────────── Aprobată prin HOTĂRÂREA GUVERNULUI nr. 358 din 30 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 520 din 26 iunie 2019.────────── CUPRINS Listă de abrevieri INTRODUCERE CAPITOLUL I - ECOTURISMUL - FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL 1.1. Turismul durabil - definiţii şi concepţii 1.2. Ecoturismul - model de valorificare durabilă a resurselor turistice 1.2.1. Clarificări conceptuale cu privire la ecoturism 1.2.2. Tendinţe ale pieţei ecoturismului 1.2.3. Profilul ecoturistului CAPITOLUL II - EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL ECOTURISMULUI 2.1. Organizaţii internaţionale ce acţionează în sfera ecoturismului 2.2. Asociaţii şi organizaţii de ecoturism 2.3. Valorificarea resurselor ecoturistice la nivel mondial CAPITOLUL III - ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA - SITUAŢIA ACTUALĂ 3.1. Resurse ecoturistice în România 3.2. Infrastructura turistică şi tehnică 3.3. Programe ecoturistice 3.4. Circulaţia turistică 3.5. Iniţiative pentru dezvoltarea ecoturismului în România 3.5.1. Iniţiative la nivel naţional 3.5.2. Exemple de bune practici implementate la nivel local 3.6. Factori cu potenţial de implicare în dezvoltarea ecoturismului în România 3.7. Posibilităţi de finanţare 3.8. Analiza SWOT CAPITOLUL IV - VIZIUNE ŞI OBIECTIVE CONCLUZII ANEXE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ Listă de abrevieri AAANP - Asociaţia Administraţiilor de Arii Naturale Protejate AER - Asociaţia de Ecoturism din România AGMR - Asociaţia Ghizilor Montani din România ANANP - Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate ANAT - Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România ANT - Autoritatea Naţională pentru Turism ANTREC - Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural APL - Administraţii Publice Locale ARR - Asociaţia Rangerilor din România EEN - European Ecotourism Network (Reţeaua Europeană de Ecoturism) EETLS - Standardul European de Certificare în Ecoturism ESIF - Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii ETC - Comisia Europeană a Turismului FC - Fondul de Coeziune FEADR - Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală FEDR - Fondul European de Dezvoltare Regională FEPAM - Fondul European pentru Pescuit şi Afaceri Maritime FSE - Fondul Social European GAL - Grup de Acţiune Locală GEF - Fondul Global de Mediu GSTC - Criteriile Globale de Turism Durabil/Consiliul Global de Turism Durabil HG - Hotărâre de Guvern IMM - Întreprinderi Mici şi Mijlocii INCDT - Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale MAP - Ministerul Apelor şi Pădurilor MCIN - Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale MEN - Ministerul Educaţiei Naţionale MM - Ministerul Mediului MMACA - Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat MMJS - Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale MT - Ministerul Turismului OMT - Organizaţia Mondială a Turismului ONG - Organizaţie Neguvernamentală ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite OUG - Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului PNDR - Programul Naţional de Dezvoltare Rurală POC - Programul Operaţional Competitivitate POCU - Programul Operaţional Capital Uman POR - Programul Operaţional Regional POS - Programul Operaţional Sectorial PUG - Plan Urbanistic General RNP - Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA SCI - Situri de Importanţă Comunitară SDL - Strategia de Dezvoltare Locală SPA - Arii de Protecţie Specială Avifaunistică TIC - Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor TIES - Societatea Internaţională de Ecoturism UICN - Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii UNDP - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare UNEP - Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu USAID - Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională WTTC - Consiliul Mondial pentru Turism şi Călătorii WWF - Fondul Mondial pentru Natură INTRODUCERE Cadrul general Aplicarea principiilor actuale de dezvoltare a turismului durabil în ariile naturale protejate şi în zonele adiacente acestora a condus la apariţia ecoturismului ca formă distinctă de turism, menită să respecte integritatea peisajelor naturale, a biodiversităţii ecologice, în concordanţă cu cerinţele anumitor segmente de turişti, care doresc să îşi petreacă vacanţa în natură şi totodată să creeze posibilităţi de dezvoltare locală a comunităţilor. Cu cât aceste resurse sunt mai variate şi mai complexe, dar mai ales nealterate de activităţile antropice, cu atât interesul turistic pentru ele este mai mare, iar activităţile turistice pe care le generează sunt mai valoroase şi mai atractive, răspunzând multor motivaţii turistice. În ciuda faptului că ţara noastră deţine un patrimoniu ecoturistic deosebit, cu potenţial mare de valorificare, ecoturismul este un segment confruntat cu numeroase probleme, cum ar fi: slaba cooperare la nivel local, promovarea modestă la nivel naţional şi internaţional, slaba dezvoltare a infrastructurii specifice ecoturismului, migraţia forţei de muncă, numărul redus al celor cu o bună pregătire în domeniu, un cadru legal ce nu răspunde suficient nevoilor din domeniul serviciilor locale etc. Strategia şi-a propus să prezinte stadiul actual de dezvoltare al acestei forme de turism la nivel naţional şi să vină cu un set de direcţii care să orienteze eforturile de valorificare prin ecoturism al unor zone în care natura şi cultura locală ocupă un loc central, în concordanţă cu cerinţele impuse de legislaţia naţională, precum şi de convenţiile internaţionale la care România a aderat. Scopul strategiei este de a promova ecoturismul, ca formă principală de turism în cadrul acestor destinaţii şi creşterea rolului pe care ecoturismul îl joacă în dezvoltarea economică a acestor areale şi în prosperitatea populaţiei locale. Necesitatea elaborării strategiei de ecoturism Ariile naturale protejate deţin atuuri importante pentru dezvoltarea activităţilor recreative, activităţi care pot aduce avantaje importante, atât celor care le administrează, cât şi comunităţilor locale. Deşi este destul de greu de măsurat, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt greu de observat pe termen scurt, turismul este unul dintre puţinele sectoare economice prin care se poate realiza dezvoltarea durabilă a acestor zone. Contribuţia pe care această formă de turism o poate avea la nivelul comunităţilor locale este unanim acceptată la nivel mondial. Prin rezoluţia ONU din data de 21 decembrie 2012, "Promovarea ecoturismului pentru eradicarea sărăciei şi protecţia mediului", se solicită membrilor să adopte politici care să promoveze ecoturismul, subliniind "impactul pozitiv asupra generării de venituri, creării de locuri de muncă şi educaţiei, şi, astfel, pentru lupta împotriva sărăciei". Rezoluţia recunoaşte în continuare că "ecoturismul creează oportunităţi semnificative pentru conservarea, protecţia şi utilizarea durabilă a biodiversităţii şi a ariilor naturale prin încurajarea deopotrivă a comunităţilor gazdă şi a turiştilor pentru conservarea şi respectarea patrimoniului natural şi cultural".*1) *1) UNEP, Green Economy and Trade. Trends, Challenges and Opportunities, 2013, pag. 275 (http://www.unep.org/greeneconomy/Portals/88/GETReport/pdf/FullReport.pdf) Dezvoltarea activităţilor ecoturistice în cadrul comunităţilor locale şi în cadrul ariilor naturale protejate implică o serie de beneficii socio-economice*2), respectiv: *2) G. Manea, Zone şi arii protejate şi valorificarea lor în turism, Universitatea Bucureşti, 2000 ● generează apariţia locurilor de muncă pe plan local (direct în sectorul turistic sau în sectoarele conexe). Prin creşterea veniturilor şi a standardelor de viaţă pentru populaţia locală, generaţiile tinere sunt încurajate să rămână în cadrul comunităţii; ● stimulează economia locală prin dezvoltarea infrastructurii şi a serviciilor turistice (servicii de cazare, alimentaţie, transport, facilităţi recreative, produse meşteşugăreşti şi servicii de ghidaj, suveniruri); ● stimulează economia rurală prin crearea sau creşterea cererii de produse agricole necesare asigurării serviciilor turistice; ● impulsionează dezvoltarea infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egală măsură şi populaţiei locale; ● stimulează dezvoltarea regiunilor periferice prin inserţii de capital; ● stimulează îmbunătăţirea relaţiilor interculturale dintr-o regiune. Adesea turiştii caută să cunoască tradiţiile şi obiceiurile specifice unei regiuni etnografice, iar comunitatea gazdă este astfel stimulată să revigoreze tradiţiile populare; ● în condiţiile unei dezvoltări normale, turismul poate duce la autofinanţarea mecanismelor dezvoltării de care pot beneficia administratorii ariilor naturale protejate ca instrument pentru conservarea acestora; ● sprijină activităţile de conservare, prin convingerea guvernelor şi a publicului asupra importanţei arealelor naturale. În cadrul proiectului PNUD-GEF "Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii protejate din Carpaţi" a fost calculat impactul potenţial pe care turismul îl poate avea pentru cinci parcuri analizate în cadrul proiectului pilot (Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Natural Vânători Neamţ, Parcul Natural Apuseni şi Parcul Natural Munţii Maramureşului). Conform acestei analize, valoarea activităţilor turistice şi recreative este estimată la puţin peste 109,5 milioane de euro la nivelul anului 2010. De asemenea, ţinând cont de efectul multiplicator, se apreciază că turismul din cadrul ariilor naturale protejate pilot poate genera 365 de milioane de euro anual (sau 0,3% din PIB) şi poate crea în jur de 37.100 de locuri de muncă echivalente cu normă întreagă. În plus, printr-o gestionare durabilă, cele cinci arii naturale protejate pilot au potenţialul de a genera peste 2,6 miliarde de euro în următorii 25 de ani.*3) *3) UNDP, RNP Romsilva, WWF, Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România (http://undp.ro/libraries/projects/Evaluarea_contribuţiei_ecosistemelor_din_ariile_protejate_ la_dezvoltarea_economica_si_bunăstarea_umana_in_România.pdf) Un alt argument în favoarea dezvoltării acestei forme de turism este oferit de statisticile realizate de Asociaţia de Ecoturism din România (AER). Conform acestor date, impactul economic produs de programele de ecoturism derulate de operatorii turistici membri AER în ţara noastră este în creştere evidentă de la aproximativ 1,6 milioane euro în 2008, la 3 milioane euro în 2014, la peste 5 milioane în 2017. Această creştere este generată de mărirea numărului de membri AER ce derulează programe de ecoturism, dar şi de creşterea volumului de turişti pe programele ecoturistice. Dar ceea ce este remarcabil este faptul că impactul la nivel local este cu mult peste media turismului clasic. În cazul membrilor AER, peste 50% din cheltuielile efectuate de turişti rămân în zona de desfăşurare a programului turistic, preponderent în zona rurală. Având în vedere faptul că datele de mai sus se referă la un număr redus de operatori economici, membri AER (22 tur-operatori şi 12 pensiuni turistice în 2017), destul de concentraţi din punct de vedere teritorial, se poate deduce potenţialul imens pe care îl are România în dezvoltarea ecoturismului. Deşi iniţial industria turistică a fost considerată ca o activitate cu impact mai redus asupra mediului, în realitate multe destinaţii turistice de prim rang au suferit numeroase degradări. Dorinţa unor câştiguri ridicate, supraexploatarea resurselor naturale şi culturale, creează riscul unei dezvoltări haotice în cadrul acestor areale sensibile, determinând numeroase probleme, cum ar fi: creşterea densităţii clădirilor, solicitarea excesivă de către vizitatori a unor obiective turistice, zgomotul, poluarea atmosferică, suprasolicitarea reţelelor de alimentare cu apă, canalizare, lipsa unor măsuri eficiente de protecţie etc., pericole care pot afecta valoarea turistică a arealului, restrângerea calitativă şi cantitativă a resurselor disponibile şi chiar dispariţia obiectivelor turistice. Acest lucru aduce prejudicii importante mediului şi determină pierderi destinaţiei turistice şi a posibilităţilor viitoare de dezvoltare. În contextul în care ecoturismul este o formă de turism de nişă, dar totuşi deosebit de dinamică, ţinând cont de reglementările privind protecţia mediului adoptate în ţara noastră, de beneficiile economice, sociale şi culturale pe care turismul le poate aduce comunităţilor locale, dar şi de efectele negative pe care o dezvoltare haotică, necontrolată a turismului le poate genera, s-a pus din ce în ce mai des problema realizării unei strategii de dezvoltare a ecoturismului, strategie ce ar trebui să fie în strânsă corelaţie cu strategia de dezvoltare a turismului la nivel naţional (Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional), cu strategiile de dezvoltare a turismului la nivel local şi cu Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă. Figura nr. 1. - Locul şi importanţa strategiei de dezvoltare a ecoturismului (a se vedea imaginea asociată) Odată recunoscută importanţa acestui sector pentru protejarea şi conservarea patrimoniului natural şi cultural, pentru dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor locale din zonele rurale naturale şi pentru creşterea experienţei turistice, ar trebui depuse toate eforturile pentru valorificarea eficientă a bogatului patrimoniu de care dispune ţara noastră. Acest lucru a fost conştientizat la nivel guvernamental şi încă din 2003 au început să se facă paşi importanţi în recunoaşterea acestei forme de turism şi în realizarea unei strategii în acest domeniu: - în H.G. nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, se stabileşte necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare a ecoturismului în ariile protejate, în conformitate cu principiile de conservare a biodiversităţii şi de utilizare durabilă a resurselor naturale; – în 2004 Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului a realizat ghidul "Strategia de ecoturism a României", un prim pas în vederea realizării unei viitoare strategii; – în 2005, la iniţiativa Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, un consultant OMT (Ghislain Dubois) a realizat un raport de asistenţă tehnică pentru elaborarea strategiei de ecoturism (Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of România); – în cadrul Strategiei de dezvoltare a turismului din România pentru perioada 2007-2013, realizată de Autoritatea Naţională pentru Turism în 2006, ecoturismului îi este rezervat un spaţiu distinct, alături de alte forme de turism cum ar fi turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, turismul cultural, turismul de congrese şi evenimente, turismul rural şi turismul religios; – unul dintre obiectivele Master Planului pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026 este sprijinirea dezvoltării ecoturismului din Delta Dunării, a parcurilor naţionale, a rezervaţiilor şi a zonelor rurale. – în anul 2009 a fost realizată o primă "Strategie naţională de dezvoltare a ecoturismului în România. – în perioada 2010-2018, Autoritatea Naţională pentru Turism/Ministerul Turismului a realizat o serie de activităţi prevăzute în strategie, printre care: crearea Grupului interministerial de lucru pentru dezvoltarea ecoturismului în România (creat prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului nr. 56 din 14.01.2011), realizarea unor materiale promoţionale, realizarea setului de criterii şi a indicatorilor de evaluare pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice din România, organizarea unor seminarii în ţară pentru promovarea conceptelor de ecoturism şi destinaţie ecoturistică, crearea comisiei pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice din România, evaluarea şi desemnarea primelor destinaţii ecoturistice din România. Dezvoltarea strategiei În primă fază, strategia de dezvoltare a ecoturismului a fost realizată într-o perioadă de 5 luni (iunie - noiembrie 2009) de către Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism în urma procesului de achiziţie publică iniţiat de Ministerul Turismului. La lansarea acestui proiect a fost realizată o întâlnire la sediul Ministerului Turismului, în data de 16.07.2009, la care au participat reprezentanţi ai Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, ai Ministerului Turismului, precum şi personalităţi cu experienţă sau interesate de dezvoltarea acestui domeniu, în cadrul căreia s-au dezbătut principalele probleme ce ar trebui abordate în cadrul acestei lucrări. Realizarea acestei lucrări s-a axat pe o bogată documentaţie bibliografică, pe datele şi informaţiile cele mai recente în domeniul ariilor protejate în România şi în lume, coroborate cu o serie de date concrete obţinute din teren, din discuţii cu factorii direct implicaţi. De asemenea, pe tot parcursul realizării acestei lucrări, colectivul de elaborare a beneficiat consultanţa oferită de un comitet de lucru format din reprezentanţi ai Ministerului Turismului, Ministerului Mediului, Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Academiei de Studii Economice (Catedra de Turism-Servicii), RNP ROMSILVA (Serviciul Arii Protejate), Asociaţiei de Ecoturism din România (AER), Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România (ANAT), cu care s-au organizat întâlniri periodice. În cadrul procesului de actualizare a strategiei, reprezentanţii INCDT au participat la mai multe întâlniri în care s-au discutat probleme cu care se confruntă acest domeniu, dar au fost organizate şi întâlniri şi s-a purtat corespondenţă cu factori interesaţi. Structura strategiei O asemenea strategie are drept finalitate crearea unei corespondenţe funcţionale între premisele reale ale turismului românesc în spaţii naturale deosebite, cerinţele de protecţie a mediului şi tendinţele actuale ale pieţei turistice şi ecoturistice internaţionale. În vederea atingerii acestui deziderat şi orientarea lui către o direcţie durabilă, trebuie dezvoltate mecanisme de finanţare şi programe de conservare a biodiversităţii, revizuirea instrumentelor legislative care au ca temă acest domeniu, conştientizarea în rândul factorilor implicaţi, educarea la nivel local cu scopul orientării către principiile unei gândiri durabile, întărirea capacităţii instituţionale în vederea implementării legislaţiei de mediu. Ecoturismul trebuie să promoveze principiile dezvoltării durabile, care să permită localnicilor şi furnizorilor de servicii de ecoturism să menţină standarde ridicate de viaţă. În general, din structura unei strategii nu lipsesc aspecte majore, cum ar fi: analiza situaţiei existente, formularea viziunii şi definirea obiectivelor şi priorităţilor de dezvoltare. Analiza situaţiei existente stabileşte pentru ecoturism relaţia cauză-efect şi are la bază identificarea problemelor majore cu care se confruntă această formă de turism. Se realizează prin strângerea de date de la stakeholderi, discuţii directe, rapoarte, statistici, studii existente. În determinarea principalelor aspecte actuale ce definesc ecoturismul s-a considerat că aplicarea analizei SWOT pentru a integra toate planurile menţionate anterior este cea mai oportună. Viziunea reprezintă o formă împărtăşită a identităţii şi a valorilor comune, pe baza căreia să poată fi formulate obiective strategice de dezvoltare. Acest deziderat reprezintă un concept strategic de dezvoltare, ce cuprinde aspecte spaţiale şi ne-spaţiale, calitative şi cantitative ale dezvoltării. Formularea viziunii de dezvoltare este rezultatul unui proces participativ, care implică factorii de decizie. Obiectivele reprezintă componenta operaţională a strategiei care se formulează, pornind de la viziune prin prisma rezultatelor analizei situaţiei existente. Acestea reprezintă nivelurile de performanţă identificate şi care se doresc a fi realizate pe domenii precum: Cadrul instituţional şi asociativ, Infrastructură turistică şi amenajarea teritoriului, Educaţie şi conştientizare, Dezvoltarea resurselor umane, Dezvoltarea afacerilor şi dezvoltare locală, Conservarea şi protejarea naturii, Marketing şi promovare. CAP. I ECOTURISMUL - FORMĂ PRINCIPALĂ DE MANIFESTARE A TURISMULUI DURABIL 1.1. Turismul durabil - definiţii şi concepţii Aplicarea teoriei dezvoltării durabile în turism este un demers mai recent care a fost unanim acceptat de mai toate organizaţiile internaţionale şi naţionale. Încă din 1991 conceptul de turism durabil a fost definit de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, Fondul Mondial pentru Natură, Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale: "dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare". Conform OMT, "dezvoltarea turismului durabil satisface necesităţile turiştilor prezenţi şi ale regiunilor-gazdă, în acelaşi timp cu protejarea şi creşterea şanselor şi oportunităţilor pentru viitor. El este văzut ca o modalitate de management a tuturor resurselor, astfel încât nevoile economice, sociale şi estetice să fie pe deplin satisfăcute, menţinând integritatea culturală, dimensiunile ecologice esenţiale, diversitatea biologică şi sistemul de viaţă." Conform aceleiaşi organizaţii, noţiunea de turism durabil are în vedere 3 aspecte importante: ● calitate - turismul durabil impune o experienţă valoroasă pentru vizitatori, îmbunătăţind în acelaşi timp calitatea vieţii comunităţii gazdă, identitatea sa culturală, reducerea sărăciei, şi protejarea mediului; ● continuitate - turismul durabil asigură exploatarea optimă, continuitatea resurselor naturale pe care se bazează şi păstrarea culturii comunităţii gazdă, cu experienţe satisfăcătoare pentru vizitatori; ● echilibru - turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului şi comunităţii locale, cu beneficii economico-sociale, distribuite corect, tuturor actorilor implicaţi. Turismul durabil acoperă toate formele şi activităţile din industria ospitalităţii, incluzând turismul convenţional de masă, turismul cultural, montan, de litoral, balnear, de afaceri, rural etc. Dezvoltarea durabilă în turism este o necesitate, iar legătura între turism şi mediu este mult mai puternică decât în cazul altor industrii. De multe ori turismul a creat efecte economice, sociale sau ecologice negative, iar contracararea acestora nu se poate realiza decât printr-un management profesional, care să atragă în procesul decizional toţi factorii implicaţi în dezvoltarea turismului. Colaborarea dintre autorităţi (care dispun de instrumente legislative, economice, sociale), agenţi economici (care iniţiază proiecte de amenajare şi servicii turistice), cei ce militează pentru protecţia mediului şi păstrarea moştenirii culturale, prestatori locali de servicii turistice, turoperatori şi agenţii de turism şi, nu în ultimul rând, turişti, ca beneficiari, este absolut necesară pentru dezvoltarea durabilă a turismului. 1.2. Ecoturismul - model de valorificare durabilă a resurselor turistice În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendinţa dezvoltării industriei turismului, prin întoarcerea sa către natură şi valorile culturale autentice. Ecoturismul reprezintă cea mai valoroasa formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului şi pune accent pe educaţia turiştilor în ceea ce priveşte protejarea şi conservarea mediului. 1.2.1. Clarificări conceptuale cu privire la ecoturism În prezent nu există o definiţie unanim abordată, dar există definiţii agreate şi predominant acceptate, adoptate şi utilizate. Societatea Internaţională de Ecoturism (1990), cea mai prestigioasă organizaţie internaţională din domeniu, defineşte ecoturismul ca: acea călătorie responsabilă spre o zonă naturală care contribuie atât la conservarea patrimoniului natural cât şi la bunăstarea populaţiei locale. În definiţia propusă de către IUCN, ecoturismul este văzut ca: o călătorie cu respect faţă de mediu şi vizitarea ariilor naturale "neatinse", cu scopul de a admira natura şi de a se simţi bine. Prin intermediul ecoturismului se promovează conservarea naturii, un impact negativ redus produs de către vizitatori şi implicarea populaţiei locale în scopuri socio-economice benefice. Conform OMT*4), ecoturismul poate fi definit ca: forma de turism care întruneşte următoarele caracteristici: *4) UNEP, Green Economy and Trade. Trends, Challenges and Opportunities, 2013, pag 276 (http://www.unep.org/greeneconomy/Portals/88/GETReport/pdf/FullReport.pdf) ● principala motivaţie a turiştilor este observarea şi aprecierea naturii şi a culturii tradiţionale dominante în ariile naturale. ● include activităţi de educare şi interpretare. ● de regulă, dar nu exclusiv, se adresează unor grupuri mici organizate de tur operatorii locali sau de afaceri mici de profil din zonă. ● minimizează impactul negativ asupra mediului natural şi socio-cultural. ● sprijină protecţia ariilor naturale prin: - generarea de beneficii economice pentru comunităţile locale, organizaţiile şi autorităţile care susţin conservarea naturii; – crearea de locuri de muncă alternative şi oportunităţi de venituri pentru comunităţile locale; – creşterea gradului de conştientizare cu privire la necesitatea conservării valorilor naturale şi culturale, atât în rândul localnicilor cât şi a turiştilor. După un proces de anvergură în care s-au implicat nume academice sonore la nivel internaţional (Hawkins, 1994; Carter & Lowman, 1994; Goodwin, 1996; Liddle, 1997; Dowling, 1997, 1998; Fennell, 1998, 1999; Wearing & Neil, 1999; Honey, 1999) precum şi Organizaţia Mondială a Turismului (1999), ecoturismul a beneficiat de un mod de definire unanim acceptat (Declaraţia de la Quebec, UNEP/OMT, 2002). În concordanţă cu aceasta*5), ecoturismul este o formă de turism care respectă principiile turismului durabil referitoare la impactul economic, social şi de mediu, dar cuprinde şi o serie de principii specifice, care îl diferenţiază: *5) http://www.gdrc.org/uem/eco-tour/quebec-declaration.pdf conexiuni destul de strânse între ecoturism şi turismul rural. În ultimii ani la nivel european a început să se acorde o mai mare importanţă peisajelor naturale, ca suport pentru biodiversitate şi ecoturism. ● ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural şi cultural; ● ecoturismul include comunităţile locale în activităţile de planificare, dezvoltare şi operare şi contribuie la bunăstarea lor; ● ecoturismul implică interpretarea patrimoniului natural şi cultural al destinaţiei pentru vizitatori; ● ecoturismul este destinat, în special, vizitatorilor individuali, dar şi grupurilor organizate de mici dimensiuni. Ecoturismul este privit din perspective diferite pe zone geografice. Astfel, dacă în America de Nord ecoturismul se dezvoltă în ariile naturale virgine, în care intervenţia omului este redusă la minim, în Europa, unde peisajul natural este în general legat de prezenţa umană şi de comunitatea locală, există conexiuni destul de strânse între ecoturism şi turismul rural. În ultimii ani la nivel european a început să se acorde o mai mare importanţă peisajelor naturale, ca suport pentru biodiversitate şi ecoturism. În România, ecoturismul are o recunoaştere largă - la nivel guvernamental, în sectorul privat şi la nivelul publicului. Ecoturismul este recunoscut ca fiind specific zonelor rurale din cadrul comunităţilor care au o tradiţie în activităţile agricole, şi acoperă atât accesul la flora şi fauna din zonă, cât şi la obiceiurile sociale şi stilul de viaţă al oamenilor din zonele vizitate*6). *6) Master Planul pentru dezvoltarea turismului naţional 2007 - 2026, p. 314 O definiţie recunoscută la nivel naţional*7), adoptată după definiţia OMT, este: ecoturismul este o formă de turism în care principalul obiectiv este observarea şi conştientizarea valorii naturii şi a tradiţiilor locale şi care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: *7) definiţia recunoscută de Asociaţia de Ecoturism din România şi adoptată în O.U.G. nr. 195/2005 privind protecţia mediului. a) să contribuie la conservarea şi protecţia naturii; b) să utilizeze resursele umane locale; c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură - conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale; d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural şi socio-cultural. Valorificarea cadrului natural reprezintă una dintre cerinţele fundamentale ale ecoturismului. Acest enunţ lasă de fapt o uşă larg deschisă unei game variate de activităţi, cu condiţia ca acestea să respecte condiţiile enunţate mai sus. Din această perspectivă ecoturismul se interferează cu alte forme de călătorie bazate pe natură. Astfel, în cadrul activităţilor ecoturistice pot fi incluse: - tipuri de activităţi de aventură (de exemplu rafting, canoeing, turism ecvestru pe trasee prestabilite, schi de tură, excursii cu biciclete pe trasee amenajate etc.); – excursii/drumeţii organizate cu ghid; – tururi pentru observarea naturii (floră, faună); – excursii de experimentare a activităţilor de conservare a naturii; – excursii în comunităţile locale (vizitarea de obiective culturale, vizitarea fermelor tradiţionale, vizionarea de manifestări cultural tradiţionale, consumul de produse alimentare tradiţionale, achiziţionarea de produse tradiţionale non alimentare etc.). Activităţile care, deşi se desfăşoară în natură, au un impact negativ evident asupra mediului natural sau socio-cultural (de exemplu activităţile off-road) nu pot fi considerate activităţi ecoturistice. Următoarea figură prezintă locul ecoturismului în cadrul pieţei turismului, acesta apărând ca o subpiaţă a turismului în arii naturale, având în acelaşi timp legături puternice cu turismul cultural şi rural. Figura nr. 2. - Ecoturismul ca segment de piaţă (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Megan Epler Wood, Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability (2002); Eagles P., Internaţional Ecotourism Management (1997) Aplicarea ecoturismului ca model de dezvoltare a turismului şi a principiilor sale are o dublă ţintă: pe de o parte valorificarea integrată a resurselor naturale şi culturale de excepţie, cu îmbunătăţirea calităţii vieţii în comunităţile locale, iar pe de altă parte satisfacerea motivaţiilor şi cerinţelor turiştilor în concordanţă cu conservarea mediului pentru generaţiile viitoare. Dezvoltarea ecoturismului vizează în principal patru planuri: ● economic, prin creşterea gradului de valorificare a resurselor, îndeosebi a celor mai puţin cunoscute, pentru reducerea presiunii asupra celor mai intens exploatate; ● ecologic, prin asigurarea utilizării raţionale a tuturor resurselor, reducerea şi eliminarea deşeurilor, reciclarea lor, asigurarea conservării şi protecţiei mediului, scăderea procesului de sustragere a terenurilor agricole şi forestiere din circuitul agricol şi silvic; ● social, prin sporirea numărului de locuri de muncă, menţinerea unor meserii tradiţionale, atragerea populaţiei în practicarea diferitelor forme de turism; ● cultural, prin valorificarea elementelor de civilizaţie, artă şi cultură deosebite, care exprimă o anume identitate culturală şi dezvoltă spiritul de toleranţă. Prin ecoturism se poate asigura lărgirea spectrului de activităţi economice tradiţionale, fără a le marginaliza sau înlocui, pentru ca economia locală să nu fie subordonată schimbărilor şi influenţelor externe şi interne. Activităţile turistice desfăşurate sub emblema ecoturismului oferă oportunităţi specifice, populaţia locală şi industria turistică fiind nevoite să utilizeze resursele naturale într-o manieră durabilă şi să aprecieze obiectivele naturale şi culturale valoroase. Extrapolând, se poate afirma că ecoturismul presupune o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea zonelor ce dispun de resurse şi condiţii necesare valorificării acestuia, o alternativă sigură pentru integrarea peisajelor naturale şi a biodiversităţii ecologice în activitatea turistică. 1.2.2. Tendinţe ale pieţei ecoturismului Pe parcursul ultimelor şase decenii, turismul a cunoscut o expansiune continuă, cu ritmuri medii de creştere anuală cuprinse între 5 şi 10%, devenind un sector de importanţă majoră, furnizând oportunităţi economice şi de dezvoltare la nivel mondial. Potrivit OMT, sosirile turistice internaţionale la nivel global au crescut de la 25 de milioane în anul 1950, la 278 milioane în 1980, 527 milioane în 1995 şi ajungând în anul 2017 la un total de 1,323 miliarde persoane. De asemenea, încasările din turismul internaţional au crescut de la 2 miliarde USD în anul 1950, la 104 miliarde USD în 1980, 415 miliarde USD în 1995 şi ajungând la 1.340 miliarde USD în 2017.*8) *8) UNWTO Tourism Highlights, 2018 Edition Industria turistică a contribuit cu 8,3 trilioane USD sau cu 10,4% la crearea PIB-ului la nivel mondial în anul 2017. De asemenea, în ultimul an, în sectorul turistic au fost angajaţi (direct sau indirect) aproximativ 313 milioane persoane, iar până în anul 2028 numărul acestora se preconizează să crească până la 414 milioane, iar contribuţia la economia globală să ajungă la 11,7% din PIB*9). *9) WTTC, Travel and Tourism Global Economic Impact and Issues, 2018 În conformitate cu previziunile pe termen lung ale OMT (Tourism Towards 2030), numărul sosirilor internaţionale de turişti pe plan mondial este de aşteptat să crească cu 3,3% pe an în perioada 2010-2030. Se preconizează că până în anul 2020 sosirile internaţionale de turişti vor ajunge la un total de 1,4 miliarde, iar până în anul 2030 la 1,8 miliarde persoane. Turismul nu reprezintă numai o creştere a numărului de turişti, el a arătat că se transformă într-o activitate diversă şi complexă. Cu toate că turismul de masă rămâne forma predominantă, alte activităţi turistice legate de cultură, mediu, educaţie, sănătate etc. au ieşit la iveală. Acestea reflectă preferinţele pentru calitatea mediului şi o formă de recreere mult mai energică şi participativă. Schiul, drumeţia, ciclismul, canoeingul etc. au devenit activităţi tot mai solicitate, satisfăcând nevoia de a fi aproape de natură, făcând mişcare, explorând şi învăţând. Ecoturismul, ca nişă de piaţă în turism, este considerat a fi una dintre cele mai rapide segmente de dezvoltare din industria turismului. Se estimează că interesul pentru ecoturism este în creştere de la 25% la 30% (Hassan, 2000; Jones, 2005; Pforr, 2001; Sharpley, 2006; Wood, 2002), iar acest lucru este posibil datorită preocupărilor continue de protejare a naturii, dar şi datorită creşterii interesului turiştilor pentru experienţe în natură. De asemenea, OMT estimează că ecoturismul, turismul în arii naturale, turismul cultural şi turismul de aventură vor avea creşteri rapide în următoarele două decenii şi se apreciază că cheltuielile pentru produse ecoturistice vor creşte în viitor cu cu ritmuri mai mari decât cele ale industriei turismului în ansamblul său.*10) Conform unor estimări ale Societăţii Internaţionale de Ecoturism (TIES), ecoturismul ar putea creşte în următorii şase ani la circa 25% din piaţa globală de călătorii, iar veniturile ar putea ajunge la 470 miliarde USD pe an.*11) *10) Tourism in the Green Economy: Background Report. (2012). UNWTO: Madrid, Spain and UNEP: Nairobi, Kenya. (http://www.unep.org/greeneconomy/Portals/88/documents/ger/ger_final_dec_2011/Tourism%20in%20the%20green_econom y%20unwto_unep.pdf) *11) Center for Responsible Travel CREST, The Case for Responsible Travel: Trends & Statistics 2015 Ecoturismul atrage acei turişti care doresc să interacţioneze cu mediul natural şi doresc lărgirea nivelului de cunoaştere, înţelegere şi apreciere. Una din tendinţele care alimentează creşterea acestei forme de turism este preferinţa călătorilor de a alege vacanţe cu tentă educativă, care să le îmbogăţească existenţa (Mass, 1995). Dorinţa de a învăţa şi de a trăi experienţa naturii este influenţată de cel puţin trei factori majori: - schimbarea atitudinii faţă de mediu, care se bazează pe recunoaşterea interdependenţei dintre specii şi ecosisteme; – dezvoltarea educaţiei de mediu în clasele primare şi gimnaziale; – dezvoltarea mijloacelor mass-media pe teme de mediu. În ultimii ani, având în vedere creşterea gradului de conştientizare şi sensibilizare a populaţiei asupra problemelor ecologice şi de protecţie a mediului, pasionaţii de călătorii au început să se îndrepte către noi destinaţii puţin alterate de dezvoltarea economică, cum ar fi Costa Rica, Botswana, Peru, Belize, Insulele Galapagos etc. Una dintre cele mai importante tendinţe care influenţează cererea pentru ecoturism, în special pentru activităţi soft (uşoare), este fenomenul de îmbătrânire a populaţiei în ţările dezvoltate, mai ales în acele ţări unde este centrată cererea pieţei ecoturistice internaţionale: America de Nord, Europa de Nord şi mai puţin Japonia. La polul opus, piaţa turismului de tineret (generaţia Millennials, cunoscuţi şi sub numele de Generaţia Y*12)) reprezintă, de asemenea, o sursă importantă pentru ecoturism, în special pentru activităţi outdoor, oferind un potenţial bun pentru dezvoltarea viitoare a acestei forme de turism. *12) formată din tinerii născuţi între începutul anilor 80 şi începutul anilor 2000. Stilul său de viaţă şi obiceiurile de consum provoacă deja mari transformări în industria turismului. Tendinţa de depersonalizare a locului de muncă şi mediul de viaţă ultra-tehnologizat contribuie, de asemenea, la o creştere a cererii pentru vacanţe ecoturistice. Evoluţia ascendentă a ecoturismului este influenţată şi de dorinţa tot mai mare a societăţii urbane de a fi mai activă. Într-un raport privind turismul de aventură, Asociaţia Industriei Călătoriilor din America (TIA) a constatat că aproximativ jumătate din populaţia Statelor Unite a participat în ultimii ani la diverse forme de "călătorie activă", incluse în sfera ecoturismului sau turismului de aventură. Această tendinţă este determinată de dorinţa oamenilor de a-şi depăşi limitele, de a-şi menţine condiţia fizică, dar şi de nevoia de a petrece un timp de calitate cu prietenii sau în familie.*13) *13) http://juneau.org/tourism2/pdfs/tourismplan/working_paper_final.pdf, pag. 18 Toate aceste tendinţe indică nu numai o creştere a cererii pentru ecoturism, dar şi o transformare a acestuia, dintr-o nişă de piaţă, într-un segment principal. Dacă iniţial ecoturismul se adresa turiştilor experimentaţi, cu niveluri de venit şi educaţie ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii şi experienţe de călătorie. O evoluţie pozitivă are şi turismul în ariile protejate, înregistrându-se o creştere a interesului faţă de acest gen de călătorie. Se apreciază că la nivel mondial ariile naturale protejate primesc un număr de 8 miliarde de vizitatori anual, dintre care 80% sunt înregistraţi în ariile protejate din Europa şi America de Nord.*14) Evoluţiile cantitative vor fi însoţite de o suită de mutaţii calitative, cele mai importante fiind enumerate în continuare*15): *14) Andrew Balmford et. al. (2015), Walk on the Wild Side: Estimating the Global Magnitude of Visits to Protected Areas, PLOS Biology. 13 (2) *15) Smaranda J.S. (2008), Managementul turismului în ariile naturale protejate, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca ● creşterea cererii pentru turismul în ariile naturale protejate, motivată în special de creşterea rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea ţărilor lumii; ● diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile naturale protejate oferă numeroase oportunităţi pentru petrecerea vacanţelor, răspunzând unor nevoi ale turiştilor din ce în ce mai variate; ● îmbunătăţirea serviciilor oferite în ariile naturale protejate a devenit un ţel pe care mulţi organizatori de turism din aceste areale doresc să-l atingă, datorită pretenţiilor din ce în ce mai mari ale turiştilor sosiţi aici; ● participarea activă se înscrie ca una dintre tendinţele semnificative ale turismului în ariile protejate, motivată de faptul că turiştii simt nevoia de a se implica activ în procesul de conservare, conştientizare, promovare a acestor areale; ● promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfăşurată în ariile protejate - managerii acestora şi organizatorii de turism din întreaga lume văd în ecoturism principala activitate turistică care se desfăşoară, pe de o parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al acestuia. În anii care vor urma, calitatea mediului, lipsa poluării, curăţenia şi atitudinea populaţiei locale vor fi mult mai importante pentru turiştii potenţiali decât varietatea posibilităţilor pentru divertisment şi cumpărături. În lume, acest stil inofensiv de a călători a început să aibă din ce în ce mai mulţi adepţi. Odată cu dezvoltarea acestei forme de turism s-au modificat destul de mult şi preferinţele turiştilor. În ultimii ani, diferite studii de piaţă au arătat un interes susţinut în rândul consumatorilor în ceea ce priveşte produsele şi serviciile turistice care protejează mediul şi respectă cultura şi tradiţiile locale*16): *16) Center for Responsible Travel CREST (2015), The Case for Responsible Travel: Trends & Statistics – aproximativ 43% dintre respondenţii unei cercetări realizate de Blue & Green Tomorrow au declarat că ar fi luat în considerare amprenta ecologică în timpul vacanţei lor în anul 2014; – 66% dintre consumatorii din întreaga lume au menţionat faptul că preferă produsele şi serviciile companiilor care au implementat programe de responsabilitate socială corporativă, 46% fiind dispuşi să plătească în plus pentru ele (o cercetare Nielsen Wire, 2012); – unul din cinci consumatori (21%) au spus că sunt pregătiţi să plătească mai mult pentru o vacanţă unei companii care are un istoric impresionant în ceea ce priveşte activităţile referitoare la mediu şi responsabilitatea socială; acest procent a cunoscut o evoluţie ascendentă de la 14% în 2012 şi 17% în 2010 (cercetare realizată de ABTA - cea mai mare asociaţie a tur-operatorilor din Marea Britanie); – 24% dintre respondenţii unei cercetări, realizate de Travel Guard în 2013, au menţionat faptul că, în prezent, interesul pentru călătoriile "verzi" înregistrează cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani; – aproape două treimi din turiştii americani care au făcut cel puţin o călătorie în ultimul an iau în considerare mediul atunci când aleg hotelurile, serviciile de transport şi alimentaţie (un sondaj realizat de TripAdvisor.com în 2013); – consumatorii se aşteaptă ca societăţile din turism să introducă produse durabile în oferta lor turistică. O majoritate de 70% cred că societăţile ar trebui să fie implicate mai mult în protejarea mediului natural, 75% dintre consumatorii doresc o vacanţă mai responsabilă şi 66% ar dori să se poată identifica o vacanţă "ecologică" cu uşurinţă (raport din 2012, realizat de Travel Foundation and Forum for the Future); – un număr semnificativ de turişti internaţionali caută experienţe bazate pe resurse naturale şi culturale, cum ar fi vizitarea unor situri istorice (40%), situri culturale (23%) şi parcuri naţionale (20%) (Strategia Naţională de Turism şi Călătorii, SUA, 2012). Această strategie a identificat tendinţe similare în rândul cetăţenilor americani care călătoresc în străinătate: turismul bazat pe natură, cultură, patrimoniu şi cel de aventură în aer liber reprezintă un segment important al pieţei turismului extern; – 95% dintre oamenii de afaceri cred că industria hotelieră trebuie să întreprindă iniţiative "verzi" şi că, începând din 2015, durabilitatea va deveni un aspect definitoriu pentru industria ospitalităţii (conform unui raport Deloitte din anul 2015); – 35% dintre adulţi au declarat că ar dori să încerce o vacanţă care implică o componentă de voluntariat, iar 6% au declarat că au făcut deja acest lucru (conform unei cercetări realizate de Mintel în anul 2012); Pe de altă parte, sustenabilitatea a fost din ce în ce mai mult integrată în cadrul industriei turismului, observându-se un număr tot mai mare de operatori din acest domeniu care aderă la diverse sisteme voluntare de certificare ecologică. În urma unor cercetări realizate în domeniul analizat, au fost identificate următoarele aspecte*17): *17) idem – 85% din hotelieri din SUA au menţionat faptul că au implementat practici "verzi" în cadrul unităţilor lor (potrivit unui studiu realizat de TripAdvisor în 2013). – majoritatea structurilor turistice (91%) sunt de acord că este foarte importantă funcţionarea lor într-un mod prietenos cu mediul, prin utilizarea unor tehnologii "curate". În prezent, peste trei sferturi dintre acestea (77%) au întreprins acţiuni pentru a reduce impactul negativ şi a optimiza impactul pozitiv al activităţii lor asupra mediului (potrivit unui sondaj TripAdvisor, 2012-2013). – 73% dintr-un eşantion de 120 corporaţii multinaţionale din Europa şi SUA au identificat ca principală prioritate "integrarea durabilităţii în strategia lor corporativă" (sondaj realizat de Conference Board în anul 2013). Pe lângă preocupările legate de durabilitatea afacerilor individuale, în ultimii ani, o atenţie deosebită a fost acordată protejării şi îmbunătăţirii sustenabilităţii mediului în cadrul destinaţiilor turistice. Progresiv, au fost dezvoltate diverse instrumente de măsurare şi criterii pentru certificarea destinaţiilor "verzi", prin intermediul unor iniţiative ale OMT, ale Uniunii Europeane, Ethical Traveler, EarthCheck, Green Globe sau Sustainable Travel Internaţional. În noiembrie 2013, Consiliul Global de Turism Durabil (GSTC) a lansat Criteriile Globale pentru Destinaţii Turistice Durabile (GSTC-D), ceea ce reprezintă o înţelegere comună a cerinţelor minime pentru o destinaţie durabilă. 