în termen de 15 de zile de la depunerea proiectului de buget la Consiliu, acesta nu a modificat nici un amendament adoptat de Parlamentul European şi dacã propunerile de modificare ale acestuia din urmã au fost acceptate, bugetul se va considera definitiv adoptat. Consiliul va informa Parlamentul European cã nu a modificat nici unul dintre amendamente şi cã propunerile de modificare au fost adoptate.
Dacã, în cadrul acestui termen, Consiliul a modificat unul sau mai multe amendamente adoptate de Parlamentul European sau dacã propunerile de modificare ale acestuia din urmã au fost respinse sau schimbate, modificarea proiectului de buget va din nou înaintatã Parlamentului European. Consiliul va informa Parlamentul European asupra rezultatelor deliberãrilor.
6. În termen de 15 zile de la depunerea proiectului de buget la Parlamentul European, acesta, dupã ce a fost informat despre acţiunea întreprinsã pentru propunerea de modificare a acestuia, poate sã amendeze sau sã respingã modificãrile la amendamentele fãcute de Consiliu, cu o majoritate a membrilor sãi şi trei cincimi din voturile exprimate, şi va adopta bugetul în consecinţã. Dacã în cadrul acestui termen Parlamentul European nu a luat o hotãrâre, bugetul se va considera definitiv adoptat.
7. Atunci când se va încheia procedura prevãzutã în acest articol, Preşedintele Parlamentului European va declara cã bugetul a fost definitiv adoptat.
8. Cu toate acestea, Parlamentul European, hotãrând cu o majoritate a membrilor sãi şi cu douã treimi din voturile exprimate, poate sã respingã proiectul de buget, dacã existã motive serioase, şi poate sã cearã sã i se prezinte un nou proiect.
9. Anual se va fixa o ratã maximã a creşterii cheltuielilor de acelaşi fel care urmeazã sã se suporte în anul în curs pentru totalitatea cheltuielilor, în afarã de cele care decurg în mod obligatoriu din acest tratat sau din actele adoptate în conformitate cu acesta.
Dupã consultarea Comitetului de Politicã Economicã, Comisia va stabili care este aceastã rata maximã care rezultã din:
- evoluţia volumului produsului intern brut în cadrul Comunitãţii,
- variaţia medie a bugetelor statelor membre,
- evoluţia costului vieţii pe perioada anului financiar anterior.
Rata maximã va fi comunicatã, înainte de 1 mai, tuturor instituţiilor Comunitãţii. Acestora din urmã li se va cere sã respecte aceastã ratã pe perioada procedurii bugetare, sub rezerva prevederilor celui de-al patrulea şi al cincilea paragraf din acest alineat.
Dacã, în ceea ce priveşte alte cheltuieli în afarã de cele care decurg în mod obligatoriu din acest tratat sau din actele adoptate în conformitate cu acesta, rata curentã a creşterii în proiectul de buget stabilitã de Consiliu este mai mare decât jumãtate din rata maximã, Parlamentul European, exercitându-şi dreptul de a face amendamente, poate sã mai mãreascã suma totalã a acelor cheltuieli într-o limitã care nu depãşeşte jumãtate din rata maximã.
În cazul în care Parlamentul European, Consiliul sau Comisia considerã cã activitãţile Comunitãţii impun depãşirea ratei calculate în conformitate cu procedura din acest alineat, se poate stabili o altã ratã prin acordul dintre Consiliu, care hotãrãşte cu o majoritate calificatã, şi Parlamentul European, care hotãrãşte cu o majoritate a membrilor sãi şi cu trei cincimi din voturile exprimate.
10. Fiecare instituţie îşi exercitã puterile pe care i le conferã acest articol, având în vedere prevederile Tratatului şi actele adoptate în conformitate cu acesta, mai ales cele referitoare la resursele proprii ale Comunitãţii şi la echilibrul dintre venituri şi cheltuieli.
ART. 273
Dacã, la începutul unui an financiar, bugetul nu a fost încã votat, se poate cheltui pentru fiecare capitol sau altã subdiviziune a bugetului o sumã echivalentã cu a douãsprezecea parte din sumele alocate bugetului pentru anul financiar anterior, în conformitate cu prevederile Regulamentului elaborat în temeiul art. 279; cu toate acestea, aceastã mãsurã nu are efectul de a pune la dispoziţia Comisiei sume alocate mai mari decât a douãsprezecea parte din cele prevãzute în proiectul de buget în curs de pregãtire.
