Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 48 din 26 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1092 din 26 noiembrie 2025.
──────────
"Independenţă şi solidaritate - viziunea României pentru o lume în schimbare"
CUVÂNT-ÎNAINTE
La peste trei decenii de la Revoluţia din decembrie 1989, România contemporană, membră a NATO şi a UE, în urma unei acumulări consistente în plan economic şi social, traversează totuşi o perioadă de incertitudini şi impredictibilitate. Românii au dreptate să privească îngrijoraţi evoluţiile din imediata lor apropiere sau pe cele mai îndepărtate, cu impact direct sau mijlocit asupra vieţilor lor. Mai mult, cetăţenii noştri sunt îndreptăţiţi să se întrebe nu doar ce efect va avea dinamica geopolitică actuală asupra siguranţei, stabilităţii şi prosperităţii lor, ci şi dacă statul român este pregătit să înfrunte provocările şi pericolele contemporane şi pe cele imediat previzibile.
Este România de astăzi suficient de puternică, se întreabă ei, pentru a rezista şocurilor actuale şi viitoare şi pentru a menţine drepturile şi libertăţile lor fundamentale, în primul rând cele la pace, siguranţă şi prosperitate? „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ pleacă de la aceste întrebări îndreptăţite ale cetăţenilor noştri şi descrie condiţiile pentru ca aşteptările legitime ale românilor să se îndeplinească.
Documentul de faţă îl are în centru chiar pe el, cetăţeanul român, destinatarul direct al paginilor de mai jos, actor privilegiat şi beneficiar prioritar al tuturor măsurilor propuse de Strategie. Acest document nu este, prin urmare, despre statul român, ci despre obligaţiile fundamentale ale instituţiilor publice faţă de români. O Românie modernă şi sigură, bucurându-se de pace şi de avantajele ei unice, este aşadar un stat construit în jurul cetăţenilor săi, în serviciul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale acestora, cu instituţii moderne, transparente şi integre, orientate exclusiv către slujirea binelui public.
Premisele „Strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ sunt consolidarea valorilor democraţiei liberale, prezervarea neştirbită a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, optimizarea administraţiei şi adaptarea instituţiilor la exigenţele românilor. De o egală importanţă sunt consolidarea statului, prin debirocratizare, digitalizare şi adoptarea noilor tehnologii, precum şi gestiunea responsabilă a cheltuielilor şi a datoriei publice. În fine, dar nu în ultimul rând, se cuvine menţionată aplicarea principiilor competiţiei oneste şi ale selecţiei întemeiate pe merit, prin crearea de oportunităţi pentru desfăşurarea neîngrădită a libertăţii economice şi a creativităţii antreprenoriale, singurele surse autentice de dezvoltare comunitară şi prosperitate individuală.
Toate acestea reclamă o abordare transparentă şi colaborativă, cu instituţii funcţionând într-o logică de cooperare onestă şi responsabilă, deschise controlului cetăţenesc şi oferind astfel garanţii reale că România devine un stat rezistent la şocuri interne sau externe, capabil să răspundă în mod adecvat noilor ameninţări şi riscuri de securitate.
Fiindcă îi are în centru pe cetăţenii români, această Strategie se proiectează pe fundalul istoriei naţiunii române, se întemeiază pe valorile sale fundamentale identitare, culturale şi spirituale, pe aspiraţia românilor de a se manifesta, distinct şi solidar, ca membri ai familiei popoarelor europene şi de a exprima, în ansamblul civilizaţiei occidentale, un fel inconfundabil de a fi. Strategia de faţă este, aşadar, a românilor şi ilustrează felul în care, într-o regiune cu provocări specifice, într-o vecinătate europeană complexă, România alege să răspundă provocărilor actuale de securitate, urmărindu-şi interesele naţionale, în deplină solidaritate cu partenerii şi aliaţii. În sensul celor de mai sus, acest document avansează conceptul de „independenţă solidară“, ca exigenţă strategică şi ca imperativ de acţiune, pe componentele securitate şi diplomaţie, pentru România.
Acest concept reflectă o formă de autonomie strategică care se bazează pe doi piloni esenţiali: dezvoltarea tuturor capabilităţilor care pot concura la realizarea securităţii naţionale şi apărarea ţării, respectiv fundamentarea acţiunilor de politică externă şi de securitate ale României pe cooperare şi sprijin reciproc în cadrul alianţelor euroatlantice şi nu pe izolare sau autosuficienţă.
Această Strategie furnizează răspunsuri pe termen mediu la un context de securitate mai dramatic decât oricând. Agresiunea rusă împotriva Ucrainei a readus războiul în Europa, forţează modificarea brutală a frontierelor şi, în logica de mult apusă a sferelor de influenţă, încearcă redefinirea echilibrelor geopolitice continentale. Invadarea Ucrainei de către Rusia reclamă reacţia noastră imediată şi mobilizarea unor resurse importante pentru ca vecinii noştri să reziste agresiunii şi să obţină nu doar o încetare temporară a ostilităţilor, ci şi o pace justă şi durabilă, în acord cu dreptul internaţional. Agresiunea rusă, cu efectele ei de impredictibilitate şi instabilitate la Marea Neagră, se adaugă însă celorlalte provocări, imediate sau mai îndepărtate, la securitatea ţării noastre: creşterea competiţiei geopolitice globale, revenirea la logica blocurilor economice şi de securitate concurente, protecţionismul comercial şi lupta pentru controlul noilor tehnologii şi al metalelor rare, revoluţia Inteligenţei Artificiale/IA în domeniul civil, dar mai ales în cel militar etc.
În planul vieţii noastre sociale, se constată efectele negative ale agresiunii hibride prin manipularea informaţiei şi utilizarea malignă a reţelelor sociale, cu efecte nemijlocite asupra limitării dezbaterii publice şi îngrădirii opţiunilor electorale ale cetăţenilor. Acest fenomen global şi-a găsit, din nefericire, o expresie românească, obligând instituţii fundamentale la reacţie, dar generând şi scepticismul multor cetăţeni cu privire la capacitatea statului de a anticipa şi a preveni agresiuni de această natură. În fine, persistenţa fenomenului corupţiei, vector şi multiplicator de risc, şubrezeşte statul, slăbeşte impardonabil capacitatea noastră defensivă, în sens larg, şi diluează pactul de încredere dintre instituţii şi cetăţeni. Să o spunem fără ocolişuri: cetăţenii noştri ar putea ezita să apere o Românie coruptă, dar vor fi pe deplin solidari cu o ţară care le apără cu bună-credinţă libertăţile şi interesele.
Toate cele de mai sus şi altele despre care Strategia va vorbi impun o concluzie: maturizarea României s-a produs, fapt care reclamă, în următoarea secvenţă istorică, adecvarea completă a ţării noastre la propria vocaţie istorică şi la exigenţele severe ale timpului. E neplăcut, dar este cazul să admitem: prin hărnicia, sacrificiile şi creativitatea românilor, economia ţării noastre a avansat mai rapid decât instituţiile care compun arhitectura statului. Această asimetrie nu mai poate totuşi continua, fiindcă pretenţia românilor de a fi serviţi prompt şi eficient de statul lor este complet legitimă. Iar cetăţenii noştri semnalează că pacea şi siguranţa reprezintă prima şi cea mai importantă responsabilitate a statului.
Pe un fond de continuitate, această Strategie introduce câteva schimbări de optică şi acţiune, dictate chiar de permanenţa intereselor fundamentale ale României. Orientarea politicii noastre externe, de securitate şi de apărare va rămâne fundamental aceeaşi, chiar dacă va înregistra adaptări impuse de noile circumstanţe şi, mai ales, de pragul de maturitate atins de România. Conceptul de „independenţă solidară“ propus în acest document reprezintă o cheie de lectură a contextului geopolitic şi de acţiune,
care se traduce prin două elemente foarte simple: pe de-o parte, România îşi va urmări responsabil şi matur propriile interese, manifestându-se, pe de altă parte, ca şi până acum, drept un asociat loial al partenerilor şi aliaţilor. Suntem convinşi că doar în acest fel valoarea noastră adăugată în UE şi în NATO îşi va atinge cu adevărat potenţialul. Ne vom manifesta, aşadar, ca un membru activ şi responsabil al UE şi al NATO. Vom rămâne acelaşi promotor decis al Parteneriatului Strategic cu SUA şi al unei relaţii transatlantice din ce în ce mai strânse, mai profunde şi mai diversificate.
Ne vom manifesta, ca până acum, drept susţinătorul cel mai activ al Republicii Moldova, pe temeiul unităţii noastre de limbă, cultură, spiritualitate şi destin istoric. Vom rămâne, de asemenea, un partener serios şi un punct de sprijin solid pentru Ucraina şi bravul popor ucrainean. Ne vom achita de angajamentele faţă de parteneri şi aliaţi, inclusiv în privinţa cheltuielilor dedicate apărării şi securităţii, vom apăra cu egală dârzenie dreptul internaţional şi Carta ONU şi vom rămâne un interlocutor serios, în forurile multilaterale, pentru soluţionarea în comun a problemelor de interes şi cuprindere globală. Toate acestea rămân neschimbate, chiar dacă preocuparea noastră de căpătâi va fi identificarea şi promovarea intereselor noastre naţionale, aşa cum ne-o cer în fond cetăţenii noştri.
Documentul de faţă este primul de o asemenea importanţă în cursul mandatului meu. Îl propun românilor cu onestitate, respect şi încredere, ca un semnal despre responsabilitatea asumată de mine de a apăra drepturile şi libertăţile lor fundamentale, în primul rând dreptul de a fi apăraţi şi de a trăi în siguranţă.
Experienţa ultimelor alegeri, dramatică şi pentru mine, şi pentru români, ne-a schimbat şi ne cheamă la dialog şi reconciliere, în vremuri în care provocările interne şi primejdiile externe fac unitatea naţională mai preţioasă ca oricând. Această Strategie vine însoţită şi de angajamentul meu de a mobiliza toate instrumentele puse la dispoziţie de Constituţia României pentru ca românii să se bucure în continuare de dividendele păcii şi pentru a putea să punem astăzi temeiul unei Românii mai bune, mai prospere şi mai libere chiar de mâine.
Toţi împreună!
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
NICUŞOR-DANIEL DAN
CAP. 1
Principiile Strategiei naţionale de apărare
1.1. Concept
1. „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ identifică cu realism ameninţările, riscurile, vulnerabilităţile actuale sau probabile de securitate, dar şi oportunităţile care ar permite ţării noastre să ofere cetăţenilor ei şi mai multă siguranţă personală, securitate comunitară şi, corelativ, prosperitatea la care aspiră în mod legitim.
2. Conceptul-cheie al „Strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“, independenţa solidară, se naşte deopotrivă din analiza lucidă a actualităţii şi dintr-o viziune pe termen mediu cu privire la ţara noastră. La peste două decenii de la integrarea în NATO şi la 18 ani de când a devenit membră a UE, fructificând beneficiile acestor procese integrative, România se prezintă astăzi ca o ţară mai sigură de sine, de propriile capacităţi şi de propriul potenţial. Dacă vocea României nu este încă la înălţimea dimensiunii reale a ţării noastre, cu precădere la scara regiunii, este şi pentru că evoluţia societăţii şi a economiei româneşti a devansat, adesea substanţial, adaptarea instituţiilor naţionale la noile realităţi.
3. În sensul celor de mai sus, independenţa solidară este rezultatul câtorva procese obiective: creşterea puternică a economiei naţionale, inclusiv a capacităţii ei de a se proiecta investiţional în afara frontierelor; acumularea de către aparatul diplomatic, precum şi de către instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională a unei experienţe semnificative, inclusiv în teatre de conflict; sporirea calitativă a aşteptărilor şi a exigenţelor românilor, care cer din ce în ce mai sonor instituţiilor publice şi macrosistemelor critice performanţe compatibile cu un stat modern şi dezvoltat. Toate aceste linii evolutive indică o nouă realitate: în pofida ezitărilor şi a sincopelor, România se găseşte astăzi în pragul maturităţii naţionale şi statale depline, pregătită potenţial să îşi soluţioneze vulnerabilităţile şi să utilizeze optim oportunităţile naturale şi istorice de care dispune.