1.2.3. Profilul ecoturistului Ecoturiştii acoperă un spectru larg de călători din ce în ce mai motivaţi să experimenteze, fiind interesaţi de mediul natural al locurilor pe care le vizitează, precum şi de procesul de învăţare despre comunităţile locale. Aceştia sunt îndeosebi atraşi de zonele rurale în care există un mixt de peisaje şi sate tradiţionale. Ei sunt într-o permanentă căutare de experienţe diverse care nu pot fi asigurate prin intermediul vacanţelor destinate turismului de masă. În general, ecoturiştii doresc "vacanţe cu conţinut"*18), adică vacanţe care să-i ajute ca, prin intermediul diverselor experienţe trăite, să îşi descopere noi aptitudini şi talente, să trăiască noi emoţii. Aceştia se aşteaptă la experienţe unice în destinaţia respectivă şi la acumularea de informaţii cu privire la specificitatea ei distinctă. Ei respectă factorii de mediu, preferă să viziteze medii naturale şi culturale intacte şi se aşteaptă ca furnizorii de produse turistice să demonstreze faptul că respectă mediul local şi că funcţionează respectând principiile de mediu. *18) Vanhove N. (2011), The Economics of Tourism Destinations, Elsevier Insights, p.61 Pe baza unor investigaţii cu privire la comportamentul, preferinţele şi motivaţiile acestora, a reieşit că un ecoturist se caracterizează printr-un nivel ridicat de educaţie şi pregătire profesională, venituri peste medie şi sunt dispuşi să cheltuiască mai mult într-o destinaţie pe durata unui sejur extins (Eagles & Cascagnette, 1995; Wight, 1996, 2001). Conform altor studii (Rawles & Parsons, 2004; Weaver & Lawton, 2002), persoanele care sunt implicate în activităţile ecoturistice se dovedesc a fi mai conştiente din punct de vedere ecologic şi mai active în comparaţie cu alţi consumatori "normali". Majoritatea călătoresc singuri sau în grupuri mici şi preferă structurile de cazare de capacitate redusă. În literatura de specialitate au fost emise diferite teorii cu privire la segmentarea pieţei turistice cu scopul de a identifica ecoturiştii şi de a-i împărţi în subgrupe distincte. Astfel, Lindberg (1991) a împărţit piaţa ecoturistică în patru segmente, bazându-se pe comportamentul şi motivaţiile acestora: a) ecoturişti "hardcore" - cercetători ştiinţifici sau persoane care călătoresc în scopuri educaţionale; b) ecoturişti "de masă" - persoane care vizitează destinaţiile naturale faimoase; c) ecoturişti "ocazionali" - turişti care intră în contact cu natura în timpul unei vacanţe, în mod întâmplător; d) ecoturişti "dedicaţi" - persoane care călătoresc în zonele protejate pentru a înţelege istoria naturală şi locală. Principală lor motivaţie este alegerea unei vacanţe durabile, fiind interesaţi de confort, dar pot accepta mici inconvenienţe pentru a sprijini protejarea factorilor de mediu. Din punct de vedere comportamental, predomină modelul soft/hard (Blamey & Braithwaite, 1997; Diamantis, 1999; Palacio & McCool, 1997; Weaver & Lawton, 2002). Aceşti cercetători au identificat o tipologie şi au grupat ecoturiştii în 3 categorii: a) ecoturişti "hard": turişti cu atitudini puternice privind protecţia şi conservarea mediului şi care preferă să călătorească în grupuri mici. Aceştia sunt interesaţi în călătoriile lungi cu un număr redus de servicii oferite, sunt activi din punct de vedere fizic şi se bucură de activităţi provocatoare. În general îşi organizează călătoria pe cont propriu pentru a simţi că este o călătorie unică, o adevărată experienţă de viaţă. b) ecoturişti "soft": călători care preferă atât activităţile ecoturistice, cât şi vacanţele tradiţionale şi sunt motivaţi de experienţa şi calitatea pe care o destinaţie ecoturistică le-o poate oferi. Ei optează pentru turismul în grupuri organizate, doresc să aibă garantat un anumit grad de confort şi servicii de bună calitate şi nu sunt foarte activi fizic. Această categorie tinde să apeleze la o agenţie de turism care să le ofere experienţe unice, complexe, în contextul protejării tradiţiilor şi culturii comunităţii, şi al protecţiei mediului. c) ecoturişti "structuraţi": aceşti călători sunt o combinaţie între cei "hard" - deoarece preferă să interacţioneze cu natura şi să practice activităţi fizice - şi cei "soft", având în vedere că sunt în căutarea unor excursii scurte şi cu scopuri multiple, în grupuri mai mari şi cu posibilităţi de cazare şi masă confortabile. Din punct de vedere demografic, ecoturiştii au fost grupaţi astfel: a) ecoturişti tineri: cu vârsta cuprinsă între 18-44 ani, diferenţiaţi astfel: - tineri profesionişti care au venituri mari, dar doar o perioadă limitată de timp pentru a călători. Ei călătoresc, în general, în cuplu, cu toate că există, de asemenea, şi o piaţă pentru cei care călătoresc singuri şi sunt în căutarea unor experienţe neobişnuite. Ei aleg experienţa şi confortul unei vacanţe ecoturistice de lux, sustenabilitatea nefiind motivaţia lor principală. – excursionişti (Backpackers) şi tineri care îşi iau un an pauză*19). Aceştia călătoresc în jurul lumii, au un buget foarte mic, şi uneori apelează la couchsurfing (o modalitate de a călători ieftin prin care beneficiază de ospitalitatea unor persoane din toate colţurile lumii care-şi deschid casele pentru călători sau excursionişti, având ca singure beneficii interacţiunea socială şi câştigarea de noi prieteni). O astfel de vacanţă dă turiştilor posibilitatea să experimenteze modul de viaţă al localnicilor şi să încerce produsele tradiţionale. De asemenea, aceştia pot combina călătoriile lor cu munca de voluntariat la diverse proiecte de conservare. Majoritatea acestor tineri vor călători în respectiva regiune pentru perioade îndelungate de timp. *19) an de pauză luat de studenţi, în perioada dintre liceu şi facultate sau în carieră b) familii cu copii mai mari de 8 ani, care sunt în căutarea unor experienţe unde se pot relaxa şi bucura împreună cu copiii lor, fiind foarte interesaţi de activităţile care îmbină distracţia şi aventura cu învăţarea. Pentru acest segment de ecoturişti, aspecte foarte importante sunt şi sănătatea şi siguranţa pe care le oferă respectiva destinaţie. De exemplu, părinţii olandezi aleg să- şi petreacă cât mai mult timp împreună cu copiii lor în natură sau în diverse vacanţe ecoturistice. c) călători "Empty-Neşters" - aceştia sunt persoane cu vârste cuprinse între 45 şi 65 ani, care se bucură de o sănătate bună, dispun de timp pentru a călători, singuri, fără copii, şi adesea au un potenţial financiar ridicat. Ei sunt călători experimentaţi şi au aşteptări ridicate în ceea ce priveşte raportul calitate/preţ al serviciilor turistice, dar totuşi, dacă este cazul, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru eco-experienţe de înaltă calitate. CAP. II EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL ECOTURISMULUI La nivel internaţional există anumite aspecte care reflectă faptul că ecoturismul constituie o formă de turism tot mai cerută de piaţa de profil. Sectoarele publice şi private din industria turismului, din orice ţară de pe glob, încerca să diversifice activităţile de recreere şi odihnă activă prin valorificarea economică a biodiversităţii. 2.1. Organizaţii internaţionale ce acţionează în sfera ecoturismului Pe măsură ce ecoturismul a devenit o formă de turism tot mai populară, s-a simţit nevoia creării unor structuri noi care să acţioneze în acest domeniu. De asemenea, în cadrul unor organizaţii deja consacrate au început să se înregistreze preocupări distincte vizând ecoturismul. Prin urmare, există anumite organizaţii internaţionale care stabilesc principalele coordonate de utilizare a acestor resurse naturale de excepţie. Interesul organizaţiilor implicate în domeniul ecoturismului se poate îndrepta în una sau mai multe din următoarele direcţii*20): *20) Nistoreanu P. & Colectiv, Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p. 90-91 ● Cercetare şi consultanţă; ● Reglementare şi standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri); ● Dezvoltarea economică a domeniului prin atragerea de fonduri pentru comunităţile locale şi conservarea biodiversităţii; ● Educarea consumatorilor şi a prestatorilor; ● Formularea şi implementarea unor politici sectoriale; ● Dezvoltarea unor instrumente şi strategii de management şi marketing. Diversitatea organismelor internaţionale care au contribuţii în domeniul ecoturismului, aduce în discuţie problema grupării acestora în categorii relativ omogene în funcţie de: - conţinutul activităţii: organisme generale (Organizaţia Naţiunilor Unite), organizaţii specializate în turism (Organizaţia Mondială a Turismului, Consiliul Mondial pentru Turism şi Călătorii (WTTC), Comisia Europeană a Turismului (ETC) etc.), organizaţii specializate în ecoturism (de exemplu Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES), Clubul Internaţional de Ecoturism (IEC), Centrul European pentru Turism Ecologic şi Agroturism (ECEAT) etc.) sau în protecţia naturii (de exemplu Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Agenţia Europeană de Mediu (EEA), Institutul Internaţional pentru Mediu şi Dezvoltare (IIED) etc.) – din punctul de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare, pot fi: organisme guvernamentale (ex. Agenţia Americană de Dezvoltare Internaţională (USAID) sau neguvernamentale (Fondul Mondial pentru Natură (WWF)); – în funcţie de aria teritorială de activitate - organisme globale şi regionale; – în raport cu statutul acestora - organisme publice (Agenţia Europeană de Mediu (EEA), Banca Mondială) sau private (Asociaţia de Turism pentru Natură - TouringNature). În anexa nr. 1. sunt redate câteva organizaţii reprezentative care au preocupări importante în industria turismului în general, şi în special în sfera ecoturismului. Toate aceste organizaţii reflectă în mod clar orientarea către dezvoltarea unui turism durabil şi acordarea unei atenţii deosebite pentru susţinerea ecoturismului, iar unele organizaţii internaţionale şi-au extins activitatea şi în România. 2.2. Asociaţii şi organizaţii naţionale de ecoturism Valorificarea prin turism a acestor valori naturale se face prin intermediul unor asociaţii, federaţii sau cluburi cu reprezentativitate naţională. De cele mai multe ori acestea sunt veriga de legătură între micii operatori din turism şi instituţiile existente pe plan regional, naţional şi internaţional, aplică sistemele naţionale sau internaţionale de standardizare şi certificare, fac recomandări privind formele de organizare şi pregătire profesională pentru desfăşurarea activităţilor de ecoturism. Un rol important al acestor forme asociative este acela de a facilita parteneriatul public-privat, de a sprijini populaţia locală în vederea reducerii gradului de sărăcie economică şi socială, de educare ecologică, de respectare a calităţii mediului. De asemenea, multe dintre aceste organizaţii sunt implicate în elaborarea strategiilor specifice, în acordarea de asistenţă de specialitate, în promovarea produselor şi a programelor turistice ale micilor întreprinzători axaţi pe ecoturism, dat fiind faptul că aceştia nu deţin resurse financiare suficiente pentru a realiza o proprie promovare la nivel naţional şi internaţional. Ecotourism Australia este un organism neguvernamental, înfiinţat în 1991, ce are ca misiune promovarea şi dezvoltarea ecoturismului prin: elaborarea standardelor pentru practici durabile; creşterea profesionalismului stakeholderilor din industria turismului; asistarea operatorilor ecoturistici în îmbunătăţirea calităţii interpretării particularităţilor patrimoniului natural şi cultural al comunităţilor locale; asigurarea viabilităţii financiare operatorilor care adoptă practici durabile; elaborarea de proiecte şi implementarea soluţiilor privind conservarea naturii şi asigurarea de beneficii populaţiei locale; promovarea principiilor ecoturismului în scopul conştientizării acestuia în sectorul turistic. În scopul realizării obiectivelor menţionate, asociaţia a elaborat Programul de certificare EcoCertification*21), care oferă siguranţa cu privire la calitatea unui produs/serviciu certificat, iar aceasta este dublată de un angajament la cele mai bune practici de sustenabilitate ecologică, de management al ariilor naturale precum şi de asigurarea unor experienţe ecoturistice de calitate. Programul EcoCertification este exportat la nivel mondial sub denumirea de Standardul Internaţional de Ecoturism. Alte programe dezvoltate şi administrate de asociaţie sunt: EcoGuide Australia - asigură evaluarea abilităţilor, cunoştinţelor, acţiunilor precum şi îmbunătăţirea competenţelor ghizilor din sectorul ecoturismului sau turismului în natură; Respecting Our Culture - ROC (transferat de la asociaţia Aboriginal Tourism Australia în anul 2008) - certifică faptul că experienţele turistice satisfac aşteptările clienţilor într-un mod profesionist şi durabil, iar operatorii din turism funcţionează cu respectarea patrimoniului cultural indigen; Climate Action - instrument destinat tuturor categoriilor de operatori din industria turismului, iar produsele certificate implementează practici durabile legate de combaterea schimbărilor climatice. *21) Cunoscut iniţial ca Nature Ecotourism Accreditation Program - NEAP (trad. Programul de Acreditare în Natură şi Ecoturism) Societatea Suedeză de Ecoturism este o asociaţie constituită în 1996. Având un număr de peste 400 de membri, în majoritatea lor întreprinderi mici şi mijlocii, aceasta este una dintre cele mai mari asociaţii de ecoturism din lume. Asociaţia doreşte să realizeze o legătură între turism şi conservarea naturii; să consolideze profilul Suediei ca destinaţie ecoturistică, şi în acelaşi timp, să asigure implementarea unor bune practici ecologice şi sociale responsabile de către operatorii din turism şi de către turişti; şi de a da patrimoniului natural şi cultural din Suedia o valoare economică prin crearea de noi oportunităţi de muncă şi de turism de calitate. Asociaţia este promotorul procesului de certificare în ecoturism "Nature's Best", a brandului ecoturistic suedez şi oferă oportunităţi turiştilor de a rezerva ecotururi de calitate într-un mediu sigur. Asociaţia Franceză de Ecoturism este o asociaţie neguvernamentală dedicată promovării practicilor ecoturismului în Franţa. Misiunea acesteia constă în acordarea de asistenţă operatorilor care se străduiesc să facă din ecoturism un instrument viabil de creştere economică durabilă, de conservare a patrimoniului natural şi socio-cultural al comunităţilor locale. Asociaţia are ca obiective: promovarea activităţilor ecoturistice la nivel naţional şi internaţional; încurajarea adoptării principiilor ecoturismului în cadrul industriei turistice; îmbunătăţirea poziţiei şi viabilităţii financiare a operatorilor din turism care adoptă practicile durabile; elaborarea studiilor şi proiectelor de conservare a resurselor naturale şi culturale; reprezentarea operatorilor de ecoturism din întreaga lume şi comercializarea produselor şi serviciilor acestora. Asociaţia administrează site-ul web www.voyagespourlaplanete.com şi este singura organizaţie din Franţa implicată în punerea în aplicare a Criteriilor Globale pentru Turismul Durabil. Asociaţia Ecoturismo Italia a fost înfiinţată ca rezultat al creşterii interesului şi cunoştinţelor în domeniul ecoturismului, facilitând dezvoltarea durabilă prin promovarea turismului durabil şi ecoturismului. Scopul acestei asociaţii este de a evidenţia şi îmbunătăţi beneficiile culturale, economice şi de mediu ale comunităţilor locale care practică ecoturismul. Printre obiectivele asociaţiei se numără: asigurarea unui suport tehnico-operativ destinaţiilor ecoturistice, întreprinderilor şi organizaţiilor din turism, autorităţilor locale competente în implementarea principiilor ecoturismului; identificarea şi studierea impactului real al activităţilor ecoturistice asupra mediului economic şi socio-cultural al comunităţilor locale; realizarea unor proiecte pilot de cooperare naţională şi internaţională în domeniul ecoturismului, în special în adoptarea unui sistem de certificare în ecoturism; elaborarea de studii şi cercetări pentru fundamentarea unei strategii în ecoturism; organizarea de conferinţe, seminarii, expoziţii, cursuri de formare profesională etc. Asociaţia de Ecoturism din Armenia - ARMECAS este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 1997 pentru a revitaliza moştenirea naturală şi cultural-istorică a ţării şi pentru a contribui la bunăstarea comunităţilor locale prin promovarea ecoturismului. Ca obiective, asociaţia elaborează strategia de dezvoltare durabilă a ecoturismului; asigură accesul la informaţii centralizate şi oferă asistenţă tehnică stakeholderilor implicaţi în ecoturism; încurajează comunităţile locale în practicarea activităţilor ecoturistice; coordonează efortul public în promovarea activităţilor de protecţie a mediului natural şi de conservare a monumentelor culturale şi istorice; iniţiază campanii de conştientizare a beneficiilor obţinute din practicarea ecoturismului; elaborează propuneri legislative cu privire la protecţia mediului şi dezvoltarea turismului durabil.*22) În perioada 2013-2015, asociaţia a realizat, împreună cu parteneri din 6 ţări, sistemul de certificare a calităţii în agroturism CerTour, sistem elaborat în cadrul proiectului cu acelaşi titlu. Scopul proiectului este promovarea agroturismului în ţările partenere (Grecia, Bulgaria, Armenia, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina) şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate prin aplicarea unui standard comun de calitate şi a unui proces de certificare.*23) *22) www.ecotourismarmenia.com *23) http://www.certour.eu/ Alături de aceste organizaţii, mai pot fi menţionate şi alte asociaţii care acţionează la nivel naţional, cum ar fi: Ecotourim Israel, Asociaţia de Agro şi Ecoturism din Belarus, Asociaţia de Turism Alternativ din Bulgaria, Asociaţia de Turism Rural şi Turism Ecologic din Bulgaria (BARET), Benin Ecotourism Concern, Societatea de Ecoturism din Sri Lanka, Societatea de Ecoturism din Pakistan, Cambodia Community-Based Ecotourism Network, Ecotourism Laos, Japan Ecolodge Association (ECOLA), Societatea de Ecoturism din Japonia (JES), Asociaţia de Ecoturism din Taiwan, Ecotourism NZ, Asociaţia de Ecoturism din Guatemala, Asociaţia de Ecoturism din Belize, Camera Nacional de Ecoturismo de Costa Rica - CANAECO, Asociaţia de Ecoturism şi Aventură din Argentina, EcoBrasil etc. Ecoturismul poate fi promovat şi de organizaţii cu acţiune locală, precum: Asociaţia de Ecoturism Hawaii (deţine chiar un program de certificare în turism durabil a tur-operatorilor), Society for Ethical Ecotourism Southwest Florida, Asociaţia de Ecoturism La ruta de Somora (USA), Societatea de Ecoturism din Kamchatka (Rusia), Asociaţia de Ecoturism din Murghab (Tajikistan), Asociaţia Tilos Park (Grecia), Societatea de Ecoturism din Ontario (Canada), Asociaţia de Turism Regional Burgas, Asociaţia de Ecoturism Central Balkan-Kalofer (Bulgaria) etc. 2.3. Valorificarea resurselor ecoturistice la nivel mondial Odată cu eforturile depuse pentru protejarea şi conservarea naturii s-a pus şi problema dezvoltării durabile a acestor areale, fiind trasate strategii de dezvoltare, iar unul dintre domeniile principale de acţiune îl constituie ecoturismul. La nivel mondial, primele demersuri oficiale privind organizarea şi reglementarea ariilor naturale protejate au aparţinut Statelor Unite ale Americii. De altfel, SUA este considerat liderul mondial în privinţa organizării sistemului de arii naturale protejate atât din punct de vedere al modului de conservare şi protecţie, cât şi din punct de vedere al valorificării turistice. Există o reţea de 60 parcuri naţionale, dintre care se remarcă Parcurile Naţionale - Yellowstone din Munţii Stâncoşi, declarat încă din anul 1872 şi Yosemite de pe valea omonimă, din California, declarat în anul 1880. Guvernul federal american nu a stabilit politici speciale pentru turismul durabil şi ecoturism dar a realizat un set de legi privind ariile protejate şi protecţia mediului. La propunerea congresmenilor se aprobă anual bugetul alocat pentru parcurile naţionale şi pentru celelalte arii protejate majore. Există un Serviciu al Parcurilor Naţionale (Naţional Park Service - NPS), fondat în 1916, care administrează un număr de 417 arii protejate, dintre care 60 parcuri naţionale.*24) *24) http://www.nps.gov/aboutus/news/upload/NPS-Overview-2015-update-7-13.pdf NPS a avut un buget de 3,2 miliarde USD în 2017 şi peste 20.000 de salariaţi permanenţi, temporari sau sezonieri. De asemenea, activitatea sa a fost sprijinită în ultimul an de 339.000 de voluntari, care au prestat circa 8 milioane ore de muncă. Remarcabil este faptul că cheltuielile vizitatorilor în comunităţile din jurul ariilor protejate se ridică la circa 35,8 miliarde USD, o sumă de 11 ori mai mare decât bugetul NPS, iar acest lucru contribuie la crearea a circa 306.000 de locuri de muncă în cadrul comunităţilor. Pentru susţinerea activităţilor turistice au fost create centre de vizitare cu minime dotări pentru prezentarea specificului şi a obiectivelor floristice şi faunistice deosebite, vânzarea de pliante, hărţi şi suveniruri, micro-unităţi de alimentaţie publică şi grupuri sanitare. NPS deţine 879 centre de vizitare şi puncte de contact cu vizitatorii. Acestea au fost vizitate de circa 330 de milioane de persoane în anul 2017. Mai mult de 500.000 de persoane au venit pentru evenimentele speciale şi pentru programele organizate de rangeri, iar mai mult de 660.000 de copii au participat la programele "Junior Ranger". NPS oferă sprijin comunităţilor interesate de dezvoltarea unor proiecte de conservare a naturii sau de dezvoltare a unor activităţi recreaţionale. Doar în ultimul an a oferit asistenţă pentru un număr de 350 de proiecte.*25) *25) http://www.nps.gov/orgs/rtca/index.htm Gestionarea resurselor se face prin intermediul centrelor de administraţie pentru parcuri şi pentru ariile protejate mari. În zonele marginale, iar în unele cazuri chiar şi în zona de tampon a marilor parcuri naţionale şi naturale au fost create, în ultimele 5-6 decenii, numeroase condiţii de cazare turistică. Pe baza legislaţiei naţionale şi a celei federale fiecare parc sau arie protejată importantă îşi stabileşte strategia proprie de gestionare a resurselor şi de valorificare economică. Această strategie este de fapt un plan general de management ce diferă de la o arie protejată la alta, dar cuprinde unele puncte comune referitoare la: - evaluarea anuală a stării biodiversităţii şi redactarea unui raport final; – realizarea unui plan de afaceri axat pe activităţi de menţinere şi diversificare a acţiunilor turistice prin prisma sumelor alocate de guvern şi din sursele proprii; – acordarea unei foarte mari atenţii pentru educaţia pro-natura a vizitatorilor, pentru preîntâmpinarea unor dezastre naturale; – realizarea de prognoze privind posibilităţile de dezvoltarea a turismului, pentru a menţine fluxuri de turişti relativ constante şi evitarea conflictelor de interese economice cu comunităţile locale. Australia - datorită suprafeţei extinse şi a unor caracteristici naturale aparte, aici s-a creat de-a lungul timpului o puternică reţea de arii protejate. Pe teritoriul său există 516 parcuri naţionale, 145 de zone marine, 20 de arii protejate pentru populaţiile indigene, 30 de situri naturale cu viaţă sălbatică şi peisaje naturale deosebite - cuprinzând peste 11,5% din teritoriul naţional. Primul parc desemnat pe teritoriul continentului australian (Royal Naţional Park) a fost fondat în anul 1879. Conform Asociaţiei Ecotourism Australia, în această ţară se consideră că mediul natural reprezintă principala atracţie turistică pentru vizitatorii internaţionali. Iar interesul acestora pentru cultura populaţiilor indigene oferă oportunităţi economice importante pentru aceste comunităţi. În aceste condiţii, se consideră că protejarea mediului şi a resurselor culturale locale sunt esenţiale pentru a susţine diversitatea şi calitatea experienţei turistice pe care vizitatorul străin o caută în această ţară. De aceea, încă din anul 1994 guvernul federal a realizat Strategia Naţională de Ecoturism a Australiei. Printre obiectivele urmărite în cadrul acestei prime strategii se numără*26): *26) Wood M. E. (2002), Ecotourism: Principles, Practices and Polices for Sustainability, UNDP, pag 46 1. Stimularea practicilor ecologice sustenabile; 2. Integrarea planificării regionale, inclusiv încurajarea participării locale în procesul de planificare şi de luare a deciziilor; 3. Îmbunătăţirea capacităţii de management a ariilor naturale, inclusiv prin atragerea de fonduri din taxe de intrare şi din autorizaţiile eliberate pentru operatori turistici; 4. Îmbunătăţirea cooperării dintre operatorii ce practică activităţi ecoturistice şi organizaţiile responsabile cu managementul resurselor naturale (ex. instruirea operatorilor din turism în legătură cu practicile ecologice durabile); 5. Oferirea de reglementări adecvate; 6. Determinarea nevoilor de infrastructură la nivelul ariilor naturale; 7. Monitorizarea impactului vizitatorilor; 8. Dezvoltarea bazei de date, cu informaţii despre atracţiile culturale şi ecoturistice şi cu operatorii existenţi care oferă servicii în aceste atracţii; 9. Realizarea de studii de marketing pentru diferite destinaţii; 10. Oferirea de produse ecoturistice (crearea de standarde şi acreditarea produselor ecoturistice); 11. Dezvoltarea oportunităţilor pentru dezvoltare personală (dezvoltarea abilităţilor localnicilor de a administra destinaţii, dezvoltarea abilităţilor populaţiei indigene de a administra adecvat situri turistice); 12. Creşterea oportunităţilor pentru dezvoltarea de afaceri în ecoturism. Rezultatele nu au întârziat să apară, iar aşa cum s-a afirmat mai sus, un rol deosebit în acest proces l-a avut Asociaţia Ecotourism Australia, asociaţie care a dezvoltat Programul de certificare EcoCertification şi care de asemenea gestionează sistemele de certificare EcoGuide Australia, Respecting Our Culture - ROC, Climate Action. Recent, asociaţia a trasat principalele direcţii strategice viitoare pentru dezvoltarea ecoturismului în această ţară. Acestea pot fi sintetizate astfel*27): *27) http://www.ecotourism.org.au/assets/Uploads/Policy-Paper-2014.pdf formate din operatori de turism, asociaţiile din industrie pentru a oferi input în procesul de planificare al parcurilor. I. Protejarea parcurilor - Creşterea fondurilor destinate managementul patrimoniului natural şi cultural; – Facilităţile comerciale ce se vor dezvolta în zona ariilor naturale protejate ar trebui să îndeplinească un set minim de criterii (trasate în "Ghidul de bune practici pentru eco-oportunităţi în arii naturale/protejate", dezvoltat de Forumul pentru Arii Protejate şi Turism - TAPAF (2012)). II. Implicarea operatorilor - Consultarea principalilor actori în luarea deciziilor importante; – Includerea turismului în procesul de planificare a parcurilor naţionale. Se recomandă ca administraţiile parcurilor naţionale să creeze "grupuri de referinţă în domeniul turismului", III. Investiţii în viitor - Oferirea de susţinere pentru dezvoltarea de produse ecoturistice; – Dezvoltarea şi implementarea de planuri de dezvoltare a ecoturismului şi a turismului bazat pe natură, atât la nivel naţional, cât şi local. – Intensificarea cercetărilor din turism. Se recomandă ca Tourism Research Australia să realizeze anumite cercetări elocvente pentru turismul bazat pe natură. IV. Stimularea calităţii - Oferirea de tratament preferenţial operatorilor turistici care vor adera la programe voluntare de asigurare a calităţii (ex. Programul EcoCertification deţinut de Ecotourism Australia). Costa Rica - este considerată drept una dintre ţările cu cea mai mare biodiversitate şi una dintre cele mai cunoscute destinaţii ecoturistice din lume. Acest lucru a fost posibil şi datorită unui sistem foarte bine organizat de arii naturale protejate. Încă din anul 1970, pentru a preveni distrugerea arealelor sălbatice, ţara şi-a stabilit propriul Sistem Naţional de Parcuri, iar în prezent deţine 25 de parcuri naţionale, 8 rezervaţii biologice, 32 de zone protejate, 11 rezervaţii forestiere, 58 de sanctuare sălbatice, 15 zone umede şi 12 areale încadrate la alte categorii*28). În total, mai mult de 25% din suprafaţa ţării se află sub diverse forme de protecţie. *28) https://www.govisitcostarica.com/travelInfo/nationalParks.asp Dispunând de un bogat potenţial şi pe fondul crizei economice din anii '80, atunci când a avut dificultăţi în a-şi valorifica resursele tradiţionale (cafeaua şi bananele), Costa Rica a fost unul din pionierii mondiali în dezvoltarea ecoturismului. La începutul anilor '90 a fost iniţiat "Planul Strategic de Dezvoltare Turistică Durabilă 1993-1998", bazat pe voinţa politică a guvernului de a utiliza turismul ca instrument de dezvoltare. Costa Rica a fost, de asemenea, un pionier în procesul de certificare în ecoturism. Încă din perioada 1996-1997 Institutul de Turism din Costa Rica*29) a adoptat propriul sistem de certificare - Certificare în Turism Sustenabil (CST). Acest sistem certifică organizaţiile din sectorul turistic, având la bază cinci criterii: relaţia cu mediul; politica de economisire a apei, energiei şi de reducere a deşeurilor; considerare pentru elementele endogene şi exogene în construirea unui produs turistic potrivit pentru nevoile ţării; participarea consumatorilor; interacţiunea dintre organizaţie şi populaţia locală. *29) Instituto Costarricense de Turismo - agenţia guvernamentală responsabilă pentru promovarea turismului durabil în Costa Rica O altă iniţiativă remarcabilă adoptată de această ţară o constituie crearea unui "Tribunal Verde" - Environmental Administrative Tribunal. Această instituţie a fost creată prin Legea Mediului din anul 1995 şi are competenţa de a bloca proiectele care sunt suspectate a afecta mediul. În acest sens, se fac vizite la faţa locului pentru a determina natura daunelor aduse mediului, iar atunci când se constată că a avut loc o încălcare, se poate impune sancţiuni pentru eliminarea sau atenuarea daunelor provocate. În anii '90, Sistemul Naţional de Arii de Conservare din Costa Rica (Sistema Nacional de Areas de Conservacion-SINAC) a stabilit un program de concesiune pentru parcurile naţionale. FUNDECOR, un ONG de mediu, coordonează programul acordării de concesii şi oferă supravegherea şi controlul calităţii concesiunilor pentru parcurile din Aria de Conservare Cordiliera Vulcanică Centrală. Concesiunile pentru servicii, cum ar fi colectarea taxelor de intrare, servicii de ghidaj turistic, servicii de catering, comercializare de suveniruri, reprezintă un instrument real şi eficient prin care comunităţile din zonele tampon ale acestor parcuri pot participa şi beneficia ca urmare a protejării unei arii naturale. Concesionarii acordă un procent din profitul lor unui fond administrat de FUNDECOR, din care se asigură capital pentru anumite îmbunătăţiri aduse parcului, pentru formarea personalului, pentru achiziţionare de echipamente etc.*30) *30) Andrei Blumer, Liliya Terzieva, Carmen Caşovschi, Ghid online de ecoturism (http://www.eco- românia.ro/library/upload/documents/2013-09-21-11-43-19-10c86.pdf) Toate aceste eforturi nu au rămas fără rezultat. Numărul turiştilor străini a crescut de la 329.000 în anul 1987, la 1,03 milioane în 1999 şi a atins un maxim de 2,34 milioane în anul 2012. În ultimul an analizat încasările din turismul internaţional au însumat 2,4 miliarde USD.*31) Se apreciază că aproximativ 53% din încasările din turism pot fi atribuite ecoturismului şi activităţilor conexe.*32) *31) https://en.wikipedia.org/wiki/Ecotourism_in_Costa_Rica#cite_note-LN032013-8 *32) UNEP, Green Economy and Trade. Trends, Challenges and Opportunities, 2013, pag 276 (http://www.unep.org/greeneconomy/Portals/88/GETReport/pdf/FullReport.pdf) Conform unei cercetări asupra motivaţiilor turiştilor, realizată în anul 1988, s-a constat că mai mult de 50% din turişti au vizitat cel puţin o arie protejată în timpul sejurului în Costa Rica, iar 40% au afirmat că aria protejată a fost un motiv important sau chiar principalul motiv în alegerea ţării ca destinaţie de vacanţă.*33) *33) Gossling, Stefan (1999), Ecotourism: a means to safeguard biodiversity and ecosystem functions?, Ecological Economics 29, p. Botswana, o ţară cu circa 45% din suprafaţă ocupată de arii naturale protejate, a acordat o importanţă deosebită conservării şi valorificării resurselor naturale, a bogatei vieţi sălbatice şi a patrimoniului cultural, guvernul fiind implicat activ în acest proces. Responsabitatea planificării, implementării şi coordonării iniţiativelor legate de protecţia speciilor floristice şi faunistice şi a biodiversităţii au revenit Ministerului Mediului, Vieţii Sălbatice şi Turismului, prin Departamentul de Viaţă Sălbatică şi Parcuri Naţionale. Politicile naţionale de conservare a naturii au fost formulate în anii '80 şi au avut la bază filosofia "volum mic - câştiguri mari". Această orientare strategică a fost setată din dorinţa de a evita dezvoltarea turismului de masă şi de a se axa pe un produs exclusivist, de calitate. În acelaşi timp, această orientare a fost forţată şi de faptul că la momentul respectiv ţara nu avea resursele umane de a gestiona un număr mare şi în creştere rapidă de vizitatori şi, prin urmare, nu ar fi fost în măsură să îşi protejeze resursele naturale.*34) *34) http://www.botswana.co.za/Wildlife_Conservation-travel/botswana-naţional-parks.html Dezvoltarea turistică a ţării a fost ghidată de documentul Politica de turism a statului Botswana (1990) şi mai apoi prin Master Planul pentru Turism (2000), ambele documente făcând apel ca acest lucru să se realizeze în mod ecologic şi durabil din punct de vedere economic. Mai apoi, în anul 2002, a fost realizată Strategia Naţională de Ecoturism, care a avut la bază următoarele 5 principii*35): *35) http://www.botswanatourism.co.bw/eco-certification-system ● Minimizarea impactului negativ social, cultural şi de mediu; ● Maximizarea implicării comunităţilor gazdă şi distribuţia echitabilă a beneficiilor economice către acestea; ● Maximizarea veniturilor reinvestite în conservare; ● Educarea, atât a vizitatorilor, cât şi a localnicilor cu privire la importanţa conservării resurselor naturale şi culturale; ● Oferirea unei experienţe de calitate pentru turişti. Politicile guvernului sprijină şi încurajează implicarea comunităţii rurale în turism prin furnizarea de planuri de dezvoltare a afacerii, dezvoltarea infrastructurii şi asistenţă în dezvoltarea produsului. Sprijin financiar este oferit prin intermediul fondului de dezvoltare a turismului şi prin oferirea de credite preferenţiale. Dezvoltarea durabilă este sprijinită şi prin identificarea şi facilitarea acordurilor de asociere în participaţiune cu membrii din sectorul privat.*36) *36) https://www.ecotourismconference.org/news/2015/estc16-botswana În anul 2009, având la bază strategia de ecoturism, Organizaţia de Turism din Botswana a dezvoltat propriul sistem de certificare în ecoturism, în colaborare cu Universitatea din Botswana. Acest sistem a fost conceput pentru a încuraja şi sprijini un comportament de mediu, social şi cultural responsabil de către întreprinderile din turism şi pentru a garanta un produs prietenos cu mediul şi de calitate pentru consumatori. Sistemul cuprinde un set de peste 240 de standarde voluntare de calitate, ce ţin de calitatea mediului, de protecţia resurselor culturale, dezvoltare comunitară, responsabilităţi socio- economice şi criterii fundamentale de ecoturism. Sistemul a fost conceput pe trei nivele. "Green", este cel mai permisiv nivel, oferind posibilitatea unui număr mai mare de companii să aplice pentru el. Acest nivel este urmărit de "Green+" şi "Eco". Ultimul, este cel mai înalt nivel de certificare, recunoscând îndeplinirea întregului spectru de standarde de ecoturism, de la implicarea comunităţilor locale în dezvoltarea turismului, conservarea naturii şi interpretarea unor aspecte care ţin de mediul natural. Austria se remarcă prin cele peste 1.546 de arii naturale protejate, dintre care se detaşează 7 parcuri naţionale, 5 rezervaţii ale biosferei, 23 zone umede Ramsar etc., înglobând circa 28,4% din teritoriul său naţional. Comparativ cu ţările din America de Nord (S.U.A. şi Canada), sistemul de parcuri naţionale din Austria este relativ nou, ţara angajându-se abia în anii '80 în acest proces. Dacă primele parcuri nord- americane au fost realizate pentru a oferi populaţiei noi posibilităţi de recreere în mijlocul naturii, crearea parcurilor din Europa Centrală (inclusiv cele din Austria) au fost adesea asociate cu anumite conflicte de interese. Acestea au luat naştere, fie pentru a limita turismul de masă generat de dezvoltarea domeniilor schiabile din Alpi, fie pentru a stopa anumite mega-proiecte hidrotehnice (ex. Parcul Naţional Donau-Auen).*37) *37) Stephan Obenaus, Ecotourism - Sustainable Tourism in Naţional Parks and Protected Areas. Banff Naţional Park in Canada and Nationalpark Gesause in Austria - a Comparison (Master Thesis), 2005 Cu toate acestea, chiar dacă parcurile austriece au luat naştere cu scopul de a conserva anumite resurse naturale, totuşi turismul în aceste areale a devenit o forţă economică în creştere, dovedindu-se a fi cel mai important factor de generare de venituri la nivelul comunităţilor locale. În aceste condiţii, un management turistic adecvat în interiorul parcului poate reprezenta un argument în favoarea faptului că turismul şi conservarea naturii pot reprezenta un model de cooperare de succes. Parcurile naţionale din Austria sunt administrate prin contracte între Guvernul Federal şi landurile federale, aceste două entităţi împărţind în mod egal responsabilitatea finanţării parcurilor. Administraţiile parcurilor au o foarte bună colaborare cu organizaţiile locale şi regionale de turism şi cu operatorii turistici din zonă, oferta parcului fiind foarte bine integrată în oferta turistică a destinaţiei. Centrele de vizitare ale parcurilor reprezintă importante instrumente prin care parcul comunică atât cu vizitatorii parcului, cât şi cu comunitatea locală, oferind publicului servicii educaţionale şi activităţi de protecţia mediului, informare şi de petrecere a timpului liber. Cu aproximativ 400.000 de vizitatori anual, acestea joacă un rol important în turismul din Austria. Un exemplu de cooperare de succes îl constituie cardul turistic Neusidler See card, instituit în zona Parcului Naţional Neusidler See - Seewinkel de organizaţia regională de marketing împreună cu 750 de structuri de cazare partenere existente în zonă. Turiştii cazaţi în cadrul structurilor de cazare partenere primesc gratis acest card, iar acest instrument oferă gratuitate la un număr de 50 de obiective şi facilităţi şi programe turistice (muzee, expoziţii, excursii oferite de parc, tururi de oraş, transport public etc.). În prezent, la nivelul întregii zone sunt emise anual circa 200.000 de carduri. În întreaga zonă sunt înregistrate anual circa 1.500.000 înnoptări în structurile de cazare. Un astfel de card reprezintă: - un instrument prin care întregul sistem turistic din zonă cooperează. – un instrument de marketing - oferă posibilitatea de a promova produsul turistic şi în acelaşi timp de a şti în termeni reali câţi turişti sunt în fiecare zi în regiune, pe fiecare localitate şi pe fiecare structură de cazare şi la ce tipuri de activităţi turistice apelează aceştia. Acest instrument poate fi folosit în luarea deciziilor viitoare de toţi operatorii implicaţi, inclusiv de către Parcul Naţional. – un instrument de prelungire a sejurului turistic. – un instrument de combatere a evaziunii fiscale. Una dintre principalele provocări ale parcului a constituit-o motivarea sectorului educaţional şi turistic pentru a promova programele sale. În prezent operatorii turistici sunt interesaţi să înveţe mai multe despre parc, natura, biodiversitatea zonei pentru a oferi informaţii mai consistente turiştilor, şi, în acelaşi timp, pentru a oferi servicii de calitate mai bună. De asemenea, parcul este folosit din ce în ce mai mult pentru promovarea afacerilor. Numeroşi agenţi economici locali - operatori turistici, producători de vinuri, restaurante, agenţii imobiliari etc. se folosesc de faptul că se află pe teritoriul parcului pentru a-şi promova afacerile. Bulgaria deţine un potenţial ecoturistic important: 3 parcuri naţionale, 11 parcuri naturale, 55 rezervaţii naturale şi alte 1.367 arii naturale protejate de diferite categorii, inclusiv situri Natura 2000. Circa 34,7% din suprafaţa ţării este acoperită cu arii naturale protejate.*38) *38) https://www.protectedplanet.net/country/BG Prima strategie pentru dezvoltarea ecoturismului a fost demarată prin proiectul Conservarea Biodiversităţii şi Creşterea Economică - BCEG Project (2000-2004), cu sprijin din partea USAID. Scopul principal era acela de a asigura dezvoltarea locală, prin mici firme private, prin participarea directă a populaţiei locale, în conformitate cu protejarea mediului şi spaţiilor protejate. Obiectivele Strategiei Naţionale de Ecoturism sunt grupate pe patru domenii majore: - conservarea biodiversităţii şi prezervarea patrimoniului cultural - prin elaborarea planurilor de management a ariilor protejate, a planurilor regionale pentru dezvoltarea durabilă a turismului şi a planurilor de prezervare a patrimoniului cultural, pentru a crea condiţiile necesare dezvoltării ecoturismului; – dezvoltarea clusterelor sau reţelelor de întreprinderi ecoturistice - prin îmbunătăţirea capacităţii antreprenoriale a întreprinderilor, instruirea comunităţilor locale cu privire la furnizarea serviciilor ecoturistice, extinderea accesului la mecanismele de finanţare şi investiţii; – îmbunătăţirea cadrului legislativ şi organizatoric - prin încurajarea politicii de coordonare şi cooperare între instituţiile guvernamentale pentru formularea şi implementarea strategiei de dezvoltare ecoturistică, examinarea şi revizuirea reglementărilor şi legislaţiei naţionale pentru promovarea dezvoltării ecoturismului; – dezvoltarea regională şi locală - prin sprijinirea populaţiei locale în procesul de planificare şi integrarea ecoturismului în planurile de dezvoltare regională. În urma acestui proiect au rezultat 12 planuri regionale de acţiune ecoturistică. Un rol deosebit în promovarea conceptului de ecoturism la nivel naţional a revenit Asociaţiei de Turism Rural şi Turism Ecologic din Bulgaria (BARET) şi Asociaţiei de Turism Alternativ din Bulgaria. *** Analiza experienţei internaţionale a avut drept scop să reliefeze câteva aspecte majore care definesc turismul durabil şi ecoturismul. Pentru a avea o percepţie asupra mecanismului de evoluţie a ecoturismului au fost selectate ţări dezvoltate, din afara Europei, cu experienţă îndelungată în gestionarea ecosistemelor naturale, ţări mai puţin dezvoltate, dar care au văzut o oportunitate de dezvoltare economică în conservarea şi valorificarea durabilă a resurselor naturale prin turism, dar şi ţări europene, aflate în vecinătatea României sau de la care ţara noastră ar putea avea de învăţat în privinţa dezvoltării acestei forme de turism. Aspectele au vizat cadrul instituţional, legislativ, structural şi organizatoric. Din experienţa internaţională acumulată, rezultă că în statele cu o puternică reţea de arii protejate, politica elaborată la nivel guvernamental s-a orientat către anumite direcţii: * perfecţionarea sistemului de conservare a resurselor naturale din ariile naturale protejate şi a metodelor de activare comportamentală a populaţiei locale; * creşterea beneficiilor socio-economice ale comunităţilor locale din apropierea ariilor protejate, prin proiecte de păstrare a ocupaţiilor vechi, tradiţionale, de realizare a proiectelor socio- economice noi, şi aplicarea unor mecanisme echitabile pentru distribuirea veniturilor din economia locală; * deschiderea ariilor naturale protejate pentru vizitatori; * în privinţa strategiilor, acestea sunt formulate la nivelul la nivelul instituţiilor guvernamentale centrale (Bulgaria, Botswana) sau sunt realizate planuri de dezvoltare economică la nivelul unităţilor administrativ teritoriale (ex. SUA - state federale, Australia - state şi districte autonome). Ţările mai puţin dezvoltate (ex. Costa Rica, Botswana), dar care au resurse naturale extrem de valoroase, au văzut în dezvoltarea durabilă a turismului una din puţinele oportunităţi de dezvoltare economică a ţării şi au luat măsuri la nivel guvernamental în acest sens. În ţările cu economie dezvoltată din Europa, accentul este pus pe procesul de conservare şi protecţie şi pe un control mai riguros asupra modului de exploatare a resurselor naturale aflate în habitate biologice deosebite. Un rol esenţial îl deţin proiectele de educaţie ecologică pentru turişti şi pentru populaţia gazdă, dar şi cooperarea existentă între sectorul turistic şi ariile naturale protejate. În ţările europene cu economie în tranziţie, procesul de valorificare turistică a patrimoniului natural se află într-un stadiu incipient. Astfel, după 1990 au fost regândite instituţiile centrale şi locale, a fost schimbată legislaţia şi au fost evaluate şi nominalizate ariile protejate, peisajele naturale conform cerinţelor europene. De asemenea, au intrat în acţiune numeroase ONG-uri cu activitate ecologică, de ecoturism sau agroturism, care au facilitat crearea de parteneriate cu populaţia locală. Un alt proces identificat în majoritatea studiilor de caz analizate îl constituie realizarea unor sisteme proprii de standardizare a activităţilor ecoturistice, sisteme prevăzute în prealabil în cadrul strategiilor dezvoltate la nivel naţional. CAP. III ECOTURISMUL ÎN ROMÂNIA - SITUAŢIA ACTUALĂ 3.1. Resurse ecoturistice în România România are un capital natural deosebit de variat. Datorită condiţiilor fizico-geografice, care includ munţi, câmpii, reţele hidrografice majore, zone umede şi unul din cele mai frumoase sisteme de deltă (Delta Dunării), România este singura ţară de pe continent pe teritoriul căreia sunt prezente 5 din cele 9 regiuni biogeografice ale Uniunii Europene (continentală - 53% din suprafaţa ţării, alpină - 23%, stepică - 17%, panonică - 6% şi pontică - 1%). Ţara noastră are o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării.*39) Au fost identificate şi caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice păşunilor şi fâneţelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor şi zonelor stâncoase şi 135 habitate specifice terenurilor agricole).*40) *39) Fundaţia Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Natura 2000 în România, Bucureşti, 2012, pag 6 *40) Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020, Versiunea aprobată 26.05.2015 Rezultatul general constă în diversitatea florei şi faunei. Datorită poziţiei geografice a României, flora şi fauna prezintă influenţe asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud şi componente continental-europene dinspre nord-vest. La nivel naţional au fost identificate 283 de specii de animale şi plante, de interes european, din care 57 de specii de mamifere, 16 specii de amfibieni, 19 specii de reptile, 60 de specii de peşti, 69 de specii de nevertebrate şi 62 de specii de plante.*41) *41) Ministerul Mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Raport privind starea mediului în România în anul 2016, pag. 241 Se remarcă existenţa unor importante populaţii de carnivore mari: lupi (2.500-4.600 exemplare), urşi bruni (5.500-7.000 exemplare) şi râşi (1.200-2.200 exemplare)*42). Acestea reprezintă aproximativ jumătate din efectivele existente la nivel european (cu excepţia Rusiei), iar acest fapt reprezintă un simbol al vieţii sălbatice şi al habitatelor naturale din România.*43) *42) au fost consultate mai multe surse: http://românia.panda.org/, http://www.rosilva.ro/, http://www.hunterclub.ro/forums/content.php/117-Lupii-României-in-mijlocul-unui-conflict, http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/16103_6%20CONS.%20NAT,%20Biodiversitate,%20Biosecuritate.pdf Pe teritoriul ţării se află peste jumătate din suprafaţa Munţilor Carpaţi, una dintre cele mai importante ecoregiuni europene, precum şi Delta Dunării, cea mai importantă zonă umedă din Europa, adăpostind peste 3.000 de perechi de pelicani, reprezentând peste 80% din efectivul european. De asemenea, ţara noastră este una dintre puţinele ţări europene ce încă deţine păduri virgine (circa 77% din totalul celor rămase în regiunea Carpatică).*44) *44) Fundaţia Centrul Naţional pentru Dezvoltare Durabilă, Natura 2000 în România, Bucureşti, 2012, pag. 6 Alături de cadrul natural, spaţiul românesc beneficiază şi de un potenţial etnografic şi folcloric de mare originalitate şi autenticitate. Această zestre spirituală reprezentată prin valori arhitecturale populare, instalaţii şi tehnici populare, meşteşuguri tradiţionale, folclor şi obiceiuri ancestrale, sărbători populare etc., la care se adaugă numeroase monumente istorice şi de artă, vestigii arheologice, muzee, amplifică şi completează fericit potenţialul ecoturistic al ţării. În cadrul proiectului de cercetare "Crearea unei oferte agroturistice româneşti competitive pe piaţa internă şi internaţională prin dezvoltarea serviciilor turistice şi de agrement specifice condiţiilor naturale ale spaţiului rural (munte, deal, câmpie, litoral, deltă) şi zonelor etnografice", realizat de Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism în anul 2002, au fost identificate 20 de zone etnografice reprezentative pentru ţara noastră. Dintre acestea, unele zone etnografice, cum ar fi Ţara Moţilor, Ţara Haţegului, Maramureş, Ţinutul Năsăudului, Vâlcea, Vrancea, Tulcea, Gorj, Bran se suprapun sau se află în imediata apropiere a unor arii protejate importante, creând astfel premise pentru dezvoltarea unor destinaţii ecoturistice. Arii naturale protejate Conform O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, aria naturală protejată este definită ca "zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale". Pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate: a) de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice (categoria Ia IUCN), parcuri naţionale (categoria II IUCN), monumente ale naturii (categoria III IUCN), rezervaţii naturale (categoria IV IUCN), parcuri naturale (categoria V IUCN); b) de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei; c) de interes comunitar sau situri "Natura 2000": situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică; d) de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ- teritoriale, după caz. În România există 30 de arii naturale protejate majore de interes naţional, şi anume: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (576.421,1 ha), 13 parcuri naţionale (cu o suprafaţă totală de 317.419,2 ha) şi 16 parcuri naturale (cu o suprafaţă totală de 770.026,5 ha) (Figura nr. 3. şi Anexele nr. 3 şi 4). Figura nr. 3. (a se vedea imaginea asociată) La acestea se adaugă 916 de rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii şi rezervaţii naturale. O mare parte a acestor arii naturale protejate sunt incluse în parcurile naţionale, parcurile naturale şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. În aceste condiţii, se estimează că ariile naturale protejate din România (cu excepţia siturilor Natura 2000) acoperă peste 7% din suprafaţa terestră a ţării. O bună parte din teritoriul naţional este acoperită de reţeaua comunitară de arii protejate Natura 2000, astfel: ● 171 situri SPA (Arii de Protecţie Specială Avifaunistică), cu o suprafaţă totală de 3.875.297,6 ha., reprezentând aproximativ 16,26% din teritoriul României - instituite prin H.G. nr. 971/2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România şi prin H.G. nr. 663/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrată a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. ● 435 situri SCI (Situri de Importanţă Comunitară), cu o suprafaţă totală de 4.650.970,0 ha., reprezentând aproximativ 19,51% din teritoriul României - instituite prin Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 2387 din 2011 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România şi prin Ordinul ministrului mediului, apelor şi pădurilor nr. 46/2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrată a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România. Cumulat, siturile incluse în Reţeaua Europeană Natura 2000 acoperă aproximativ 23%*45) din teritoriul naţional (o parte din SCI-uri şi SPA-uri se suprapun). *45) Ministerul Mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Raport privind starea mediului în România în anul 2016, pag. 303 O importanţă mare o au ariile naturale protejate de interes internaţional. Astfel, ar trebui menţionate: ● cele trei Rezervaţii ale Biosferei (Delta Dunării, Retezat şi Pietrosul Rodnei), ● singurul sit natural a patrimoniului natural universal existent în România (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării), ● singurul geoparc din România inclus în Reţeaua Europeană a Geoparcurilor şi în Reţeaua Globală a Geoparcurilor UNESCO (Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului), ● un număr de 19 situri Ramsar - zone umede de importanţă internaţională. Valoarea resurselor turistice la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale aflate în interiorul sau în imediata apropiere a celor 30 de arii protejate majore poate fi redată pe baza datelor din documentaţia ce a stat la baza Legii nr. 190/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 142/2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII-a - zone cu resurse turistice*46). *46) INCDT, Planul de Amenajarea a Teritoriului Naţional - Secţiunea VIII - Zone Turistice. Proiect de fundamentare - Analiza şi diagnoza potenţialului turistic la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, Bucureşti, 2007 Astfel, din cele 282 de localităţi situate pe teritoriul sau în apropierea ariilor protejate majore din România, se apreciază că 38 de localităţi au o valoare foarte mare a resurselor turistice, 150 de localităţi deţin resurse turistice cu valoare mare, 89 de localităţi deţin resurse turistice cu valoare medie şi doar 5 localităţi au o valoare scăzută a resurselor turistice (Figura nr. 4.). Figura nr. 4. (a se vedea imaginea asociată) Managementul ariilor naturale protejate Managementul unei arii naturale protejate este cu atât mai complex cu cât restricţiile sunt mai reduse. Categoriile de management implică o gradare a intervenţiei umane. Astfel, dacă pentru categoria I-a - rezervaţie naturală strictă, intervenţia umană este minimă, iar managementul poate să fie foarte simplu, implicând prevenirea oricărei activităţi dăunătoare, pentru celelalte categorii managementul este un proces complex, care implică mai mult de un singur scop şi o mare varietate de grupuri de interes (tabelul nr. 1.). Tabelul nr. 1. Relaţia dintre obiectivele de management şi categoriile protejate IUCN existente în România