Dacã celelalte condiţii din primul paragraf sunt respectate, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, poate sã autorizeze cheltuielile care depãşesc a douãsprezecea parte.
Dacã decizia priveşte cheltuielile care nu decurg în mod obligatoriu din acest tratat sau din actele adoptate în conformitate cu acesta, Consiliul o va înainta imediat Parlamentului; în termen de 30 de zile Parlamentul European, hotãrând cu o majoritate a membrilor sãi şi cu trei cincimi din voturile exprimate, poate sã adopte o decizie diferitã cu privire la cheltuielile care depãşesc a douãsprezecea parte la care se face referire în primul paragraf. Aceastã parte din decizia Consiliului va fi suspendatã pânã când Parlamentul European va lua o decizie. Dacã în termenul amintit mai sus Parlamentul European nu a luat nici o decizie care sã difere de decizia Consiliului, aceasta din urmã se va considera definitiv adoptatã.
Deciziile la care se face referire în al doilea şi al treilea paragraf vor stabili mãsurile necesare pentru garantarea aplicãrii acestui articol.
ART. 274
Comisia va executa bugetul, în conformitate cu prevederile din reglementãrile fãcute în temeiul art. 279, pe propria rãspundere şi în limitele sumelor alocate, având în vedere principiile unei gestiuni financiare sigure. Statele membre vor coopera cu Comisia pentru a se asigura cã sumele alocate vor fi utilizate în conformitate cu principiile unei gestiuni financiare sigure.
Reglementãrile vor stabili în detaliu modul în care fiecare instituţie va participa la efectuarea cheltuielilor proprii.
În cadrul bugetului, sub rezerva limitelor şi condiţiilor stabilite în reglementãrile elaborate în temeiul art. 279, Comisia poate sã transfere sumele alocate dintr-un capitol în altul sau dintr-o subdiviziune în alta.
ART. 275
Comisia va prezenta anual Consiliului şi Parlamentul European conturile pentru anul financiar anterior aferente executãrii bugetului. Comisia va înainta şi o situaţie financiarã a activului şi pasivului Comunitãţii.
ART. 276
1. Hotãrând asupra recomandãrii Consiliului care va hotãrî cu o majoritate calificatã, Parlamentul European va acorda Comisiei permisiunea de a executa bugetul. În acest scop, Consiliul şi Parlamentul European vor examina pe rând conturile şi situaţiile financiare la care se face referire în art. 275, raportul anual al Curţii de Conturi împreunã cu rãspunsurile instituţiilor supuse auditului la observaţiile Curţii de Conturi, declaraţia de asigurare la care se face referire la art. 248 alin. 1, al doilea paragraf şi orice alte rapoarte speciale ale Curţii de Conturi.
2. Înainte de a acorda Comisiei permisiunea sau în orice alt scop legat de exercitarea atribuţiilor de executare a bugetului, Parlamentul European poate solicita Comisiei procurarea probelor cu privire la executarea cheltuielilor sau funcţionarea sistemelor de control financiar. Comisia va prezenta toate informaţiile necesare Parlamentului European la cererea acestuia din urmã.
3. Comisia va face toate demersurile necesare pentru a lua o hotãrâre privind observaţiile asupra deciziilor de acordare a permisiunii şi privind alte observaţii ale Parlamentului European referitoare la executarea cheltuielilor, precum şi comentariile care însoţesc recomandãrile Consiliului cu privire la permisiune.
La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia va întocmi un raport cu privire la mãsurile luate din perspectiva acestor observaţii şi comentarii şi, în special, la instrucţiunile pentru departamentele responsabile de executarea bugetului. Aceste rapoarte vor fi înaintate şi Curţii de Conturi.
ART. 277
Bugetul va fi stabilit în unitatea de calcul determinatã în conformitate cu prevederile din reglementãrile întocmite în temeiul art. 279.
