Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   TRATAT din 25 martie 1957  de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

TRATAT din 25 martie 1957 de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM)


    MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR, PREŞEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA, PREŞEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE, PREŞEDINTELE REPUBLICII ITALIENE, ALTEŢA SA REGALĂ MAREA DUCESĂ DE LUXEMBURG, MAIESTATEA SA REGINA ŢĂRILOR DE JOS -

    CONŞTIENŢI că energia nucleară constituie resursa esenţială care asigură dezvoltarea şi înnoirea producţiilor şi va permite progresul acţiunilor pentru pace,
    CONVINŞI că doar un efort comun, întreprins fără întârziere, face posibile realizări pe măsura capacităţii creatoare a ţărilor lor,
    HOTĂRÂŢI să creeze condiţiile de dezvoltare a unei industrii nucleare puternice, sursă de mari disponibilităţi de energie şi de modernizare a tehnicilor, precum şi de numeroase alte aplicaţii care să contribuie la bunăstarea popoarelor lor,
    PREOCUPAŢI de stabilirea condiţiilor de securitate menite să îndepărteze pericolele pentru viaţa şi sănătatea populaţiilor,
    DORNICI să asocieze şi alte ţări la acţiunea lor şi să coopereze cu organizaţiile internaţionale interesate de dezvoltarea paşnică a energiei atomice -
    DECID crearea unei Comunităţi Europene a Energiei Atomice (EURATOM) şi desemnează în acest scop drept plenipotenţiari:

    Maiestatea Sa Regele Belgienilor, pe:
    Dl Paul-Henri Spaak, ministrul Afacerilor Externe;
    Baronul J. Ch. Snoy et d'Oppuers, Secretar General în Ministerul Afacerilor Economice, preşedinte al delegaţiei belgiene la Conferinţa interguvernamentală;

    Preşedintele Republicii Federale Germania, pe:
    Dr. Konrad Adenauer, Cancelar Federal;
    Prof. dr. Walter Hallstein, Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe;

    Preşedintele Republicii Franceze, pe:
    Dl Christian Pineau, ministrul Afacerilor Externe,
    Dl Maurice Faure, Secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe;

    Preşedintele Republicii Italiene, pe:
    Dl Antonio Segni, Preşedintele Consiliului de Miniştri;
    Prof. Gaetano Martino, ministrul Afacerilor Externe;

    Alteţa Sa Regală Marea Ducesă de Luxemburg, pe:
    Dl Joseph Bech, Preşedintele Guvernului, ministrul Afacerilor Externe;
    Excelenţa sa dl Lambert Schaus, Ambasador, Preşedintele delegaţiei luxemburgheze la Conferinţa interguvernamentală;

    Maiestatea Sa Regina Ţărilor de Jos, pe:
    Dl Joseph Luns, ministrul Afacerilor Externe,
    Dl J. Linthorst Homan, Preşedintele delegaţiei olandeze la Conferinţa interguvernamentală,

    CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, recunoscute ca fiind sub formă valabilă şi în forma cuvenită,
    CONVIN asupra dispoziţiilor care urmează.

    TITLUL I
    Misiunile Comunităţii

    ART. 1
    Prin prezentul tratat, Înaltele Părţi Contractante instituie între ele o COMUNITATE EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM).
    Comunitatea are misiunea să contribuie, prin stabilirea condiţiilor necesare formării şi dezvoltării rapide a industriilor nucleare, la ridicarea nivelului de trai în statele membre şi la dezvoltarea schimburilor cu celelalte ţări.
    ART. 2
    Pentru îndeplinirea misiunii sale în condiţiile prevăzute în prezentul tratat, Comunitatea trebuie:
    a) să dezvolte cercetarea şi să asigure diseminarea cunoştinţelor tehnice;
    b) să stabilească norme unitare de securitate pentru protecţia sanitară a populaţiei şi a lucrătorilor şi să vegheze la aplicarea acestora;
    c) să faciliteze investiţiile şi să asigure, în special prin încurajarea iniţiativelor întreprinderilor, realizarea instalaţiilor de bază necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate;
    d) să vegheze la aprovizionarea constantă şi echitabilă a tuturor utilizatorilor Comunităţii cu minereuri şi combustibili nucleari;
    e) să garanteze, prin controale adecvate, că utilizarea materialelor nucleare nu este deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate;
    f) să exercite dreptul de proprietate care îi este recunoscut asupra materialelor de fisiune speciale;
    g) să asigure pieţe mari de desfacere şi accesul la cele mai bune mijloace tehnice, prin crearea unei pieţe comune a materialelor şi echipamentelor specializate, prin libera circulaţie a capitalurilor pentru investiţiile în domeniul nuclear şi prin libertatea de a angaja specialişti din cadrul Comunităţii;
    h) să instituie cu celelalte ţări şi cu organizaţiile internaţionale orice legături care pot promova progresul în utilizarea paşnică a energiei nucleare.
    ART. 3
    (1) Îndeplinirea sarcinilor încredinţate Comunităţii este asigurată de:
    - o Adunare;
    - un Consiliu;
    - o Comisie;
    - o Curte de Justiţie.
    Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor conferite de prezentul tratat.
    (2) Consiliul şi Comisia sunt sprijinite de un Comitet Economic şi Social care are funcţii consultative.

    TITLUL II
    Dispoziţii menite să încurajeze progresul în domeniul energiei nucleare

    CAP. I
    Dezvoltarea cercetării

    ART. 4
    (1) Comisia are sarcina să promoveze şi să faciliteze cercetările nucleare în statele membre şi să le completeze prin aplicarea programului de cercetare şi educaţie al Comunităţii.
    (2) În acest domeniu, activitatea Comisiei se desfăşoară în domeniul definit în lista care constituie anexa I la prezentul tratat.
    Această listă poate fi modificată de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei. Aceasta consultă Comitetul Ştiinţific şi Tehnic prevăzut la articolul 134.
    ART. 5
    Pentru a promova coordonarea cercetărilor întreprinse în statele membre şi pentru a le putea completa, Comisia invită fie printr-o cerere specială adresată unui anumit destinatar şi transmisă statului membru căruia acesta îi aparţine, fie printr-o cerere generală făcută publică, statele membre, persoanele sau întreprinderile să-i transmită programele lor cu privire la cercetările definite în cererea sa.
    După ce a oferit celor interesaţi toate posibilităţile de a-şi prezenta observaţiile, Comisia poate formula un aviz motivat cu privire la oricare din programele care i-au fost transmis. La cererea statului în cauză, a persoanei sau a întreprinderii care i-a transmis programul, Comisia trebuie să formuleze un astfel de aviz.
    Prin intermediul acestor avize, Comisia recomandă evitarea suprapunerilor inutile şi orientează cercetările spre sectoarele insuficient studiate. Comisia nu poate publica programele fără acordul statelor, persoanelor sau întreprinderilor care le-au transmis.
    Comisia publică periodic o listă a sectoarelor de cercetare nucleară pe care le consideră insuficient studiate.
    Comisia îi poate invita pe reprezentanţii centrelor publice şi private de cercetări, precum şi pe toţi experţii care efectuează cercetări în aceleaşi domenii sau în domenii conexe, cu scopul de a proceda la consultări reciproce şi schimburi de informaţii.
    ART. 6
    Pentru a încuraja derularea programelor de cercetare care îi sunt transmise, Comisia poate:
    a) să acorde sprijin financiar în cadrul contractelor de cercetare, cu excepţia subvenţiilor;
    b) să furnizeze, cu titlu oneros sau gratuit, materiile prime sau materiile speciale de fisiune de care dispune pentru derularea acestor programe;
    c) să pună la dispoziţia statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor, cu titlu oneros sau gratuit, instalaţii, echipamente sau să asigure asistenţă de specialitate;
    d) să determine finanţarea în comun de către statele membre, persoanele sau întreprinderile interesate.
    ART. 7
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, care consultă Comitetul Ştiinţific şi Tehnic, adoptă programele de cercetare şi educaţie ale Comunităţii.
    Aceste programe se stabilesc pentru o perioadă care nu poate depăşi cinci ani.
    Fondurile necesare derulării acestor programe sunt prevăzute în fiecare an în bugetul pentru cercetări şi investiţii al Comunităţii.
    Comisia asigură derularea programelor şi prezintă în fiecare an Consiliului un raport pe această temă.
    Comisia informează permanent Comitetul Economic şi Social cu privire la liniile generale ale programelor de cercetare şi educaţie ale Comunităţii.
    ART. 8
    (1) Comisia creează, după consultarea Comitetului Ştiinţific şi Tehnic, un Centru Comun de Cercetări Nucleare.
    Centrul asigură derularea programelor de cercetare şi a celorlalte sarcini încredinţate de către Comisiei.
    De asemenea, Centrul asigură stabilirea unei terminologii nucleare uniforme şi a unui sistem unic de etalonare.
    Centrul înfiinţează un birou central pentru măsurători nucleare.
    (2) Din motive geografice sau funcţionale, activităţile Centrului se pot desfăşura în sedii distincte.
    ART. 9
    (1) După solicitarea avizului Comitetului Economic şi Social, Comisia poate înfiinţa, în cadrul Centrului Comun pentru Cercetări Nucleare, şcoli pentru pregătirea de specialişti, în special în domeniul prospectărilor miniere, producţiei de materiale nucleare de mare puritate, tratării combustibililor iradiaţi, infrastructurii nucleare, protecţiei sanitare, producţiei şi utilizării elementelor radioactive.
    Comisia stabileşte modalităţile de pregătire.
    (2) Se va înfiinţa o instituţie de nivel universitar ale cărei modalităţi de funcţionare vor fi stabilite de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei.
    ART. 10
    Pe bază de contract, Comisia poate încredinţa statelor membre, persoanelor sau întreprinderilor, precum şi unor state terţe, organizaţii internaţionale sau resortisanţi aparţinând unor state terţe derularea unor părţi ale programului comunitar de cercetare.
    ART. 11
    Comisia publică programele de cercetare prevăzute la articolele 7, 8 şi 10, precum şi rapoarte periodice cu privire la stadiul de execuţie a programelor.

    CAP. II
    Difuzarea cunoştinţelor

    SECŢIUNEA I
    Cunoştinţele aflate la dispoziţia Comunităţii

    ART. 12
    Pe bază de cerere adresată Comisiei, statele membre, persoanele şi întreprinderile au dreptul de a beneficia de licenţe neexclusive pentru brevetele, titlurile de protecţie tranzitorie, modelele de utilitate sau cererile de brevete care sunt proprietatea Comunităţii, în măsura în care pot exploata efectiv invenţiile în cauză.
    În aceleaşi condiţii, Comisia acordă sublicenţe pentru brevetele, titlurile de protecţie tranzitorie, modelele de utilitate sau cererile de brevete, în cazul în care Comunitatea beneficiază de licenţe contractuale care prevăd o asemenea posibilitate.
    În condiţii care urmează a fi stabilite de comun acord cu beneficiarii, Comisia acordă aceste licenţe sau sublicenţe şi comunică toate cunoştinţele necesare în vederea utilizării lor. Aceste condiţii prevăd în special o indemnizaţie corespunzătoare şi, eventual, dreptul posesorului de licenţă de a acorda sublicenţe unor terţe persoane, precum şi obligaţia de a trata cunoştinţele comunicate drept secrete de fabricaţie.
    În caz de divergenţă în stabilirea condiţiile prevăzute în paragraful al treilea, beneficiarii pot sesiza Curtea de Justiţie în vederea stabilirii condiţiilor corespunzătoare.
    ART. 13
    Comisia trebuie să comunice statelor membre, persoanelor şi întreprinderilor cunoştinţele care nu fac obiectul dispoziţiilor articolului 12, dobândite de Comunitate şi care provin din derularea programului propriu de cercetare sau care i-au fost comunicate cu dreptul de a putea dispune liber de ele.
    Cu toate acestea, Comisia poate subordona comunicarea acestor cunoştinţe condiţiei ca acestea să rămână confidenţiale şi să nu fie transmise unor terţi.
    Comisia nu poate comunica cunoştinţele dobândite sub rezerva restricţiilor cu privire la utilizarea şi difuzarea lor - de exemplu, aşa-numitele cunoştinţe clasificate - decât prin asigurarea respectării restricţiilor cu privire la aceste informaţii.

    SECŢIUNEA II
    Alte cunoştinţe

    a) Difuzarea prin procedee amiabile

    ART. 14
    Comisia depune eforturi pentru a obţine sau a face să fie obţinută pe cale amiabilă comunicarea cunoştinţelor utile în vederea realizării obiectivelor Comunităţii, precum şi acordarea de licenţe privind modul de utilizare a brevetelor, titlurilor de protecţie tranzitorie, modelelor de utilitate sau cererilor de brevete care protejează astfel de cunoştinţe.
    ART. 15
    Comisia stabileşte o procedură prin care statele membre, persoanele şi întreprinderile pot schimba prin intermediul acesteia rezultatele provizorii sau definitive ale cercetărilor lor, în măsura în care nu este vorba de rezultate obţinute de Comunitate pe baza mandatelor de cercetare încredinţate de către Comisie.
    Această procedură trebuie să asigure caracterul confidenţial al schimburilor. Cu toate acestea, pentru documentare, rezultatele comunicate pot fi transmise de Comisie Centrului Comun de Cercetări Nucleare, fără ca această transmitere să aibă drept urmare un drept de utilizare asupra căruia autorul comunicării nu şi-a dat acordul.

    b) Comunicarea din oficiu către Comisie

    ART. 16
    (1) Din momentul depunerii unei cereri de brevet sau de model de utilitate care se referă la un subiect specific domeniului nuclear într-un stat membru, acesta din urmă solicită acordul solicitantului pentru a comunica imediat Comisiei conţinutul acesteia.
    În cazul în care solicitantul este de acord, această comunicare se face în termen de trei luni de la depunerea cererii. În absenţa acordului solicitantului, statul membru notifică Comisia, în cadrul aceluiaşi termen, despre existenţa cererii.
    Comisia poate cere statului membru să îi comunice conţinutul unei cereri a cărei existenţă i-a fost notificată.
    Comisia prezintă cererea în termen de două luni de la notificare. Orice prelungire a acestui termen duce la o prelungire egală a termenului prevăzut la paragraful al şaselea.
    Statul membru, sesizat prin cererea Comisiei, trebuie să ceară din nou acordul solicitantului pentru comunicarea conţinutului cererii. În cazul obţinerii acordului, această comunicare se face fără întârziere.
    În absenţa acordului, statul membru este totuşi obligat să facă această comunicare Comisiei în termen de optsprezece luni de la data depunerii cererii.
    (2) Statele membre trebuie să comunice Comisiei, în termen de optsprezece luni de la data depunerii, existenţa oricărei cereri de brevet sau de model de utilitate nepublicată încă şi pe care o consideră, la o primă evaluare, ca referindu-se la un subiect care, fără a fi specific nuclear, este direct legat şi esenţial pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate.
    La cererea Comisiei, conţinutul cererii îi este comunicat în termen de două luni.
    (3) Statele membre trebuie să reducă cât mai mult posibil durata procedurii privind cererile de brevete sau de modele de utilitate în domeniile prevăzute în alineatele (1) şi (2), care fac obiectul unei cereri din partea Comisiei, astfel încât publicarea lor să se facă în cel mai scurt termen.
    (4) Comunicările menţionate anterior trebuie considerate de către Comisie ca fiind confidenţiale. Acestea se fac numai în scop de documentare. Cu toate acestea, Comisia poate folosi invenţiile comunicate cu acordul solicitantului sau în conformitate cu articolele 17 - 23.
    (5) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică dacă un acord încheiat cu un stat terţ sau o organizaţie internaţională este incompatibil cu comunicarea.

    c) Acordarea de licenţe prin arbitraj sau din oficiu

    ART. 17
    (1) În absenţa unui acord amiabil, se pot acorda licenţe neexclusive prin arbitraj sau din oficiu, în condiţiile stabilite în articolele 18 - 23:
    a) Comunităţii sau întreprinderilor comune cărora le este atribuit acest drept în temeiul articolului 48 cu privire la brevete, titluri de protecţie tranzitorie sau modele de utilitate privind invenţii direct legate de cercetările nucleare, în măsura în care acordarea acestor licenţe este necesară pentru continuarea propriilor cercetări sau este indispensabilă funcţionării instalaţiilor lor.
    La solicitarea Comisiei, aceste licenţe includ dreptul de a autoriza utilizarea invenţiei de către terţi, în măsura în care aceştia execută lucrări sau comenzi pentru Comunitate sau pentru întreprinderile comune.
    b) persoanelor sau întreprinderilor care au înaintat Comisiei o cerere pentru brevetele, titlurile de protecţie tranzitorie sau modelele de utilitate privind o invenţie direct legată şi esenţială dezvoltării energiei nucleare în Comunitate, în măsura în care sunt îndeplinite toate condiţiile care urmează:
    i) un termen de cel puţin patru ani a expirat de la depunerea cererii de brevet, cu excepţia cazului în care este vorba de o invenţie al cărei obiect este specific domeniului nuclear;
    ii) cerinţele pe care le antrenează dezvoltarea energiei nucleare pe teritoriile unui stat membru în care o invenţie este protejată, aşa cum este văzută dezvoltarea respectivă din punctul de vedere al Comisiei, nu sunt îndeplinite în ceea ce priveşte această invenţie;
    iii) titularul, invitat să îndeplinească aceste cerinţe el însuşi sau prin intermediul celor cărora li s-a acordat licenţă în acest sens, nu s-a conformat;
    iv) persoanele sau întreprinderile beneficiare sunt în măsură să îndeplinească aceste cerinţe în mod eficient prin exploatarea lor.
    Fără o cerere prealabilă din partea Comisiei, statele membre nu pot lua nici un fel de măsură coercitivă prevăzută în legislaţia lor internă cu privire la acoperirea acestor necesităţi, care să aibă drept efect limitarea protecţiei acordate invenţiei.
    (2) Acordarea unei licenţe neexclusive în condiţiile prevăzute în paragraful precedent nu poate fi obţinută dacă titularul constată existenţa unui motiv legitim şi, în special, în condiţiile în care nu a beneficiat de un termen corespunzător.
    (3) Acordarea unei licenţe conform alineatului (1) dă dreptul la o despăgubire integrală al cărei cuantum urmează a fi convenit între titularul brevetului, titlului de protecţie tranzitorie sau modelului de utilitate şi beneficiarul licenţei.
    (4) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dispoziţiilor Convenţiei de la Paris privind protecţia proprietăţii industriale.
    ART. 18
    Pentru scopurile prevăzute în această secţiune, se instituie un Comitet de Arbitraj ai cărui membri sunt desemnaţi şi al cărui regulament este stabilit de Consiliu la propunerea Curţii de Justiţie.
    În termen de o lună de la notificarea lor, deciziile Comitetului de Arbitraj pot face obiectul unei căi de atac suspensive a părţilor în faţa Curţii de Justiţie. Controlul exercitat de Curtea de Justiţie se limitează la legalitatea formală a deciziei şi la interpretarea dată de Comitetul de Arbitraj dispoziţiilor prezentului tratat.
    Deciziile definitive ale Comitetului de Arbitraj au putere de lucru judecat între părţile implicate. Acestea au forţă executorie în condiţiile stabilite la articolul 164.
    ART. 19
    În cazul în care, în lipsa unui acord amiabil, Comisia îşi propune să obţină acordarea de licenţe conform articolului 17, aceasta îl înştiinţează pe titularul brevetului, titlului de protecţie provizorie, modelului de utilitate sau cererii de brevet şi menţionează în această înştiinţare beneficiarul şi sfera de cuprindere a licenţei.
    ART. 20
    În termen de o lună de la primirea înştiinţării menţionate la articolul 19, titularul poate propune Comisiei, şi, după caz, beneficiarului terţ să ajungă la un compromis cu scopul de a sesiza Comitetul de Arbitraj.
    În cazul în care Comisia sau beneficiarul terţ refuză să ajungă la un compromis, Comisia nu poate cere statului membru sau instanţelor sale competente să acorde sau să faciliteze acordarea licenţei.
    În cazul în care Comitetul de Arbitraj, în baza compromisului, recunoaşte cererea Comisiei ca fiind conformă cu dispoziţiile articolului 17, formulează o decizie fundamentată privind acordarea licenţei în favoarea beneficiarului, stabilind totodată condiţiile şi remuneraţia pentru aceasta, în măsura în care părţile nu au căzut de acord în această privinţă.
    ART. 21
    În cazul în care titularul nu propune sesizarea Comitetului de Arbitraj, Comisia poate cere statului membru interesat sau instanţelor sale competente să acorde sau să faciliteze acordarea licenţei.
    În cazul în care, după audierea titularului, statul membru sau instanţele sale competente consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 17, informează Comisia despre refuzul de a acorda sau de a facilita acordarea licenţei.
    În cazul în care statul membru refuză acordarea sau facilitarea acordării licenţei sau nu oferă, în termen de patru luni de la cerere, nici o explicaţie cu privire la acordarea licenţei, Comisia poate sesiza în termen de două luni Curtea de Justiţie.
    Titularul trebuie audiat în cursul procedurii în faţa Curţii de Justiţie.
    În cazul în care hotărârea Curţii de Justiţie constată faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 17, statul membru sau instanţele sale competente au obligaţia de a lua măsurile pe care le presupune executarea acestei hotărâri.
    ART. 22
    (1) În cazul în care titularul brevetului, titlului de proprietate provizorie sau modelului de utilitate şi beneficiarul licenţei nu cad de acord cu privire la cuantumul despăgubirii, cei implicaţi pot încheia un compromis cu scopul de a sesiza Comitetul de Arbitraj.
    Părţile renunţă prin aceasta la orice acţiune, cu excepţia celei menţionate la articolul 18.
    (2) În cazul în care beneficiarul refuză încheierea unui compromis, licenţa de care a beneficiat este considerată nulă.
    În cazul în care titularul refuză încheierea unui compromis, despăgubirea prevăzută în prezentul articol este stabilită de instanţele naţionale competente.
    ART. 23
    După expirarea unui termen de un an, deciziile Comitetului de Arbitraj sau ale instanţelor naţionale competente pot fi revizuite cu privire la condiţiile de licenţă, în măsura în care există fapte noi care justifică acest lucru.
    Responsabilitatea revizuirii revine instanţei care a emis decizia.