┌──────────────────────┬───┬──┬───┬──┬─┐
│Obiectiv de management│I.a│II│III│IV│V│
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Cercetare ştiinţifică │1 │2 │2 │2 │2│
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Protecţia sălbăticiei │2 │2 │3 │3 │-│
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Protecţia diversităţii│1 │1 │1 │1 │2│
│speciilor/genetice │ │ │ │ │ │
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Menţinerea serviciilor│2 │1 │- │1 │2│
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Protecţia trăsăturilor│- │2 │1 │3 │1│
│naturale/culturale │ │ │ │ │ │
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Turism şi recreere │- │1 │1 │3 │1│
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Educaţie │- │2 │2 │2 │2│
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Utilizarea durabilă a │ │ │ │ │ │
│resurselor │- │3 │- │2 │2│
│ecosistemelor │ │ │ │ │ │
├──────────────────────┼───┼──┼───┼──┼─┤
│Menţinerea │ │ │ │ │ │
│caracteristicilor │- │- │- │- │1│
│culturale tradiţionale│ │ │ │ │ │
└──────────────────────┴───┴──┴───┴──┴─┘
Legenda: 1 - obiectiv primar 2 - obiectiv secundar 3 - obiectiv potenţial aplicabil – obiectiv neaplicabil Planul de management al unei arii protejate este documentul oficial de stabilire a obiectivelor acesteia şi a măsurilor de management care trebuie întreprinse pentru realizarea unei gestionări eficiente, responsabile a zonelor respective. Acesta sintetizează informaţia existentă la data întocmirii planului, stabileşte domeniile majore şi obiectivele de management, precum şi un plan de acţiune pe un anumit orizont de timp, de regulă 5 ani. Planul stă la baza activităţii ariei naturale protejate şi se constituie ca document de referinţă pentru planificarea tuturor activităţilor pe termen scurt şi mediu legate de aceasta pentru toţi deţinătorii/administratorii de terenuri şi pentru toţi cei ce doresc să iniţieze şi să desfăşoare activităţi pe teritoriul său. Prin intermediul acestui document se realizează zonarea internă a ariei protejate (conform O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare), prin definirea şi delimitarea, după caz a unor: - zone cu protecţie strictă - zonele din ariile naturale protejate, de mare importanţă ştiinţifică, ce cuprind zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus. Aici sunt interzise desfăşurarea oricăror activităţi umane. Excepţii fac activităţile de cercetare, educaţie şi ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management. – zone de protecţie integrală - cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate. În aceste zone sunt permise activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; – zone-tampon (în parcurile naţionale sunt denumite zone de conservare durabilă, iar în parcurile naturale sunt denumite zone de management durabil) - fac trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă. De asemenea, şi în aceste zone sunt permise activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii; – zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane - sunt zonele în care se permit activităţi de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. Principalele obiective de management ale planului sunt grupate pe următoarele teme: - Conservarea biodiversităţii; – Utilizarea terenului şi a resurselor naturale; – Conservarea şi promovarea moştenirii culturale; – Managementul turismului şi recreării; – Educaţie şi conştientizare; – Managementul parcului; – Alte activităţi specifice fiecărui parc. Prin Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013 un număr mare de arii naturale protejate au realizat planul de management. În prezent, conform informaţiilor existente pe site-ul web al Ministerului Mediului, sunt aprobate planurile de management pentru 7 parcuri naţionale şi 9 parcuri naturale şi pentru aproximativ jumătate din siturile Natura 2000*47). *47) http://www.mmediu.ro/articol/baza-de-date-privind-ariile-naturale-protejate-si-aprobarea-planurilor-de-management-ale-acestora/1664 (informaţii la nivelul lunii februarie 2017) Un alt instrument deosebit de util în managementul turistic al ariilor protejate îl constituie planul de management al vizitatorilor (numită şi strategia de vizitare). Acesta direcţionează tipul potrivit de vizitator către zona potrivită din parc sau vecinătatea acestuia, creând cele mai bune oportunităţi pentru îndeplinirea experienţei imaginată de vizitator, de a petrece timpul liber în natură, producând un impact negativ minim asupra naturii şi a comunităţilor locale şi creând cele mai bune şanse pentru dezvoltarea de afaceri locale ecologice din sfera turismului. Aceste strategii au fost realizate, în general, după o structură comună ce a vizat: - Zonarea internă şi obiectivele din punct de vedere al conservării naturii (aşa cum figurează în planul de management al parcului); – Analiza situaţiei actuale şi viitoare a vizitatorilor (categorii de vizitatori şi turişti care vizitează zona, identificarea principalelor căi de acces către şi în interiorul parcului infrastructura turistică folosită, impactul produs la nivelul ariei protejate şi în vecinătatea acesteia, particularităţile şi descrierea fenomenului de vizitare, identificarea tendinţelor diverselor segmente de vizitatori, analiza SWOT); – Stabilirea viziunii şi a obiectivelor strategiei de vizitare; – Teme şi activităţi (se au în vedere zonarea din punct de vedere al recreerii şi turismului, planul de informare şi interpretare, dezvoltarea infrastructurii de informare şi educare - centre de vizitare şi puncte de informare -, stabilirea unor măsuri pentru implementarea zonării turistice şi a planului de management al vizitatorilor, integrarea planului de management al vizitatorilor în elementele strategice de dezvoltare a turismului durabil în zona parcului); – Monitorizarea strategiei. Urmare a cerinţelor impuse în cadrul Programului Operaţional Structural Mediu 2007-2013, numeroase parcuri au realizat un astfel de plan de management al vizitatorilor: Parcurile Naţionale Retezat, Piatra Craiului, Buila-Vânturariţa, Munţii Rodnei, Călimani, Cheile Bicazului - Hăşmaş, Cheile Nerei - Beuşniţa, Cozia, Defileul Jiului, Domogled - Valea Cernei, Munţii Măcinului, Porţile de Fier, Semenic - Cheile Caraşului, precum şi Parcurile Naturale Lunca Mureşului, Vânători Neamţ, Bucegi, Grădiştea Muncelului - Cioclovina, Munţii Maramureşului, Putna Vrancea, Balta Mică a Brăilei, Apuseni etc. 3.2. Infrastructura turistică şi tehnică Structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare reprezintă componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice, întrucât răspunde uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului, şi anume odihna, înnoptarea. Dimensiunile şi distribuţia spaţială a mijloacelor de cazare, determină caracteristicile tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului şi, implicit, amploarea fluxurilor turistice. În decursul timpului au fost construite diverse tipuri de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare, atât în interiorul ariilor naturale protejate, dar şi la marginea sau în apropierea acestora. Numărul şi tipul de structuri de primire turistice cu funcţiuni de cazare din aceste zone variază considerabil. O situaţie centralizată a numărului de structuri şi a numărului de locuri de cazare din interiorul şi din apropierea parcurilor este prezentată în Anexa nr. 4. Conform datelor din această anexă, există parcuri care nu dispun de un număr suficient de unităţi de cazare (de exemplu Parcul Naţional Munţii Măcinului, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina, Parcul Natural Comana), totuşi în majoritatea cazurilor acest lucru este compensat de structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare situate în localităţile din imediata vecinătate a ariilor naturale protejate (de exemplu Brăila pentru Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Arad pentru Parcul Natural Lunca Mureşului, Galaţi pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Călimăneşti pentru Parcul Naţional Cozia etc.). În cadrul acestei analize ar trebui luate în considerare şi unităţile certificate ecoturistic de către Asociaţia de Ecoturism din România, majoritatea situate în interiorul sau în imediata apropiere a unor arii naturale protejate. În prezent, sunt certificate un număr de 19 structuri de primire cu funcţiuni de cazare, cu un număr de 406 locuri de cazare (Anexa nr. 5). Pentru parcurile situate în zona montană o importanţă aparte o au refugiile turistice şi locurile de campare amenajate, structuri deficitare în majoritatea acestor areale. Amenajarea de locuri de campare a devenit o prioritate în cadrul majorităţii parcurilor, deoarece această formă de cazare este adaptată unui număr destul de mare turişti români, iar lipsa unor astfel de spaţii organizate poate fi dăunătoare pentru mediul înconjurător. O altă formă de cazare de mare importanţă pentru zonele naturale, ce ar putea fi integrată în cadrul programelor ecoturistice o reprezintă cabanele de vânătoare*48) (137 la nivel naţional*49)). RNP a dezvoltat această reţea de cabane pentru susţinerea turismului de vânătoare. Dintre acestea unele cabane au un nivel de confort ridicat, fiind utilizate pentru vizitele de protocol şi constituie un important potenţial pentru dezvoltarea ecoturismului. *48) OMT, Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of România (Final report), 2005 *49) http://www.rosilva.ro/articole/cabane p_1497.htm Infrastructura de vizitare şi informare are un rol important în promovarea obiectivelor de management ale ariei naturale protejate şi pentru conştientizarea de către publicul larg a măsurilor de conservare a speciilor/habitatelor naturale în contextul gestionării durabile a resurselor naturale. Un rol deosebit în cadrul infrastructurii de vizitare a parcurilor naţionale şi naturale îl au centrele de vizitare şi punctele de informare. În general, o clădire care are rolul de centru de vizitare cuprinde spaţii expoziţionale, punct de informare turistică, sala de conferinţe, birourile administraţiei parcului şi spaţii de cazare. În perioada 2007-2015, prin Programul Operaţional Mediu - Axa 4 "Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii", numeroase parcuri au construit sau au în curs de finalizare centre de vizitare sau puncte/centre de informare turistică. Conform datelor centralizate primite de la administraţiile parcurilor (Anexa nr. 6), la nivelul anului 2018 ariile naturale protejate majore din România dispun de un număr de 29 de centre de vizitare şi 54 centre/puncte de informare, în creştere evidentă comparativ cu situaţia existentă în anul 2009 (14 centre de vizitare şi 31 centre/puncte de informare). Cu toate acestea, chiar dacă din punct de vedere cantitativ numărul acestora a crescut, în multe cazuri există probleme în exploatarea acestora, cauzate de lipsa de fonduri. În privinţa traseelor tematice/educative, dacă până în anul 2009, au fost realizate câteva astfel de trasee (18) prin intermediul unor proiecte Life Natura (Ceahlău, Munţii Rodnei, Balta Mică a Brăilei), GEF (Vânători Neamţ, Munţii Măcinului) sau proiecte finanţate prin Fundaţia pentru Parteneriat (Buila Vânturariţa, Retezat), mai nou, beneficiind de fondurile POS Mediu, numărul acestora a crescut considerabil (75 trasee tematice/educative în cele 30 parcuri, la nivelul anului 2018). În cadrul procesului de valorificare turistică a ariilor protejate un rol important îl joacă infrastructura specifică de acces (drumuri, poteci, trasee turistice amenajate). Accesul în interiorul parcului se poate realiza, în funcţie de configuraţia terenului cu variate mijloace, incluzând: mersul pe jos, vehicule private, bărci, vaporaşe, biciclete, mijloace de transport pe cablu etc. După cum se poate observa din datele centralizate în Anexa nr. 7, în majoritatea parcurilor naţionale şi naturale din România au fost create reţele de trasee turistice, în mare parte omologate sau în curs de omologare. Astfel, în cele 30 arii naturale protejate majore există un număr de 350 de trasee turistice omologate, la care se adaugă 132 trasee neomologate. În privinţa stării acestora, un număr de 21 administraţii au declarat că traseele pe care le deţin se află în stare bună sau foarte bună, existând doar cazuri izolate de deteriorări sau marcaje care necesită înlocuiri. Cele mai multe trasee sunt de drumeţie, dar au fost amenajate şi trasee cicloturistice sau trasee pe apă (în parcurile constituite în zone umede). În majoritatea cazurilor, de administrarea traseelor turistice se ocupă Consiliile Judeţene, administraţiile parcurilor sau serviciile publice de salvamont. În anumite parcuri cu veche tradiţie în turism, s-au dezvoltat de-a lungul timpului şi diverse alte variante de acces în interiorul acestora, respectiv - mijloace de transport pe cablu (Parcul Natural Bucegi, Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Natural Apuseni), transport pe cale ferată îngustă (mocăniţa de pe Valea Vaserului - Parcul Natural Munţii Maramureşului), transport cu bărci şi nave de diferite dimensiuni (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării). În cadrul ariilor naturale în care se doreşte dezvoltarea şi promovarea unor activităţi precum observarea speciilor de animale s-a demarat construirea infrastructurii specifice (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Natural Lunca Mureşului, Parcul Natural Vânători Neamţ, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Parcul Naţional Buila Vânturariţa, Parcul Natural Văcăreşti etc.), dar totuşi iniţiativele în acest domeniu sunt încă în faza de pionierat. O evaluare cu privire la situaţia infrastructurii turistice din interiorul şi din vecinătatea ariilor protejate majore se poate face cu ajutorul documentaţiei ce a stat la baza O.U.G. nr. 142/2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII- a - zone cu resurse turistice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2009, cu modificările şi completările ulterioare. În aceste condiţii, din cele 282 de localităţi aflate în interiorul sau în apropierea celor 30 de arii protejate mari, doar în 63 de localităţi nu sunt probleme legate de infrastructura turistică (Figura nr. 5.). Este vorba de localităţi situate în Delta Dunării şi în interiorul sau în apropierea unor parcuri uşor accesibile, aflate pe traseul unor importante fluxuri turistice, cum ar fi: Parcul Natural Bucegi, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Natural Apuseni, şi unde turismul este o activitate economică cu o veche tradiţie. De asemenea, într-o poziţie bună din acest punct de vedere este Bucureştiul, pe teritoriul căruia se află Parcul Natural Văcăreşti, dar încă acesta nu este perceput ca un obiectiv turistic de turiştii care vizitează oraşul. În alte cazuri, infrastructura turistică se concentrează în oraşele şi staţiunile importante existente în apropierea parcului, acestea constituind puncte de plecare pentru vizitarea acestuia (Brăila pentru Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Galaţi pentru Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior, Arad pentru Parcul Natural Lunca Mureşului, Drobeta Turnu Severin pentru Parcul Natural Porţile de Fier şi pentru Geoparcul Platoul Mehedinţi, Reşiţa pentru Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului, Petroşani pentru Parcul Naţional Defileul Jiului, Călimăneşti-Căciulata pentru Parcul Naţional Cozia, Sângeorz Băi şi Borşa pentru Parcul Naţional Munţii Rodnei etc.). Figura nr. 5. (a se vedea imaginea asociată) Figura nr. 6. (a se vedea imaginea asociată) O altă componentă deosebit de importantă, care oferă indicii în legătură cu potenţialul de dezvoltare a turismului la nivelul localităţilor situate în interiorul şi în apropierea ariilor protejate majore, este infrastructura tehnică*50). Conform aceleiaşi surse, din cele 282 de localităţi, doar 119 pot fi considerate fără probleme din punct de vedere al infrastructurii tehnice (Figura nr. 6.). *50) Conform definiţiei din O.U.G. nr. 142/2008 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a VIII-a - zone cu resurse turistice, prin Infrastructură tehnică se înţelege infrastructura edilitară a localităţilor - ansamblul de construcţii, instalaţii tehnologice, echipamente funcţionale şi dotări specifice prin care sunt asigurate serviciile publice de gospodărie comunală. Principalele probleme în acest sens au fost identificate în cadrul unor localităţi izolate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa, Geoparcul Platoul Mehedinţi, Parcul Natural Putna Vrancea, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei. 3.3. Programe ecoturistice În România, programele de ecoturism au o istorie relativ recentă. Primele astfel de pachete turistice au fost create în jurul anului 2000, când au apărut o serie de iniţiative în zona unor parcuri naţionale sau naturale (Retezat, Piatra Craiului, Vânători Neamţ, Apuseni)*51). Remarcabil este proiectul Carnivore Mari din Carpaţi, care a reuşit să demareze programe de ecoturism axate pe atractivitatea populaţiei de lupi, urşi şi râşi din arealul de nord al Pietrei Craiului. Aceste programe ecoturistice cât şi dezvoltarea serviciilor şi infrastructurii aferente au reuşit să crească în popularitate şi să fie recunoscute de către OMT ca fiind printre cele mai bune destinaţii de ecoturism din lume la nivelul anului 2002. *51) http://www.fpdl.ro/public/pdfs/ecoturism.pdf (Programul: Parteneriat pentru Dezvoltare Economică Locală, Raport privind posibilităţile de dezvoltare a ecoturismului în zona localităţilor Horezu, Novaci, Polovragi, Costeşti, Măldăreşti, Vaideeni, 2005) În prezent, principalele zone din România în care se concentrează programele de ecoturism sunt: - Rezervaţia Biosferei Delta Dunării şi Dobrogea (observarea păsărilor, plimbări cu barca); – Parcul Naţional Piatra Craiului şi împrejurimile acestuia (programe bazate în special pe observarea carnivorelor mari (lup, urs, râs), dar şi a unor specii de plante specifice, turism ecvestru, cicloturism, drumeţii montane etc.); – Parcul Natural Munţii Apuseni (speoturism, drumeţii tematice, programe culturale, schi de tură, turism ecvestru, cicloturism etc.); – alte arii naturale protejate, unele cu statut de parc naţional sau natural: Parcul Naţional Retezat - Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, Parcul Naţional Munţii Măcinului, Parcul Naţional Munţii Rodnei, Parcul Naţional Călimani, Parcul Natural Lunca Mureşului, Parcul Natural Vânători Neamţ, cu programe axate pe: turism ecvestru, cicloturism, drumeţie tematică, schi de tură, observarea florei şi faunei, programe culturale, expediţii cu canoe etc.; – Transilvania - zona Târnava Mare (descoperirea culturii săseşti şi secuieşti, călărie, drumeţii tematice etc.); – Maramureş (programe de descoperire a naturii, călărie, cicloturism, descoperirea ocupaţiilor şi a arhitecturii tradiţionale etc.); – Bucovina (programele de observare a naturii, drumeţii tematice combinate cu turismul cultural şi cu turismul monahal). Programele de ecoturism din România sunt oferite spre vânzare prin intermediul unor tur-operatori locali, care colaborează de regulă cu tur-operatori din străinătate. Se remarcă câţiva operatori promovaţi de către Asociaţia de Ecoturism din România, dintre care unii comercializează programe ecoturistice certificate: ● MY ROMÂNIA - oferă tururi culturale şi de drumeţie în Transilvania, Maramureş şi Bucovina; ● CARPATHIAN NATURE TOURS - oferă programe de observare de animale sălbatice; ● INTERPARES - oferă programe de drumeţie în Făgăraş şi Piatra Craiului; ● TIOC NATURE & STUDY TRAVEL - oferă programe de canoe în Delta Dunării; ● PHOTOTOUR - oferă ateliere de fotografie şi fototururi; ● NOROC ROMÂNIA - oferă programe de mountain-bike); ● WANDERLUST TOUR (oferă circuite culturale şi în natură în zona săsească); ● TYMES TOURS (oferă circuite culturale şi în natură în Banat, Transilvania şi Delta Dunării); ● OUTDOOR EXPERIENCE (oferă activităţi în aer liber bazate pe natură); ● ABSOLUTE CARPATHIAN (oferă tururi personalizate cu accent pe faună sălbatică, paragliding, căţărare şi alpinism); ● ACTIVE TRAVEL (oferă tururi personalizate pentru grupuri mici şi pachete de vacanţă de la turism general până la observaţii de wildlife în Transilvania); ● CARPAT BIKE (oferă programe de cicloturism şi mountain bike); ● APUSENI EXPERIENCE (oferă programe turistice standard şi personalizate incluzând drumeţie, speologie, cicloturism, fotografie şi observaţii de floră); ● DISCOVEROMANIA (oferă programe de descoperirea naturii şi a culturii tradiţionale); ● EXPLORE ROMÂNIA (oferă programe active şi circuite culturale în diferite părţi ale ţării); ● DELTA TRAVEL (oferă programe de birdwatching în Delta Dunării).*52) *52) https://www.asociatiaaer.ro/membri-si-parteneri/ O serie de administraţii de parc depun eforturi serioase pentru realizarea şi comercializarea unor programe turistice bazate pe natură. În acest sens, câteva exemple reprezentative sunt: > Administraţia Parcului Naţional Călimani a întocmit o serie de programe ecoturistice*53): *53) http://www.calimani.ro ● programe călare cu însoţitor (de 1, 2, 3 zile): - "Călare prin munţi spre 12 Apostoli" – "Călare spre Pietrele Roşii" – "Călare pe creasta vulcanică din Munţii Călimani" ● excursii cu ghid însoţitor; ● Junior Ranger (tabără ecologică adresată copiilor între 10-18 ani); ● Foto Safari. > Administraţia Parcului Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş oferă o serie de programe ecoturistice, respectiv observarea caprelor negre, vizită la stână, tururi de drumeţie, tururi de escaladă, plimbări cu barca, ture de echitaţie în stil nomad (ture de o zi sau de mai multe zile), competiţii sportive de tip outdoor, cum ar fi: Off Road Triathlon Lacu Roşu, Concursul de schi Retro din Lacu Roşu, Carpathian Gladiator-Lacu Roşu şi Tura de performanţă "Eross Zsolt"*54); *54) Informaţii oferite de Administraţia Parcului Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş > Administraţia Parcului Natural Comana oferă tururi ghidate pentru prezentarea parcului, plimbări cu barca în Delta Neajlovului, programe de birdwaching sau închirieri de biciclete. > Administraţia Parcului Naţional Cozia realizează câteva programe ecoturistice: excursii cu ghid de 1, 2 şi 3 zile, observaţii de faună pe trasee sau în puncte speciale de observare, programe de fotografiere a animalelor sălbatice şi a habitatelor acestora. > Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului propune o serie de excursii călare şi drumeţie cu ghid pe traseele marcate în cadrul parcului. > Administraţia Parcului Naţional Domogled Valea Cernei, în parteneriat cu Hotelul Ferdinand din Băile Herculane, oferă excursii cu ghid pe 7 trasee turistice din parc, prin parcurgerea cărora se pot vizita cele mai importante obiective. > Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului promovează o serie de 8 programe ecoturistice, cu durate de 1 sau 3 zile*55): *55) http://www.luncamuresului.ro/ – "Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureşului şi Rezervaţia Naturală Runcu Groşi" – "Excursie în canoe şi retur pe biciclete în Parcul Natural Lunca Mureşului" – "Admirarea peisajului de luncă şi a insulelor de pe Mureş din canoe sau caiac" – "Urmărirea păsărilor din observator în zona Bezdin" – "Urmărirea mamiferelor mari în libertate din observator" – "Admirarea pădurii de luncă şi vizitarea unor puncte arheologice şi/sau religioase cu bicicleta" – "Admirarea pădurii de luncă şi vizitarea unor puncte arheologice şi minunăţii ale naturii pe jos" – "Vizitarea zonei Rezervaţiei Naturale Prundul Mare - ecosisteme palustre, acvatice, forestiere, Balta cu Nuferi" Programele includ plimbări cu bicicleta, cu canoe, urmărirea păsărilor şi mamiferelor din observatoare, vizitarea unor obiective culturale (puncte arheologice, mânăstiri), admirarea pădurii de luncă, vizitarea unui sălaş. Cazarea se face în cadrul centrului de vizitare Ceala. > Administraţia Parcului Naţional Semenic - Cheile Caraşului asigură ghid turistic pentru vizitarea traseului subteran al Peşterii Comarnic, pentru parcurgerea celor 9 trasee turistice din cadrul parcului, pentru parcurgerea traseului ecoturistic Izvoarele Nerei şi pentru observaţii faunistice, floristice şi de geomorgologie. De asemenea, organizează contra-cost tabere. > Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturariţa este în curs de diversificare a ofertei de servicii şi programe turistice. Oferă ghid turistic specializat - informaţii despre parc, vizitarea obiectivelor turistice cultural-istorice din parc şi din preajma acestuia, cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor locale, observaţii ale florei şi faunei din parc, ture montane pe trasee dificile, ture de iarnă. Există un program turistic "Porţile Parcului Naţional Buila-Vanturariţa: natură şi spiritualitate", program promovat printr-o agenţie locală de turism (Eco Natur Travel), iar încă din 2007 este realizat un program educativ adresat elevilor: "Ranger Junior al Parcului Naţional Buila- Vanturariţa". > Administraţia Parcului Naţional Retezat, în parteneriat cu Asociaţia de Turism Retezat, oferă următoarele categorii de programe turistice: ture cu ghid pe traseele montane, ture pe traseele de bicicletă din interiorul/apropierea parcului, vizite la principalele atracţii din zonă. > Administraţia Parcului Naţional Ceahlău organizează tururi (cu maxim 10 persoane) în rezervaţiile ştiinţifice Ocolaşu Mare şi Poliţele cu Crini. În cadrul acestor programe sunt oferite explicaţii privind patrimoniul natural şi cultural al parcului şi al zonei adiacente acestuia. > Administraţia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa a elaborat un program turistic de 7 zile intitulat "La pas prin Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa", dar nu este aplicabil din mai multe motive: lipsa unor ghizi turistici autorizaţi în cadrul parcului, locuri de cazare puţine, starea precară a infrastructurii rutiere. > Administraţia Parcului Naţional Defileul Jiului realizează anumite programe ce vizează: prezentarea Centrului de vizitare Bumbeşti Jiu, drumeţii pe cele două trasee tematice, vizitarea conacelor din Plaiul Bumbeşti, vizitarea Mănăstirii Lainici şi a schiturilor Locurele şi Pustnicul, realizarea unor trasee în Pasul Vâlcan. > Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei organizează o serie de programe ecoturistice, respectiv drumeţii de 1-3 zile, cu ghid, pe diferite trasee turistice din interiorul parcului, plimbări cu trăsura sau cu sania pe traseul Valea Vinului - Rodna, plimbări călare în localitatea Valea Vinului şi la Poiana cu narcise de pe Masivul Saca. > Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier pune la dispoziţie servicii de ghid turistic pentru un număr de 10 trasee turistice. Se pot desfăşura diverse programe turistice, mai simple, de o zi pentru parcurgerea unui singur traseu, sau mai complexe, pe durata mai multor zile, pentru parcurgerea unui traseu mai lung sau a mai multor trasee. Pot fi organizate programe combinate auto şi naval sau auto şi drumeţie, trasee ce oferă şi posibilitatea vizitării unor obiective antropice din zonă (Complexul Hidroenergetic şi de Navigaţie "Porţile de Fier", Mănăstirea Vodiţa, Mănăstirea Sf. Ana, Catedrala romano-catolică din Orşova, Muzeul parohial Eşelniţa, Mănăstirea Mraconia etc.). De asemenea, pot fi parcurse traseele tematice educative: Balta Nera-Ostrov Moldova Nouă, Traseul morilor de apa Valea Sicheviţa*56). *56) http://www.pnportiledefier.ro/progr_turistice.html > Administraţia Parcului Natural Vânători-Neamţ oferă o serie de programe turistice concentrate pe obiectivele culturale şi naturale existente pe raza parcului: - "Bison safari" - observarea zimbrilor aflaţi în libertate; – "Drumeţii culturale, trasee ecumenice"; – Observaţii zimbri - observarea zimbrilor aflaţi în semilibertate, în ţarcul de aclimatizare din zona Centrului de Vizitare al Parcului Natural Vânători Neamţ. > Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei oferă vizitatorilor parcului plimbări pe Dunăre cu şalupa administraţiei parcului, plimbări cu barca pe lacurile şi iezerele din interiorul insulelor, plimbări cu atelaje hidro până la observatoarele amplasate în interiorul parcului. > Administraţia Parcului Natural Bucegi oferă tururi ghidate de drumeţie pe traseele turistice din parc şi programe de observare de animale sălbatice, în colaborare cu gestionarii fondurilor cinegetice. > Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului oferă programe turistice în cadrul evenimentelor pe care le organizează (Săptămâna Europeană a Geoparcurilor, Zilele Geoparcului, Festivalul Dinozaurilor, Ziua Vulcanilor). De asemenea, în parteneriat cu Asociaţia Drag de Haţeg, Geomedia şi Centrul de Resurse pentru Acţiune Locală, oferă tururi ghidate pe traseele*57): *57) www.dragdehateg.org – Istorie şi legende (Haţeg - Peşteana - Sarmizegetusa - Ostrov - Râu de Mori - Suseni - Colţ); – Drumul Vulcanilor (Haţeg - General Berthelot - Densuş - Ştei- Răchitova); – Valea Dinozaurilor (Haţeg - Sîntămăria Orlea - Sînpetru - Sibişel - Ohaba Sibişel); – Natură şi Tradiţie (Haţeg - Sîntămăria Orlea - Sălaşu de Sus - Peştera - Mălăieşti - Nucşoara). > Programe turistice disponibile pe teritoriul Parcului Natural Putna-Vrancea: - Wildlife Watching - ("O săptămână în Ţara Ursului"; "Un weekend împreună cu urşii"; "Fluturi, păsări şi flori"); – Aventură - ("Tehnici de supravieţuire în Carpaţii Sălbatici"); – Cultură - ("Viaţa tradiţională din Carpaţi: Păstoritul"). > Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu organizează programe turistice, dar sunt numeroşi operatori turistici care organizează tururi cu caracter ecoturistic în Delta Dunării. Un exemplu în acest sens îl constituie Centrul de Ecoturism Rowmania din Crişan, care oferă vizitatorilor trasee de turism lent (de 1, 2, 3 sau 4 zile), cu ghidare şi interpretare. Pentru tururile pe canale, sunt folosite canotci-ambarcaţiuni tradiţionale din lemn, confecţionate local. 3.4. Circulaţia turistică Ariile naturale protejate din România au reprezentat o motivaţie importantă de călătorie pentru numeroşi turişti rezidenţi şi străini, cu precădere din ţările central europene. În prezent, deoarece nu există un sistem de taxare a turiştilor la intrarea în cadrul parcurilor (cu anumite excepţii), nu există o evidenţă a numărului de vizitatori, acesta putând fi doar estimat. Conform estimărilor făcute, aceste areale atrag în prezent aproape 3.000.000 de vizitatori (Anexa nr. 9). Dintre acestea se remarcă Parcul Naţional Cheile Bicazului Hăşmaş şi Parcul Natural Apuseni (cu câte 500.000 vizitatori), Parcurile Naturale Bucegi (350.000) şi Vânători Neamţ (300.000), Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (175.000), Parcul Naţional Piatra Craiului (128.000), Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina şi Parcul Naţional Cozia (câte 100.000) şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (86.585) etc. Conform acţiunilor de monitorizare şi înregistrare a vizitatorilor realizate de ariile protejate majore din România, se constată următoarele: ● Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Conform Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării*58): *58) informaţiilor primite de la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (2018) – 48.372 vizitatori în primele 8 luni ale anului 2018, din care 77,9% au fost turişti români; – 86.585 vizitatori în anul 2017, cu 17,5% mai mulţi decât în anul 2016; – un număr de 7.852 vizitatori, dintre care 6.264 români şi 1.588 străini au solicitat informaţii în centrele de informare ale ARBDD (în anul 2017). Conform Institutului Naţional de Statistică (pentru anul 2017)*59) *59) Date extrase de la Institutul Naţional de Statistică - baza de date Tempo online (http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro) – 100.423 de turişti cazaţi la nivelul anului 2017 (inclusiv în municipiul Tulcea), dintre care 76% sunt turişti români; – durata medie a sejurului este de 2,1 zile. ● Parcul Naţional Retezat*60) *60) date oferite de Administraţia Parcului Naţional Retezat (2015 şi 2018); USAID, AER, Green Cross România, Strategie pentru dezvoltarea unui turism durabil în regiunea Parcului Naţional Retezat, 2009 – aproximativ 11.000 de vizitatori (2017); – aproximativ 20% din vizitatori sunt străini, marea majoritate provenind din Ungaria şi Republica Cehă; – 50% stau în medie 4 nopţi în parc, iar 50% sunt vizitatori de o zi; – 3 din 4 vizitatori sunt tineri cu vârstele cuprinse între 18 şi 35 ani; – peste 50% dintre vizitatori nu folosesc nici una dintre facilităţile de cazare comerciale (folosesc propriile corturi), astfel impactul economic este în momentul de faţă extrem de mic; – cea mai des folosită intrare în parc a fost Cârnic - 70% dintre vizitatori; – vizitatorii vin în special pentru: drumeţii, natură, alpinism, picnic. ● Parcul Naţional Munţii Rodnei*61) *61) date oferite de Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei (2015 şi 2018); Asociaţia de Ecoturism din România, Strategia de management a vizitatorilor în Parcul Naţional Munţii Rodnei, 2009 – 29.690 vizitatori (2017); – 80% din vizitatori pătrund pe teritoriul parcului prin partea nordică, iar o proporţie mult mai redusă (20%) prin partea de sud. Acest lucru este datorat existenţei unor căi de acces cu fluxuri mari de circulaţie rutieră, apropierii faţă de punctele de acces în parc şi existenţei unei staţiuni turistice de interes local. – turiştii provin în principal din judeţele limitrofe: Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Suceava, Cluj, precum şi municipiul Bucureşti şi alte judeţe mai îndepărtate (Iaşi, Botoşani, Galaţi, Neamţ, Constanţa). – 60% au sosit pentru drumeţie (în special partea centrală a zonei parcului), 33% se află într-o vizită ocazională în zonă, iar 7% vin în vizită la rude şi includ în această excursie o drumeţie sau o ieşire scurtă în parc (sau în zona învecinată); – frecvenţa cea mai mare o au grupurile de 2-3 persoane, dar un procent semnificativ aparţine grupurilor formate din 4-5 persoane (în special pentru cei sosiţi pentru drumeţii mai lungi şi picnic sau grătar de week-end). ● Parcul Naţional Călimani*62) *62) date oferite de Administraţia Parcului Naţional Călimani; RNP Romsilva - Administraţia Parcului Naţional Călimani RA, Planul de management revizuit al Parcului Naţional Călimani, pag. 81-82 – circa 13.500 vizitatori anual; – principalele categorii de vizitatori: turişti montani; cercetători, elevi, studenţi în grupuri organizate; practicanţi de turism ecvestru, grupuri organizate în scop turistic provenite din staţiunea Vatra Dornei şi din circuitul cultural istoric al Bucovinei de Nord, practicanţi de mountain-bike, localnici, culegători. – majoritatea turiştilor preferă accesul pe drumul asfaltat Vatra Dornei - Gura Haitii - Călimani, şi pe drumul de pe Valea Lomaşului dinspre Topliţa. – principalele obiective vizate sunt "12 Apostoli", "Lacul Iezer", creasta calderei vulcanice a Munţilor Călimani. ● Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa*63) *63) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa (2015 şi 2018) – numărul de vizitatori a crescut constant, de la aproximativ 8.000 de vizitatori/an în perioada 2011-2013, la aproximativ 25.000 de vizitatori în 2014 şi la circa 70.000 vizitatori în anul 2017. Creşterea semnificativă din ultimii ani se datorează promovării Cascadei Bigăr, drept cea mai frumoasă cascadă din lume într-un clasament realizat de "The World Geography"; – 75% din vizitatori sunt români; 10% sunt turişti germani; 8% cehi; 5% sârbi; 2% alte naţionalităţi; – activităţi practicate: opriri de scurtă durată la cascada Bigăr, speoturism, rafting, ciclism, drumeţie, escaladă, vizite culturale de scurtă durată la mănăstirile Slatina Nera şi Calugăra, călătorii cu trenul până la Anina. ● Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş*64) *64) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş – există două categorii de vizitatori: vizitatori de tranzit, al căror număr se poate estima la aproximativ 475.000-500.000 vizitatori anual şi vizitatori care stau în zonă 1-3 zile, de regulă la sfârşit de săptămână (circa 18.000 în anul 2017). ● Parcul Naţional Piatra Craiului*65) *65) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului (2015 şi 2018), RNP Romsilva - Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului RA, Planul de management al Parcului Naţional Piatra Craiului, pag. 114-116 (http://www.pcrai.ro//files/Plan_site.pdf) – aproximativ 128.000 de vizitatori anual (2017); – circa 4-10% turişti străini (procentul a crescut în ultimii ani); – principalele motive ale călătoriei sunt legate de unicitatea reliefului şi naturii; – circa 48% sunt tineri cu vârstă cuprinsă între 18-29 ani, 45% au între 30-49 ani, 6% au sub 18 ani. – 25% din turişti stau o zi sau mai puţin, 40% între două şi trei zile, 25% stau între patru zile şi o săptămâna şi numai 10% din turişti stau mai mult de o săptămână. – 64% din turişti folosesc camparea la cort, 20% folosesc pensiunile din comunităţile locale, iar restul de 27% înnoptează la cabanele montane şi refugiile alpine. Deşi numărul pensiunilor din localităţile adiacente parcului a crescut la câteva sute, se apreciază că mai mult de 60% din clienţii acestora nu întreprind excursii în parc, mulţumindu-se să se odihnească, să admire peisajele rurale şi montane şi să experimenteze gastronomia şi obiceiurile tradiţionale. – 65% din vizitatorii parcului menţionează zona de creastă ca fiind destinaţia principală a vizitei. ● Parcul Naţional Cozia*66) *66) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Cozia (2015 şi 2018) – 100.000 de vizitatori anual (2017); – o uşoară creşterea a numărului vizitatorilor în perioada 2009-2016, numărul acestora fiind de aproximativ 80-90.000; – structura vizitatorilor: 80% români şi 20% străini; – distribuţia pe puncte de intrare în parc şi trasee: 60% pe cele 3 trasee tematice amenajate şi 40% pe celelalte trasee turistice; – principalele motive ale vizitei sunt: excursii, vizitarea mănăstirilor, picnic, fotografiere, scurte plimbări; – o parte dintre vizitatorii care frecventează în general locurile mai accesibile de la intrările în parc sunt sosiţi în zonă pentru tratament balnear în staţiunea Călimăneşti - Căciulata. ● Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei*67) *67) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei (2015 şi 2018) – aproximativ 15.000 de turişti (2017), însă numărul acestora poate fi mult mai mare; – majoritatea vin în parc pentru recreere (38%), drumeţie (24%) şi tratamente balneare la izvoarele termale (23%). Pe suprafaţa parcului naţional, tratamentele balneare pot fi desfăşurate în zona 7 Izvoare, în bazine situate în aer liber. – 30% dintre turiştii intervievaţi au ca obiectiv principal staţiunea Băile Herculane dar, pe durata şederii lor în zonă parcurg şi câteva trasee turistice, iar 12% dintre cei intervievaţi au spus că Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei este singura lor destinaţie; – majoritatea vin din judeţele din zonă. ● Parcul Naţional Munţii Măcinului*68) *68) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului (2015 şi 2018); Asociaţia de Ecoturism din România, Strategia de management a vizitatorilor în Parcul Naţional Munţii Măcinului, 2009 – aproximativ 14.000 vizitatori (2017); – majoritatea români din oraşele din apropiere (Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa), dar şi din Bucureşti, Iaşi, Braşov, Timişoara etc., dar şi din străinătate, din Germania, Franţa, Austria, Olanda etc. – durata medie a sejurului este de o zi - impact economic minim asupra comunităţilor locale; – principalele grupe de vizitatori: localnici din localităţile din apropierea parcului (pentru picnic), bird-watcheri, drumeţi în grupuri mici (2-10 persoane), utilizatori de ATV-uri, grupuri organizate de 20-40 persoane care solicită ghid din partea administraţiei parcului, cicloturişti, căţărători, familii cu rulote şi autoturisme personale. ● Parcul Naţional Buila Vânturariţa*69) *69) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturariţa – 3.300 vizitatori în primele 8 luni din 2018; – în ultimii trei ani analizaţi tendinţa a fost una pozitivă: 1000 vizitatori în anul 2015, 2.284 vizitatori în 2016 şi 3.800 vizitatori în anul 2017. ● Parcul Naţional Defileul Jiului*70) *70) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Defileul Jiului (2018) – 103 turişti şi 834 vizitatori din cadrul şcolilor cu care parcul are încheiate protocoale (2017). ● Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului*71) *71) informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Semenic - Cheile Caraşului (2018) – 7.095 vizitatori în anul 2017. ● Parcul Naţional Ceahlău*72) *72) Informaţii primite de la Administraţia Parcului Naţional Ceahlău (2015 şi 2018) – 36.412 vizitatori în anul 2017, cu 2,7% mai puţini decât în anul 2016. Se estimează că numărul de intrări în parc este cu aproximativ 15% mai mare deoarece, conform Regulamentului parcului, persoanele care sunt în sejur mai multe zile în localităţile din jurul parcului achită taxa de vizitare o singură dată chiar dacă în intervalul de şedere ei intră în parc de mai multe ori. În acelaşi timp în cei 15% mai pot fi incluşi şi cei care intră clandestin în parc ocolind porţile de intrare. – Majoritatea turiştilor străini provin din statele membre ale Uniunii Europene şi Republica Moldova. – afluxul cel mai mare de vizitatori a fost în lunile iunie-septembrie când s-au înregistrat 28.933 vizitatori (aproape 80% din totalul anual). – 24.777 vizitatori (68,0% din total) au intrat în parc pe la Durău; 8.042 vizitatori (22,1% din total) pe la Izvorul Muntelui şi 3.593 vizitatori (9,9%) pe la confluenţa Bistrelor (comuna Bicazu Ardelean, sat Telec). – Pe teritoriul Parcului cele mai întâlnite activităţi turistice se leagă de drumeţii, ascensiuni montane, precum şi activităţi specifice de camping. ● Parcul Natural Bucegi*73) *73) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Bucegi (2015 şi 2018) – peste 350.000 de vizitatori în anul 2017; – cei mai mulţi vizitatori vin în week-end-uri, în perioadele de sărbători şi vara în perioada de vacanţe şi concedii. ● Parcul Natural Porţile de Fier*74) *74) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Porţile de Fier (2015 şi 2018) – circa 65.530 vizitatori în 2017, majoritatea fiind monitorizaţi la Peştera Veteranii (52.112). – în mare parte turişti români (95%); – interesul este din ce în ce mai mare pentru zonă, numărul de vizitatori a crescut constant în ultimii ani (16.000 persoane în 2011; 26.000 în 2012; 27.000 în 2013; 29.000 în 2014) – activităţile recreative principale: pescuitul, plimbările cu ambarcaţiuni pe fluviul Dunărea, drumeţii pe diverse trasee amenajate sau nu; ● Parcul Natural Apuseni*75) *75) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Apuseni – aproximativ 500.000 vizitatori pe an; – dintre principalele motive ale vizitei se remarcă relieful spectaculos, traseele montane deosebite, frumuseţea peisajelor şi peşterile; – majoritatea sunt de naţionalitate română, dar sunt şi un număr consistent de străini (maghiari, polonezi, slovaci, cehi, francezi etc.). ● Parcul Natural Balta Mică a Brăilei*76) *76) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Balta Mică a Brăilei (2018) – 1.200 vizitatori în anul 2017. ● Parcul Natural Vânători Neamţ*77) *77) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ; RNP-ROMSILVA Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ R.A., Plan de management - Parcul Natural Vânători Neamţ – 300.000 de vizitatori (2017); – 90% turişti români (din Moldova - 42%, Muntenia - 36%, Ardeal - 22%) şi 10% turişti străini (Europa Centrală - 34%, Europa de Sud - 42%, Europa de Est şi spaţiul ex-sovietic - 24%); – cele mai vizitate obiective turistice: mănăstirile, Cetatea Neamţului (aprox. 