ART. 278
Cu condiţia sã notifice autoritãţile competente ale statelor membre în cauzã, Comisia poate sã transforme în moneda unuia dintre statele membre sumele pe care le deţine în moneda altui stat membru, în mãsura necesarã pentru a permite utilizarea lor în scopurile care se încadreazã în sfera acestui tratat. Comisia va evita cât mai mult posibil sã facã aceste transformãri dacã deţine numerar sau lichiditãţi în monedele de care are nevoie.
Comisia va trata cu statele membre prin intermediul autoritãţii desemnate de statul în cauzã. În efectuarea operaţiunilor financiare, Comisia va apela la serviciile bãncii emitente din statul membru în cauzã sau ale oricãrei alte instituţii financiare aprobate de acel stat.
ART. 279*50)
----------
*50) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi obţinând avizul Curţii de Conturi:
(a) va elabora un Regulament Financiar precizând în special procedura care urmeazã sã fie adoptatã pentru stabilirea şi executarea bugetului şi pentru prezentarea şi auditarea conturilor;
(b) va stabili regulile privind responsabilitatea organelor de control financiar, care autorizeazã ordonatori şi contabili, şi privind mãsurile corespunzãtoare pentru inspecţie.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, Consiliul hotãrãşte în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi dupã obţinerea avizului Curţii de Conturi.
2. Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European şi dupã obţinerea avizului Curţii de Conturi, va stabili metodele şi procedurile prin care vor fi puse la dispoziţia Comisiei veniturile bugetare prevãzute în mãsurile referitoare la resursele proprii ale Comunitãţii şi va stabili mãsurile care urmeazã sã fie aplicate, dacã este necesar, pentru a satisface cerinţele de numerar.
ART. 280
1. Comunitatea şi statele membre vor preveni frauda şi alte activitãţi ilegale care afecteazã interesele financiare ale Comunitãţii prin mãsuri care urmeazã sã fie luate în conformitate cu acest articol şi care vor acţiona ca un factor de intimidare şi vor permite o protecţie eficientã în statele membre.
2. Statele membre vor lua aceleaşi mãsuri pentru a preveni frauda care afecteazã interesele financiare ale Comunitãţii cu cele luate pentru a preveni frauda care afecteazã interesele lor financiare.
3. Fãrã a aduce atingere altor prevederi din acest tratat, statele membre îşi vor coordona acţiunea vizând protejarea intereselor financiare ale Comunitãţii împotriva fraudei. În acest scop ele vor realiza, împreunã cu Comisia, o colaborare strânsã şi regulatã între autoritãţile competente.
4. Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, dupã consultarea Curţii de Conturi, va adopta mãsurile necesare în sfera prevenirii şi combaterii fraudei care afecteazã interesele financiare ale Comunitãţii pentru a acorda o protecţie eficientã şi echivalentã în statele membre. Aceste mãsuri nu privesc aplicarea dreptului penal intern sau administrarea internã a justiţiei.
5. Comisia, în colaborare cu statele membre, va depune în fiecare an la Parlamentul European şi la Consiliu un raport asupra mãsurilor luate pentru implementarea acestui articol.

PARTEA a IV-a
PREVEDERI GENERALE ŞI FINALE

ART. 281
Comunitatea va avea personalitate juridicã.
ART. 282
În fiecare stat membru, Comunitatea se va bucura de capacitatea juridicã cea mai extinsã care se acordã persoanelor juridice prin dreptul lor intern; aceasta poate, în special, sã dobândeascã sau sã dispunã de bunuri mobile şi imobile şi poate fi parte într-o procedurã juridicã. În acest scop, Comunitatea va fi reprezentatã de Comisie.
ART. 283
Hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea altor instituţii interesate, Consiliul stabileşte Statutul Personalului pentru oficialii Comunitãţilor Europene şi Condiţiile de angajare pentru alţi funcţionari ai acelor Comunitãţi.
ART. 284
În limitele şi condiţiile stabilite de Consiliu în conformitate cu prevederile acestui tratat, Comisia poate sã strângã informaţii şi sã efectueze controalele necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor care i-au fost încredinţate.
ART. 285
1. Fãrã a aduce atingere art. 5 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Bãncilor Centrale şi a Bãncii Centrale Europene, Consiliul, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, va adopta mãsurile pentru efectuarea statisticilor, dacã acest lucru este necesar pentru desfãşurarea activitãţilor Comunitãţii.