    SECŢIUNEA III
    Dispoziţii privind secretul

    ART. 24
    Cunoştinţele dobândite de Comunitate prin derularea propriului program de cercetări, a căror divulgare poate dăuna intereselor de apărare ale unuia sau mai multor state membre, sunt supuse unui regim de secret în următoarele condiţii:
    1. La propunerea Comisiei, Consiliul adoptă un regulament de securitate care, ţinând cont de dispoziţiile prezentului articol, stabileşte diferitele regimuri de secret şi măsurile de siguranţă care trebuie puse în aplicare pentru fiecare dintre acestea.
    2. Comisia trebuie să treacă cu titlu provizoriu în regim de secret, conform celor prevăzute de regulamentul de securitate în acest sens, cunoştinţele a căror divulgare, după aprecierea acesteia, poate dăuna intereselor de apărare ale unuia sau mai multor state membre.
    Comisia comunică imediat aceste cunoştinţe statelor membre, care trebuie să asigure în aceleaşi condiţii, cu titlu provizoriu, regimul de secret.
    În termen de trei luni, statele membre informează Comisia dacă doresc să menţină regimul provizoriu aplicat, să îl înlocuiască cu un alt regim sau să ridice regimul de secret.
    La expirarea acestui termen, se aplică cel mai sever dintre regimurile solicitate astfel. Comisia notifică statele membre în acest sens.
    La solicitarea Comisiei sau a unui stat membru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate oricând aplica un alt regim sau poate ridica regimul de secret. Consiliul ia notă de punctul de vedere al Comisiei înainte de a se pronunţa asupra unei cereri a unui stat membru.
    3. Dispoziţiile articolelor 12 şi 13 nu se aplică cunoştinţelor supuse unui regim de secret.
    Cu toate acestea, cu condiţia ca măsurile de siguranţă aplicabile să fie respectate,
    a) cunoştinţele menţionate la articolele 12 şi 13 pot fi comunicate de Comisie:
    i) unei întreprinderi comune,;
    ii) unei persoane sau unei întreprinderi, alta decât o întreprindere comună, prin intermediul statului membru pe al cărui teritoriu îşi desfăşoară activitatea;
    b) cunoştinţele menţionate la articolul 13 pot fi comunicate de un stat membru unei persoane sau unei întreprinderi, alta decât o întreprindere comună, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul acestui stat, cu condiţia de a notifica această comunicare Comisiei;
    c) în plus, fiecare stat membru are dreptul de a cere Comisiei, pentru propriile necesităţi sau pentru cele ale unei persoane sau ale unei întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul acestui stat, acordarea unei licenţe în conformitate cu articolul 12.
    ART. 25
    (1) Statul membru care comunică existenţa sau conţinutul unei cereri de brevet sau al unui model de utilitate, cu referire la unul din obiectele menţionate la articolul 16 alineatele (1) sau (2), precizează, dacă este cazul, necesitatea de a supune această cerere, din motive de apărare, regimului de secret pe care îl indică, precizând durata probabilă a acestuia.
    Comisia transmite celorlalte state membre toate comunicările pe care le primeşte în temeiul paragrafului anterior. Comisia şi statele membre au obligaţia de a respecta măsurile care implică, în termenii regulamentului de securitate, regimul de secret solicitat de statul de origine.
    (2) Comisia poate trimite totodată aceste comunicări fie întreprinderilor comune, fie, prin intermediul unui stat membru, unei persoane sau întreprinderi, alta decât o întreprindere comună, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul acestui stat.
    Invenţiile care fac obiectul cererilor menţionate la alineatul (1) nu pot fi folosite decât cu acordul solicitantului sau în conformitate cu dispoziţiile articolelor 17 - 23.
    Comunicările şi, după caz, utilizarea menţionate în prezentul paragraf sunt supuse măsurilor care implică, în termenii regulamentului de securitate, regimul de secret solicitat de statul de origine.
    Acestea sunt, în toate cazurile, supuse consimţământului statului de origine. Refuzul comunicării şi utilizării nu pot fi motivate decât din motive de apărare.
    (3) La solicitarea Comisiei sau a unui stat membru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate oricând aplica un alt regim sau poate ridica regimul de secret. Consiliul ia notă de punctul de vedere al Comisiei înainte de a se pronunţa asupra unei cereri a unui stat membru.
    ART. 26
    (1) În cazul în care cunoştinţele care fac obiectul unor brevete, cereri de brevet, titluri de protecţie provizorie sau modele de utilitate au regim secret conform dispoziţiilor articolelor 24 şi 25, statele care au solicitat aplicarea acestui regim nu pot refuza autorizarea depunerii unor cereri asemănătoare în celelalte state membre.
    Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru ca asemenea titluri şi cereri să rămână secrete, în funcţie de procedura prevăzută prin legile şi regulamentele sale interne.
    (2) Cunoştinţele cu regim secret conform articolului 24 nu pot face obiectul unor înregistrări în afara statelor membre decât cu consimţământul unanim al acestora din urmă. În cazul în care aceste state nu adoptă nici o poziţie, consimţământul este considerat ca fiind dat după expirarea unui termen de şase luni de la data comunicării acestor cunoştinţe de către Comisie statelor membre.
    ART. 27
    Despăgubirea prejudiciului suportat de solicitant ca urmare a trecerii la regimul de secret din motive de apărare se supune dispoziţiilor legilor naţionale ale statelor membre şi revine statului care a solicitat trecerea la regimul de secret sau care a provocat fie accentuarea sau prelungirea regimului de secret, fie interdicţia înregistrării în afara Comunităţii.
    În cazul în care mai multe state membre au provocat, fie accentuarea sau prelungirea regimului de secret, fie interzicerea înregistrării în afara Comunităţii, acestea vor trebui să repare în mod solidar prejudiciul rezultat din solicitarea lor.
    Comunitatea nu poate pretinde nici un fel de despăgubire în temeiul prezentului articol.

    SECŢIUNEA IV
    Dispoziţii speciale

    ART. 28
    În cazul în care, ca urmare a comunicării lor Comisiei, cererile de brevet sau de model de utilitate nepublicate încă, ori brevetele sau modelele de utilitate care au regim secret din motive de apărare, sunt folosite ilegal sau ajung la cunoştinţa unui terţ neautorizat, Comunitatea are obligaţia de a repara daunele provocate celui îndreptăţit.
    Fără a aduce atingere propriilor drepturi împotriva autorului, Comunitatea se subrogă celor interesaţi în exercitarea drepturilor lor de regres împotriva terţilor, în măsura în care Comisia a suportat repararea daunelor. Dreptul Comunităţii de a acţiona împotriva autorului daunei, în conformitate cu dispoziţiile generale în vigoare, rămâne intact.
    ART. 29
    Orice acord sau contract având drept obiect schimbul de cunoştinţe ştiinţifice sau industriale în domeniul nuclear între un stat membru, o persoană sau o întreprindere şi un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ care necesită, de o parte sau de cealaltă, semnătura unui stat care acţionează în exercitarea suveranităţii sale, trebuie încheiat de către Comisie.
    Cu toate acestea, Comisia poate autoriza un stat membru, o persoană sau o întreprindere să încheie astfel de acorduri, în condiţii pe care le consideră corespunzătoare, sub rezerva aplicării dispoziţiilor articolelor 103 şi 104.

    CAP. III
    Protecţia sanitară

    ART. 30
    La nivelul Comunităţii se instituie norme de bază cu privire la protecţia sanitară a populaţiei şi lucrătorilor împotriva pericolelor care rezultă din radiaţiile ionizante.
    Normele de bază reprezintă:
    a) dozele maxime admise în condiţii de securitate suficientă;
    b) expunerile şi contaminările maxime admise;
    c) principiile fundamentale de supraveghere medicală a lucrătorilor.
    ART. 31
    Normele de bază sunt elaborate de Comisie după obţinerea avizului unui grup de personalităţi desemnate de Comitetul Ştiinţific şi Tehnic dintre experţii ştiinţifici ai statelor membre, în special dintre experţii din domeniul sănătăţii publice. Comisia cere avizul Comitetului Economic şi Social pentru normele de bază astfel elaborate.
    După consultarea Adunării, Consiliul stabileşte normele de bază cu majoritate calificată asupra propunerii Comisiei, care îi transmite punctele de vedere ale comitetelor solicitate de aceasta.
    ART. 32
    La solicitarea Comisiei sau a unui stat membru, normele de bază pot fi revizuite sau completate urmând procedura descrisă la articolul 31.
    Comisia trebuie să examineze orice cerere formulată de un stat membru.
    ART. 33
    Fiecare stat membru îşi stabileşte propriile legi, regulamente şi norme administrative pentru a asigura respectarea normelor de bază fixate şi ia măsurile necesare în ceea ce priveşte instruirea, educarea şi formarea profesională.
    Comisia face toate recomandările în vederea asigurării armonizării dispoziţiilor aplicabile în acest scop în statele membre.
    În acest scop, statele membre trebuie să comunice Comisiei dispoziţiile respective aşa cum sunt acestea aplicabile în momentul intrării în vigoare a prezentului tratat, precum şi proiectele ulterioare de dispoziţii de natură similară.
    Eventualele recomandări ale Comisiei care privesc proiectele de dispoziţii trebuie făcute în termen de trei luni din momentul comunicării acestor proiecte.
    ART. 34
    Fiecare stat membru pe teritoriul căruia trebuie să aibă loc experienţe deosebit de periculoase are obligaţia de a lua măsuri suplimentare de protecţie sanitară, pentru care cere avizul prealabil al Comisiei.
    Avizul conform al Comisiei este necesar în cazul în care există posibilitatea ca aceste experienţe să afecteze teritoriile celorlalte state membre.
    ART. 35
    Fiecare stat membru realizează instalaţiile necesare efectuării controlului permanent al nivelului de radioactivitate în atmosferă, ape şi sol, precum şi controlul respectării normelor de bază.
    Comisia are drept de acces la aceste instalaţii de control; aceasta le poate verifica funcţionarea şi eficacitatea.
    ART. 36
    Informaţiile privind controalele menţionate la articolul 35 sunt comunicate cu regularitate de către autorităţile competente Comisiei, pentru ca aceasta din urmă să fie ţinută la curent cu privire la nivelul de radioactivitate care ar putea exercita o influenţă asupra populaţiei.
    ART. 37
    Fiecare stat membru are obligaţia de a furniza Comisiei toate datele generale ale oricărui proiect de eliminare a materiilor radioactive de orice fel, pentru ca astfel să se poată stabili dacă derularea acestui proiect poate provoca contaminarea radioactivă a apelor, solului sau spaţiului aerian ale unui alt stat membru.
    În urma consultării grupului de experţi menţionat la articolul 31, Comisia îşi emite avizul în termen de şase luni.
    ART. 38
    Comisia face statelor membre toate recomandările în ceea ce priveşte nivelul de radioactivitate în atmosferă, ape şi sol.
    În caz de urgenţă, Comisia adoptă o directivă prin care însărcinează statul membru în cauză să ia, într-un termen pe care îl stabileşte, toate măsurile necesare pentru evitarea depăşirii normelor de bază şi pentru asigurarea respectării reglementărilor.
    În cazul în care statul nu se conformează directivei Comisiei în termenul stabilit, aceasta sau oricare stat membru interesat poate sesiza imediat Curtea de Justiţie, prin derogare de la articolele 141 şi 142.
    ART. 39
    Comisia înfiinţează, în cadrul Centrului Comun de Cercetări Nucleare şi la data constituirii acestuia, o secţie de documentare şi studii pe probleme de protecţie sanitară.
    Această secţie are, în special, misiunea de a aduna documentaţia şi informaţiile menţionate la articolele 33, 36 şi 37 şi de a sprijini Comisia în îndeplinirea sarcinilor care îi sunt trasate prin prezentul capitol.

    CAP. IV
    Investiţiile

    ART. 40
    Pentru a încuraja iniţiativa persoanelor şi întreprinderilor şi pentru a facilita dezvoltarea coordonată a investiţiilor lor în domeniul nuclear, Comisia publică periodic programe cu caracter informativ, în special în privinţa obiectivelor de producere a energiei nucleare şi a tuturor investiţiilor care implică realizarea lor.
    Înainte de publicarea lor, Comisia solicită avizul Comitetului Economic şi Social cu privire la aceste programe.
    ART. 41
    Persoanele şi întreprinderile care aparţin sectoarelor industriale enumerate în anexa II la prezentul tratat au obligaţia de a comunica Comisiei proiectele de investiţii cu privire la instalaţiile noi, precum şi la înlocuirile sau transformările corespunzând criteriilor privind natura şi importanţa definite de Consiliu şi stabilite la propunerea Comisiei.
    Lista sectoarelor industriale menţionate mai sus poate fi modificată de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată asupra propunerii Comisiei, care solicită în prealabil avizul Comitetului Economic şi Social.
    ART. 42
    Proiectele menţionate la articolul 41 trebuie comunicate Comisiei şi, spre informare, statului membru implicat, cel târziu cu trei luni înainte de încheierea primelor contracte cu furnizorii sau cel puţin cu trei luni înainte de începerea lucrărilor, în cazul în care acestea trebuie realizate prin mijloacele proprii ale întreprinderii.
    Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate modifica acest termen.
    ART. 43
    Comisia discută cu persoanele sau cu întreprinderile toate aspectele proiectelor de investiţii care au legătură cu obiectivele prezentului tratat.
    Aceasta îşi comunică punctul de vedere statului membru implicat.
    ART. 44
    Cu acordul statelor membre, al persoanelor şi întreprinderilor implicate, Comisia poate publica proiectele de investiţii care îi sunt comunicate.

    CAP. V
    Întreprinderile comune

    ART. 45
    Întreprinderile de importanţă primordială pentru dezvoltarea industriei nucleare în Comunitate se pot constitui în întreprinderi comune în sensul prezentului tratat, în conformitate cu dispoziţiile articolelor următoare.
    ART. 46
    (1) Orice proiect de constituire a unei întreprinderi comune, provenind din partea Comisiei, a unui stat membru sau din orice altă iniţiativă, face obiectul unei verificări de către Comisie.
    În acest sens, Comisia solicită avizul statelor membre, precum şi al tuturor instituţiilor publice şi private pe care le consideră în măsură să clarifice situaţia.
    (2) Comisia trimite Consiliului, împreună cu avizul său fundamentat, orice proiect de constituire a unei întreprinderi comune.
    În cazul în care aceasta eliberează un aviz favorabil privind necesitatea unei anumite întreprinderi comune, Comisia înaintează Consiliului propuneri în legătură cu:
    a) locul de amplasare;
    b) statutul;
    c) cuantumul şi ritmul de finanţare;
    d) eventuala participare a Comunităţii la finanţarea întreprinderii comune;
    e) participarea eventuală a unui stat terţ, a unei organizaţii internaţionale sau a unui resortisant aparţinând unui stat terţ la finanţarea sau administrarea întreprinderii comune;
    f) acordarea totală sau parţială a avantajelor enumerate în anexa III la prezentul tratat.
    Comisia anexează un raport detaliat asupra întregului proiect.
    ART. 47
    Consiliul, sesizat de Comisie, îi poate cere informaţiile şi verificările suplimentare pe care le consideră necesare.
    În cazul în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, consideră că un proiect transmis de Comisie cu un aviz nefavorabil trebuie totuşi derulat, Comisia are obligaţia de a înainta Consiliului propunerile şi raportul detaliat prevăzute la articolul 46.
    În cazul avizului favorabil al Comisiei sau în cazul menţionat în paragraful precedent, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată cu privire la fiecare propunere a Comisiei.
    Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în ceea ce priveşte:
    a) participarea Comunităţii la finanţarea întreprinderii comune;
    b) participarea unui stat terţ, a unei organizaţii internaţionale sau a unui resortisant aparţinând unui stat terţ la finanţarea sau administrarea unei întreprinderi comune.
    ART. 48
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate acorda total sau parţial fiecărei întreprinderi comune avantajele enumerate în anexa III la prezentul tratat, fiecare stat membru având astfel obligaţia de a asigura aplicarea fiecăruia dintre acestea.
    Urmând aceeaşi procedură, Consiliul poate stabili condiţiile cărora le este subordonată acordarea acestor avantaje.
    ART. 49
    Constituirea unei întreprinderi comune are la bază decizia Consiliului.
    Fiecare întreprindere comună are personalitate juridică.
    Aceasta beneficiază, în fiecare stat membru, de capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice de legislaţiile interne corespunzătoare; aceasta poate în special achiziţiona şi înstrăina bunuri mobile şi imobile şi poate sta în justiţie.
    În măsura în care dispoziţiile prezentului tratat sau ale statutului nu dispun altfel, fiecare întreprindere comun este supus regulilor care se aplică întreprinderilor din domeniul industriei sau comerţului; statutul se poate referi cu titlu subsidiar la legislaţiile interne ale statelor membre.
    Sub rezerva competenţelor atribuite Curţii de Justiţie în temeiul prezentului tratat, litigiile în care sunt implicate întreprinderile comune sunt soluţionate de către instanţele judecătoreşti naţionale competente.
    ART. 50
    Dacă este cazul, statutele întreprinderilor comune sunt, după caz, modificate conform dispoziţiilor speciale prevăzute în acest scop.
    Cu toate acestea, modificările respective nu pot intra în vigoare decât după ce au fost aprobate de Consiliu, hotărând în aceleaşi condiţii ca la articolul 47, la propunerea Comisiei.
    ART. 51
    Comisia asigură executarea tuturor deciziilor Consiliului cu privire la constituirea întreprinderilor comune până la instalarea organelor însărcinate cu funcţionarea acestora.

    CAP. VI
    Aprovizionarea

    ART. 52
    (1) Aprovizionarea cu minereuri, materii brute şi materii speciale de fisiune este asigurată, conform dispoziţiilor prezentului capitol, în temeiul principiului accesului egal la resurse, prin promovarea unei politici comune de aprovizionare.
    (2) În acest scop, conform condiţiilor prevăzute în acest capitol:
    a) sunt interzise orice practici având drept obiect asigurarea unei poziţii privilegiate pentru anumiţi utilizatori;
    b) se constituie o Agenţie care dispune de un drept de opţiune asupra minereurilor, materiilor brute şi materiilor speciale de fisiune produse pe teritoriile statelor membre, precum şi de dreptul exclusiv de a încheia contracte privind livrarea de minereuri, materii brute şi materii speciale de fisiune provenite din cadrul sau din afara Comunităţii.
    Agenţia nu poate face nici un fel de discriminare între utilizatori în funcţie de destinaţia pe care aceştia şi-au propus să o dea livrărilor solicitate, în afară de cazul în care această destinaţie este ilegală sau contravine condiţiilor puse de furnizorii din afara Comunităţii cu privire la livrarea în cauză.

    SECŢIUNEA I
    Agenţia

    ART. 53
    Agenţia se află sub controlul Comisiei, care îi stabileşte direcţiile de acţiune, are drept de veto asupra deciziilor şi numeşte directorul general şi directorul general adjunct.
    Orice act al Agenţiei, implicit sau explicit, în exerciţiul dreptului său de opţiune sau a dreptului său exclusiv de a încheia contracte de livrare, poate fi deferit de către cei implicaţi Comisiei, care ia o decizie în termen de o lună.
    ART. 54
    Agenţia are personalitate juridică şi beneficiază de autonomie financiară.
    Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabileşte statutul Agenţiei.
    Statutul poate fi revizuit în acelaşi mod.
    Statutul stabileşte capitalul agenţiei şi modalităţile de subscriere ale acestuia. În toate cazurile, majoritatea capitalului trebuie să aparţină Comunităţii şi statelor membre. Repartizarea capitalului se stabileşte de comun acord de către statele membre.
    Statutul stabileşte modalităţile de administrare comercială a Agenţiei. Acesta poate prevedea o redevenţă asupra tranzacţiilor destinate acoperirii cheltuielilor de funcţionare ale agenţiei.
    ART. 55
    Statele membre comunică sau iau măsuri pentru ca Agenţiei să îi fie comunicate toate informaţiile necesare exercitării dreptului său de opţiune şi dreptului său exclusiv de a încheia contracte cu furnizorii.
    ART. 56
    Statele membre garantează libera exercitare a funcţiilor agenţiei pe teritoriile lor.
    Acestea pot constitui organismul sau organismele, având competenţa de a le reprezenta, în relaţiile lor cu agenţia, producătorii şi utilizatorii din teritoriile aflate în afara Europei şi supuse jurisdicţiei lor.

    SECŢIUNEA II
    Minereuri, materii brute şi materii speciale de fisiune care provin din producţia Comunităţii

    ART. 57
    (1) Dreptul de opţiune al Agenţiei se referă la:
    a) obţinerea de drepturi de utilizare şi de consum al materiilor care, conform dispoziţiilor capitolului VIII, se află în proprietatea Comunităţii;
    b) obţinerea dreptului de proprietate în toate celelalte cazuri.
    (2) Agenţia îşi exercită dreptul de opţiune prin încheierea de contracte cu producătorii de minereuri, materii brute sau materii speciale de fisiune.
    Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 58, 62 şi 63, orice producător este obligat să ofere agenţiei minereurile, materiile prime sau materiile speciale de fisiune pe care le produce în teritoriile statelor membre, înainte de utilizarea, transferul sau depozitarea acestor minereuri sau materii.
    ART. 58
    În cazul în care un producător parcurge mai multe etape de producţie începând de la extracţia minereului până inclusiv la producerea metalului, obligaţia lui nu constă decât în a oferi agenţiei în etapa de producţie pe care o alege acesta.
    Acelaşi lucru este valabil şi pentru mai multe întreprinderi între care există legături, care trebuie comunicate în timp util Comisiei şi discutate cu aceasta, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 43 şi 44.
    ART. 59
    În cazul în care agenţia nu îşi exercită dreptul de opţiune asupra producţiei în întregime sau asupra unei părţi din aceasta, producătorul:
    a) fie prin mijloace proprii, fie prin contracte de muncă la comandă, poate prelucra minereurile, materiile brute sau materiile speciale de fisiune, cu condiţia de a oferi Agenţiei produsul obţinut în urma acestei prelucrări,
    b) este autorizat, prin decizia Comisiei, să valorifice în afara Comunităţii producţia disponibilă, cu condiţia de a nu practica condiţii mai favorabile decât cele ale ofertei făcute anterior agenţiei. Cu toate acestea, exportul materiilor speciale de fisiune nu se poate face decât prin intermediul Agenţiei în conformitate cu dispoziţiile articolului 62.
    Comisia nu poate elibera autorizaţia dacă beneficiarii acestor livrări nu oferă toate garanţiile de respectare a intereselor generale ale Comunităţii sau dacă clauzele şi condiţiile acestor contracte sunt contrare obiectivelor prezentului tratat.
    ART. 60
    Eventualii utilizatori informează periodic Agenţia cu privire la necesităţile lor de livrări de produse, specificând cantităţile, natura fizică şi chimică, locurile de provenienţă, destinaţia, eşalonarea livrărilor şi condiţiile de preţ, care constituie clauzele şi condiţiile unui contract de livrări pe care aceştia ar dori să îl încheie.
    De asemenea, producătorii informează Agenţia cu privire la ofertele pe care le pot prezenta, cuprinzând toate specificaţiile şi, în special, durata contractelor, necesare în vederea stabilirii programelor lor de producţie. Durata acestor contracte nu poate depăşi zece ani, cu excepţia cazurilor în care se obţine acordul Comisiei.
    Agenţia îi informează pe toţi eventualii utilizatori asupra ofertelor şi volumului de cereri pe care le-a primit şi le cere ca, în cadrul unui anumit termen, să îi trimită comenzi.
    Fiind în posesia tuturor acestor comenzi, Agenţia face cunoscute condiţiile în care acestea pot fi onorate.
    În cazul în care agenţia nu poate onora în întregime toate comenzile primite, aceasta distribuie livrările în funcţie de raportul comenzilor corespunzător fiecăreia dintre oferte, sub rezerva dispoziţiilor articolelor 68 şi 69.
    Un regulament al Agenţiei, supus Comisiei spre aprobare, stabileşte modalităţile de confruntare a ofertelor şi cererilor.
    ART. 61
    Agenţia are obligaţia de a onora toate comenzile, cu excepţia cazurilor în care impedimente juridice sau materiale se opun executării lor.
    Respectând dispoziţiile articolului 52, aceasta poate cere utilizatorilor plata unui anumit avans în momentul încheierii unui contract cu titlu de garanţie sau pentru a-şi facilita propriile angajamente pe termen lung cu producătorii, necesare în vederea onorării comenzii.
    ART. 62
    (1) Agenţia îşi exercită dreptul de opţiune asupra materiilor speciale de fisiune produse pe teritoriile statelor membre,
    a) fie pentru a răspunde cererilor din partea utilizatorilor Comunităţii în condiţiile definite la articolul 60,
    b) fie pentru a stoca ea însăşi aceste materii,
    c) fie pentru a exporta aceste materii cu autorizaţia Comisiei, care se conformează dispoziţiilor articolului 59 litera b) paragraful al doilea.
    (2) Cu toate acestea, fără a înceta să fie supuse dispoziţiilor capitolului VII, aceste materii şi reziduurile fertile sunt lăsate producătorului,
    a) fie pentru a fi stocate cu autorizaţia agenţiei,
    b) fie pentru a fi utilizate în limitele propriilor necesităţi ale producătorului,
    c) fie pentru a fi puse la dispoziţia, în limitele necesităţilor lor, întreprinderilor situate în cadrul Comunităţii, unite cu producătorul, în vederea derulării unui program comunicat din timp Comisiei, prin legături directe care nu au ca obiect sau efect limitarea producţiei, a dezvoltării tehnicilor sau a investiţiilor sau crearea abuzivă a unor inegalităţi între utilizatorii din Comunitate.
    (3) Dispoziţiile articolului 89 alineatul (1) litera a) se aplică materiilor speciale de fisiune produse pe teritoriile statelor membre asupra cărora agenţia nu şi-a exercitat dreptul de opţiune.
    ART. 63
    Minereurile, materiile prime sau materiile speciale de fisiune produse de către întreprinderile comune sunt repartizate utilizatorilor conform regulilor statutare sau propriilor reguli contractuale ale acestor întreprinderi.