100.000 vizitatori/an), Casa memorială Ion Creangă (aprox. 70.000 vizitatori/an), Grădina zoologică Dragoş Vodă şi Centrul de Vizitare al Parcului (aproximativ 60.000 vizitatori). ● Parcul Natural Putna Vrancea*78) *78) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Putna Vrancea (2018) – 21.887 de vizitatori în 2017 (7.234 vizitatori la rezervaţia naturală Tişiţa şi 14.653 vizitatori la rezervaţia naturală Cascada Putnei); – Numărul de vizitatori a crescut constant în ultimii ani: 9.973 vizitatori în 2014, 15.471 vizitatori în 2015, 20.297 vizitatori în 2016); – majoritatea fiind români, dar au început să viziteze zona şi turişti străini; – afluxul maxim de turişti se înregistrează vara şi cu ocazia sărbătorilor pascale. ● Parcul Natural Lunca Mureşului*79) *79) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului (2015) – circa 38.000 vizitatori/an (2014); – dintre aceştia, 2.895 persoane au solicitat servicii din partea Administraţiei Parcului Natural Lunca Mureşului (1.980 persoane au participat la programe de educaţie ecologică; 627 persoane au solicitat cazare; 241 persoane au închiriat canoe; 47 persoane au închiriat biciclete). ● Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina*80) *80) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina – circa 100.000 vizitatori (2017), majoritatea venind pentru cetatea dacică Sarmisegetusa Regia, principalul obiectiv turistic pe teritoriul parcului. ● Parcul Natural Munţii Maramureşului*81) *81) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Munţii Maramureşului (2015 şi 2018) – circa 46.000 de vizitatori (2017); – predomină turiştii români, urmaţi de germani, maghiari, polonezi, cehi şi francezi; – principalul punct de acces este Valea Vaserului, iar principala atracţie este Mocăniţa. ● Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior*82) *82) informaţii primite de la Agenţia pentru Protecţia Mediului Galaţi; http://www.luncaprutului.ro/activităţi-recreaţionale/ – din cauza faptului că parcul nu are încă o structură de administrare, nu se poate face o estimare a numărului de vizitatori; – principalele categorii: cei care doresc să viziteze zone naturale şi arii naturale protejate din Lunca Joasă a Prutului Inferior, turişti care preferă pescuitul sportiv, cei ce doresc să facă plimbări în week-end în natură şi cei care vor să dobândească noi cunoştinţe despre floră şi faună. – circulaţia turistică în zonă se desfăşoară în special în sezonul de vară. ● Parcul Natural Defileul Mureşului Superior*83) *83) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Defileul Mureşului Superior – circa 2.500 de vizitatori (2014); ● Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului*84) *84) Informaţii primite de Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului – circa 170.000 de vizitatori (2014); – se remarcă următoarele categorii: turistul în tranzit care vizitează principalele obiective din zonă - ex: Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Biserica Densuş etc. (circa 120.000 persoane în 2014, tendinţa este de creştere accelerată); turistul care înnoptează cel puţin o dată pe teritoriul Geoparcului (circa 55.000 persoane în 2014); turistul care înnoptează în geoparc şi care vizitează cel puţin unul dintre obiectivele specifice ale geoparcului - georute, puncte de vizitare şi interpretare (circa 30.000 persoane în 2014). ● Geoparcul Platoul Mehedinţi*85) *85) Informaţii primite de Geoparcul Platoul Mehedinţi (2018) – 5.850 vizitatori în anul 2017, din care 1.800 din judeţul Mehedinţi, 3.700 din alte judeţe, 350 turişti străini, în special nemţi. ● Parcul Natural Comana*86) *86) informaţii primite de la Administraţia Parcului Natural Comana (2015 şi 2018) – aproximativ 40.000 vizitatori (2017), dintre care mai mult de 90% provin din Bucureşti; – principalul punct de acces îl reprezintă intersecţia DJ 411 - DJ 412A, unde se găseşte pavilionul de informare al parcului. ● Parcul Natural Văcăreşti*87) *87) http://parcnaturalvacaresti.ro/activităţi – circa 50 de grupuri de diferite vârste, aproximativ 1500 vizitatori au primit tururi ghidate din partea administraţiei parcului în anul 2017. Deşi numărul estimat de vizitatori în cadrul parcurilor naturale şi naţionale este destul de mare, totuşi trebuie avut în vedere faptul că doar o mică parte din aceştia au ca motivaţie practicarea ecoturismului. Chiar dacă infrastructura de vizitare a fost uşor îmbunătăţită în ultimii ani, prin proiectele derulate în perioada 2007-2013, iar numărul de programe ecoturistice s-a înmulţit, cu toate acestea volumul turistic generat de acest segment este încă sub potenţialul enorm pe care îl are în România. Este important de subliniat că folosind un management şi infrastructura potrivită, majoritatea ariilor naturale protejate ar putea primi mai mulţi vizitatori fără impact asupra mediului. Acest lucru ar permite să se genereze mai multe venituri din turism pentru comunităţile locale şi să crească gradul de acceptare al ariilor naturale protejate. Asociaţia de Ecoturism din România, cea mai importantă asociaţie din domeniul ecoturismului, ai cărei membrii organizează programe cu specific în zone naturale şi în arii naturale protejate, apreciază că numărul de turişti atraşi exclusiv de membrii săi (date centralizate de la un număr de 17 tur-operatori şi 5 pensiuni turistice) s-a ridicat la 34 068, generând un număr de 104 676 de înnoptări la nivelul anului 2017. Numărul de turişti cazaţi în structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare ale membrilor AER (date de la un număr de 5 pensiuni), în anul 2017, a fost de aproximativ 17.245, iar durata medie a sejurului a fost de 2,78 zile/turist. Aceştia au venit pe cont propriu, având nevoie doar de servicii de cazare. Marea majoritate a turiştilor cazaţi au provenit din România (85,90%), Germania (4,31%), SUA (1,51%), Marea Britanie (1,46%), Franţa (1,09%) etc. Numărul de turişti care au participat la programele organizate oferite de membrii AER (date de la un număr de 17 turoperatori), în anul 2017, s-a ridicat la 16.823, iar durata medie a unui astfel de tur a fost 3,37 zile. Majoritatea turiştilor participanţi la aceste programe au provenit din România (56,30%), Germania (7,21%), Marea Britanie (5,49%), Elveţia (3,79%), Belgia (3,54%), Bulgaria (3,16%) etc. 3.5. Iniţiative pentru dezvoltarea ecoturismului în România 3.5.1. Iniţiative la nivel naţional A. Destinaţii ecoturistice Pe baza Strategiei Naţionale de Dezvoltare a Ecoturismului în România (varianta 2009), Ministerul Turismului a adoptat conceptul de Destinaţie Ecoturistică. Conceptul a fost dezvoltat de autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul turismului împreună cu instituţii şi organizaţii reprezentative la nivel naţional, în cadrul Grupului de lucru interministerial pentru dezvoltarea ecoturismului în România, în perioada 2011-2012. În urma acestui proces a rezultat sistem de evaluare pentru destinaţiile ecoturistice din România, sistem ce are la bază Criteriile Globale pentru Turism Durabil (GSTC) şi Standardul European de Ecoturism (EETLS). La momentul respectiv (2012), România a fost prima ţară din Europa care a lansat un astfel de sistem de recunoaştere a destinaţiilor ecoturistice. Criteriile şi indicatorii de evaluare pentru destinaţiile ecoturistice se regăsesc în Anexele 12 şi 13. În acest sens, au fost definite:
┌──────────────────────────────────────┐
│Destinaţia turistică este definită ca │
│arealul cu o varietate de produse │
│turistice având o imagine de marketing│
│unitară şi coerentă, ce dispune de o │
│reţea de servicii generale şi │
│specifice, care contribuie la │
│realizarea produselor turistice. │
│Destinaţia ecoturistică este │
│destinaţia turistică care întruneşte, │
│în plus şi următoarele principii: │
│- proiectează o imagine de marketing │
│responsabil88; │
│88 Marketing responsabil este acea │
│formă de marketing care trebuie să │
│ducă la aşteptări realiste din partea │
│vizitatorilor. Marketingul pentru │
│ecoturism oferă clienţilor informaţii │
│complete şi responsabile care conduc │
│la creşterea respectului pentru mediul│
│natural şi cultural al zonelor │
│vizitate şi a gradului de satisfacţie.│
│- în destinaţie predomină afacerile cu│
│un management durabil; │
│- la nivelul destinaţiei există o │
│susţinere reală pentru comunităţile │
│locale; │
│- la nivelul destinaţiei se face │
│conştientizarea şi informarea │
│turiştilor şi a localnicilor cu │
│privire la caracterul natural al │
│acesteia; │
│- la nivelul destinaţiei se │
│implementează măsuri concrete de │
│conservare a naturii. │
└──────────────────────────────────────┘
Conform acestui sistem, pentru a obţine statutul de destinaţie ecoturistică, o anumită zonă geografică ar trebui să îndeplinească o serie de criterii, structurate pe 5 capitole, respectiv un set de precondiţii, un set de criterii prin care se demonstrează existenţa unui management durabil la nivelul destinaţiei, un set de criterii ce privesc maximizarea beneficiilor sociale şi economice pentru comunităţile locale şi minimizarea efectelor negative asupra dezvoltării destinaţiei, un set de criterii ce au în vedere maximizarea beneficiilor pentru patrimoniului cultural şi minimizarea efectelor negative şi un set de criterii ce privesc maximizarea beneficiilor pentru mediu şi minimizarea efectelor negative. În cursul anului 2014, Comisia pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice din România, formată din reprezentanţi ai ANT, Ministerului Mediului, Asociaţiei de Ecoturism din România, Institutului Naţional de Cercetare - Dezvoltare în Turism, a evaluat îndeplinirea criteriilor prevăzute în anexa nr. 11 şi a acordat statutul de destinaţie ecoturistică pe o perioadă de trei ani: ● zonei Mara - Cosău - Creasta Cocoşului, formată din patru Unităţi Administrativ - Teritoriale (UAT-uri), respectiv: Budeşti, Călineşti, Deseşti, Ocna Şugatag (judeţul Maramureş); menţionăm că în cursul anului 2017, membrii comisiei au analizat modul de îndeplinire al recomandărilor şi s-a prelungit acordarea statutului pe o perioadă de 18 luni, începând din data de 15.11.2017; ● zonei Zărneşti-Piatra Craiului (UAT Zărneşti, judeţul Braşov); Primăria oraşului Zărneşti nu a depus în cursul anului 2017 documentaţia pentru reînnoirea acestui statut. În cursul anului 2016 au obţinut statutul de destinaţie ecoturistică (pe o perioadă de 3 ani) alte două zone: ● zona Retezat - Ţara Haţegului, formată din UAT-urile: oraşul Haţeg, Toteşti, Sarmizegetusa, Densuş, Răchitova, General Berthelot, Baru, Sântămărie-Orlea, la care s-a adăugat şi comuna Sălaşu de Sus; ● zona Ţinutul Zimbrului-Parcul Natural Vânători-Neamţ, formată din următoarele UAT-uri: oraşul Târgu-Neamţ şi comunele: Agapia, Bălţăteşti, Crăcăoani, Vânători-Neamţ. În perioada 2017 - 2018 au transmis documentaţii: ● RNP Romsilva Administraţia Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa în vederea obţinerii statutului de destinaţie ecoturistică pentru zona "Cheile Nerei"; ● Centrul de Ecologie Montană în vederea obţinerii statutului de destinaţie ecoturistică pentru "Poarta Carpaţilor" (Fundata, Moieciu, Bran - Şimon); ● Organizaţia GeoEcologică Accent pentru desemnarea zonei "Băile Tuşnad şi împrejurimile" ca destinaţie ecoturistică; ● Asociaţia de Ecoturism "Ţara Dornelor" pentru desemnarea acestei zone ca destinaţie ecoturistică. Până în prezent, pentru zonele menţionate mai sus, a fost parcursă etapa de autoevaluare, urmând să se deruleze etapa de evaluare în teren. Asociaţia de Ecoturism din România, în parteneriat cu autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul turismului, a derulat proiectul "Reţeaua naţională de destinaţii de ecoturism - instrument de dezvoltare durabilă", finanţat prin granturile SEE 2009 - 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Proiectul a oferit susţinere tehnică pentru 10 micro-regiuni care doresc să se dezvolte în conformitate cu conceptul de destinaţie de ecoturism. Cele 10 zone care au intrat în acest proiect au fost: ● Tuşnad şi împrejurimile ● Mara - Cosău - Creasta Cocoşului ● Colinele Transilvaniei ● Ţara Dornelor ● Retezat - Ţara Haţegului ● Pădurea Craiului ● Delta Dunării ● Ţinutul Zimbrilor ● Zărneşti - Piatra Craiului ● Mărginimea Sibiului. De remarcat este faptul că doar jumătate din aceste destinaţii au pe teritoriul lor o arie naturală protejată majoră (parc naţional/parc natural/rezervaţie a biosferei), restul fiind situate în jurul unor rezervaţii naturale sau a unor situri Natura 2000. Prin acest proiect s-a urmărit crearea unei unităţi de management la nivelul celor 10 destinaţii selectate pentru a stimula măsuri concrete de dezvoltare durabilă prin ecoturism. Proiectul a inclus activităţi tehnice (cursuri de pregătire, noţiuni de administrare a unei destinaţii, schimburi de experienţă etc.), dar şi activităţi de promovare (platformă on-line, comunicate de presă, publicaţii, prezenţă la târguri de turism etc.). Totodată, în cazul celor care nu au parcurs paşii pentru evaluarea ca destinaţie de ecoturism, aceste zone au fost îndrumate în acest proces. În continuarea acestui efort a fost şi programul "Green Entrepreneurship 2.0 - Dezvoltarea Destinaţiilor de Ecoturism din România", finanţat de Romanian-American Foundation şi Fundaţia pentru Parteneriat. Prin acest program, s-a sprijinit înfiinţarea unor unităţi de management al destinaţiei (UMD) pentru 7 viitoare destinaţii ecoturistice. Aceste unităţi vor avea principalul rol de a coordona şi dezvolta zonele aferente din punct de vedere ecoturistic. B. Sistemul de certificare Eco-România Sistemul de Certificare în Ecoturism Eco-România, dezvoltat de Asociaţia de Ecoturism din România, este rezultatul unui proces de 3 ani de elaborare şi consultare, fiind pe deplin funcţional începând din anul 2007. Sistemul a fost dezvoltat având la bază Programul de Acreditare în Natură şi Ecoturism (NEAP)*89), primul sistem de acreditare în ecoturism, promovat de Asociaţia de Ecoturism din Australia*90) şi cu Nature's Best al Asociaţiei Suedeze de Ecoturism (primul sistem de acreditare în ecoturism din emisfera nordică). *89) începând cu anul 2003 programul este cunoscut cu numele de Eco-Certification *90) în anul 2002 asociaţia şi-a schimbat numele din Ecotourism Association of Australia în Ecotourism Australia. Sistemul de Certificare Eco-România se aplică pe două categorii diferite: programe de ecoturism oferite de tur-operatori sau ghizi (maxim 15 participanţi) şi pensiuni mici în zone rurale şi naturale (maxim 25 de camere). În prezent sunt certificate un număr de 19 pensiuni turistice şi 9 programe ecoturistice (tururi). 3.5.2. Exemple de bune practici implementate la nivel local A. Educaţie şi de conştientizare Una dintre condiţiile pentru ca un produs turistic să fie considerat ecoturistic îl reprezintă caracterul educativ al acestuia şi contribuţia pe care o aduce la conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale. De altfel, conştientizarea vizitatorilor şi localnicilor este şi unul din obiectivele stabilite prin planurile de management de ariile naturale protejate. Prin urmare, structurile de administrare ale acestora acţionează în consecinţă, dezvoltând, singure sau în parteneriat cu şcolile, inspectoratele şcolare, autorităţile publice locale sau cu anumite organizaţii neguvernamentale o serie de activităţi educative şi de conştientizare cu privire la valorile naturale şi culturale din zona pe care o reprezintă. Astfel, sunt realizate prezentări în şcoli şi în cadrul centrelor de vizitare, lecţii de educaţie ecologică în aer liber, sunt organizate tabere educative, sunt organizate acţiuni de voluntariat pentru igienizarea anumitor zone, pentru marcarea unor trasee, organizarea unor concursuri pe teme de protecţia mediului, activităţi în cadrul săptămânii Şcoala altfel, organizarea a diferite activităţi tematice cu ocazia unor evenimente speciale (Ziua Pădurii, Ziua Mediului, Ziua Parcului etc.). Mai jos sunt date câteva exemple de programe şi activităţi educaţionale implementate la nivelul unor parcuri naţionale/naturale din România: Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului a implementat în vara anului 2015 o serie de proiecte, precum: Livada Senzorială, Grădina Aromată a Timpului, Valea Dinozaurilor. Ele îmbină infrastructura de interpretare, voluntariatul şi educaţia. În fiecare proiect se găsesc cele trei direcţii de interpretare strategice: Povestea Pământului - geodiversitate; Povestea Vieţii - biodiversitate; Povestea Omului - cultura. De asemenea, în parteneriat cu Asociaţia Drag de Haţeg, Geomedia şi Centrul de Resurse pentru Acţiune Locală, oferă o serie de programe bazate pe educaţia non-formală*91): *91) http://dragdehateg.org/programe-educaţionale/ 1. Programe scurte a) Pe urmele dinozaurilor, program desfăşurat la Casa dinozaurilor Pitici din Sânpetru şi la siturile fosilifere de pe Valea Sibişelului. Programul pune accent pe urmărirea dinozaurilor pitici din Ţara Haţegului pornind de la modul în care se descoperă fosilele acestora până la cum se realizează reproducerile cu dinozauri. b) Vulcani şi marea dispărută, program desfăşurat la Casa Vulcanilor din Densuş. Participaţii vor descoperi două lumi dispărute - vulcanii şi Marea Thetys şi se vor transforma în geologi pentru câteva ore. c) Povestea pietrelor - o incursiune în istorie, prin care cei ce participă la program vor afla povestea pietrelor din zidul bisericii Densuş, de când acestea au luat naştere în trecutul geologic până când a ajuns parte a unei clădiri de patrimoniu. 2. Programe extinse a) Dinozauri, vulcani şi marea dispărută, desfăşurat la Casa dinozaurilor Pitici din Sânpetru, la siturile fosilifere de pe Valea Sibişelului, Drumul Vulcanilor din Densuş. În cadrul acestui program se face o incursiune în lumea dinozaurilor pitici şi sunt descoperite două lumi dispărute - vulcanii şi Marea Thetys. b) Drum prin vremi - prin acest program se face o călătorie în timp, din vremea dinozaurilor până în prezent. Se fac vizite la situri naturale şi culturale precum: mlaştina cu plante carnivore de la Peşteana, Sarmizegetusa, cetatea Colţ, mânăstirea Prislop şi Muzeul Satului Haţegan; lecţii în aer liber, activităţi practice. Administraţia Parcului Natural Lunca Mureşului desfăşoară 7 tipuri de programe educaţionale: - Drumul unui râu – Producerea de cerneală – Reciclarea hârtiei – Confecţionarea unei căsuţe pentru păsări – Excursie educaţională pe un traseu tematic – Jocuri educaţionale şi distractive – Sunetele păsărilor Anual, circa 2.000 de copii participă la astfel de programe la Centrul de Vizitare al parcului. Administraţia Parcului Natural Vânători Neamţ organizează o serie de evenimente în scopul educării şi conştientizării comunităţilor locale şi a vizitatorilor cu privire la patrimoniul natural şi cultural al zonei şi importanţa protejării acestuia. Dintre aceste programe se remarcă: - "Drumul unei păduri" - acţiuni educative cu ocazia Lunii Pădurii (15 martie-15 aprilie); – "Ana are mere ... pentru zimbri!"; – "Noaptea de Bisonween" - sărbătoarea de Haloween adaptată specificului local; – Ziua Europeană a Parcurilor; – Ziua Mondială a Mediului; – Ziua Zimbrului. În plus, administraţia parcului a editat un manual "Ţinutul Zimbrului", predat în şcolile de pe raza ariei naturale protejate ca disciplină opţională, iar periodic organizează acţiuni de ecologizare - igienizare a anumitor zone cu ajutorul voluntarilor. Administraţia Parcului Naţional Munţii Măcinului colaborează cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Tulcea, şcolile din zonă, cercurile de biologie, ONG-uri şi universităţi, organizând activităţi tematice conform unui calendar ecologic. Astfel, luna martie este Luna Pădurilor, luna aprilie este Luna Păsărilor, luna mai este Luna Biodiversităţii, luna iunie este Luna Mediului, luna octombrie este Luna Animalelor, luna noiembrie este Luna Peisajului Hercinic, luna decembrie este Luna Voluntariatului. De asemenea, în fiecare an este organizat un concurs "Tradiţii, oameni şi natură", organizat de ziua parcului, iar în lunile iunie-iulie sunt organizate tabere Junior Ranger. B. Interpretarea naturii După cum a fost menţionat şi în cadrul subcapitolului 3.2., majoritatea ariilor protejate majore au realizat în perioada 2007-2015 investiţii importante în infrastructura de vizitare. O parte a acestei infrastructuri (centre de vizitare, trasee educative şi tematice) joacă un rol deosebit în interpretarea patrimoniului natural şi cultural din aceste areale. Mai jos sunt date câteva exemple în acest sens: Administraţia Parcului Naţional Ceahlău a realizat Centrul de Vizitare Izvorul Muntelui. Centrul poate fi un bun exemplu de interpretare a naturii, dispunând de un spaţiu interior cu 3 săli tematice (sala centrală "Legendele stâncilor de pe Ceahlău", sala Flora şi Fauna, sala Habitate) şi o sală de proiecţii filme despre Parcul Naţional Ceahlău cu o variantă de prezentare în format 3D, dar şi de un spaţiu exterior cu: potecă tactilă pentru presopunctura tălpilor cu textură formată din pietre de râu, muşchi, conuri de molid şi alte materiale specifice zonei), amfiteatru din buşteni, labirintul "Pânza paianjenului" amenajat între trunchiurile brazilor, potecă de orientare în jurul spaţiului exterior. În plus, în parc au fost amenajate două trasee educative: Durau-Cabana Fântânele-Cabana Dochia (7 km, 16 panouri informative) şi Izvorul Muntelui-Cabana Dochia-Jgheabul cu Hotar (8,5 km, 22 panouri informative). Broşurile cu descrierea celor două trasee pot fi descărcate de pe pagina web a parcului (www.ceahlaupark.ro) sau pot fi obţinute de la punctele de vizitare. De-a lungul celor două trasee educative sunt oferite informaţii despre pădure şi procesele naturale ale acesteia, despre diferite specii vegetale (brad, molid, jnepeniş, larice), despre râurile de munte, despre zona subalpină, despre calcarele din Ceahlău, despre gresiile şi conglomeratele existente în parc, despre diferite obiective naturale de pe cele două trasee (Stânca Dochiei, Panaghia, Cuşma Dorobanţului, Cetăţuia şi Călugării). Administraţia Parcului Naţional Defileul Jiului a amenajat Centrul de Vizitare al parcului în oraşul Bumbeşti Jiu. Dintre facilităţile de care dispune parcul se remarcă: o sală de expoziţii în care există o machetă a parcului în format 3D, materiale informative, infotouch, dar sunt redate şi elemente ale arhitecturii tradiţionale locale (o prispă oltenească). Interpretarea realizată în cadrul centrului de vizitare poate fi completată prin intermediul traseul educativ aflat în apropiere (Poveştile pădurii). Cu o lungime de 5,8 km, traseul este special conceput pentru copii claselor 4-6. Principalele teme sunt: viaţa animalelor în pădurea de fag, pajiştea şi locuitorii ei, viaţa dintr-un pârâu de munte, formarea "lemnului mort" şi arborii cu forme ciudate, livada şi polenizarea pomilor, gospodăria tradiţională a localnicilor, formarea unui defileu. Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului a dezvoltat cu concept interpretativ unitar în care sunt îmbinate trei direcţii de interpretare strategice identificate la nivelul acestui areal: Povestea Pământului - geodiveristatea; Povestea Vieţii - biodiversitatea şi Povestea Omului - cultura. În acest sens au fost realizate 6 centre de vizitare (Expoziţia Balauri, Dragoni, Dinozauri (oraşul Haţeg), Centrul pentru Ştiinţă şi Artă (comuna General Berthelot); Casa Vulcanilor (comuna Densuş); Casa Dinozaurilor Pitici (sat Sânpetru, comuna Sântămăria Orlea), Casa Tradiţiilor (sat Sânpetru, comuna Sântămăria Orlea) şi Casa Miniaturilor (comuna Toteşti)); 6 trasee tematice (Drumul Vulcanilor, Valea Dinozaurilor, Istorie şi Legende, Natură şi Tradiţie, Tăul Fără Fund şi Cetatea Regală a Haţegului), precum şi câteva evenimente anuale (Crosul Cetăţii Regale a Haţegului - aprilie, Săptămâna Europeană a Geoparcurilor - mai, Ziua Geoparcului - iunie, Festivalul Dinozaurilor - iulie şi Ziua Vulcanilor - august). În acest context au fost dezvoltate o serie de proiecte ce îmbină infrastructura de vizitare, voluntariatul şi educaţia (Livada Senzorială, Grădina Aromată a Timpului, Valea Dinozaurilor, Ambasadorii Geoparcului, Educaţie cu Andi Andezit, Banca de Ecoinvestiţii în Educaţie etc.) şi au fost dezvoltate o serie de programe turistice şi programe educaţionale, oferite de partenerii locali (ex. Drag de Haţeg, Geomedia, Centrul de Resurse pentru Acţiune Locală, Asociaţia Femeilor din Sântămăria Orlea etc.). C. Păstrarea meşteşugurilor locale Pierderea tradiţiilor şi în special a meseriilor tradiţionale este una din principalele probleme cu care se confruntă satul românesc. În general, parcurile promovează meşteşugurile şi meşteşugarii locali în cadrul evenimentelor pe care le organizează, iar odată cu realizarea centrelor de vizitare, oferă posibilitatea meşteşugarilor din comunitatea locală să îşi expună produsele aici. Un exemplu în acest sens îl constituie Centrul de Vizitare al Parcului Natural Vânători Neamţ, unde a fost creat şi un Centru comunitar pentru localnici, care organizează: întâlniri pentru învăţarea meşteşugurilor tradiţionale zonei, antrenarea populaţiei din zonă în acţiuni care vizează conservarea naturii, expoziţii permanente şi temporare. D. Menţinerea arhitecturii locale Păstrarea arhitecturii tradiţionale în cadrul ariilor naturale protejate şi în imediata lor vecinătate reprezintă un deziderat pentru dezvoltarea turistică durabilă a acestor areale, iar unele zone au făcut paşi importanţi în acest sens. Printre iniţiativele ce merită a fi remarcate, şi care ar putea fi multiplicate se remarcă: ● Regulamentul cadru de urbanism pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, adoptat prin H.G. nr. 1516/2008 (https://www.oar-bucureşti.ro/anunţuri/2010/04/01/b/Regulament%20construire% 20Delta%20Dunării%20HG1516.pdf). Regulamentul stabileşte regulile de ocupare a terenurilor, de amplasare a construcţiilor şi amenajărilor aferente acestora, precum şi normele generale de arhitectură. Prevederile regulamentului sunt obligatorii în cazul elaborării sau reactualizării planurilor urbanistice generale ale localităţilor rurale din Delta Dunării, cu respectarea specificului local. ● Administraţia Parcului Naţional Piatra Craiului a realizat un Ghid de construire în zona de dezvoltare durabilă a Parcului Naţional Piatra Craiului (http://propark.ro/images/uploads/file/publicaţii/Ghid%20P%20Craiului-extras.pdf). Ghidul este un instrument util atât investitorilor ce doresc să construiască în această zonă, cât şi autorităţilor locale, trasând reguli pentru construcţii noi, reguli şi principii pentru renovarea/reabilitarea/restaurarea clădirilor, reguli şi principii pentru demolări, reguli şi principii pentru amenajări exterioare - curţi, grădini, drumuri, alei, garduri, spaţii publice, parcări. Prevederile expuse în acest ghid pot fi preluate de regulamentele de urbanism pentru toate planurile din zonă. ● Asociaţia Mişcarea pentru Acţiune şi Iniţiativă Europeană a implementat proiectul Arhitectura tradiţională în Geoparcul Platoul Mehedinţi. Studiu de caz comunele Isverna, Balta şi Ponoarele, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Printre activităţile din cadrul proiectului s-a numărat şi realizarea unui ghid de recomandări destinat primăriilor şi consiliilor locale privind promovarea şi protejarea arhitecturii tradiţionale din Geoparcul Platoul Mehedinţi (http://www.arhitectura-gpmh.ro/Content/raport_site.pdf) ● Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Alba, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Alba, a realizat un ghid de arhitectură locală, intitulat Casa tradiţională din Ţara Moţilor. Evoluţie, specific, funcţii contemporane, în cadrul proiectului ARHITECTURA LOCALĂ, CONŞTIENTIZARE ŞI VALORIZARE (http://www.cjalba.ro/wp-content/uploads/2013/03/TaraMotilor.pdf) ● există cazuri în care, la realizarea/revizuirea PUG-urilor, autorităţile publice locale colaborează cu administraţiile parcurilor, în vederea realizării unui set de măsuri minimale pentru menţinerea arhitecturii locale. Un exemplu îl acest sens îl constituie colaborarea dintre Consiliul Local Bumbeşti Jiu şi Administraţia Parcului Naţional Defileul Jiului. E. Contribuţia turismului la conservarea naturii Un model de bună practică în privinţa contribuţiei turismului la conservarea naturii poate fi Fondul de conservare creat la nivelul destinaţiei ecoturistice Mara - Cosău - Creasta Cocoşului. Fondul a fost creat de WWF în anul 2012, în cadrul unui proiect finanţat de UNEP şi de Comisia Europeană şi este gestionat de Centrul de Ecologie şi Turism Maramureş - ONG local ce face parte din Parteneriatul Local. Prin acest fond sunt colectate donaţii fixe anuale de la operatori turistici din zonă (pensiuni turistice, tur- operatori locali şi tur-operatori care oferă pachete turistice în zonă), precum şi încasările ce rezultă din vânzarea hărţii-suvenir Drumul Moştenirii Maramureşene, dar şi donaţii individuale de la turiştii care vor să aibă o contribuţie mai consistentă. Fondul acoperă nevoi ale ariilor protejate pentru care nu există resurse financiare, precum întreţinerea sau marcarea traseelor turistice existente, crearea de noi trasee tematice în ariile naturale şi nevoi legate de dezvoltarea durabilă a zonei, precum îmbunătăţirea serviciilor şi a infrastructurii turistice locale, dezvoltarea capacităţii administraţiei publice locale sau îmbunătăţirea politicilor locale de dezvoltare pentru integrarea principiilor de sustenabilitate.*92) *92) http://ecomaramures.com/fondul-de-conservare/ 3.6. Factori cu potenţial de implicare în dezvoltarea ecoturismului în România Există o multitudine de actori implicaţi în dezvoltarea ecoturismului în România. Unii dintre aceştia joacă un rol mai important decât alţii, dar fiecare îşi aduce o contribuţie deosebită în dezvoltarea ecoturismului. Actorii esenţiali pot fi clasificaţi astfel: instituţii guvernamentale, administraţii publice locale, administraţii ale ariilor protejate, membri ai sectorului turistic privat, organizaţii neguvernamentale, comunităţi locale, finanţatori, mediul universitar, turişti. A. Şapte instituţii guvernamentale sunt esenţiale pentru dezvoltarea ecoturismului: Ministerul Turismului, Ministerul Mediului, Ministerul Apelor şi Pădurilor, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale. Ministerul Turismului are printre atribuţii elaborarea strategiei naţionale de dezvoltare turistică, a strategiei de dezvoltare a produselor şi destinaţiilor turistice, elaborarea de politici publice privind turismul, iniţierea, elaborarea şi promovarea de proiecte de acte normative în domeniul turismului. Autoritatea publică centrală pentru turism a iniţiat procesul de elaborare a Strategiei Naţionale de Ecoturism şi a implementat o serie de activităţi ce au avut drept scop dezvoltarea ecoturismului, printre care: realizarea setului de criterii şi a indicatorilor de evaluare pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice din România, organizarea unor seminarii în ţară pentru promovarea conceptelor de ecoturism şi destinaţie ecoturistică, evaluarea şi desemnarea primelor destinaţii ecoturistice din România, participarea în cadrul unor proiecte ce vizează dezvoltarea destinaţiilor ecoturistice din ţară (ex. Proiectul Reţeaua naţională de destinaţii de ecoturism - instrument de dezvoltare durabilă, proiect implementat de AER, în parteneriat cu autoritatea publică centrală pentru turism, finanţat prin granturile SEE 2009-2014). Ministerul Mediului (MM) elaborează politica în domeniul mediului, acţionează pentru a proteja mediul şi resursele naturale, pentru a garanta generaţiei actuale şi celor viitoare un mediu curat, în armonie cu dezvoltarea economică şi progresul social. Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) este instituţie publică aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, înfiinţată prin Legea nr. 95/2016 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate şi pentru modificarea O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare. Printre altele, ANANP propune spre elaborare strategii şi programe în domeniul ariilor naturale protejate; verifică şi avizează măsurile de conservare, planurile de management şi regulamentele ariilor naturale protejate; coordonează şi verifică implementarea de către structurile de administrare a planurilor de management şi activităţilor aferente ariilor naturale protejate; asigură suportul tehnic necesar pentru fundamentarea actelor normative, a strategiilor şi politicilor privind ariile naturale protejate, precum şi armonizarea cu acquis-ul comunitar, convenţiile, acordurile şi tratatele la care România este parte. Ministerul Apelor şi Pădurilor (MAP) îşi desfăşoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier şi cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecţia, conservarea şi refacerea capitalului natural din domeniul apelor şi pădurilor. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) realizează, după caz, împreună cu ministerele de resort, politica guvernamentală în următoarele domenii de activitate: dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională, disciplina în construcţii, amenajarea teritoriului, urbanism şi arhitectură, locuire, locuinţe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcţii, administraţie publică centrală şi locală, descentralizare, reformă şi reorganizare administrativ- teritorială, fiscalitate şi finanţe publice regionale şi locale, dialogul cu structurile asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale, dezvoltarea serviciilor publice comunitare, ajutor de stat acordat de autorităţile administraţiei publice locale, parcuri industriale, gestiunea funcţiei publice, programarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) este responsabil cu elaborarea, reglementarea şi implementarea politicilor agricole comunitare şi naţionale şi cu dezvoltarea, pe baze moderne, a domeniilor sale de activitate. MADR, prin intermediul Direcţiei Generale de Dezvoltare Rurală este Autoritate de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, finanţat prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale (MCIN) elaborează şi asigură aplicarea strategiei şi politicilor în domeniul culturii şi patrimoniului naţional. Din această perspectivă, printre obiectivele sale se numără: protejarea patrimoniului cultural naţional, material şi imaterial; promovarea valorilor culturii române în circuitul cultural şi turistic internaţional; susţinerea moştenirii şi diversităţii culturale; modernizarea infrastructurilor culturale. Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) este responsabil cu elaborarea, coordonarea şi aplicarea politicii naţionale în domeniul educaţiei. Conform "Codului educaţiei", educaţia şi formarea profesională prin sistemul naţional de învăţământ urmăresc, printre altele, cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a respectului pentru natură şi mediul natural, social şi cultural. B. Administraţiile publice locale (Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale) au atribuţii în inventarierea şi protejarea resurselor turistice, stimularea dezvoltării turismului la nivel local şi în promovarea produselor locale. C. Administraţiile ariilor protejate Deşi cea mai mare parte a parcurilor naturale şi naţionale au fost create în mod oficial imediat după 1989, preocupări cu privire la administrarea efectivă a acestora sunt de dată mai recentă (în cea mai mare parte administraţiile acestora au fost înfiinţate între anii 1999 şi 2004 şi respectiv 1993 pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării). Ariile protejate majore din România sunt administrate după cum urmează: ● Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva administrează 22 de parcuri, din care 12 parcuri naţionale şi 10 parcuri naturale; ● Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, administrează Rezervaţia Biosferei Delta Dunării; ● Parcul Naţional Ceahlău este administrat de Consiliul Judeţean Neamţ; ● Geoparcul Platoul Mehedinţi este administrat de Consiliul Judeţean Mehedinţi; ● Parcul Natural Defileul Mureşului Superior este administrat de S.C. Ocolul Silvic de Regim Gheorgheni S.A. ● Parcul Natural Văcăreşti este administrat de Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti în parteneriat cu Primăria Municipiului Bucureşti. ● Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior a fost administrat de A.J.P.S. Galaţi în perioada martie 2010 - iulie 2013. Contractul de administrare a fost reziliat datorită nerespectării obligaţiilor contractuale. ● Parcul Natural Cefa - a fost administrat în perioada 2011-2014 de Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva. În prezent nu are administraţie proprie. ● Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului. În prezent, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie administrează doar Geoparcul UNESCO, parcul natural a rămas fără administraţie proprie. Conform Legii nr. 95/2016, cu modificările ulterioare, administrarea ariilor naturale protejate neatribuite va fi asigurată de Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate până la constituirea instituţiilor publice din subordine, ori atribuirea acestora prin contracte de administrare sau custodie. D. Asociaţii existente la nivelul sectorului Un rol deosebit în dezvoltarea acestui domeniu îl au următoarele asociaţii care acţionează la nivel de sector: Asociaţia de Ecoturism din România (AER) - reprezintă un parteneriat între turoperatori, organizaţii neguvernamentale de dezvoltare locală şi conservarea naturii sau asociaţii de turism, cu misiunea de a promova conceptul de ecoturism şi dezvoltarea ecoturismului. Printre activităţile desfăşurate de asociaţie se remarcă: realizarea unui sistem naţional de certificare în ecoturism "Eco-România"; realizarea a numeroase acţiuni de marketing şi promovare; acţiuni de conştientizare publică la nivel naţional; realizarea unor strategii de dezvoltare pentru o serie de zone/destinaţii; suport tehnic pentru dezvoltarea destinaţiilor ecoturistice; realizarea unor cursuri de pregătire pentru persoanele implicate în administrarea ariilor protejate şi a unităţilor de management al destinaţiilor ecoturistice etc. Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism din România (ANAT) este o organizaţie care are drept scop reprezentarea şi apărarea intereselor profesionale ale membrilor săi, pe plan intern şi internaţional, garantarea exercitării profesiei în turism, sporirea contribuţiei la ridicarea nivelului calitativ al activităţii turistice din România. În prezent, asociaţia are aproape 500 de membri activi, o parte din aceştia oferind şi programe ecoturistice în ţară sau străinătate. Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC) este o organizaţie neguvernamentală, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural - EuroGites, constituită prin unirea liberă a persoanelor fizice şi juridice în scopul de a practica sau sprijini dezvoltarea organizată a turismului rural, ecologic şi cultural şi pentru îmbunătăţirea continuă a produsului turistic. Înfiinţată în 1994, a ajuns în prezent la un număr de 3500 de membri în 32 de judeţe - proprietari de pensiuni turistice şi agroturistice, meşteri populari, dar şi oameni obişnuiţi, susţinători ai turismului rural. ANTREC sprijină şi promovează iniţiative legislative ce privesc stabilirea unor mecanisme economice pentru promovarea şi dezvoltarea turismului ecologic. Asociaţia Ghizilor Montani din România (AGMR) - asociaţie civilă profesională, cu rol în formarea ghizilor montani (drumeţie montană, alpinism, schi în afara pârtiilor). Asociaţia îşi propune să asigurare şi să menţină un standard profesional ridicat în domeniu, să apere drepturile membrilor săi, să contribuie la perfecţionarea legislaţiei în domeniu, stabilirea şi îmbunătăţirea relaţiilor cu organisme şi organizaţii din ţara şi străinătate. De asemenea, organizează şi participă la activităţi turistice, sportive, culturale şi de altă natură. Asociaţia Rangerilor din România (ARR) este o organizaţie neguvernamentală, înfiinţată în 1996, al cărei scop este conservarea şi utilizarea durabilă a capitalului natural al României, în cadrul reţelei de arii protejate. Asociaţia îşi propune: atestarea şi oficializarea profesiei de ranger; conştientizarea şi educarea publicului pentru conservarea resurselor naturale; încurajarea şi susţinerea schimburilor profesionale între rangeri; dezvoltarea resurselor umane calificate şi competente pentru managementul ariilor protejate; conştientizarea şi educarea publicului pentru conservarea resurselor naturale. Asociaţia Administraţiilor de Arii Naturale Protejate (AAANP) a fost înfiinţată în 2011 pentru a susţine interesele şi obiectivele comune ale administratorilor ariilor naturale protejate din România. Asociaţia luptă pentru conservarea naturii şi a biodiversităţii; pentru promovarea dezvoltării durabile şi asigurarea sustenabilităţii financiare a ariilor protejate; sprijină membrii asociaţi, în calitate de administratori de arii naturale protejate, în vederea derulării diferitelor programe sau activităţi; facilitarea accesului la informaţie a membrilor şi a persoanelor interesate cu privire la studii, cercetări, burse, locuri de muncă; precum şi realizarea de cursuri de formare profesională. F. Sectorul privat, reprezentat de structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare, alimentaţie, agrement şi transport, dar şi de tur-operatorii de nişă, ce oferă programe turistice specifice. G. Organizaţiile neguvernamentale oferă un forum de discuţii în privinţa ecoturismului, creează mijloacele de comunicare între cei implicaţi în ecoturism. Aceste organizaţii pot fi puntea de legătură între ariile protejate şi comunităţile de lângă acestea. Se remarcă: - ONG-uri cu acţiune locală - unele dintre ele implicate direct în dezvoltarea viitoarelor destinaţii ecoturistice, preluând rolul de unitate de management al destinaţiei (Asociaţia Ivan Patzaichin Mila 23, Asociaţia Geoecologică Accent, Asociaţia de Turism Retezat - ATR, Asociaţia Ecoturism Ţara Dornelor, Asociaţia Mioritics, Asociaţia de Educaţie şi Cultură Outdoor -AECO, Asociaţia Ecologic, Centrul de Ecologie Montana - CEM, Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă Bihor - CAPDD Bihor, Asociaţia Kogayon, Asociaţia Turistică Pro Gheorgheni, Asociaţia Grupul Ecologic de Colaborare Nera, Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă Focul Viu, Fundaţia ADEPT, Asociaţia Depresiunea Horezu etc.). – ONG-uri cu acţiune extinsă la nivel naţional (Asociaţia de Ecoturism din România, Fundaţia pentru Parteneriat, Asociaţia Grupul Milvus, Asociaţia BATE ŞAUA SĂ PRICEAPĂ IAPA, Clubul de Cicloturism Napoca, Asociaţia Ecologie-Sport-Turism etc.). H. Comunitatea locală joacă un rol deosebit în constituirea patrimoniului şi poate contribui la oferirea de servicii de calitate turiştilor. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor colaborarea dintre administraţia parcului şi comunitatea locală este destul de redusă, ecoturismul încă nu a devenit o activitate care să aducă contribuţii palpabile la dezvoltarea economiei locale. În plus, comunităţile locale ce deţin terenuri în interiorul ariilor protejate au, în general, o atitudine ostilă la adresa ariilor naturale protejate, încă percepându-le ca factori ce frânează dezvoltarea economică viitoare a localităţii. Acest lucru este cauzat de restricţionarea unor activităţi economice specifice acestor zone şi a lipsei stimulentelor compensatorii. I. Finanţatorii Instituţiile financiare deţin un rol important în dezvoltarea ecoturismului. Acestea includ instituţii financiare, agenţii donatoare multilaterale (Banca Mondială etc.), fonduri de capital, ONG-uri, bănci private. Principalele posibilităţi de finanţare sunt prezentate în cadrul capitolului 3.7. J. Sistemul de învăţământ şi cercetare Cadrele didactice de pe toate treptele de învăţământ şi cercetătorii joacă un rol important, legat de facilitarea învăţării în acest domeniu. În colaborare cu ONG-urile, aceştia pot să realizeze sondaje, să ofere date despre preferinţele turiştilor, să strângă date despre floră şi faună, să realizeze documentare şi să disemineze rezultatele, să ofere materiale celor interesaţi, să contribuie la educaţia ecologică etc. Câteva universităţi realizează programe de masterat specializate în acest sens (de exemplu Universitatea din Bucureşti, Universitatea Babeş Bolyai Gheorghieni, Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, Universitatea Ecologică Bucureşti etc.), altele oferă în cadrul planurilor de învăţământ de licenţă discipline precum "Ecoturism şi turism rural" (Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerţ), iar altele sunt implicate direct în administrarea unor arii naturale protejate (ex. Facultatea de Geologie din cadrul Universităţii Bucureşti care administrează Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului). La nivel local, există numeroase exemple de programe/proiecte educaţionale, derulate de şcoli cu administratorii/custozii ariilor naturale protejate. De asemenea, unele parcuri au realizat şi manuale educative opţionale (de exemplu: manualul "Ţinutul zimbrului" pentru Parcul Natural Vânători Neamţ sau manualul ecologic referitor la Parcul Naţional Piatra Craiului), folosite în şcolile din comunităţile locale. Dintre institutele de cercetare care au realizat/realizează proiecte în acest domeniu se remarcă: Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Mediului, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice. H. Turiştii - sunt actorii principali şi cei mai activi participanţi în domeniu. Ei oferă motivaţii pentru activităţile tuturor celorlalţi actori implicaţi. 3.7. Posibilităţi de finanţare În cadrul studiului "Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România", realizat în cadrul proiectului PNUD-GEF intitulat "Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii protejate din Carpaţi", se apreciază că subfinanţarea este una din principalele probleme cu care se confruntă ariile naturale protejate din România. Spre exemplu, RNP Romsilva, structură ce administrează 22 de parcuri naţionale şi naturale, alocă din bugetul propriu circa 16 milioane lei anual, sumă folosită pentru activităţile curente ale parcurilor. Conform studiului PNUD-GEF, se consideră că resursele financiare reprezintă doar aproximativ 50% din nivelul de bază (salarii, utilităţi, combustibil şi echipamente de bază) şi 30% din nivelul optim de finanţare (implementarea completă a tuturor planurilor de management a ariei naturale protejate).*93) *93) UNDP, RNP Romsilva, WWF, Evaluarea contribuţiei ecosistemelor din ariile naturale protejate la dezvoltarea economică şi bunăstarea umană în România (http://undp.ro/libraries/projects/Evaluarea_contribuţiei_ecosistemelor_din_ariile_protejate_ la_dezvoltarea_economica_si_bunăstarea_umana_in_România.pdf) Pentru a putea să îşi atingă obiectivele pentru care au fost înfiinţate, parcurile au accesat fonduri prin diverse programe de finanţare. În faza iniţială, unele arii protejate au beneficiat de sprijin prin intermediul unor proiecte internaţionale, a căror impact pare a fi fost deosebit de pozitiv (inclusiv asupra culturii manageriale)*94): *94) *** OMT (2005), Technical assistance for the elaboration of the ecotourism strategy of România (Final report) – Proiectul privind managementul biodiversităţii (GEF - Banca Mondială, implementat între 1999 şi 2004), implicând Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Natural Vânători-Neamţ, cu scopul dezvoltării planurilor de management în aceste arii protejate pilot. – Proiectul privind biodiversitatea în Delta Dunării sprijinit din 1993 pentru înfiinţarea echipei de administrare a RBDD şi care a condus la primul plan de management în 1996. – Proiectul Carnivore Mari din Carpaţi, implementat între 1993 şi 2003 şi sprijinit de WWF, Wildlife Internaţional şi GTZ - s-a axat pe cercetarea, monitorizarea şi dezvoltarea produselor turistice bazate pe carnivorele mari din Parcul Naţional Piatra Craiului. Începând cu anul 2007 majoritatea parcurilor*95) au derulat proiecte prin Programul Operaţional Sectorial, Axa prioritară 4 - "Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia naturii", dar au fost şi parcuri care au accesat fonduri prin alte programe de finanţare, respectiv prin: programele de cooperare transfrontalieră (ex. Parcul Natural Apuseni, Parcul Natural Porţile de Fier, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării), prin Programul Operaţional pentru Pescuit (Rezervaţia Biosferei Delta Dunării), Programul de Cooperare Transnaţională Sud-Estul Europei (Parcul Natural Munţii Maramureşului, Parcul Naţional Piatra Craiului, Parcul Natural Porţile de Fier, Rezervaţia Biosferei Delta Dunării), granturile SEE 2009 - 2014 (ex. Parcul Naţional Retezat) etc. *95) excepţie ar face ariile protejate ce au întâmpinat probleme în activitatea de administrare - Parcul Natural Lunca Prutului Inferior, Parcul Natural Cefa Dintre acestea, cel mai mare impact l-au avut proiectele finanţate prin POS Mediu. De exemplu, începând cu anul 1999 parcurile aflate în subordinea Romsilva au derulat proiecte în valoare totală de aproximativ 40 milioane euro, din care aproape 25 milioane euro au fost fonduri atrase prin POS Mediu.*96) *96) http://www.agerpres.ro/economie/2015/07/13/natura-si-biodiversitate-românia-si-ariile-sale-naturale-protejate-12-08-12 Acestea au constituit o sursă importantă de finanţare pentru realizarea sau revizuirea planurilor de management, pentru realizarea unor investiţii în infrastructura de vizitare (marcaje, poteci tematice, platforme de observare, centre de vizitare şi puncte de informare etc.), pentru realizarea unor activităţi privind menţinerea şi îmbunătăţirea stării de conservare, activităţile de consultare, conştientizare şi informare, activităţile de instruire. Dintre acestea se remarcă: A. Fonduri naţionale ▼ Politica de investiţii a Ministerului Turismului (MT) MT gestionează programe care vizează dezvoltarea infrastructurii turistice şi promovarea turistică a României. Acestea sunt: ● Programul multianual de marketing şi promovare turistică, care urmăreşte: - promovarea celor mai importante destinaţii şi forme de turism din România pe piaţa internă şi pe principalele pieţe turistice din străinătate; – definirea şi promovarea brandului turistic naţional, în scopul creării unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică pe plan naţional şi internaţional. ● Programul multianual de dezvoltare a destinaţiilor, formelor şi produselor turistice, care vizează, printre altele, realizarea următoarelor obiective: - dezvoltarea unor forme, produse şi destinaţii turistice importante din România; – participarea în cadrul unor proiecte comune iniţiate pe plan intern şi internaţional în domeniul turismului. Programul pentru dezvoltarea investiţiilor în turism a fost aprobat prin H.G. nr. 558/2017, cu modificările şi completările ulterioare. ▼ Ministerul Mediului - prin Administraţia Fondului pentru Mediu care funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, fiind principala instituţie care asigură suportul financiar pentru realizarea proiectelor şi programelor pentru protecţia mediului. Printre proiectele eligibile pentru finanţare din aceste fonduri se numără şi proiecte privind conservarea biodiversităţii şi administrarea ariilor naturale protejate, educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului, realizarea de piste pentru biciclişti. Beneficiari eligibili: operatori economici; ONG-uri; unităţi administrativ-teritoriale; unităţi şi instituţii de învăţământ; composesorate şi ocoale silvice; unităţi de cult; instituţii publice; asociaţii de dezvoltare intercomunitară; institute de cercetare-dezvoltare; asociaţii de proprietari; persoane fizice; persoane fizice autorizate; întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale. ▼ Ministerul Finanţelor Publice - Programul Ajutoare de Stat pentru Finanţarea Proiectelor pentru Investiţii Obiectivul ajutorului de stat regional este de a sprijini dezvoltarea economică şi crearea de locuri de muncă în regiunile defavorizate. În termeni generali, ajutorul de stat înseamnă orice ajutor (indiferent de forma sa) acordat unor anumite întreprinderi (actori care desfăşoară activităţi economice) de către autorităţile publice. Prin schema de ajutor de stat sunt sprijinite investiţiile care promovează dezvoltarea regională prin creare de locuri de muncă (H.G. nr. 332 din 2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea investiţiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă, cu modificările şi completările ulterioare) şi investiţiile cu impact major în economie (H.G. nr. 807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat având ca obiectiv stimularea investiţiilor cu impact major în economie). Beneficiari eligibili (pentru ambele scheme): întreprinderi nou-înfiinţate sau întreprinderi în activitate, atât IMM-uri cât şi întreprinderi mari, cu personalitate juridică. ▼ Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (MMACA) - Programul naţional multianual pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului - finanţarea investiţiilor prin schema de ajutor de minimis Programul urmăreşte stimularea dezvoltării meşteşugurilor şi a micii industrii din România, a întăririi clasei de mici meşteşugari şi artizani, care îşi desfăşoară activitatea individual sau organizat prin intermediul asociaţiilor ori al altor organizaţii, în special în localităţile rurale, dar şi în cele urbane, protejarea meseriilor care presupun un număr mare de operaţii executate manual în practicarea lor şi relansarea serviciilor şi a produselor realizate de aceştia, în special a celor cu specific tradiţional, inclusiv obiecte de artă populară şi artizanat, promovarea acestor produse şi servicii pe pieţele naţionale şi internaţionale. Beneficiari eligibili: întreprinderi mici şi mijlocii definite conform prevederilor legii, respectiv societăţile comerciale, societăţile cooperative, inclusiv societăţile cooperative meşteşugăreşti mixte, persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi economice în mod independent, întreprinderile individuale, întreprinderile familiale, precum şi asociaţiile profesionale sau fundaţiile. B. Fondurile Europene Structurale şi de Investiţii (ESIF) Uniunea Europeană acordă importanţa cuvenită acestui domeniu, care contribuie substanţial la atingerea obiectivelor sale economice şi sociale. Astfel, turismul românesc beneficiază de fonduri nerambursabile importante, sub forma fondurilor structurale, existând numeroase posibilităţi de atragere a banilor europeni, fie sub forma investiţiilor directe în infrastructura turistică, pentru creşterea calităţii serviciilor turistice, pentru pregătirea şi perfecţionarea personalului din domeniu, fie pentru dezvoltarea serviciilor de agrement turistic, precum şi pentru valorificarea, protejarea şi conservarea patrimoniului natural. Programe Operaţional ▼ Programul Operaţional Regional - cofinanţat din FEDR. v Axa prioritară 5: Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural. Prioritatea de investiţii 5.1.: Conservarea, protecţia, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural. Programul finanţează: restaurarea, consolidarea, protecţia şi conservarea monumentelor istorice; restaurarea, protecţia, conservarea şi realizarea picturilor interioare, frescelor, picturilor murale exterioare; restaurarea şi remodelarea plasticii faţadelor; dotări interioare; dotări pentru expunerea şi protecţia patrimoniului cultural mobil şi imobil; activităţi de marketing şi promovare turistică a obiectivului restaurat, în cadrul proiectului. Beneficiari eligibili: autorităţi ale administraţiei publice locale şi centrale, unităţi de cult, ONG-uri şi parteneriate între aceste entităţi. v Axa prioritară 7: Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului. Prioritatea de investiţii 7.1.: Sprijinirea unei creşteri favorabile ocupării forţei de muncă, prin dezvoltarea potenţialului endogen ca parte a unei strategii teritoriale pentru anumite zone precum şi sporirea accesibilităţii şi dezvoltarea resurselor naturale şi culturale specifice. Programul finanţează: dezvoltarea infrastructurii pentru turismul balnear; crearea şi extinderea infrastructurii de agrement, inclusiv a utilităţilor aferente; amenajarea obiectivelor turistice naturale de utilitate publică precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe de utilitate publică; dezvoltarea de infrastructuri publice la scară mică pentru valorificarea atracţiilor turistice; activităţi de marketing şi promovare turistică ale obiectivului finanţat. Beneficiari eligibili: autorităţi ale administraţiei publice locale şi parteneriate între acestea. Teritoriile vizate sunt localităţile din mediul urban şi rural, inclusiv staţiunile turistice. ▼ Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM) v Axa Prioritară 4 - Protecţia mediului prin măsuri de conservare a biodiversităţii, monitorizarea calităţii aerului şi decontaminare a siturilor poluate istoric. Prioritatea de investiţii 4.1 Creşterea gradului de protecţie şi conservare a biodiversităţii şi refacerea ecosistemelor degradate Programul finanţează, printre altele: continuarea elaborării planurilor de management/seturilor de măsuri de conservare/planurilor de acţiune pentru ariile naturale protejate (inclusiv cele situate în mediul marin) şi pentru speciile de interes comunitar neacoperite de proiectele anterioare; implementarea planurilor de management/seturilor de măsuri de conservare/planurilor de acţiune pentru ariile naturale protejate şi pentru speciile de interes comunitar aprobate (inclusiv cele situate în mediul marin); măsuri pentru menţinerea şi îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor de importanţă comunitară; monitorizarea şi evaluarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor de importanţă comunitară; acţiuni de completare a nivelului de cunoaştere a biodiversităţii şi ecosistemelor (monitorizarea şi evaluarea speciilor şi habitatelor, cunoaşterea factorilor de presiune exercitaţi asupra biodiversităţii, inclus a speciilor invazive etc.) Beneficiari eligibili: MM, custozi/administratori ai ariilor naturale protejate, ANANP, ONG-uri, institute de cercetare, universităţi, autorităţi ale administraţiei publice centrale/locale, alte structuri în coordonarea/subordonarea autorităţilor centrale/locale. ▼ Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM) - cofinanţat prin FEPAM. v Obiectivul tematic 3 - Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, a sectorului agricol şi a sectorului de pescuit şi acvacultură POPAM sprijină diversificarea activităţii economice în sectorul de pescuit şi în zonele pescăreşti, prin investiţii pentru diversificarea activităţilor de pescuit în ape interioare către alte activităţi în afara pescuitului (inclusiv turism). v Obiectivul tematic 6 - Protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor În cadrul acestui obiectiv tematic, POPAM sprijină protecţia şi restaurarea biodiversităţii marine, reducerea impactului negativ al pescuitului asupra mediului marin. POPAM sprijină exploatarea sustenabilă a apelor marine şi a zonelor costiere, promovarea pescuitului sustenabil în apele interioare şi în fermele de acvacultură. În privinţa măsurilor pentru protejarea şi conservarea biodiversităţii în cursurile râurilor şi apelor marine, acţiunile finanţate prin POPAM sunt complementare celor finanţate prin POIM. ▼ Programul Operaţional Competitivitate (POC) - cofinanţat prin FEDR. v Axa Prioritară 2: Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor (TIC) pentru o economie digitală competitivă. Unul din obiectivele specifice acestei axe este consolidarea aplicaţiilor TIC pentru guvernare electronică, e-learning, incluziune digitală şi cultură online. Prioritare vor fi mai ales acele intervenţii ce pot conduce la dezvoltarea afacerilor locale pe bază de produse/servicii culturale digitale. Beneficiari eligibili: întreprinderi (microîntreprinderi, întreprinderi mici şi mijlocii) care îşi desfăşoară activitatea în România, în cadrul clusterelor centrate pe domeniul TIC sau consorţii (parteneriate) de întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în România, în cadrul clusterelor centrate pe domeniul TIC ▼ Programul Operaţional Capital Uman (POCU) stabileşte priorităţile de investiţii, obiectivele specifice şi acţiunile asumate de către România în domeniul resurselor umane. În domeniul ecoturismului se vor putea implementa proiecte în cadrul: v Axei prioritare 3. Locuri de muncă pentru toţi. Obiectivele tematice: 8. Promovarea unor locuri de muncă durabile şi de calitate şi sprijinirea mobilităţii lucrătorilor şi 10. Efectuarea de investiţii în domeniul educaţiei, al formării şi al formării profesionale în vederea dobândirii de competenţe şi a învăţării pe tot parcursul vieţii" Beneficiari eligibili: furnizori de formare, furnizori de servicii de ocupare, evaluare, certificare, competente, sindicate, patronate, ONG-uri, organizaţii de tineret în parteneriat cu angajatori/Angajatori, MMFPSPV/SPO, persoane fizice care intenţionează să deschidă o afacere, IMM-uri nonagricole din urban, angajatori/sindicat/patronate care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele economice, etc v Axei prioritare 6. Educaţie şi competenţe. Obiectivele tematice: 8. Promovarea sustenabilităţii şi calităţii locurilor de muncă şi sprijinirea mobilităţii forţei de muncă şi 10. Investiţii în educaţie, formare şi formare profesională pentru competenţe şi învăţare pe tot parcursul vieţii Beneficiari eligibili: furnizori de formare, furnizori de servicii de ocupare, evaluare, certificare, competente, sindicate, patronate, ONG-uri, organizaţii de tineret în parteneriat cu angajatori/Angajatori, MMJS/SPO, persoane fizice care intenţionează să deschidă o afacere, IMM-uri nonagricole din urban, angajatori/sindicat/patronate care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele economice, etc Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014 - 2020 PNDR este programul prin care se acordă fonduri europene nerambursabile pentru dezvoltarea economico - socială a spaţiului rural din România, aprobat de Comisia Europeană. Programul este cofinanţat din FEADR. v Măsura 6. Dezvoltarea fermelor şi a întreprinderilor. Prin sub-măsura 6.2 - "Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în zone rurale" şi sub-măsura 6.4 - "Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi neagricole"sunt finanţate: activităţile de producţie, activităţile meşteşugăreşti (activităţi de artizanat şi alte activităţi tradiţionale neagricole - olărit, brodat, prelucrare manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii etc); activităţile turistice (ex: servicii agroturistice de cazare, servicii turistice de agrement şi alimentaţie publică), serviciile (ex: medicale, sociale, informatice etc.). Beneficiari eligibili: - submăsura 6.2: Fermieri sau membrii unei gospodării agricole, care îşi diversifică activitatea prin înfiinţarea unei activităţi non-agricole în spaţiul rural pentru prima dată, Micro- întreprinderi şi întreprinderi mici existente din spaţiul rural, care îşi propun activităţi nonagricole, pe care nu le-au mai efectuat până la data aplicării pentru sprijin, Micro-întreprinderi şi întreprinderi mici noi, înfiinţate în anul depunerii aplicaţiei de finanţare sau cu o vechime de maxim 3 ani fiscali, care nu au desfăşurat activităţi până în momentul depunerii acesteia (start-ups); – submăsura 6.4: micro-întreprinderi şi întreprinderi non-agricole mici existente şi nou înfiinţate din spaţiul rural; fermieri sau membrii unor gospodării agricole care îşi diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unei activităţi non-agricole în zona rurală în cadrul întreprinderii deja existente încadrabile în microîntreprinderi şi întreprinderi mici. v Măsura 7 - Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale - operaţiunile vor fi desfăşurate în cadrul a două sub-măsuri: - Sub-măsura 7.2. Sprijin pentru investiţii în crearea, îmbunătăţirea şi extinderea tuturor tipurilor de infrastructuri la scară mică, inclusiv investiţii în domeniul energiei din surse regenerabile şi a sistemelor de economisire a energiei. Beneficiari eligibili: comunele şi asociaţiile acestora conform legislaţiei naţionale în vigoare; ONG- uri pentru investiţii în infrastructura educaţională (grădiniţe) şi socială (creşe şi infrastructură de tip after- school). – Sub-măsura 7.6. Sprijin pentru studii şi investiţii asociate cu întreţinerea, refacerea şi modernizarea patrimoniului cultural şi natural al satelor al peisajelor rurale şi al siturilor de înaltă valoare naturală, inclusiv cu aspectele socioeconomice conexe, precum şi acţiuni de sensibilizare ecologică. Beneficiari eligibili: comunele definite conform legislaţiei în vigoare; ONG-uri; unităţi de cult; persoane fizice autorizate/societăţi comerciale care deţin în administrare obiective de patrimoniu cultural de utilitate publică, de clasă B. v Măsura 9 - Înfiinţarea de grupuri şi organizaţii de producători în agricultură şi silvicultură - are ca scop asocierea producătorilor agricoli pentru a se adapta mai bine la cerinţele pieţei şi pentru a avea acces la tehnologii de producţie moderne şi unitare, corespunzătoare solicitărilor procesatorilor sau comerţului cu ridicata. Beneficiari eligibili: grupurile de producători din sectorul agricol (exceptând grupurile sprijinite prin sub-programul pomicol), care se încadrează în definiţia IMM-urilor şi care au fost recunoscute oficial de către autoritatea competentă înainte de solicitarea sprijinului, dar după 1 ianuarie 2014. v Măsura 10 - Agromediu şi climă - are ca scop încurajarea fermierilor (utilizatorilor de terenuri agricole) să adopte, pe baze voluntare, practici agricole care să asigure menţinerea valorii de mediu a zonelor rurale, menţinerea unor habitate specifice terenurilor agricole importante pentru speciile sălbatice prioritare, utilizarea durabilă a resurselor naturale şi păstrarea peisajelor tradiţionale. Beneficiari eligibili: fermierii (utilizatori ai terenurilor agricole). v Măsura 15 - Servicii de silvomediu, servicii climatice şi conservarea pădurilor are în vedere completarea măsurilor de conservare a biodiversităţii pe terenuri forestiere aplicate prin sistemul actual de gestionare a pădurilor, prin promovarea de angajamente voluntare care să contribuie la reducerea numărului de intervenţii silvotehnice şi la promovarea aplicării de tehnologii de exploatare a lemnului cu impact redus asupra solului (silvicultură cu impact redus) pe suprafeţele angajate. Beneficiari eligibili: proprietarii de terenuri din fondul forestier naţional (proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice; proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale; proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale); asociaţii ale proprietarilor de terenuri prevăzuţi anterior. v Măsura 19 - Sprijin pentru dezvoltarea locală LEADER - Dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunităţii (DLRC) reprezintă o modalitate ce permite partenerilor locali - Grupurilor de Acţiune Locală (GAL) să elaboreze şi să implementeze Strategia de Dezvoltare Locală (SDL), în baza analizei nevoilor şi priorităţilor specifice teritoriului. Beneficiari eligibili: Grupurile de Acţiune Locală autorizate de AM PNDR pentru perioada de programare 2014-2020. Programe de Cooperare Teritorială În perioada 2014-2020 România gestionează, prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP), în cadrul Obiectivului "Cooperare teritorială europeană" (Interreg) 12 programe de cooperare teritorială, care beneficiază de cofinanţare europeană prin Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), Instrumentul de Asistenţă pentru Preaderare (IPA) şi Instrumentul European de Vecinătate (ENI). Dintre acestea, o importanţă deosebită pentru ecoturism o au următoarele: v Programul INTERREG V-A România-Bulgaria; Axa Prioritară 2: O regiune verde; Obiectiv Tematic 6: Conservarea şi protecţia mediului şi promovarea utilizării eficiente a resurselor - Prioritatea de Investiţii 6.c: Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural; – Prioritatea de investiţii 6.d: Protejarea şi refacerea biodiversităţii şi a solurilor, precum şi promovarea unor servicii ecosistemice, inclusiv prin Natura 2000 şi infrastructuri ecologice. Parteneri eligibili: oraşe, consilii locale, asociaţii ale autorităţilor publice locale, camere de comerţ, asociaţii pentru IMM-uri, instituţii educaţionale (şcoli, universităţi), ministere şi organisme/departamente regionale, instituţii de cercetare non-profit, ONG-uri care activează în domeniile finanţate de program. v Programul INTERREG V-A România-Ungaria; Axa Prioritară 1: Protejarea în comun şi utilizarea eficientă a valorilor comune şi resurselor (Cooperare în domeniul valorilor comune şi resurselor). Parteneri eligibili: Autorităţi/administraţii locale şi judeţene şi instituţiile lor, ministere naţionale şi instituţiile lor specializate, birouri regionale ale acestora, Administraţii ale parcurilor naţionale/natural, Instituţii pentru protecţia mediului, Instituţii de învăţământ superior, Organizaţii neguvernamentale, Asociaţii microregionale, organizaţii de management al Euroregiunilor, muzee, biblioteci, teatre, biserici, birouri ale patrimoniului cultural, camere de comerţ, Grupări Europene de Cooperare Teritorială (GECT), Organizaţii naţionale responsabile pentru dezvoltarea infrastructurii de transport v Programul INTERREG IPA de Cooperare Transfrontalieră România-Serbia; Axa Prioritară 4. Atractivitate pentru turismul durabil, prin Obiectivul 4.1 Investiţii pentru creşterea cererii de reţele de turism locale şi promovarea activităţilor turistice inovatoare şi Obiectivul 4.2 Iniţiative de consolidare a capacităţilor pentru îmbunătăţirea calităţii şi a inovaţiei de servicii şi produse turistice. Parteneri eligibili: Autorităţi publice locale şi regionale (Consilii judeţene, consilii locale, municipii, etc), Autorităţi publice naţionale/regionale/de la nivelul provinciilor funcţionând în aria eligibilă; Alte instituţii publice guvernate de dreptul public (Instituţia Prefectului, instituţii de sănătate şi îngrijire, instituţii de educaţie); Birouri - filiale ale autorităţilor publice naţionale/regionale active în domeniul axei prioritare (înregistrate şi funcţionând în aria eligibilă); Instituţii non - profit şi ONG-uri; Instituţii religioase, legal constituite în acord cu legislaţia naţională în vigoare; camere de Comerţ; Muzee, instituţii culturale, sportive şi de turism; v Programul Operaţional Comun România - Ucraina; Obiectivul tematic 3: Promovarea culturii locale şi protejarea patrimoniului istoric, Prioritatea 2.1 - Promovarea şi conservarea patrimoniului cultural şi istoric. Parteneri eligibili: Autorităţi locale şi regionale, ONG-uri, Asociaţii şi organizaţii reprezentative, camere de comerţ, Universităţi, institute de cercetare, organizaţii educaţionale/de instruire v Programul Operaţional Comun România - Republica Moldova; Obiectivul tematic 3: Promovarea culturii locale şi protejarea patrimoniului istoric, Prioritatea 2.1 - Promovarea şi conservarea patrimoniului cultural şi istoric. Parteneri eligibili: Autorităţi locale şi regionale, ONG-uri, Asociaţii şi organizaţii reprezentative, Camere de comerţ, Universităţi, institute de cercetare, organizaţii educaţionale/de instruire v Programul Transnaţional Dunărea; Axa prioritară 2 - Responsabilitatea faţă de mediu şi cultură în Regiunea Dunării, Prioritatea de Investiţii: Utilizarea sustenabilă a patrimoniului şi resurselor naturale şi culturale. Parteneri eligibili: autorităţi locale/regionale/naţionale; organisme de drept public; Grupări Europene de Cooperare Teritorială (GECT); organizaţii internaţionale şi organisme private, inclusiv IMM-uri. v Programul de cooperare interregională INTERREG EUROPE; Axa prioritară 4 - Mediu şi utilizarea eficientă a resurselor, Prioritatea de Investiţii: 6 (c) - Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural. Parteneri eligibili: Autorităţile publice (în special Autorităţile de Management), Organisme de drept public, Organisme private non-profit v Programul Operaţional Comun Bazinul Mării Negre; Obiectivul tematic 1: Promovarea afacerilor şi a antreprenoriatului în Bazinul Mării Negre, Prioritatea 1.1 Promovarea în comun a afacerilor şi antreprenoriatului în sectoarele turism şi cultură. Parteneri eligibili: autorităţi publice locale şi regionale, agenţii lege de dezvoltare, mediu şi turism, camere de comerţ, ONG-urilor, instituţii de învăţământ şi culturale. v Programul de Cooperare Transfrontalieră ENPI Ungaria - Slovacia - România - Ucraina; - Prioritatea 1: Promovarea dezvoltării economice şi sociale. Măsura 1.1: Dezvoltarea armonizată a turismului şi Măsura 1.2: Crearea de condiţii mai bune pentru dezvoltarea IMM- urilor şi a afacerilor – Prioritatea 2: Îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător. Măsura 2.1: Protecţia mediului, managementul şi utilizarea durabilă a resurselor naturale. Parteneri eligibili: organizaţii locale, regionale şi naţionale care implementează politici în domeniile definite ca priorităţi de program; instituţii de utilitate publică precum asociaţiile şi promotorii dezvoltării regionale, agenţii de dezvoltare şi inovare, instituţii de cercetare şi universităţi; asociaţii regionale şi locale ale întreprinderilor (camere de comerţ, sindicate), organizaţii profesionale; structuri regionale şi locale de guvernare şi organizaţiile acestora constituite ca entităţi legale, consilii regionale. Alte Programe Europene ▼ LIFE - Programul pentru Mediu şi Climat Programul este divizat în două sub-programe: Mediu şi Acţiune pentru Climat. Sub-programul Mediu este compus din trei domenii prioritare: - Mediu şi utilizarea raţională a resurselor - soluţii inovatoare pentru o mai bună implementare a politicilor din domeniul mediului; – Biodiversitate - practici mai bune pentru a stopa pierderea biodiversităţii şi pentru restabilirea serviciilor ecosistemice, acordând totodată un sprijin considerabil siturilor Natura 2000 (cel puţin 50% din resursele financiare ale acestui sub-program vor fi alocate acestui aspect); – Guvernanţă şi informare în materie de mediu - campanii de sensibilizare, schimb de cunoştinţe, difuzare de bune practici, o mai bună aplicare a legilor în vigoare. Sub-programul Acţiune pentru climat este compus din trei domenii prioritare: - Atenuarea schimbărilor climatice - reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; – Adaptarea la schimbările climatice; – Guvernanţă şi informare în materie de climat - ameliorarea sensibilizării, a comunicării, cooperării şi difuzării de măsuri de atenuare şi de adaptare la schimbările climatice. Beneficiari eligibili: organisme publice şi organizaţii comerciale private, organizaţii private fără scop comercial (inclusiv ONG-uri). ▼ ERASMUS + - sprijină investiţiile în educaţie, formare şi tineret sub forma mobilităţii în scop educaţional, a parteneriatelor pentru inovare şi a sprijinului acordat politicilor. Obiectivele programului Erasmus+ în domeniul educaţiei şi formării sunt următoarele: - îmbunătăţirea competenţelor şi aptitudinilor esenţiale pentru piaţa muncii; – favorizarea îmbunătăţirilor calitative, excelenţei în inovare şi internaţionalizării la nivelul instituţiilor de educaţie şi formare; – creşterea gradului de conştientizare cu privire la spaţiul european al învăţării pe tot parcursul vieţii şi modernizarea sistemelor de educaţie şi de formare. Beneficiari eligibili: Autorităţi publice, companii sau întreprinderi, instituţii publice/private, ONG- uri, şcoli şi instituţii şcolare, Universităţi ▼ COSME: Sprijin pentru o creştere competitivă şi durabila în sectorul turismului are ca scop consolidarea competitivităţii şi durabilităţii sectorului turismului european prin încurajarea extinderii sezonului turistic, diversificarea produsului turistic al UE şi prin sporirea accesibilităţii sale. În cadrul acestui program, cererile de propuneri de proiecte sunt împărţite în trei teme: - Tema 1: Creşterea fluxurilor turistice în extrasezon pentru grupurile ţintă: seniori şi tineret; – Tema 2: Diversificarea ofertei turistice europene prin promovarea produselor turistice tematice transnaţionale; – Tema 3: Sporirea accesibilităţii turistice - îmbunătăţirea facilităţilor şi serviciilor pentru turiştii cu nevoi speciale de acces. Beneficiari eligibili: Entităţile publice şi private constituite legal în ţări ale UE sau participante la programul COSME şi care sunt active în domeniile turism, tineret, seniori, persoane cu dizabilităţi. C. Alte programe de finanţare ▼ Programul de Cooperare Elveţiano-Român*97), în eventualitatea continuării programului în actuala structură *97) deşi se ştie că Programul de Cooperare Elveţiano-Român va continua până în 2019, în prezent nu se cunoaşte dacă se va menţine structura actuală a programului. ● Fondul Tematic pentru Participarea Societăţii Civile. Scopul este de a promova contribuţia organizaţiilor societăţii civile ca actori importanţi pentru dezvoltare şi participare. Sunt vizate două componente: SOCIAL şi MEDIU. - Parteneri români: organizaţii nonprofit şi neguvernamentale, universităţi, alte instituţii de educaţie sau institute de cercetare, cu profil nonprofit, autorităţi publice locale şi centrale, instituţii/agenţii publice, servicii guvernamentale deconcentrate de la nivel local, unităţi administrativ-teritoriale; – Parteneri elveţieni: organizaţii nonprofit şi neguvernamentale. ● Fondul Tematic pentru Parteneriate şi Experţi. Scopul este promovarea şi/sau consolidarea parteneriatele instituţionale dintre partenerii români şi elveţieni pentru: a contribui la soluţionarea provocărilor specifice dezvoltării; întărirea capacităţii şi structurilor partenerilor instituţionali români; a beneficia de valoarea adăugată elveţiană; a contribui la întărirea parteneriatelor. - Parteneri români: organizaţii neguvernamentale şi nonprofit, înfiinţate legal şi cu sediul în România, organizate şi conduse conform legislaţiei româneşti în vigoare cu privire la organizaţiile neguvernamentale; autorităţi române locale şi centrale, instituţii/agenţii publice, servicii guvernamentale deconcentrate la nivel local; entităţi teritoriale române; parteneri sociali români (sindicate şi patronate reprezentative, recunoscute la nivel naţional). – Parteneri elveţieni: organizaţii neguvernamentale şi nonprofit, înregistrate conform legislaţiei în vigoare în această ţară; organizaţii publice/guvernamentale; entităţi teritoriale; parteneri sociali (sindicate şi patronate reprezentative, recunoscute la nivel naţional). ▼ Granturile SEE şi Granturile Norvegiene ● RO02 Servicii de biodiversitate şi ecosistem - schemă de granturi mici care să includă şi sprijinul pentru ONG-uri. Beneficiari eligibili: Autorităţi publice şi organizaţii neguvernamentale ● RO09 Fonduri pentru Organizaţiile Neguvernamentale - Societatea civilă - Sprijinirea dezvoltării societăţii civile şi consolidarea contribuţiei la justiţia socială, democraţie şi dezvoltare durabilă. Prin componenta DEZVOLTARE DURABILĂ se sprijină dezvoltarea durabilă şi îmbunătăţirea stării mediului în România, prin contribuţia ONG-urilor şi prin participare publică. Această Componentă sprijină proiecte care se încadrează în următoarele domenii principale de interes: schimbările climatice, protecţia biodiversităţii şi peisajului, ecoturism, activităţi de advocacy şi watchdog de mediu/conştientizare ecologică şi participare publică sporită în luarea deciziilor de mediu şi educaţie ecologică. - Parteneri români: organizaţii nonprofit şi neguvernamentale, universităţi, alte instituţii de educaţie sau institute de cercetare, cu profil nonprofit, autorităţi publice locale şi centrale, instituţii/agenţii publice, servicii guvernamentale deconcentrate de la nivel local, unităţi administrativ-teritoriale – Parteneri elveţieni: organizaţii nonprofit şi neguvernamentale ● RO12 Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural - are în vedere restaurarea, renovarea şi protejarea patrimoniului cultural; dezvoltarea comunităţilor locale şi asigurarea unor mijloace de trai sustenabile din punct de vedere economic prin revitalizarea patrimoniului natural şi cultural). Beneficiari eligibili: instituţii publice: autorităţi publice, instituţii culturale şi arhivele statului; organizaţii neguvernamentale, inclusiv filiale ale asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în conformitate cu legislaţia în vigoare în România, active în domeniile vizate de program (e.g. patrimoniu cultural, minorităţi etnice); culte şi asociaţii religioase recunoscute potrivit legislaţiei în vigoare în România; instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetare; alte entităţi fără scop lucrativ, active în domeniile vizate de program e.g.patrimoniu cultural, minorităţi etnice) ● RO13 Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural european - are ca obiectiv creşterea dialogului cultural şi protejarea identităţii europene prin înţelegerea diversităţii culturale. Beneficiari eligibili: Entităţi publice: Autorităţi locale, regionale şi naţionale; Instituţii culturale; Instituţii de învăţământ superior şi institute de cercetare; Organizaţii neguvernamentale, inclusiv din domeniul culturii şi al promovării minorităţilor etnice; Persoane fizice (pentru proiectele mici): Creatori şi artişti; Experţi din domeniul culturii; Studenţi. ● RO17 Inovare în industria verde - are ca obiectiv creşterea competitivităţii întreprinderilor ecologice, inclusiv ecologizarea industriilor existente, inovarea în industria verde şi spiritul antreprenorial. Beneficiari eligibili: societăţi comerciale pentru Schema de proiecte individuale şi micro- întreprinderi, IMM-uri şi ONG-uri pentru Schema de granturi mici. ▼ Programul Green Entrepreneurship 2 - Dezvoltarea destinaţiilor ecoturistice în România (program finanţat de Fundaţia Româno-Americană în parteneriat cu Fundaţia pentru Parteneriat) - detalii despre acest program de finanţare se regăsesc în subcapitolul 3.5. Iniţiative pentru dezvoltarea ecoturismului în România. ▼ Programul Spaţii verzi (iniţiativă comună Moll România şi a Fundaţiei pentru Parteneriat). În cadrul componentei ARII NATURALE PROTEJATE se urmăreşte promovarea şi popularizarea ariilor protejate din România cu scopul de a ridica nivelul de acceptare a acestora în rândul comunităţilor locale prin intermediul implicării ONG-urilor şi şcolilor, a comunităţilor locale precum şi a custozilor/administratorilor de arii protejate. Beneficiari eligibili: ONG-uri, în parteneriat cu şcoli, asociaţii de locatari/proprietari şi/sau instituţii publice din oraşele/municipiile din România. 3.8. Analiza SWOT*1) *1) s-a făcut prioritizarea în funcţie de importanţa relativă, de la 1 (importanţă scăzută) la 3 (importanţă ridicată).
┌──────────────────┬────────────────────┐
│> PUNCTE FORTE │> PUNCTE SLABE │
├──────────────────┴────────────────────┤
│RESURSE TURISTICE │
├────────────────┬─┬──────────────────┬─┤
│() diversitatea │ │ │ │
│resurselor │ │ │ │
│turistice │ │ │ │
│naturale de │ │() │ │
│excepţie - │ │supraexploatarea │ │
│România este │ │resurselor │ │
│singura ţară de │ │naturale, prin │ │
│pe continent pe │3│păşunat neadecvat │2│
│teritoriul │ │şi suprapăşunat, │ │
│căreia sunt │ │defrişări ilegale,│ │
│prezente 5 din │ │braconaj, turism │ │
│cele 9 regiuni │ │necontrolat etc.; │ │
│biogeografice │ │ │ │
│ale Uniunii │ │ │ │
│Europene; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() turismul │ │
│() habitatele │ │necontrolat │ │
│naturale din │ │conduce la │ │
│România nu sunt │ │creşterea │ │
│afectate de │ │presiunii │ │
│activităţile │3│exercitate asupra │3│
│umane în acceaşi│ │zonelor/ │ │
│măsură ca cele │ │obiectivelor │ │
│din celelalte │ │turistice. │ │
│state europene; │ │Principalele │ │
│ │ │probleme semnalate│ │
│ │ │sunt: │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │- încălcarea │ │
│ │ │regulilor de │ │
│() existenţa │ │vizitare - │ │
│unor situri │3│circulaţia │2│
│fosilifere sau │ │turiştilor pe │ │
│geologice; │ │trasee nemarcate │ │
│ │ │şi în locuri │ │
│ │ │nepermise; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa a │ │ │ │
│30 arii naturale│ │ │ │
│protejate majore│ │ │ │
│(rezervaţii ale │ │ │ │
│biosferei, │ │- camparea şi │ │
│parcuri │3│amenajarea de │2│
│naţionale, │ │vetre de foc în │ │
│parcuri │ │locuri nepermise; │ │
│naturale), │ │ │ │
│însumând mai │ │ │ │
│mult de 7% din │ │ │ │
│suprafaţa ţării;│ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() recunoaşterea│ │- culegerea sau │ │
│internaţională │ │distrugerea │ │
│de care se │3│deliberată a unor │2│
│bucură anumite │ │specii din flora │ │
│arii protejate; │ │spontană; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa a │ │ │ │
│mai mult de 900 │ │ │ │
│de rezervaţii │ │ │ │
│ştiinţifice, │ │ │ │
│monumente ale │ │ │ │
│naturii şi │ │ │ │
│rezervaţii │ │ │ │
│naturale, 171 │ │- tăierea de │ │
│Situri de │2│material lemnos │1│
│Protecţie │ │pentru foc; │ │
│Specială │ │ │ │
│Avifaunistică │ │ │ │
│(SPA) şi 435 │ │ │ │
│Situri de │ │ │ │
│Importanţă │ │ │ │
│Comunitară │ │ │ │
│(SCI); │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() Rezervaţia │ │- abandonarea unor│ │
│Biosferei Delta │ │cantităţi mari de │ │
│Dunării - unul │ │deşeuri în lungul │ │
│dintre cele mai │ │căilor de │ │
│vaste sisteme │3│comunicaţii, în │3│
│deltaice din │ │jurul obiectivelor│ │
│Europa, fără │ │de interes, precum│ │
│drumuri sau │ │şi pe malurile │ │
│baraje; │ │cursurilor de apă │ │
│ │ │şi lacurilor; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │- administrarea │ │
│() diversitatea │ │defectuoasă a │ │
│şi valoarea │ │facilităţilor │ │
│ridicată a │ │turistice │ │
│peisajelor │ │existente în │ │
│(păduri, chei, │3│interiorul ariilor│3│
│peşteri, munţi, │ │naturale │ │
│ape, zone rurale│ │protejate, │ │
│etc.); │ │generând cantităţi│ │
│ │ │impresionante de │ │
│ │ │deşeuri; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() potenţial │ │ │ │
│speologic bogat │ │ │ │
│- peste 10.000 │ │ │ │
│de peşteri │ │ │ │
│(locul 3 în │ │ │ │
│Europa), unele │ │ │ │
│cu valoare │ │- vandalizarea │ │
│ştiinţifică sau │ │panourilor │ │
│estetică │ │indicatoare sau │ │
│deosebită, având│ │informative, a │ │
│statut de │3│plăcilor şi │1│
│monumente ale │ │stâlpilor de pe │ │
│naturii sau │ │traseele │ │
│rezervaţii - │ │turistice; │ │
│Gheţarul │ │ │ │
│Scărişoara, │ │ │ │
│Urşilor, │ │ │ │
│Topolniţa, │ │ │ │
│Cetăţile │ │ │ │
│Ponorului, │ │ │ │
│Meziad etc.; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() Munţii │ │ │ │
│Carpaţi - │ │ │ │
│acoperă │ │ │ │
│aproximativ o │ │ │ │
│treime din │ │ │ │
│teritoriul │ │- distrugerea │ │
│naţional, iar │ │elementelor │ │
│Carpaţii │ │geologice şi │2│
│româneşti │ │geomorfologice; │ │
│reprezintă │ │ │ │
│aproximativ │ │ │ │
│jumătate din │ │ │ │
│lungimea totală │ │ │ │
│a lanţului │ │ │ │
│carpatic; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() cursul │ │ │ │
│inferior al │ │ │ │
│fluviului │ │- degradarea │ │
│Dunărea, pe o │ │obiectivelor │ │
│distanţă de │3│turistice │2│
│1.075 km (37,6% │ │(naturale sau │ │
│din lungimea │ │antropice) prin │ │
│totală), între │ │inscripţii; │ │
│Baziaş şi │ │ │ │
│Sulina; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() diversitatea │ │ │ │
│florei şi │ │ │ │
│faunei, din care│ │ │ │
│numeroase specii│ │ │ │
│unice sau cu cea│ │ │ │
│mai mare │ │ │ │
│densitate din │ │- deranjarea │ │
│Europa, în │3│speciilor │3│
│special │ │faunistice; │ │
│carnivore mari │ │ │ │
│(aproape │ │ │ │
│jumătate din │ │ │ │
│efectivele din │ │ │ │
│Europa, │ │ │ │
│exceptând │ │ │ │
│Rusia); │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() condiţii │ │ │ │
│naturale bune │ │ │ │
│pentru │ │ │ │
│activităţi de │ │ │ │
│turism în aer │ │ │ │
│liber - │ │- degradarea │ │
│drumeţie, │ │potecilor prin │ │
│sporturi │3│eroziune în zonele│2│
│nautice, │ │intens circulate. │ │
│observarea │ │ │ │
│faunei şi a │ │ │ │
│păsărilor, │ │ │ │
│turism ecvestru,│ │ │ │
│cicloturism, │ │ │ │
│alpinism etc. │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│unor zone rurale│ │() punerea în │ │
│(etnofolclorice │ │pericol a zonelor │ │
│tradiţionale), │3│naturale de │3│
│în care se poate│ │traficul ATV şi │ │
│experimenta │ │motociclete off- │ │
│stilul de viaţă │ │road; │ │
│local; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │() poluarea │ │
│unei economii │ │Dunării, Mării │ │
│rurale încă │ │Negre şi a │ │
│viabile ce │ │râurilor │ │
│menţine │2│interioare │2│
│produsele locale│ │datorită │ │
│tradiţionale pe │ │deversărilor │ │
│piaţă; │ │necontrolate, în │ │
│ │ │unele cazuri; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() diversitatea │ │ │ │
│obiectivelor de │ │ │ │
│patrimoniu - │ │() nerespectarea │ │
│mănăstiri, │ │regimului de │ │
│situri │ │protecţie, ca │ │
│arheologice, │ │urmare a lipsei │ │
│biserici │2│demarcării în │2│
│fortificate │ │teren a limitelor │ │
│etc., inclusiv 8│ │şi a zonelor │ │
│obiective/areale│ │tampon ale ariilor│ │
│care se află în │ │naturale │ │
│patrimoniul │ │protejate; │ │
│mondial al │ │ │ │
│UNESCO; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() tăierile masive│ │
│ │ │de arbori şi │ │
│ │ │depozitarea │ │
│ │ │necorespunzătoare │ │
│ │ │a rumeguşului pe │2│
│ │ │marginea pâraielor│ │
│ │ │- ce duc la │ │
│ │ │degradarea │ │
│ │ │mediului în multe │ │
│() ospitalitatea│ │parcuri; │ │
│tradiţională a │3├──────────────────┼─┤
│românilor. │ │() riscul │ │
│ │ │urbanizării │ │
│ │ │populaţiei rurale │ │
│ │ │cu implicaţii │ │
│ │ │directe în │2│
│ │ │pierderea │ │
│ │ │patrimoniului │ │
│ │ │cultural imaterial│ │
│ │ │/material │ │
│ │ │existent. │ │
├────────────────┴─┴──────────────────┴─┤
│INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ ŞI TEHNICĂ, │
│AMENAJAREA TERITORIULUI │
├────────────────┬─┬──────────────────┬─┤
│ │ │() lipsa │ │
│() │ │infrastructurii │ │
│accesibilitate │ │generale în │ │
│relativ bună │ │majoritatea │ │
│spre │ │zonelor rurale │ │
│destinaţiile │ │(reţele de │ │
│turistice (o │ │canalizare, staţii│ │
│reţea bună de │2│de epurare, sistem│3│
│aeroporturi, o │ │de colectare a │ │
│reţea feroviară │ │deşeurilor, reţele│ │
│densă - a patra │ │de alimentare cu │ │
│ca mărime din │ │apă, reţele de │ │
│Europa, reţea de│ │termoficare) - cu │ │
│drumuri amplă); │ │efecte negative │ │
│ │ │asupra mediului; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() creşterea │ │ │ │
│investiţiilor │ │ │ │
│turistice │ │ │ │
│private în │ │ │ │
│mediul rural. În│ │ │ │
│cazul anumitelor│ │ │ │
│parcuri │ │ │ │
│(Rezervaţia │ │ │ │
│Biosferei Delta │ │ │ │
│Dunării, Parcul │ │ │ │
│Natural Apuseni,│ │() calitatea │ │