2. În efectuarea statisticilor Comunitãţii se vor respecta imparţialitatea, veridicitatea, obiectivitatea, independenţa ştiinţificã, eficienţa economicã şi confidenţialitatea statisticã; acest fapt nu va presupune obligaţii prea mari pentru operatorii economici.
ART. 286
1. De la data de 1 ianuarie 1999, actele Comunitãţii referitoare la protecţia individului privind prelucrarea datelor personale şi libera circulaţie a acestor date se vor aplica instituţiilor şi organelor instituite prin acest tratat sau pe baza acestui tratat.
2. Înainte de data la care se face referire în alin. 1, hotãrând în conformitate cu procedura la care se face referire în art. 251, Consiliul va institui un organ independent de supraveghere responsabil cu monitorizarea aplicãrii acestor acte ale Comunitãţii în instituţiile şi organele Comunitãţii şi va adopta ale prevederi relevante, dacã este cazul.
ART. 287
Chiar dupã încetarea atribuţiilor lor, li se va cere membrilor instituţiilor Comunitãţii, membrilor comitetelor şi oficialilor şi altor funcţionari ai Comunitãţii sã nu divulge informaţii de orice naturã care sunt protejate de obligaţia secretului profesional, mai ales informaţii legate de întreprinderi, de relaţiile lor de afaceri sau de elementele de cost.
ART. 288
Rãspunderea contractualã a Comunitãţii va fi reglementatã de legea aplicabilã în contractul în cauzã.
În caz de rãspundere necontractualã, în conformitate cu principiile generale comune din dreptul statelor membre, Comunitatea va compensa prejudiciile provocate de instituţiile sale sau de funcţionarii sãi pe perioada exercitãrii puterilor lor.
Alineatul anterior se va aplica în aceleaşi condiţii prejudiciilor provocate de BCE sau de funcţionarii sãi în exercitarea puterilor lor.
Rãspunderea personalã a funcţionarilor Comunitãţii faţã de Comunitate va fi reglementatã de prevederile stabilite în Statutul Personalului şi Condiţiile de angajare aplicabile acestuia.
ART. 289
Sediul instituţiilor Comunitãţii va fi stabilit prin acordul comun al guvernelor statelor membre.
ART. 290*51)
-----------
*51) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

Fãrã a aduce atingere prevederilor conţinute în Statutul Curţii de Justiţie, regulile lingvistice ale instituţiilor Comunitãţii vor fi stabilite de cãtre Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate.
ART. 291
Comunitatea se va bucura pe teritoriile statelor membre de privilegiile şi imunitãţile necesare pentru îndeplinirea misiunii sale, în condiţiile stabilite în Protocolul din 8 aprilie 1965 privind privilegiile şi imunitãţile Comunitãţilor Europene. Aceleaşi condiţii se aplicã şi Bãncii Europene Centrale, Institutului Monetar European şi Bãncii Europene de Investiţii.
ART. 292
Statele membre se angajeazã cã nu vor supune nici un litigiu privind interpretarea sau aplicarea acestui tratat unor metode de soluţionare diferite de cele prevãzute în acesta.
ART. 293
Statele membre, în mãsura în care este necesar, se vor angaja între ele sã asigure bunãstarea cetãţenilor lor prin:
- protejarea persoanelor şi exercitarea şi protejarea drepturilor în aceleaşi condiţii ca cele acordate de fiecare stat propriilor lor cetãţeni,
- desfiinţarea dublei impuneri în cadrul Comunitãţii,
- recunoaşterea reciprocã a companiilor şi firmelor în sensul celui de-al doilea alineat al art. 48, menţinerea personalitãţii juridice în cazul unui transfer al sediului dintr-o ţarã în alta şi posibilitatea fuziunilor între companii sau firme reglementate de legile diverselor ţãri,
- simplificarea formalitãţilor care reglementeazã recunoaşterea reciprocã şi aplicarea hotãrârilor instanţelor sau tribunalelor sau a deciziilor de arbitraj.