4. Acest nou concept strategic nu se naşte şi nici nu operează în vid. Dacă România poate avea astăzi ambiţii mai mari este pentru că a beneficiat - şi continuă să o facă - de avantajele apartenenţei la NATO şi UE. România de astăzi s-a născut şi prin fructificarea avantajelor de neînlocuit ale apartenenţei la două dintre formatele cele mai prestigioase pe plan global. Nu este deloc un paradox că, alături de procesele amintite în paragraful anterior, apartenenţa la NATO şi UE a creat condiţiile pentru trecerea la acest nou concept strategic pentru România: independenţa solidară. Prin manifestarea loială a solidarităţii cu aliaţii şi partenerii săi, România şi-a consolidat statutul şi poziţia în cadrul NATO şi UE. În sens simetric, urmărindu-şi consecvent propriile interese şi contribuind cu expertiza sa unică la politicile aliate şi europene, România a ştiut să dea o valoare deplină solidarităţii sale cu aliaţii şi partenerii. Se poate, prin urmare, afirma că cele două jumătăţi ale conceptului de independenţă solidară se vor consolida reciproc, ilustrând că adevărata independenţă nu se poate priva de loialitate şi că valoarea celei din urmă este fortificată de cea dintâi.
5. În acelaşi timp, această Strategie dă o importanţă covârşitoare Parteneriatului Strategic cu SUA, pilon de neînlocuit al securităţii noastre şi platformă de avansare a prosperităţii României. Prezenţa militară a SUA în ţara noastră, precum şi investiţiile americane, cu precădere în domenii strategice şi de frontieră tehnologică, vor putea să ducă Parteneriatul nostru în etapa maturităţii sale depline, optimizând fundamentele securităţii noastre naţionale.
6. „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ propune un parteneriat cu naţiunea română. Chiar dacă în paginile următoare va fi preponderent vorba despre instituţii şi politici publice, este fundamental faptul că actorul principal şi beneficiarul cel mai important al Strategiei este poporul român. Apărarea ţării şi creşterea relevanţei sale pe scena internaţională pleacă de la premisa unităţii naţionale în jurul intereselor fundamentale ale României, un consens pe care românii l-au demonstrat când obiectivele integrării în NATO şi în UE au fost enunţate. Importanţa naţiunii în definirea acestei Strategii nu va face decât să crească după adoptarea sa de către Parlamentul României, începând cu faza de planificare şi de traducere în politici publice şi decizii. Adiţional, după adoptarea sa şi în vederea punerii sale în practică, „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ va face obiectul unui efort consecvent de consultări şi comunicare publică. Acest document nu este, prin urmare, parte a unei simple interacţiuni între experţi, ci o secvenţă a dialogului Preşedintelui României cu naţiunea pe care o reprezintă.
7. Documentul de faţă operează plecând de la o platformă de evaluare realistă a ameninţării multidimensionale pe care o reprezintă acţiunile ostile ale Federaţiei Ruse, precum şi de la riscurile create de contextul de securitate relevant pentru România. Astfel, nu se poate neglija că, începând cu anexarea Peninsulei Crimeea în 2014, Federaţia Rusă a modificat în propriul avantaj echilibrul strategic la Marea Neagră, prin crearea unor noi capacităţi anti-acces şi interdicţie de zonă (A2AD). Adiţional, după declanşarea războiului de agresiune împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă a generat în arealul pontic o instabilitate de natură să afecteze interesele de securitate şi economice ale României. Încălcările recente ale spaţiului aerian al României confirmă evaluarea anterioară şi adaugă preocupări noi pe agenda cetăţenilor şi instituţiilor noastre. Este esenţial de amintit şi instrumentarul hibrid pe care Federaţia Rusă îl utilizează pentru a-şi atinge obiectivele şi care, subminând solidaritatea naţională şi sabotând pactul social, afectează capacitatea ţării noastre de a-şi apăra interesele.
8. Ameninţarea strategică creată de Federaţia Rusă afectează şi Republica Moldova, statul cu care ne unesc limba, istoria, cultura şi destinul european. Această circumstanţă impune drept unul dintre obiectivele acestei Strategii consolidarea şi diversificarea angajamentului României în raport cu cel mai important dintre vecinii noştri.
9. Inventarul provocărilor prezentat de „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ este deopotrivă bogat şi complex. Astfel, acest document evocă: instabilitatea regiunii noastre extinse, a Mării Negre şi a Balcanilor Occidentali; „multipolarizarea“, în egală măsură economică şi strategică, a scenei globale; reemergenţa competiţiei dintre marile puteri şi blocurile asociate lor; relevanţa protecţionismului comercial, a concurenţei privind atât accesul la tehnologiile de vârf şi resursele critice, cât şi controlul asupra acestora; multiplicarea focarelor de conflict şi potenţialul de alimentare a unor fenomene negative, precum fluxurile migratorii ilegale, criminalitatea organizată şi terorismul. Toate aceste provocări erodează sever normele internaţionale şi funcţionarea organizaţiilor chemate să le apere, oferind astfel mai puţină protecţie statelor mici sau de putere medie.
10. O gamă atât de extinsă de preocupări pune această Strategie în faţa unei opţiuni paradoxale. Astfel, în beneficiul unei evaluări complete a provocărilor de securitate la adresa României, „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ operează cu o definiţie cuprinzătoare a securităţii naţionale, desfăşurată pe mai multe dimensiuni/domenii: politico-administrativ; diplomatic; de apărare, ordine publică, informaţii, contrainformaţii şi securitate; educaţională, culturală, de sănătate, socială şi demografică; economică şi energetică; securitate cibernetică, de mediu şi, în fine, privind protecţia/apărarea civilă. În egală măsură, fără să neglijeze relevanţa tuturor domeniilor evocate mai sus, această Strategie oferă un rol prioritar diplomaţiei, informaţiilor şi contrainformaţiilor, armatei naţionale şi economiei României. Argumentul definitiv în favoarea acestei prioritizări ni-l oferă dinamica războiului din Ucraina şi importanţa precumpănitoare a celor patru domenii prioritare de mai sus.
11. Viziunea cuprinzătoare cu privire la securitatea naţională se întemeiază pe conştientizarea interacţiunii naturale şi crescânde dintre evoluţiile interne şi dinamica internaţională, ceea ce impune deopotrivă participarea responsabilă a cetăţenilor la apărarea intereselor naţionale şi, în egală măsură, întărirea capacităţii anticipative şi de reacţie a instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii. Un domeniu de o importanţă specială este economia naţională, chemată, pe de-o parte, să creeze resurse pentru planurile de înzestrare a armatei ţării şi, pe de altă parte, să contribuie direct la producţia de echipament şi tehnologie militară. Pe lângă industria militară propriu-zisă, domeniul economic contribuie la asigurarea securităţii naţionale prin sectoare strategice sau importante precum: producţia de energie, inclusiv extracţia de hidrocarburi, mineritul, cu precădere de materii prime rare, siderurgia, agricultura sustenabilă, IT&C şi tehnologii de frontieră, în special IA etc. „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ indică fără echivoc faptul că economia este atât fundamentul oricărei aspiraţii naţionale, cât şi factorul decisiv în relaţiile internaţionale, cel puţin pentru viitorul previzibil.
12. „Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ are ambiţia de a semnala o nouă etapă în dezvoltarea istorică a României. După consolidarea rolului de membru al NATO şi al UE şi după aderarea proximă la OCDE, România trebuie să îşi propună extinderea influenţei sale în regiunea de interes imediat şi proiectarea mai fermă a intereselor româneşti pe plan internaţional. Statutul României în ordinea regională şi internaţională trebuie să reflecte dimensiunile sale teritoriale, demografice şi economice, inclusiv sub aspectul resurselor naturale, precum şi poziţia sa geostrategică. În secvenţa istorică următoare, România are vocaţia să îşi asume o poziţie de jucător geopolitic la nivelul capacităţilor reale ale ţării, deopotrivă considerabile şi neglijate. Ţara noastră are argumente să se proiecteze pe termen mediu drept principala putere a Europei de Sud-Est şi a doua mare putere la est de Germania, după Polonia, acţionând ca un furnizor de securitate predictibil şi un pilon de stabilitate pentru Regiunea Mării Negre şi a Balcanilor de Vest. Într-un alt registru, România va acţiona pentru consolidarea pilonului european al NATO.
13. Un asemenea nivel de ambiţie ilustrează un posibil nou proiect naţional şi reclamă participarea solidară a cetăţenilor, alimentată de un pact înnoit de creştere a încrederii între aceştia şi instituţiile statului român. Combaterea onestă şi integrată (în plan strategic, operaţional şi comunicaţional) a corupţiei este o precondiţie a acestui nou contract social şi una dintre temeliile securităţii naţionale.
1.2. Valori şi principii
14. Securitatea naţională a României este fundamentată pe respectarea şi promovarea statului de drept, a democraţiei, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, valori supreme afirmate în Constituţia României.
15. Valorile şi principiile fundamentale ale ţării noastre avute în vedere în cadrul „Strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2025-2030“ au un rol crucial în definirea intereselor şi a obiectivelor naţionale de securitate, deoarece au la bază respectarea Constituţiei României şi a unui sistem de valori identic cu cel împărtăşit de celelalte state membre ale UE şi NATO.
16. Valorile şi principiile definesc cadrul predictibil în care se vor desfăşura eforturile statului român în domeniul securităţii. Aceste valori şi principii corespund identităţii naţionale a poporului român în evoluţia sa istorică, ca urmare a opţiunii democratice, europene şi euroatlantice asumate de cetăţenii României şi de statul român.
17. Strategia are la bază următoarele principii:
- preeminenţa interesului naţional, responsabilitate cetăţenească, politică şi instituţională supremă;
– implicarea cetăţenilor în eforturile de asigurare a securităţii naţionale şi angajamentul coordonat al instituţiilor de stat, ca parte a abordării integrate la nivelul întregului guvern;
– independenţa solidară, care se reflectă în preferinţa pentru acţiunea în cooperare cu aliaţii şi partenerii României, precum şi dezvoltarea capacităţii de a acţiona independent pentru protejarea interesului naţional, înţelegând această capacitate ca pe o componentă fundamentală a rezilienţei colective aliate, manifestând deplină transparenţă faţă de partenerii strategici;
– abordarea proactivă, în sensul urmăririi continue a evoluţiilor şi luării din timp a tuturor măsurilor necesare, cu anticiparea şi, pe cât posibil, prevenirea evoluţiilor defavorabile;
– eficienţa, privită în termeni de acţiune promptă sau preventivă, utilizând capacităţile pregătite din timp;
– pragmatismul, ca modalitate de concentrare asupra îndeplinirii eficiente a obiectivelor, în paralel cu respectarea neabătută a valorilor asumate;
– predictibilitatea, înţeleasă drept continuarea abordărilor strategice de până în prezent şi ajustările necesare determinate de evoluţiile recente ale mediului internaţional de securitate;
– onestitatea, care pune relaţia stat - cetăţean într-un registru de normalitate, printr-o abordare a instituţiilor: bazată pe moralitate, cinste, corectitudine şi integritate; care să conducă la restabilirea şi întărirea încrederii populaţiei în autorităţi.
CAP. 2
Evaluarea contextului global de securitate
2.1. Tendinţe majore şi potenţialul impact asupra securităţii statelor şi siguranţei cetăţeanului, în perspectiva anului 2030
18. Ne aflăm în cel mai dificil context internaţional de securitate de după Al Doilea Război Mondial, caracterizat de schimbarea profundă a echilibrului internaţional, de volatilitate crescândă şi incertitudine, determinate de erodarea accelerată a ordinii bazate pe reguli, reafirmarea politicii de putere a marilor actori globali şi intensificarea competiţiei strategice în multiple domenii: militar, economic, tehnologic şi informaţional.
19. Contextul global de securitate este marcat de o reconfigurare a modului în care unele ţări se raportează la partenerii şi aliaţii lor, prin adaptări rapide, dinamică crescută şi alianţe ad-hoc. Evoluţiile recente de securitate şi proiecţiile pentru următorii cinci ani indică un grad crescut de impredictibilitate a mediului geopolitic. Am intrat într-o perioadă de incertitudine la nivel global, în care ordinea internaţională din trecut este modificată radical de competiţia şi relaţiile în continuă schimbare dintre marile puteri, de acte de agresiune, care se suprapun dezvoltării tendinţelor autoritare şi extremiste în numeroase ţări. Creşterea tensiunii în plan militar, generată de escaladarea atacurilor Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei şi multiplicarea provocărilor sale împotriva statelor occidentale, prezintă un risc imediat pentru România şi Europa, în timp ce interacţiunea dintre SUA, China, Rusia şi UE este determinantă pentru conturarea pe termen lung a unui nou echilibru global. Acest climat geopolitic prezintă riscuri pentru România atât în domeniul securităţii, cât şi în cel economic şi comercial.
20. Promovarea intereselor naţionale ale României prin acţiuni de politică externă trebuie să aibă la bază asocierea conceptelor de securitate-prosperitate-libertate-unitate şi să aplice principiul independenţei solidare cu partenerii şi aliaţii noştri din UE şi din NATO.