│Parcul Natural │ │inadecvată a │ │
│Bucegi, Parcul │ │infrastructurii │ │
│Naţional Piatra │2│rutiere şi │3│
│Craiului, Parcul│ │feroviare pentru │ │
│Naţional │ │accesul la │ │
│Domogled - Valea│ │destinaţiile │ │
│Cernei) s-au │ │turistice; │ │
│construit în │ │ │ │
│interiorul sau │ │ │ │
│în vecinătatea │ │ │ │
│acestora o serie│ │ │ │
│de pensiuni │ │ │ │
│turistice sau │ │ │ │
│alte categorii │ │ │ │
│de structuri │ │ │ │
│turistice de │ │ │ │
│primire; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() accesul cu │ │
│ │ │mijloacele de │ │
│ │ │transport în │ │
│ │ │comun*1) spre │ │
│ │ │majoritatea │ │
│() existenţa │ │ariilor protejate │ │
│unor structuri │ │majore este │ │
│de cazare care │ │limitat; lipsa │ │
│au implementat │2│informaţiilor │2│
│un model de bune│ │despre transportul│3│
│practici în │ │public mai ales │ │
│ecoturism; │ │pentru traseele │ │
│ │ │feroviare, navale │ │
│ │ │şi rutiere │ │
│ │ │privatizate, atât │ │
│ │ │pentru turiştii │ │
│ │ │români cât şi │ │
│ │ │pentru străini; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() infrastructura │ │
│ │ │turistică şi de │ │
│ │ │vizitare │ │
│ │ │inadecvată în │ │
│ │ │unele arii │ │
│ │ │naturale protejate│ │
│() existenţa │ │(centre de │ │
│unui număr mare │ │vizitare, centre │ │
│şi în stare bună│ │de informare, │ │
│de trasee │ │indicatoare │ │
│turistice │ │turistice, trasee │ │
│omologate sau în│2│ecoturistice │3│
│curs de │ │amenajate, puncte │ │
│omologare în │ │de observare a │ │
│majoritatea │ │animalelor, │ │
│parcurilor; │ │facilităţi de │ │
│ │ │campare, refugii, │ │
│ │ │trasee de │ │
│ │ │cicloturism, │ │
│ │ │trasee ecvestre, │ │
│ │ │facilităţi │ │
│ │ │rafting, canoe │ │
│ │ │etc.); │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() capacitatea de │ │
│ │ │cazare la nivelul │ │
│ │ │anumitor arii │ │
│ │ │protejate │ │
│() │ │(inclusiv zona │ │
│administraţiile │ │limitrofă) este │ │
│parcurilor fac │ │redusă (de exemplu│ │
│eforturi │ │Parcul Naţional │ │
│importante │1│Munţii Măcinului, │3│
│pentru │ │Parcul Natural │ │
│realizarea │ │Cefa, Parcul │ │
│infrastructurii │ │Naţional Cheile │ │
│de vizitare; │ │Nerei Beuşniţa, │ │
│ │ │Parcul Natural │ │
│ │ │Grădiştea │ │
│ │ │Muncelului - │ │
│ │ │Cioclovina); │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() acces limitat │ │
│ │ │pentru persoanele │ │
│ │ │cu dizabilităţi la│ │
│ │ │numeroase puncte │2│
│ │ │de atracţie │ │
│ │ │turistică din │ │
│ │ │cadrul parcurilor;│ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() folosirea slabă│ │
│ │ │a surselor de │1│
│ │ │energie │ │
│ │ │alternativă; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() implicarea │ │
│ │ │redusă a │ │
│ │ │administraţiilor │ │
│ │ │locale în │ │
│ │ │activităţi de │3│
│ │ │colectare a │ │
│ │ │deşeurilor şi de │ │
│ │ │igienizare a │ │
│ │ │zonelor naturale; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() extinderea │ │
│ │ │intravilanului în │ │
│ │ │zonele din │ │
│ │ │imediata │ │
│ │ │vecinătate sau │ │
│ │ │chiar în │ │
│ │ │interiorul ariilor│ │
│ │ │naturale │ │
│ │ │protejate, ţintind│ │
│() investiţiile │ │spre dezvoltarea │ │
│şi costurile de │ │şi realizarea │ │
│intreţinere │ │ulterioară a unor │3│
│relativ mici │ │construcţii sau │ │
│pentru │ │chiar staţiuni │ │
│infrastructura │ │turistice (de │ │
│necesară │ │exemplu Parcul │ │
│realizării unei │ │Natural Bucegi, │ │
│destinaţii │ │Parcul Natural │ │
│ecoturistice în │2│Putna Vrancea, │ │
│comparaţie cu │ │Parcul Naţional │ │
│investiţiile în │ │Cheile Caraşului -│ │
│ale forme de │ │Semenic, Parcul │ │
│destinaţii │ │Natural Apuseni │ │
│turistice │ │etc.); │ │
│(staţiuni de │ ├──────────────────┼─┤
│ski, staţiuni │ │() slaba │ │
│balneo). │ │capacitate de a │ │
│ │ │implementa │ │
│ │ │politici de │ │
│ │ │dezvoltare la │ │
│ │ │nivelul │ │
│ │ │teritoriului pe │3│
│ │ │termen mediu şi │ │
│ │ │lung care să aducă│ │
│ │ │în prim plan │ │
│ │ │soluţii │ │
│ │ │competitive de │ │
│ │ │turism şi │ │
│ │ │ecoturism; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() asimilarea │ │
│ │ │eronată a │ │
│ │ │dezvoltării │ │
│ │ │turistice cu o │ │
│ │ │afacere imobiliară│3│
│ │ │şi perpetuarea │ │
│ │ │acestui concept în│ │
│ │ │politicile locale │ │
│ │ │de dezvoltare; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() nerespectarea │ │
│ │ │arhitecturii │ │
│ │ │tradiţionale în │ │
│ │ │cazul │ │
│ │ │construcţiilor noi│3│
│ │ │amplasate în │ │
│ │ │interiorul │ │
│ │ │parcurilor sau în │ │
│ │ │zona limitrofă │ │
│ │ │acestora. │ │
├────────────────┴─┴──────────────────┴─┤
│PROGRAME ECOTURISTICE │
├────────────────┬─┬──────────────────┬─┤
│ │ │() numărul redus │ │
│ │ │al parteneriatelor│ │
│ │ │între │ │
│ │ │administraţiile │ │
│ │ │parcurilor, │ │
│() existenţa │ │agenţii economici │ │
│unor programe │ │(structuri de │ │
│ecoturistice │3│cazare, │3│
│certificate. │ │alimentaţie şi │ │
│ │ │agenţii de turism)│ │
│ │ │şi comunităţile │ │
│ │ │locale cu scopul │ │
│ │ │creării de │ │
│ │ │programe │ │
│ │ │ecoturistice; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │() activităţile în│ │
│unor programe │ │aer liber │ │
│ecoturistice │ │(căţărare, schi │ │
│create de │ │fond, canoing, │ │
│administraţiile │3│rafting, │3│
│ariilor │ │cicloturism etc.),│ │
│protejate şi/sau│ │sunt destul de │ │
│tur- operatorii │ │puţin dezvoltate; │ │
│de nişă. │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() concentrarea │ │
│ │ │programelor │ │
│ │ │turistice pe un │2│
│ │ │număr limitat de │ │
│ │ │zone. │ │
├────────────────┴─┴──────────────────┴─┤
│POLITIC, ADMINISTRATIV, ECONOMIC ŞI │
│LEGISLATIV │
├────────────────┬─┬──────────────────┬─┤
│() existenţa │ │ │ │
│cadrului │ │ │ │
│legislativ │ │ │ │
│pentru │ │ │ │
│gestionarea │ │ │ │
│ariilor │ │() nu sunt încă │ │
│protejate şi │ │organizate în │ │
│pentru protecţia│ │toate ariile │ │
│mediului, │ │protejate │ │
│armonizat cu cel│ │administraţiile │ │
│european. De │ │care să iniţieze │ │
│asemenea, a fost│ │un management │ │
│creat cadrul │3│eficient al │3│
│legislativ în │ │acestor areale │ │
│domeniul │ │(Parcul Natural │ │
│construcţiilor, │ │Lunca Joasă a │ │
│silviculturii, │ │Prutului Inferior,│ │
│vânătorii şi │ │Parcul Natural │ │
│pescuitului, │ │Cefa, unele situri│ │
│protecţiei │ │Natura 2000); │ │
│apelor, iar │ │ │ │
│legislaţia în │ │ │ │
│domeniul │ │ │ │
│turismului este │ │ │ │
│în curs de │ │ │ │
│actualizare; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│Master Planului │ │ │ │
│pentru │ │ │ │
│Dezvoltarea │ │ │ │
│Turismului │ │ │ │
│Naţional │ │ │ │
│2007-2026. Unul │ │() sistem de │ │
│dintre │ │atestare a │ │
│obiectivele │ │destinaţiilor │ │
│acestuia este │2│ecoturistice nu │3│
│sprijinirea │ │este încă │ │
│dezvoltării │ │oficializat │ │
│ecoturismului │ │printr-un act │ │
│din Delta │ │legislativ; │ │
│Dunării, a │ │ │ │
│parcurilor │ │ │ │
│naţionale, a │ │ │ │
│rezervaţiilor şi│ │ │ │
│a zonelor │ │ │ │
│rurale; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│unei asociaţii │ │ │ │
│naţionale │ │() în legislaţia │ │
│specializate în │ │româneacă nu sunt │ │
│acest domeniu, │ │definiţi termeni │ │
│care luptă │ │precum destinaţie │ │
│pentru │ │turistică/ │ │
│promovarea │3│ecoturistică, │3│
│conceptului şi │ │unitate de │ │
│pentru │ │management a │ │
│dezvoltarea │ │destinaţiei │ │
│ecoturismului │ │turistice │ │
│(Asociaţia de │ │ │ │
│Ecoturism din │ │ │ │
│România); │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│unor asociaţii │ │ │ │
│profesionale │ │ │ │
│constituite la │ │ │ │
│nivel naţional, │ │ │ │
│prin intermediul│ │ │ │
│cărora se │ │ │ │
│asigură │ │ │ │
│pregătirea, │ │ │ │
│calificarea şi │ │ │ │
│promovarea │ │() aproximativ │ │
│intereselor │ │jumătate de ariile│ │
│ghizilor │ │naturale protejate│ │
│montani, │3│din România au │3│
│rangerilor, │ │planurile de │ │
│proprietarilor │ │management │ │
│de pensiuni │ │aprobate; │ │
│(Asociaţia │ │ │ │
│Ghizilor Montani│ │ │ │
│din România, │ │ │ │
│Asociaţia │ │ │ │
│Rangerilor din │ │ │ │
│România, │ │ │ │
│Asociaţia │ │ │ │
│Naţională de │ │ │ │
│Turism Rural, │ │ │ │
│Ecologic şi │ │ │ │
│Cultural); │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │() fonduri │ │
│unei Asociaţii a│ │financiare │ │
│Administraţiilor│3│insuficiente la │3│
│de Arii Naturale│ │dispoziţia │ │
│Protejate; │ │administraţiilor │ │
│ │ │parcurilor; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() dificultatea │ │
│() înfiinţarea │ │operatorilor │ │
│Agenţiei │ │turistici de mici │ │
│Naţionale a │3│dimensiuni din │2│
│Ariilor Naturale│ │mediul rural de a │ │
│Protejate │ │obţine eticheta │ │
│ │ │ecologică │ │
│ │ │europeană; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │() lipsa │ │
│unor modele de │ │mecanismelor de │ │
│bune practici în│ │sprijin pentru │ │
│ecoturism │ │întreprinzătorii │ │
│(sistem de │3│care au │2│
│etichetare │ │implementat un │ │
│ecologică, │ │model de bune │ │
│sistem de │ │practici în │ │
│certificare în │ │ecoturism; │ │
│ecoturism); │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│planurilor de │ │() lipsa unui │ │
│management │ │sistem de │ │
│(chiar dacă doar│ │stimulare a │ │
│câteva sunt │ │rezidenţilor din │ │
│aprobate) şi a │ │cadrul parcurilor │ │
│planurilor de │3│sau din imediata │3│
│management al │ │vecinătate a │ │
│vizitatorilor │ │acestora de a │ │
│(strategii de │ │realiza activităţi│ │
│dezvoltare a │ │şi servicii │ │
│turismului) în │ │turistice; │ │
│majoritatea │ │ │ │
│parcurilor; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│unei Strategii │ │() lipsa unei │ │
│Naţionale pentru│ │politici coerente │ │
│Dezvoltare │3│pentru sprijinirea│3│
│Durabilă şi a │ │sectorului de │ │
│unei Strategii │ │afaceri mici din │ │
│Naţionale pentru│ │mediul rural; │ │
│Biodiversitate; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │() nesoluţionarea │ │
│unui sistem de │ │problemelor │ │
│certificare a │ │juridice privind │ │
│destinaţiilor │3│proprietatea │2│
│ecoturistice din│ │asupra terenurilor│ │
│România. │ │şi a │ │
│ │ │proprietăţilor; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() scăderea │ │
│ │ │veniturilor │ │
│ │ │comunităţilor din │ │
│ │ │incinta parcurilor│ │
│ │ │sau din apropierea│2│
│ │ │acestora ca urmare│ │
│ │ │a restricţionării │ │
│ │ │unor activităţi │ │
│ │ │economice │ │
│ │ │specifice zonelor;│ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() │ │
│ │ │reprezentativitate│ │
│ │ │slabă a │ │
│ │ │ecoturismului în │3│
│ │ │strategiile de │ │
│ │ │dezvoltare │ │
│ │ │regională şi │ │
│ │ │locală │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() accesul dificil│ │
│ │ │la finanţări │ │
│ │ │rambursabile şi/ │ │
│ │ │sau nerambursabile│2│
│ │ │pentru iniţierea │ │
│ │ │activităţii │ │
│ │ │economice; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() tipul de │ │
│ │ │abordare a │ │
│ │ │controalelor din │ │
│ │ │partea │ │
│ │ │autorităţilor │ │
│ │ │statului (de │ │
│ │ │exemplu securitate│ │
│ │ │alimentară etc), │ │
│ │ │birocraţia şi │3│
│ │ │taxele pentru │ │
│ │ │eliberarea de │ │
│ │ │autorizaţii fac ca│ │
│ │ │o bună parte din │ │
│ │ │afacerile mici din│ │
│ │ │mediul rural să │ │
│ │ │dorească să │ │
│ │ │lucreze la negru; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() lipsa unor │ │
│ │ │politici de mediu │2│
│ │ │la nivelul │ │
│ │ │destinaţiilor. │ │
├────────────────┴─┴──────────────────┴─┤
│EDUCAŢIE, CONŞTIENTIZARE, RESURSE UMANE│
├────────────────┬─┬──────────────────┬─┤
│ │ │() gradul de │ │
│ │ │conştientizare │ │
│ │ │scăzut a ceea ce │ │
│ │ │înseamnă │ │
│ │ │patrimoniu natural│3│
│ │ │naţional şi local │ │
│ │ │şi a importanţei │ │
│ │ │acestuia în │ │
│ │ │prezent dar, mai │ │
│ │ │ales, în viitor; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() nivelul de │ │
│ │ │pregătire destul │ │
│ │ │de redus al │ │
│ │ │ghizilor din │ │
│ │ │ecoturism/ │3│
│ │ │personalului de │ │
│ │ │specialitate care │ │
│ │ │administrează │ │
│ │ │structurile de │ │
│ │ │cazare; │ │
│() în │ ├──────────────────┼─┤
│majoritatea │ │() nu există un │ │
│ariilor │ │sistem de │ │
│protejate au │ │pregătire adecvat │3│
│început să se │ │pentru personalul │ │
│dezvolte │3│din cadrul ariilor│ │
│programe │ │protejate; │ │
│educaţionale, │ ├──────────────────┼─┤
│cele mai multe │ │() personalul din │ │
│vizează elevii │ │cadrul ariilor │2│
│din localităţile│ │protejate este │ │
│din zonă. │ │subdimensionat; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() lipsa │ │
│ │ │personalului │ │
│ │ │pregătit pentru │2│
│ │ │dezvoltarea de │ │
│ │ │destinaţii │ │
│ │ │ecoturistice; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() educaţia │ │
│ │ │insuficientă în │ │
│ │ │şcoli în domeniul │3│
│ │ │protecţiei │ │
│ │ │mediului şi a │ │
│ │ │turismului; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() rata mare a │ │
│ │ │migrării din │ │
│ │ │mediul rural spre │2│
│ │ │mediul urban şi a │ │
│ │ │emigrării în │ │
│ │ │străinătate. │ │
├────────────────┴─┴──────────────────┴─┤
│MARKETING ŞI PROMOVARE │
├────────────────┬─┬──────────────────┬─┤
│() existenţa │ │ │ │
│unor organizaţii│ │ │ │
│cu acţiune │ │ │ │
│naţională sau │ │ │ │
│locală, care │ │() numărul destul │ │
│singure sau │ │de redus al │ │
│împreună cu │ │parteneriatelor │ │
│autorităţile │ │public - private │ │
│publice locale │ │de dezvoltare/ │ │
│sau │3│promovare a │3│
│administraţiile │ │activităţilor │ │
│parcurilor │ │ecoturistice la │ │
│dezvoltă │ │nivel zonal, care │ │
│proiecte de │ │să genereze │ │
│promovare a │ │destinaţii │ │
│ecoturismului la│ │ecoturistice; │ │
│nivel local, │ │ │ │
│naţional sau │ │ │ │
│chiar │ │ │ │
│internaţional; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() marketingul │ │
│ │ │parcurilor │ │
│ │ │naţionale/naturale│ │
│ │ │este redus mai │ │
│ │ │ales la nivel │3│
│ │ │regional/local │ │
│ │ │ceea ce determină │ │
│ │ │o necunoaştere a │ │
│ │ │valorii acestora; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() numărul redus │ │
│ │ │al informaţiilor │ │
│ │ │cu privire la │ │
│ │ │activităţile │ │
│ │ │turistice ce pot │2│
│() existenţa │ │fi realizate în │ │
│unor areale unde│ │interiorul şi în │ │
│s-au închegat │ │apropierea ariilor│ │
│anumite │ │protejate; │ │
│parteneriate │ ├──────────────────┼─┤
│public-private, │ │() promovarea │ │
│ce pot sta la │3│deficitară a │ │
│baza viitoarelor│ │tradiţiilor şi a │2│
│unităţi de │ │produselor │ │
│management al │ │tradiţionale; │ │
│viitoarelor │ ├──────────────────┼─┤
│destinaţii │ │() lipsa unei │ │
│ecoturistice │ │promovări unitare │ │
│ │ │şi a unor branduri│3│
│ │ │turistice la │ │
│ │ │nivelul │ │
│ │ │destinaţiilor; │ │
│ │ ├──────────────────┼─┤
│ │ │() nu sunt │ │
│ │ │implementate │ │
│ │ │mecanisme │ │
│ │ │centralizate de │ │
│ │ │colectare şi │2│
│ │ │analiză a │ │
│ │ │satisfacţiei │ │
│ │ │clienţilor la │ │
│ │ │nivel de │ │
│ │ │destinaţie. │ │
├────────────────┴─┼──────────────────┴─┤
│OPORTUNITĂŢI │AMENINŢĂRI │
├────────────────┬─┼──────────────────┬─┤
│() suportul de │ │() imaginea │ │
│care se bucură │ │negativă sau/şi │ │
│ecoturismul la │ │lipsa de imagine │ │
│nivel │ │turistică a │ │
│internaţional, │ │României pe plan │ │
│odată cu │ │internaţional ar │ │
│desemnarea │ │putea influenţa │ │
│anului 2002 ca │3│traficul de │2│
│"Anul │ │călători, dublată │ │
│Internaţional al│ │de lipsa de │ │
│Ecoturismului" │ │coerenţă în a │ │
│şi cu semnarea │ │transmite o │ │
│Declaraţiei de │ │imagine de │ │
│la Quebec; │ │destinaţie │ │
│ │ │turistică; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() concurenţa │ │
│ │ │acerbă pe plan │ │
│ │ │internaţional - │ │
│() tendinţa de │ │atât la nivelul │ │
│creştere la │ │ţărilor vest- │ │
│nivel │ │europene, cât şi │ │
│internaţional a │ │la nivelul ţărilor│ │
│numărului de │ │din regiune, ţări │ │
│turişti/ │3│în care a fost │3│
│vizitatori care │ │dezvoltat sistemul│ │
│au ca motivaţie │ │ariilor protejate │ │
│principală │ │şi au fost │ │
│ecoturismul; │ │dezvoltate │ │
│ │ │programe de │ │
│ │ │ecoturism în │ │
│ │ │cadrul acestor │ │
│ │ │areale; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() situaţia │ │
│ │ │economică │ │
│ │ │existentă la nivel│ │
│ │ │naţional şi │ │
│() existenţa │ │internaţional, │ │
│interesului │ │determină o │ │
│guvernamental │ │concurenţă │ │
│pentru │2│puternică pentru │3│
│promovarea │ │atragerea surselor│ │
│acestei forme de│ │de finanţare, │ │
│turism în │ │lucru ce face ca │ │
│România; │ │resursele pentru │ │
│ │ │realizarea │ │
│ │ │obiectivelor │ │
│ │ │ecoturistice să │ │
│ │ │fie limitate; │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│ │ │() ameninţări ce │ │
│ │ │decurg din │ │
│ │ │răspândirea │ │
│() aderarea la │ │necontrolată a │ │
│Uniunea │ │unor epidemii. În │ │
│Europeană a │ │trecut virusul │ │
│contribuit la │3│gripei aviare a │2│
│recunoaşterea │ │produs numeroase │ │
│internaţională a│ │pierderi la │ │
│ţării; │ │nivelul unei │ │
│ │ │destinaţii │ │
│ │ │ecoturistice │ │
│ │ │importante (Delta │ │
│ │ │Dunării); │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() în cadrul │ │ │ │
│procesului de │ │ │ │
│aderare şi post │ │() ameninţări │ │
│aderare la │ │naturale - │ │
│Uniunea │ │inundaţii, torenţi│ │
│Europeană s-au │ │(ex. scăderea │ │
│făcut paşi │3│numărului de │2│
│importanţi în │ │vizitatori în │ │
│adaptarea │ │Parcul Naţional │ │
│politicii şi a │ │Buila Vânturariţa,│ │
│legislaţiei │ │în anul 2014). │ │
│naţionale la cea│ │ │ │
│europeană; │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() s-au făcut │ │ │ │
│paşi importanţi │ │ │ │
│în privinţa │ │ │ │
│uşurinţei cu │ │ │ │
│care se poate │ │ │ │
│deschide o │ │ │ │
│afacere în │ │ │ │
│România. Conform│2│ │ │
│unui studiu │ │ │ │
│realizat de │ │ │ │
│Banca Mondială, │ │ │ │
│ţara noastră se │ │ │ │
│află pe locul 45│ │ │ │
│dintr-un total │ │ │ │
│de 190 ţări │ │ │ │
│analizate*1); │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│fondurile │ │ │ │
│europene (de │2│ │ │
│exemplu PNDR, │ │ │ │
│POIM, POR etc.);│ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() existenţa │ │ │ │
│altor programe │ │ │ │
│de finanţare │ │ │ │
│rambursabile sau│ │ │ │
│nerambursabile │2│ │ │
│în domeniul │ │ │ │
│conservării │ │ │ │
│mediului │ │ │ │
│înconjurător şi │ │ │ │
│a ecoturismului;│ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() România este │ │ │ │
│percepută la │ │ │ │
│nivel │ │ │ │
│internaţional ca│ │ │ │
│o ţară │ │ │ │
│neexploatată şi │ │ │ │
│necunoscută, │2│ │ │
│acest lucru ar │ │ │ │
│putea sta la │ │ │ │
│baza unor │ │ │ │
│campanii │ │ │ │
│promoţionale │ │ │ │
│viitoare. │ │ │ │
├────────────────┼─┼──────────────────┼─┤
│() potentialul │ │ │ │
│de marketing al │ │ │ │
│României ca │ │ │ │
│destinaţie │3│ │ │
│turistică prin │ │ │ │
│intermediul │ │ │ │
│ecoturismului. │ │ │ │
└────────────────┴─┴──────────────────┴─┘
*1) http://www.doingbusiness.org/en/rankings CAP. IV VIZIUNE ŞI OBIECTIVE VIZIUNE: Afirmarea valorilor naturale şi culturale ale României, prin crearea şi promovarea unei reţele de destinaţii ecoturistice cu notorietate pe plan naţional şi internaţional, fapt ce va contribui la îmbunătăţirea vieţii comunităţilor locale şi la conservarea resurselor naturale şi culturale locale. OBIECTIVE: Obiectiv general: Crearea condiţiilor de dezvoltare a ecoturismului la nivelul ariilor naturale protejate şi în zonele din vecinătatea acestora, prin dezvoltarea unei reţele de destinaţii ecoturistice recunoscute şi prin realizarea de produse ecoturistice competitive pe plan naţional şi internaţional. Obiective strategice Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului se structurează pe un set de domenii prioritare, la nivelul cărora s-au trasat obiectivele strategice. Domeniul A - CADRUL INSTITUŢIONAL ŞI ASOCIATIV 1. Crearea cadrului de cooperare inter-instituţională pentru creşterea numărului de parteneriate în domeniul ecoturismului, la nivel local, regional şi naţional; 2. Crearea cadrului necesar pentru recunoaşterea la nivel naţional şi internaţional a Criteriilor pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice din România; 3. Întărirea capacităţii administrative a instituţiilor pentru implementarea politicilor şi programelor de dezvoltare a ecoturismului. În cadrul acestui domeniu au fost identificate două orizonturi de timp pentru îndeplinirea acestor obiective strategice: ● pe termen scurt (sub un an de la aprobarea planului de acţiuni) sunt avute în vedere reluarea activităţii Grupului Interministerial de dezvoltare a ecoturismului în România şi crearea Consiliului Naţional al Ecoturismului; recunoaşterea la nivel naţional şi internaţional a criteriilor pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice*1); identificarea şi consilierea altor zone ce doresc să implementeze acest concept şi evaluarea acelor destinaţii ce au demarat deja acest proces; crearea de Unităţi de management al destinaţiei (UMD) pentru destinaţiile desemnate. *1) în cadrul procesului de elaborare a Strategiei Naţionale de Ecoturism (2009), una din principalele priorităţi identificate a fost ca în România să se dezvolte şi să fie recunoscute anumite Destinaţii Ecoturistice. În perioada scursă de atunci au fost luate anumite măsuri pentru dezvoltarea sistemului de destinaţii ecoturistice în România. În acest sens, au fost realizate criteriile pentru desemnarea destinaţiilor ecoturistice şi au fost desemnate într-un program pilot primele două astfel de destinaţii: Zărneşti-Piatra Craiului şi Mara-Cosău-Creasta Cocoşului. De asemenea, alte 8-10 destinaţii fac eforturi pentru îndeplinirea criteriilor şi pentru crearea unor unităţi de management al destinaţiilor (UMD). ● pe termen mediu (1-3 ani de la aprobarea planului de acţiuni) şi lung (peste trei ani de la aprobarea planului de acţiuni) se are în vedere reevaluarea destinaţiilor ecoturistice declarate, pentru a vedea măsura în care au fost respectate angajamentele asumate, crearea de UMD-uri pentru acele zone care încă nu au o astfel de structură, integrarea UMD-urilor în cadrul unei reţele, cu scopul unei mai bune reprezentări a intereselor acestora la nivel naţional, crearea unui pachet de măsuri de sprijinire a acestor structuri de management create la nivelul destinaţiei, întărirea rolului pe care parcul/aria naturală protejată îl joacă la nivel local şi a rolului pe care ecoturismul îl joacă în politica naţională, regională şi locală de turism. În plus, vor fi necesare crearea unor asociaţii ale micilor producători locali, cu scopul unei mai bune reprezentări a intereselor acestora. Domeniul B - INFRASTRUCTURĂ TURISTICĂ ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI 1. Crearea instrumentelor pentru dezvoltarea unei infrastructuri ecoturistice specifice la nivelul destinaţiilor care să permită lărgirea gamei de servicii oferite, fără un impact negativ asupra mediului. 2. Crearea instrumentelor pentru protejarea şi menţinerea arhitecturii tradiţionale şi pentru limitarea procesului de urbanizare la nivelul destinaţiilor ecoturistice/cu potenţial ecoturistic*1) *1) în cadrul acestui document, prin destinaţie cu potenţial ecoturistic se înţelege o destinaţie turistică în care să existe o arie naturală protejată şi care are potenţial să intre în cadrul reţelei de destinaţii ecoturistice Ariile naturale protejate capătă o valoare reală în turism numai dacă sunt organizate pentru vizitare, contribuind în acest fel la constituirea unei oferte ecoturistice competitive. S-a dovedit că o organizare deficitară a acestor zone sensibile sau lipsa acesteia le expune degradării, provocate de presiunea turistică (fluxuri continue şi supradimensionate de turişti, vânători de "amintiri" turistice etc.), aducându-se astfel prejudicii, uneori ireversibile, naturii. Deşi lucrurile diferă destul de mult de la o destinaţie la alta, şi multe dintre acestea au realizat anumite investiţii în infrastructura de vizitare, totuşi încă în multe cazuri există un nivel precar din punct de vedere al infrastructurii pentru ecoturism. Din discuţiile avute cu factorii interesaţi, s-a ajuns la concluzia că în aceste areale prioritate ar trebui să aibă dezvoltarea infrastructurii uşoare de vizitare, respectiv: montarea de panouri informative şi de interpretare, indicatoare turistice, amenajarea unor trasee tematice, reamenajarea traseelor turistice, realizarea unor trasee ecvestre, cicloturistice sau pe apă, construirea unor observatoare pentru animale, a unor locuri de popas. Amenajările propuse se vor realiza în colaborare cu specialişti în domeniile arhitecturii, designului şi peisajului. De asemenea, acolo unde se impune, se urmăreşte dezvoltarea unor centre de vizitare pentru ariile protejate majore, la nivelul celei mai frecventate porţi de acces; a unui/a unor punct(e) de informare turistică şi amenajarea unor puncte de interes pentru turişti - amenajarea/punerea în valoare a unor obiective turistice, realizarea unor facilităţi de recreere şi/sau pentru practicarea unor sporturi specifice (la limita ariei naturale protejate sau în zona de dezvoltare durabilă a acesteia). Pentru ca noile construcţii ce vor fi realizate la nivelul destinaţiilor să nu afecteze caracterul tradiţional al acestor areale, sunt necesare anumite măsuri pentru menţinerea arhitecturii şi pentru limitarea procesului de urbanizare. Astfel: ● pe termen scurt (sub un an de la aprobarea planului de acţiuni) se impune necesitatea găsirii unor soluţii practice pentru menţinerea arhitecturii tradiţionale (ex. realizarea unor ghiduri de arhitectură şi design peisajer specifice destinaţiilor, a unor ghiduri de bune practici), în colaborare cu structuri de specialitate precum Institutul Naţional al Patrimoniului sau Ordinul Arhitecţilor din România; ● pe termen mediu (1-3 ani de la aprobarea planului de acţiuni) şi lung (peste trei ani de la aprobarea planului de acţiuni) se impune realizarea unor regulamente locale de urbanism, prin care vor fi detaliate anumite reguli privind tipul de materiale, tehnici de construcţie şi aspectul general al clădirilor, dar şi revizuirea PUG-urilor pentru localităţi din cadrul destinaţiilor de ecoturism. De asemenea, pentru aceste destinaţii respectarea prevederilor documentaţiilor de amenajarea teritoriului şi urbanism ar trebui să constituie o prioritate, întrucât aceste documentaţii constituie instrumente esenţiale pentru păstrarea caracterului tradiţional al acestor zone. În plus, pentru protejarea şi valorificarea patrimoniului cultural existent la nivelul comunităţilor din cadrul destinaţiilor, vor fi sprijinite iniţiativele de dezvoltare de ecomuzee, muzee şi colecţii etnografice. Domeniul C - EDUCAŢIE ŞI CONŞTIENTIZARE 1. Creşterea nivelului de conştientizare, apreciere şi cunoaştere a valorilor naturale şi culturale, a principiilor de ecoturism în rândul comunităţilor locale şi a vizitatorilor pe de o parte, dar şi în rândul administraţiilor publice centrale şi locale, ONG-urilor, instituţiilor de învăţământ, altor instituţii şi organizaţii pe de altă parte, pentru a orienta comportamentul acestora spre responsabilitate, participare, implicare în activităţile specifice ecoturismului Conştientizarea publică şi educaţia sunt componente importante ale procesului de gestionare a ariilor naturale protejate şi a destinaţiilor ecoturistice. Educaţia facilitează conştientizarea ideii că schimbările de comportament spre responsabilitate, participare, implicare în activităţi specifice ecoturismului sunt posibile şi că există şi alte modalităţi de organizare a activităţilor specifice din domeniu. Acţiunile de educare şi conştientizare privind importanţa conservării naturii, precum şi înţelegerea şi respectarea principiilor de ecoturism, trebuie să înceapă de la comunităţile locale şi vizitatori, dar ele trebuie să continue în rândul administraţiilor publice locale şi centrale sau în rândul agenţilor economici. Majoritatea ariilor naturale protejate au prevăzute în planurile lor de management acţiuni de conştientizare, educare şi informare publică pentru înţelegerea importanţei conservării naturii, iar acestea au fost luate în considerare în cadrul acestei strategii. Toate aceste acţiuni vor trebui începute pe termen scurt şi continuate pe termen mediu şi lung. Domeniul D - DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 1. Îmbunătăţirea nivelului de pregătire profesională, precum şi dezvoltarea organizaţională, profesională şi a carierei pentru personalul implicat în activităţile de ecoturism din cadrul ariilor naturale protejate şi a resurselor umane ce desfăşoară o activitate lucrativă de turism şi în special de ecoturism Resursele umane sunt esenţiale pentru dezvoltarea turismului în general şi a ecoturismului în special. Mai mult decât atât, pentru a putea crea şi dezvolta destinaţii ecoturistice este necesară o resursă umană bine pregătită, instruită, sensibilizată la necesitatea susţinerii ecoturismului, capabilă să facă faţă problemelor ce pot apare pe parcurs, să anticipeze direcţiile de dezvoltare viitoare şi să minimizeze efectele negative induse de mediul economic, social şi politic. Dezvoltarea resurselor umane urmăreşte îmbunătăţirea capacităţilor, abilităţilor, performanţelor resurselor umane implicate direct sau indirect în activităţi de ecoturism prin învăţare şi dezvoltarea carierei. Acţiunile dezvoltate pe acest palier urmăresc pregătirea personalului UMD-urilor, personalului ariilor naturale protejate, a structurilor de primire turistică (structuri de cazare, alimentaţie, agenţii de turism) şi a altor indivizi care desfăşoară o activitate lucrativă de ecoturism sau conexă acestuia pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele, atitudinea, calitatea generală a muncii prestate. Domeniul E - DEZVOLTAREA AFACERILOR ŞI DEZVOLTAREA LOCALĂ 1. Dezvoltarea ofertei de produse ecoturistice realizată de comunităţile locale din cadrul destinaţiilor ecoturistice/cu potenţial ecoturistic 2. Îmbunătăţirea cadrului legal propice activităţilor din sfera ecoturismului pentru micii întreprinzători la nivel local Stimularea comunităţilor locale şi încurajarea acestora în direcţia dezvoltării unei oferte complete şi complexe de produse ecoturistice este una dintre principalele cerinţe ale ecoturismului. Se are în vedere stimularea populaţiei şi a micilor afaceri locale pentru dezvoltarea unor produse ecoturistice de calitate. Între acestea, o maximă importanţă ar trebui acordată obiceiurilor tradiţionale ca formă de conservare şi perpetuare a culturii şi identităţii locale. În plus, comunităţile locale şi micii întreprinzători privaţi din cadrul acestora ar trebui stimulaţi şi încurajaţi să dezvolte servicii de agrement, cazare şi alimentaţie. Toate acestea vor contribui la crearea unor produse ecoturistice unice atât pe plan naţional cât şi internaţional. Revizuirea şi transparentizarea legislaţiei pentru micii întreprinzători din mediu rural sunt priorităţi identificate pentru încurajarea intrării acestora în legalitate. Domeniul F - CONSERVAREA NATURII ŞI PROTECŢIA MEDIULUI 1. Participarea activă la conservarea şi gestionarea durabilă a biodiversităţii 2. Aplicarea acţiunilor de protecţia mediului şi dezvoltare durabilă la nivelul destinaţiilor ecoturistice sau cu potenţial ecoturistic 3. Identificarea unor instrumente pentru transportul turistic durabil în interiorul şi către destinaţie Ecoturismul este dependent în foarte mare măsură de calitatea mediului natural. Din această perspectivă, păstrarea nealterată a elementelor naturale este esenţială. Pentru realizarea acestui deziderat, pe termen scurt şi mediu este nevoie de constituirea unor mecanisme de finanţare a administrării ariilor naturale protejate şi a destinaţiilor de ecoturism şi totodată constituirea unor fonduri financiare suplimentare care să susţină activităţile de conservare, fonduri create prin participarea activă a turiştilor şi a agenţilor economici din cadrul destinaţiilor. De asemenea, este nevoie de implementarea unor politici de mediu la nivelul destinaţiilor care să încurajeze practicile verzi şi să realizeze un control mai strict asupra activităţilor existente în ariile naturale protejate şi în destinaţiile ecoturistice. Totodată, realizarea unor regulamente cu privire la transportul turistic din cadrul destinaţiilor, promovarea mijloacelor alternative de transport şi a transportului în comun*1), dar şi extinderea formelor de protecţie şi pază. *1) Transportul în comun reprezentând transport de persoane pe cale rutieră, feroviară sau navală pentru accesul la elemente de patrimoniu, obiective turistice, realizat cu mijloace de transport specifice fiecărui domeniu, altele decât cele personale. În plus, implementarea unei tehnici de management al vizitatorilor şi introducerea acesteia în planul de management al ariei naturale protejate, va conduce la o planificare mai eficientă a vizitării şi la protejarea naturii. Domeniul G - MARKETING ŞI PROMOVARE 1. Intensificarea activităţii de cercetare de piaţă şi de monitorizare a fluxurilor turistice, în scopul fundamentării deciziilor viitoare de dezvoltare 2. Îmbunătăţirea calităţii experienţei ecoturistice 3. Realizarea unor branduri locale pentru destinaţiile ecoturistice, înglobate într-un brand ecoturistic naţional 4. Promovarea produsului ecoturistic la nivel naţional şi internaţional În dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut în vedere faptul că, în general, potenţialii ecoturişti au un nivel ridicat de educaţie. Prin urmare şi aşteptările acestora sunt mult mai ridicate, iar realizarea unui produs care să satisfacă aceste aşteptări este esenţială. Pentru produsul ecoturistic se urmăreşte realizarea unui marketing corect, care trebuie să ducă la aşteptări realiste din partea vizitatorilor. Acest lucru presupune oferirea clienţilor de informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere a turiştilor. Printre priorităţile identificate se numără: - monitorizarea circulaţiei turistice şi a gradului de satisfacţie al turiştilor la nivelul destinaţiilor; – dezvoltarea unor activităţi de cercetare a pieţei naţionale şi internaţionale şi realizarea unei baze de date care să conţină toate rezultatele cercetărilor, la care să aibă acces toate organizaţiile implicate în acest domeniu; – crearea unor oferte de produse/programe ecoturistice integrate, cu scopul îmbunătăţirii experienţei ecoturistice şi al unui consum mai lent al resurselor; – realizarea unor strategii de marketing, a unor branduri turistice şi realizarea unor campanii de promovare la nivelul fiecărei destinaţii; – realizarea unui brand ecoturistic naţional şi promovarea României ca destinaţie ecoturistică. Prin priorităţile identificate este trasată politica generală de dezvoltare la nivelul acestor areale, fără a genera automat un set de proiecte prin care obiective strategiei să fie atinse. Strategia va fi urmată de un document separat prin care vor fi detaliate acţiunile avute în vedere pentru implementare. CONCLUZII Acest document strategic urmăreşte în mare măsură să prezinte contextul naţional şi internaţional al fenomenului ecoturistic şi apoi prezintă viziunea şi obiectivele strategice de urmat în România pentru dezvoltare ecoturismului. Strategia va fi completată cu un document separat care va detalia planul de acţiuni ce reies din direcţiile strategice identificate. Documentul strategic tratează pe larg pe de o parte conceptul de ecoturism dar mai ales contextul internaţional şi naţional cu privire la iniţiativele existente din sfera ecoturismului. A fost necesară o formă extinsă de prezentare pentru a explica acest fenomen complex de dezvoltare ecoturistică şi a avea o motivaţie temeinică pentru aplicarea şi dezvoltarea lui în România. În concluzie, prin adoptarea viziunii şi a obiectivelor strategice de dezvoltare a ecoturismului în România se face un prim pas spre construcţia unei economii verzi în zona rurală acolo unde există şi arii naturale protejate, ce pot deveni un catalizator de dezvoltare locală. Astfel, ariile naturale protejate în particular şi conservarea naturii în general poate căpăta o valoare economică şi socială pe plan local şi naţional îmbunătăţind astfel şi gradul de înţelegere şi acceptare al acestui domeniu special din sfera dezvoltării durabile. În plus, dezvoltarea ecoturismului ar trebui gândită în corelaţie cu celelalte strategii de dezvoltare sectorială a turismului din România (ex. Master Planul pentru dezvoltarea turismului balnear), prin crearea unor oferte turistice comune. Existenţa unor destinaţii şi a unor produse ecoturistice în apropierea staţiunilor turistice cu profil balnear, montan sau de litoral poate constitui un element de atractivitate, ecoturismul oferind turiştilor cazaţi aici o alternativă de petrecere a timpului liber. Anexele nr. 1-12 fac parte integrantă din Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029. ANEXA 1 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Organizaţii internaţionale ce acţionează în sfera ecoturismului şi protecţiei mediului
┌────┬──────────────┬────────┬───────────────────┐
│Nr. │Organizaţia │Anul │Structură şi │
│crt.│ │fondării│acţiuni │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │În prezent, au │
│ │ │ │aderat la ONU 193 │
│ │ │ │state membre. │
│ │ │ │Printre │
│ │ │ │iniţiativele ONU se│
│ │ │ │numără şi Carta │
│ │ │ │Mondială pentru │
│ │ │ │Natură (1982). În │
│ │ │ │anul 2000, în │
│ │ │ │cadrul Summit-ul │
│ │Organizaţia │ │Mileniului a │
│1. │Naţiunilor │1945 │adoptat Declaraţia │
│ │Unite (ONU) │ │Mileniului, │
│ │ │ │declaraţie semnată │
│ │ │ │de 191 de ţări, │
│ │ │ │printre care şi │
│ │ │ │România. Printre │
│ │ │ │cele 8 Obiective de│
│ │ │ │Dezvoltare ale │
│ │ │ │Mileniului (ODM) │
│ │ │ │face parte şi │
│ │ │ │"asigurarea │
│ │ │ │sustenabilităţii │
│ │ │ │mediului". │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │UNDP funcţionează │
│ │ │ │în 177 ţări, │
│ │ │ │lucrând cu │
│ │ │ │guvernele şi │
│ │ │ │comunităţile │
│ │ │ │locale, │
│ │ │ │sprijinindu-le pe │
│ │ │ │acestea în găsirea │
│ │ │ │de soluţii în │
│ │ │ │rezolvarea │
│ │ │ │provocărilor │
│ │ │ │existente la nivel │
│ │ │ │naţional şi global.│
│ │ │ │În cadrul secţiunii│
│ │ │ │energie şi mediu se│
│ │ │ │desfăşoară acţiuni │
│ │ │ │ce pun problema │
│ │ │ │dezvoltării │
│ │ │ │durabile a │
│ │ │ │turismului, cu │
│ │ │ │deosebire în ariile│
│ │ │ │protejate. │
│ │ │ │Este prezent în │
│ │ │ │România încă din │
│ │ │ │1971, iar în │
│ │ │ │ultimii ani s-a │
│ │ │ │implicat în │
│ │ │ │proiecte precum: │
│ │ │ │"Întărirea │
│ │ │ │sistemului de arii │
│ │Programul │ │protejate din │
│ │Naţiunilor │ │România prin │
│2. │Unite pentru │1965 │demonstrarea │
│ │Dezvoltare │ │eficienţei │
│ │(UNDP) │ │parteneriatelor │
│ │ │ │public-private la │
│ │ │ │nivelul Parcului │
│ │ │ │Natural Munţii │
│ │ │ │Maramureşului", │
│ │ │ │"Întărirea │
│ │ │ │sistemului de arii │
│ │ │ │protejate din │
│ │ │ │România prin │
│ │ │ │demonstrarea celor │
│ │ │ │mai bune practici │
│ │ │ │de administrare a │
│ │ │ │ariilor protejate │
│ │ │ │mici în Parcul │
│ │ │ │Naţional Munţii │
│ │ │ │Măcinului", │
│ │ │ │"Îmbunătăţirea │
│ │ │ │sustenabilităţii │
│ │ │ │financiare a │
│ │ │ │sistemului de arii │
│ │ │ │protejate din │
│ │ │ │Carpaţi", │
│ │ │ │realizarea │
│ │ │ │Strategiei │
│ │ │ │Naţionale pentru │
│ │ │ │Biodiversitate şi a│
│ │ │ │Planului de │
│ │ │ │Acţiune, revizuirea│
│ │ │ │Strategiei pentru │
│ │ │ │Dezvoltare │
│ │ │ │Durabilă. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │UNEP este │
│ │ │ │principalul │
│ │ │ │organism al ONU │
│ │ │ │creat în vederea │
│ │ │ │protecţiei │
│ │ │ │mediului.De-a │
│ │ │ │lungul timpului a │
│ │ │ │participat la │
│ │ │ │elaborarea de │
│ │ │ │convenţii │
│ │ │ │internaţionale │
│ │ │ │privind mediul │
│ │ │ │înconjurător - │
│ │ │ │comerţul cu specii │
│ │ │ │sălbatice, stratul │
│ │ │ │de ozon, calitatea │
│ │ │ │biodiversităţii │
│ │ │ │naturale etc. şi │
│ │ │ │susţin realizarea │
│ │ │ │de proiecte pilot │
│ │ │ │pe acest domeniu în│
│ │ │ │ţările membre ale │
│ │ │ │ONU. │
│ │ │ │Prin iniţiativele │
│ │ │ │sale la Summitul │
│ │ │ │pentru Mediul de la│
│ │ │ │Nairobi, din 1992, │
│ │ │ │a pus bazele primei│
│ │ │ │Convenţii a │
│ │ │ │Diversităţii │
│ │ │ │Biologice (CBD). De│
│ │Programul │ │la înfiinţare şi │
│3. │Naţiunilor │1972 │până în prezent │
│ │Unite pentru │ │derulează programe │
│ │Mediu (UNEP) │ │de cooperare cu │
│ │ │ │OMT. Astfel, au │
│ │ │ │fost publicate: │
│ │ │ │Codul de mediu şi │
│ │ │ │management pentru │
│ │ │ │turism (1995) şi │
│ │ │ │Etichetarea │
│ │ │ │ecologică în │
│ │ │ │industria turistică│
│ │ │ │(1998). De │
│ │ │ │asemenea, prin │
│ │ │ │sprijinul UNEP şi │
│ │ │ │OMT au luat naştere│
│ │ │ │iniţiative precum: │
│ │ │ │Iniţiativa │
│ │ │ │Tur-Operatori │
│ │ │ │pentru Dezvoltarea │
│ │ │ │Durabilă în Turism │
│ │ │ │(TOI), cu rolul de │
│ │ │ │populariza │
│ │ │ │cerinţele de │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │durabilă a │
│ │ │ │turismului şi de a │
│ │ │ │oferi consultanţă │
│ │ │ │tuturor agenţilor │
│ │ │ │economici din │
│ │ │ │turism şi │
│ │ │ │Criteriile şi │
│ │ │ │Consiliul Global │
│ │ │ │pentru Turism │
│ │ │ │Durabil (GSTC). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │UNESCO are 195 de │
│ │ │ │state membre şi 9 │
│ │ │ │state asociate. │
│ │ │ │Programul UNESCO │
│ │ │ │"Omul şi Biosfera",│
│ │ │ │lansat în 1971, │
│ │ │ │este un program │
│ │ │ │ştiinţific │
│ │ │ │interguvernamental │
│ │ │ │a cărui scop este │
│ │Programul │ │acela de a stabili │
│ │Naţiunilor │ │o bază ştiinţifică │
│ │Unite pentru │ │pentru │
│4. │Educaţie, │1945 │îmbunătăţirea │
│ │Ştiinţă şi │ │relaţiei între om │
│ │Cultură - │ │şi mediu. În cadrul│
│ │UNESCO │ │acestui program │
│ │ │ │sunt desemnate, în │
│ │ │ │prezent, un număr │
│ │ │ │de 651 Rezervaţii │
│ │ │ │ale Biosferei, │
│ │ │ │dintre care 3 din │
│ │ │ │România (Rezevaţia │
│ │ │ │Biosferei Delta │
│ │ │ │Dunării, Rezervaţia│
│ │ │ │Pietrosul Rodnei, │
│ │ │ │Parcul Naţional │
│ │ │ │Retezat). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Printre │
│ │ │ │iniţiativele │
│ │ │ │Uniunii Europene se│
│ │ │ │enumeră: │
│ │ │ │înfiinţarea reţelei│
│ │ │ │ecologice europene │
│ │ │ │Natura 2000 (anul │
│ │ │ │1992), cu scopul de│
│ │ │ │a conserva │
│ │ │ │ecosistemele unice │
│ │ │ │ale continentului. │
│ │ │ │Până în prezent, │
│ │ │ │sunt desemnate │
│ │ │ │peste 26.000 situri│
│ │ │ │Natura 2000, │
│ │ │ │acoperind mai bine │
│ │ │ │de 18% din │
│ │ │ │suprafaţa terestră │
│ │ │ │a continentului. │
│ │ │ │Dezvoltarea │
│ │ │ │turismului în │
│ │ │ │aceste areale este │
│ │ │ │posibilă cu │
│ │ │ │respectarea unor │
│ │ │ │criterii de │
│ │ │ │dezvoltare │
│5. │Uniunea │ │durabilă. În anul │
│ │Europeană │ │2004 a luat fiinţă │
│ │ │ │Grupul pentru un │
│ │ │ │Turism Durabil al │
│ │ │ │Uniunii Europene │
│ │ │ │(TSG). Grupul, │
│ │ │ │format din │
│ │ │ │reprezentanţi de │
│ │ │ │arii naturale │
│ │ │ │protejate, │
│ │ │ │organizaţii │
│ │ │ │neguvernamentale, │
│ │ │ │reprezentanţi ai │
│ │ │ │destinaţiilor │
│ │ │ │turistice şi alţi │
│ │ │ │factori interesaţi │
│ │ │ │din industrie, a │
│ │ │ │fost înfiinţat cu │
│ │ │ │scopul de a oferi │
│ │ │ │orientări şi │
│ │ │ │direcţii de │
│ │ │ │acţiune. În acest │
│ │ │ │sens, în anul 2007,│
│ │ │ │a lansat strategia │
│ │ │ │de turism durabil │
│ │ │ │"Acţiuni pentru un │
│ │ │ │turism european mai│
│ │ │ │durabil". │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Sursă de finanţare │
│ │ │ │şi suport tehnic │
│ │ │ │pentru multe │
│ │ │ │proiecte de │
│ │ │ │dezvoltare │
│ │ │ │economică din │
│ │ │ │ţările aflate în │
│ │ │ │curs de dezvoltare.│
│ │ │ │Proiectele vizează:│
│ │ │ │reducerea sărăciei,│
│ │ │ │realizarea de noi │
│ │Banca Mondială│ │sisteme de │
│6. │(World Bank) │1944 │finanţare, │
│ │ │ │reducerea │
│ │ │ │schimbărilor │
│ │ │ │climatice, a │
│ │ │ │bolilor infecţioase│
│ │ │ │cu impact major, │
│ │ │ │îmbunătăţirea │
│ │ │ │educaţiei, a │
│ │ │ │asistenţei │
│ │ │ │sanitare, reducerea│
│ │ │ │poluării şi │
│ │ │ │păstrarea │
│ │ │ │biodiversităţii. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │În prezent, OMT are│
│ │ │ │156 state membre, 6│
│ │ │ │teritorii şi peste │
│ │ │ │400 de membri │
│ │ │ │afiliaţi, │
│ │ │ │reprezentând │
│ │ │ │sectorul privat, │
│ │ │ │instituţii de │
│ │ │ │învăţământ, │
│ │ │ │asociaţii de turism│
│ │ │ │şi autorităţi │
│ │ │ │locale. A avut │
│ │ │ │numeroase │
│ │ │ │iniţiative de a │
│ │ │ │organiza conferinţe│
│ │ │ │şi adunări generale│
│ │ │ │pentru a jalona │
│ │ │ │coordonatele de │
│ │ │ │dezvoltare a │
│ │ │ │turismului la nivel│
│ │ │ │mondial şi în │
│ │ │ │ţările membre - │
│ │ │ │Carta Mondială a │
│ │ │ │Turismului şi Codul│
│ │ │ │Turistului (1985), │
│ │ │ │Codul Mondial de │
│ │ │ │Etică în Turism │
│ │ │ │(1999), Cerinţe ale│
│ │ │ │Dezvoltării │
│ │ │ │Durabile şi de │
│ │ │ │Reducere a Sărăciei│
│ │ │ │(2005), Declaraţia │
│ │ │ │Finală privind │
│ │ │ │Ecoturismul (2002),│
│ │ │ │Standardele şi │
│ │ │ │Criteriile │
│ │ │ │Dezvoltării │
│ │ │ │Turismului Durabil │
│ │ │ │(2008) etc. │
│ │Organizaţia │ │Realizarea a │
│7. │Mondială a │1957 │numeroase studii, │
│ │Turismului │ │cercetări în │
│ │(OMT) │ │domeniu: │
│ │ │ │"Dezvoltarea │
│ │ │ │durabilă a │
│ │ │ │turismului - ghid │
│ │ │ │pentru autorităţile│
│ │ │ │locale", "Turismul │
│ │ │ │durabil în zonele │
│ │ │ │protejate", │
│ │ │ │"Potenţialul │
│ │ │ │turistic ca bază │
│ │ │ │pentru strategia de│
│ │ │ │dezvoltare │
│ │ │ │durabilă", │
│ │ │ │"Dezvoltarea │
│ │ │ │ecoturismului prin │
│ │ │ │întreprinderile │
│ │ │ │mici şi mijlocii │
│ │ │ │din turism", │
│ │ │ │ghiduri de bune │
│ │ │ │practici pentru │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │durabilă a │
│ │ │ │destinaţiilor │
│ │ │ │turistice, studii │
│ │ │ │de piaţă │
│ │ │ │referitoare la │
│ │ │ │ecoturism pentru │
│ │ │ │diferite ţări etc. │
│ │ │ │De asemenea, prin │
│ │ │ │sprijinul OMT şi │
│ │ │ │UNEP au luat │
│ │ │ │naştere iniţiative │
│ │ │ │precum: Iniţiativa │
│ │ │ │Tur-Operatori │
│ │ │ │pentru Dezvoltarea │
│ │ │ │Durabilă în Turism │
│ │ │ │(TOI) şi Criteriile│
│ │ │ │şi Consiliul Global│
│ │ │ │pentru Turism │
│ │ │ │Durabil (GSTC). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │176 de membri, │
│ │ │ │reprezentaţi ai │
│ │ │ │celor mai │
│ │ │ │importante companii│
│ │ │ │care activează în │
│ │ │ │domeniul │
│ │ │ │turismului. │
│ │ │ │Sprijină colectarea│
│ │ │ │de date statistice,│
│ │ │ │realizarea unor │
│ │ │ │studii de piaţă şi │
│ │ │ │prognoze, evaluări │
│ │ │ │ale industriei │
│ │ │ │turistice în │
│ │ │ │diferite ţări de pe│
│ │ │ │glob. În ultimii │
│ │ │ │ani s-a preocupat │
│ │Consiliul │ │de susţinerea │
│ │Mondial pentru│ │programului Green │
│8. │Turism şi │1990 │Globe 21, axat pe │
│ │Călătorii │ │dezvoltarea │
│ │(WTTC) │ │durabilă a │
│ │ │ │turismului şi de │
│ │ │ │publicarea unei │
│ │ │ │cercetări privind │
│ │ │ │noile niveluri │
│ │ │ │inovatoare în │
│ │ │ │turismul durabil. │
│ │ │ │WTTC acordă anual │
│ │ │ │premiile "Turism │
│ │ │ │pentru Viitor", cu │