ART. 294
Statele membre vor acorda cetãţenilor din alte state membre acelaşi tratament cu cel acordat cetãţenilor lor în privinţa participãrii la capitalul companiilor sau firmelor, în sensul art. 48, fãrã a aduce atingere aplicãrii altor prevederi din acest tratat.
ART. 295
Acest tratat nu va aduce atingere în statele membre regulilor care guverneazã regimul proprietãţii.
ART. 296
1. Prevederile acestui tratat nu exclud aplicarea urmãtoarelor reguli:
(a) nici un stat membru nu va fi obligat sã ofere informaţii a cãror dezvãluire este consideratã de acesta contrarã intereselor fundamentale ale securitãţii sale;
(b) orice stat membru poate lua mãsurile pe care le considerã necesare pentru protejarea intereselor fundamentale ale securitãţii sale legate de producerea sau comercializarea armelor, muniţiilor sau materialelor de rãzboi; aceste mãsuri nu vor afecta în sens negativ condiţiile de concurenţã pe piaţa comunã privind produsele care nu sunt destinate unor scopuri militare specifice.
2. Hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei, Consiliul poate sã aducã modificãri listei de produse cãrora li se aplicã alin. 1 lit. (b), listã întocmitã pe data de 15 aprilie 1958.
ART. 297
Statele membre se vor consulta în vederea luãrii mãsurilor comune necesare pentru a preveni influenţarea funcţionãrii pieţei comune de cãtre mãsurile pe care un stat membru ar putea fi invitat sã le ia în cazul unor tulburãri interne serioase care afecteazã menţinerea legii şi a ordinii, în cazul unui rãzboi, a unei tensiuni internaţionale serioase care ar putea constitui o ameninţare de rãzboi sau pentru a-şi îndeplini obligaţiile pe care le-a acceptat în scopul menţinerii pãcii şi securitãţii internaţionale.
ART. 298
Dacã mãsurile luate în împrejurãrile la care se face referire în art. 296 şi 297 au efectul de a distorsiona condiţiile de concurenţã, Comisia, împreunã cu statul în cauzã, va examina modul în care aceste mãsuri pot fi adaptate la regulile stabilite în Tratat.
Prin derogare de la procedura stabilitã în art. 226 şi 227, Comisia sau orice stat membru poate aduce cauza direct înaintea Curţii de Justiţie dacã considerã cã un alt stat se foloseşte în mod ilegal de puterile prevãzute în art. 296 şi 297. Curtea de Justiţie se va pronunţa cu uşile închise.
ART. 299
1. acest tratat se va aplica în Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federalã Germania, Republica Elenã, Regatul Spaniei, Republica Franţa, Irlanda, Republica Italia, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Olandei, Republica Austria, Republica Portugalia, Republica Finlanda, Regatul Suediei şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
2. Prevederile acestui tratat se vor aplica în ţinuturile franceze de peste mãri, insulele Azore, Madeira şi Canare.
Cu toate acestea, având în vedere situaţia structuralã economicã şi socialã a ţinuturilor franceze de peste mãri, insulele Azore, Madeira şi Canare, care au trãsãturi precum caracter îndepãrtat, insularitate, întindere micã, topografie şi climat dificil, dependenţã economicã de câteva produse, a cãror permanenţã şi combinare împiedicã în mod real dezvoltarea acestora, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, va adopta mãsuri specifice care vor viza, în special, stabilirea condiţiilor de aplicare a prezentului Tratat în aceste regiuni, inclusiv politicile comune.
La adoptarea mãsurilor relevante la care se face referire în al doilea paragraf, Consiliul va lua în considerare sfere precum politicile vamale sau comerciale, politica fiscalã, zonele libere, politicile privind agricultura şi piscicultura, condiţiile de aprovizionare cu materii prime şi bunuri esenţiale de consum, subvenţiile de la stat şi condiţiile de acces la fondurile structurale şi la programele orizontale ale Comunitãţii.
Consiliul va adopta mãsurile la care se face referire în al doilea paragraf, luând în considerare caracteristicile speciale şi constrângerile zonelor cele mai îndepãrtate fãrã a afecta integritatea şi coerenţa ordinii de drept a Comunitãţii, inclusiv piaţa internã şi politicile comune.