21. Instabilitatea geopolitică, în special în regiunea Mării Negre şi a Balcanilor de Vest, în Orientul Mijlociu şi în unele zone din Africa şi Indo-Pacific, este dublată de diminuarea capacităţii organismelor internaţionale de a aplica soluţii durabile de încetare a ostilităţilor. Indecizia sau lipsa unor acţiuni ferme pentru a descuraja acţiuni de agresiune, revizuire prin forţă a frontierelor sau schimbări de regim au afectat formatele multilaterale şi regionale şi au dus la restructurarea şi revalorizarea blocurilor politico-militare. Se remarcă tendinţa statelor guvernate autoritar de a se grupa şi coordona pentru alterarea ordinii internaţionale bazate pe reguli, pentru a contracara statele care împărtăşesc principiile democratice.
22. Ritmul accelerat al evoluţiei tehnologice influenţează toate domeniile de importanţă strategică. Tehnologiile informatice emergente, inteligenţa artificială şi celelalte evoluţii asociate celei de-a IV-a Revoluţii Industriale sunt potenţial benefice pentru calitatea vieţii şi nivelul de trai, dar, în acelaşi timp, amplifică vulnerabilităţile curente şi creează altele noi. Competiţia pentru supremaţie în domenii precum inteligenţa artificială, microprocesoarele de mare capacitate, mega-centrele de date şi procesare, tehnologiile cuantice sau biotehnologia generează schimbări semnificative în plan social, economic şi geopolitic, fiind deosebit de relevante în domeniile securităţii şi apărării, cu efecte disruptive pentru dezvoltarea capabilităţilor militare. În special inteligenţa artificială poate crea dependenţe şi clivaje care vor amplifica dezechilibrele naţionale şi mondiale. Creşte, de asemenea, probabilitatea ca aceste tehnologii să fie utilizate în scopuri agresive de actori statali sau nonstatali, organizaţii criminale şi grupări teroriste. Competiţia marilor puteri se manifestă şi în militarizarea spaţiului, ceea ce impune statelor cu decalaje de evoluţie pe aceste segmente un efort de adaptare la progresele în materie.
23. Digitalizarea tot mai multor domenii şi utilizarea tot mai extinsă a reţelelor sociale influenţează semnificativ parametrii dezvoltării societăţilor, cu efecte pozitive, cum sunt eficientizarea administrativă şi a producţiei, lărgirea bazei de cunoaştere şi informare, a cercetării ştiinţifice şi a inovării. În acelaşi timp, această evoluţie creează condiţii pentru manipulare şi dezinformare agresivă, hiperpolarizare politică şi socială, erodarea percepţiei comune asupra realităţii şi adâncirea vulnerabilităţilor inerente regimurilor democratice. Percepţia şi voinţa umană devin ţinte ale celei mai avansate forme de manipulare, respectiv războiul cognitiv.
24. Protecţionismul economic afectează derularea normală a schimburilor comerciale la nivel internaţional şi perspectivele de creştere economică mondială. La aceasta se adaugă acţiunile de control şi limitare a accesului la resurse critice şi metale rare, care pot adânci decalajul tehnologic între state.
25. Infrastructura critică terestră ori maritimă (de suprafaţă şi submarină), relevantă pentru sistemele naţionale de securitate, energie, comunicaţii şi tehnologia informaţiei, va continua să fie, probabil cu intensitate crescută, ţinta unor atacuri deliberate (convenţionale şi/sau hibride) cu scopul de a perturba sau de a compromite funcţiile şi serviciile esenţiale ale statului.
26. Sunt previzibile radicalizarea şi consolidarea curentelor şi mişcărilor extremiste, radical-populiste, antisistem şi antidemocratice. Stimulate mai ales de situaţii de criză, acestea vor continua să exploateze teme sensibile, generând amplificarea tensiunilor sociale, a discursurilor care instigă la ură, rasism sau xenofobie, ducând la scăderea încrederii în valorile democratice şi instituţiile statului.
27. Persistă şi se vor amplifica riscurile şi ameninţările transnaţionale, îndeosebi cele generate de traficul de droguri şi de persoane, migraţia ilegală, crima organizată transfrontalieră şi terorism, ceea ce va continua să pună presiune asupra frontierelor şi serviciilor publice cu potenţial de a genera reacţii sociale nedorite.
28. Efectele schimbărilor climatice şi posibila reapariţie a unor pandemii influenţează condiţiile de viaţă la nivel global, cu efecte negative în sfera securităţii, a sănătăţii şi a economiei, alimentând conflicte locale sau transfrontaliere şi presiunea migraţionistă.
2.2. Provocări de securitate la nivel global şi regional cu impact asupra securităţii României
29. Poziţia geografică a României ne expune ameninţărilor convenţionale şi hibride generate, în principal, de Federaţia Rusă, dar nu numai. România trebuie să fie pregătită pentru gestionarea pericolelor severe create de războiul de agresiune al Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei.
30. În plan militar, războiul din Ucraina a condus la reconfigurarea sistemelor de apărare în Europa, cu impact major şi pe termen lung pentru securitatea naţională. Acţiunile provocatoare ale Federaţiei Ruse, susţinute de consolidarea forţelor sale armate, demonstrează abordarea ostilă a Moscovei în raport cu NATO, UE şi statele membre.
31. Continuarea operaţiilor militare ale Federaţiei Ruse şi anexarea de noi teritorii în Ucraina multiplică considerabil riscurile şi ameninţările la adresa securităţii României. O eventuală graniţă pe Dunăre cu Federaţia Rusă ar fi o ameninţare directă la adresa securităţii noastre şi ar deschide calea unor evoluţii impredictibile, cu efect potenţial inclusiv asupra independenţei şi a suveranităţii Republicii Moldova. O Ucraină independentă, suverană, un bun vecin integrat în structurile europene, cu instituţii democratice puternice este în interesul securităţii noastre, fapt ce justifică eforturile multiple făcute de România pentru susţinerea Ucrainei în războiul de agresiune declanşat de Federaţia Rusă.
32. În sprijinul posturii sale revizioniste, Federaţia Rusă şi-a consolidat parteneriatele cu regimuri autoritare, ceea ce afectează pe termen lung interesele şi securitatea României, a partenerilor şi aliaţilor noştri. Asistăm la o creştere a disponibilităţii competitorilor care nu împărtăşesc valorile occidentale de a se asocia şi a coopera cu Federaţia Rusă pentru menţinerea capacităţii sale militare şi a potenţialului acesteia de destabilizare a regiunii şi de a contesta ordinea globală bazată pe reguli.
33. Postura militară a Federaţiei Ruse, agresiunea sa împotriva Ucrainei şi, cu precădere după 2014, militarizarea semnificativă a Peninsulei Crimeea pun în pericol securitatea regiunii Mării Negre, periclitând siguranţa navigaţiei, a infrastructurilor critice onshore şi offshore şi a exploatării resurselor energetice prin platforme marine, cu efecte negative asupra stabilităţii unor state din vecinătatea imediată a României, cu precădere a Republicii Moldova.
34. Transformarea regiunii Mării Negre într-o zonă de stabilitate, conectivitate şi prosperitate, în care problematica de securitate este gestionată prin dialog şi cooperare, reprezintă un element semnificativ pentru dezvoltarea posturii strategice a României. În prezent, ţara noastră este un actor regional cu rol relevant în asigurarea securităţii şi a stabilităţii în regiunea Mării Negre şi pe Flancul Estic al NATO, alături de aliaţii şi partenerii săi, inclusiv prin abordarea pe care o are faţă de războiul din Ucraina. Creşterea cooperării cu Turcia şi Bulgaria, ca state aliate, dar şi cu alte state riverane este importantă în acest context, inclusiv pentru asigurarea libertăţii de navigaţie şi a dezvoltării iniţiativelor energetice în bazinul Mării Negre.
35. Situaţia incertă şi volatilă de securitate din regiunea Mării Negre împreună cu ameninţările convenţionale şi hibride menţionate mai sus afectează interesele legitime ale României în zona contiguă şi zona economică exclusivă şi reprezintă o provocare pentru transformarea României, începând cu 2027, în cel mai mare producător de gaze din UE.
36. Starea operaţională a flotei militare a României şi întârzierea unor achiziţii de nave şi echipamente necesare pentru întărirea capacităţii sale funcţionale reprezintă provocări pentru consolidarea capabilităţilor de asigurare a securităţii naţionale. Situaţia şantierelor navale din România impune măsuri de creştere a capacităţii industriale de producţie a acestora pentru a acoperi necesităţile de înzestrare operaţională atât cu nave militare, cât şi cu platforme navale multirol pentru garda de coastă.
37. În plan economic, dezvoltarea României poate fi afectată de tendinţele globale şi regionale tot mai evidente de restricţionare a comerţului liber şi limitare a accesului la resurse, coroborate cu proliferarea acţiunilor de coerciţie economică şi război tarifar, dar şi cu un nivel ridicat al corupţiei şi al criminalităţii economice.
38. Tranziţia energetică globală şi restructurarea economiei mondiale, prin construirea unor noi alianţe internaţionale, introduc noi dependenţe şi vulnerabilităţi legate de accesul la materiile prime critice, asociate cu tehnologiile verzi şi securitatea lanţurilor de aprovizionare, domenii din ce în ce mai vizate de concurenţa geopolitică.
39. Evoluţiile tehnologice necesită o regândire a strategiilor de digitalizare a instituţiilor şi de modernizare a capabilităţilor noastre de apărare, precum şi o abordare unitară la nivelul administraţiei publice, sub umbrela unei strategii de transformare digitală a României. Este previzibilă creşterea atacurilor cibernetice, a manipulării informaţionale pe scară largă şi a interferenţelor maligne. Acestea pot viza funcţionarea democraţiei, prin influenţarea sau limitarea dezbaterii democratice din societate, manipularea proceselor electorale şi creşterea neîncrederii în instituţii, a economiei, prin atacuri cibernetice în sectoare critice sau crearea de diviziuni între categorii socioeconomice. Utilizarea tot mai frecventă şi agresivă a instrumentarului hibrid de către actori revizionişti precum Federaţia Rusă, dar nu numai, urmăreşte să intimideze şi să slăbească coeziunea NATO şi a UE şi să divizeze societăţile democratice, inclusiv cea românească.
40. În plan social, tendinţele demografice, negative în Europa şi ascendente în zone instabile economic şi securitar, coroborate cu sărăcirea continuă a populaţiei din aceste regiuni, pot afecta coeziunea şi rezilienţa României prin presiuni imigraţioniste şi polarizare socială. Instabilitatea regională, subdezvoltarea, lipsa drepturilor, conflictele şi presiunile climatice în diferite state de pe glob favorizează migraţia ilegală. Sunt posibile noi creşteri ale fluxului de migranţi către Europa, având ţara noastră ca rută de tranzit sau destinaţie. În acelaşi timp, migraţia ilegală poate contribui la intensificarea fenomenului terorist.
41. În domeniul mediului înconjurător, toate statele sunt afectate de schimbările climatice şi de riscurile asociate acestora, combinate cu alte elemente de presiune la adresa habitatului uman: ameninţările pandemice; dezechilibrele provocate de asimetria evoluţiilor demografice la nivel global; încetinirea creşterii economice; aprofundarea inegalităţilor; penuria alimentară.
CAP. 3
Ameninţări şi riscuri la adresa statului şi cetăţeanului român. Vulnerabilităţi şi oportunităţi
3.1. Ameninţări^1
^1 Acţiuni, fapte sau stări de fapt, capabilităţi, strategii, intenţii ori planuri, manifestate inclusiv sub forma unor inacţiuni, ce pot afecta valorile, interesele şi obiectivele naţionale de securitate şi/sau sunt de natură să pună în pericol direct sau indirect securitatea naţională, prin afectarea funcţionării normale a instituţiilor statului, a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor, înalţilor reprezentanţi/unor colectivităţi şi a organizării comunităţilor umane.
42. Securitatea României este afectată de o gamă extinsă de ameninţări recurente şi emergente, care se manifestă în planurile politic, militar, economic, social, tehnologic şi informaţional. În ultima perioadă, tipul şi modul de manifestare a ameninţărilor la adresa securităţii României s-au diversificat, acoperind atât spectrul convenţional, cât şi cel hibrid.
43. Acţiunile ostile ale Federaţiei Ruse constituie principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale, Moscova fiind responsabilă de perpetuarea instabilităţii în regiune şi pe întregul continent european, prin războiul de agresiune împotriva Ucrainei, militarizarea Mării Negre şi consolidarea capacităţilor militare ofensive. Este de aşteptat ca Federaţia Rusă să intensifice acţiunile hibride desfăşurate direct şi prin interpuşi împotriva unor state membre NATO, inclusiv împotriva României, la limita aplicării articolului 5 al Tratatului nord-atlantic. De asemenea, utilizând tot mai mult noile tehnologii, ar putea recurge la: activităţi cibernetice ostile, acte de sabotaj, operaţiuni informaţionale şi acţiuni avansate de manipulare - menite să altereze percepţiile asupra realităţii, să discrediteze autorităţile române şi să afecteze procesele de luare a deciziilor de nivel strategic.