    SECŢIUNEA III
    Minereuri, materii brute şi materii speciale de fisiune care nu provin din Comunitate

    ART. 64
    Agenţia, acţionând eventual în temeiul acordurilor încheiate între Comunitate şi un stat terţ sau o organizaţie internaţională, are dreptul exclusiv, în afara excepţiilor prevăzute în prezentul tratat, de a încheia acorduri sau convenţii având drept obiect principal furnizarea de minereuri, materii brute sau materii speciale de fisiune care provin din afara Comunităţii.
    ART. 65
    ARTICOLUL 60 se aplică în cazul cererilor din partea utilizatorilor şi al contractelor dintre utilizatori şi agenţie cu privire la furnizarea de minereuri, materii brute sau materii speciale de fisiune care provin din afara Comunităţii.
    Cu toate acestea, agenţia poate stabili originea geografică a furnizărilor în măsura în care asigură utilizatorului condiţii cel puţin la fel de avantajoase ca şi cele formulate în comandă.
    ART. 66
    În cazul în care, la solicitarea utilizatorilor interesaţi, Comisia constată că agenţia nu este în măsură să onoreze într-un termen rezonabil, parţial sau total, livrările comandate sau nu o poate face decât la preţuri abuzive, utilizatorii au dreptul să încheie direct contracte cu privire la livrările provenind din afara Comunităţii, în măsura în care aceste contracte răspund punctelor esenţiale privind necesităţile exprimate în comanda lor.
    Acest drept se acordă pentru un an, cu posibilitatea de reînnoire în caz de prelungire a situaţiei care a justificat acordarea lui.
    Utilizatorii care fac uz de dreptul prevăzut în prezentul articol au obligaţia de a comunica Comisiei contractele directe avute în vedere. În termen de o lună, Comisia se poate opune încheierii contractelor respective în cazul în care acestea sunt contrare obiectivelor prezentului tratat.

    SECŢIUNEA IV
    Preţuri

    ART. 67
    În afara excepţiilor prevăzute prin prezentul tratat, preţurile rezultă din confruntarea ofertelor şi a cererilor în condiţiile menţionate la articolul 60, cărora statele membre nu le pot contraveni prin reglementările lor interne.
    ART. 68
    Este interzisă practicarea unor preţuri care ar avea drept obiectiv asigurarea unei poziţii privilegiate pentru anumiţi utilizatori, fapt care contravine principiului accesului egal care rezultă din dispoziţiile prezentului capitol.
    În cazul în care agenţia constată asemenea practici, le semnalează Comisiei.
    Comisia, în cazul în care consideră constatarea ca fiind fondată, poate stabili, pentru ofertele contestate, preţurile la un nivel conform principiului accesului egal.
    ART. 69
    Consiliul poate stabili preţurile, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.
    În cazul în care Agenţia, aplicând articolul 60, stabileşte condiţiile în care comenzile pot fi onorate, aceasta poate propune o egalizare de preţ utilizatorilor care au lansat comenzi.

    SECŢIUNEA V
    Dispoziţii privind politica de aprovizionare

    ART. 70
    În cadrul limitelor prevăzute în bugetul Comunităţii, Comisia se poate implica financiar, în condiţiile pe care le stabileşte, în campaniile de prospectare pe teritoriile statelor membre.
    Comisia poate face recomandări statelor membre în vederea dezvoltării prospectării şi exploatării miniere.
    Statele membre au obligaţia de a prezenta anual Comisiei un raport cu privire la dezvoltarea prospectării şi producţiei, rezervele probabile şi investiţiile miniere desfăşurate sau prevăzute a se desfăşura pe teritoriile lor. Aceste rapoarte sunt înaintate Consiliului cu avizul Comisiei, în special în ceea ce priveşte măsurile luate de statele membre cu privire la recomandările ce le-au fost făcute în temeiul paragrafului precedent.
    În cazul în care Consiliul, sesizat de Comisie, constată cu majoritate calificată că, în ciuda unor posibilităţi de extracţie care par justificate pe termen lung, măsurile de prospectare şi dezvoltare a exploatării miniere continuă să fie evident insuficiente, se consideră că statul membru respectiv a renunţat, pentru toată perioada în care nu va remedia această situaţie, atât pentru el însuşi, cât şi pentru resortisanţii săi, la dreptul de acces egal la alte resurse interne ale Comunităţii.
    ART. 71
    Comisia face statelor membre toate recomandările utile cu privire la reglementările fiscale sau miniere.
    ART. 72
    Din cantităţile existente în interiorul sau în afara Comunităţii, agenţia poate constitui stocurile comerciale necesare pentru a uşura aprovizionarea sau livrările curente ale Comunităţii.
    Comisia poate eventual decide constituirea unor stocuri de securitate. Modalităţile de finanţare a acestor stocuri sunt aprobate de Consiliu hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei.

    SEŢIUNEA VI
    Dispoziţii speciale

    ART. 73
    În cazul în care un acord sau o convenţie între un stat membru, o persoană sau o întreprindere, pe de o parte, şi un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ, pe de altă parte, include şi livrări de produse care intră în competenţa Agenţiei, este necesar acordul prealabil al Comisiei pentru încheierea sau reînnoirea acestui acord sau a acestei convenţii în ceea ce priveşte livrarea acestor produse.
    ART. 74
    Comisia poate excepta de la aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol transferul, importul sau exportul de cantităţi mici de minereuri, materii brute sau materii speciale de fisiune, precum cele care sunt folosite în mod curent pentru cercetare.
    Orice transfer, import sau export efectuat în temeiul acestei dispoziţii trebuie adus la cunoştinţa agenţiei.
    ART. 75
    Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică angajamentelor având drept obiect tratarea, prelucrarea, sau formatarea minereurilor, materiilor brute sau materiilor speciale de fisiune
    a) încheiate între mai multe persoane sau întreprinderi, în cazul în care materiile tratate, prelucrate sau formatate trebuie returnate persoanei sau întreprinderii de origine,
    b) încheiate între o persoană sau o întreprindere şi o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ, în cazul în care materiile sunt tratate, prelucrate sau formatate în afara Comunităţii şi trebuie returnate persoanei sau întreprinderii de origine,
    c) încheiate între o persoană sau o întreprindere şi o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ, în cazul în care materiile sunt tratate, prelucrate sau formatate în cadrul Comunităţii şi trebuie returnate fie organizaţiei sau resortisantului de origine, fie unui cu totul alt destinatar situat de asemenea în afara Comunităţii şi desemnat de această organizaţie sau acest resortisant.
    Cu toate acestea, persoanele sau întreprinderile respective trebuie să informeze agenţia cu privire la existenţa unor asemenea angajamente şi, imediat după semnarea acestor contracte, cu privire la cantităţile de materii care fac obiectul acestor tranzacţii. În ceea ce priveşte angajamentele menţionate la litera b), Comisia se poate opune dacă apreciază că prelucrarea sau formatarea nu pot fi asigurate în condiţii de eficienţă şi securitate corespunzătoare şi fără pierderi de materii în detrimentul Comunităţii.
    Materiile care fac obiectul acestor angajamente sunt supuse, pe teritoriile statelor membre, măsurilor de control prevăzute în capitolul VII. Cu toate acestea, dispoziţiile capitolului VIII nu sunt aplicabile materiilor speciale de fisiune care fac obiectul angajamentelor menţionate la litera c).
    ART. 76
    Dispoziţiile prezentului capitol pot fi modificate, în special în cazul în care împrejurări neprevăzute ar crea o situaţie de penurie generală, la iniţiativa unui stat membru sau a Comisiei, de către Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Adunării. Comisia are obligaţia de a analiza orice solicitare formulată de către un stat membru.
    La încheierea unei perioade de şapte ani socotită de la intrarea în vigoare a tratatului, Consiliul poate confirma toate aceste dispoziţii. În cazul în care Consiliul nu le confirmă, se adoptă noi dispoziţii cu privire la obiectul prezentului capitol, în conformitate cu procedura prevăzută în paragraful precedent.

    CAP. VII
    Controlul securităţii

    ART. 77
    Conform condiţiilor prevăzute în prezentul capitol, Comisia trebuie să se asigure pe teritoriile statelor membre:
    a) că minereurile, materiile brute şi materiile speciale de fisiune nu sunt folosite în alte scopuri decât cele declarate de către utilizatori în sensul destinaţiei lor,
    b) că sunt respectate dispoziţiile referitoare la aprovizionare şi toate angajamentele speciale cu privire la control asumate de către Comunitate într-un acord încheiat cu un stat terţ sau o organizaţie internaţională.
    ART. 78
    Oricine înfiinţează sau exploatează o instalaţie pentru producerea, separarea sau orice altă utilizare a materiilor brute sau materiilor speciale de fisiune sau pentru tratarea combustibililor nucleari iradiaţi are obligaţia de a declara Comisiei caracteristicile tehnice fundamentale ale instalaţiei, în măsura în care cunoaşterea acestora este necesară realizării obiectivelor definite la articolul 77.
    Comisia trebuie să aprobe procedeele ce urmează să fie aplicate pentru tratarea chimică a materiilor iradiate, în măsura necesară realizării obiectivelor definite la articolul 77.
    ART. 79
    Comisia solicită ţinerea şi prezentarea datelor referitoare la operaţiuni cu scopul de a permite contabilitatea minereurilor, materiilor brute şi materiilor speciale de fisiune utilizate sau produse. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul materiilor brute şi materiilor speciale de fisiune transportate.
    Cei vizaţi notifică autorităţilor statului membru respectiv comunicările pe care le adresează Comisiei în temeiul articolului 78 şi primului paragraf din prezentul articol.
    Natura şi amploarea obligaţiilor menţionate în primul paragraf din prezentul articol sunt precizate într-un regulament stabilit de Comisie şi aprobat de Consiliu.
    ART. 80
    Comisia poate cere ca toate materiile speciale de fisiune excedentare, recuperate sau obţinute ca subproduse, care nu sunt efectiv folosite sau în măsură a fi folosite, să fie depozitate la agenţie sau în alte locuri controlate sau care pot fi controlate de Comisie.
    Materiile speciale de fisiune depozitate astfel trebuie restituite fără întârziere celor interesaţi, la cerere.
    ART. 81
    Comisia poate trimite inspectori pe teritoriile statelor membre. Aceasta consultă statul membru respectiv înainte de prima misiune pe care o încredinţează unui inspector pe teritoriul acestui stat, această consultare fiind valabilă şi pentru toate celelalte misiuni ale acestui inspector.
    Prin prezentarea unui document care le atestă calitatea, inspectorii au acces în orice moment în toate locurile, la toate informaţiile şi la toate persoanele care, prin profesia lor se ocupă de materii, echipamente sau instalaţii supuse controlului prevăzut de prezentul capitol, în măsura necesară pentru a controla minereurile, materiile brute şi materiile speciale de fisiune şi pentru a se asigura de respectarea dispoziţiilor prevăzute în articolul 77. În cazul în care statul respectiv o cere, inspectorii desemnaţi de Comisie sunt însoţiţi de reprezentanţi ai autorităţilor acestui stat, cu condiţia ca inspectorii să nu fie prin aceasta întârziaţi sau în nici un fel împiedicaţi în exercitarea funcţiilor lor.
    În caz de opoziţie cu privire la desfăşurarea unui control, Comisia are obligaţia să solicite preşedintelui Curţii de Justiţie un mandat pentru a asigura, prin constrângere, derularea acestui control. Preşedintele Curţii de Justiţie hotărăşte în termen de trei zile.
    În cazul în care întârzierea este primejdioasă, Comisia poate adopta ea însăşi, sub forma unei decizii, un ordin scris privind derularea controlului. Acest ordin trebuie supus fără întârziere, spre aprobare ulterioară, preşedintelui Curţii de Justiţie.
    După emiterea mandatului sau a deciziei, autorităţile naţionale ale statului respectiv asigură accesul inspectorilor în locurile desemnate în mandat sau în decizie.
    ART. 82
    Inspectorii sunt recrutaţi de Comisie.
    Misiunea lor este de a solicita să le fie prezentată şi de a verifica contabilitatea menţionată la articolul 79. Aceştia raportează Comisiei orice încălcare.
    Comisia poate adopta o directivă prin care somează statul membru în cauză să ia, într-un termen pe care îl stabileşte, toate măsurile necesare pentru a pune capăt încălcărilor constatate; aceasta informează Consiliul în acest sens.
    În cazul în care statul membru nu se conformează în termenul impus prin această directivă de către Comisie, aceasta sau orice stat membru interesat, prin derogare de la articolele 141 şi 142, poate să sesizeze imediat Curtea de Justiţie.
    ART. 83
    (1) În cazul unor încălcări ale obligaţiilor care le sunt impuse prin prezentul articol, comise de persoane sau întreprinderi, Comisia poate adopta sancţiuni împotriva acestora.
    În ordinea gravităţii, aceste sancţiuni sunt:
    a) avertisment;
    b) retragerea unor avantaje speciale, de exemplu, asistenţa financiară sau ajutorul tehnic;
    c) plasarea întreprinderii, pentru o perioadă maximă de 4 luni, sub administrarea unei persoane sau a unui grup de persoane desemnate de comun acord de Comisie şi statul sub a cărui autoritate se află întreprinderea;
    d) retragerea totală sau parţială a materiilor brute sau materiilor speciale de fisiune.
    (2) Deciziile Comisiei care implică obligaţia de livrare, luate pentru executarea alineatului precedent, constituie titlu executoriu. Acestea pot fi puse în executare pe teritoriile statelor membre, în condiţiile stabilite la articolul 164.
    Prin derogare de la dispoziţiile articolului 157, acţiunile înaintate Curţii de Justiţie împotriva deciziilor Comisiei care aplică sancţiunile prevăzute la alineatul precedent au efect suspensiv. Cu toate acestea, la solicitarea Comisiei sau a oricărui stat membru interesat, Curtea de Justiţie poate ordona executarea imediată a deciziei.
    Protecţia intereselor lezate trebuie garantată printr-o procedură legală corespunzătoare.
    (3) Comisia poate adresa statelor membre toate recomandările referitoare la legile sau regulamentele menite să asigure respectarea obligaţiilor rezultând din prezentul capitol pe teritoriile lor.
    (4) Statele membre au obligaţia de a asigura executarea sancţiunilor şi, după caz, repararea încălcărilor de către autorii acestora.
    ART. 84
    În executarea controlului nu se fac nici un fel de discriminări în funcţie de destinaţia dată minereurilor, materiilor brute şi materiilor speciale de fisiune.
    Domeniul, modalităţile de control şi atribuţiile organelor însărcinate cu controlul se limitează la realizarea obiectivelor stabilite în prezentul capitol.
    Controlul nu se poate extinde asupra materiilor destinate nevoilor de apărare, care sunt supuse unei prelucrări speciale pentru aceste nevoi sau care, după această prelucrare, sunt amplasate sau stocate într-o unitate militară conform unui plan de operaţiuni.
    ART. 85
    În cazul în care apar situaţii noi care impun acest lucru, modalităţile de aplicare a controlului prevăzute în prezentul capitol pot fi adaptate, la iniţiativa unui stat membru sau a Comisiei, de către Consiliu prin decizie luată în unanimitate, la propunerea Comisiei şi după consultarea Adunării. Comisia are obligaţia de a analiza orice solicitare formulată de un stat membru.

    CAP. VIII
    Regimul proprietăţii

    ART. 86
    Materiile speciale de fisiune sunt proprietatea Comunităţii.
    Dreptul de proprietate al Comunităţii se extinde asupra tuturor materiilor speciale de fisiune, produse sau importate de un stat membru, o persoană sau o întreprindere şi sunt supuse controlului de securitate prevăzut la capitolul VII.
    ART. 87
    Statele membre, persoanele sau întreprinderile au asupra materiilor speciale de fisiune intrate legal în posesia lor cel mai larg drept de utilizare şi de consum, sub rezerva obligaţiilor rezultând pentru acestea din dispoziţiile prezentului tratat, în special în ceea ce priveşte controlul de securitate, dreptul de opţiune recunoscut pentru agenţie şi protecţia sanitară.
    ART. 88
    Agenţia deţine un cont special în numele Comunităţii, numit «cont financiar al materiilor speciale de fisiune».
    ART. 89
    (1) În contul financiar al materiilor speciale de fisiune:
    a) se trece, în creditul Comunităţii şi în debitul statului membru, al persoanei sau al întreprinderii beneficiare valoarea materiilor speciale de fisiune, lăsate sau puse la dispoziţie de acest stat, de această persoană sau de această întreprindere;
    b) se trece, în debitul Comunităţii şi în creditul statului membru, al persoanei sau al întreprinderii prestatoare valoarea materiilor speciale de fisiune produse sau importate de acest stat membru, această persoană sau această întreprindere şi care devin proprietatea Comunităţii. Este trecută o înregistrare contabilă analogă în cazul în care un stat membru, o persoană sau o întreprindere restituie Comunităţii materii speciale de fisiune lăsate sau puse anterior la dispoziţia acestui stat, acestei persoane sau acestei întreprinderi.
    (2) Variaţiile de valoare care afectează cantităţile de materii speciale de fisiune sunt tratate din punct de vedere contabil în aşa fel încât să nu poată produce nici o pierdere şi nici un beneficiu pentru Comunitate. Riscurile revin în sarcina sau în avantajul deţinătorilor.
    (3) Soldurile rezultând din operaţiunile de mai sus sunt imediat exigibile la solicitarea creditorului.
    (4) În sensul prezentului capitol, agenţia este privită ca o întreprindere, în ceea ce priveşte operaţiunile derulate în nume propriu.
    ART. 90
    În cazul în care situaţii noi impun acest lucru, dispoziţiile prezentului capitol referitoare la dreptul de proprietate al Comunităţii pot fi adaptate prin decizia unanimă a Consiliului, la propunerea Comisiei şi după consultarea Adunării, la iniţiativa unui stat membru sau a Comisiei. Comisia are obligaţia de a analiza orice solicitare formulată de un stat membru.
    ART. 91
    Regimul proprietăţii aplicabil tuturor obiectelor, materiilor şi bunurilor care nu fac obiectul unui drept de proprietate al Comunităţii în temeiul prezentului capitol se stabileşte prin legislaţia fiecărui stat membru.

    CAP. IX
    Piaţa comună nucleară

    ART. 92
    Dispoziţiile prezentului capitol sunt aplicabile bunurilor şi produselor care figurează în listele anexei IV la prezentul tratat.
    Aceste liste pot fi modificate la iniţiativa Comisiei sau a unui stat membru de către Consiliu, hotărând la propunerea Comisiei.
    ART. 93
    La un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, statele membre elimină între ele toate taxele vamale privind importul şi exportul sau taxele cu efect echivalent şi toate restricţiile cantitative atât la import, cât şi la export:
    a) asupra produselor care figurează în listele A^1 şi A^2,
    b) asupra produselor care figurează în lista B, în măsura în care se aplică un tarif vamal comun acestor produse şi dacă sunt însoţite de un certificat eliberat de Comisie care să ateste destinaţia lor pentru scopuri nucleare.
    Cu toate acestea, teritoriile aflate în afara Europei care intră sub jurisdicţia unui stat membru pot percepe în continuare taxe vamale la intrare şi ieşire sau taxe cu efect echivalent care au exclusiv caracter fiscal. Nivelele şi regimurile acestor taxe vamale şi taxe nu pot crea discriminări între acest stat şi celelalte state membre.
    ART. 94
    Statele membre stabilesc un Tarif Vamal Comun în condiţiile următoare:
    a) cu privire la produsele care figurează în lista A^1, Tariful Vamal Comun se fixează la nivelul tarifar cel mai coborât aplicat la 1 ianuarie 1957 într-unul din statele membre,
    b) cu privire la produsele care figurează în lista A^2, Comisia adoptă toate dispoziţiile necesare pentru ca negocierile între statele membre, cu privire la aceste produse să înceapă într-un interval de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. În cazul în care, pentru unele dintre aceste produse, nu s-a putut încheia nici un acord până la sfârşitul primului an după intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabileşte taxele vamale aplicabile din Tariful Vamal Comun,
    c) Tariful Vamal Comun asupra produselor care figurează în listele A^1 şi A^2 se aplică de la sfârşitul primului după intrarea în vigoare a prezentului tratat.
    ART. 95
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide aplicarea anticipată a taxelor din Tariful Vamal Comun asupra acelor produse din lista B pentru care o asemenea măsură ar fi de natură să contribuie la dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate.
    ART. 96
    Statele membre elimină orice restricţie bazată pe cetăţenie faţă de cetăţenii celorlalte state membre privind accesul la muncile calificate în domeniul nuclear, sub rezerva limitărilor care rezultă din necesităţile fundamentale de ordine publică, de securitate publică şi de sănătate publică.
    După consultarea Adunării, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, care solicită în prealabil avizul Comitetului Economic şi Social, poate adopta directivele privind modalităţile de aplicare a prezentului articol.
    ART. 97
    Nici o restricţie bazată pe cetăţenie sau naţionalitate nu poate fi impusă persoanelor fizice sau juridice, publice sau private aflate sub jurisdicţia unui stat membru care doresc să participe la construcţia de instalaţii nucleare cu caracter ştiinţific sau industrial în cadrul Comunităţii.
    ART. 98
    Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a facilita încheierea contractelor de asigurare cu privire la acoperirea riscului atomic.
    În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, după consultarea Adunării, adoptă cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, care solicită în prealabil avizul Comitetului Economic şi Social, directivele referitoare la modalităţile de aplicare a prezentului articol.
    ART. 99
    Comisia poate formula toate recomandările menite să faciliteze circulaţia capitalurilor destinate finanţării producţiilor menţionate în lista care constituie anexa II la prezentul tratat.
    ART. 100
    Fiecare stat membru se angajează să autorizeze, în moneda statului membru din care provine creditorul sau beneficiarul, plăţile aferente schimburilor de mărfuri, de servicii şi de capitaluri, precum şi transferurile de capital şi salarii, în măsura în care circulaţia mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a persoanelor este liberalizată între statele membre prin aplicarea prezentului tratat.