3. Regimul special de asociere enunţat în partea a patra din acest tratat se va aplica în ţãrile şi teritoriile de peste mãri prezentate în anexa II la acest tratat.
Acest tratat nu se va aplica în ţãrile şi teritoriile de peste mãri care sunt în relaţii speciale cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi care nu sunt incluse în lista mai sus menţionatã.
4. Prevederile acestui tratat se vor aplica teritoriilor din Europa de ale cãror relaţii externe este responsabil un stat membru.
5. Prevederile acestui tratat se vor aplica şi în insula Aland în conformitate cu prevederile enunţate în Protocolul 2 la Actul cu privire la condiţiile de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda şi a Regatului Suedia.
6. Fãrã a aduce atingere alineatelor anterioare:
(a) Tratatul nu se va aplica în Insulele Feroe;
(b) acest tratat nu se va aplica în zonele suverane ale Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Cipru;
(c) Tratatul se va aplica şi în Insulele Canalului şi Insula Man în mãsura necesarã pentru a asigura implementarea mãsurilor adoptate pentru insulele enunţate în Tratatul privind aderarea unor noi state membre la Comunitatea Economicã Europeanã şi la Comunitatea Europeanã a Energiei Atomice, semnat pe data de 22 ianuarie 1972.
ART. 300*52)
----------
*52) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Atunci când în acest tratat se prevede încheierea de acorduri între Comunitate şi unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, Comunitatea va face recomandãri Consiliului, care va autoriza deschiderea negocierilor necesare. Comisia va conduce aceste negocieri în consultare cu comitetele speciale desemnate de Consiliu sã o asiste pentru îndeplinirea atribuţiei sale şi în cadrul directivelor pe care Consiliul ar putea sã i le transmitã.
În scopul exercitãrii puterilor pe care i le conferã acest alineat, Consiliul hotãrãşte cu o majoritate calificatã, cu excepţia cazurilor în care se prevede luarea unei hotãrâri în unanimitate de cãtre Consiliu în primul paragraf al alin. 2.
2. Sub rezerva puterilor cu care a fost învestitã Comisia în acest domeniu, semnarea, care poate fi însoţitã de o decizie privind aplicarea provizorie înainte de intrarea în vigoare, şi încheierea acordurilor vor fi stabilite de Consiliu, care hotãrãşte în unanimitate asupra propunerii Comisiei. Consiliul hotãrãşte în unanimitate, atunci când acordul trateazã un domeniu pentru care se impune unanimitatea, pentru a adopta regulile interne şi pentru acordurile la care se face referire în art. 310.
Prin derogare de la regulile stabilite în alin. 3, aceleaşi proceduri se vor aplica în cazul deciziei de suspendare a aplicãrii unui acord şi în scopul stabilirii unor poziţii care urmeazã sã se adopte în numele Comunitãţii în cadrul unui organ instituit prin intermediul unui acord, când acel organ este invitat sã adopte decizii care au efecte legale, cu excepţia deciziilor care completeazã sau modificã cadrul instituţional al acordului.
Parlamentul European va fi informat de îndatã şi în totalitate despre oricare decizie prevãzutã în acest alineat cu privire la aplicarea provizorie sau la suspendarea acordurilor sau stabilirea poziţiei Comunitãţii în cadrul unui organ instituit prin acord.
3. Consiliul va încheia acorduri dupã ce s-a consultat cu Parlamentul European, cu excepţia acordurilor la care se face referire în art. 133 alin. 3, inclusiv în cazurile în care acordul trateazã domeniul în care este nevoie de procedura la care se face referire în art. 251 sau de cea la care se face referire în art. 252 pentru adoptarea unui regulament intern. Parlamentul European îşi va da avizul într-un termen care poate fi stabilit de cãtre Consiliu în funcţie de gradul de urgenţã al problemei. În absenţa unui aviz în cadrul acestui termen, Consiliul poate lua o hotãrâre.
Prin derogare de la paragraful anterior, dupã ce s-a obţinut acordul Parlamentului European, se pot încheia acordurile la care se face referire în art. 310, alte acorduri care stabilesc cadrul instituţional specific prin organizarea de proceduri de cooperare, acorduri care au implicaţii bugetare importante pentru Comunitate şi acorduri care atrag modificarea unui act adoptat potrivit procedurii la care se face referire în art. 251.