44. O eventuală extindere a conflictului militar din Ucraina către zone din proximitatea ţării noastre ar reprezenta o ameninţare majoră la adresa securităţii României.
45. Atacurile cibernetice vor continua să reprezinte ameninţări pregnante pe termen lung, acţionând ca factori multiplicatori împotriva securităţii naţionale. Principala ameninţare la adresa securităţii cibernetice a României este reprezentată de operaţiunile informatice ofensive derulate de entităţi asociate serviciilor secrete ruse.
46. Spionajul reprezintă o ameninţare pe termen lung la adresa ţării noastre, fiind de aşteptat ca servicii de informaţii ostile să îşi diversifice şi să îşi adapteze permanent modul de operare, inclusiv prin valorificarea evoluţiilor tehnologice şi prin utilizarea unor intermediari.
47. Acţiunile din spectrul hibrid generate de actori ostili, manifestate în special prin dezinformare, fake-news, manipularea spaţiului informaţional, influenţe maligne, însă şi prin atacuri cibernetice, angrenarea zonei de intelligence şi alte instrumente ale puterii, rămân ameninţări persistente, cu efecte cumulative pe termen lung. Agresiunile din zona informaţională au ca scop modelarea şi/sau influenţarea percepţiei publice, în vederea subminării coeziunii sociale şi a încrederii în instituţiile democratice, în UE şi în NATO. De asemenea, pot produce polarizare şi falii ideologice.
48. Afectarea infrastructurilor critice, inclusiv a celor destinate sistemului naţional de apărare a platformelor offshore, a coridoarelor de energie din Marea Neagră sau a cablurilor de telecomunicaţii submarine, constituie o ameninţare emergentă la adresa securităţii naţionale şi a celei regionale.
49. Ameninţările la adresa intereselor economice strategice ale României sunt generate de acţiuni/inacţiuni ale unor entităţi care vizează promovarea propriilor obiective economico-financiare în detrimentul celor naţionale. România trebuie să aibă o economie competitivă, pe care să se întemeieze prosperitatea cetăţenilor, care să poată susţine industria naţională de apărare şi care să nu fie limitată de dependenţe critice de state care nu împărtăşesc valorile noastre.
50. Radicalizarea, la nivel european, a discursurilor şi ideologiilor politice, ascensiunea populismului şi a extremismului, polarizarea societăţilor prin provocări majore pentru securitatea europeană şi a României amplifică tensiunile sociale, erodează consensul politic şi cresc riscul de expunere la influenţe externe ostile.
51. Acţiunile teroriste generează ameninţări la adresa securităţii naţionale şi a siguranţei cetăţenilor, cu diversificări şi accentuări în funcţie de dinamica fenomenului terorist în plan global, care pot avea impact şi asupra prezenţei româneşti şi a intereselor ţării noastre din străinătate.
52. Demersurile unor actori (non)statali care afectează şi subminează statul de drept şi ordinea constituţională, precum şi planurile şi acţiunile care au ca scop suprimarea sau ştirbirea suveranităţii, unităţii, independenţei sau indivizibilităţii statului român constituie, de asemenea, ameninţări.
3.2. Riscuri^2 şi vulnerabilităţi^3
^2 Probabilitatea de producere/manifestare a oricărui eveniment, a oricărei situaţii, condiţii cu potenţial de manifestare incert, a cărui/cărei concretizare ar conduce la afectarea în orice mod a funcţionării normale a instituţiilor statului, a organizării şi funcţionării comunităţilor
^3 Deficienţă funcţional-sistemică/structurală care poate fi exploatată sau poate contribui la materializarea unei ameninţări sau unui risc, determinând slăbirea capacităţii statului de a diminua impactul evenimentelor cu potenţial de afectare gravă a funcţionării normale a instituţiilor sale, a vieţii şi integrităţii fizice a cetăţenilor, înalţilor reprezentanţi/unor colectivităţi şi a organizării comunităţilor umane, precum şi a capacităţii de apărare şi promovare a valorilor, intereselor şi obiectivelor naţionale de securitate
53. Tendinţele de populism, curentele antieuropene şi anti-UE, polarizarea politică şi presiunile asupra statului de drept în unele state membre UE pot contribui la fragmentarea proiectului european şi la diminuarea capacităţii Uniunii de a acţiona coerent ca actor strategic. Gestionarea acestor tendinţe maligne nu trebuie să inhibe dezbaterile oneste în rândul societăţii civile şi al clasei politice.
54. Posibilitatea ca instabilitatea din Europa de Est, Balcanii de Vest şi Caucazul de Sud să se accentueze în urma acţiunilor concertate ale unor actori statali şi nonstatali, pe de o parte, prin presiuni externe, război hibrid şi conflicte prelungite, iar, pe de altă parte, prin investiţii în infrastructura strategică:
- perpetuarea agresiunii Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei va creşte insecuritatea în regiune, cu implicaţii majore la adresa securităţii României;
– o eventuală amânare pe termen lung a integrării europene a Republicii Moldova şi a Ucrainei va accentua riscurile de securitate pentru România;
– destabilizarea regională în Balcanii de Vest, alimentată de interferenţe externe, de reacţii naţionaliste şi de lipsa unor progrese substanţiale în procesele de aderare la UE, poate genera frustrări politice şi reacţii naţionalist-izolaţioniste care pot degenera în conflicte interne şi regionale, accentuând riscurile de securitate pentru România;
– instabilitatea din Caucazul de Sud poate afecta proiectele de conectivitate comercială şi energetică de interes pentru România;
– insecuritatea din Orientul Mijlociu şi Africa creează premisele de export al unor riscuri spre Europa şi ţara noastră.
55. Emergenţa unor alianţe antioccidentale poate crea poli de putere adverşi care vizează destabilizarea şi, la limită, reconfigurarea arhitecturii de securitate euroatlantice şi a ordinii internaţionale actuale.
56. Proliferarea sistemelor de armament convenţional şi neconvenţional, a muniţiilor de precizie şi a dronelor de luptă, dezvoltate prin integrarea tehnologiilor cu dublă utilizare, conduc la o nouă cursă a înarmării şi amplifică semnificativ riscurile la adresa capacităţii de apărare a României.
57. Competiţia neloială şi agresivă, subvenţionarea mascată a unor sectoare de către alte state pentru a cuceri pieţe, achiziţiile strategice cu scopul de a crea dependenţe sau de a deţine controlul asupra unor sectoare critice pot crea pe termen mediu dezavantaje majore pentru economia naţională şi pentru capacitatea sa de a contribui la securitatea naţională.
58. Neajunsurile în asigurarea securităţii energetice la nivel regional şi a protecţiei infrastructurilor critice pot fi exploatate de către actori interesaţi ca mijloc de presiune politică şi ca pârghie de control. Infrastructura critică din zona contiguă şi zona economică exclusivă ale României este expusă unor atacuri hibride în condiţiile continuării stării de război provocate de Federaţia Rusă.
59. Migraţia ilegală creează riscuri la adresa securităţii naţionale, pe fondul eficienţei reduse a instrumentelor existente la nivel instituţional. România va rămâne totuşi un spaţiu alternativ de tranzit spre vestul Europei, cu un flux redus comparativ cu celelalte state din regiune. O tendinţă îngrijorătoare este instrumentalizarea migraţiei ilegale şi a nemulţumirilor sociale interne conexe pentru a alimenta discursul extremist.
60. Amplificarea efectelor adverse rezultate din schimbările climatice poate conduce la creşterea frecvenţei şi severităţii dezastrelor naturale, cu impact asupra populaţiei şi infrastructurii. Totodată, temerile legate de afectarea mediului pot fi exploatate de actori externi pentru a bloca anumite politici ale României sau ale aliaţilor săi.
61. Capacitatea redusă a administraţiei publice. Lipsa unui sistem consistent de date care să fundamenteze decizia administrativă, lipsa integrării şi chiar a cooperării între diferite sectoare ale administraţiei publice, un mod de lucru care inhibă responsabilitatea funcţionarilor publici şi lipsa unor viziuni sectoriale fac ca administraţia publică să nu reacţioneze adecvat şi prompt la problemele pe care trebuie să le rezolve. La aceste evoluţii se adaugă povara administrativă, care duce la o eficienţă diminuată a activităţilor specifice.
62. Corupţia vulnerabilizează în mod profund statul de drept şi afectează eficacitatea instituţiilor şi bunăstarea cetăţeanului, sporind inclusiv criminalitatea economică, cu efecte directe asupra economiei naţionale, competiţiei loiale şi libertăţii economice, respectiv asupra atingerii obiectivelor de dezvoltare socioeconomică ale statului român.
63. Evaziunea fiscală de mare amploare privează bugetul de stat de sume substanţiale, induce dezechilibre (macro)economice şi distorsiuni asupra mediului concurenţial şi afectează drepturile de salariat ale cetăţeanului.
64. Activităţile grupărilor de criminalitate organizată creează riscuri la adresa securităţii naţionale, având efecte multiple asupra societăţii, afectând sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, bunăstarea şi siguranţa comunităţilor, echilibrul concurenţial, resursele pentru serviciile publice. Dincolo de infracţionalitatea în sine, criminalitatea organizată poate viza funcţionarea statului democratic, prin infiltrarea structurilor administrative şi corupţie, care asigură grupărilor de criminalitate organizată perpetuarea activităţilor şi a beneficiilor ilegale.
65. Degradarea condiţiilor socioeconomice şi nivelului de trai al mai multor categorii ale populaţiei duce la pauperizare şi accentuarea nemulţumirilor sociale.
66. Insuficienţa resurselor umane şi financiare necesare domeniului protecţiei civile reprezintă principala vulnerabilitate, afectând capacitatea de pregătire şi răspuns la urgenţe, dezastre naturale sau accidente cu victime multiple.
67. Politicile fiscale inadecvate, capacitatea redusă de combatere a evaziunii fiscale şi colectarea deficitară a taxelor şi a impozitelor afectează capacitatea statului de a-şi asigura resursele necesare funcţionării serviciilor publice critice şi realizării investiţiilor în domeniul securităţii naţionale.
68. Valorificarea insuficientă şi/sau nejudicioasă a fondurilor europene, ca urmare a acţiunilor/inacţiunilor la nivelul autorităţilor cu responsabilităţi şi a manifestării de interese private, menţine disparităţile de dezvoltare economică şi socială între România şi alte pieţe/regiuni din UE.
69. Precaritatea educaţiei şi abandonul şcolar, precum şi numărul scăzut de absolvenţi de studii superioare, prin raportare la populaţia generală, au impact negativ asupra dezvoltării ţării şi conduc la riscul de a croniciza lipsa de capital uman specializat.
70. Accentuarea declinului demografic al populaţiei şi lipsa unei perspective de redresare a acestei tendinţe, inclusiv prin creşterea speranţei de viaţă medii, perturbă piaţa muncii, accentuând presiunile asupra bugetului de stat şi a sistemelor sociale.
71. Deficienţele sistemice, accentuate de ingerinţe nelegale în procesul de transformare digitală a sectorului public şi a serviciilor oferite cetăţenilor, generează riscuri la adresa infrastructurilor IT&C utilizate în domenii esenţiale, precum securitate şi apărare, sănătate, fiscal-vamal, educaţie, respectiv muncă şi protecţie socială. Prin utilizarea noilor tehnologii creşte riscul producerii unor incidente cibernetice majore, la nivel naţional sau transfrontalier, în sectoare de importanţă critică (inclusiv lanţurile de aprovizionare).
72. Fragmentarea responsabilităţilor între instituţii în ceea ce priveşte analiza şi contracararea dezinformării şi a ameninţărilor hibride, lipsa unei metodologii de evaluare a impactului campaniilor de dezinformare şi insuficienta implicare a societăţii civile, a mediului academic şi a sectorului privat limitează eficienţa răspunsului naţional.
73. Nivelul scăzut al performanţei sistemului naţional de cercetare, dezvoltare şi inovare este determinat de: accesul redus la resurse financiare; valorificarea sub potenţial a instrumentelor de finanţare externă sau de la bugetul de stat; dificultăţile în atragerea şi menţinerea resursei umane specializate; insuficienta racordare la activitatea de cercetare internaţională; inconsistenţa aplicării reformelor instituţionale; deficienţele în realizarea transferului tehnologic.
74. Disfuncţiile în domenii-cheie, precum sănătatea, educaţia, protecţia socială şi administraţia, pot crea vulnerabilităţi sistemice, amplificate de utilizarea noilor tehnologii de către grupări ostile şi propagarea infracţionalităţii cibernetice.