    CAP. X
    Relaţiile externe

    ART. 101
    În cadrul competenţelor sale, Comisia se poate angaja prin încheierea de acorduri sau convenţii cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ.
    Aceste acorduri sau convenţii sunt negociate de către Comisie conform directivelor Consiliului; acestea sunt încheiate de Comisie cu aprobarea Consiliului care hotărăşte cu majoritate calificată.
    Cu toate acestea, acordurile sau convenţiile a căror derulare nu necesită nici o intervenţie din partea Consiliului şi poate fi asigurată în limitele bugetului respectiv sunt negociate şi încheiate de Comisie, cu obligaţia ca aceasta să informeze Consiliul.
    ART. 102
    Acordurile sau convenţiile încheiate cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ, la care sunt părţi, pe lângă Comunitate, unul sau mai multe state membre, nu pot intra în vigoare decât după notificarea Comisiei de către toate statele membre interesate a faptului că aceste acorduri sau convenţii au devenit aplicabile în conformitate cu dispoziţiile dreptului lor intern.
    ART. 103
    Statele membre sunt obligate să comunice Comisiei proiectele lor de acorduri sau de convenţii cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ, în măsura în care aceste acorduri sau convenţii au legătură cu domeniul de aplicare al prezentului tratat.
    În cazul în care un proiect de acord sau de convenţie conţine clauze care constituie obstacole în calea aplicării prezentului tratat, Comisia trimite propriile observaţii statului respectiv în termen de o lună de la primirea comunicării care i-a fost adresată.
    Acest stat nu poate încheia acordul sau convenţia proiectată decât după ce a înlăturat obiecţiile Comisiei sau s-a conformat hotărârilor prin care Curtea de Justiţie, în procedură de urgenţă la cererea acesteia, se pronunţă asupra compatibilităţii clauzelor avute în vedere cu dispoziţiile prezentului tratat. Cererea poate fi depusă la Curtea de Justiţie oricând după primirea de către statul membru a observaţiilor Comisiei.
    ART. 104
    Orice persoană sau întreprindere care, după intrarea în vigoare a prezentului tratat, încheie sau reînnoieşte acorduri sau convenţii cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ nu poate invoca aceste acorduri sau convenţii pentru a se sustrage obligaţiilor ce îi revin prin prezentul tratat.
    Fiecare stat membru ia toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a transmite Comisiei, la cererea acesteia, toate informaţiile privind acordurile sau convenţiile încheiate după intrarea în vigoare a prezentului tratat, în domeniul de aplicare al acestuia, de către orice persoană sau întreprindere cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ. Comisia nu poate cere această comunicare decât cu scopul de a verifica dacă aceste acorduri sau convenţii nu conţin clauze care să constituie obstacole în calea aplicării prezentului tratat.
    La cererea Comisiei, Curtea de Justiţie se pronunţă asupra conformităţii acestor acorduri sau convenţii cu dispoziţiile prezentului tratat.
    ART. 105
    Dispoziţiile prezentului tratat nu sunt opozabile executării acordurilor sau convenţiilor încheiate, înainte de intrarea în vigoare a acestuia, de către un stat membru, o persoană sau o întreprindere cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ, în cazul în care aceste acorduri sau convenţii au fost comunicate Comisiei cel târziu la 30 de zile după intrarea în vigoare a prezentului tratat.
    Cu toate acestea, acordurile sau convenţiile încheiate între semnarea şi intrarea în vigoare a prezentului tratat de către o persoană sau o întreprindere cu un stat terţ, o organizaţie internaţională sau un resortisant aparţinând unui stat terţ nu se pot opune prezentului tratat dacă intenţia de a se sustrage dispoziţiilor acestuia din urmă, în temeiul avizului Curţii de Justiţie care a deliberat la cererea Comisiei, a fost unul din motivele determinante ale acordului sau convenţiei pentru una sau cealaltă dintre părţi.
    ART. 106
    Statele membre care, înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat au încheiat acorduri cu state terţe privind colaborarea în domeniul energiei nucleare, au obligaţia ca, împreună cu Comisia, să demareze negocierile necesare cu aceste state terţe pentru a face ca, în măsura în care acest lucru este posibil, Comisia să preia drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceste acorduri.
    Orice acord nou care rezultă din aceste negocieri necesită consimţământul statului membru sau statelor membre semnatare ale acordurilor menţionate mai sus, precum şi aprobarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată.

    TITLUL III
    Dispoziţii instituţionale

    CAP. I
    Instituţiile Comunităţii

    SECŢIUNEA I
    Adunarea

    ART. 107
    Adunarea, alcătuită din reprezentanţi ai popoarelor statelor reunite în Comunitate, îşi exercită atribuţiile de deliberare şi control care îi sunt acordate de prezentul tratat.
    ART. 108
    (1) Adunarea este formată din delegaţi desemnaţi de parlamente, dintre proprii lor membri, conform procedurii stabilite de fiecare stat membru.
    (2) Numărul delegaţilor se stabileşte după cum urmează:
            Belgia 14
            Germania 36
            Franţa 36
            Italia 36
            Luxemburg 6
            Ţările de Jos 14
    (3) Adunarea elaborează proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct, conform unei proceduri uniforme în toate statele membre.
    Consiliul, hotărând în unanimitate, adoptă dispoziţii pe care le recomandă spre adoptare statelor membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.
    ART. 109
    Adunarea se întruneşte în sesiune anuală. Adunarea se reuneşte de drept în a treia zi de marţi a lunii octombrie.
    Adunarea se poate reuni în sesiune extraordinară la cererea majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.
    ART. 110
    Adunarea îşi desemnează dintre membrii săi preşedintele şi biroul.
    Membrii Comisiei pot asista la toate şedinţele Adunării şi, la cerere, pot lua cuvântul în numele Comisiei.
    Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările formulate de Adunare sau de membrii acesteia.
    Consiliul este audiat de Adunare în condiţiile stabilite în regulamentul său de organizare.
    ART. 111
    Cu excepţia cazului în care prezentul tratat dispune altfel, Adunarea hotărăşte cu majoritatea absolută a voturilor exprimate.
    Cvorumul este stabilit prin regulamentul de organizare.
    ART. 112
    Adunarea îşi adoptă regulamentul de organizare cu majoritatea voturilor membrilor săi.
    Actele Adunării se publică în condiţiile prevăzute de acest regulament.
    ART. 113
    Adunarea dezbate în şedinţă publică raportul general anual care este prezentat de Comisie.
    ART. 114
    Adunarea, sesizată printr-o moţiune de cenzură cu privire la activitatea Comisiei, nu se poate pronunţa asupra acestei moţiuni decât după cel puţin trei zile de la depunerea acesteia şi numai prin vot deschis.
    În cazul în care moţiunea de cenzură este adoptată cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate şi de către majoritatea membrilor Adunării, membrii Comisiei trebuie să renunţe colectiv la funcţiile lor. Aceştia continuă să rezolve problemele curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolul 127.

    SECŢIUNEA II
    Consiliul

    ART. 115
    Consiliul îşi exercită atribuţiile şi competenţele de decizie în condiţiile prevăzute prin prezentul tratat.
    Acesta ia toate măsurile care ţin de competenţa sa pentru a coordona acţiunile statelor membre şi ale Comunităţii.
    ART. 116
    Consiliul este format din reprezentanţii statelor membre. Fiecare guvern delegă pe unul dintre membrii săi în Consiliu.
    Preşedinţia este exercitată, prin rotaţie, de fiecare membru al Consiliului, pentru un mandat de şase luni, în ordinea alfabetică a statelor membre.
    ART. 117
    Consiliul se întruneşte la convocarea preşedintelui său, la iniţiativa acestuia, a unuia dintre membri săi sau a Comisiei.
    ART. 118
    (1) Cu excepţia cazului în care prezentul tratat dispune altfel, hotărârile Consiliului sunt luate cu votul majorităţii membrilor săi.
    (2) În cazul hotărârilor pentru care este necesară majoritatea calificată, voturile membrilor se distribuie astfel:
                Belgia 2
                Germania 4
                Franţa 4
                Italia 4
                Luxemburg 1
                Ţările de Jos 2
    Hotărârile sunt valabile dacă întrunesc cel puţin:
    - douăsprezece voturi favorabile, în cazurile în care prezentul tratat prevede ca hotărârile să fie luate la propunerea Comisiei;
    - douăsprezece voturi favorabile exprimate de cel puţin patru membri, în celelalte cazuri.
    Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care este necesară unanimitatea.
    ART. 119
    În cazul în care, în temeiul prezentului tratat, un act al Consiliului este adoptat la propunerea Comisiei, Consiliul nu poate adopta un act care modifică propunerea Comisiei decât hotărând în unanimitate.
    Atât timp cât Consiliul nu a hotărât, Comisia îşi poate modifica propunerea iniţială, mai ales în cazul în care Adunarea a fost consultată în privinţa acestei propuneri.
    ART. 120
    În caz de vot, un membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui singur alt membru.
    ART. 121
    Consiliul adoptă regulamentul său de organizare.
    Acest regulament poate să prevadă constituirea unui comitet format din reprezentanţi ai statelor membre. Consiliul stabileşte misiunea şi atribuţiile acestui comitet.
    ART. 122
    Consiliul poate solicita Comisiei să efectueze toate studiile pe care acesta le consideră necesare pentru realizarea obiectivelor comune şi să îi prezinte orice propuneri corespunzătoare.
    ART. 123
    Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabileşte salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui şi ale membrilor Comisiei, ale preşedintelui, ale judecătorilor, ale avocaţilor generali şi ale grefierului Curţii de Justiţie. De asemenea, Consiliul stabileşte, cu aceeaşi majoritate, orice indemnizaţii care ţin loc de remuneraţie.

    SECŢIUNEA III
    Comisia

    ART. 124
    Pentru a asigura dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate, Comisia:
    - veghează la aplicarea dispoziţiilor prezentului tratat, precum şi a dispoziţiilor adoptate de instituţii în temeiul acestuia;
    - formulează recomandări sau avize în domeniile definite de prezentul tratat, în cazurile în care se prevede acest lucru în mod expres în tratat sau Comisia consideră că este necesar;
    - dispune de atribuţii proprii de decizie şi participă la adoptarea actelor Consiliului şi ale Adunării, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat;
    - exercită atribuţiile conferite de Consiliu pentru aplicarea normelor stabilite de acesta.
    ART. 125
    Comisia publică în fiecare an, cu cel puţin o lună înainte de deschiderea sesiunii Adunării, un raport general privind activitatea Comunităţii.
    ART. 126
    (1) Comisia este alcătuită din cinci membri, de cetăţenie diferită, care sunt aleşi în temeiul competenţei lor generale privind obiectul special al prezentului tratat şi care oferă toate garanţiile de independenţă.
    Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotărând în unanimitate.
    Pot fi membri ai Comisiei numai cetăţenii statelor membre.
    (2) Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Comunităţii.
    În îndeplinirea sarcinilor lor, membrii Comisiei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea nici unui guvern sau organism. Aceştia se abţin de la orice act incompatibil cu caracterul funcţiei lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu şi să nu încerce să influenţeze membrii Comisiei în îndeplinirea misiunii lor.
    Membrii Comisiei nu pot desfăşura nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu, pe durata mandatului lor. La preluarea funcţiei, aceştia se angajează solemn să respecte, pe durata mandatului şi după încetarea acestuia, obligaţiile care decurg din sarcina lor, şi în special obligaţia de cinste şi de prudenţă în a accepta, după încheierea mandatului, anumite funcţii sau avantaje. În cazul nerespectării acestor obligaţii, Curtea de Justiţie, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate să hotărască, după caz, demiterea unui membru în condiţiile articolului 129 sau decăderea din dreptul la pensie sau la alte avantaje care înlocuiesc pensia persoanei respective.
    ART. 127
    Membrii Comisiei sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre.
    Mandatul lor are o durată de patru ani. Acesta poate fi reînnoit.
    ART. 128
    Cu excepţia schimbării ordinare şi a decesului, funcţiile membrilor Comisiei încetează individual, prin demisie sau demitere.
    Persoana în cauză este înlocuită pe durata rămasă până la încheierea mandatului. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este necesară înlocuirea.
    Cu excepţia demisiei prevăzută în articolul 129, membrii Comisiei rămân în funcţie până când este asigurată înlocuirea lor.
    ART. 129
    Orice membru al Comisiei, în cazul în care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare exercitării funcţiilor sale sau a comis o faptă gravă, poate fi destituit de către Curtea de Justiţie, la plângerea Consiliului sau a Comisiei.
    În acest caz, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate, cu titlu provizoriu, să îl suspende din funcţie şi să procedeze la înlocuirea sa până în momentul în care Curtea de Justiţie se va pronunţa.
    Curtea de Justiţie îl poate suspenda din funcţie, cu titlu provizoriu, la cererea Consiliului sau a Comisiei.
    ART. 130
    Preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi ai Comisiei sunt desemnaţi dintre membrii acesteia, pentru o perioadă de doi ani, în conformitate cu aceeaşi procedură ca şi cea prevăzută pentru numirea membrilor Comisiei. Mandatul lor poate fi reînnoit.
    Cu excepţia cazului în care este reînnoit mandatul întregii Comisii, numirea se face în urma consultării Comisiei.
    În caz de demisie sau de deces, preşedintele şi vicepreşedinţii sunt înlocuiţi pe perioada rămasă până la încetarea mandatului, în condiţiile stabilite în primul paragraf.
    ART. 131
    Consiliul şi Comisia se consultă reciproc şi stabilesc de comun acord modalităţile de colaborare.
    Comisia adoptă regulamentul său de organizare pentru asigurarea funcţionării sale şi a serviciilor sale, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat. Comisia asigură publicarea acestui regulament.
    ART. 132
    Hotărârile Comisiei sunt adoptate cu majoritatea numărului de membri prevăzută în articolul 126.
    Comisia nu se poate întruni valabil decât dacă este prezent numărul de membri stabilit în regulamentul său de organizare.
    ART. 133
    Consiliul, hotărând în unanimitate, poate aproba ca guvernul unui stat membru să acrediteze pe lângă Comisie un reprezentant calificat, însărcinat să asigure o legătură permanentă.
    ART. 134
    (1) Se instituie pe lângă Comisie un Comitet Ştiinţific şi Tehnic cu caracter consultativ.
    Comitetul este obligatoriu consultat în cazurile prevăzute în tratat. Acesta poate fi consultat în toate cazurile considerate oportune de către Comisie.
    (2) Comitetul este alcătuit din douăzeci de membri, numiţi de Consiliu după consultarea Comisiei.
    Membrii Comitetului sunt numiţi cu titlu personal pentru o perioadă de cinci ani. Funcţiile lor pot fi reînnoite. Aceştia nu pot fi ţinuţi de nici un mandat imperativ.
    Comitetul Ştiinţific şi Tehnic îşi desemnează anual preşedintele şi prezidiul dintre membrii săi.
    ART. 135
    Comisia poate proceda la toate consultările şi poate înfiinţa toate comitetele de studii pe care le consideră necesare în vederea îndeplinirii sarcinilor sale.

    SECŢIUNEA IV
    Curtea de Justiţie

    ART. 136
    Curtea de Justiţie asigură respectarea dreptului în interpretarea şi aplicarea prezentului tratat.
    ART. 137
    Curtea de Justiţie este formată din şapte judecători.
    Curtea de Justiţie deliberează în plen. Cu toate acestea, Curtea poate constitui în cadrul său camere formate fiecare din trei sau cinci judecători, fie pentru a efectua anumite măsuri de cercetare, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condiţiile prevăzute de un regulament adoptat în acest scop.
    În toate cazurile, Curtea de Justiţie deliberează în plen pentru a hotărî în cauzele în care este sesizată de un stat membru sau de o instituţie a Comunităţii, precum şi asupra întrebărilor preliminare care îi sunt adresate în temeiul articolului 150.
    La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul de judecători şi poate face modificările necesare paragrafelor al doilea şi al treilea şi articolului 139 paragraful al doilea.
    ART. 138
    Curtea de Justiţie este asistată de doi avocaţi generali.
    Avocatul general are rolul de a prezenta public, într-un mod pe deplin imparţial şi independent, concluzii motivate în cauzele prezentate Curţii de Justiţie, cu scopul de a sprijini Curtea în îndeplinirea misiunii sale, aşa cum este definită aceasta la articolul 136.
    La cererea Curţii de Justiţie, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul de avocaţi generali şi poate face modificările necesare articolului 139 paragraful al treilea.
    ART. 139
    Judecătorii şi avocaţii generali, aleşi dintre personalităţile care prezintă garanţii de independenţă şi care îndeplinesc condiţiile cerute de exercitarea celor mai înalte funcţii jurisdicţionale în ţările din care provin, sau care sunt jurisconsulţi cu competenţă recunoscută, sunt numiţi de comun acord pentru un mandat de şase ani de guvernele statelor membre.
    Din trei în trei ani are loc o reînnoire parţială a judecătorilor. Această reînnoire parţială afectează, pe rând, trei sau patru judecători. Cei trei judecători care urmează să fie reînnoiţi la sfârşitul primei perioade de trei ani sunt desemnaţi prin tragere la sorţi.
    Din trei în trei ani are loc o reînnoire parţială a avocaţilor generali. Avocatul general care urmează să fie reînnoit la sfârşitul primei perioade de trei ani este desemnat prin tragere la sorţi.
    Judecătorii şi avocaţii generali al căror mandat încetează pot fi numiţi din nou în funcţie.
    Judecătorii desemnează preşedintele Curţii de Justiţie, din rândul lor, pentru un mandat de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.
    ART. 140
    Curtea de Justiţie numeşte un grefier căruia îi stabileşte statutul.
    ART. 141
    În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile.
    În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie.
    ART. 142
    Oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justiţie în cazul în care consideră că un alt stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului tratat.
    Înainte ca un stat membru să introducă împotriva unui alt stat membru o acţiune întemeiată pe o pretinsă încălcare a obligaţiilor care îi revin în temeiul prezentului tratat, acesta trebuie să sesizeze Comisia.
    Comisia adoptă un aviz motivat după ce a oferit statelor interesate posibilitatea de a-şi prezenta în contradictoriu observaţiile orale sau scrise.
    În cazul în care Comisia nu a adoptat avizul în termen de trei luni de la introducerea cererii, lipsa avizului nu împiedică sesizarea Curţii de Justiţie.
    ART. 143
    În cazul în care Curtea de Justiţie constată că un stat membru nu şi-a îndeplinit una din obligaţiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, acest stat trebuie să ia măsurile necesare executării hotărârii Curţii de Justiţie.
    ART. 144
    Curtea de Justiţie îşi exercită competenţa de fond cu privire la:
    a) acţiunile formulate conform articolului 12, în vederea stabilirii condiţiilor adecvate de acordare a licenţelor sau sublicenţelor de către Comisie,
    b) acţiunile formulate de persoane sau întreprinderi împotriva sancţiunilor care le-ar putea fi impuse de către Comisie conform articolului 83.
    ART. 145
    În cazul în care Comisia apreciază că o persoană sau o întreprindere a comis o încălcare a prezentului tratat căreia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile articolului 83, aceasta cere statului membru de care aparţine această persoană sau întreprindere să ia măsuri pentru sancţionarea încălcării prin aplicarea legislaţiei sale interne.
    În cazul în care statul respectiv nu dă curs acestei cereri în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie pentru a se constata încălcarea de care este învinuită persoana sau întreprinderea în cauză.
    ART. 146
    Curtea de Justiţie controlează legalitatea actelor Consiliului şi ale Comisiei, altele decât recomandările sau avizele. În acest scop, Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în acţiunile introduse de un stat membru, de Consiliu sau de Comisie, în cazurile de necompetenţă, de încălcare a normelor fundamentale de procedură, de încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa sau în caz de abuz de putere.
    Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în aceleaşi condiţii, o acţiune împotriva deciziilor care îi sunt adresate şi a deciziilor care, deşi au fost adoptate sub forma unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc direct şi individual.
    Acţiunile prevăzute de prezentul articol trebuie formulate în termen de două luni de la publicarea actului respectiv, de la comunicarea sa reclamantului, sau, în lipsă, din ziua în care reclamantul a luat cunoştinţă de act, după caz.
    ART. 147
    În cazul în care acţiunea este întemeiată, Curtea de Justiţie declară actul contestat nul şi neavenit.
    Cu toate acestea, în ceea ce priveşte regulamentele, Curtea de Justiţie indică, în cazul în care consideră că este necesar, care sunt efectele regulamentului anulat care trebuie considerate ca fiind definitive.
    ART. 148
    În cazul în care, prin încălcarea prezentului tratat, Consiliul sau Comisia se abţin să ia o hotărâre, statele membre şi celelalte instituţii ale Comunităţii pot sesiza Curtea de Justiţie pentru a constata această încălcare.
    Această acţiune este admisibilă numai în cazul în care instituţia în cauză a fost, în prealabil, solicitată să acţioneze. În cazul în care, după expirarea termenului de două luni din momentul formulării acestei solicitări, instituţia nu acţionează, acţiunea poate fi formulată într-un nou termen de două luni.
    Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiţie în condiţiile stabilite în paragrafele precedente printr-o plângere împotriva unei instituţii a Comunităţii care a omis să-i adreseze un act, altul decât o recomandare sau un aviz.
    ART. 149
    Instituţia de la care emană actul anulat sau a cărei abţinere a fost declarată contrară prezentului tratat trebuie să ia măsurile necesare pentru executarea hotărârii Curţii de Justiţie.
    Această obligaţie nu aduce atingere celei care poate rezulta din aplicarea articolului 188 paragraful al doilea.
    ART. 150
    Curtea de Justiţie are competenţa de a hotărî cu titlu preliminar asupra:
    (a) interpretării prezentului tratat;
    (b) valabilităţii şi interpretării actelor adoptate de instituţiile Comunităţii;
    (c) interpretării statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, cu excepţia unor dispoziţii contrare ale acestor statute.
    În cazul în care se ridică o asemenea întrebare în faţa unei instanţe judecătoreşti dintr-un stat membru, dacă apreciază că, pentru a hotărî, este necesară o decizie asupra acestei întrebări, această instanţă judecătorească poate cere Curţii de Justiţie să se pronunţe.
    În cazul în care se ridică o asemenea întrebare într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti ale cărei decizii nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul intern, această instanţă judecătorească are obligaţia de a sesiza Curtea de Justiţie.
    ART. 151
    Curtea de Justiţie este competentă să soluţioneze litigiile care au ca obiect repararea prejudiciilor prevăzute în articolul 188 paragraful al doilea.
    ART. 152
    Curtea de Justiţie este competentă să hotărască asupra oricărui litigiu dintre Comunitate şi agenţii săi, în limitele şi condiţiile stabilite în statut sau care rezultă din regimul care se aplică acestora din urmă.
    ART. 153
    Curtea de Justiţie este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii, inclusă într-un contract de drept public sau privat, încheiat de către Comunitate sau în numele acesteia.
    ART. 154
    Curtea de Justiţie este competentă să hotărască în orice diferend dintre statele membre în legătură cu obiectul prezentului tratat, dacă acest diferend este supus atenţiei Curţii în temeiul unui compromis.
    ART. 155
    Litigiile în care Comunitatea este parte nu pot fi sustrase, pe acest motiv, competenţei instanţelor naţionale, cu excepţia cazurilor în care prin prezentul tratat competenţa este atribuită Curţii de Justiţie.
    ART. 156
    În pofida expirării termenului prevăzut în articolul 146 al treilea paragraf, în cazul unui litigiu care priveşte un regulament al Consiliului sau al Comisiei, oricare dintre părţi se poate prevala de mijloacele prevăzute în articolul 146 primul paragraf pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie inaplicabilitatea acestui regulament.
    ART. 157
    Cu excepţia cazurilor vizate de dispoziţii contrare din prezentul tratat, acţiunile introduse înaintea Curţii de Justiţie nu au efect suspensiv. Cu toate acestea, în măsura în care consideră că este necesar, Curtea de Justiţie poate ordona suspendarea executării actului atacat.
    ART. 158
    În cauzele cu care este sesizată, Curtea de Justiţie poate dispune măsurile provizorii necesare.
    ART. 159
    Hotărârile Curţii de Justiţie au forţă executorie în condiţiile stabilite de articolul 164.
    ART. 160
    Statutul Curţii de Justiţie se stabileşte printr-un protocol separat.
    Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedură. Acest regulament este supus aprobării unanime a Consiliului.

    CAP. II
    Dispoziţii comune mai multor instituţii

    ART. 161
    Pentru îndeplinirea misiunii lor şi în condiţiile prevăzute în prezentul tratat, Consiliul şi Comisia adoptă regulamente şi directive, iau decizii şi formulează recomandări sau avize.
    Regulamentul are aplicabilitate generală. El este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.
    Directiva este, pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, obligatorie în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie atins, lăsând în acelaşi timp autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele.
    Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru cei cărora li se adresează.
    Recomandările şi avizele nu sunt obligatorii.
    ART. 162
    Regulamentele, directivele şi deciziile Consiliului şi ale Comisiei sunt motivate şi vizează propunerile sau avizele solicitate în mod obligatoriu în aplicarea prezentului tratat.
    ART. 163
    Regulamentele se publică în Jurnalul Oficial al Comunităţii. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de dispoziţiile lor sau, în lipsa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.
    Directivele şi deciziile se notifică destinatarilor lor şi îşi produc efectele de la data acestei notificări.
    ART. 164
    Executarea silită este reglementată de normele de procedură civilă în vigoare în statul pe teritoriul căruia are loc această procedură. Decizia este învestită cu formulă executorie, fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi decât cea a verificării autenticităţii acestui titlu de către autoritatea naţională pe care guvernul fiecărui stat membru o desemnează în acest scop şi a cărei numire este adusă la cunoştinţa Comisiei, Curţii de Justiţie şi Comitetului de Arbitraj instituit în temeiul articolului 18.
    După îndeplinirea acestor formalităţi, la cererea celui interesat, acesta poate proceda la executarea silită sesizând direct organul competent, în conformitate cu legislaţia internă.
    Executarea silită nu poate fi suspendată decât în temeiul unei decizii a Curţii de Justiţie. Cu toate acestea, controlul legalităţii măsurilor de executare este de competenţa instanţelor judecătoreşti naţionale.