│ │ │ │scopul de a îi │
│ │ │ │încuraja şi a îi │
│ │ │ │recunoaşte pe │
│ │ │ │operatorii din │
│ │ │ │turism ce au │
│ │ │ │contribuţii │
│ │ │ │importante la │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │turismului durabil.│
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │În prezent are 33 │
│ │ │ │de membri printre │
│ │ │ │care şi România. │
│ │ │ │Are ca misiune │
│ │ │ │promovarea Europei │
│ │ │ │ca destinaţie │
│ │ │ │turistică. │
│ │ │ │Colaborează cu o │
│ │ │ │serie de agenţii │
│ │ │ │importante pentru a│
│ │ │ │promova turismul │
│ │ │ │durabil şi │
│ │ │ │ecoturismul: │
│ │ │ │ECOTRANS (o reţea │
│ │ │ │europeană formată │
│ │Comisia │ │din experţi şi │
│ │Europeană a │ │organizaţii din │
│9. │Turismului │1948 │sectorul turistic, │
│ │(ETC) │ │de mediu şi │
│ │ │ │dezvoltare │
│ │ │ │regională care are │
│ │ │ │ca obiectiv │
│ │ │ │promovarea bunelor │
│ │ │ │practici în turism │
│ │ │ │durabil şi │
│ │ │ │ecoturism); EcoNETT│
│ │ │ │(site ce cuprinde │
│ │ │ │informaţii despre │
│ │ │ │iniţiativele de │
│ │ │ │turism durabil şi │
│ │ │ │ecoturism europene,│
│ │ │ │asigurând legătura │
│ │ │ │şi cu alte resurse │
│ │ │ │importante din │
│ │ │ │domeniu). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Cuprinde peste 200 │
│ │ │ │de instituţii │
│ │ │ │guvernamentale, 900│
│ │ │ │non-guvernamentale.│
│ │ │ │În plus, peste │
│ │ │ │11.000 de experţi, │
│ │ │ │cercetători din │
│ │ │ │domeniu protejării │
│ │ │ │naturii din 160 de │
│ │ │ │ţări colaborează cu│
│ │ │ │IUCN, grupaţi în 6 │
│ │ │ │comisii: Comisia │
│ │ │ │Mondială pentru │
│ │ │ │Arii Protejate │
│ │ │ │(WCPA) - axată pe │
│ │ │ │aplicarea │
│ │ │ │strategiilor de │
│ │ │ │management şi de │
│ │ │ │investiţii în │
│ │ │ │conservarea, │
│ │ │ │ecologizarea, │
│ │ │ │valorificarea │
│ │ │ │ariilor protejate; │
│ │ │ │Comisia pentru │
│ │ │ │Managementul │
│ │ │ │Ecosistemelor (CEM)│
│ │ │ │- oferă asistenţă │
│ │Uniunea │ │de specialitate cu │
│ │Internaţională│ │privire la │
│10. │pentru │1948 │abordările │
│ │Conservarea │ │integrate cu │
│ │Naturii (IUCN)│ │privire la │
│ │ │ │managementul │
│ │ │ │ecosistemelor │
│ │ │ │naturale; Comisia │
│ │ │ │de Mediu, Economie,│
│ │ │ │Politici Sociale │
│ │ │ │(CEESP) - axată pe │
│ │ │ │realizarea unui │
│ │ │ │echilibru între │
│ │ │ │mediu şi │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │societăţii umane; │
│ │ │ │Comisia pentru │
│ │ │ │Supravieţuirea │
│ │ │ │Speciilor (CSS); │
│ │ │ │Comisia pentru │
│ │ │ │Educaţie şi │
│ │ │ │Comunicare (CEC) şi│
│ │ │ │Comisia Mondială │
│ │ │ │pentru Legea │
│ │ │ │Mediului (WCEL). │
│ │ │ │IUCN deţine un rol │
│ │ │ │permanent de │
│ │ │ │leadership în │
│ │ │ │discuţiile globale │
│ │ │ │şi naţionale legate│
│ │ │ │de specii şi │
│ │ │ │sistemele de arii │
│ │ │ │protejate. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Principalul │
│ │ │ │organism de │
│ │ │ │specialitate al │
│ │ │ │Uniunii Europene, │
│ │ │ │prin intermediul │
│ │ │ │căreia sunt │
│ │ │ │dezvoltate │
│ │ │ │politicile de │
│ │ │ │mediu. EEA sprijină│
│ │ │ │Comunitatea şi │
│ │ │ │statele membre în │
│ │ │ │vederea adoptării │
│ │ │ │unor decizii │
│ │Agenţia │ │informate în │
│11. │Europeană de │1993 │legătură cu │
│ │Mediu (EEA) │ │îmbunătăţirea │
│ │ │ │mediului, │
│ │ │ │integrarea │
│ │ │ │consideraţiilor de │
│ │ │ │mediu în politicile│
│ │ │ │economice şi │
│ │ │ │orientarea spre │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │durabilă. EEA a │
│ │ │ │fost iniţiatorul │
│ │ │ │realizării DestiNet│
│ │ │ │- un portal de │
│ │ │ │cunoştinţe pentru │
│ │ │ │turismul durabil şi│
│ │ │ │turism responsabil.│
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │WWF are aproximativ│
│ │ │ │5 milioane de │
│ │ │ │susţinători în │
│ │ │ │toată lumea şi o │
│ │ │ │reţea activă în │
│ │ │ │peste 100 de ţari. │
│ │ │ │Misiunea WWF la │
│ │ │ │nivel global este │
│ │ │ │aceea de a stopa │
│ │ │ │degradarea mediului│
│ │ │ │şi de a construi un│
│ │ │ │viitor în care │
│ │ │ │oamenii trăiesc în │
│ │ │ │armonie cu natura. │
│ │ │ │România este │
│ │ │ │inclusă în │
│ │ │ │proiectele sale │
│ │ │ │încă din din prima │
│ │ │ │jumătate a anilor │
│ │ │ │’90 prin │
│ │ │ │"Programului │
│ │ │ │Dunărea Verde", în │
│ │ │ │scopul protejării │
│ │ │ │Dunării şi a Deltei│
│ │ │ │Dunării. În 1998 se│
│ │ │ │înfiinţează │
│ │ │ │Programul WWF │
│ │ │ │Dunăre-Carpaţi, cu │
│ │ │ │rolul de a coordona│
│ │ │ │şi conduce │
│ │ │ │activităţile pentru│
│ │ │ │protecţia acestor │
│ │ │ │două eco-regiuni; │
│ │ │ │în 2000 lansează │
│ │ │ │Iniţiativa │
│ │ │ │Eco-regiunea │
│ │ │ │Carpaţi, platformă │
│ │ │ │a ONG-urilor şi │
│ │ │ │institutelor │
│ │ │ │dedicate protejării│
│ │ │ │Munţilor Carpaţi; │
│ │ │ │iar în 2003 a fost │
│ │ │ │semnată la Kiev │
│ │ │ │Convenţia │
│ │ │ │Carpatică, │
│ │Fondul Mondial│ │convenţie ce intră │
│12. │pentru Natură │1961 │în vigoare în 2006.│
│ │(WWF) │ │Eforturile WWF │
│ │ │ │reunesc proiectele │
│ │ │ │de conservare cu │
│ │ │ │măsuri concrete, │
│ │ │ │implementate pe │
│ │ │ │teren, │
│ │ │ │parteneriatele │
│ │ │ │inovative, │
│ │ │ │activităţile de │
│ │ │ │lobby la nivel │
│ │ │ │înalt, colaborarea │
│ │ │ │cu sectorul de │
│ │ │ │afaceri şi │
│ │ │ │campaniile de │
│ │ │ │informare şi de │
│ │ │ │luare de poziţie. │
│ │ │ │Activitatea WWF se │
│ │ │ │concetrează pe zone│
│ │ │ │şi specii │
│ │ │ │considerate ca │
│ │ │ │fiind de o │
│ │ │ │importanţă critică │
│ │ │ │pentru conservarea │
│ │ │ │habitatelor, dar şi│
│ │ │ │pentru bunăstarea │
│ │ │ │oamenilor. La toate│
│ │ │ │acestea se adaugă │
│ │ │ │stimularea │
│ │ │ │tranziţiei spre │
│ │ │ │economia verde şi │
│ │ │ │un program de │
│ │ │ │educaţie de mediu │
│ │ │ │adresat tinerilor. │
│ │ │ │În ultimii ani, │
│ │ │ │printre alte │
│ │ │ │iniţiative, WWF │
│ │ │ │este şi organizaţia│
│ │ │ │care a facilitat şi│
│ │ │ │susţinut procesul │
│ │ │ │de creare a │
│ │ │ │destinaţiei │
│ │ │ │ecoturistice │
│ │ │ │Mara-Cosău-Creasta │
│ │ │ │Cocoşului, una │
│ │ │ │dintre cele două │
│ │ │ │desemnate în │
│ │ │ │prezent în România.│
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Numără peste 750 │
│ │ │ │organizaţii membre │
│ │ │ │şi 12.000 de │
│ │ │ │experţi din 135 │
│ │ │ │ţări de pe glob. │
│ │ │ │Este implicată în │
│ │ │ │stabilirea cadrului│
│ │ │ │conceptual din │
│ │ │ │domeniu, contribuie│
│ │ │ │la desfăşurarea │
│ │ │ │unor programe │
│ │ │ │educaţionale şi │
│ │ │ │training-uri, │
│ │ │ │elaborarea unor │
│ │ │ │coduri în domeniu, │
│ │ │ │crearea unei reţele│
│ │ │ │internaţionale │
│ │ │ │instituţionale şi │
│ │ │ │profesionale, │
│ │ │ │cercetarea şi │
│ │Societatea │ │dezvoltarea unor │
│13. │Internaţională│1990 │modele │
│ │de Ecoturism │ │economice.*1) │
│ │(TIES) │ │A iniţiat o serie │
│ │ │ │de manifestări │
│ │ │ │internaţionale (ex.│
│ │ │ │Global Ecoturism │
│ │ │ │Conference, Oslo, │
│ │ │ │2007; Ecotourism │
│ │ │ │and Sustainable │
│ │ │ │Tourism Conference,│
│ │ │ │Vancouver, 2008). │
│ │ │ │Această organizaţie│
│ │ │ │are rolul de a │
│ │ │ │cuantifica │
│ │ │ │experienţele │
│ │ │ │internaţionale │
│ │ │ │acumulate în │
│ │ │ │domeniul │
│ │ │ │ecoturismului şi │
│ │ │ │turismului durabil │
│ │ │ │şi de a le face │
│ │ │ │cunoscute la nivel │
│ │ │ │global. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │GSTC reprezintă un │
│ │ │ │parteneriat la │
│ │ │ │nivel global, │
│ │ │ │format din agenţii │
│ │ │ │ale Naţiunilor │
│ │ │ │Unite, companii de │
│ │ │ │turism, hoteluri, │
│ │ │ │turoperatori, │
│ │ │ │organizaţii │
│ │ │ │naţionale de │
│ │ │ │turism, ce serveşte│
│ │ │ │ca organ │
│ │ │ │internaţional │
│ │ │ │pentru promovarea │
│ │ │ │şi creşterea │
│ │ │ │cunoştinţelor, │
│ │ │ │înţelegerii şi │
│ │ │ │adoptării │
│ │ │ │practicilor de │
│ │ │ │turism durabil. │
│ │ │ │GSTC a creat şi │
│ │ │ │administrează un │
│ │ │ │sistem de Criterii │
│ │ │ │Globale de Turism │
│ │ │ │Durabil. Au fost │
│ │Consiliul │ │create două seturi │
│ │Global de │ │de criterii: pentru│
│14. │Turism Durabil│2010 │hoteluri şi │
│ │(GSTC) │ │turoperatori (2008)│
│ │ │ │şi pentru │
│ │ │ │destinaţii (2013). │
│ │ │ │Acestea reprezintă │
│ │ │ │principiile │
│ │ │ │directoare şi │
│ │ │ │cerinţele minime │
│ │ │ │spre care orice │
│ │ │ │destinaţie sau │
│ │ │ │afacere din turism │
│ │ │ │ar trebui să tindă │
│ │ │ │pentru a proteja şi│
│ │ │ │susţine mediul │
│ │ │ │natural şi cultural│
│ │ │ │şi pentru ca │
│ │ │ │turismul să │
│ │ │ │contribuie la │
│ │ │ │bunăstarea │
│ │ │ │comunităţilor │
│ │ │ │locale. În anul │
│ │ │ │2014, GSTC şi-a │
│ │ │ │unit forţele cu │
│ │ │ │Iniţiativa │
│ │ │ │Tur-Operatori │
│ │ │ │pentru Dezvoltarea │
│ │ │ │Durabilă în Turism │
│ │ │ │(TOI). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Reţeaua Europeană │
│ │ │ │de Ecoturism (EEN) │
│ │ │ │a fost crată prin │
│ │ │ │proiectul european │
│ │ │ │ECOLNET, care îşi │
│ │ │ │propune realizarea │
│ │ │ │unei comunităţi │
│ │ │ │virtuale de │
│ │ │ │interes, deschisă │
│ │ │ │spre noi membri. │
│ │ │ │EEN reuneşte, în │
│ │ │ │principal pentru │
│ │ │ │schimb de bune │
│ │ │ │practici şi │
│ │ │ │cunoştinţe, factori│
│ │ │ │interesaţi din │
│ │ │ │domeniul turismului│
│ │ │ │în natură şi │
│ │ │ │ecoturismului. │
│ │ │ │EEN difuzează, │
│ │ │ │sprijină şi susţine│
│ │ │ │procesul de │
│ │ │ │învăţare ECOLNET şi│
│ │ │ │strategiile de │
│ │ │ │evaluare pentru │
│ │ │ │îmbunătăţirea │
│ │ │ │cunoştinţelor şi │
│ │ │ │calităţii │
│ │ │ │serviciilor │
│ │ │ │ecoturistice │
│ │ │ │europene, printre │
│ │ │ │care programul de │
│ │ │ │învăţare online şi │
│ │ │ │sistemele de │
│ │ │ │evaluare pentru │
│ │Reţeaua │ │agenţii, companii │
│15. │Europeană de │2011 │şi evaluatori care │
│ │Ecoturism │ │doresc să aplice │
│ │(EEN) │ │Standardul European│
│ │ │ │de Certificare în │
│ │ │ │Ecoturism (EETLS - │
│ │ │ │European Ecotourism│
│ │ │ │Labeling Standard).│
│ │ │ │Standardul EETLS, │
│ │ │ │elaborat iniţial în│
│ │ │ │cadrul proiectului │
│ │ │ │ECODESTINET, │
│ │ │ │finanţat prin │
│ │ │ │programul Leonardo │
│ │ │ │da Vinci (2009) şi │
│ │ │ │revizuit prin │
│ │ │ │proiectul ECOLNET │
│ │ │ │(2011), reprezintă │
│ │ │ │un set de criterii │
│ │ │ │care să servească │
│ │ │ │drept "umbrelă" │
│ │ │ │pentru sistemele de│
│ │ │ │certificare din │
│ │ │ │sectorul de turism │
│ │ │ │durabil, cu scopul │
│ │ │ │de a extinde │
│ │ │ │aplicabilitatea lor│
│ │ │ │pe piaţă de │
│ │ │ │ecoturism. Astfel, │
│ │ │ │dacă GSTC cunt │
│ │ │ │concepute în │
│ │ │ │general pentru │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │durabilă a │
│ │ │ │turismului, EETLS │
│ │ │ │urmăreşte, în │
│ │ │ │special, sectorul │
│ │ │ │de ecoturism pentru│
│ │ │ │Europa. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │ECOTRANS este o │
│ │ │ │reţea europeană │
│ │ │ │formată din experţi│
│ │ │ │şi organizaţii din │
│ │ │ │sectorul turistic, │
│ │ │ │de mediu şi │
│ │ │ │dezvoltare │
│ │ │ │regională care are │
│ │ │ │ca obiectiv │
│ │ │ │promovarea bunelor │
│ │ │ │practici în turism │
│ │ │ │durabil şi │
│ │ │ │ecoturism. Încă de │
│ │ │ │la început a lucrat│
│ │ │ │la dezvoltarea, │
│ │ │ │monitorizarea, │
│ │ │ │cercetarea, crearea│
│ │ │ │de reţele şi │
│ │ │ │diseminarea │
│ │ │ │iniţiativelor │
│ │ │ │voluntare, a │
│ │ │ │instrumentelor şi │
│ │ │ │exemplelor de bune │
│ │ │ │practici. │
│ │ │ │Printre proiectele │
│ │ │ │recente pot fi │
│ │ │ │enumerate: │
│ │ │ │realizarea unei │
│ │ │ │evaluări globale a │
│ │ │ │iniţiativelor │
│ │ │ │voluntare pentru │
│ │ │ │turism durabil; │
│ │ │ │realizarea unui │
│ │ │ │manual european │
│ │ │ │"Inovaţie în Turism│
│16. │ECOTRANS │1993 │- Cum se poate crea│
│ │ │ │o zonă de învăţare │
│ │ │ │în turism"; │
│ │ │ │actualizarea │
│ │ │ │continuă a │
│ │ │ │aproximativ 100 de │
│ │ │ │programe globale de│
│ │ │ │certificare în │
│ │ │ │turism durabil; │
│ │ │ │prezentarea a mai │
│ │ │ │mult de 300 de │
│ │ │ │exemple de bune │
│ │ │ │practici în │
│ │ │ │industria │
│ │ │ │turismului; │
│ │ │ │dezvoltarea de │
│ │ │ │instrumente pentru │
│ │ │ │afaceri, operatori │
│ │ │ │şi destinaţii │
│ │ │ │turistice; │
│ │ │ │utilizarea şi │
│ │ │ │integrarea │
│ │ │ │Criteriilor Globale│
│ │ │ │de Turism Durabil │
│ │ │ │(GSTC) pentru │
│ │ │ │dezvoltarea │
│ │ │ │Standardului │
│ │ │ │European de │
│ │ │ │Certificare în │
│ │ │ │Ecoturism. │
│ │ │ │ECOTRANS, în │
│ │ │ │parteneriat cu │
│ │ │ │Agenţia Europeană │
│ │ │ │de Mediu (EEA), OMT│
│ │ │ │şi UNEP, │
│ │ │ │administrează │
│ │ │ │portalul DestiNet. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Acordă consultanţă,│
│ │ │ │transfer de │
│ │ │ │know-how, susţinere│
│ │ │ │financiară în │
│ │ │ │ţările cu nivel │
│ │ │ │redus de │
│ │ │ │dezvoltare. Dintre │
│ │ │ │activităţile sale │
│ │ │ │se pot menţiona: │
│ │ │ │proiect de │
│ │ │ │dezvoltare │
│ │ │ │sustenabilă a │
│ │ │ │turismului în │
│ │ │ │Namibia, proiect de│
│ │ │ │valorificare a │
│ │ │ │resurselor │
│ │ │ │turistice din │
│ │ │ │Panama, realizarea │
│ │ │ │strategiei de │
│ │ │ │ecoturism în │
│ │ │ │Bulgaria, │
│ │Agenţia │ │dezvoltarea │
│ │Americană de │ │ecoturismului în │
│17. │Dezvoltare │1961 │parcurile naţionale│
│ │Internaţională│ │din Tanzania, │
│ │(USAID) │ │strategia de │
│ │ │ │energie şi turism │
│ │ │ │durabil în │
│ │ │ │Republica │
│ │ │ │Dominicană etc. │
│ │ │ │În România, USAID a│
│ │ │ │sprijinit proiectul│
│ │ │ │"Un parteneriat │
│ │ │ │pentru conservarea │
│ │ │ │naturii şi turism │
│ │ │ │în România" ( 2006-│
│ │ │ │2008), proiect │
│ │ │ │implementat de │
│ │ │ │Asociaţia de │
│ │ │ │Ecoturism din │
│ │ │ │România. Totodata a│
│ │ │ │sprijinit apariţia │
│ │ │ │şi activitatea din │
│ │ │ │primii ani a │
│ │ │ │Asociaţiei │
│ │ │ │Naţionale de Turism│
│ │ │ │Rural, Ecologic şi │
│ │ │ │Cultural (ANTREC). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Printre │
│ │ │ │iniţiativele sale │
│ │ │ │s-au numărat │
│ │ │ │Convenţia privind │
│ │ │ │Conservarea Vieţii │
│ │ │ │Sălbatice şi a │
│ │ │ │Habitatelor │
│ │ │ │Naturale din Europa│
│ │ │ │(Berna, 1979) sau │
│ │ │ │Convenţia Europeană│
│ │ │ │a Peisajului │
│ │ │ │(Florenţa, 2000). │
│ │ │ │Acordă anual, în │
│ │ │ │urma unei atente │
│ │ │ │evaluări, Diploma │
│ │ │ │europeană pentru │
│ │ │ │ariile protejate. │
│ │ │ │Aceasta iniţiativă │
│ │ │ │datează din 1965 şi│
│ │ │ │are în vedere │
│18. │Consiliul │1949 │recunoaşterea │
│ │Europei │ │valorii │
│ │ │ │ştiinţifice, │
│ │ │ │culturale, estetice│
│ │ │ │existente în │
│ │ │ │spaţiile naturale, │
│ │ │ │semi-naturale şi în│
│ │ │ │zonele cu peisaje │
│ │ │ │deosebite. Până în │
│ │ │ │prezent au fost │
│ │ │ │acordate diplome │
│ │ │ │pentru 74 arii │
│ │ │ │naturale protejate │
│ │ │ │din 28 de ţări │
│ │ │ │europene, din care │
│ │ │ │trei în România │
│ │ │ │(Rezervaţia │
│ │ │ │Biosferei Delta │
│ │ │ │Dunării, Parcul │
│ │ │ │Naţional Piatra │
│ │ │ │Craiului şi Parcul │
│ │ │ │Naţional Retezat). │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Are 378 de membri │
│ │ │ │în 36 de ţări │
│ │ │ │europene, │
│ │ │ │reprezentând în │
│ │ │ │total câteva mii de│
│ │ │ │arii naturale │
│ │ │ │protejate. │
│ │ │ │Federaţia a fost │
│ │ │ │constituită cu │
│ │ │ │scopul de a │
│ │ │ │îmbunătăţi │
│ │ │ │managementul │
│ │ │ │ariilor naturale │
│ │ │ │protejate din │
│ │ │ │Europa, prin │
│ │ │ │cooperare │
│ │ │ │internaţională, │
│ │ │ │schimbul de idei şi│
│ │ │ │experienţă, precum │
│ │ │ │şi prin │
│ │ │ │influenţarea │
│ │ │ │politicilor │
│ │ │ │europene în │
│ │ │ │domeniu. │
│ │ │ │La conferinţa de la│
│ │ │ │Hanovra din 2005 a │
│ │ │ │elaborat şi │
│ │ │ │redactat Carta │
│ │ │ │Europeană pentru │
│ │ │ │Turism Durabil, │
│ │ │ │precum şi Strategia│
│ │Federaţia │ │Parcurilor │
│ │Europeană a │ │Protejate pentru │
│ │Parcurilor │ │2006-2013. România │
│19. │Naţionale şi │1973 │face parte din │
│ │Naturale - │ │această structură │
│ │EUROPARC │ │europeană prin │
│ │ │ │Rezervaţia │
│ │ │ │Biosferei Delta │
│ │ │ │Dunării, Parcul │
│ │ │ │Naţional Retezat, │
│ │ │ │Parcul Natural │
│ │ │ │Apuseni, │
│ │ │ │Administraţia │
│ │ │ │Lacuri, Parcuri şi │
│ │ │ │Agrement Bucureşti,│
│ │ │ │Asociaţia Atitude, │
│ │ │ │Fundaţia ProPark, │
│ │ │ │Asociaţia de │
│ │ │ │Ecoturism Valea │
│ │ │ │Vinului - │
│ │ │ │Radnaborberek. În │
│ │ │ │prezent, împreună │
│ │ │ │cu Fundaţia │
│ │ │ │ProPark, derulează │
│ │ │ │proiectele │
│ │ │ │"Creşterea │
│ │ │ │oportunităţilor de │
│ │ │ │educaţie în │
│ │ │ │domeniul │
│ │ │ │dezvoltării │
│ │ │ │durabile pentru │
│ │ │ │managerii ariilor │
│ │ │ │protejate din │
│ │ │ │România (EdOppPa)" │
│ │ │ │şi "Manageri │
│ │ │ │eficienţi pentru o │
│ │ │ │reţea Natura 2000 │
│ │ │ │eficientă". │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │EC3 Global este un │
│ │ │ │grup consultativ │
│ │ │ │internaţional în │
│ │ │ │managementul │
│ │ │ │turismului şi │
│ │ │ │mediului, care a │
│ │ │ │fost dezvoltat de │
│ │ │ │Centrul de │
│ │ │ │Cercetare │
│ │ │ │Cooperativă în │
│ │ │ │Turism Durabil │
│ │ │ │(STCRC), cel mai │
│20. │EC3 Global │ │mare centru de │
│ │ │ │cercetare existent │
│ │ │ │la nivel mondial, │
│ │ │ │specializat în │
│ │ │ │turism durabil. EC3│
│ │ │ │Global deţine şi │
│ │ │ │administrează │
│ │ │ │programul de │
│ │ │ │benchmarking şi │
│ │ │ │certificare │
│ │ │ │EarthCheck, care în│
│ │ │ │prezent operează în│
│ │ │ │mai mult de 70 de │
│ │ │ │ţări. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │ECEAT este o reţea │
│ │ │ │europeană de vârf │
│ │ │ │în domeniul │
│ │ │ │turismului durabil │
│ │ │ │de scară mică, cu o│
│ │ │ │atenţie deosebită │
│ │ │ │pe zonele rurale şi│
│ │ │ │agricultura │
│ │ │ │ecologică. │
│ │ │ │Deţine un sistem │
│ │ │ │riguros de │
│ │ │ │certificare a │
│ │ │ │pensiunilor │
│ │ │ │agroturistice şi a │
│ │ │ │rutelor turistice │
│ │ │ │axate pe │
│ │ │ │valorificarea │
│ │ │ │peisajelor naturale│
│ │ │ │deosebite. La baza │
│ │ │ │acestui sistem stă │
│ │ │ │susţinerea │
│ │ │ │valorificării │
│ │ │ │bunurilor │
│ │ │ │culturale, │
│ │Centrul │ │susţinerea │
│ │European │ │acţiunilor pentru │
│21. │pentru Turism │1994 │protecţia naturii, │
│ │Ecologic şi │ │reducerea poluării │
│ │Agroturism │ │şi a deşeurilor, │
│ │(ECEAT) │ │aplicarea │
│ │ │ │agriculturii │
│ │ │ │organice, │
│ │ │ │susţinerea unei │
│ │ │ │politici "verzi" de│
│ │ │ │conservare a │
│ │ │ │resurselor │
│ │ │ │naturale. În │
│ │ │ │fiecare an editează│
│ │ │ │un ghid de vacanţe │
│ │ │ │verzi ce include │
│ │ │ │pensiuni şi │
│ │ │ │gospodării │
│ │ │ │agro-turistice şi │
│ │ │ │ecologice membre. │
│ │ │ │În anul 2012, │
│ │ │ │împreună cu │
│ │ │ │Federaţia EUROPARC │
│ │ │ │şi Lauku Ce]otajs │
│ │ │ │(Asociaţia de │
│ │ │ │Turism Rural din │
│ │ │ │Letonia), a editat │
│ │ │ │un ghid de turism │
│ │ │ │durabil în ariile │
│ │ │ │protejate. │
├────┼──────────────┼────────┼───────────────────┤
│ │ │ │Reţeaua Globală a │
│ │ │ │Geoparcurilor cu │
│ │ │ │120 de teritorii, │
│ │ │ │declarate situri │
│ │ │ │UNESCO, având o │
│ │ │ │reţea regională - │
│ │Reţeaua │ │Reţeaua Europeană a│
│22. │Globală a │2004 │Geoparcurilor. │
│ │Geoparcurilor │ │Reţeaua Globală a │
│ │UNESCO │ │Geoaprcurilor │
│ │ │ │UNESCO aplica noul │
│ │ │ │Program UNESCO │
│ │ │ │Geoştiinţe şi │
│ │ │ │Geoparcuri, adoptat│
│ │ │ │oficial în │
│ │ │ │noiembrie 2015. │
└────┴──────────────┴────────┴───────────────────┘
*1) Nistoreanu P. & Colectiv - Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003, p. 97 ANEXA 2 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Situaţia rezervaţiilor biosferei, a parcurilor naţionale şi naturale I. Rezervaţii ale biosferei
┌────┬───────────┬──────────┬──────────┐
│Nr. │Denumire │Suprafaţă │Localizare│
│crt.│ │(ha) │(judeţ) │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│ │Rezervaţia │ │ │
│1. │biosferei │576.421.07│TL, CT │
│ │"Delta │ │ │
│ │Dunării"*1)│ │ │
└────┴───────────┴──────────┴──────────┘
*1) Rezervaţii ale biosferei sunt declarate şi anumite suprafeţe din Parcurile Naţionale Retezat şi Munţii Rodnei II. Parcuri naţionale (categ. II IUCN)
┌────┬───────────┬──────────┬──────────┐
│Nr. │Denumire │Suprafaţă │Localizare│
│crt.│ │(ha) │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│1. │Retezat │38.315,95 │HD, CS, GJ│
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│2. │Munţii │47.202,31 │BN, MM │
│ │Rodnei │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│ │Semenic - │ │ │
│3. │Cheile │36.100,29 │CS │
│ │Caraşului │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│4. │Călimani │24.435,47 │BN, MS, │
│ │ │ │HR, SV │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│5. │Ceahlău │7.763,00 │NT │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│ │Cheile │ │ │
│6. │Bicazului -│6.912,82 │HR, NT │
│ │Hăşmaş │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│ │Cheile │ │ │
│7. │Nerei - │36.811,52 │CS │
│ │Beuşniţa │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│8. │Cozia │16.725,23 │VL │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│ │Domogled - │ │ │
│9. │Valea │61.661,28 │CS, MH, GJ│
│ │Cernei │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│10. │Munţii │11.247,02 │TL │
│ │Măcinului │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│11. │Piatra │14.789,21 │AG, BV │
│ │Craiului │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│12. │Buila - │4.478,70 │VL │
│ │Vânturariţa│ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│13. │Defileul │10.976,39 │GJ, HD │
│ │Jiului │ │ │
├────┼───────────┼──────────┼──────────┤
│ │TOTAL │317.419,19│ │
└────┴───────────┴──────────┴──────────┘
III. Parcuri naturale (categ. V IUCN)
┌────┬─────────────┬──────────┬──────────┐
│Nr. │Denumire │Suprafaţă │Localizare│
│crt.│ │(ha) │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│1. │Balta Mică a │20.665,48 │BR │
│ │Brăilei │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│ │Grădiştea │ │ │
│2. │Muncelului - │38.106,85 │HD │
│ │Cioclovina │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│3. │Porţile de │128.101,71│CS, MH │
│ │Fier │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│4. │Apuseni │76.054,97 │AB, BH, CJ│
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│5. │Bucegi │32.519,70 │BV, DB, PH│
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│6. │Vânători - │30.705,62 │NT │
│ │Neamţ │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│7. │Munţii │133.450,43│MM │
│ │Maramureşului│ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│8. │Putna - │38.060,18 │VN │
│ │Vrancea │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│ │Lunca Joasă a│ │ │
│9. │Prutului │8.109,96 │GL │
│ │Inferior │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│10. │Comana │25.107,00 │GR │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│ │Geoparcul │ │ │
│11. │Dinozaurilor │100.049,66│HD │
│ │Ţara │ │ │
│ │Haţegului │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│ │Geoparcul │ │ │
│12. │Platoul │106.376,34│MH │
│ │Mehedinţi │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│13. │Lunca │17.397,39 │AR, TM │
│ │Mureşului │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│ │Defileul │ │ │
│14. │Mureşului │10.158,58 │MS │
│ │Superior │ │ │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│15. │Cefa │4.977,94 │BH │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│16. │Văcăreşti │184,72 │B │
├────┼─────────────┼──────────┼──────────┤
│ │TOTAL │769.841,81│ │
└────┴─────────────┴──────────┴──────────┘
Sursa: Ministerul Mediului, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Raport privind starea mediului în România în anul 2016 ANEXA 3 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Caracteristici definitorii ale principalelor arii protejate din România 1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării - aria protejată cu cea mai mare suprafaţă din România; – deţine în momentul de faţă un triplu statut internaţional: Rezervaţie a Biosferei, sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională) şi sit al Patrimoniului Mondial Natural şi Cultural; – cea mai bine conservată zonă umedă din Europa şi cel mai nou pământ la României; – flora, reprezentată de 2383 taxoni, din care peste 950 specii de plante superioare, cca. 1/3 din numărul total de specii cormofite cunoscute în flora României, cea mai întinsă zonă de stufărişuri compacte din lume, găzduind 30 tipuri de ecosisteme. – cca. 4.029 specii faunistice (3.477 specii nevertebrate şi 552 specii vertebrate). Au fost identificate un număr de 341 specii de păsări, reprezentând aproximativ 80% din avifauna României. Aici întâlnim cele mai mari populaţii europene de pelican comun şi pelican creţ, peste 60% din populaţia mondială de cormoran mic şi peste jumătate din populaţia mondială de gâscă cu gât roşu. – mai multe tipuri de peisaje deltaice specifice zonei temperat-continentale: > peisajul deltei fluviatile compus din lacuri, ghioluri, canale, sahale însoţite de vegetaţie de salcie, plop, arin, stufăriş; > peisajul principalelor braţe cu areale de uscat în alternanţă cu cele inundabile, cu meandre, zăvoaie, despletiri, mlaştini; > peisajul lacurilor, lagunelor care sunt mărginite de maluri joase sau faleze cu vegetaţie specifică (stufăriş, papură, rogoz); > peisajul deltei marine cu areale mai joase sau înalte, prin grinduri, care include păduri de silvostepă, zăvoaie de luncă, lacuri, canale secundare, ghioluri etc.; > peisajul antropic al satelor componente, caracterizat prin elemente specifice de arhitectură, ornamentare interioară, tehnică populară şi ocupaţii tradiţionale. – zone strict protejate: Roşca - Buhaiova (9.625 ha.); Lacul Răducu (2.500 ha.); Pădurea Letea (2.825 ha.); Lacul Nebunu (115 ha.); Complexul Vătafu-Lunguleţ (1.625 ha.); Pădurea Caraorman (2.250 ha.); Sărăturile Murighiol (87 ha.); Arinişul Erenciuc (50 ha.); Insula Popina (98 ha.); Sacalin-Zatoane (21.410 ha.); Periteaşca-Leahova (4.125 ha.); Capul Doloşman (125 ha.); Grindul Lupilor (2.075 ha.); Istria - Sinoie (400 ha.); Grindul Chituc (2.300 ha.); Lacul Rotundu (228 ha.); Lacul Potcoava (625 ha.); Lacul Belciug (110 ha.); Insula Ceaplace (117 ha.); Insulele Prundu cu Păsări (187 ha.); – Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării" este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, atât ca sit de importanţă comunitară (ROSCI0065 Delta Dunării şi ROSCI0066 Delta Dunării - zona marină) cât şi arie de protecţie specială avifaunistică (ROSPA0031 Delta Dunării şi Complexul Razim - Sinoie şi ROSPA0076 Marea Neagră). 2. Parcul Naţional Retezat - circuri şi văi glaciare de dimensiuni mari, flancate de versanţi abrupţi. – circa 100 lacuri alpine, din care 40 mari şi mijlocii, 18 mici şi circa 40 ochiuri de apă ce seacă uneori în verile secetoase. Se remarcă Lacul Bucura (cel mai mare lac glaciar, ca suprafaţă, din România), Lacul Zănoaga (cel mai adânc lac glaciar din România), Lacul Galeşu. – relief carstic în partea de sud-vest a masivului şi în zonele limitrofe; – aproape 2% din fondul floristic al parcului este reprezentat de endemisme. Dintre speciile rare, amintim: brădişor, garofiţa pitică, sângele-voinicului, anghelina, bunghişorul. – 1.750 specii de nevertebrate, dintre care 35 sunt endemice, 150 specii de vertebrate. – o comunitate complexă de mamifere (55 de mamifere, reprezentând 23% din mamiferele terestre ale Europei), incluzând ierbivore mari, precum: capra neagră, cerbul carpatin, căprioara şi carnivore mari, precum: lupul, ursul, râsul, pisica sălbatică. Marmota a fost colonizată în masivul Retezat; – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţia ştiinţifică Gemenele (1.930 ha), care reprezintă nucleul parcului naţional; rezervaţiile naturale Peştera cu Corali (0,50 ha) şi Peştera Zeicului (1 ha). – Parcul Naţional Retezat este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0084 Munţii Retezat şi fiind inclus în situl de interes comunitar - ROSCI 0217 Retezat; – un areal de 20.000 de hectare din cadrul parcului este declarat Rezervaţie a Biosferei. 3. Parcul Naţional Munţii Rodnei - forme de relief glaciar reprezentative - unele dintre cele mai interesante lacuri glaciare din Munţii Carpaţi, relativ uşor accesibile în cadrul unor excursii de o zi: Iezer, Lala Mare, Lala Mică; – forme de relief carstic reprezentative pentru România (peşteri active şi fosile, izbucuri). Se remarcă peşterile: Izvorul Tăuşoarelor, Jgheabul lui Zalion, Baia lui Schneider etc. – eşantioane reprezentative de specii endemice cu o atractivitate turistică deosebită; – păduri reprezentative pentru habitatele alpine din România, în special în zona înaltă a versantului sudic; – importante areale etnografice situate în zonele limitrofe (Ţara Maramureşului la nord şi Ţinutul Năsăudului la sud). – cuprinde următoarele arii naturale protejate: 4 rezervaţii ştiinţifice: Pietrosu Mare (3547,6 ha); Piatra Rea (291 ha); Corongiş (614,9 ha); Bila - Lala (1318,2 ha) şi 6 rezervaţii naturale: "Peştera şi Izbucul Izvorul Albastru al Izei" (100 ha); "Peştera Cobăşel" (1 ha); "Izvoarele Mihăiesei" (61 ha); Izvorul Bătrâna (0,5 ha); Valea Cormaia (50 ha); "Poiana cu Narcise din Masivul Saca" (7,8 ha).*1) *1) RNP Romsilva - Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei RA, Planul de management al parcului Naţional Munţii Rodnei, 2013, pag. 9 – Parcul Naţional Munţii Rodnei este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind inclus în situl de interes comunitar - ROSCI 0125 Munţii Rodnei şi în aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0085 Munţii Rodnei; – un areal de 3.000 de hectare din cadrul parcului este declarat Rezervaţie a Biosferei. 4. Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului - prezenţa singurei păduri de făgete cvasivirgine din Europa, cu o vârstă de circa 300 de ani şi o suprafaţă de circa 5.000 ha; – o mare varietate de formaţiuni carstice - chei, peşteri, doline (Cheile Caraşului - printre cele mai lungi din lume, Cheile Buhuiului, peşterile Comarnic, Racoviţa, Ţolosu etc.). – în imediata apropiere a parcului se găsesc o serie de lacuri artificiale de baraj (Trei Ape, Gozna, Secu), cu suprafeţe şi adâncimi apreciabile ce completează în mod fericit peisajul general al parcului. – relieful antropic, generat prin exploatarea cărbunelui conţinut de formaţiunile carbonifere de la Secu, Doman şi Anina. – cel mai însemnat număr de specii faunistice cu areal restrâns din România: 29 specii endemice, 45 specii rare; – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Izvoarele Caraşului (578 ha); Cheile Caraşului (3.028,3 ha); Izvoarele Nerei (5.028 ha); Cheile Gârliştei (517 ha); Buhui- Mărghitaş (979 ha); Popovăţ (0,1 ha); Comarnic (0,1 ha); Buhui (0,1 ha); Răsuflătoarei (1,1 ha); Exploratorii 85 (15 ha); Bârzăviţa (3.405,9 ha). – Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0226 Semenic - Cheile Caraşului şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0086 Munţii Semenic - Cheile Caraşului. 5. Parcul Naţional Munţii Călimani - cel mai bine conservat aparat vulcanic din Carpaţii româneşti - se remarcă ca înălţime şi masivitate (2100 m. Vf. Pietrosul); – individualitate geologică bine conturată datorită prezenţei rocilor eruptive care creează aspecte peisagistice deosebite; – forme structurale spectaculoase (cueste, abrupturi), rezultate ale eroziunii diferenţiale (ace, turnuri, colţi - stâncile uriaşe "Pietrele Roşii" şi "12 Apostoli", stâncile din jurul vârfurilor Tihu şi Ciungetu) şi carstice (Peştera Luanei, Peştera de Ciocolată); – existenţa unor întinse suprafeţe de ecosisteme naturale - abundenţa zâmbrului şi a jneapănului, prezenţa cocoşului de mesteacăn; – cuprinde următoarele arii naturale protejate: Rezervaţia ştiinţifică de Jnepeniş cu Pinus cembra (384,2 ha); Rezervaţia Lacul Iezer din Călimani (322 ha); Rezervaţia geologică 12 Apostoli (200 ha - complex de roci eruptive unice prin forma şi frumuseţea lor formate prin modelare eoliană, dezagregare fizică, eroziunea aglomeratelor). – Parcul Naţional Munţii Călimani este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind inclus în aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0133 Munţii Călimani şi parţial în situl de interes comunitar - ROSCI 0019 Călimani - Gurghiu. 6. Parcul Naţional Ceahlău - peisaj deosebit de pitoresc - prezenţa unor vârfuri semeţe ca Ocolaşu Mare - 1907m, Vf. Toaca, abrupturi (Piatra Lată, Căciula Dorobanţului, Panaghia, Detunatele), poieni (La Arsuri, Poliţa cu Crini, Fântânele, Văratecu, Maicile), nişe, poliţe, peşteri, chei şi cascade (cascada Duruitoarea, cheile şi cascada Bistrei Mari, cheile şi cascadele Stănilelor), formaţiuni stâncoase bizare (Gemenii, Broasca, Uriaşul, Doamna); – diversitate faunistică - peste 90 specii de păsări, numeroase mamifere - râs, lup, urs, jder de copac, capră neagră; – bogăţia floristică - peste 1100 specii, dintre care plante ocrotite (floarea de colţ, zada, genţiana, sângele voinicului, papucul doamnei etc.) şi endemisme (odolean, vulturică etc.). – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţia ştiinţifică "Ocolaşul Mare" (80 ha); rezervaţia naturală botanică "Poliţa cu Crini" (370 ha) şi monumentele naturii "Cascada Duruitoarea" (1 ha) şi "Avenul Mare". Parcul Naţional Ceahlău este declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0024 Ceahlău şi face parte din aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0129 Masivul Ceahlău. 7. Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş - microforme de relief reprezentate prin turnuri, ace, lapiezuri, alveole, acumulări de grohotiş; – Cheile Bicazului - renumite datorită mărimii lor impresionante (8 km.); – Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz; – specii de plante rare - cetina de negi, tămâiţa, Ajuga pyramidalis etc. şi specii declarate monumente ale naturii - papucul doamnei, floarea de colţ, sângele voinicului, tisa etc. – fauna deosebit de bogată în specii rare şi periclitate, cât şi în alte specii caracteristice zonei montane (broasca cu burta galbenă, tritonul carpatic, tritonul cu creastă, salamandra, broasca roşie de munte, şopârla de munte, vipera comună, cocoşul de munte, acvila de munte, sau mamifere precum cerbul carpatin, capra neagră, ursul, râsul, lupul). – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Cheile Bicazului (11.600 ha), Cheile Şugăului (90 ha), Avenul Licaş (5 ha), Cheile Bicazului şi Lacul Roşu (2.128 ha), Masivul Hăşmaşul Mare - Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha). – Parcul Naţional Cheile Bicazului - Hăşmaş este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0027 Cheile Bicazului - Hăşmaş şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0018 Cheile Bicazului - Hăşmaş. 8. Parcul Naţional Cheile Nerei - Beuşniţa - relief calcaros - sectoare de chei (Cheile Nerei), grote, peşteri, lacuri carstice (Lacul Dracului, Ochiul Beiului), izbucuri (Izbucul Bigăr şi Iordan), cascade (Cascada Beuşniţa); – zone deosebit de sălbatice, datorită accesului dificil; – sectoare de tunele şi poteci de acces săpate în stâncă de către om; – diversitatea faunistică şi floristică - numeroase specii balcanice, mediteraneene şi submediteraneene, dintre care unele rare (scorpionul, vipera cu corn, guşterul, fâsa mare, lilieci etc. şi respectiv tisa, alunul turcesc, arborele mamut, ghimpele şi cornişorul). – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Cheile Nerei-Beuşniţa (3.081,30 ha), Valea Ciclovei-Ilidia (1.865,30 ha), Cheile Şuşarei (246 ha), Izvorul Bigăr (176,60 ha), Lisovacea (33 ha) şi Ducin (260,70 ha). – Parcul Naţional Cheile Nerei -Beuşniţa este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0031 Cheile Nerei-Beuşniţa şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0020 Cheile Nerei - Beuşniţa. 9. Parcul Naţional Cozia - masivul Cozia se caracterizează prin individualitatea sa geomorfologică, printr-o distribuţie particulară a pădurilor, o bogăţie floristică remarcabilă, un ansamblu de ecosisteme puţin sau deloc alterate de activitatea umană. – diferenţe mari de nivel pe suprafeţe relativ mici, abrupturi impunătoare şi relief ruiniform. – cursul meandrat al Oltului - un coridor important de migraţie a păsărilor dinspre Europa Centrală spre Marea Egee. Aici cuibăresc 68 specii de păsări, mai importante fiind: alunarul, gaiţa, ciuful de pădure, vânturelul roşu, muscarul gulerat, cinteza. – specii faunistice mediteraneene: pseudoscorpionul Neobisium carpathicum, vipera cu corn. Principalele specii de mamifere prezente în parc sunt: pisica sălbatică, jderul de copac, râsul, lupul, cerbul carpatin, căpriorul şi capra neagră, care a fost colonizată aici. – specii floristice rare, ocrotite de lege: floarea de colţ, iedera albă etc. – mânăstirile Turnu şi Stănişoara; – pentru că această zonă a fost declarată rezervaţie naturală complexă încă din anul 1962, pe acest teritoriu nu au existat alte arii protejate mai mici. Aproximativ 5.000 de hectare constituie rezervaţie ştiinţifică. – Parcul Naţional Cozia este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0046 Cozia şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0025 Cozia - Buila - Vânturariţa.*1) *1) include atât Parcul Naţional Cozia, cât şi Parcul Naţional Buila - Vânturariţa 10. Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei - condiţiile climatice deosebite - pătrunderea maselor de aer mediteraneene; – relief carstic - peste 100 peşteri, avene, chei impresionante, doline de mari dimensiuni, precum şi renumitele ciuceve şi geanţuri care mărginesc cursul Cernei; – valea râului Cerna are o lungime de 80 km, este foarte îngustă, cu chei şi bazine, dificilă ca accesibilitate, păstrând încă locuri nemodificate de evoluţia umană, cu valoare peisagistică deosebită. – muntele Domogled este pe partea stângă a Văii Cerna şi se remarcă prin abrupturile stâncoase şi cheile prăpăstioase. – biodiversitatea floristică şi faunistică - elemente daco-balcanice, mediteraneene cu pronunţat caracter termofil. – plantele superioare sunt prezente prin 1.051 specii, multe fiind rarităţi floristice. Se remarcă pinul negru de Banat, alunul turcesc, tisa, iedera albă, angelica, ghimpele. – un element faunistic reprezentativ în zonă este vipera cu corn. De asemenea, se pot întâlni scorpionul carpatic, şarpele lui Esculap, colonii mari de lilieci (în peşteri) sau mamifere de dimensiuni mai mari, cum ar fi vulpea, jderul de copac, bursucul, pisica sălbatică, vidra, căpriorul, ursul şi râsul. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Domogled (2.382,8 ha), Valea Ţesna (160 ha), Vârful lui Stan (120 ha), Coronini - Bedina (3.864,8 ha), Ciucevele Cernei (1.166 ha), Iauna - Craiova (1.545,1 ha), Piatra Cloşanilor (1.730 ha), Cheile Corcoaiei (34 ha), Peştera Martel (2 ha), Balareca (1.545,1 ha), Peştera lui Ion Bârzoni (0,1 ha), Iardaşiţa (501,6 ha). – Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0069 Domogled - Valea Cernei şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0035 Domogled - Valea Cernei. 11. Parcul Naţional Munţii Măcinului - singura zonă din Europa în care sunt protejate ecosistemele caracteristice stepei pontic-balcanice, pădurilor submediteraneene şi balcanice, în cadrul unor munţi hercinici, cei mai vechi din România şi unii dintre primii formaţi pe continent. – o mare varietate peisagistică - relief de tip alpin, reprezentat prin creşte stâncoase ascuţite, la o altitudine de 400 m. În acest sens se individualizează Culmea Pricopanului; – numeroşi martori de eroziune cu aspect ruiniform (Sfinxul Dobrogean). – existenţa unor specii floristice la limita extremă a arealului lor mondial: Silene compacta se află aici la limita nordică, iar taxonul mediteraneano-pontic Potentilla bifurca este situat la limita vestică. De asemenea, aici se găsesc 67 specii de plante lemnoase şi 72 fitotaxoni ameninţaţi cu dispariţia şi singurul loc din lume unde se găseşte şi este protejată asociaţia vegetală endemică Gymnospermio (altaicae) - Celtetum (glabratae). – existenţa a numeroase specii faunistice rare, protejate pe plan naţional sau global - ţestoasa de uscat, vipera cu corn, şopârla de stepă, şoimul dunărean, pietrarul negru etc. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile ştiinţifice Valea Fagilor (154,9 ha) şi Moroianu (293,7 ha). – Parcul Naţional Munţii Măcinului se suprapune sitului de interes comunitar - ROSCI 0123 Munţii Măcinului şi este parte din aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0073 Măcin - Niculiţel. 12. Parcul Naţional Piatra Craiului - o unitate de relief aparte: creasta cu o lungime de 22 km, orientată NE-SV, este îngustă şi mărginită de pereţi abrupţi, chiar verticali, dând masivului aspectul unui zid compact; – un vast teritoriu carstic cu peşteri, izbucuri, avene, chei, arcade ferestre şi pereţi dintre care cele mai cunoscute sunt cheile şi peştera Dâmbovicioarei, Cheile Brusturetului, Izvoarele din Plai etc. – numeroase specii floristice protejate, cu valoare deosebită, cum ar fi garofiţa Pietrei Craiului - simbolul floristic al masivului, tisa, floarea de colţ, ghinţura galbenă, sângele-voinicului, bulbucii, iedera albă, tulichina etc. – parcul este renumit pentru exemplarele deosebite de carnivore mari (urs, lup şi râs), aici acestea având cel mai important habitat din România. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţia ştiinţifică Peretele Vestic (665 ha) care conţine numeroase structuri geologice şi forme de relief care au valoare ştiinţifică deosebită (Padina Închisă - Orga Mare, Turnurile Dianei, Degetul lui Călineţ, Ţimbalul Mare, Căldarea Ocolită din Valea Şpirla, Zăplazul, Peştera Stanciului, Marele Grohotiş), rezervaţiile naturale Cheile Dâmboviţa - Dâmbovicioara - Brusturet, Peştera Uluce, Peştera Dâmbovicioara, Cheile Zărneştilor, Piatra Craiului. – Situl de interes comunitar - ROSCI 0194 Piatra Craiului, parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 se suprapune parţial peste limitele Parcului Naţional Piatra Craiului. 13. Parcul Naţional Buila Vânturariţa - creasta calcaroasă cu o lungime de 14 km, forme exo şi endocarstice (Cheile Bistriţei, Cheile Costeşti, Cheile Olăneşti, Cheile Cheii, Peştera Liliecilor, Peştera Urşilor din Cheile Bistriţei, peşterile din Cheile Cheii etc.); – numeroase plante rare, atât specii de climă caldă, submediteraneană, cât şi specii relicte glaciare, endemisme. Dintre speciile protejate menţionăm floarea de colţ, crinul de munte, crinul de pădure, angelica, bulbucul de munte, garofiţa, tisa, zada, jneapănul etc. – faună bogată, reprezentată de numeroase specii rare, multe protejate: carnivore mari (urs, lup, râs), alte carnivore (jder de pădure, jder de piatră, bursuc, pisică sălbatică), ierbivore (capra neagră, cerb, mistreţ), reptile (viperă, şarpe de alun, şopârla de stâncă), păsări (cocoş de munte, fluturaş de stâncă, corb, acvilă de munte), lilieci (10 specii); – obiectivele cultural-istorice de pe teritoriul parcului (Mânăstirile Bistriţa, Arnota şi schiturile 44 Izvoare, Patrunsa, Pahomie, Păpuşa) şi din imediata vecinătate constituie un element suplimentar de atracţie. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: Peştera Liliecilor (1 ha), Peştera Munteanu - Murgoci (1 ha), Peştera Pagodelor (0,3 ha), Peştera Rac (0,2 ha), Peştera Valea Bistriţei (0,25 ha), Peştera cu Lac (0,1 ha), Peştera cu Perle (0,5 ha), Peştera Arnăuţilor (0,4 ha), Peştera Clopot (0,1 ha), Peştera Caprelor (0,5 ha), Muntele Stogu (10 ha), Pădurea Valea Cheii (1,5 ha). – Parcul Naţional Buila - Vânturariţa este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0015 Buila - Vânturariţa şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0025 Cozia - Buila - Vânturariţa.*1) *1) include atât Parcul Naţional Buila - Vânturariţa, cât şi Parcul Naţional Cozia 14. Parcul Naţional Defileul Jiului - Defileul îngust al Jiului cu abrupturi, stânci, grote. Unii autori (Stoiculescu, 2004) consideră a fi "cele mai sălbatice chei transversale din ţara noastră", şi având una din cele mai impresionante trecători carpatine - Lainici. – păduri virgine dispărute în restul Europei, constituite din arborete pure şi în amestec de fag şi gorun, specii mediteraneene (carpen, frasin) şi specii dacice (Sesleria rigida, Euphorbia amygdaloides). – diversitatea speciilor faunistice: carnivore mari (urs carpatin, lup, râs), ierbivore (căprior, cerb carpatin, capra neagră), chiroptere (liliacul mare cu nas potcoavă, liliac cârn, liliacul cu aripi lungi, liliacul mic cu urechi de şoarece, liliacul mare cu bot ascuţit), reptile (viperă, şarpele lui Esculap, şarpele de alun, şarpele de casă, şarpele de apă). – cuprinde următoarele arii naturale protejate: trei rezervaţii naturale, două constituite prin Legea nr. 5/2000 - Sfinxul Lainicilor (1 ha) şi Stâncile Rafailă (1 ha) şi una constituită la nivel judeţean prin Decizia nr. 82/1994 a preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj - Pădurea Chitu - Bratcu (1.319 ha). – Parcul Naţional Defileul Jiului este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar: ROSCI 0063 Defileul Jiului. 15. Parcul Natural Balta Mică a Brăilei - recunoscută ca a doua Deltă a Dunării, prin peisajul de mare valoare turistică, cu numeroase bălţi, lacuri, gârle, canale şi ostroave cu stuf şi păduri de luncă; – importanţă ornitologică deosebită - se situează pe cel mai important culoar de migraţie al păsărilor din bazinul inferior al Dunării de Jos, la jumătatea rutelor de migraţie între locurile de cuibărit din nordul Europei şi refugiile de iernat din Africa. Au fost observate un mare număr de păsări, dintre care 169 specii protejate pe plan internaţional, reprezentând jumătate din speciile de păsări migratoare caracteristice României. – vegetaţia forestieră este reprezentată de pădurile aluviale de arin negru şi frasin, păduri mixte riverane de stejar, velniş şi ulm, frasin sau frasin de câmp şi galerii mixte (Nerio tamaricetea şi Securinegion tinctoriae), galerii de salcie şi plop alb. – Parcul Natural Balta Mică a Brăilei este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar: ROSCI 0006 Balta Mică a Brăilei şi arie de protecţie avifaunistică ROSPA 0005 Balta Mică a Brăilei. – parcul este desemnat sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională). 16. Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina - cele 6 cetăţi fortificate din jurul capitalei politice, culturale şi religioase a Daciei, Sarmizegetusa Regia, acestea constituind unul din obiectivele principale ale conservării parcului. – diversitatea formelor de relief: glaciar şi periglaciar (circuri simple de dimensiuni reduse, grohotişuri, stâncării, terase de solifluxiune, nişe nivale etc.), relief carstic (doline cu diametrul de 2-3 m până la 60 m, concentrate în aria Ponorici, peşteri, avene, între care se remarcă cea de la Ponorici-Cioclovina şi Şura Mare, Cheile Crivadiei, Cheile Jgheabului). – o însemnată valoare floristică - dintre speciile endemice se remarcă: crucea-voinicului, cimbrişorul, brusturul negru etc. – numeroase specii faunistice, multe dintre ele protejate: mamifere (ursul, lupul, râsul pisica sălbatică, cerbul carpatin, hermelina, liliacul mare de amurg, liliacul mare cu potcoavă etc.), reptile (şopârla de câmp, guşterul, năpârca, şarpele de casă, vipera cu corn şi vipera comună), păsări (uliul porumbar, acvila mică, ciocănitoarea pestriţă mare, mierla etc.). – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Complexul carstic Ponorici- Cioclovina (1,50 ha), Peştera Şura Mare (5 ha), Peştera Tecuri (2 ha), Locul Fosilifer Ohaba Ponor (10 ha), Cheile Crivadiei (10 ha) şi Dealul şi Peştera Bolii (10 ha) şi un monument al naturii - Peştera din Valea Călianului. – Parcul Natural Grădiştea Muncelului - Cioclovina este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0087 Grădiştea Muncelului - Cioclovina şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0045 Grădiştea Muncelului - Cioclovina. 