75. Există riscul perpetuării deficienţelor în sectoare critice, precum gestionarea resurselor (minerale, de apă, forestiere etc.), energetic, transporturi, de telecomunicaţii şi în industria de apărare, inclusiv pe fondul corupţiei.
76. Perturbarea funcţionării statului de drept ca urmare a polarizării şi discursului extremist, antidemocratic şi antieuropean rămâne un pericol pentru România. Este previzibilă menţinerea unui grad crescut de receptivitate la mesaje de dezinformare a unei părţi a populaţiei, însoţite de fenomene de contestare a autorităţii şi a statului de drept.
77. Nivelul scăzut al gândirii critice, al alfabetizării media şi al culturii de securitate, dar şi persistenţa unor lacune ale cadrului legislativ constituie vulnerabilităţi care conduc la o rezilienţă scăzută a societăţii în raport cu extremismul, radicalizarea şi manipularea informaţională.
78. Absenţa entuziasmului civic, pe fondul neîncrederii individului, nu atât în raport cu instituţiile statului, cât faţă de actul de exercitare a autorităţii de către funcţionarii din administraţia publică, constituie o altă vulnerabilitate.
3.3. Oportunităţi
79. Valorificarea eficientă a politicilor, a resurselor, a instrumentelor europene şi ale NATO, precum şi a parteneriatelor strategice, în special a celui cu SUA, şi a politicilor promovate în organizaţiile multinaţionale poate conduce la gestionarea în comun a riscurilor şi a ameninţărilor convenţionale şi hibride la adresa securităţii, precum şi la consolidarea poziţiei geostrategice a României în regiune.
80. Potenţialul instrumentelor UE şi ale NATO, dar şi al parteneriatelor bilaterale poate fi folosit pentru a consolida capacitatea militară naţională, prin creşterea investiţiilor în domeniul apărării, dezvoltarea industriei naţionale de apărare şi extinderea portofoliului de capabilităţi (de exemplu, dezvoltarea, în premieră, de capabilităţi naţionale în domeniul spaţial, cu potenţial de valorificare inclusiv în plan militar). Fructificarea instrumentelor amintite poate revitaliza sectoare critice din industria naţională de apărare şi iniţia un proces de transformare şi retehnologizare a acesteia prin:
- angajarea de personal cu înaltă pregătire profesională, atragerea de know-how şi implementarea de tehnologii performante;
– încheierea de parteneriate cu producători externi de echipamente militare, inclusiv în cadrul unor operaţiuni de cooperare tehnologică/industrială conexe programelor majore de înzestrare militară, şi cooperarea în cadrul programelor de cercetare-dezvoltare şi al proceselor de producţie;
– constituirea pe teritoriul naţional de capacităţi industriale care să producă tehnică militară modernă şi să asigure mentenanţa acesteia;
– încurajarea investiţiilor în tehnologii sau industrii cu valoare adăugată mare şi capacitate de utilizare duală, atât în economia civilă, cât şi în industria de apărare.
81. În contextul cererii globale de produse militare pentru următorii ani, România are mai multe avantaje competitive: tradiţia industriei de apărare, personal calificat, locaţii deja adaptate producţiei militare şi o puternică prezenţă a industriei automotive, feroviare şi a celei de tehnologie. Industria naţională de apărare are potenţialul să devină o sursă de exporturi pentru Europa Centrală şi de Sud-Est şi să asigure aprovizionarea cu echipamente militare, muniţie şi tehnologie dincolo de nevoile României.
82. Creşterea relevanţei rutelor de import-export care traversează teritoriul naţional, ca urmare a reorientării fluxurilor financiare şi comerciale din regiunea Mării Negre, poate conduce la transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa şi Asia, respectiv Orientul Mijlociu. Dezvoltarea relaţiilor României cu state din regiunea Indo-Pacific, dar şi din Orientul Mijlociu şi Africa poate genera oportunităţi - de exemplu, atragerea de investiţii/capital în sectoare relevante (infrastructură de transport/portuară, agricultură, energie) şi plasarea României pe coridoarele emergente de resurse energetice.
83. Contextul oferit de Abordarea Strategică a UE privind Marea Neagră şi demersurile similare derulate la nivelul NATO au potenţialul de a crea şi consolida o infrastructură naţională strategică sustenabilă, care să poată sprijini forţele naţionale şi aliate şi să poată contribui la consolidarea rezilienţei naţionale pe timp de criză. Astfel, pot fi dezvoltate şi operaţionalizate coridoarele de mobilitate, precum şi infrastructura critică cu dublă utilizare, în scopul facilitării mobilităţii militare şi economice.
84. Valorificarea noilor tehnologii, cu precădere a inteligenţei artificiale, poate conduce la accelerarea şi eficientizarea proceselor de digitalizare şi la reducerea decalajelor de dezvoltare faţă de alte state. În acest sens, sunt oportune stabilirea de parteneriate public-privat, atragerea mediului academic, de cercetare şi a unor companii private specializate în domeniu.
85. Accesarea mecanismelor de finanţare internaţionale disponibile şi încheierea unor parteneriate public-privat au potenţialul de a conduce la dezvoltarea capabilităţilor de asigurare a securităţii cibernetice la nivel naţional.
86. Valorificarea potenţialului naţional de resurse energetice şi a intereselor mediilor investiţionale străine pentru piaţa autohtonă poate contribui la consolidarea securităţii energetice a României şi a celei regionale.
87. Dezvoltarea de parteneriate între fermieri, procesatori, comercianţi cu amănuntul, consumatori şi mediul academic contribuie la construirea unui sistem alimentar performant şi durabil.
88. Se impune accesarea fondurilor UE destinate protecţiei mediului, inclusiv pentru investiţii în tehnologii verzi şi energie regenerabilă, cu asigurarea unui echilibru şi în ceea ce priveşte costurile, competitivitatea economică şi sustenabilitatea (inclusiv ecologică).
89. Accesarea şi utilizarea cu prioritate a fondurilor UE în educaţie şi cercetare asigură creşterea accesului la educaţie de calitate, crearea de programe de educaţie media şi digitală, precum şi promovarea unei culturi de securitate şi a gândirii critice necesare combaterii manipulării informaţionale.
90. Este necesară creşterea utilizării avantajelor oferite de fluviul Dunărea şi a Canalului Dunăre - Marea Neagră din punct de vedere logistic, pentru intensificarea schimburilor economice, precum şi din raţiuni de mobilitate militară.
91. Românii din diaspora, care s-au adaptat unor societăţi şi economii mai productive, reprezintă o uriaşă oportunitate pentru România prin competenţele deja dobândite de cei care se întorc, prin posibilitatea de a mijloci schimburi comerciale şi prin investiţii în România.
CAP. 4
Interese şi obiective naţionale de apărare şi securitate
4.1. Interese naţionale de securitate
92. Interesele naţionale de securitate ale României sunt menite să asigure securitatea şi prosperitatea cetăţenilor săi, din ţară şi din diaspora, şi reprezintă fundamentul pentru dezvoltarea obiectivelor naţionale care garantează existenţa şi identitatea statului, stabilitatea şi continuitatea acestuia. Interesele naţionale de securitate ale României sunt următoarele:
- prezervarea independenţei, suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării - condiţie sine qua non pentru perpetuarea şi dezvoltarea componentelor materiale şi spirituale ale culturii şi civilizaţiei româneşti, în acord cu valorile democratice asumate;
– apărarea şi consolidarea democraţiei constituţionale şi a statului de drept;
– protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor;
– consolidarea sentimentului de siguranţă al cetăţenilor şi a încrederii acestora în capacitatea statului de a crea condiţii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi îndeplinirea aspiraţiilor lor în condiţii optime;
– protejarea libertăţii economice şi a economiei naţionale de concurenţa agresivă şi neloială a unor state care nu împărtăşesc aceleaşi valori şi principii cu ţara noastră;
– promovarea identităţii naţionale, inclusiv în rândul românilor din diaspora, concomitent cu prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural naţional;
– consolidarea profilului de ţară al României pe trei dimensiuni: la nivel regional, pe Flancul Estic, cu accent pe regiunea Mării Negre, precum şi în Balcanii de Vest; în cadrul NATO şi UE; în relaţie cu partenerii strategici;
– întărirea posturii de descurajare şi apărare a NATO în regiunea Mării Negre, prin efort naţional şi prin întărirea prezenţei militare aliate pe Flancul Estic, în corelaţie cu evoluţiile mediului de securitate regional;
– asigurarea stabilităţii economico-financiare prin consolidarea securităţii energetice, transformarea digitală şi dezvoltarea infrastructurilor critice, inclusiv a celor destinate sistemului naţional de apărare;
– întărirea sistemului de justiţie şi combaterea sistematică a corupţiei în instituţiile publice şi private; combaterea evaziunii fiscale, a spălării banilor şi îmbunătăţirea gradului de colectare a taxelor;
– consolidarea capacităţii administrative a României şi reducerea decalajelor de dezvoltare între regiuni pentru a asigura modernizarea, transparentizarea şi îmbunătăţirea serviciilor publice având ca beneficiar principal cetăţeanul;
– garantarea dreptului la educaţie, dezvoltarea unei politici educaţionale solide, care să crească performanţa tinerelor generaţii şi să ofere oportunităţi sporite;
– garantarea dreptului la sănătate, întărirea sistemului public sanitar pentru a oferi servicii optime cetăţenilor şi pentru a putea gestiona eventuale dezastre, situaţii de urgenţă, epidemii sau pandemii; combaterea consumului de droguri;
– asigurarea unei dezvoltări durabile şi valorificarea optimă a resurselor naturale, în acord cu necesităţile economice actuale şi pe termen lung, care să conducă la bunăstarea economică şi socială a cetăţenilor României, cu protejarea mediului înconjurător, contracararea efectelor schimbărilor climatice;
– creşterea coeziunii şi rezilienţei societale în raport cu extremismul şi radicalizarea, cu atenţie specială pentru mediul online, cu respectarea libertăţii de opinie şi a pluralismului în societate; cultivarea toleranţei.
4.2. Obiective naţionale de securitate^4
^4 Repere clar definite şi cuantificabile care ghidează acţiunea instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale în implementarea intereselor naţionale de securitate.
93. În condiţiile evoluţiilor de securitate actuale şi ale celor previzionate, România trebuie să fie pregătită să acţioneze pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale de securitate în mod independent, precum şi în oricare dintre următoarele configuraţii: în cadrul NATO, al UE şi al unor parteneriate sau coaliţii ale voluntarilor, ad-hoc sau în cadrul unor organizaţii multilaterale.
94. Apărare, ordine publică şi securitate naţională
- consolidarea capacităţii de apărare pentru îndeplinirea îndatoririlor constituţionale şi a angajamentelor asumate în cadrul NATO şi UE, precum şi pentru protejarea valorilor şi intereselor naţionale, în cadrul apărării naţionale consolidate, inclusiv prin dezvoltarea industriei naţionale de apărare;
– dezvoltarea capabilităţilor de descurajare şi apărare, preponderent prin modernizarea instituţiilor relevante pentru securitatea naţională, derularea optimă a programelor de înzestrare a Armatei României, pregătirea personalului militar şi dezvoltarea industriei naţionale de apărare, aflate în proprietate publică şi privată;
– asigurarea transparenţei în cheltuielile pentru apărare, printr-un proces bazat pe mecanisme robuste de transparenţă şi responsabilitate;
– pregătirea economiei, teritoriului şi populaţiei pentru apărare, inclusiv prin dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare şi prin sporirea mobilităţii militare;
– consolidarea capacităţii de acţiune din domeniul ordinii publice şi siguranţei cetăţeanului, dezvoltarea măsurilor de răspuns la crize şi situaţii de urgenţă/protecţie civilă/apărare civilă, precum şi asigurarea unui management operaţional performant, bazat pe interoperabilitate, versatilitate şi complementaritate;
– dezvoltarea expertizei şi competenţei României în gestionarea situaţiilor de criză şi protecţia civilă;
– creşterea nivelului de securitate cibernetică la nivel naţional, consolidarea capacităţii de detectare şi investigare a atacurilor cibernetice şi fortificarea posturii proactive;
– crearea de noi tehnologii şi accelerarea cercetării ştiinţifice şi inovării, în special în domenii de importanţă strategică, dezvoltarea şi gestionarea inteligenţei artificiale, inclusiv prin valorificarea programelor UE, precum şi asigurarea securităţii cercetării ştiinţifice, ca măsură de protecţie a ecosistemului de cunoaştere;
– creşterea transparenţei şi responsabilităţii utilizării tehnologiilor digitale în sectorul public, prin adoptarea de standarde de guvernanţă a datelor, extinderea registrelor de date deschise şi introducerea unor cerinţe de transparenţă şi auditare pentru algoritmii utilizaţi în procesele decizionale care afectează drepturile şi libertăţile cetăţenilor;
– dezvoltarea capabilităţilor de combatere a ameninţărilor asimetrice, cu accent pe ameninţările hibride şi terorism;
– protecţia informaţiilor clasificate în toate domeniile de activitate;
– prevenirea şi contracararea activităţilor derulate de grupuri de interese ostile, grupări de criminalitate organizată sau entităţi străine inamice, având ca scop obţinerea de beneficii ilegale, alterarea procesului decizional statal sau afectarea unor domenii relevante pentru securitatea naţională, inclusiv în mediul online;
– prevenirea şi combaterea infracţionalităţii de orice fel.