    CAP. III
    Comitetul Economic şi Social

    ART. 165
    Se instituie un Comitet Economic şi Social cu caracter consultativ.
    Comitetul este format din reprezentanţi ai diferitelor categorii ale vieţii economice şi sociale.
    ART. 166
    Numărul membrilor Comitetului se stabileşte după cum urmează:
            Belgia 12
            Germania 24
            Franţa 24
            Italia 24
            Luxemburg 5
            Ţările de Jos 12
    Membrii Comitetului sunt numiţi de Consiliu, hotărând în unanimitate, pentru un mandat de patru ani. Mandatul membrilor poate fi reînnoit.
    Membrii Comitetului sunt desemnaţi individual şi nu sunt legaţi prin nici un mandat imperativ.
    ART. 167
    (1) În vederea numirii membrilor Comitetului, fiecare stat membru adresează Consiliului o listă care cuprinde un număr dublu de candidaţi faţă de cel al locurilor atribuite cetăţenilor săi.
    Componenţa Comitetului trebuie să ţină cont de necesitatea asigurării unei reprezentări adecvate a diferitelor categorii ale vieţii economice şi sociale.
    (2) Consiliul consultă Comisia. Consiliul poate solicita opinia organizaţiilor europene reprezentative din diferitele sectoare economice şi sociale interesate de activitatea Comunităţii.
    ART. 168
    Comitetul desemnează, dintre membrii săi, preşedintele şi biroul pentru un termen de doi ani.
    Comitetul îşi stabileşte regulamentul de organizare şi îl supune aprobării Consiliului, care hotărăşte în unanimitate.
    Comitetul este convocat de preşedintele său, la cererea Consiliului sau a Comisiei.
    ART. 169
    Comitetul cuprinde secţiuni specializate.
    Funcţionarea secţiunilor specializate se realizează în cadrul atribuţiilor generale ale Comitetului. Secţiunile specializate nu pot fi consultate independent de Comitet.
    Pe de altă parte, în cadrul Comitetului, pot fi create subcomitete care să elaboreze, pentru anumite probleme şi domenii, proiecte de aviz ce trebuie supuse deliberării Comitetului.
    Regulamentul de organizare stabileşte modalităţile de compunere şi normele de competenţă ale secţiunilor specializate şi ale subcomitetelor.
    ART. 170
    Comitetul este consultat în mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute în prezentul tratat. Comitetul poate fi consultat de aceste instituţii ori de câte ori acestea consideră oportun.
    În cazul în care consideră necesar, Consiliul sau Comisia stabilesc Comitetului un termen pentru prezentarea avizului, termen care nu poate fi mai mic de zece zile de la data comunicării adresate în acest scop preşedintelui. După expirarea termenului stabilit, se poate face abstracţie de lipsa avizului.
    Avizul Comitetului şi avizul secţiunii specializate, precum şi procesul-verbal al deliberărilor se transmit Consiliului şi Comisiei.

    TITLUL IV
    Dispoziţii financiare

    ART. 171
    (1) Toate veniturile şi cheltuielile Comunităţii, altele decât cele ale agenţiei şi ale întreprinderilor comune, trebuie estimate pentru fiecare exerciţiu bugetar şi trebuie înregistrate în bugetul administrativ sau în bugetul pentru cercetări şi investiţii.
    Veniturile şi cheltuielile fiecărui buget trebuie să fie echilibrate.
    (2) Veniturile şi cheltuielile agenţiei, care funcţionează conform regulilor comerciale, sunt prevăzute într-un buget special.
    Condiţiile de estimare, de executare şi de control ale acestor venituri şi cheltuieli sunt stabilite, ţinând cont de statutul agenţiei, printr-un regulament adoptat conform articolului 183.
    (3) Estimarea veniturilor şi a cheltuielilor, precum şi conturile de exploatare şi bilanţurile întreprinderilor comune, referitoare la fiecare exerciţiu, sunt comunicate Comisiei, Consiliului şi Adunării în condiţiile stabilite de statutele acestor întreprinderi.
    ART. 172
    (1) Veniturile bugetului administrativ includ, fără a exclude alte venituri curente, contribuţiile financiare ale statelor membre stabilite conform următorului criteriu de repartizare:
            Belgia 7,9
            Germania 28
            Franţa 28
            Italia 28
            Luxemburg 0,2
            Ţările de Jos 7,9
    (2) Veniturile din bugetul pentru cercetări şi investiţii, fără a aduce atingere altor eventuale resurse, cuprind contribuţiile financiare ale statelor membre stabilite conform următorului criteriu de repartizare:
            Belgia .................9,9
            Germania ................30
            Franţa ..................30
            Italia ..................23
            Luxemburg ..............0,2
            Ţările de Jos ..........6,9
    (3) Criteriile de repartizare pot fi modificate cu hotărârea unanimă a Consiliului.
    (4) Împrumuturile destinate finanţării cercetărilor sau investiţiilor sunt contractate în condiţiile stabilite de Consiliu, care hotărăşte în condiţiile prevăzute la articolul 177 alineatul (5).
    Comunitatea se poate împrumuta de pe piaţa de capital a unui stat membru în cadrul dispoziţiilor legale care se aplică emisiunilor interne sau, în lipsa unor astfel de dispoziţii într-un stat membru, în cazul în care acest stat membru şi Comisia s-au consultat şi s-au pus de acord cu privire la împrumutul avut în vedere de aceasta.
    Acordul autorităţilor competente ale statului membru nu poate fi refuzat decât în cazul în care există temerea unor perturbări grave ale pieţei de capital a acestui stat.
    ART. 173
    Contribuţiile financiare ale statelor membre prevăzute la articolul 172 pot fi înlocuite, total sau parţial, de produsul prelevărilor percepute de Comunitate în statele membre.
    În acest scop, Comisia prezintă Consiliului propuneri privind dispoziţia, modul de stabilire a taxelor şi modalităţile de percepere ale acestor prelevări.
    Consiliul, hotărând în unanimitate, după ce a consultat Adunarea asupra acestei propuneri, poate adopta dispoziţii pe care le recomandă statelor membre spre adoptare în conformitate cu propriile lor reguli constituţionale.
    ART. 174
    (1) Cheltuielile prevăzute în bugetul administrativ cuprind în special:
    a) costurile administrative;
    b) cheltuielile pentru controlul de securitate şi protecţia sanitară.
    (2) Cheltuielile prevăzute în bugetul pentru cercetări şi investiţii cuprind în special:
    a) cheltuielile legate de derularea programului de cercetări al Comunităţii;
    b) eventuala participare la capitalul Agenţiei şi la cheltuielile de investiţii ale acesteia;
    c) cheltuielile pentru dotarea tehnică a instituţiilor de pregătire;
    d) eventuala participare la întreprinderile comune şi la anumite operaţiuni comune.
    ART. 175
    Cheltuielile înscrise în bugetul administrativ sunt autorizate pentru durata unui exerciţiu bugetar, cu excepţia dispoziţiilor contrare ale regulamentului adoptat în aplicarea articolului 183.
    În condiţiile care vor fi stabilite la data punerii în aplicare a articolului 183, creditele, altele decât cele referitoare la cheltuielile de personal, care vor fi neutilizate la sfârşitul exerciţiului bugetar, vor fi reportate exclusiv pentru exerciţiul următor.
    Creditele deschise pentru cheltuieli administrative sunt specializate pe capitole care grupează cheltuielile în funcţie de natura sau destinaţia lor şi sunt subdivizate în măsura în care este necesar conform regulamentului adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 183.
    Cheltuielile Adunării, ale Consiliului, ale Comisiei şi ale Curţii de Justiţie fac obiectul unor părţi separate de buget fără a aduce atingere, dat fiind regimul special, anumitor cheltuieli comune.
    ART. 176
    (1) Alocările privind cheltuielile pentru cercetări şi investiţii cuprind, sub rezerva limitelor care rezultă din programele sau deciziile de cheltuieli care, în temeiul prezentului tratat, necesită unanimitatea Consiliului:
    a) credite de angajament, care acoperă o tranşă constituind o unitate individualizată şi formând un ansamblu coerent;
    b) credite de plată, care constituie limita superioară a cheltuielilor care pot fi plătite în fiecare an pentru acoperirea angajamentelor contractate conform literei a).
    (2) Planul de scadenţe pentru angajamente şi plăţi figurează în anexă la proiectul de buget corespunzător propus de Comisie.
    (3) Creditele deschise pentru cheltuieli de cercetare şi investiţii sunt împărţite pe capitole care grupează cheltuielile în funcţie de natura sau destinaţia lor şi sunt subdivizate, în măsura în care este necesar, conform regulamentului adoptat în aplicarea articolul 183.
    (4) Creditele de plată disponibile sunt reportate exerciţiului următor prin decizia Comisiei, cu excepţia deciziei contrare a Consiliului.
    ART. 177
    (1) Exerciţiul financiar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie.
    (2) Fiecare dintre instituţiile Comunităţii întocmeşte o situaţie estimativă a cheltuielilor sale. Comisia grupează aceste situaţii într-un proiect preliminar de buget administrativ. Ea ataşează acestuia un aviz care poate conţine estimări diferite. Comisia elaborează de asemenea proiectul preliminar de buget pentru cercetări şi investiţii.
    Comisia trebuie să sesizeze Consiliul în privinţa proiectului preliminar de buget până cel târziu la data de 30 septembrie a anului care precede execuţia bugetară.
    Consiliul consultă Comisia şi, dacă este cazul, şi celelalte instituţii interesate, ori de câte ori intenţionează să se abată de la acest proiect preliminar.
    (3) Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabileşte proiectul de buget şi îl transmite apoi Adunării.
    Proiectul de buget trebuie înaintat Adunării cel târziu la data de 31 octombrie a anului care precede execuţia bugetară.
    Adunarea are dreptul să propună Consiliului modificări la proiectul de buget.
    (4) În cazul în care, în termen de o lună de la comunicarea proiectului de buget, Adunarea îl aprobă sau dacă nu transmite Consiliului avizul său, proiectul de buget se consideră adoptat definitiv.
    În cazul în care în această perioadă, Adunarea propune modificări, proiectul de buget astfel modificat este transmis Consiliului. Acesta deliberează împreună cu Comisia şi, dacă este cazul, şi cu celelalte instituţii interesate şi adoptă definitiv bugetul, hotărând cu majoritate calificată, sub rezerva limitelor care rezultă din programele sau deciziile de cheltuieli care, în temeiul prezentului tratat, necesită unanimitatea Consiliului.
    (5) Pentru aprobarea acelei părţi din buget referitoare la Fondul Social European, voturile membrilor Consiliului sunt ponderate după cum urmează:
            Belgia 8
            Germania 32
            Franţa 32
            Italia 20
            Luxemburg 1
            Ţările de Jos 7
    Hotărârile sunt valabile dacă întrunesc cel puţin 67 voturi favorabile.
    ART. 178
    În cazul în care, la începutul unui exerciţiu bugetar, bugetul administrativ nu a fost încă votat, cheltuielile vor putea fi efectuate lunar, pe fiecare capitol sau pe altă diviziune bugetară, conform dispoziţiilor regulamentului adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 183, în limita unei doisprezecimi din alocările din bugetul exerciţiului precedent, fără ca prin această măsură să se pună la dispoziţia Comisiei alocări care depăşesc o doisprezecime din cele prevăzute în proiectul de buget aflat în curs de pregătire.
    În cazul în care, la începutul unui exerciţiu bugetar, bugetul pentru cercetări şi investiţii nu a fost încă votat, cheltuielile vor putea fi efectuate lunar, pe capitole sau alte forme de diviziune, conform dispoziţiilor regulamentului adoptat în aplicarea articolului 183, până la limita unei a douăsprezecea părţi din creditele corespunzătoare estimărilor anuale înscrise în devizul de plăţi aplicabil creditelor de angajament aprobate anterior.
    Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate, sub rezerva respectării celorlalte condiţii stabilite în primul paragraf, să autorizeze cheltuieli care să depăşească o doisprezecime din alocări, sub rezerva limitelor care rezultă din programele sau deciziile de cheltuieli care, în temeiul prezentului tratat, necesită unanimitatea Consiliului.
    Statele membre varsă lunar, cu titlu provizoriu şi în conformitate cu criteriile de repartizare stabilite pentru exerciţiul anterior, sumele necesare pentru a asigura aplicarea prezentului articol.
    ART. 179
    Comisia execută bugetele în conformitate cu dispoziţiile regulamentului adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 183, pe proprie răspundere şi în limita alocărilor prevăzute.
    Regulamentul prevede modalităţile speciale care reglementează participarea fiecărei instituţii la efectuarea cheltuielilor proprii.
    În cadrul bugetului, Comisia poate proceda la transferarea de alocări, fie dintr-un capitol în altul, fie dintr-o subdiviziune în alta, în limitele şi condiţiile stabilite de regulamentul adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 183.
    ART. 180
    Conturile aferente tuturor veniturilor şi cheltuielilor bugetare sunt analizate de o comisie de control formată din comisari de conturi care oferă toate garanţiile de independenţă şi este prezidată de unul dintre comisari. Consiliul, hotărând în unanimitate, stabileşte numărul de comisari. Comisarii şi preşedintele comisiei de control sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate. Remuneraţia lor se stabileşte de către Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată.
    Verificarea, care are loc pe baza documentelor justificative şi, la nevoie, la faţa locului, are ca obiect constatarea legalităţii şi corectitudinii veniturilor şi cheltuielilor şi asigurarea unei bune gestiuni financiare. Comisia de control întocmeşte, în urma încheierii fiecărui exerciţiu bugetar, un raport pe care îl adoptă cu majoritatea membrilor săi.
    Anual, Comisia prezintă Consiliului şi Adunării conturile exerciţiului financiar parcurs corespunzătoare operaţiunilor bugetare, însoţite de raportul comisiei de control. În plus, Comisia transmite un bilanţ financiar care descrie activul şi pasivul Comunităţii.
    Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, dă descărcare Comisiei de execuţia bugetului. Consiliul comunică Adunării decizia sa.
    ART. 181
    Bugetele şi devizurile prevăzute la articolul 171 alineatele (1) şi (2) sunt stabilite în unitatea de cont fixată în conformitate cu dispoziţiile regulamentului adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 183.
    Contribuţiile financiare prevăzute la articolul 172 sunt puse la dispoziţia Comunităţii de statele membre şi sunt exprimate în moneda lor naţională.
    Soldurile disponibile ale acestor contribuţii sunt depuse la trezoreriile statelor membre sau la alte organisme desemnate de acestea. Pe durata acestor depozite, fondurile depuse îşi păstrează valoarea corespunzătoare parităţii în vigoare în ziua constituirii depozitului în raport cu unitatea de cont menţionată în primul paragraf.
    Aceste disponibilităţi pot fi investite în condiţii care fac obiectul unor acorduri între Comisie şi statul membru interesat.
    ART. 182
    (1) Sub rezerva informării autorităţilor competente ale statelor interesate, Comisia poate transfera în moneda unuia dintre statele membre activele pe care le deţine în moneda unui alt stat membru, în măsura necesară utilizării lor pentru obiectivele cărora le sunt destinate prin prezentul tratat. Comisia evită, în măsura în care este posibil, să efectueze astfel de transferuri, dacă deţine active disponibile sau care pot fi mobilizate în monedele de care are nevoie.
    (2) Comisia comunică cu fiecare dintre statele membre prin intermediul autorităţii desemnate de statul în cauză. Pentru efectuarea operaţiunilor financiare, Comisia poate recurge la serviciile băncii de emisiune a statului membru în cauză sau la o altă instituţie financiară autorizată de acesta.
    (3) În ceea ce priveşte cheltuielile de efectuat de către Comunitate în moneda ţărilor terţe şi înainte ca bugetele să fie definitiv adoptate, Comisia supune Consiliului un plan cu caracter informativ cu privire la veniturile şi cheltuielile care urmează a fi realizate în diferitele monede.
    Acest plan este aprobat de Consiliu care hotărăşte cu majoritate calificată. Acesta poate fi modificat în cursul exerciţiului conform aceleiaşi proceduri.
    (4) Cedarea către Comisie de devize ale unor ţări terţe, necesare executării cheltuielilor trecute în planul menţionat la alineatul (3), revine statelor membre conform criteriilor de repartiţie stabilite în articolul 172. Devizele ţărilor terţe încasate de Comisie sunt cedate statelor membre conform aceloraşi criterii de repartiţie.
    (5) Comisia poate dispune liber de devizele ţărilor terţe care provin din împrumuturile făcute de aceasta în ţările respective.
    (6) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate permite agenţiei şi întreprinderilor comune aplicarea totală sau parţială a regulilor cu privire la regimul schimburilor prevăzute la alineatele precedente şi, eventual, adaptarea acestora la cerinţele lor de funcţionare.
    ART. 183
    Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei:
    (a) adoptă regulamentele financiare care precizează în special modalităţile de stabilire a bugetului şi de execuţie bugetară, precum şi prezentarea şi verificarea conturilor;
    (b) fixează modalităţile şi procedura conform cărora contribuţiile statelor membre trebuie puse la dispoziţia Comisiei;
    (c) stabileşte normele şi organizează controlul răspunderii ordonatorilor şi contabililor.

    TITLUL V
    Dispoziţii generale

    ART. 184
    Comunitatea are personalitate juridică.
    ART. 185
    În fiecare dintre statele membre, Comunitatea are cea mai largă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către legislaţiile interne; Comunitatea poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi poate sta în justiţie. În acest scop, Comunitatea este reprezentată de Comisie.
    ART. 186
    Consiliul, hotărând în unanimitate, în colaborare cu Comisia şi după consultarea altor instituţii interesate, adoptă Statutul funcţionarilor şi Regimul care se aplică altor agenţi ai Comunităţii.
    La expirarea celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, acest statut şi acest regim pot fi modificate de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei şi după consultarea celorlalte instituţii interesate.
    ART. 187
    Pentru îndeplinirea sarcinilor care îi sunt încredinţate, Comisia poate solicita toate informaţiile şi poate proceda la toate verificările necesare, în limitele şi condiţiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu dispoziţiile prezentului tratat.
    ART. 188
    Răspunderea contractuală a Comunităţii este reglementată de legea care se aplică contractului în cauză.
    În domeniul răspunderii extracontractuale, Comunitatea trebuie să repare, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre, prejudiciile cauzate de instituţiile sale sau de către agenţii săi în exercitarea funcţiilor lor.
    Răspunderea personală a agenţilor faţă de Comunitate este reglementată de dispoziţiile care stabilesc statutul lor sau regimul care li se aplică.
    ART. 189
    Sediul instituţiilor Comunităţii se stabileşte de comun acord de către guvernele statelor membre.
    ART. 190
    Regimul lingvistic al instituţiilor Comunităţii se stabileşte, fără a aduce atingere dispoziţiilor cuprinse în Regulamentul Curţii de Justiţie, de către Consiliu, care hotărăşte în unanimitate.
    ART. 191
    Comunitatea beneficiază pe teritoriile statelor membre, de imunităţile şi privilegiile necesare pentru îndeplinirea misiunii sale, în condiţiile definite într-un protocol separat.
    ART. 192
    Statele membre iau toate măsurile generale sau speciale corespunzătoare pentru a asigura îndeplinirea obligaţiilor care decurg din prezentul tratat sau care decurg din actele întreprinse de instituţiile Comunităţii. Statele membre îi facilitează acesteia îndeplinirea misiunii sale.
    Statele membre se abţin de la toate măsurile care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor prezentului tratat.
    ART. 193
    Statele membre se angajează să nu supună un diferend cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului tratat unui alt mod de soluţionare decât cele prevăzute de acesta.
    ART. 194
    (1) Membrii instituţiilor Comunităţii, membrii comitetelor, funcţionarii şi agenţii Comunităţii, precum şi toate celelalte persoane care, prin funcţiile lor sau prin relaţiile publice sau private cu instituţiile sau structurile Comunităţii sau cu întreprinderile comune, sunt chemate să comunice sau să primească fapte, informaţii, cunoştinţe, documente sau obiecte protejate prin secret în temeiul dispoziţiilor date de un stat membru sau o instituţie a Comunităţii, sunt obligate, chiar şi după încetarea mandatelor sau relaţiilor lor, să le păstreze secrete faţă de toate persoanele neautorizate, precum şi faţă de public.
    Fiecare stat membru priveşte orice încălcare a acestei obligaţii ca pe un atentat împotriva secretelor sale protejate, ceea ce, atât în privinţa fondului, cât şi a competenţei, ţine de legislaţia sa aplicabilă în materie de atentat la siguranţa statului sau de divulgare a secretului profesional. Acesta urmăreşte pe oricare dintre autorii unei astfel de încălcări care ţine de jurisdicţia sa, la cererea oricărui stat membru implicat sau a Comisiei.
    (2) Fiecare stat membru comunică Comisiei toate dispoziţiile care reglementează pe teritoriul său clasificarea şi secretul informaţiilor, cunoştinţelor, documentelor sau obiectelor care aparţin domeniului de aplicare a prezentului tratat.
    Comisia asigură comunicarea acestor dispoziţii celorlalte state membre.
    Fiecare stat membru ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita instaurarea progresivă a unei protecţii cât mai uniforme şi cuprinzătoare cu putinţă a secretelor protejate. Comisia, după consultarea statelor membre implicate, poate adopta toate recomandările în acest scop.
    (3) Instituţiile şi structurile Comunităţii, precum şi întreprinderile comune au obligaţia de a aplica dispoziţiile referitoare la protecţia secretelor în vigoare pe teritoriul unde se situează fiecare dintre acestea.
    (4) Orice împuternicire de a lua cunoştinţă de fapte, informaţii, documente sau obiecte referitoare la domeniul de aplicare a prezentului tratat şi protejate prin secret, acordată fie de către o instituţie a Comunităţii, fie de un stat membru, unei persoane care îşi exercită activitatea în domeniul de aplicare a prezentului tratat, este recunoscută de către fiecare instituţie şi fiecare stat membru.
    (5) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere aplicării dispoziţiilor speciale care rezultă din acordurile încheiate între un stat membru şi un stat terţ sau o organizaţie internaţională.
    ART. 195
    Instituţiile Comunităţii, precum şi Agenţia şi întreprinderile comune trebuie să respecte, în aplicarea prezentului tratat, condiţiile puse în privinţa accesului la minereuri, materii brute şi materii speciale de fisiune prin regulamentele naţionale promulgate din motive de ordine sau de sănătate publică.
    ART. 196
    Pentru aplicarea prezentului tratat şi cu excepţia dispoziţiilor contrare ale acestuia:
    a) termenul «persoană» desemnează orice persoană fizică care, total sau parţial, îşi desfăşoară activităţile în domeniul definit de capitolul corespunzător al tratatului,
    b) termenul «întreprindere» desemnează orice întreprindere sau instituţie care, total sau parţial, îşi desfăşoară activităţile în aceleaşi condiţii, indiferent de statutul său juridic, public sau privat.
    ART. 197
    În sensul prezentului tratat,
    1. Termenul «materii speciale de fisiune» desemnează plutoniu 239, uraniu 233, uraniu îmbogăţit cu uraniu 235 şi 233, precum şi orice produs care conţine unul sau mai mulţi izotopi din cei menţionaţi mai sus şi alte materii de fisiune similare care vor fi stabilite de Consiliu hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisie; cu toate acestea, termenul «materii speciale de fisiune» nu se aplică materiilor brute.
    2. Termenul «uraniu îmbogăţit cu uraniu 235 sau 233» desemnează uraniu care conţine fie uraniu 235, fie uraniu 233, fie aceşti doi izotopi într-o asemenea cantitate încât raportul dintre suma acestor doi izotopi şi izotopul 238 să fie superioară raportului dintre izotopul 235 şi izotopul 238 în uraniul natural.
    3. Termenul «materii brute» desemnează uraniul care conţine amestecul de izotopi care se găseşte în natură, uraniu al cărui conţinut în uraniu 235 este inferior cotelor normale, toriu, toate materiile menţionate mai sus sub formă de metal, aliaje, compuşi chimici sau concentraţi, orice altă materie care conţine una sau mai multe din materiile menţionate mai sus, la nivele de concentraţie stabilite de Consiliu, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisie.
    4. Termenul «minereuri» desemnează orice minereu care, la nivelele de concentraţie medie stabilite de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, conţine substanţe ce permit, prin tratări chimice şi fizice corespunzătoare, obţinerea materiilor brute, aşa cum sunt definite mai sus.
    ART. 198
    Cu excepţia unor dispoziţii contrare, prevederile prezentului tratat se aplică teritoriilor europene ale statelor membre şi teritoriile aflate în afara Europei supuse jurisdicţiei lor.
    Acestea se aplică în egală măsură teritoriilor europene ale căror relaţii externe sunt asumate de un stat membru.
    ART. 199
    Comisia este însărcinată să asigure toate legăturile necesare cu organele Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu instituţiile lor specializate şi cu instituţiile Acordului General privind Tarifele şi Comerţul.
    Comisia asigură între altele legăturile oportune cu toate organizaţiile internaţionale.
    ART. 200
    Comunitatea stabileşte cu Consiliul Europei toate relaţiile necesare de cooperare.
    ART. 201
    Comunitatea stabileşte cu Organizaţia Europeană de Cooperare Economică o strânsă colaborare ale cărei modalităţi vor fi stabilite de comun acord.
    ART. 202
    Dispoziţiile prezentului tratat nu împiedică existenţa şi realizarea uniunilor regionale între Belgia şi Luxemburg, ca şi între Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos, în măsura în care obiectivele acestor uniuni regionale nu sunt atinse prin aplicarea prezentului tratat.
    ART. 203
    În cazul în care o acţiune a Comunităţii apare ca necesară pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunităţii, fără ca prezentul tratat să fi prevăzut atribuţiile de a acţiona necesare în acest scop, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Adunării, adoptă dispoziţiile corespunzătoare.
    ART. 204
    Guvernul oricărui stat membru sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte vizând revizuirea prezentului tratat.
    În cazul în care, după consultarea Adunării şi dacă este cazul a Comisiei, Consiliul emite un aviz favorabil privind organizarea unei conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, aceasta este convocată de preşedintele Consiliului în scopul stabilirii de comun acord a modificărilor ce trebuie aduse prezentului tratat.
    Modificările intră în vigoare după ratificarea lor de către toate statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.
    ART. 205
    Orice stat european poate solicita să devină membru al Comunităţii. Acesta adresează cererea sa Consiliului care, după primirea avizului Comisiei, hotărăşte în unanimitate.
    Condiţiile de admitere şi adaptările prezentului tratat pe care această admitere le antrenează constituie obiectul unui acord între statele membre şi statul solicitant. Acest acord este supus ratificării de către toate statele contractante în conformitate cu normele lor constituţionale.
    ART. 206
    Comunitatea poate încheia cu un stat terţ, cu o uniune de state sau cu o organizaţie internaţională, acorduri instituind o asociere caracterizată prin drepturi şi obligaţii reciproce, acţiuni comune şi proceduri speciale.
    Aceste acorduri sunt încheiate de Consiliu hotărând în unanimitate, după consultarea Adunării.
    În cazul în care aceste acorduri implică modificări ale prezentului tratat, acestea din urmă trebuie adoptate, în prealabil, conform procedurii prevăzute în articolul 238.
    ART. 207
    Protocoalele care, prin acordul comun al statelor membre, sunt anexate prezentului tratat, fac parte integrantă din acesta.
    ART. 208
    Prezentul tratat se încheie pe termen nelimitat.