17. Parcul Natural Porţile de Fier - Defileul Dunării - unicat în întregul bazin al acestui fluviu, din punct de vedere: geologic, geomorfologic, floristic şi faunistic. – clima blândă, cu influenţe mediteraneene, a permis formarea unor ecosisteme deosebite. – o alternanţă de bazinete depresionare (Moldova Veche, Liubcova, Ogradena, Dubova etc.) cu sectoare de îngustare (Pescari, Berzasca etc.). – 4 zone carstice cu variate forme exo- (doline, uvale, lapiezuri, trepte antitetice, chei) şi endocarstice (sorburi, avene, peşteri): Pescari-Cărbunari, Cozla-Zvinecea Mare, Sviniţa, Cazane. – biodiversitate floristică impresionantă: peste 4.000 taxoni vegetali, dintre care 1.700 plante superioare, 549 specii de alge, 375 specii de licheni, 1.077 specii de ciuperci, 296 specii de briofite. – fauna caracteristică este central-europeană, în care se interpun elemente eurasiatice şi mediteraneene. Deosebit de importante sunt speciile mediteraneene: scorpionul carpatic, broasca de pământ verde, ţestoasa de uscat, şopârliţa de frunzar, şopârla de ziduri, guşterul, vipera cu corn, lăstunul de stâncă, presura bărboasă, specii aflate la limita nordică a arealului lor de reproducere. – obiectivele cultural-istorice de pe teritoriul parcului şi din imediata vecinătate constituie un element suplimentar de atracţie. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Locul fosilifer Sviniţa (95,0 ha), Locul fosilifer Bahna (10,0 ha), Faţa Virului (1 ha), Cracul Crucii ( 2 ha), Cracul Găioara (5 ha), Valea Mare (1.179 ha), Valea Oglanicului (150 ha), Cazanele Mari şi Cazanele Mici (215 ha), Dealul Vărănic (350 ha), Balta Nera - Dunăre (10 ha), Baziaş (170,9 ha), Râpa cu Lăstuni din Valea Divici (5 ha), Peştera cu Apă din Valea Polevii (3,2 ha), Gura Văii-Vârciorova (305 ha), Insula Călinovăţ (24 ha), Divici - Pojejena (498 ha), Ostrovul Moldova Veche (1.627 ha), Dealul Duhovna (50 ha). – Parcul Natural Porţile de Fier este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0260 Porţile de Fier şi arie de protecţie specială avifaunistică ROSPA 0080 Munţii Almăjului. – parcul este desemnat sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională). 18. Parcul Natural Apuseni - valori peisagistice şi ecosistemice deosebite, dar şi un grad ridicat de antropizare, faţă de alte zone montane carpatice. – complexitatea şi diversitatea reliefului carstic: abrupturi stâncoase, văi adânci şi chei, creşte sau "custuri", lapiezuri, cărora li se adaugă un mare număr de peşteri, avene, doline, ponoare, depresiuni carstice, cursuri subterane de ape (Cetăţile Ponorului, Cetatea Rădesei, Gheţarul Focul Viu, Valea Galbenei, Izbucul Ponor, Platoul Carstic Lumea Pierdută, Gheţarul Scărişoara); – în unele peşteri au fost găsite fosile ale unor animale care au trăit în perioada glaciară (ursul de peşteră, hiena de peşteră etc.), precum şi urme ale omului preistoric; – covorul vegetal este destul de mozaicat, fiind format în mare parte din păduri de fag şi molid, între care se interpun suprafeţe întinse de fâneţe şi păşuni; – cuprinde următoarele arii naturale protejate: 52 rezervaţii naturale şi monumente ale naturii: Peştera Gheţarul Scărişoara (1 ha); Peştera Gheţarul de la Vârtop (1 ha); Cheile Gârdişoarei (15 ha); Cheile Ordâncuşei (10 ha); Cheile Albacului (35 ha); Peştera Coiba Mică (1 ha); Peştera Coiba Mare (1 ha); Peştera Vârtopaşu (1 ha); Peştera Huda Orbului (1 ha); Peştera Hodobana (1 ha); Avenul cu două intrări (1 ha); Izbucul Tăuzului (1 ha); Peştera Hoanca Apei (1 ha); Avenul de la Tău (1 ha); Peştera Pojarul Poliţei (1 ha); Avenul din Şesuri (1 ha); Izbucul Poliţei (0,2 ha); Izbucul Coteţul Dobreştilor (0,2 ha); Peştera de sub Zgurăşti (1 ha); Peştera Poarta lui Ionele (0,1 ha); Peştera Dârninii (1 ha); Izbucul Mătişeşti (1 ha); Cheile Mândruţului (3,5 ha); Pietrele Galbenei (6,30 ha); Piatra Bulzului (1,4 ha); Gheţarul Focul Viu (0,1 ha); Avenul Borţigului (0,1 ha); Fâneaţa Izvoarelor Crişului Pietros (1 ha); Cetăţile Ponorului (14,9 ha); Valea Galbenei (70,5 ha); Valea Sighiştelului (412,6 ha); Pietrele Boghii (38,4 ha); Săritoarea Bohodeiului (32,9 ha); Cetatea Rădesei (20 ha); Poiana Florilor (1 ha); Platoul Carstic Padiş (39 ha); Depresiunea Bălăleasa; Groapa de la Barsa (30 ha); Vârful Biserica Moţului (3 ha); Platoul Carstic Lumea Pierdută (39 ha); Peştera Mare de pe Valea Firei (2 ha); Peştera din Piatra Ponorului (2 ha); Peştera Smeilor de la Onceasca (0,5 ha); Sistemul Carstic Peştera Cerbului - Avenul cu Vacă (45 ha); Complexul Carstic Valea Ponorului (168 ha); Avenul din Hoanca Urzicarului (1 ha); Groapa Ruginoasă - Valea Seacă (20,4 ha); Peştera Urşilor - Chişcău (1 ha); Peştera lui Micula (0,1 ha); Piatra Grăitoare (5 ha); Peştera Vârfuraşu (1 ha). – Parcul Natural Apuseni este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0002 Apuseni şi fiind inclus în aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0081 Munţii Apuseni - Vlădeasa. 19. Parcul Natural Bucegi - masivul muntos în care se înregistrează cel mai mare aflux turistic din ţară; – formaţiunile cu valoare turistică cea mai mare sunt: stâncile cu forme bizare: Sfinxul, Babele, Mecetul Turcesc; abrupturile - Caraiman, Coştila, Jepii Mici, Colţii Morarului; relieful glaciar de mare sălbăticie şi pitoresc - Mălăieşti, Valea Gaura - Ţigăneşti; formele carstice spectaculoase: Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Peştera Ialomiţei, Valea Horoabei; cascadele - Urlătoarea, Ialomiţei, Obârşiei. – relieful divers, structura geologică şi altitudinea de peste 2.500 m au permis instalarea unei flore bogate şi variate, cuprinzând toate grupele mari de plante: 3.037 specii, dintre care 1183 plante superioare. Dintre speciile protejate întâlnim: tisa, zâmbrul, genţiana, floarea de colţ; – se remarcă numărul mare de mamifere mari (urs, râs) şi capre negre. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Abruptul Prahovean (3.478 ha), Bucegi - Abruptul Bucşoiu, Mălăeşti, Gaura (1.634 ha), Munţii Colţii Barbeş (1.513 ha), Locul fosilifer de la Vama Strunga (10 ha). Monumente ale naturii - Avenul Vânturiş, Cascada Vânturiş, Colţii lui Barbeş, Claia Mare, Portiţa Caraimanului, Ogaşul Spumos, Peretele Văii Albe, Colţii Morarului, Cerdacul din Valea Cerbului, Pietrele de la Omu, Avenul din Bucşoiu, Mecetul Turcesc, Hornurile Mălăieştilor, Circul Glaciar Ţigăneşti, Arcada din Valea Gaura, Valea Ţapului, Pasul Strunga, Punctul fosilifer de la Valea Gaura, Cascada Doamnei, Babele, Avenul din Piciorul Babele, Platoul cu ciuperci de gresie, Cheile Horoabei, Ponorul din Horoaba, Cheile Urşilor, Peştera Ialomiţei, Calcarele de la Strunguliţa, Izbucul din Horoaba, Turnul Seciului, Izbucul Coteanu, Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei, Platoul Carstic Lespezi, Cheile Brăteiului, Colţii Brăteiului, Cheile Răteiului, Peştera Rătei. – Parcul Natural Bucegi este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind inclus în situl de interes comunitar - ROSCI 0013 Bucegi. 20. Parcul Natural Vânători - Neamţ - parcul constituie un adăpost pentru o serie de specii faunistice rare sau în extincţie în alte zone: ursul brun, lupul, râsul, vidra, zimbrul; – este singurul loc din ţară în care zimbrul se întâlneşte în captivitate în cadrul Grădinii Zoologice din comuna Vânători (6 zimbri); în semilibertate, în cadrul Centrului de Management al Zimbrului, din cadrul Administraţiei Parcului Natural Vânători Neamţ (21 zimbri) şi în libertate, în zona Chitele (5 zimbri)*1); *1) http://www.bisonbonasus.ro/program-de-reintroducere-in-libertate-a-zimbrului/ – diversitatea floristică şi faunistică, reprezintă un indicator al stării de adaptare al speciilor la ecosistemele locale. În zonă s-au identificat un număr de 1047 de taxoni, ceea ce reprezintă 53% din flora judeţului Neamţ şi aproximativ 25% din flora României. – obiectivele cultural-istorice din interiorul parcului şi din imediata vecinătate constituie un element suplimentar de atracţie (mănăstirile Agapia, Văratec, Neamţ, Secu, Sihla, Sihăstria, Cetatea Neamţului, Casele memoriale ale lui Ion Creangă, Mihail Sadoveanu, Veronica Micle, Muzeul Nicolae Popa, mormântul poetei Veronica Micle). – pe teritoriul parcului se află Rezervaţia de Zimbri - Neamţ (11.500 ha). – Parcul Natural Vânători Neamţ este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0107 Vânători - Neamţ şi incluzând situl de interes comunitar - ROSCI 0270 Vânători - Neamţ. 21. Parcul Natural Munţii Maramureşului - regiune unică prin comorile sale naturale şi culturale, bogată în tradiţii, înzestrată cu o floră şi faună sălbatică semnificativă, peisaje încântătoare; – relieful carstic - zone de endocarst (30 de peşteri şi 9 avene, printre care: Peştera Vasile Bologa din Geamănu, Peştera Mare şi Peştera cu Monede din Piatra Moloşnaia, Peştera din Piatra Băiţei, Peştera Pietriceaua etc.) şi exocarst (doline - Prislopul Laptelui, Podul Cearcănului şi izbucuri - Fântâna Stanchii) – defilee atractive: în roci metamorfice (Vaser), în gresii cretacice (Vişeu) sau călcare (Ţibău şi Sâlhoi). – numeroase specii floristice şi faunistice rare şi protejate. Dintre plantele ocrotite de lege se evidenţiază angelica, papucul doamnei, ghinţura galbenă, floarea de colţ, iar dintre mamifere se remarcă cele trecute pe Lista roşie a Europei: ursul, lupul, râsul, nurca. – numeroase obiectivele turistice antropice: mânăstirile din lemn din Moisei, Petrova, Vişeu de Sus, muzeul etnografic Vişeu de Sus, mocăniţa de pe Valea Vaserului. – peisaj rural specific cu arhitectură tradiţională locală. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Vârful Farcău - Lacul Vinderel - Vf. Mihăilecu (100 ha), Poiana cu narcise Tomnatec - Sehleanu (100 ha), Cornu Nedeii - Ciungii Bălăsinii (800 ha), Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele (5 ha). – Parcul Natural Munţii Maramureşului include în limitele sale situl de interes comunitar - ROSCI 0131 Munţii Maramureşului şi în aria de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0124 Munţii Maramureşului. 22. Parcul Natural Putna - Vrancea - defileul râului Putna, lung de 7 km, secţionat într-un masiv format din gresii, unde a generat multe rupturi de pantă, între care se remarcă Cascada Putnei. – prezenţa unor habitate forestiere extrem de compacte, inaccesibile, ideale pentru carnivorele mari (lup, râs, urs - al doilea areal din ţară ca densitate); – un alt element faunistic important este capra neagră, un exemplu reuşit de reintroducere. Aceasta se estimează că a ajuns în arealul Tisaru, Coza, Porcu la peste 250 exemplare. – arealul Lepşa - Greşu - Tulnici este unul în care tradiţiile meşteşugăreşti şi obiceiurile locale au fost foarte bine conservate. – în perimetrul Parcului Natural Putna - Vrancea se află 6 arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Muntele Goru, Pădurea Lepşa Zboina, Valea Tişiţei, Cascada Putnei, Strâmtura - Coza şi Groapa cu Pini. – Parcul Natural Putna - Vrancea este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar - ROSCI 0208 Putna - Vrancea şi arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0088 Putna - Vrancea. 23. Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior - înglobează trei componente de continuitate: Zona Prut - cursul inferior al Prutului, zonă cu o mulţime de lacuri, bălţi, păduri, eleştee, mlaştini; Zona Dunărea - confluenţa Prutului cu Dunărea şi zona Brateş (Lacul Brateş, în apropiere de Galaţi). – şase tipuri de habitate regăsite în anexele Directivei Habitate (Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior, Pajişti stepice subpanonice, Mlaştini de coastă baltice, Râuri cu maluri mâloase cu vegetaţie de Chenopodion rubri şi Bidention, Galerii cu Salix alba şi Populus alba, Lacuri naturale eutrofice cu vegetaţie de tip Hydrocharition); – aproximativ 230 de specii de păsări, din care 74 sunt prevăzute în Directiva Păsări, iar alte 60 specii sunt listate în Convenţia de la Berna; 35 de specii şi subspecii de peşti din 6 familii. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Lunca Joasă a Prutului (81 ha), Lacul Pochina (74,8 ha), Lacul Vlăşcuţa (41,8 ha) şi Ostrovul Prut (62 ha). – Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, o mare parte din suprafaţa sa suprapunându-se peste situl de interes comunitar: ROSCI 0105 Lunca Joasă a Prutului. De asemenea, pe suprafaţa parcului figurează trei arii de protecţie avifaunistică, respectiv ROSPA 0070 Lunca Prutului - Vlădeşti - Frumuşiţa, ROSPA 0121 Lacul Brateş şi ROSPA 0130 Maţa - Cârja - Rădeanu. 24. Parcul Natural Comana - numeroase ecosisteme naturale (păduri şi pajişti) cu mare diversitate, tipice pentru zona de câmpie sudică, cu puternice caractere specifice, uneori chiar de unicate, alternate cu terenuri umede, agricole, aşezări rurale, în care se desfăşoară activităţi tradiţionale; – numeroase exemplare de arbori ocrotiţi, precum exemplare de păr sălbatic cu dimensiuni şi vârste deosebit de mari, alături de specii de stejar, frasin, ulm, arin; – numeroase specii de mamifere, rar întâlnite în ultimele decenii în zona de câmpie: vidra, popândăul, bursucul - specii ocrotite pe plan european, vulpea, câinele enot, iar dintre mamiferele mari - căpriorul, mistreţul, cerbul carpatin. De curând a fost introdus şi cerbul lopătar. – peste 150 de specii de păsări, dintre care multe sunt rezidente sau cuibăresc, iar altele sunt în pasaj sau iernează, venind din ţările nordice. Dintre speciile protejate se pot enumera: acvila ţipătoare mică, şoimul călător, pelicanul, barza albă, califarul roşu etc. – obiective turistice antropice: Mânăstirea Comana. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Oloaga Grădinari (249,4 ha), Padina Tătarului (231.4,4 ha), Balta Comana (1206,4 ha); – Parcul Natural Comana este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar: ROSCI 0043 Comana şi arie de protecţie avifaunistică ROSPA 0022 Comana. – parcul este desemnat sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională). 25. Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului - Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului este parc natural, dar şi Geoparc Internaţional UNESCO, membru în Reţeaua Globală a Geoparcurilor. – Geoparcul propune o călătorie în timp, în istoria de 4,5 miliarde de ani a Pământului, oferind vizitatorului posibilitatea de a cunoaşte natura din trecut şi pe cea din prezent, precum şi de a pătrunde în comunităţile locale. – Valorile naturale cuprind situri geologice şi paleontlogice (fauna cretacică a insulei Haţeg, vulcani preistorici, urme de gheţari, urmele unui ocean preistoric, bulgări de granit etc.) precum şi natura din prezent (o comunitate complexă de mamifere, de la ierbivore mari (cerb, căprior), carnivore mari (urs brun, lup, râs), până la mamifere mici (mai ales rozătoare şi carnivore mici), păsări, 145 specii de fluturi de zi, reprezentând peste 75% din speciile de fluturi de zi semnalate în România.) – Pe teritoriul Geoparcului se află numeroase obiectivele cultural-istorice, de importanţă naţională: bisericile Densuş şi Sântămăria Orlea, cetatea Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cetatea Colţ etc. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Locul fosilifer cu dinozauri de la Sânpetru (5 ha), Mlaştina de la Peşteana (2 ha), Vârful Poienii (0,8 ha), Pădurea Slivuţ (40 ha), Paleofauna reptiliană Ţuştea (0,5 ha), Fâneţele cu narcise de la Nucşoara (20 ha), Fâneţele de la Pui (5 ha), Calcarele de la Faţa Fetii (3 ha). – Parţial, în cadrul Geoparcului Dinozaurilor Ţara Haţegului sunt incluse două situri de importanţă comunitară: ROSCI 0236 Strei - Haţeg şi ROSCI 0292 Coridorul Rusca Montană - Ţarcu - Retezat. 26. Geoparcul Platoul Mehedinţi - bogăţia, varietatea şi amploarea fenomenelor carstice: lapiezuri, doline, uvalii, polii (Zătonul), abrupturi calcaroase, chei (Topolniţei, Coşuştei, Răieni, Motru Mare, Motru Sec, Bulba etc), poduri naturale (Ponoarele), văi seci, sorburi, izbucuri (Isverna), peşteri (Cloşani, Cioaca cu Brebenei, Lazuri, Bulba, Ponoarele, Isverna, Balta, Topolniţa, Femeilor, Epuran etc.); – nenumărate elemente floristice (mojdrean, alun turcesc, liliac, arţar de banat etc) şi faunistice (vipera cu corn, scorpionul, broasca ţestoasă etc.) de natură mediteraneană; – obiective turistice antropice: Schitul Topolniţa, ruinele Mânăstirii Coşuştea. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Peştera lui Epuran (1 ha), Izvorul şi stâncăriile de la Câmana (25 ha), Valea Oglănicului (150 ha), Pădurea de liliac Ponoarele (20 ha), Tufărişurile mediteraneene de la Isverna (10 ha), Pădurea Drăghiceanu (60 ha), Dealul Vărănic (350 ha), Complexul carstic de la Ponoarele (100 ha), Pereţii calcaroşi de la Izvoarele Coşuştei (60 ha), Cheile Coşuştei (50 ha), Cornetul Babelor şi Cerboanelor (40 ha), Cornetul Piatra Încălecată (12 ha), Cheile Topolniţei şi Peştera Topolniţei (60 ha), Cornetul Bălţii (30 ha), Cornetul Văii şi Valea Mănăstirii (40 ha), Tufişurile mediteraneene Cornetul Obârşia-Cloşani (60 ha), Peştera Izverna (2 ha). – În interiorul parcului a fost declarat situl de interes comunitar - ROSCI 0198 Platoul Mehedinţi, parte a reţelei ecologice europene Natura 2000. 27. Parcul Natural Lunca Mureşului - peisajul specific de lunca, având ca element principal Râul Mureş, cu cele 40 de insule din interiorul parcului, plaje de nisip şi tunelurile formate de sălciile care se apleacă asupra apei; – asociaţii forestiere cvasi-naturale, reprezentative pentru regiune (salcie şi plop alb, frasin şi stejar), printre cele câteva exemple de habitate de acest tip încă prezente în Europa. – peste 1000 de specii de plante, dintre acestea, plante rare, protejate precum: Trapa natans, Salvinia natans, Lindernia procumbens, False pimpernale. – o populaţie bogată de peşti (45 specii), o foarte diversă populaţie de păsări (196 specii, din care mai mult de jumătate sunt migratoare şi vizitatori sezonieri), 29 specii de mamifere, dintre care cel puţin două specii de lilieci, 6 specii de reptile, 8 specii de amfibieni şi numeroase specii de nevertebrate. Multe specii pe cale de dispariţie, vulnerabile sau ameninţate: vidra, jderul de pădure, liliacul de seară, raţa roşie, cormoranul mic. – Obiective turistice antropice: mânăstirile Bezdin, Hodoş-Bodrog, situl arheologic Ziridava. – cuprinde rezervaţiile naturale Pădurea Cenad (310,0 ha), Insula Mare Cenad (2,1 ha), Insula Igriş (7 ha) şi Prundu Mare (717,9 ha), ultima de interes judeţean. – Parcul Natural Lunca Mureşului este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat sit de interes comunitar: ROSCI 0108 Lunca Mureşului Inferior şi arie de protecţie avifaunistică ROSPA 0069 Lunca Mureşului Inferior. – parcul este desemnat sit Ramsar (zonă umedă de importanţă internaţională). 28. Parcul Natural Defileul Mureşului Superior - Defileul Mureşului, cea lungă străpungere prin lanţ vulcanic din ţară, cu sectoare foarte înguste, cu versanţi abrupţi şi înalţi, cu numeroase conuri de dejecţie alcătuite din bolovăniş vulcanic, cu deschideri largi, în zonele Borzia, Răstoliţa, Lunca Bradului, Stânceni. – peşterile de mulaj, prezente în defileul Topliţa-Deda, pe versantul drept al văii Mureşului; peşteri de alterare, acestea apar atât pe versantul stâng, cât şi pe cel drept al văii. Se consideră că în defileu, şi pe văile aferente sunt peste 100 de cavităţi, dar nu toate ajung la 5 m lungime, lungimea minimă a unei peşteri.*1) *1) http://www.osrgh.ro/parc-natural-descriere-generale.php?lang=ro – pădurile bătrâne de amestec fag-molid-brad, respectiv fag şi molid pur, care alcătuiesc o structură compactă şi puţin deranjată. – populaţii semnificative de păsări (95 specii), reprezentative pentru acest tip de habitat. 9 specii ameninţate la nivelul european: cocoş de munte, ieruncă, ciuvică, huhurez mare, minuniţă, ciocănitoarea neagră, ciocănitoare de munte, muscar gulerat, muscar mic. – cuprinde următoarele arii naturale protejate: rezervaţiile naturale Defileul Deda - Topliţa (6.000 ha) şi Defileul Mureşului (7.733 ha). – Parcul Natural Defileul Mureşului Superior este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind declarat arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0030 Defileul Mureşului Superior şi este inclus parţial în situl de interes comunitar - ROSCI 0019 Călimani - Gurghiu. 29. Parcul Natural Cefa - parc supranumit şi "Delta dintre Crişuri" sau "Delta Bihorului" - a fost declarat parc natural datorită patrimoniului natural deosebit de bogat, comparabil cu cel din Delta Dunării. – cinci tipuri de habitate naturale: Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin, Lacuri distrofice şi iazuri, Pajişti de altitudine joasă, Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice, Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri; – valoare ornitologică deosebită - asigură condiţii de pasaj, de hrană şi de cuibrit pentru un foarte mare număr de păsări protejate pe plan european şi mondial. – Existenţa unor specii faunistice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European nr. 92/43/CE din 21 mai 1992, printre care două mamifere: vidra de râu şi liliacul de iaz; broasca ţestoasă de baltă (o reptilă din specia Emys orbicularis); trei amfibieni: buhaiul de baltă cu burta roşie, tritonul cu creastă, tritonul cu creastă danubian; trei specii de peşti: zvârlugă, ţipar şi boarţa; precum şi o libelulă din specia Coenagrion ornatum. – pe teritoriul parcului se află o rezervaţie naturală - Colonia de păsări de la Pădurea Rădvani (3 ha). Aceasta este o rezervaţie ornitologică în care se află o colonie mixtă, formată din peste 600 de cuiburi de: stârci cenuşii, stârci de noapte, berze, raţe, gâşte sălbatice, cormorani etc. – Parcul Natural Cefa este parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000, fiind inclus în arie de protecţie specială avifaunistică - ROSPA 0097 Pescăria Cefa - Pădurea Rădvani şi suprapunându-se parţial peste situl de interes comunitar - ROSCI 0025 Cefa. 30. Parcul Natural Văcăreşti - primul parc natural urban din România, situat în apropiere de centrul capitalei, şi cel mai mare spaţiu verde compact din Bucureşti, acoperind o suprafaţă de 183 ha. – ecosistem acvatic cu mlaştini, ochiuri de apă, stufăriş, crânguri de sălcii, cuiburi din plopi, perdelele de trestie şi stuf ce mărginesc lacul; – habitatul păsărilor de baltă care au ajuns să cuibărească şi să se înmulţească aici, dar şi al multor specii de reptile, insecte, amfibieni şi chiar mamifere. ANEXA 4 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare clasificate în cadrul şi în apropierea ariilor naturale protejate majore
┌────────────────────┬─────────┬───────┐
│ │Număr │Număr │
│ │structuri│locuri │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Rezervaţie a │ │ │
│Biosferei │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Delta Dunării │449 │9.701 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Parcuri naţionale │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Retezat │63 │1.371 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Munţii Rodnei │90 │2.170 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Semenic - Cheile │66 │1.560 │
│Caraşului │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Călimani │208 │4.514 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Ceahlău │106 │2.582 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Cheile Bicazului - │58 │1.727 │
│Hăşmaş │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Cheile Nerei - │24 │431 │
│Beuşniţa │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Cozia │78 │5.052 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Domogled - Valea │102 │5.237 │
│Cernei │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Munţii Măcinului │5 │73 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Piatra Craiului │452 │9.574 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Buila - Vânturariţa │86 │3.312 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Defileul Jiului │43 │1.232 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Parcuri naturale │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Balta Mică a Brăilei│38 │2.113 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Grădiştea Muncelului│21 │653 │
│- Cioclovina │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Porţile de Fier │112 │2.717 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Apuseni │202 │3.633 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Bucegi │1162 │27.464 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Vânători Neamţ │64 │1.634 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Munţii Maramureşului│93 │1.664 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Putna - Vrancea │40 │723 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Lunca Joasă a │45 │2.085 │
│Prutului Inferior │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Comana │14 │193 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Geoparcul │ │ │
│Dinozaurilor Ţara │95 │1.772 │
│Haţegului │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Geoparcul Platoul │41 │1.750 │
│Mehedinţi │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Lunca Mureşului │109 │3.710 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Defileul Mureşului │7 │204 │
│Superior │ │ │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Cefa │6 │112 │
├────────────────────┼─────────┼───────┤
│Văcăreşti │451 │28.420 │
└────────────────────┴─────────┴───────┘
Sursa: baza de date cu structuri de cazare clasificate a Ministerului Turismului (http://turism.gov.ro/web/autorizare-turism/) ANEXA 5 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Structuri turistice certificate ecoturistic de către Asociaţia de Ecoturism din România
┌────┬───────────┬──────────────┬──────┐
│Nr. │Denumire │Amplasament │Număr │
│crt.│pensiune │ │locuri│
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. │ │
│ │ │Hunedoara, │ │
│ │ │comuna Sălaşu │ │
│1. │Codrin │de Sus, sat │23 │
│ │ │Nucşoara, │ │
│ │ │Geoparcul │ │
│ │ │Dinozaurilor │ │
│ │ │Ţara Haţegului│ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Braşov, │ │
│ │ │com. Fundata, │ │
│ │ │în imediata │ │
│2. │Şleaul │apropiere a │16 │
│ │Mândrului │Parcului │ │
│ │ │Naţional │ │
│ │ │Piatra │ │
│ │ │Craiului │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Braşov, │ │
│ │ │comuna │ │
│ │ │Moieciu, sat │ │
│3 │Hermani │Măgura, Parcul│10 │
│ │ │Naţional │ │
│ │ │Piatra │ │
│ │ │Craiului │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Cincşor. │Jud. Braşov, │ │
│4 │Case de │com. Voila, │18 │
│ │Oaspeţi │sat Cincşor │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Braşov, │ │
│5 │Viscri 125 │com. Buneşti, │16 │
│ │ │sat Viscri │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Copşa Mare │Jud. Sibiu, │ │
│6 │Guesthouses│com. Biertan, │8 │
│ │ │sat Copşa Mare│ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Biohaus │Jud. Sibiu, │ │
│7 │Cioran │com. Roşia, │11 │
│ │ │sat Nucet │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Hilde’s │Jud. Suceava, │ │
│8 │Residence │oraş Gura │24 │
│ │ │Humorului │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Suceava, │ │
│9 │La Roată │oraş Gura │24 │
│ │ │Humorului │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. │ │
│ │Village │Maramureş, │ │
│10 │Hotel │comuna Ocna │15 │
│ │ │Şugatag, sat │ │
│ │ │Breb │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. │ │
│11 │Lucia │Maramureş, │9 │
│ │ │comuna Ocna │ │
│ │ │Şugatag │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. │ │
│ │La Pintea │Maramureş, │ │
│12 │Haiducul │comuna │12 │
│ │ │Deseşti, sat │ │
│ │ │Mara │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │jud. │ │
│ │ │Maramureş, │ │
│13 │Babou │comuna Ocna │4 │
│ │ │Şugatag, sat │ │
│ │ │Breb │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Tulcea, │ │
│ │ │comuna │ │
│ │Casa dintre│Murighiol, sat│ │
│14 │Sălcii │Uzlina, │18 │
│ │ │Rezervaţia │ │
│ │ │Biosferei │ │
│ │ │Delta Dunării │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Tulcea, │ │
│ │Doi │comuna Crişan,│ │
│15 │Căpitani │Rezervaţia │40 │
│ │ │Biosferei │ │
│ │ │Delta Dunării │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │ │Jud. Tulcea, │ │
│ │ │comuna Chilia │ │
│16 │Limanu │Veche, │20 │
│ │Resort │Rezervaţia │ │
│ │ │Biosferei │ │
│ │ │Delta Dunării │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Hotel │Jud. Harghita,│ │
│17 │Fortuna │oraş Băile │26 │
│ │ │Tuşnad │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Dorel │Jud. Bihor, │ │
│18 │Codoban │comuna Roşia, │12 │
│ │ │sat Lazuri │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │Pensiunea │ │ │
│19 │şi │Jud. Bihor, │100 │
│ │Campingul │comuna Remetea│ │
│ │Turul │ │ │
├────┼───────────┼──────────────┼──────┤
│ │TOTAL │ │406 │
└────┴───────────┴──────────────┴──────┘
Sursa: lista structurilor a fost furnizată de Asociaţia de Ecoturism din România ANEXA 6 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Centre de vizitare şi punctele de informare din cadrul ariilor naturale protejate majore
┌─────────────┬────────────┬────────────┐
│ │Centre de │Puncte/ │
│Categoria │vizitare │centre de │
│ │ │informare │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Rezervaţie a │1 │6 │
│biosferei │ │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │6 │
│ │ │(Tulcea, │
│ │ │Crişan, │
│ │ │Murighiol, │
│Delta Dunării│1 │Sf. │
│ │(Sulina) │Gheorghe, │
│ │ │Gura │
│ │ │Portiţei, │
│ │ │Chilia │
│ │ │Veche) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Parcuri │9 │19 │
│Naţionale │ │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │2 │2 │
│Retezat │(Nucşoara, │(Brădăţel, │
│ │Ostrovel) │Buta) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │2 │
│ │ │(sediul │
│Munţii Rodnei│0 │APNMR Rodna │
│ │ │şi punct de │
│ │ │lucru APNMR │
│ │ │Borşa) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Semenic - │ │ │
│Cheile │0 │0 │
│Caraşului │ │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1 │2 │
│Călimani │(Şaru │(Poiana │
│ │Dornei) │Stampei, │
│ │ │Panaci) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │3 │
│ │ │(Durău, │
│ │1 │Izvorul │
│Ceahlău │(Izvorul │Muntelui, │
│ │Muntelui) │Telec │
│ │ │-Bicazul │
│ │ │Ardelean) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │2 │
│ │ │(Lacu Roşu, │
│Cheile │ │Cabana │
│Bicazului - │0 │Piatra │
│Hăşmaş │ │Singuratică │
│ │ │- Munţii │
│ │ │Hăşmaş) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │3 │
│ │ │(Sasca │
│ │ │Montană, │
│Cheile Nerei │0 │Sopotu Nou, │
│- Beuşniţa │ │Răcăşdia) - │
│ │ │nu sunt │
│ │ │deţinute de │
│ │ │Parc. │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1 │1 │
│Cozia │(Brezoi) │(Valea │
│ │ │Lotrişorul) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Domogled - │1 │ │
│Valea Cernei │(Băile │0 │
│ │Herculane) │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Munţii │1 │1 │
│Măcinului │(Greci) │(Cetăţuia - │
│ │ │Luncaviţa) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Piatra │1 │1 │
│Craiului │(Zărneşti) │(Curmătura) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │2 │
│Buila - │0 │(Râmnicu │
│Vânturariţa │ │Vâlcea, │
│ │ │Horezu)*1) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Defileul │1 │ │
│Jiului │(Bumbeşti │0 │
│ │Jiu) │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Parcuri │19 │29 │
│naturale │ │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1 │ │
│ │(Esplanada │ │
│Balta Mica a │Dunării - │ │
│Brăilei │Brăila, │0 │
│ │centru de │ │
│ │vizitare │ │
│ │plutitor) │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │1 │
│Grădiştea │ │(Costeşti, │
│Muncelului - │0 │aparţine UAT│
│Cioclovina │ │- Orăştioara│
│ │ │de Sus) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │6 │
│ │ │(Orşova, │
│ │ │Golful │
│ │ │Mraconia - │
│ │ │amplasat pe │
│Porţile de │1 │ponton │
│Fier │(Orşova) │plutitor, │
│ │ │Coronini, │
│ │ │Măceşti - │
│ │ │Moldova │
│ │ │Nouă, │
│ │ │Baziaş, │
│ │ │Dubova) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │7 │
│ │ │(Gârda de │
│ │4 │Sus, │
│ │(Doda Pilii,│Scărişoara, │
│Apuseni │Padiş, Gârda│Beliş, │
│ │de Sus, │Gheţari, │
│ │Şudrigu) │Nucet, │
│ │ │Platoul │
│ │ │Călineasa, │
│ │ │Sohodol) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │3 │
│Bucegi │1 │(Moroeni, │
│ │(Buşteni) │Peştera, │
│ │ │Sinaia) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Vânători │1 │ │
│Neamţ │(Vânători │0 │
│ │Neamţ) │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │1 │1 │
│Munţii │(Vişeu de │(Paltin - │
│Maramureşului│Sus) │Crasna │
│ │ │Vişeului) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │ │2 │
│ │ │(la intrare │
│Putna - │ │în │
│Vrancea │0 │rezervaţiile│
│ │ │Cascada │
│ │ │Putnei şi │
│ │ │Tişiţa) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Lunca Joasa a│ │ │
│Prutului │n.ş. │n.ş. │
│Inferior │ │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Comana │1 │0 │
│ │(Comana) │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│ │6 │ │
│ │(Expoziţia │ │
│ │Balauri, │ │
│ │Dragoni, │ │
│ │Dinozauri │ │
│ │(oraşul │ │
│ │Haţeg), │ │
│ │Centrul │ │
│ │pentru │ │
│ │Ştiinţă şi │ │
│ │Artă (comuna│ │
│ │General │ │
│ │Berthelot); │5 │
│ │Casa │(puncte de │
│ │Vulcanilor │informare │
│Geoparcul │(comuna │ale UAT - │
│Dinozaurilor │Densuş); │Haţeg, │
│Ţara │Casa │Sălaşu de │
│Haţegului │Dinozaurilor│Sus, Densuş,│
│ │Pitici (sat │Baru, Râu de│
│ │Sânpetru, │Mori) │
│ │comuna │ │
│ │Sântămăria │ │
│ │Orlea), Casa│ │
│ │Tradiţiilor │ │
│ │(sat │ │
│ │Sânpetru, │ │
│ │comuna │ │
│ │Sântămăria │ │
│ │Orlea) şi │ │
│ │Casa │ │
│ │Miniaturilor│ │
│ │(comuna │ │
│ │Toteşti)) │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Geoparcul │1 │2 │
│Platoul │(Cireşu) │(Cireşu, │
│Mehedinţi │ │Isverna) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Lunca │1 │2 │
│Mureşului │(Pădurea │(Pecica, │
│ │Ceala) │Cenad) │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Defileul │ │ │
│Mureşului │n.ş. │n.ş. │
│Superior │ │ │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Cefa │n.ş. │n.ş. │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Văcăreşti │1 │0 │
├─────────────┼────────────┼────────────┤
│Total │29 │54 │
└─────────────┴────────────┴────────────┘
*1) Administraţia Parcului Naţional Buila Vânturariţa colaborează cu centrele de informare din Râmnicu Vâlcea şi Horezu, care oferă pliante şi informaţii despre parc Sursa: informaţii primite de la administraţiile ariilor protejate ANEXA 7 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Trasee turistice în cadrul ariilor naturale protejate majore din România
┌─────────────┬─────────┬───────────┬────────┬─────────┐
│ │ │Trasee │ │Trasee │
│ │Trasee │neomologate│Trasee │parcurse │
│ │omologate│/urmează a │tematice│doar cu │
│ │ │fi │ │ghid │
│ │ │omologate │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Rezervaţie a │24 │- │4 │2 │
│Biosferei │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│ │24 │ │4 │2 │
│ │(9 │ │(1 pe │- Pădurea│
│Delta Dunării│terestre │- │apă şi 3│Letea │
│ │şi 15 pe │ │pe │- Pădurea│
│ │apă) │ │uscat) │Caraorman│
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Parcuri │207 │56 │44 │3 │
│Naţionale │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Retezat │27 │- │5 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Munţii Rodnei│19 │- │6 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Semenic - │ │ │ │ │
│Cheile │- │9 │- │1 │
│Caraşului │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Călimani │44 │- │2 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Ceahlău │7 │- │4 │2 │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Cheile │ │ │ │ │
│Bicazului - │18 │- │3 │- │
│Hăşmaş │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Cheile Nerei │9 │- │6 │- │
│- Beuşniţa │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Cozia │- │14 │3 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Domogled - │20 │15 │1 │- │
│Valea Cernei │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Munţii │- │15 │4 │- │
│Măcinului │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Piatra │42 │- │4 │- │
│Craiului │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Buila - │19 │- │3 │- │
│Vânturariţa │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Defileul │2 │3 │3 │- │
│Jiului │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Parcuri │119 │76 │27 │19 │
│naturale │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│ │ │15 │ │ │
│Balta Mică a │- │(8 │- │15 │
│Brăilei │ │terestre, 7│ │ │
│ │ │pe apă) │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Grădiştea │ │ │ │ │
│Muncelului - │6 │- │2 │- │
│Cioclovina │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Porţile de │15 │1 │- │- │
│Fier │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Apuseni │33 │18 │2 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Bucegi │52 │- │7 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Vânători │- │12 │2 │1 │
│Neamţ │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Munţii │3 │8 │4 │- │
│Maramureşului│ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Putna - │- │9 │1 │3 │
│Vrancea │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Lunca Joasă a│ │ │ │ │
│Prutului │n.ş. │n.ş. │n.ş. │n.ş. │
│Inferior │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Comana │- │10 │- │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Geoparcul │ │ │ │ │
│Dinozaurilor │n.ş. │n.ş │6 │n.ş. │
│Ţara │ │ │ │ │
│Haţegului │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Geoparcul │ │ │ │ │
│Platoul │10 │- │- │- │
│Mehedinţi │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Lunca │- │3 │2 │- │
│Mureşului │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Defileul │ │ │ │ │
│Mureşului │n.ş. │n.ş. │n.ş. │n.ş. │
│Superior │ │ │ │ │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Cefa │n.ş. │n.ş. │n.ş. │n.ş. │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│Văcăreşti │- │- │1 │- │
├─────────────┼─────────┼───────────┼────────┼─────────┤
│TOTAL │350 │132 │75 │24 │
└─────────────┴─────────┴───────────┴────────┴─────────┘
Sursa: date primite de la administraţiile parcurilor ANEXA 8 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective- 2019 - 2029 Număr ghizi turistici/rangeri în ariile naturale protejate majore din România
┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │Ghizi turistici/rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rezervaţie a │ │
│Biosferei │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Delta Dunării│27 ghizi turistici*112) │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Parcuri │ │
│Naţionale │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Retezat │10 rangeri, din care 9 │
│ │sunt şi ghizi turistici │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Munţii Rodnei│11 rangeri, din care 3 │
│ │sunt ghizi turistici │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Semenic - │8 rangeri, 2 ghizi │
│Cheile │turistici │
│Caraşului │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Călimani │2 ghizi turistici, 9 │
│ │rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ceahlău │8 rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cheile │ │
│Bicazului - │7 rangeri │
│Hăşmaş │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cheile Nerei │8 rangeri │
│- Beuşniţa │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cozia │2 ghizi turistici, 7 │
│ │rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Domogled - │10 rangeri │
│Valea Cernei │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Munţii │2 ghizi turistici, 10 │
│Măcinului │rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Piatra │7 rangeri, numeroşi │
│Craiului │ghizi vin cu turişti în │
│ │PNPC │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Buila - │4 rangeri, din care unul│
│Vânturariţa │este ghid local │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Defileul │1 ghid turistic, 5 │
│Jiului │rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Parcuri │ │
│naturale │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Balta Mică a │6 rangeri │
│Brăilei │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Grădiştea │8 rangeri, 2 ghizi │
│Muncelului - │turistici │
│Cioclovina │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Porţile de │14 rangeri, 2 ghizi │
│Fier │turistici │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │13 rangeri, 1 ghid │
│ │turistic Colaborare cu 4│
│Apuseni │entităţi care │
│ │desfăşoarăactivităţi de │
│ │ghidaj pe teritoriul │
│ │parcului │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Bucegi │10 rangeri, 1 ghid │
│ │turistic │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Vânători │10 rangeri, 2 ghizi │
│Neamţ │turistici │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Munţii │10 ghizi turistici, 7 │
│Maramureşului│rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Putna - │6 rangeri, 3 ghizi │
│Vrancea │turistici │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Lunca Joasă a│ │
│Prutului │n.ş. │
│Inferior │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Comana │5 rangeri │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Geoparcul │ │
│Dinozaurilor │n.ş. │
│Ţara │ │
│Haţegului │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Geoparcul │ │
│Platoul │10 rangeri │
│Mehedinţi │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Lunca │6 rangeri │
│Mureşului │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Defileul │ │
│Mureşului │n.ş. │
│Superior │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Cefa │n.ş. │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Văcăreşti │n.ş. │
└─────────────┴────────────────────────┘
*112) numărul celor care au participat în perioada 23 februarie-1 martie 2015 la un program de instruire organizat de ARBDD. Sursă: informaţii primite de la administraţiile parcurilor ANEXA 9 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Estimarea numărului de vizitatori din cadrul ariilor naturale protejate majore
┌───────────────────────┬──────────────┐
│ │Estimarea │
│Categoria │numărului de │
│ │vizitatori │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Rezervaţie a biosferei │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Delta Dunării │86.585 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Parcuri naţionale │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Retezat │11.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Munţii Rodnei │29.690 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Semenic - Cheile │7.095 │
│Caraşului │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Călimani │13.500 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Ceahlău │36.412 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Cheile Bicazului - │500.000 │
│Hăşmaş │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Cheile Nerei - Beuşniţa│70.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Cozia │100.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Domogled - Valea Cernei│15.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Munţii Măcinului │14.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Piatra Craiului │128.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Buila - Vânturariţa │3.800 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Defileul Jiului │1.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Numărul total │ │
│vizitatori în parcurile│929.497 │
│naţionale │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Parcuri naturale │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Balta Mica a Brăilei │1.200 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Grădiştea Muncelului - │100.000 │
│Cioclovina │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Porţile de Fier │65.530 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Apuseni │500.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Bucegi │350.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Vânători Neamţ │300.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Munţii Maramureşului │46.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Putna - Vrancea │21.887 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Lunca Joasa a Prutului │n.ş. │
│Inferior │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Comana │40.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Geoparcul Dinozaurilor │175.000 │
│Ţara Haţegului │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Geoparcul Platoul │5.850 │
│Mehedinţi │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Lunca Mureşului │38.000 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Defileul Mureşului │2.500 │
│Superior │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Cefa │n.ş. │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Văcăreşti │1.500 │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Numărul total │ │
│vizitatori în parcurile│1.647.467 │
│naturale │ │
├───────────────────────┼──────────────┤
│Total vizitatori în │ │
│ariile protejate majore│2.663.549 │
│din România │ │
└───────────────────────┴──────────────┘
Sursa: Institutul Naţional de Statistică (pentru Delta Dunării), informaţii primite de la administraţiile parcurilor ANEXA 10 la Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului - context, viziune şi obiective - 2019 - 2029 Glosar legislativ Arii naturale protejate ● Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice; ● Legea nr. 82/1993 privind constituirea Biosferei "Delta Dunării", cu modificările şi completările ulterioare; ● Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-a - zone protejate, cu modificările şi completările ulterioare; ● H.G. nr. 1217/2012 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", cu modificările şi completările ulterioare; ● Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice; ● H.G. nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, cu modificările ulterioare; ● Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 604/2005 pentru aprobarea clasificării peşterilor şi a sectoarelor de peşteri - arii naturale protejate; ● Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 374/2004 pentru aprobarea Planului de acţiune privind conservarea cetaceelor din apele româneşti ale Mării Negre; ● H.G. nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone; ● H.G. nr. 1581/2005 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru noi zone; ● H.G. nr. 1143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate; ● H.G. nr. 1.217/2010 privind instituirea regimului de arie naturala protejata pentru Parcul Natural Cefa; 