95. Mediul cetăţenesc şi coeziunea societală
- protejarea valorilor democraţiei liberale şi a statului de drept, anticiparea şi combaterea agresiunilor informaţionale, în condiţiile prezervării libertăţii de expresie;
– consolidarea valorilor identitare naţionale, inclusiv prin păstrarea, protejarea, restaurarea, valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural şi istoric al României;
– combaterea practicilor discriminatorii de orice natură;
– anticiparea şi contracararea manifestărilor radicale, extremiste sau teroriste, inclusiv în mediul online, şi creşterea rezilienţei societale în raport cu extremismul şi radicalizarea;
– dezvoltarea culturală şi spirituală a cetăţenilor României în condiţii de egalitate de şanse şi în afara oricăror discriminări.
96. Administraţie
- adaptarea instituţiilor statului la noile realităţi de securitate, prin reforme instituţionale şi modernizarea legislaţiei relevante, precum şi prin integrarea tehnologiilor emergente şi disruptive, dezvoltarea de capacităţi digitale avansate şi crearea unor mecanisme flexibile care să permită reacţii rapide şi eficiente la ameninţările în continuă schimbare;
– creşterea eficienţei sistemelor naţionale de prevenire şi gestionare a situaţiilor de criză, interne şi externe, militare sau de natură civilă, a mecanismelor de cooperare interinstituţională şi a capabilităţilor de combatere a ameninţărilor de orice tip, inclusiv hibride, pentru asigurarea rezilienţei naţionale şi societale, precum şi pentru funcţionarea continuă a instituţiilor şi a serviciilor esenţiale;
– întărirea capacităţii administrative şi de asigurare a serviciilor publice esenţiale;
– dezvoltarea durabilă şi adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme publice (sănătate, educaţie, protecţie şi asistenţă socială etc.).
97. Lupta împotriva corupţiei. Limitarea drastică a fenomenului corupţiei prin coordonarea eforturilor instituţiilor, inclusiv a serviciilor de informaţii, strict în limitele competenţelor legale, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii, în special a instrumentelor oferite de inteligenţa artificială.
98. Economie
- dezvoltarea economică, prin asigurarea unui climat de afaceri stabil şi atractiv, în special pentru sectoarele cu valoare adăugată mare şi cu rezilienţă crescută; extinderea regională şi internaţională a companiilor cu capital autohton;
– dezvoltarea infrastructurii rutiere, aeriene, navale şi de căi ferate, a celei de telecomunicaţii în bandă largă şi de mare viteză şi a infrastructurii necesare pentru utilizarea la scară largă a IA;
– dezvoltarea industriei de procesare alimentară centrată pe trasabilitate, siguranţă alimentară şi impact ecologic optim;
– prevenirea şi contracararea efectelor negative ale schimbărilor climatice şi implementarea politicilor UE de protecţie a mediului, cu menţinerea competitivităţii economice;
– dezvoltarea unei viziuni privind securitatea economică a României şi pilonii pe care se poate fundamenta acest concept având în vedere provocările date de evoluţiile tehnologice şi geopolitice recente.
99. Sănătate
- construirea de noi spitale şi modernizarea celor existente;
– digitalizarea sistemului naţional de sănătate, pas important în crearea unui sistem de sănătate publică centrat pe pacient;
– asigurarea stocurilor medicale pentru situaţii de criză.
100. Obiective generale în plan extern
- consolidarea parteneriatelor strategice şi a relaţiei transatlantice: în special parteneriatul strategic cu SUA, dinamizarea cooperării cu alţi aliaţi şi state partenere, inclusiv în domeniul înzestrării armatei, producţiei locale de armament şi al contracarării ameninţărilor hibride;
– utilizarea optimă a instrumentelor UE şi ale NATO pentru dezvoltarea capacităţilor naţionale de apărare, dând prioritate industriei de apărare şi mobilităţii militare, ţinând cont de noul cadru oferit de Carta albă a apărării şi de Planul Readiness 2030 ale UE, inclusiv instrumentul Acţiunea pentru securitatea Europei - SAFE;
– susţinerea coeziunii şi integrării la nivelul Uniunii Europene, pentru consolidarea rolului şi a influenţei sale pe plan global;
– consolidarea NATO, a relaţiilor transatlantice şi aprofundarea Parteneriatului Strategic cu SUA pe toate dimensiunile acestuia;
– susţinerea stabilităţii şi a dezvoltării economice a Republicii Moldova printr-un proces din ce în ce mai ambiţios de integrare a politicilor publice sectoriale, în vederea consolidării securităţii acestui stat aflat la frontiera UE şi NATO;
– sprijinirea Ucrainei în eforturile de soluţionare a conflictului cu Federaţia Rusă, susţinerea demersurilor de implementare a unei păci juste şi durabile şi participarea la oferirea garanţiilor de securitate şi la reconstrucţia statului ucrainean;
– susţinerea demersurilor de asigurare a securităţii şi stabilităţii în Balcanii de Vest, ţinând cont de interesele noastre de securitate şi economice;
– dezvoltarea relaţiilor şi parteneriatelor cu alte state cu care împărtăşim viziuni şi valori comune, inclusiv ca parte a interesului naţional de asigurare a securităţii şi dezvoltării ţării;
– afirmarea României în plan internaţional ca partener solid în domeniul protecţiei civile în plan internaţional, inclusiv prin dezvoltarea capabilităţilor necesare deţinerii, pe teritoriul naţional, a stocurilor strategice dezvoltate la nivelul UE;
– promovarea intereselor economice şi de securitate în regiuni de relevanţă strategică pentru ţara noastră;
– transformarea României într-un centru de conectivitate între Europa şi Asia, respectiv Orientul Mijlociu şi Africa.
101. Regiunea Mării Negre
- asigurarea stabilităţii regiunii Mării Negre, în condiţiile în care afectarea libertăţii de navigaţie în Marea Neagră pune în pericol stabilitatea şi prosperitatea regiunii, proiectele de conectivitate şi pe cele energetice;
– promovarea României ca pol de stabilitate regional, cu rol decisiv în asigurarea şi menţinerea securităţii şi stabilităţii la Marea Neagră şi pe întregul Flanc Estic al Alianţei;
– menţinerea atenţiei sporite a NATO şi a UE asupra zonei Mării Negre, ca regiune relevantă pentru securitatea euroatlantică;
– întărirea rolului României în arhitectura de securitate maritimă a NATO şi a Uniunii Europene, prin participarea activă la iniţiative şi misiuni de securitate şi prin promovarea stabilităţii regionale la Marea Neagră;
– consolidarea securităţii în Zona Contiguă şi Zona Economică Exclusivă;
– realizarea, sub egida independenţei solidare, de noi iniţiative de cooperare la Marea Neagră, îndeosebi cu Turcia şi Bulgaria, valorificând capacităţile naţionale pentru a consolida postura aliată în asigurarea libertăţii de navigaţie şi a infrastructurii critice submarine;
– promovarea şi participarea la eforturile comune şi iniţiativele UE şi ale partenerilor strategici de stabilizare a situaţiei din Orientul Mijlociu şi Africa (de exemplu, reconstrucţie economică, consolidare instituţională, asistenţă umanitară).
102. Alte regiuni, organizaţii internaţionale şi formate multilaterale
- aderarea României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;
– consolidarea poziţiei României în cadrul formatelor de cooperare regională la care este parte (Iniţiativa celor 3 Mări, Formatul Bucureşti 9) şi valorificarea oportunităţilor oferite de acestea;
– participarea activă la asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiunea Balcanilor de Vest şi sprijinirea în continuare a acestor state în demersurile lor de integrare în spaţiul european şi euroatlantic;
– în completarea abordărilor regionale tradiţionale, întărirea parteneriatelor cu statele din axa nordică a NATO;
– promovarea relaţiilor cu ţările din Asia Centrală şi Caucaz pe toate palierele relevante şi de interes comun, inclusiv sporirea interconectivităţii, dezvoltarea rutelor comerciale şi a lanţurilor de aprovizionare şi consolidarea securităţii energetice.
CAP. 5
Direcţii de acţiune pentru asigurarea securităţii naţionale şi apărării României
5.1. Domenii şi direcţii de acţiune
103. Apărare, ordine publică şi securitate naţională
- actualizarea legislaţiei privind securitatea naţională, strategiilor şi doctrinelor, precum şi transformarea şi modernizarea forţelor, în scopul integrării şi coordonării efectelor tuturor instrumentelor de putere ale statului pentru îmbunătăţirea securităţii şi apărării naţionale consolidate;
– creşterea graduală a cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB, din care 3,5% din PIB pentru cheltuieli de bază în apărare şi 1,5% pentru cheltuieli conexe şi investiţii cu impact mai larg în domeniul apărării, până în anul 2035;
– consolidarea capacităţii operaţionale a structurii de forţe a Armatei României prin creşterea etapizată a numărului de personal, respectiv instruirea, dotarea şi finanţarea acesteia, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul NATO;
– dezvoltarea şi consolidarea sistemului actual de mobilizare, în conformitate cu dezvoltările similare existente în alte state aliate, pentru asigurarea sprijinului forţelor operaţionale şi participarea la gestionarea situaţiilor de urgenţă;
– creşterea atractivităţii profesiei de militar şi a retenţiei personalului din toate structurile sistemului naţional de securitate;
– promovarea serviciului militar voluntar şi dezvoltarea forţelor din rezerva strategică; asigurarea pregătirii populaţiei, a economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare; crearea şi păstrarea rezervelor de stat şi de mobilizare;
– menţinerea şi consolidarea prezenţei trupelor aliate NATO şi partenere pe teritoriul României, pentru a contribui la întărirea posturii de descurajare şi apărare;
– susţinerea angajamentului transatlantic privind postura de descurajare şi apărare pe Flancul Estic, pentru a consolida predictibilitatea şi coerenţa apărării comune;
– utilizarea lecţiilor învăţate în războiul din Ucraina (utilizarea pe scară largă a dronelor şi sistemelor antidronă, a capabilităţilor de război electronic/hibrid) pentru eficientizarea înzestrării forţelor armate ale României şi adaptarea producţiei industriale la noile provocări şi evoluţii tehnologice din domeniul militar;
– utilizarea instrumentelor dezvoltate la nivelul UE pentru investiţii în capacităţile industriale de apărare, în special prin intermediul achiziţiilor publice comune, cum este programul SAFE;
– dezvoltarea de capabilităţi naţionale în domeniul spaţial, prin investiţii în echipamente, tehnologii satelitare şi infrastructură terestră, dublate de crearea cadrului naţional necesar operaţionalizării şi exploatării adecvate a acestora;
– asigurarea securităţii zonei contigue şi zonei economice exclusive pentru exercitarea drepturilor suverane de explorare şi exploatare, protecţie, conservare şi gestionare a tuturor resurselor naturale biologice şi/sau nebiologice şi a altor resurse existente în acestea;
– dezvoltarea capabilităţilor naţionale de apărare şi rezilienţă, creşterea interoperabilităţii cu aliaţii şi partenerii noştri şi cooperare regională în cadrul formatelor deja instituite sau a altora noi, concomitent cu elaborarea şi implementarea Strategiei României la Marea Neagră;
– participarea susţinută la procesele decizionale ale NATO şi la consolidarea posturii de descurajare şi apărare, cu accent pe Flancul Estic, precum şi menţinerea contribuţiilor la structurile de comandă şi de forţe ale NATO;
– susţinerea la nivel UE a iniţiativelor specifice Politicii de Securitate şi Apărare Comună, cu relevanţă pentru asigurarea securităţii europene, inclusiv a regiunii Mării Negre. Participarea activă la implementarea Abordării Strategice a UE privind Marea Neagră şi susţinerea demersurilor de creare şi operaţionalizare pe teritoriul României a Centrului de securitate maritimă la Marea Neagră;
– participarea la iniţiativele şi programele NATO şi UE de dezvoltare şi utilizare în comun a capabilităţilor. Susţinerea cooperării NATO-UE, cu asigurarea complementarităţii şi sinergiei dintre cele două organizaţii;
– dezvoltarea cooperării militare cu statele riverane, aliate şi partenere pentru promovarea stabilităţii şi securităţii în regiunea Mării Negre. Facilitarea creşterii prezenţei militare aliate în ţara noastră prin dezvoltarea infrastructurii strategice, în conformitate cu deciziile adoptate la nivel NATO;
– implementarea unei abordări integrate şi anticipative, adaptate realităţilor operaţionale şi sociale actuale pentru asigurarea/menţinerea ordinii publice şi a siguranţei cetăţenilor, cu protejarea drepturilor şi libertăţilor democratice;
– continuarea consolidării securităţii frontierelor externe în acord cu angajamentele europene, prin dezvoltarea capacităţilor naţionale şi utilizarea tehnologiilor avansate, pentru prevenirea şi contracararea manifestărilor de risc în privinţa circulaţiei persoanelor şi bunurilor;
– consolidarea securităţii frontierelor externe printr-o abordare integrată, care să îmbine cooperarea internaţională, dezvoltarea capacităţilor naţionale şi utilizarea tehnologiilor avansate, în scopul prevenirii şi combaterii migraţiei ilegale şi a criminalităţii organizate transfrontaliere;
– dezvoltarea capabilităţilor naţionale de răspuns la atacuri cibernetice, inclusiv prin integrarea noilor tehnologii, în special a inteligenţei artificiale; creşterea cooperării dintre instituţiile din domeniul public, privat, mediul academic şi de cercetare;
– dezvoltarea capabilităţilor de descurajare a activităţilor cibernetice ostile care periclitează securitatea infrastructurilor informatice şi de comunicaţii de interes naţional şi tehnologia informaţiei cu valenţe critice pentru securitatea naţională;
– prevenirea şi contracararea ameninţărilor hibride, în special a acţiunilor vizând manipularea spaţiului informaţional desfăşurate împotriva intereselor de securitate ale statului român, fără a aduce însă atingere valorilor constituţionale, prin consolidarea comunicării strategice şi a capabilităţilor naţionale de identificare şi contracarare;
– prevenirea şi contracararea riscurilor şi ameninţărilor derivate din activitatea entităţilor informative ostile orientate împotriva intereselor de securitate ale statului român;
– prevenirea şi contracararea activităţilor teroriste şi dezvoltarea unor mecanisme de răspuns în raport cu problematica radicalizării;
– consolidarea capabilităţilor necesare identificării, prevenirii şi combaterii fenomenului corupţiei;
– consolidarea cadrului interinstituţional pentru combaterea riscurilor determinate de coagularea unor grupuri de interese ilegitime şi activitatea unor grupări de criminalitate organizată care vizează deturnarea sau afectarea actului de decizie în domenii relevante, fără a aduce atingere dreptului fundamental la liberă asociere;
– asigurarea protecţiei contrainformative a personalului, obiectivelor şi activităţilor din sectorul securităţii şi apărării naţionale, precum şi a informaţiilor clasificate;
– întărirea mecanismelor de control civil eficient al serviciilor de informaţii.