    TITLUL VI
    Dispoziţii referitoare la perioada iniţială

    SECŢIUNEA I
    Înfiinţarea instituţiilor

    ART. 209
    Consiliul se reuneşte în termen de o lună de la intrarea în vigoare a tratatului.
    ART. 210
    Consiliul adoptă toate dispoziţiile necesare pentru constituirea Consiliului Economic şi Social în termen de trei luni de la prima sa şedinţă.
    ART. 211
    Adunarea se reuneşte în termen de două luni de la prima şedinţă a Consiliului, la convocarea preşedintelui acestuia, pentru a-şi alege biroul şi a-şi elabora regulamentul de organizare. Până la alegerea biroului, Adunarea este prezidată de către decanul de vârstă.
    ART. 212
    Curtea de Justiţie intră în funcţiune de la numirea membrilor săi. Prima numire a preşedintelui se face pentru un termen de trei ani în aceleaşi condiţii ca şi a membrilor.
    Curtea de Justiţie îşi stabileşte regulamentul de procedură în termen de trei luni de la intrarea sa în funcţiune.
    Curtea de Justiţie nu poate fi sesizată decât cu începere de la data publicării acestui regulament. Termenele de introducere a acţiunilor încep să curgă numai de la această dată.
    Din momentul numirii sale, preşedintele Curţii de Justiţie exercită atribuţiile care îi sunt încredinţate prin prezentul tratat.
    ART. 213
    Comisia intră în funcţiune şi îşi asumă sarcinile care îi sunt încredinţate prin prezentul tratat după numirea membrilor săi.
    De la intrarea sa în funcţiune, Comisia efectuează studii şi stabileşte legăturile cu statele membre, întreprinderile, lucrătorii şi utilizatorii necesare în vederea stabilirii unei imagini de ansamblu asupra situaţiei industriilor nucleare în cadrul Comunităţii. În termen de şase luni, Comisia înaintează un raport pe această temă Adunării.
    ART. 214
    (1) Primul exerciţiu financiar se întinde de la data intrării în vigoare a tratatului până la data de 31 decembrie următor. Cu toate acestea, acest exerciţiu se întinde până la data de 31 decembrie a anului următor celui în care intră în vigoare tratatul, dacă intrarea în vigoare are loc în cel de-al doilea semestru.
    (2) Până la stabilirea bugetelor care se aplică primului exerciţiu, statele membre acordă Comunităţii fonduri în avans, fără dobândă, care se vor deduce din contribuţiile financiare aferente execuţiei acestor bugete.
    (3) Până la stabilirea Statutului funcţionarilor şi Regimului care se aplică altor agenţi ai Comunităţii, prevăzute în articolul 186, fiecare instituţie îşi recrutează personalul necesar şi încheie în acest scop contracte pe durată determinată.
    Fiecare instituţie analizează împreună cu Consiliul problemele referitoare la numărul, remunerarea şi repartizarea locurilor de muncă.

    SECŢIUNEA II
    Primele dispoziţii pentru aplicarea tratatului

    ART. 215
    (1) În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, trebuie derulat un program iniţial de cercetări şi instruire prevăzute în anexa V la prezentul tratat şi a cărui realizare, sub rezerva unei hotărâri diferite a Consiliului luată în unanimitate, nu poate depăşi 215 milioane unităţi de cont U.E.P.
    (2) Defalcarea pe domenii mari de activitate a cheltuielilor necesare derulării acestui program este prevăzută, cu titlu informativ, în anexa V.
    Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate modifica acest program.
    ART. 216
    Propunerile Comisiei cu privire la modalităţile de funcţionare a instituţiei de nivel universitar menţionată la articolul 9 sunt adresate Consiliului în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.
    ART. 217
    Regulamentul de securitate prevăzut la articolul 24 cu privire la regimul de secret aplicabil difuzării cunoştinţelor este adoptat de Consiliu în termen de şase luni de la intrarea în vigoare a tratatului.
    ART. 218
    Normele de bază sunt stabilite conform dispoziţiilor de la articolul 31 în termen de un an de la intrarea în vigoare a tratatului.
    ART. 219
    Legile, regulamentele şi normele administrative menite să asigure, pe teritoriul statelor membre, protecţia sanitară a populaţiei şi a lucrătorilor împotriva pericolului ce rezultă din radiaţiile ionizante, în conformitate cu dispoziţiile articolului 33, sunt comunicate Comisiei de aceste state în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a tratatului.
    ART. 220
    Propunerile Comisiei menţionate la articolul 54, cu privire la statutul agenţiei, sunt înaintate Consiliului în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

    SECŢIUNEA III
    Dispoziţii aplicabile cu titlu tranzitoriu

    ART. 221
    Dispoziţiile articolelor 14-23 şi ale articolelor 25-28 se aplică brevetelor, titlurilor de protecţie provizorie şi modelelor de utilitate, precum şi cererilor de brevet şi de model de utilitate anterioare intrării în vigoare a tratatului, în condiţiile care urmează:
    (1) Pentru aplicarea termenului prevăzut la articolul 17 alineatul 2 trebuie să se ţină cont, în favoarea titularului, de situaţia nou creată prin intrarea în vigoare a tratatului.
    (2) În ceea ce priveşte comunicarea unei invenţii care nu este un secret, dacă termenele de trei şi optsprezece luni menţionate la articolul 18, sau unul dintre ele, au expirat la data intrării în vigoare a tratatului, un nou termen de şase luni începe să curgă începând cu această dată.
    În cazul în care aceste termene, sau unul dintre ele, sunt în curs de derulare la această dată, acestea sunt prelungite cu şase luni de la data expirării lor normale.
    (3) Aceleaşi dispoziţii se aplică în ceea ce priveşte comunicarea unei invenţii secrete, în condiţiile prevăzute la articolul 16 şi la articolul 25 alineatul (1), sub rezerva că, într-un asemenea caz, data luată în considerare pentru curgerea noului termen sau pentru prelungirea termenelor în curs de derulare este cea a intrării în vigoare a regulamentului de securitate menţionat la articolul 24.
    ART. 222
    În perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a tratatului şi data stabilită de Comisie la care Agenţia îşi preia funcţiile, acordurile şi convenţiile privind livrările de minereuri, materii brute şi materii speciale de fisiune sunt încheiate sau reînnoite cu aprobarea prealabilă a Comisiei.
    Comisia trebuie să refuze aprobarea la încheierea sau reînnoirea de acorduri şi convenţii în cazul în care apreciază că acestea ar compromite aplicarea prezentului tratat. Comisia poate în special condiţiona aprobarea privind acordurile şi convenţiile de introducerea unor clauze care să permită agenţiei să devină parte la executarea acestora.
    ART. 223
    Prin derogare de la articolul 60 şi pentru a ţine cont de studiile şi lucrările deja angajate, aprovizionarea reactoarelor amplasate pe teritoriile unui stat membru şi care pot să difere înainte de expirarea unui termen de şapte ani de la intrarea în vigoare a tratatului, beneficiază, pe o perioadă de maximum zece ani începând cu aceeaşi dată, de o prioritate care se poate extinde atât asupra resurselor în minereuri şi în materii brute provenind din teritoriile acestui stat, cât şi asupra materiilor brute sau materiilor speciale de fisiune care fac obiectul unui acord bilateral încheiat înainte de intrarea în vigoare a tratatului şi comunicat Comisiei conform dispoziţiilor articolului 105.
    Aceeaşi prioritate este acordată, pe aceeaşi perioadă de zece ani, aprovizionării tuturor instalaţiilor de separare izotopică care constituie sau nu o întreprindere comună intrată în funcţiune pe teritoriul unui stat membru înainte de expirarea termenului de şapte ani de la intrarea în vigoare a tratatului.
    Agenţia încheie contractele respective după ce Comisia verifică dacă condiţiile de aplicare ale dreptului de prioritate sunt îndeplinite.

    DISPOZIŢII FINALE

    ART. 224
    Prezentul tratat se ratifică de către Înaltele Părţi Contractante în conformitate cu normele lor constituţionale. Instrumentele de ratificare se depun pe lângă Guvernul Republicii Italiene.
    Prezentul tratat intră în vigoare în prima zi a lunii următoare depunerii instrumentului de ratificare de către ultimul stat semnatar care îndeplineşte această formalitate. Cu toate acestea, în cazul în care această depunere are loc cu mai puţin de cincisprezece zile înainte de începerea lunii următoare, intrarea în vigoare a tratatului se reportează pentru prima zi a celei de a doua luni după data depunerii.
    ART. 225
    Prezentul tratat, redactat în exemplar unic, în limba germană, în limba franceză, în limba italiană şi în limba olandeză, cele patru texte având valoare juridică egală, se depune în arhiva Guvernului Republicii Italiene, care emite o copie certificată pentru conformitate fiecăruia dintre guvernele celorlalte state semnatare.

    DREPT CARE, subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul tratat.

    ÎNCHEIAT la Roma la douăzeci şi cinci martie una mie nouă sute cincizeci şi şapte.

    P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers
    Adenauer Hallstein
    Pineau M. Faure
    Antonio Segni Gaetano Martino
    Bech Lambert Schaus
    J. Luns J. Linthorst Homan

    ANEXE

    ANEXA I

                Domeniul de cercetări privind energia nucleară
                      conform articolului 4 din tratat

    I. Materii prime
    1. Metode de prospectare minieră şi de exploatare a minelor speciale care conţin zăcăminte de materii de bază (uraniu, toriu şi alte produse de interes deosebit pentru energia nucleară).
    2. Metode de concentrare a acestor materii şi de prelucrare în compuşi puri din punct de vedere tehnic.
    3. Metode de prelucrare a acestor compuşi puri din punct de vedere tehnic în compuşi şi metale de calitate nucleară.
    4. Metode de prelucrare şi formatare a acestor compuşi şi metale - precum şi a plutoniului, uraniului 235 sau 233 în stare pură sau în asociere cu aceşti compuşi sau metale - de industria chimică, ceramică sau metalurgică în elemente combustibile.
    5. Metode de protecţie a acestor elemente de combustibil împotriva agenţilor exteriori de coroziune sau eroziune.
    6. Metode de producţie, purificare, prelucrare şi conservare a celorlalte materiale speciale din domeniul energiei nucleare, în special:
    a) Moderatori precum apa grea, grafitul nuclear, beriliul şi oxidul lui.
    b) Elemente de structură precum zirconiu (fără hafniu), niobiu, lantan, titan, beriliu şi oxizii lor, carburi şi alţi compuşi utilizabili în domeniul energiei nucleare.
    c) Fluide de răcire precum heliu, termofluide organice, sodiu, aliaje sodiu-potasiu, bismut, aliaje plumb-bismut.
    7. Metode de separare izotopică:
    a) a uraniului;
    b) a materialelor în cantităţi ponderabile, care pot fi utilizate la producţia de energie nucleară precum litiu 6 şi 7, azot 15, bor 10;
    c) a izotopilor utilizaţi în cantităţi mici pentru lucrări de cercetare.
    II. Fizica aplicată în energia nucleară
    1. Fizica teoretică aplicată:
    a) Reacţii nucleare de joasă energie, în special reacţii provocate de neutroni.
    b) Fisiune.
    c) Interacţiunea razelor ionizante şi fotonilor cu materia.
    d) Teoria corpurilor solide.
    e) Studiul fuziunii, în special cu privire la comportamentul unei plasme ionizate sub acţiunea forţelor electromagnetice şi asupra termodinamicii la temperaturi extrem de ridicate.
    2. Fizica experimentală aplicată:
    a) Aceleaşi domenii specifice precum cele menţionate la pct. 1 de mai sus.
    b) Studiul proprietăţilor elementelor transuraniene care prezintă interes pentru energia nucleară.
    3. Calculul reactoarelor:
    a) Teoria neutronică macroscopică.
    b) Determinări neutronice experimentale: experienţe exponenţiale şi critice.
    c) Calcule termodinamice şi de rezistenţă a materialelor.
    d) Determinări experimentale corespunzătoare.
    e) Cinetica reactoarelor, probleme de control a funcţionării acestora şi experimente corespunzătoare.
    f) Calcule de protecţie împotriva radiaţiilor şi experimente corespunzătoare.
    III. Chimia fizică a reactoarelor
    1. Studiul modificărilor de structură fizică şi chimică şi de alterare a calităţii tehnice a diverselor materiale în reactoare sub efectul:
    a) căldurii,
    b) naturii agenţilor la contact,
    c) cauzelor mecanice.
    2. Studiul degradărilor şi al altor fenomene provocate prin iradiere:
    a) în elementele de combustibil,
    b) în elementele de structură şi fluidele de răcire,
    c) în moderatori.
    3. Chimia analitică şi chimia fizică aplicate părţilor componente ale reactoarelor.
    4. Chimia fizică a reactoarelor omogene: radiochimie, coroziune.
    IV. Tratarea materiilor radioactive
    1. Metode de extracţie de plutoniu şi de uraniu 233 din combustibili iradiaţi, de recuperare eventuală de uraniu sau de toriu.
    2. Chimia şi metalurgia plutoniului.
    3. Metode de extracţie şi chimia celorlalte elemente transuraniene.
    4. Metode de extracţie şi chimia izotopilor radioactivi utili:
    a) produse de fisiune,
    b) obţinuţi prin iradiere.
    5. Concentrarea şi conservarea deşeurilor radioactive inutile.
    V. Aplicaţii ale elementelor radioactive.
    Aplicaţii ale elementelor radioactive ca elemente care provoacă iradierea şi elemente prezente ca urme, în următoarele sectoare:
    a) industrie şi ştiinţă,
    b) terapie şi biologie,
    c) agricultură.
    VI. Studiul efectelor nocive ale radiaţiilor asupra fiinţelor vii.
    1. Studiul detectării şi măsurării radiaţiilor nocive.
    2. Studiul măsurilor corespunzătoare adecvate de prevenire şi protecţie şi al normelor corespunzătoare de securitate.
    3. Studiul terapiei împotriva efectelor radiaţiilor.
    VII. Echipamente
    Studii pentru realizarea şi îmbunătăţirea echipamentelor special destinate, nu numai reactoarelor, ci şi ansamblului instalaţiilor de cercetare şi industriale necesare cercetărilor enumerate mai jos. Se pot menţiona, cu titlu orientativ:
    1. Echipamentele mecanice următoare:
    a) pompe pentru fluide speciale,
    b) schimbătoare de căldură,
    c) aparate pentru cercetare fizico-nucleară (cum ar fi sectoarele pentru viteza neutronilor),
    d) aparatură pentru manipulare la distanţă.
    2. Echipamentele electrice următoare:
    a) aparatură de detecţie şi măsurare a radiaţiilor, de folosit în special:
    - la prospectările miniere,
    - la cercetările ştiinţifice şi tehnice,
    - la controlul reactoarelor,
    - la protecţia sanitară.
    b) aparatură de comandă a reactoarelor.
    c) acceleratoare de particule de joasă energie până la 10 MeV.
    VIII. Aspecte economice ale producţiei de energie
    1. Studiu comparat, teoretic şi experimental al diferitelor tipuri de reactoare.
    2. Studiu tehnico-economic al ciclurilor materialelor combustibile.

    ANEXA II

              Sectoarele industriale menţionate
                 la articolul 41 din tratat

    1. Extracţia minereurilor de uraniu şi toriu.
    2. Concentrarea acestor minereuri.
    3. Tratarea chimică şi rafinarea concentraţiilor de uraniu şi toriu.
    4. Prepararea combustibililor nucleari sub toate formele lor.
    5. Fabricarea elementelor de combustibil nuclear.
    6. Fabricarea de hexafluorură de uraniu.
    7. Producerea de uraniu îmbogăţit.
    8. Tratarea combustibililor iradiaţi în vederea separării totale sau parţiale de elementele pe care le conţin.
    9. Producerea moderatorilor pentru reactoare.
    10. Producerea de zirconiu fără hafniu sau a compuşilor de zirconiu fără hafniu.
    11. Reactoare nucleare de toate tipurile şi pentru toate scopurile de utilizare.
    12. Instalaţii de tratament industrial a deşeurilor radioactive, stabilirea de legături cu una sau mai multe din instalaţiile definite în această listă.
    13. Instalaţii semiindustriale pentru pregătirea construcţiei de baze privind sectoarele 3-10.

    ANEXA III

           Avantaje care pot fi acordate întreprinderilor comune
                  în temeiul articolului 48 din tratat

    1. a) Recunoaşterea caracterului de utilitate publică, în conformitate cu legislaţiile interne, pentru achiziţiile imobiliare necesare amplasării de întreprinderi comune.
    b) Aplicarea în conformitate cu legislaţiile interne a procedurii de expropriere pentru cauza de utilitate publică în vederea realizării acestor achiziţii în lipsa unui acord amiabil.
    2. Acordarea de licenţe prin arbitraj sau din oficiu în temeiul articolelor 17 - 23.
    3. Scutirea de toate impozitele şi taxele la constituirea întreprinderilor comune şi de toate impozitele pe cotele de participare.
    4. Scutirea de toate impozitele şi taxele de transmitere percepute la achiziţionarea de bunuri imobiliare, precum şi a tuturor taxelor de transcripţie şi înregistrare.
    5. Scutirea de toate impozitele directe care s-ar putea aplica întreprinderilor comune, bunurilor lor, patrimoniului şi veniturilor acestora.
    6. Scutirea de toate taxele vamale şi de toate taxele de efect echivalent şi de orice interdicţie şi orice restricţie de import sau export, cu caracter economic şi fiscal, cu privire la:
    a) materialul ştiinţific şi tehnic, cu excepţia materialelor de construcţie şi a materialelor pentru scopuri administrative;
    b) substanţele care trebuie tratate sau care au fost tratate în cadrul întreprinderilor comune.
    7. Facilităţi de schimb prevăzute la articolul 182 alineatul (6).
    8. Scutire de restricţii de intrare şi de şedere acordate persoanelor provenind din statele membre, angajate în serviciul întreprinderilor comune, precum şi soţilor/soţiilor şi membrilor familiilor aflaţi în întreţinerea acestora.

    ANEXA IV

            Lista bunurilor şi produselor prevăzute de dispoziţiile
                 capitolului IX privind piaţa nucleară comună

    Lista A^1

    Minereuri de uraniu a căror concentraţie de uraniu natural depăşeşte 5% unităţi de masă.
    Pehblendă a cărei concentraţie în uraniu natural depăşeşte 5% unităţi de masă.
    Oxid de uraniu.
    Compuşi anorganici de uraniu natural, alţii decât oxidul şi hexafluorura.
    Compuşi anorganici de uraniu natural.
    Uraniu natural brut şi prelucrat.
    Aliaje care conţin plutoniu.
    Compuşi organici sau anorganici de uraniu îmbogăţit cu compuşi organici sau anorganici de uraniu 235.
    Compuşi organici sau anorganici de uraniu 233.
    Toriu îmbogăţit cu uraniu 233.
    Compuşi organici sau anorganici de plutoniu.
    Uraniu îmbogăţit cu plutoniu.
    Uraniu îmbogăţit cu uraniu 235.
    Aliaje care conţin uraniu îmbogăţit cu uraniu 235 sau uraniu 233.
    Plutoniu.
    Uraniu 233.
    Hexafluorură de uraniu.
    Monazită.
    Minereuri de toriu a căror concentraţie în toriu depăşeşte 20 % în greutate.
    Urano-thorianită care conţine peste 20 % toriu.
    Toriu brut şi prelucrat.
    Oxid de toriu.
    Compuşi anorganici de toriu, alţii decât oxidul.
    Compuşi organici de toriu.