Consiliul şi Parlamentul European pot, în situaţii de urgenţã, sã convinã asupra unui termen pentru primirea acordului.
4. La încheierea unui acord, Consiliul poate, prin derogare de la alin. 2, sã autorizeze Comisia sã aprobe modificãrile în numele Comunitãţii atunci când acordul prevede adoptarea acestora printr-o procedurã simplã sau de cãtre un organ instituit prin acest acord; la aceastã autorizare poate sã adauge şi alte condiţii specifice.
5. Când Consiliul prevede cã se va încheia un acord care va aduce modificãri acestui tratat, modificãrile trebuie sã fie mai întâi adoptate în conformitate cu procedura din art. 48 din Tratatul privind Uniunea Europeanã.
6. Parlamentul European, Consiliul, Comisia sau un stat membru pot obţine un aviz al Curţii de Justiţie prin care sã se specifice dacã acordul preconizat este compatibil cu prevederile acestui tratat. Dacã avizul Curţii de Justiţie este negativ, acordul poate intra în vigoare doar în conformitate cu art. 48 din Tratatul privind Uniunea Europeanã.
7. Acordurile încheiate în condiţiile enunţate în acest articol vor fi obligatorii pentru instituţiile Comunitãţii şi pentru statele membre.
ART. 301
Atunci când se prevede, într-o poziţie comunã sau într-o acţiune comunã adoptatã potrivit prevederilor Tratatului privind Uniunea Europeanã referitoare la politica externã comunã şi de securitate, ca o acţiune a Comunitãţii sã întrerupã sau sã reducã, parţial sau complet, relaţiile economice cu una sau mai mult ţãri terţe, Consiliul va lua mãsurile urgente necesare. Consiliul hotãrãşte cu o majoritate calificatã asupra propunerii Comisiei.
ART. 302
Comisia va avea responsabilitatea de a asigura menţinerea tuturor relaţiilor cu organele Naţiunilor Unite şi cu agenţiile specializate ale acestora.
Comisia va pãstra şi relaţiile cu toate organizaţiile internaţionale.
ART. 303
Comunitatea va stabili toate formele corespunzãtoare de colaborare cu Consiliul Europei.
ART. 304
Comunitatea va stabili o strânsã colaborare cu Organizaţia pentru Cooperare Economicã şi Dezvoltare, ale cãrei detalii se stabilesc de comun acord.
ART. 305
1. Prevederile acestui tratat nu vor afecta prevederile Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene a Cãrbunelui şi Oţelului, mai ales în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile statelor membre, puterile instituţiilor din aceste Comunitãţi şi regulile stabilite de acel Tratat pentru funcţionarea pieţei comune a cãrbunelui şi oţelului.
2. Prevederile acestui tratat nu se vor abate de la prevederile Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene a Energiei Atomice.
ART. 306
Prevederile acestui tratat nu exclud existenţa sau încheierea unor uniuni regionale între Belgia şi Luxemburg sau între Belgia, Luxemburg şi Olanda, în mãsura în care obiectivele acestor uniuni regionale nu pot fi atinse prin aplicarea acestui tratat.
ART. 307
Drepturile şi obligaţiile care decurg din acordurile încheiate înainte de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele care aderã, înainte de data aderãrii lor, pe de o parte, între unul sau mai multe state membre şi, pe de altã parte, între una sau mai multe ţãri terţe, nu vor fi afectate de prevederile acestui tratat.
În mãsura în care aceste acorduri nu sunt compatibile cu acest tratat, statul membru sau statele în cauzã vor lua toate mãsurile necesare pentru a elimina neregularitãţile constatate. Statele membre, atunci când este necesar, se vor ajuta reciproc în acest sens şi, dacã este cazul, vor adopta o atitudine comunã.
Pentru aplicarea acordurilor la care se face referire în primul alineat, statele membre vor lua considerare faptul cã avantajele oferite prin acest tratat de fiecare stat membru fac parte integrantã din instituirea Comunitãţii şi sunt, prin urmare, legate în mod inseparabil de crearea unor instituţii comune, de conferirea puterilor şi de acordarea aceloraşi avantaje de cãtre toate statele membre.