104. Protecţie civilă/Apărare civilă
- continuarea dezvoltării sistemului naţional de management al situaţiilor de urgenţă prin consolidarea capacităţii instituţionale de prevenire şi asigurare a unui răspuns integrat, concomitent cu creşterea nivelului de pregătire a populaţiei pentru a acţiona la situaţii de urgenţă/protecţie civilă;
– dezvoltarea rezilienţei statului şi a comunităţilor la situaţii de protecţie civilă/apărare civilă prin implementarea de acţiuni multisectoriale preventive la nivelul întregii societăţi, inclusiv prin consolidarea sistemului naţional de adăpostire, în concordanţă cu cerinţele NATO şi reglementările UE în domeniu;
– dezvoltarea de stocuri strategice cu materiale şi echipamente necesare în situaţii de urgenţă şi protecţie civilă/apărare civilă;
– modernizarea şi adaptarea mecanismelor şi resurselor structurilor de ordine publică şi situaţii de urgenţă, în vederea protecţiei populaţiei faţă de noile tipuri de riscuri, prin dezvoltarea de sisteme integrate de prevenire, monitorizare, intervenţie şi cooperare interinstituţională, inclusiv prin valorificarea fondurilor europene şi a altor instrumente de finanţare nerambursabilă, în vederea protejării cetăţenilor şi menţinerii stabilităţii naţionale;
– dezvoltarea şi protejarea infrastructurii critice, inclusiv a celei destinate sistemului naţional de apărare, a celei cu dublă utilizare, a coridoarelor de mobilitate terestre, aeriene, navale, precum şi a celei cibernetice şi informaţionale;
– implicarea activă în mecanisme internaţionale de asistenţă reciprocă în caz de dezastre naturale sau antropice şi promovarea rolului României ca partener de sprijin la nivel internaţional.
105. Mediul cetăţenesc, coeziunea socială, administraţie
- apărarea ordinii şi valorilor constituţionale, a valorilor şi principiilor democratice, precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor;
– creşterea siguranţei cetăţenilor prin protejarea vieţii, integrităţii corporale şi a dreptului la libertate şi proprietate privată;
– identificarea şi înlăturarea disfuncţiilor de natură să afecteze securitatea marilor sisteme publice şi consolidarea capacităţii funcţionale a acestora;
– încurajarea coeziunii şi reducerea clivajelor sociale pentru prevenirea exploatării lor de către actori externi, prin campanii de manipulare informaţională;
– activarea naturii participative a cetăţeanului în spaţiul civic, inclusiv prin dezvoltarea unui cadru care să asigure participarea responsabilă în mediul online, de o manieră care să depăşească simpla utilizare a instrumentelor şi cunoştinţelor media;
– consolidarea statului de drept, eficientizarea guvernanţei şi implementarea principiului bunei guvernări pentru creşterea predictibilităţii actului guvernamental şi a încrederii cetăţenilor în instituţiile statului;
– reforma sistemului politico-administrativ şi a sectorului public printr-un proces de decizie bazat pe date, stimularea colaborării dintre diferitele componente ale sistemului public, stimularea iniţiativei funcţionarilor publici, digitalizare, creşterea capacităţii de reacţie guvernamentală faţă de disfuncţionalităţile din mediul economico-social.
106. Limitarea drastică a corupţiei prin:
- abordare integrată a fenomenului prin eforturi conjugate ale tuturor instituţiilor responsabile şi prin utilizarea eficientă a datelor disponibile;
– întărirea capacităţii de detectare şi investigare a faptelor de mare corupţie, inclusiv prin prioritizarea domeniilor cu grad ridicat de risc şi impact social major;
– implicarea serviciilor de informaţii în colectarea datelor, urmată de comunicarea cu celeritate a acestora către organele de urmărire penală, fără interferenţe în cercetarea penală şi în procesul de justiţie;
– corectarea mecanismelor legislative şi administrative care întârzie realizarea actului de justiţie în ceea ce priveşte corupţia, cu respectarea separaţiei puterilor în stat şi a normelor constituţionale;
– asigurarea transparenţei în achiziţiile publice, inclusiv din domeniul apărării naţionale.
107. Economie
- stimularea creşterii economice prin: creşterea gradului de libertate economică; promovarea creativităţii antreprenoriale; diminuarea birocraţiei şi a fiscalităţii excesive; digitalizarea accelerată şi utilizarea IA;
– elaborarea şi implementarea unei strategii de rezilienţă economică şi securitate a lanţurilor critice de aprovizionare;
– creşterea competitivităţii economiei naţionale şi reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre regiunile ţării;
– valorificarea fondurilor de la bugetul de stat şi a celor comunitare în perspectiva modernizării infrastructurilor din toate domeniile vieţii socioeconomice şi asigurării serviciilor publice esenţiale, în conformitate cu directivele europene;
– asigurarea stabilităţii şi predictibilităţii bugetare, consolidarea capacităţii administrative şi cooperarea eficientă public-privat, în special pentru proiecte de importanţă naţională;
– reducerea datoriei publice la un nivel sustenabil, în concordanţă cu prevederile europene;
– asigurarea stabilităţii monetare şi continuarea procesului de adoptare a monedei euro;
– revigorarea industriei naţionale de apărare, prioritizând următoarele direcţii: conducere profesionistă pe model corporatist a companiilor din ecosistemul naţional de apărare; posibilitatea listării parţiale la bursă; stimularea producţiei interne; inovaţia tehnologică; transferul tehnologic şi de know-how; dezvoltarea capacităţilor cu dublă utilizare; formarea şi motivarea personalului. În paralel cu revigorarea industriei cu capital majoritar de stat sunt esenţiale stimularea şi dezvoltarea unui ecosistem de companii private româneşti şi străine specializate în apărare şi tehnologii cu utilizare duală. Creşterea cooperării între autorităţile militare şi civile, precum şi între autorităţi şi operatorii economici privaţi, inclusiv prin crearea unui catalog al capacităţilor de producţie;
– consolidarea şi eficientizarea procesului de examinare a investiţiilor străine directe ca mijloc de protejare a economiei româneşti faţă de interese ostile şi de eliminare a unor potenţiale surse de criminalitate economică (care se pot materializa dacă entităţi cu profil problematic îşi vor dezvolta prezenţa în România). Una dintre mizele centrale este tocmai avantajarea investitorilor credibili, care vor beneficia astfel de pe urma unei competiţii loiale;
– promovarea companiilor româneşti în străinătate şi atragerea investiţiilor străine în România, cu asigurarea viabilităţii pe termen lung a acestor investiţii şi stimularea reinvestirii profiturilor în economia naţională, inclusiv pentru evitarea transferurilor artificiale ale profiturilor în exterior;
– promovarea exporturilor româneşti şi reducerea deficitului comercial cu partenerii străini;
– diversificarea şi securizarea lanţurilor critice de aprovizionare;
– consolidarea ecosistemului de antreprenoriat autohton în tehnologie şi inovare, cartografierea resurselor de capital uman din diaspora implicate în tehnologiile de vârf, industria de apărare şi inteligenţa artificială;
– utilizarea eficientă a politicilor şi a instrumentelor europene pentru proiecte de dezvoltare economică, cu impact asupra comunităţilor şi în interesul cetăţenilor;
– intensificarea eforturilor în vederea aderării la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;
– asigurarea securităţii energetice şi a unor preţuri accesibile pentru cetăţean şi competitive din punct de vedere economic, inclusiv prin creşterea investiţiilor în proiectele de exploatare a gazelor naturale din Marea Neagră, a proiectelor de producţie a energiei regenerabile şi a energiei nucleare; asigurarea unor capacităţi extinse de stocare a energiei;
– concretizarea proiectelor energetice de anvergură naţională, inclusiv a celor dezvoltate cu parteneri strategici externi;
– promovarea proiectelor majore de interconectare energetică regională, menite a diversifica sursele şi rutele energetice pentru consolidarea securităţii energetice;
– modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei electrice;
– combaterea marii evaziuni fiscale şi prevenirea alterării proceselor decizionale în domenii relevante pentru securitatea naţională;
– creşterea rezilienţei rezervelor de stat şi a capacităţii de mobilizare pentru a putea face faţă provocărilor oricărui tip de criză;
– consolidarea pieţei de capital şi a altor tipuri de instrumente financiare private, pentru a degreva presiunea asupra bugetului de stat şi a stimula investiţiile în România;
– promovarea şi dezvoltarea proiectelor majore din domeniul transporturilor, în mod special a celor care vizează mobilitatea militară;
– valorificarea potenţialului agricol şi crearea de ecosisteme agroalimentare economice comparabile cu cele din Uniunea Europeană;
– creşterea eficienţei energetice şi a investiţiilor în surse regenerabile de producere a energiei; combaterea schimbărilor climatice, cu menţinerea competitivităţii economice;
– prevenirea şi contracararea riscurilor de mediu, de natură să atragă riscuri semnificative pentru populaţie ori sancţiuni financiare asupra statului român;
– dezvoltarea capacităţilor structurilor de ordine publică, siguranţă şi situaţii de urgenţă pentru prevenirea şi gestionarea riscurilor asupra mediului, prin sisteme integrate de monitorizare, intervenţie şi cooperare, cu sprijinul fondurilor europene şi al altor instrumente de finanţare nerambursabilă;
– implementarea modelului de creştere economică şi competitivitate - Busola pentru Competitivitate, promovat la nivelul UE.