    Lista A^2

    Deuteriu şi compuşii săi (inclusiv apa grea) în care raportul atomilor de deuteriu şi atomilor de hidrogen este mai mare de 1: 5.000 ca număr.
    Parafină grea în care raportul dintre atomii de deuteriu şi atomii de hidrogen este mai mare de 1: 5.000 ca număr.
    Amestecuri şi soluţii în care raportul dintre atomii de deuteriu şi atomii de hidrogen este mai mare de 1: 5.000 ca număr.
    Reactoare nucleare.
    Aparate pentru separarea izotopilor de uraniu prin difuzie gazoasă sau alte tehnici.
    Aparate pentru producerea de deuteriu, a compuşilor lui (inclusiv apa grea), derivaţilor, amestecurilor sau soluţiilor cu conţinut în deuteriu şi în care raportul dintre numărul atomilor de deuteriu şi numărul atomilor de hidrogen este mai mare de 1: 5.000:
    - aparate care funcţionează pe bază de electroliză a apei;
    - aparate care funcţionează pe bază de distilare a apei, a hidrogenului lichid, etc.;
    - aparate care funcţionează pe bază de schimb izotopic între hidrogenul sulfurat şi apă, în funcţie de schimbarea de temperatură;
    - aparate care funcţionează pe bază de alte tehnici.
    Aparate special construite pentru tratarea chimică a materiilor radioactive:
    - aparate pentru separarea combustibililor iradiaţi:
      - pe cale chimică (prin solvenţi, prin precipitare, prin schimburi de ioni etc.);
      - pe cale fizică (prin distilare fracţionată etc.);
    - aparate pentru tratarea deşeurilor;
    - aparate pentru reciclarea combustibililor.
    Vehicule special construite pentru transportul produselor cu radioactivitate puternică:
    - vagoane şi vagonete pentru orice ecartament de cale ferată;
    - camioane;
    - transportoare cu motoare;
    - remorci şi semiremorci şi alte vehicule fără motor propriu.
    Ambalaje prevăzute cu blindaj de protecţie din plumb împotriva radiaţiilor, pentru transport sau stocarea materiilor radioactive.
    Izotopi radioactivi artificiali şi compuşii lor anorganici sau organici.
    Manipulatoare mecanice comandate la distanţă special construite pentru manipularea substanţelor cu radioactivitate mare:
    - aparate mecanice de manipulare, fixe sau mobile, fără a putea fi conduse manual.

    Lista B

    Părţi componente şi piese pentru reactoarele nucleare.
    Minereuri de litiu şi concentraţi.
    Metale de calitate nucleară:
    - beriliu (gluciniu) brut;
    - bismut brut;
    - niobiu (columbiu) brut;
    - litiu brut;
    - aluminiu brut;
    - calciu brut;
    - magneziu brut.
    Trifluorură de bor.
    Acid fluorhidric anhidru.
    Trifluorură de clor.
    Trifluorură de brom.
    Hidroxid de litiu.
    Fluorură de litiu.
    Clorură de litiu.
    Hidrură de litiu.
    Carbonat de litiu.
    Oxid de beriliu (glucină) de calitate nucleară.
    Cărămizi refractare din oxid de beriliu nuclear.
    Alte produse refractare din oxid de beriliu de calitate nucleară.
    Grafit artificial sub formă de blocuri sau bare cu un conţinut în bor egal de unu la un milion sau mai mic şi cu o secţiune microscopică de eficacitate totală de absorbţie a neutronilor termici egală cu 5 milibarni/atom sau mai mică.
    Izotopi stabili separaţi artificial.
    Separatoare electromagnetice de ioni, inclusiv spectrografele şi spectrometrele de masă.
    Simulatoare de reactoare (calculatoare analogice de tip special).
    Manipulatoare mecanice la distanţă:
    - putând fi manipulate (adică utilizate manual ca o unealtă).
    Pompe pentru metale în stare lichidă.
    Pompe cu vid.
    Schimbătoare de căldură special construite pentru o centrală nucleară. Instrumente pentru detectarea radiaţiilor (şi piesele de schimb corespunzătoare) ale unuia din tipurile următoare studiate special pentru, sau putând fi adaptate la detectarea sau măsurarea radiaţiilor nucleare, cum sunt particulele alfa şi beta, razele gama, neutronii şi protonii:
    - tuburi contoare Geiger şi tuburi contoare proporţionale;
    - instrumente de detectare sau de măsură care cuprind tuburi Geiger-Mⁿ\'62ller sau tuburilor contoare proporţionale;
    - camere de ionizare;
    - instrumente conţinând camere de ionizare
    - aparate de detectare sau de măsură a radiaţiilor pentru prospectările miniere, controlul reactoarelor, al aerului, al apei şi al solului;
    - tuburi detectoare de neutroni care utilizează bor, trifluorură de bor, hidrogen sau un element de fisiune;
    - instrumente de detectare sau de măsură cu tuburi detectoare de neutroni care folosesc bor, trifluorură de bor, hidrogen sau un element de fisiune;
    - cristale de scintilaţie montate sau cu înveliş metalic (scintilatoare solide);
    - instrumente de detectare sau de măsură conţinând scintilatoare lichide, solide sau gazoase;
    - amplificatoare studiate special pentru măsurători nucleare, inclusiv amplificatoarele lineare, preamplificatoarele, "amplificatoarele de împărţire" şi analizatorii (pulse height analysers);
    - aparatură de coincidenţă pentru utilizare cu detectori de radiaţii;
    - electroscoape şi electrometre, inclusiv dozimetrele (dar cu excepţia aparatelor destinate instruirii, electroscoapelor simple cu foi metalice, a dozimetrelor special construite pentru a fi utilizate împreună cu aparatele medicale Rţntgen şi aparatele de măsură electrostatică);
    - aparate care permit măsurarea unui curent mai slab de un micro-microamper;
    - tuburi fotomultiplicatoare cu un fotocatod capabil să dea un curent cel puţin egal cu 10 microamperi/lumen şi a cărui amplificare medie este mai mare decât 10^5 şi mai mare decât orice alt sistem de multiplicator electric activat de ioni pozitivi;
    - scale şi integratoare electronice pentru detectarea de radiaţii.
    Ciclotroni, generatoare electrostatice de tip «van de Graaf» "Cockcroft şi Walton" acceleratoare lineare şi alte maşini electro-nucleare cu ajutorul cărora o particulă nucleară poate fi accelerată la mai mult de 1 MeV.
    Magneţi special construiţi pentru maşinile şi aparatele menţionate mai sus (ciclotroni etc.).
    Tuburi de accelerare şi de focalizare din tipurile folosite la spectrometrele şi spectrografele de masă.
    Surse electronice intense de ioni pozitivi urmând a fi utilizate împreună cu acceleratoarele de particule, spectrometrele de masă şi alte aparate de acest gen.
    Ferestre oglindă antiradiaţii (geamuri de protecţie):
    - sticlă turnată sau laminată (oglinzi) [chiar armată sau placată în cursul fabricaţiei], polizată sau şlefuită doar pe o faţă sau pe ambele feţe în plăci sau foi de formă pătrată sau rectangulară;
    - sticlă turnată sau laminată (oglinzi) [şlefuită, polizată sau nu] decupată în alte forme decât pătrate, rectangulare, chiar curbate sau prelucrate altfel (tăiate oblic sau gravate etc.);
    - oglinzi sau geamuri de siguranţă, de asemenea prelucrate, formate din geam mătuit sau din două sau mai multe straturi de sticlă lipite între ele.
    Costume de protecţie împotriva radiaţiilor sau a contaminărilor radioactive:
    - din materiale artificiale;
    - din cauciuc;
    - din ţesături impregnate sau acoperite cu un strat protector:
      - pentru bărbaţi,
      - pentru femei.
    Difenil [dacă este vorba într-adevăr de hidrocarbura aromatică C(6)H(5)C(6)H(5)].
    Trifenil.

    ANEXA V

                Programul iniţial de cercetări şi de pregătire
                   prevăzut de articolul 215 din tratat

    I. Programul centrului comun
    1. Laboratoare, echipamente şi infrastructură.
    Centrul comun cuprinde:
    a) laboratoare generale de chimie, fizică, electronică şi metalurgie;
    b) laboratoare speciale pentru următoarele domenii
    - fuziune nucleară,
    - separare izotopică a elementelor, altele decât uraniu 235 (acest laborator va fi dotat cu un separator electromagnetic cu putere ridicată de rezoluţie),
    - prototipuri de aparatură de prospectare,
    - mineralogie,
    - radiobiologie;
    c) un birou de standarde, dotat cu un reactor experimental propriu, specializat în măsurări nucleare pentru dozajele izotopilor, precum şi în măsurări absolute ale razelor de absorbţie neutronică.
    2. Documentare, informaţii şi instruire.
    Centrul comun va promova un schimb vast de informaţii, în special în domeniile următoare:
    - materii prime: metode de prospectare, exploatare, concentrare, prelucrare, prelucrare, etc.;
    - fizica aplicată în energia nucleară;
    - chimia fizică a reactoarelor;
    - tratarea materiilor radioactive;
    - aplicaţii ale elementelor radioactive.
    Centrul va organiza cicluri de instruire specializate, în special privind formarea specialiştilor în prospectări şi în domeniile de aplicare a elementelor radioactive.
    Secţia de documentare şi studii pentru problemele de protecţie sanitară menţionate la articolul 39 va strânge documentaţia şi informaţiile necesare.
    3. Prototipuri de reactoare
    Imediat după intrarea în vigoare a tratatului, se va constitui un grup de experţi. Acesta după compararea programelor naţionale, va adresa Comisiei, în cel mai scurt timp posibil, recomandările corespunzătoare privind opţiunile în acest domeniu, precum şi modalităţile de realizare.
    Se are în vedere crearea a trei sau patru prototipuri de slabă putere şi participarea, spre exemplu sub forma furnizărilor de combustibil şi a moderatorilor la trei reactoare de putere.
    4. Reactor de flux înalt
    Centrul va trebui, ca în cel mai scurt timp posibil să dispună de un reactor de flux înalt cu neutroni rapizi pentru testarea materialelor sub iradiere.
    Vor fi întreprinse studii pregătitoare în acest scop imediat după intrarea în vigoare a tratatului.
    Reactorul de flux înalt va fi prevăzut cu spaţii experimentale largi şi laboratoare de exploatare corespunzătoare.
    II. Cercetări efectuate pe bază de contracte în afara centrului
    O parte importantă a cercetărilor va fi efectuată pe bază de contracte în afara centrului comun în conformitate cu articolul 10. Aceste contracte de cercetări pot lua următoarele forme:
    1. Cercetări complementare la cele desfăşurate de centrul comun vor fi efectuate în domeniul fuziunii nucleare, separării izotopice a elementelor, altele decât uraniu 235, precum şi în domeniul chimiei, fizicii, electronicii, metalurgiei şi radiobiologiei.
    2. Până la intrarea în funcţiune a reactorului planificat pentru testarea materialelor, centrul va putea închiria spaţiile experimentale în reactoarele de flux înalt ale statelor membre.
    3. Centrul va putea folosi instalaţiile specializate ale întreprinderilor comune, care urmează a lua fiinţă conform capitolului V, încredinţându-le acestora, pe bază de contract, cercetări de ordin ştiinţific general.

         Repartizarea pe domenii mari de activitate a cheltuielilor
         necesare executării programului de cercetări şi instruire


                                      (în milioane de unităţi de cont U.E.P.)
────────────────────────────────────┬───────┬──────────────┬───────────┬───────
                                    │Echipa-│ Funcţionare │Echipament │ Total
                                    │ ment │ *1) │ şi/sau │
                                    │ │ │funcţionare│
                                    ├───────┼──────────────┼───────────┼───────
 I. Centru comun │ │ │ │
 1. Laboratoare, echipamente şi │ │ │ │
    infrastructură: │ │ │ │
    a) Laboratoare generale de │ 12 │ │ │
    chimie, fizică electronică şi │ │ │ │
    metalurgie....... │ │ │ │
────────────────────────────────────│ │ │ │
    b) Laboratoare │ │ │ │
    speciale:.................... │ │ │ │
    fuziune nucleară │ 3,5 │Anul I 1,3 │ │
    ............................. │ │ │ │
    separare izotopică (cu excepţia │ 2 Anul II 4,3 │ │
    U 235) ............. │ │ │
    prospectare şi mineralogie │ 1 Anul III 6,5 │ │
    ............................. │ │ │
    c) biroul central de măsurări │ 3 Anul IV 7,4 │ │
    nucleare │ │ │
────────────────────────────────────│ │ │
    d) alte echipamente ale │ 8 Anul V 8,5 │ │
    centrului şi sucursalelor │ ─── │ │
    acestuia .................... │ │ │
    e) infrastructură │ 8,5 28 │ │
    ............................. │ │ │
                                    ├─────────── │ │
                                    │ 38 │ │ 66
                                    │ Anul I 0,6 │ │
                                    │ Anul II 1,6 │ │
 2. Documentare, informaţii şi │ │ │
    instruire... │ 1 Anul III 1,6│ │
                                    │ Anul IV 1,6│ │
                                    │ Anul V 1,6│ │
                                    │ ───│ │
                                    │ 7 │ │ 8
────────────────────────────────────│ │ │
 3. Reactoare prototipuri: │ │ │
    Grup de experţi pentru alegerea │ Anul I 0,7│ │
    prototipurilor ....... │ │ │
    Program ...................... │ │ 59,3*2) │ 60
 4. Reactor de flux înalt: │ │ │
────────────────────────────────────│ │ │
    Reactor....................... │ 15 Anul IV 5,2│ │
    Laborator .................... │ 6 Anul V 5,2│ │
                                    │ ───│ │
    Modernizarea echipamentului ....│ 3 10,4│ │
                                    │───── │ │
                                    │ 24 10│ │ 34,4
────────────────────────────────────│ │ │
 II. Cercetări efectuate pe │ │ │
     contracte în afara centrului │ │ │
 1. Completări la activităţile │ │ │ │
    centrului: │ │ │ │
    a) Chimie, fizică, electronică, │ │ │ 25 │
    metalurgie ........... │ │ │ │
    b) Fuziune nucleară........... │ │ │ 7,5 │
    c) Separare izotopică │ │ │ 1 │
    (fără U 235) │ │ │ │
    d) Radiobiologie ............. │ │ │ 3,1 │
 2. Închiriere de spaţii în │ │ │ │
    reactoarele de flux înalt ale │ │ │ 6 │
    statelor membre .............. │ │ │ │
 3. Cercetări în cadrul întreprin- │ │ │ 4 │
    derilor comune................ │ │ │ │
                                            │ ├───────────┤
                                            │ │ 46,6 │ 46,6
                                            │ │ ├───────
                                                                 Total:│ 215
───────────────────────────────────────────────────────────────────────┴───────

-----------------
    *1) Evaluare bazată pe un efectiv de aproximativ 1000 de persoane.
    *2) O parte din această sumă va putea fi alocată lucrărilor efectuate pe bază de contract în afara centrului.

    II. 2 Protocol privind aplicarea Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice părţilor Regatului Ţărilor de Jos aflate în afara Europei

    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE

    DORIND, în momentul semnării Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, să precizeze semnificaţia dispoziţiilor articolului 198 din tratat pentru Regatul Ţărilor de Jos -
    AU CONVENIT asupra următoarelor dispoziţii care sunt anexate la prezentul tratat:

    Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, din motivul structurii constituţionale a Regatului aşa cum rezultă aceasta din Statutul din 29 decembrie 1954, va avea posibilitatea, prin derogare de la articolul 198, de a ratifica Tratatul pentru Regatul Ţărilor de Jos în întregime sau pentru Regatul din Europa şi pentru Noua Guinee Olandeză. În cazul în care ratificarea se va limita la teritoriul european al Regatului şi la Noua Guinee Olandeză, Guvernul Regatului Ţărilor de Jos va putea, în orice moment, prin notificarea Guvernului Republicii Italiene ca depozitar al instrumentelor de ratificare, să declare acest tratat aplicabil de asemenea, în Surinam, în Antilele Olandeze, în Surinam sau în Antilele Olandeze.

    ÎNCHEIAT la Roma, douăzeci şi cinci martie, o mie nouă sute cinci zeci şi şapte

    P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers
    Adenauer Hallstein
    Pineau M. Faure
    Antonio Segni Gaetano Martino
    Bech Lambert Schaus
    J. Luns J. Linthorst Homan

    3. Protocol privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene a Energiei Atomice

    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE ALE TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE

    DORIND să stabilească Statutul Curţii prevăzut la articolul 160 din acest tratat,
    AU DESEMNAT, cu acest scop, în calitate de plenipotenţiari ai lor:

    Maiestatea Sa Regele Belgienilor, pe:
    Baronul J. Ch. Snoy et d'Oppuers, secretar general în Ministerul Afacerilor Economice, Preşedintele delegaţiei belgiene la Conferinţa interguvernamentală;

    Preşedintele Republicii Federale Germania, pe:
    Prof. dr. Carl Friedrich Ophⁿ\'62ls, ambasador al Republicii Federale Germania, Preşedintele delegaţiei germane la Conferinţa interguvernamentală,

    Preşedintele Republicii Franceze, pe:
    dl. Robert Marjolin, profesor titular al facultăţilor de drept, Vicepreşedintele delegaţiei franceze la Conferinţa interguvernamentală,

    Preşedintele Republicii Italiene, pe:
    Dl V. Badini Confalonieri, subsecretar de stat pentru afaceri externe, Preşedintele delegaţiei italiene la Conferinţa interguvernamentală,

    Alteţa Sa Regală Marea Ducesă de Luxemburg, pe:
    Dl Lambert Schaus, ambasador al Marelui Ducat al Luxemburgului, Preşedintele delegaţiei luxemburgheze la Conferinţa interguvernamentală,

    Maiestatea Sa Regina Ţărilor de Jos, pe:
    Dl J. Linthorst Homan, conducător al delegaţiei olandeze la Conferinţa interguvernamentală,

    CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, recunoscute ca fiind sub formă valabilă şi în forma cuvenită,
    CONVIN asupra dispoziţiilor care urmează şi care sunt anexate Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

    ART. 1
    Curtea de Justiţie, instituită prin articolul 3 din tratat, se constituie şi îşi exercită funcţiile în conformitate cu dispoziţiile tratatului şi ale prezentului statut.

    TITLUL I
    Statutul judecătorilor şi al avocaţilor generali

    ART. 2
    Înainte de intrarea în funcţie, fiecare judecător depune, în şedinţă publică, jurământul de exercitare a funcţiilor sale în mod imparţial şi cu conştiinciozitate şi de păstrare a secretului deliberărilor.
    ART. 3
    Judecătorii beneficiază de imunitate de jurisdicţie. Pentru acţiunile întreprinse de aceştia în calitate oficială, inclusiv pentru afirmaţiile lor oficiale, orale sau în scris, judecătorii continuă să beneficieze de imunitate şi după încetarea funcţiilor lor.
    Curtea poate ridica imunitatea în şedinţă plenară.
    În cazul în care, imunitatea fiindu-i ridicată, se declanşează acţiunea penală împotriva unui judecător, acesta nu va putea fi judecat, în nici unul dintre statele membre, decât de instanţa supremă a statului membru respectiv, în a cărei competenţă intră soluţionarea acţiunilor penale intentate magistraţilor.
    ART. 4
    Judecătorii nu au dreptul să exercite nici un fel de funcţii politice sau administrative.
    Cu excepţia unei derogări acordate cu titlu excepţional de către Consiliu, aceştia nu au dreptul să desfăşoare nici un fel de activitate profesională remunerată sau nu.
    În momentul preluării funcţiei, aceştia îşi iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcţiei şi după încetarea acesteia, să îndeplinească obligaţiile care decurg din funcţie, îndeosebi obligaţia de a manifesta onestitate şi reţinere în acceptarea anumitor funcţii sau avantaje după încetarea funcţiei lor.
    În caz de îndoială, Curtea decide.
    ART. 5
    Cu excepţia numirilor de noi membri, care au loc cu regularitate, precum şi a cazurilor de deces, funcţiile unui judecător încetează prin demisie.
    În cazul demisiei unui judecător, scrisoarea de demisie este adresată preşedintelui Curţii, pentru a fi transmisă preşedintelui Consiliului. Prin această ultimă notificare, postul devine vacant.
    Cu excepţia cazurilor în care se aplică articolul 6, fiecare judecător rămâne titularul postului respectiv până când succesorul său îi va prelua funcţiile.
    ART. 6
    Judecătorii pot fi înlăturaţi din funcţie sau pot fi declaraţi decăzuţi din drepturile lor la pensie sau la alte avantaje echivalente dacă, potrivit aprecierii unanime a judecătorilor şi avocaţilor generali ai Curţii, nu mai îndeplinesc condiţiile necesare sau obligaţiile care rezultă din mandatul lor. Cei în cauză nu participă la aceste deliberări.
    Grefierul comunică decizia Curţii preşedinţilor Adunării şi Comisiei şi o notifică preşedintelui Consiliului.
    În cazul unei decizii de înlăturare din funcţie a unui judecător, această ultimă notificare antrenează vacanţa respectivului post de judecător.
    ART. 7
    Judecătorii ale căror funcţii încetează înainte de expirarea mandatului lor sunt înlocuiţi pentru perioada rămasă din mandatul respectiv.
    ART. 8
    Dispoziţiile articolelor 2-7 se aplică avocaţilor generali.

    TITLUL II
    Organizarea

    ART. 9
    Grefierul depune jurământ în faţa Curţii că îşi va exercita funcţiile cu imparţialitate şi conştiinciozitate şi că nu va divulga nimic din secretul deliberărilor.
    ART. 10
    Curtea se ocupă de suplinirea grefierului în cazul apariţiei unor piedici în exercitarea funcţiei de către acesta.
    ART. 11
    Curţii i se repartizează funcţionari şi alţi angajaţi publici, pentru a-i permite acesteia să îşi ducă sarcinile la bun sfârşit. Aceştia sunt subordonaţi grefierului şi se află sub autoritatea preşedintelui.
    ART. 12
    La propunerea Curţii, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate să prevadă numirea de raportori adjuncţi şi să definească statutul acestora. Raportorii adjuncţi pot fi chemaţi, în condiţiile regulamentului de procedură, să participe la instrumentarea cazurilor aflate pe rolul Curţii şi să colaboreze cu judecătorul raportor.
    Raportorii adjuncţi, aleşi dintre personalităţile care oferă toate garanţiile de independenţă şi făcând dovada calificărilor juridice necesare, sunt numiţi de către Consiliu. Aceştia depun jurământ în faţa Curţii că îşi vor exercita funcţiile cu imparţialitate şi conştiinciozitate şi că nu vor divulga nimic din secretul deliberărilor.
    ART. 13
    Judecătorii, avocaţii generali şi grefierul au obligaţia de a locui la sediul Curţii.
    ART. 14
    Curtea funcţionează permanent. Durata vacanţelor judecătoreşti este stabilită de Curte, în funcţie de necesităţile de serviciu.
    ART. 15
    Curtea poate pronunţa hotărâri valabile numai cu un număr impar de judecători. Hotărârile adoptate de Curte în şedinţe plenare sunt valabile dacă sunt prezenţi cinci judecători. Hotărârile camerelor nu sunt valabile decât dacă sunt luate de trei judecători; în cazul în care un judecător membru al unei camere este indisponibil, se poate apela la un judecător dintr-o altă cameră, în condiţii stabilite prin regulamentul de procedură.
    ART. 16
    Judecătorii şi avocaţii generali nu pot participa la soluţionarea nici unei cauze în care au intervenit anterior, în calitate de împuterniciţi, consilieri sau avocaţi ai uneia dintre părţi sau asupra căreia au fost chemaţi să se pronunţe ca membri ai unei instanţe, ai unei comisii de anchetă sau în altă calitate.
    În cazul în care, dintr-un motiv special, un judecător sau un avocat general consideră că nu poate participa la judecarea sau examinarea unei anumite cauze, trebuie să îl informeze pe preşedinte. În cazul în care, dintr-un motiv anume, preşedintele consideră că un judecător sau un avocat general nu poate participa la deliberări sau la luarea deciziei într-o cauză anume, îl va informa pe cel în cauză.
    Curtea decide, în cazul în care apare vreo dificultate cu privire la aplicarea prezentului articol.
    Nici o parte nu îşi poate întemeia solicitarea de modificare a compunerii Curţii sau a uneia dintre camerele acesteia invocând cetăţenia unui judecător sau absenţa din componenţa Curţii sau a uneia dintre camerele acesteia a unui judecător care să aibă aceeaşi cetăţenie ca şi partea în cauză.