ART. 308
Dacã acţiunea Comunitãţii se va dovedi necesarã pentru atingerea, pe perioada funcţionãrii pieţei comune, a unuia dintre obiectivele Comunitãţii, şi în acest tratat nu au fost prevãzute puterile necesare, Consiliul, hotãrând în unanimitate asupra propunerii Comisiei şi dupã consultarea Parlamentului European, va lua mãsurile corespunzãtoare.
ART. 309*53)
----------
*53) Articol modificat de Tratatul de la Nisa.

1. Dacã s-a luat o decizie de suspendare a drepturilor de vot ale reprezentanţilor guvernului unui stat membru în conformitate cu art. 7 alin. 3 din Tratatul privind Uniunea Europeanã, aceste drepturi de vot vor fi, de asemenea, suspendate cu privire la acest tratat.
2. Mai mult, când s-a constatat, în conformitate cu art. 7 alin. 2 din acest tratat, cã într-un stat membru a avut loc o încãlcare gravã şi constantã a principiilor menţionate în art. 6 alin. 1, Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, poate decide suspendarea anumitor drepturi care decurg din aplicarea Tratatului în statul membru în cauzã. Pentru aceasta, Consiliul va lua în considerare eventualele consecinţe pe care aceastã suspendare le-ar putea avea asupra drepturilor şi obligaţiilor persoanelor fizice sau juridice.
Respectarea obligaţiilor statului membru în cauzã potrivit acestui tratat va continua sã fie, în orice caz, obligatorie pentru acel stat.
3. Consiliul, hotãrând cu o majoritate calificatã, poate decide ulterior sã diversifice sau sã anuleze mãsurile luate în conformitate cu alin. 2 ca rãspuns la schimbãrile în situaţia care a condus la impunerea lor.
4. Atunci când va lua deciziile la care se face referire în alin. 2 şi 3, Consiliul va hotãrî fãrã a lua în considerare voturile reprezentanţilor guvernului statului membru în cauzã. Prin derogare de la art. 205 alin. 2 o majoritate calificatã se defineşte ca reprezentând aceeaşi proporţie a voturilor ponderate ale membrilor Consiliului în cauzã cu cea stabilitã în art. 205 alin. 2.
Acest alineat se va aplica şi în cazul suspendãrii drepturilor de vot în conformitate cu alin. 1. În aceste cazuri, decizia care impune unanimitatea va fi luatã fãrã votul reprezentanţilor guvernului statului membru în cauzã.
ART. 310
Comunitatea poate încheia cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale acorduri de instituire a unei asociaţii care implicã drepturi şi obligaţii reciproce, o acţiune comunã şi o procedurã specialã.
ART. 311
Protocoalele anexate la acest tratat cu acordul comun al statelor membre vor face parte integrantã din acesta.
ART. 312
Acest tratat este încheiat pe o perioadã nedeterminatã.

PREVEDERI FINALE

ART. 313
Se ratificã acest tratat de cãtre înaltele pãrţi contractante în conformitate cu prevederile lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se vor depune la Guvernul Republicii Italia.
Acest tratat va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmeazã dupã depunerea instrumentelor de ratificare de ultimul stat semnatar care a luat aceastã mãsurã. Dacã, totuşi, depunerea se face în mai puţin de 15 zile înainte de începutul lunii urmãtoare, acest tratat nu va intra în vigoare pânã în prima zi din cea de-a doua lunã de la data acestei depuneri.
ART. 314
Acest tratat, redactat într-un singur exemplar original în limbile olandezã, francezã, germanã şi italianã, toate textele fiind în mod egal autentice, se va depune la arhivele guvernului Republicii Italia, care va transmite o copie legalizatã fiecãrui guvern al celorlalte state semnatare.
În temeiul Tratatelor de Aderare, versiunile acestui tratat în limbile danezã, englezã, finlandezã, greacã, irlandezã, portughezã, spaniolã şi suedezã sunt, de asemenea, autentice.
Prin urmare, subsemnaţii Plenipotenţiari au semnat prezentul Tratat.
Întocmit la Roma pe data de 25 martie 1957.
(Lista semnatarilor nu este reprodusã)

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016