    TITLUL III
    Procedură

    ART. 17
    Statele, precum şi instituţiile Comunităţii sunt reprezentate în faţa Curţii de către un împuternicit numit pentru fiecare cauză în parte; împuternicitul poate fi asistat de un consilier sau de un avocat înscris în baroul unuia dintre statele membre.
    Celelalte părţi trebuie să fie reprezentate de un avocat înscris în baroul unuia din statele membre.
    Împuterniciţii, consilierii şi avocaţii care compar în faţa Curţii beneficiază, potrivit prevederilor regulamentului de procedură, de drepturile şi garanţiile necesare exercitării independente a funcţiilor lor.
    Faţă de consilierii şi avocaţii care compar în faţa Curţii, aceasta beneficiază, potrivit aceluiaşi regulament de procedură, de prerogativele uzuale conferite instanţelor judecătoreşti.
    Profesorii universitari care sunt cetăţeni ai statelor membre a căror legislaţie le recunoaşte dreptul de a pleda în faţa instanţei în favoarea unei părţi beneficiază în faţa Curţii de acelaşi statut conferit avocaţilor prin prezentul articol.
    ART. 18
    Procedura în faţa Curţii comportă două etape: una scrisă şi una orală.
    Procedura scrisă cuprinde comunicarea adresată părţilor şi acelor instituţii ale Comunităţii, ale căror decizii fac obiectul procedurii, plângerilor, memoriilor, apărărilor şi explicaţiilor, iar după caz şi a replicilor, precum şi a tuturor actelor justificative şi documentelor relevante sau a copiilor lor certificate pentru conformitate.
    Comunicările sunt făcute de către grefier, în ordinea şi în cadrul termenelor stabilite prin regulamentul de procedură.
    Procedura orală cuprinde lectura raportului prezentat de către un judecător raportor, audierea de către Curte a împuterniciţilor, consilierilor şi avocaţilor şi a concluziilor avocatului general, la care se adaugă, după caz, audierea martorilor şi a experţilor.
    ART. 19
    Curtea este sesizată printr-o plângere adresată grefierului. Plângerea trebuie să conţină numele şi adresa reclamantului, calitatea semnatarului, partea împotriva căreia este îndreptată plângerea, obiectul litigiului, pretenţiile reclamantului şi o scurtă prezentare a motivelor invocate.
    După caz, plângerea trebuie însoţită de actul a cărui anulare se solicită sau, în situaţia reglementată de articolul 148 din prezentul tratat, de un document din care să rezulte data citaţiei prevăzute în articolul menţionat. În cazul în care aceste probe nu au fost anexate plângerii, grefierul îi solicită reclamantului să le prezinte într-un termen rezonabil fără ca plângerea să poată fi respinsă în cazul în care prezentarea actelor necesare are loc după expirarea termenului de înaintare a plângerii.
    ART. 20
    În cazurile prevăzute la articolul 18 din prezentul tratat, sesizarea Curţii are loc prin acţiune depusă la biroul grefierului. Acţiunea trebuie să conţină numele şi adresa reclamantului, calitatea semnatarului, decizia împotriva căreia este formulată acţiunea, părţile adverse, obiectul litigiului, cererile şi o scurtă descriere a motivelor pentru care a fost înaintată acţiunea.
    Acţiunea trebuie însoţită de o copie autentificată a deciziei atacate a Comitetului de Arbitraj.
    În cazul în care Curtea respinge acţiunea, decizia Comitetului de Arbitraj devine definitivă.
    În cazul anulării de către Curte a deciziei Comitetului de arbitraj, procedura poate fi reluată, la solicitarea uneia dintre părţile implicate în proces, în faţa Comitetului de Arbitraj. Acesta trebuie să se conformeze aprecierilor legale formulate de Curte.
    ART. 21
    În cazurile prevăzute la articolul 150 din prezentul tratat, notificarea Curţii cu privire la decizia unei instanţe judecătoreşti dintr-un stat membru, prin care se suspendă o procedură şi se sesizează Curtea, cade în sarcina instanţei naţionale respective. Această decizie este transmisă apoi de către grefierul Curţii părţilor implicate, statelor membre şi Comisiei, precum şi Consiliului, în cazul în care se contestă valabilitatea sau interpretarea unei acţiuni a acestuia.
    În termen de două luni de la această ultimă notificare, părţile, statele membre, Comisia şi, după caz, Consiliul pot înainta Curţii memorii sau observaţii scrise.
    ART. 22
    Curtea poate solicita părţilor toate documentele şi informaţiile pe care le consideră necesare. În caz de refuz, Curtea ia notă de aceasta.
    De asemenea, Curtea le poate solicita statelor membre şi instituţiilor care nu sunt părţi în proces toate informaţiile pe care le consideră necesare în vederea soluţionării litigiului.
    ART. 23
    Curtea poate încredinţa, oricând şi la libera sa alegere, efectuarea de expertize unor persoane, asociaţii de persoane, birouri, comisii sau instituţii.
    ART. 24
    Pot fi audiaţi martori, în condiţiile stabilite prin regulamentul de procedură.
    ART. 25
    Potrivit regulamentului de procedură, Curtea poate exercita, în caz de neprezentare a martorilor, prerogativele conferite în general instanţelor, având dreptul de a dispune aplicarea de amenzi.
    ART. 26
    Martorii şi experţii pot fi audiaţi sub prestare de jurământ rostit în formula stabilită prin regulamentul de procedură sau conform modalităţilor prevăzute de legislaţia internă aplicabilă martorului sau a expertului.
    ART. 27
    Curtea poate dispune ca un martor sau un expert să fie audiat de autoritatea judiciară de la domiciliul său.
    Această dispoziţie, în conformitate cu prevederile regulamentului de procedură, trebuie adresată spre executare autorităţii judiciare de resort. Elementele rezultând din executarea dispoziţiei de către comisia rogatorie sunt trimise Curţii potrivit aceloraşi prevederi.
    Curtea suportă cheltuielile şi le pune, după caz, în sarcina părţilor.
    ART. 28
    Fiecare stat membru tratează orice încălcare a jurământului de către martori şi experţi ca pe o încălcare a legii comisă în faţa unei instanţe naţionale de drept civil. La sesizarea Curţii, statul îi urmăreşte pe autorii acestei încălcări în faţa instanţei naţionale de resort.
    ART. 29
    Audierea este publică în afară de cazul în care, din motive grave, Curtea decide altfel, din oficiu sau la solicitarea părţilor.
    ART. 30
    În cursul dezbaterilor, Curtea poate audia atât experţii şi martorii, cât şi părţile. Acestea din urmă nu pot pleda însă decât prin reprezentanţii lor împuterniciţi.
    ART. 31
    Pentru fiecare audiere se întocmeşte un proces-verbal semnat de preşedinte şi de grefier.
    ART. 32
    Lista audierilor pe rol se stabileşte de către preşedinte.
    ART. 33
    Deliberările Curţii sunt şi rămân secrete.
    ART. 34
    Hotărârile sunt motivate. Acestea conţin numele judecătorilor care au deliberat.
    ART. 35
    Hotărârile sunt semnate de preşedinte şi de grefier. Acestea sunt citite în şedinţă publică.
    ART. 36
    Curtea decide în privinţa cheltuielilor.
    ART. 37
    Preşedintele Curţii poate decide, după o procedură sumară, derogând, dacă este cazul şi potrivit regulamentului de procedură, de la anumite prevederi ale prezentului statut, asupra cererilor de suspendare, conform articolului 157 din prezentul tratat, de adoptare a unor măsuri provizorii, conform articolului 158 sau de suspendare a executării silite, conform ultimului paragraf al articolului 164.
    În cazul în care preşedintele este indisponibil, acesta va fi înlocuit de un alt judecător în condiţiile stabilite de regulamentul de procedură.
    Dispoziţia dată de preşedinte sau de înlocuitorul acestuia are caracter provizoriu şi nu anticipează decizia de fond a Curţii.
    ART. 38
    Statele membre şi instituţiile Comunităţii pot interveni în litigiile supuse Curţii spre soluţionare.
    De acest drept beneficiază toate celelalte persoane care dovedesc un interes îndreptăţit în soluţionarea unui litigiu supus Curţii, exceptate fiind litigiile dintre statele membre, dintre instituţiile comunităţii sau dintre statele membre, pe de o parte, şi instituţiile Comunităţii, pe de altă parte.
    Cererile de intervenţie nu pot avea alt obiect decât susţinerea cererilor uneia dintre părţi.
    ART. 39
    În cazul în care partea pârâtă, care a fost introdusă în mod legal în cauză, nu îşi depune cererile în scris, hotărârea se pronunţă în lipsă. Hotărârea este opozabilă în termen de o lună de la notificarea acesteia. În absenţa unei decizii contrare a Curţii, opoziţia nu suspendă executarea hotărârii pronunţate în lipsă.
    ART. 40
    În cazurile şi condiţiile stabilite de regulamentul de procedură, statele membre, instituţiile Comunităţii şi toate celelalte persoane fizice sau juridice pot intenta o acţiune, în calitate de părţi terţe, împotriva hotărârilor pronunţate fără introducerea lor în cauză, dacă aceste hotărâri le lezează drepturile.
    ART. 41
    În cazul în care există dubii cu privire la sensul şi efectul unei hotărâri, Curtea are sarcina de a o interpreta, la cererea unei părţi sau a unei instituţii a Comunităţii, care face dovada unui interes justificat faţă de hotărârea respectivă.
    ART. 42
    Revizuirea unei hotărâri nu poate fi solicitată Curţii decât în cazul relevării unui fapt de o importanţă decisivă, care, înainte de pronunţarea hotărârii, nu era cunoscut nici de Curte şi nici de partea care a solicitat revizuirea.
    Procedura de revizuire se deschide printr-o hotărâre a Curţii care constată în mod expres existenţa unui fapt nou, îi recunoaşte acestuia caracteristicile necesare deschiderii procedurii de revizuire şi, în consecinţă, declară cererea de revizuire ca fiind admisă.
    Nici o cerere de revizuire nu mai poate fi înaintată după expirarea unui termen de zece ani de la pronunţarea hotărârii.
    ART. 43
    Prin regulamentul de procedură se vor stabili termene speciale care ţin cont de distanţe.
    Depăşirea termenelor nu antrenează nici o consecinţă negativă de natură juridică pentru persoana în cauză, dacă aceasta face dovada intervenirii unui caz fortuit sau de forţă majoră.
    ART. 44
    Acţiunile în materie de răspundere extracontractuală împotriva Comunităţii se prescriu după cinci ani de la data producerii faptului care le-a declanşat. Termenul de prescripţie se întrerupe prin acţiunea înaintată Curţii sau prin cerere prealabilă adresată de partea vătămată instituţiei de resort a Comunităţii. În acest ultim caz, acţiunea trebuie înaintată în termenul de două luni prevăzut de articolul 146; după caz, se aplică dispoziţiile articolului 148 paragraful doi.
    ART. 45
    Regulamentul de procedură al Curţii prevăzut la articolul 160 din prezentul tratat conţine, în afara dispoziţiilor care vor fi stabilite conform prezentului statut, toate celelalte prevederi necesare pentru aplicarea şi, dacă este cazul, pentru completarea acestuia.
    ART. 46
    Consiliul, hotărând în unanimitate, poate aduce completări prezentului statut, în vederea adaptării lui la necesităţile care rezultă din aplicarea măsurilor conform articolului 137 ultimul paragraf din prezentul tratat.
    ART. 47
    Imediat după depunerea jurământului, preşedintele Consiliului procedează la stabilirea prin tragere la sorţi a judecătorilor şi a avocaţilor generali ale căror posturi urmează a fi reînnoite, la încheierea primilor trei ani, conform articolului 139 paragraful al doilea şi paragraful al treilea din prezentul tratat.

    DREPT CARE, subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul Protocol.

    ÎNCHEIAT la Bruxelles la şaptesprezece aprilie una mie nouă sute cincizeci şi şapte.

    J. Ch. Snoy et d'Oppuers
    C. F. Ophuls
    Robert Marjolin
    Vittorio Badini
    Lambert Schaus
    J. Linthorst Homan

    4. Protocol privind privilegiile şi imunităţile Comunităţii Europene a Energiei Atomice

    ÎNALTELE PĂRŢI CONTRACTANTE ALE TRATATULUI DE INSTITUIRE A COMUNITĂŢII EUROPENE A ENERGIEI ATOMICE

    CONSIDERÂND că, în temeiul articolului 191 din prezentul tratat, Comunitatea beneficiază pe teritoriile statelor membre de imunităţile şi privilegiile necesare pentru îndeplinirea misiunii sale, în condiţiile stabilite printr-un protocol separat,
    AU DESEMNAT, în vederea încheierii acestui protocol, în calitate de plenipotenţiari ai lor:

    Maiestatea Sa Regele Belgienilor, pe:
    Baronul J. Ch. Snoy et d'Oppuers, Secretar General în Ministerul Afacerilor Economice, Preşedintele delegaţiei belgiene la Conferinţa interguvernamentală;

    Preşedintele Republicii Federale Germania, pe:
    Prof. dr. Carl Friedrich Ophuls, ambasador al Republicii Federale Germania, Preşedintele delegaţiei germane la Conferinţa interguvernamentală,

    Preşedintele Republicii Franceze, pe:
    dl. Robert Marjolin, profesor titular al facultăţilor de drept, Vicepreşedintele delegaţiei franceze la Conferinţa interguvernamentală,

    Preşedintele Republicii Italiene, pe:
    dl. V. Badini Confalonieri, Subsecretar de stat pentru afaceri externe, Preşedintele delegaţiei italiene la Conferinţa interguvernamentală,

    Alteţa Sa Regală Marea Ducesă de Luxemburg, pe:
    dl. Lambert Schaus, ambasador al Marelui Ducat al Luxemburgului, Preşedintele delegaţiei luxemburgheze la Conferinţa interguvernamentală,

    Maiestatea Sa Regina Ţărilor de Jos, pe:
    dl. J. Linthorst Homan, conducător al delegaţiei olandeze la Conferinţa interguvernamentală,

    CARE, după ce au făcut schimb de depline puteri, recunoscute ca fiind sub formă valabilă şi în forma cuvenită,
    CONVIN asupra dispoziţiilor care urmează şi care sunt anexate Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

    CAP. 1
    Patrimoniul, fondurile fixe, activele şi operaţiunile Comunităţii

    ART. 1
    Spaţiile şi clădirile Comunităţii sunt inviolabile. Acestea sunt exceptate de la percheziţie, rechiziţie, confiscare sau expropriere. Patrimoniul şi activele Comunităţii nu pot face obiectul nici unei măsuri administrative sau judiciare de constrângere fără autorizaţie din partea Curţii de Justiţie.
    ART. 2
    Arhivele Comunităţii sunt inviolabile.
    ART. 3
    Comunitatea, activele sale, veniturile şi alte bunuri sunt scutite de orice impozit direct.
    Guvernele statelor membre iau, ori de câte ori este posibil, măsuri adecvate în vederea anulării sau rambursării sumei reprezentând impozitele indirecte şi taxele pe vânzări care intră în preţul bunurilor fixe şi mobile în cazul în care Comunitatea, pentru uz oficial, face achiziţii importante al căror preţ cuprinde impuneri şi taxe de această natură. Totuşi, aplicarea acestor măsuri nu trebuie să aibă drept efect denaturarea concurenţei în cadrul Comunităţii.
    Nu se acordă nici o scutire cu privire la impozitele, taxele şi impunerile care nu constituie decât simpla remunerare a serviciilor de utilitate generală.
    ART. 4
    Comunitatea este scutită de orice taxe vamale, interdicţii şi restricţii cu privire la importul şi exportul articolelor destinate uzului său oficial; articolele astfel importate nu vor fi cedate contra cost sau gratuit pe teritoriul ţării în care sunt introduse decât dacă condiţiile sunt permise de guvernul acelei ţări.
    Comunitatea este în egală măsură scutită de orice taxe vamale, interdicţii şi restricţii cu privire la importul şi exportul publicaţiilor sale.

    CAP. 2
    Comunicarea şi permisele de liberă trecere

    ART. 5
    Pentru comunicările oficiale şi transmiterea tuturor documentelor aferente, instituţiile Comunităţii beneficiază, pe teritoriul fiecărui stat membru, de regimul acordat de către statul respectiv misiunilor diplomatice.
    Corespondenţa, precum şi celelalte informaţii oficiale ale instituţiilor Comunităţii nu pot fi cenzurate.
    ART. 6
    Permisele de liberă trecere, a căror formă este stabilită de Consiliu şi care sunt recunoscute de către autorităţile statelor membre ca documente valabile de călătorie, sunt eliberate pentru membrii şi agenţii instituţiilor Comunităţii de către preşedinţii acestora. Aceste permise de liberă trecere sunt eliberate funcţionarilor şi agenţilor în condiţiile stabilite prin statutul prevăzut la articolul 186 din tratat.
    Comisia poate încheia acorduri în vederea recunoaşterii acestor permise de liberă trecere ca documente valabile de călătorie pe teritoriile unor state terţe.

    CAP. 3
    Membrii Adunării

    ART. 7
    Nu se impun nici un fel de restricţii administrative sau de altă natură în privinţa liberei circulaţii a membrilor Adunării spre locul de desfăşurare a reuniunii Adunării sau la întoarcere.
    Membrii Adunării beneficiază în privinţa formalităţilor vamale şi a controlului valutar:
    a) din partea propriului guvern, de aceleaşi facilităţi precum cele recunoscute înalţilor funcţionari aflaţi în străinătate în misiune oficială temporară;
    b) din partea guvernelor celorlalte state membre, de aceleaşi facilităţi precum cele recunoscute reprezentanţilor guvernelor străine în misiune oficială temporară.
    ART. 8
    Membrii Adunării nu pot fi cercetaţi, reţinuţi sau urmăriţi datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcţiilor lor.
    ART. 9
    Pe durata sesiunilor Adunării, membrii acesteia beneficiază:
    a) pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor parlamentului propriei ţări;
    b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenţie sau urmărire penală.
    Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Adunării, cât şi la întoarcere.
    Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict şi nici nu poate constitui o piedică pentru Adunare de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

    CAP. 4
    Reprezentanţii statelor membre care participă la lucrările instituţiilor Comunităţii

    ART. 10
    Reprezentanţii statelor membre care participă la lucrările instituţiilor Comunităţii, consilierii acestora şi experţii tehnici beneficiază, pe perioada exercitării funcţiilor lor, a călătoriei spre locul de desfăşurare a reuniunii şi retur, de privilegiile, imunităţile sau facilităţile obişnuite.
    Prezentul articol se aplică în egală măsură membrilor organelor consultative ale Comunităţii.

    CAP. 5
    Funcţionarii şi agenţii Comunităţii

    ART. 11
    Pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre şi indiferent de cetăţenia lor, funcţionarii şi agenţii Comunităţii menţionaţi la articolul 186 din tratat:
    a) beneficiază, în temeiul dispoziţiilor articolelor 152 şi 188 din tratat, de imunitate de jurisdicţie pentru actele comise de aceştia, inclusiv afirmaţiile scrise sau verbale în calitatea lor oficială; aceştia beneficiază de imunitate şi după încetarea funcţiilor lor;
    b) nu sunt supuşi, nici ei şi nici soţii/soţiile sau membrii de familie aflaţi în întreţinerea lor, dispoziţiilor privind limitarea imigraţiei şi formalităţilor de înregistrare pentru străini;
    c) beneficiază, cu privire la reglementările monetare sau de schimb, de facilităţile recunoscute în mod obişnuit funcţionarilor organizaţiilor internaţionale;
    d) beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, din ţara în care au avut ultima reşedinţă sau din ţara de origine, mobilierul şi bunurile personale cu ocazia numirii în funcţie în ţara respectivă şi de dreptul de a-şi reexporta, fără taxe vamale, mobilierul şi bunurile personale la încheierea misiunii în ţara de destinaţie, sub rezerva ca guvernul ţării de destinaţie să considere aceste condiţii, fie într-un caz, fie în celălalt, ca fiind necesare;
    e) beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, automobilele personale, achiziţionate din ţara unde au avut ultima reşedinţă sau din ţara lor de origine în condiţiile pieţei interne din ţara de destinaţie şi de a le reexporta, fără taxe vamale, sub rezerva potrivit căreia, guvernul ţării de destinaţie consideră aceste condiţii, fie într-un caz fie în celălalt, ca fiind necesare.
    ART. 12
    În condiţiile şi respectând procedura stabilite de către Consiliu cu privire la propunerile formulate de Comisie în termen de un an de la intrarea în vigoare a tratatului, toate indemnizaţiile, salariile şi retribuţiile plătite de Comunitate funcţionarilor acesteia sunt impozitate.
    Sunt scutite de impozitarea naţională indemnizaţiile, salariile şi retribuţiile plătite de Comunitate propriilor funcţionari şi agenţi.
    ART. 13
    În vederea aplicării impozitelor pe venituri şi averi, a drepturilor de succesiune, precum şi a convenţiilor, în scopul evitării dublei impuneri convenite între statele membre ale Comunităţii, funcţionarii şi agenţii Comunităţii care, din motive exclusiv legate de exercitarea funcţiilor în serviciul Comunităţii, îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unei ţări membre, alta decât ţara de domiciliu fiscal la data intrării în serviciul Comunităţii, sunt consideraţi atât în ţara de reşedinţă, cât şi în cea de domiciliu ca şi cum şi-ar fi păstrat domiciliul în ţara lor de origine, dacă aceasta din urmă este membră a Comunităţii. Această convenţie se aplică în egală măsură asupra soţilor/soţiilor, în măsura în care aceştia/acestea nu desfăşoară activităţi profesionale proprii, precum şi asupra copiilor care, conform prevederilor acestui articol, fac parte din categoria persoanelor aflate în grija şi întreţinerea acestora.
    Bunurile mobile aparţinând persoanelor menţionate în paragraful anterior şi care se află pe teritoriul statului de reşedinţă provizorie sunt scutite de impozit la succesiune în acest stat; pentru stabilirea impozitării, bunurile mobile se consideră ca aflându-se în statul de domiciliu fiscal, sub rezerva drepturilor statelor terţe şi a aplicării eventuale a dispoziţiilor şi convenţiilor internaţionale referitoare la dubla impunere.
    Domiciliile dobândite numai în scopul exercitării de funcţii în serviciul altor organizaţii internaţionale nu sunt avute în vedere în aplicarea dispoziţiilor prezentului articol.
    ART. 14
    Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei formulată în termen de un an de la data intrării în vigoare a tratatului, stabileşte regimul prestaţiilor sociale aplicabile funcţionarilor şi agenţilor Comunităţii.
    ART. 15
    Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei şi după consultarea celorlalte instituţii interesate, stabileşte categoriile de funcţionari şi agenţi ai Comunităţii cărora li se aplică, total sau parţial, dispoziţiile articolelor 11, 12 paragraful doi şi 13.
    Numele, poziţiile şi adresele funcţionarilor care fac parte din aceste categorii sunt comunicate periodic guvernelor statelor membre.

    CAP. 6
    Privilegiile şi imunităţile misiunilor de pe lângă Comunitate

    ART. 16
    Statul membru pe teritoriul căruia se află sediul Comunităţii acordă misiunilor statelor terţe acreditate pe lângă Comunitate imunităţile diplomatice obişnuite.

    CAP. 7
    Dispoziţii generale

    ART. 17
    Privilegiile, imunităţile şi facilităţile sunt acordate funcţionarilor şi agenţilor Comunităţii exclusiv în interesul acesteia din urmă.
    Fiecare instituţie a Comunităţii are libertatea de a ridica imunitatea acordată unui funcţionar sau agent în toate cazurile în care apreciază că, ridicarea acestei imunităţii nu contravine intereselor Comunităţii.
    ART. 18
    În aplicarea prezentului protocol, instituţiile Comunităţii acţionează de comun acord cu autorităţile responsabile ale statelor membre interesate.
    ART. 19
    Articolele 11 - 14 şi articolul 17 se aplică membrilor Comisiei.
    ART. 20
    Articolele 11 - 14 şi articolul 17 se aplică judecătorilor, avocaţilor generali, grefierului şi raportorilor adjuncţi ai Curţii de Justiţie, fără să aducă atingere dispoziţiilor articolului 3 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie referitor la imunitatea de jurisdicţie a judecătorilor şi avocaţilor generali.

    DREPT CARE, subsemnaţii plenipotenţiari au semnat prezentul protocol.

    ÎNCHEIAT la Bruxelles la şaptesprezece aprilie una mie nouă sute cincizeci şi şapte.

    J. Ch. Snoy et d'Oppuers
    C. F. Ophuls
    Robert Marjolin
    Vittorio Badini
    Lambert Schaus
    J. Linthorst Homan

                         ------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016