108. Educaţie, cultură, sănătate, social şi demografie
- optimizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională, în vederea creşterii rezilienţei şi securităţii sociale, considerând următoarele aspecte ca fiind prioritare:
– prevenirea şi diminuarea abandonului şcolar şi a analfabetismului funcţional;
– creşterea calităţii ofertei educaţionale, în spiritul diminuării inechităţilor regionale şi creşterii ataşamentului tinerilor faţă de valorile democratice, statul de drept şi protejarea drepturilor omului;
– asigurarea cadrului partenerial educaţie-piaţa muncii (şi prin extinderea sistemului de educaţie duală) în vederea creşterii calităţii resursei umane, inclusiv pentru dezvoltarea specializărilor critice în domeniile militar, energie, sănătate, industrie şi altele;
– reafirmarea rolului familiei în educaţia copiilor de vârstă preşcolară şi extinderea infrastructurii şcolare dedicate educaţiei timpurii;
– implementarea unor măsuri de creştere a siguranţei în şcoli şi combaterea violenţei şcolare;
– dezvoltarea şi susţinerea, inclusiv prin asigurarea unor linii de finanţare adecvate, a cercetării ştiinţifice şi inovării, în special a instituţiilor cele mai importante de cercetare;
– promovarea unei culturi a rezilienţei societale în vederea descurajării şi combaterii dezinformării şi a campaniilor de influenţă ostilă prin: consolidarea educaţiei vizând gândirea critică; dezvoltarea competenţelor de alfabetizare media şi digitală; asigurarea unei comunicări publice transparente, coerente şi bazate pe date verificate; respectarea valorilor patriotice, a respectului faţă de drepturile omului, libertăţilor fundamentale şi promovarea iniţiativei cetăţeneşti;
– crearea unui sistem de sănătate centrat pe pacient; creşterea speranţei de viaţă şi a calităţii vieţii, dezvoltarea de programe consistente de prevenţie şi educaţie pentru sănătate;
– asigurarea accesului echitabil la servicii de sănătate de calitate, indiferent de mediul de rezidenţă, statutul socioeconomic sau alte criterii, prin dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii sanitare în zonele defavorizate sau insuficient acoperite;
– îmbunătăţirea accesului la educaţie şi cultură pentru toate categoriile sociale, inclusiv cele defavorizate, prin politici publice active, infrastructură modernizată şi servicii culturale de calitate;
– păstrarea, protejarea, restaurarea, digitalizarea şi promovarea patrimoniului cultural material şi imaterial, ca sursă de identitate, mândrie naţională, memorie colectivă şi resursă pentru dezvoltare durabilă;
– promovarea în educaţie a spiritului cunoaşterii, protejării patrimoniului cultural şi a identităţii naţionale, care întăresc ataşamentul faţă de ţară şi cultura naţională;
– promovarea unei culturi a rezilienţei societale, care nu este posibilă fără implicarea societăţii civile şi a autorităţilor locale;
– susţinerea păstrării şi afirmării identităţii culturale, lingvistice şi spirituale a românilor din diaspora şi din comunităţile istorice de români aflate pe teritoriul altor state şi încurajarea implicării comunităţilor de români de peste hotare în promovarea intereselor ţării;
– consolidarea relaţiilor funcţionale dintre instituţiile publice din România şi comunităţile româneşti din diaspora în scopul protejării drepturilor şi menţinerii identităţii acestora, precum şi pentru dezvoltarea legăturii acestora cu România;
– eliminarea inechităţilor sociale şi consolidarea coeziunii sociale;
– reducerea declinului demografic prin măsuri sociale şi economice în sprijinul familiilor;
– consolidarea sprijinului cetăţenilor pentru apărarea ţării şi a culturii de securitate şi apărare naţională prin educaţie, cunoaşterea istoriei, dezvoltarea spiritului civic şi patriotic, precum şi prin programe de pregătire continuă pentru apărare.
109. Diplomaţie
- protejarea şi promovarea intereselor României în UE, NATO şi la nivel internaţional, inclusiv printr-o finanţare adecvată a diplomaţiei şi asigurarea coerenţei interregionale funcţionale, având în vedere că România operează simultan în multiple regiuni de importanţă strategică;
– valorificarea calităţii de membru UE şi NATO, a parteneriatelor strategice şi a relaţiilor cu entităţi statale şi organizaţionale care împărtăşesc aceleaşi valori cu România;
– asumarea unui rol proeminent în formatele de cooperare cu aliaţii şi partenerii noştri, care să permită gestionarea coerentă a ameninţărilor, îndeosebi a celor hibride, cu beneficii pentru consolidarea stabilităţii în plan regional şi global;
– întărirea cooperării transfrontaliere, schimbul rapid şi eficient de date, dezvoltarea capacităţii de analiză a informaţiilor şi a mijloacelor tehnologice, alături de resurse umane mai bine pregătite, în vederea combaterii riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii României;
– dezvoltarea de proiecte comune economice, de mediu, sociale şi culturale care să permită o mai bună reprezentare a intereselor regionale ale României;
– continuarea demersurilor pentru creşterea securităţii navigaţiei, inclusiv prin iniţiativa comună a României, Turciei şi Bulgariei având ca scop deminarea; consolidarea capacităţii de supraveghere, recunoaştere şi schimb de informaţii; implementarea Abordării Strategice a UE pentru Marea Neagră, incluzând obiectivul României de a găzdui un Centru de Securitate Maritimă;
– promovarea unor relaţii solide şi dinamice cu statele riverane Mării Negre;
– promovarea păcii prin consolidarea profilului ţării noastre de furnizor regional de securitate şi stabilitate;
– finalizarea procesului de aderare a României la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică;
– optimizarea parteneriatelor strategice actuale, precum şi dezvoltarea de noi parteneriate şi cooperări cu state cu valori şi interese similare în domeniul securităţii şi apărării; consolidarea cooperării în cadrul organizaţiilor internaţionale;
– susţinerea respectării principiilor fundamentale ale dreptului internaţional conform Cartei ONU: suveranitatea, integritatea teritorială şi nerecurgerea la forţă;
– susţinerea extinderii UE şi a politicii uşilor deschise a NATO;
– continuarea sprijinului consistent şi multidimensional pentru asigurarea stabilităţii, securităţii şi a parcursului european al Republicii Moldova, precum şi a rezilienţei sale în faţa ameninţărilor hibride, manipulării informaţionale şi încercărilor de destabilizare a instituţiilor statului de drept;
– susţinerea unei păci juste şi durabile în Ucraina şi susţinerea parcursului european al acestui stat, în lumina intereselor de securitate legitime ale României, ca stat vecin şi aflat în proximitatea zonei de conflict;
– creşterea rolului diplomaţiei economice pentru consolidarea influenţei externe a României, inclusiv a politicii de cooperare pentru dezvoltare, pentru: promovarea investiţiilor României în străinătate, diversificarea şi securizarea lanţurilor de aprovizionare, atragerea de investiţii, în special în tehnologii critice, pentru reducerea dependenţelor şi creşterea competitivităţii economiei naţionale;
– promovarea culturii şi patrimoniului românesc, ca instrumente de diplomaţie culturală şi de consolidare a imaginii externe a României;
– sprijinirea parcursului european al statelor din Balcanii de Vest şi implicarea activă în rezolvarea unor crize din Orientul Mijlociu pentru securitatea României;
– apărarea şi promovarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor români din străinătate şi consolidarea dialogului cu comunităţile de români.
5.2. Implicarea cetăţeanului şi a societăţii civile în realizarea securităţii naţionale
110. Realizarea securităţii naţionale presupune un efort colectiv, în care cetăţenii - ca indivizi responsabili, conştienţi şi educaţi - au un rol activ, esenţial şi complementar faţă de cel al autorităţilor. Cetăţeanul joacă un rol-cheie în edificarea securităţii naţionale şi în apărarea valorilor democratice, în calitate de generator şi beneficiar de securitate, reprezentând prioritatea instituţiilor statului. Dată fiind complexitatea ameninţărilor de tip hibrid, identificarea şi contracararea acestora necesită abordări cuprinzătoare, la nivelul întregii societăţi.
111. Se impune dezvoltarea solidarităţii şi rezilienţei societale, cu accent pe gestionarea situaţiilor de criză şi conflict, prin programe educaţionale destinate ridicării nivelului de rezilienţă individuală, familială şi comunitară. Este necesară promovarea unor politici în relaţia cu cetăţeanul şi comunităţile, care să întărească solidaritatea socială şi încrederea în societate în ansamblul său şi în stat, cu obiectivul consolidării coeziunii sociale şi a rezilienţei.
112. Societatea civilă reprezintă un actor esenţial din sfera securităţii. Parteneriatul dintre instituţiile publice cu responsabilităţi în asigurarea securităţii naţionale şi actorii din cadrul societăţii civile este esenţial. Societăţii civile îi revine un rol de catalizator al dialogului dintre cetăţeni şi instituţii, respectiv de facilitator al transpunerii nevoilor cetăţenilor în politici publice.
113. Implicarea activă a societăţii civile completează eforturile instituţiilor publice şi conferă un plus de transparenţă, legitimitate şi eficienţă în procesul de asigurare a securităţii naţionale.
114. Societatea civilă, în calitatea sa de actor esenţial al ecosistemului democratic, contribuie la consolidarea rezilienţei societale şi sprijină cetăţenii şi comunităţile în eforturile de pregătire şi răspuns la situaţii de criză, inclusiv prin capacitatea sa de mobilizare rapidă.
115. Pentru stimularea participării cetăţeanului şi societăţii civile în realizarea securităţii naţionale, în perioada următoare, sunt necesare:
- intensificarea combaterii corupţiei pentru creşterea încrederii cetăţenilor în instituţii şi în actul de guvernare;
– ridicarea nivelului culturii de securitate a populaţiei prin acţiuni şi campanii de informare, educare şi instruire, pentru facilitarea înţelegerii informaţiilor esenţiale referitoare la securitate şi apărare; comunicarea publică permanentă şi coordonată privind riscurile la adresa securităţii naţionale;
– maximizarea capacităţii de răspuns al societăţii la întregul spectru de ameninţări şi agresiuni convenţionale şi neconvenţionale, prin integrarea componentelor militare şi nonmilitare ale statului într-un sistem decizional integrat, coordonat la nivel naţional şi sincronizat la toate nivelurile ierarhice;
– încurajarea educaţiei etice şi a spiritului civic, prin mijloace adecvate diferitelor categorii de vârstă şi segmente sociale, care să conducă la coeziune socială;
– dezvoltarea competenţelor media, digitale şi informaţionale, cu accent pe dezvoltarea gândirii critice, în vederea protejării societăţii împotriva dezinformării, propagandei, manipulării şi a altor forme de agresiune informaţională şi hibridă. România va implementa politici publice de educaţie media, adresate tuturor categoriilor sociale, cu accent pe copii şi tineri.
CAP. 6
Consideraţii finale
116. În centrul acestei strategii se află cetăţeanul, ale cărui interese şi obiective sunt prioritatea statului democratic şi a unei naţiuni unitare. Instituţiile publice trebuie să aibă ca obiectiv peren îndeplinirea aşteptărilor legitime ale cetăţenilor de a fi protejaţi, garantând în egală măsură drepturile şi libertăţile acestora.
117. Strategia constituie cadrul fundamental pentru adaptarea şi/sau revizuirea strategiilor sectoriale existente sau pentru refacerea acestora, acolo unde este cazul, precum şi pentru elaborarea strategiilor sectoriale viitoare.
118. Strategia reclamă adaptarea instituţiilor cu responsabilităţi în asigurarea securităţii şi apărării României la transformările tot mai rapide şi complexe care generează provocări şi îngrijorări tot mai serioase, astfel încât activitatea acestora să se desfăşoare eficient şi coordonat, cu participarea societăţii româneşti în ansamblu.
119. Abordarea interinstituţională rămâne esenţială în demersurile de gestionare a riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii şi intereselor României.
120. Îndeplinirea obiectivelor naţionale prevăzute în Strategie impune un efort conjugat al tuturor instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale. Cooperarea dintre acestea trebuie să se bazeze pe principiul predictibilităţii prin:
- urmărirea consecventă a interesului naţional şi implementarea coerentă a strategiilor şi a planurilor existente la nivel naţional şi actualizarea acestora, conform noilor orientări strategice pentru perioada 2025-2030;
– punerea în practică a angajamentelor asumate ca stat membru al NATO, al UE şi în cadrul parteneriatelor strategice, inclusiv prin identificarea şi contracararea ameninţărilor şi a riscurilor care afectează interesele de securitate comune.
121. În următorii ani, pentru o mai bună relaţionare între instituţiile cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale sunt necesare:
- revizuirea, implementarea şi utilizarea optimă a mecanismelor de cooperare interinstituţională, pentru consolidarea răspunsului naţional la situaţii de vulnerabilitate sau de risc;
– ameliorarea cadrului de cooperare, inclusiv prin exerciţii naţionale de nivel operaţional sau strategic;
– consolidarea culturii de securitate şi apărare la nivelul tuturor instituţiilor relevante, care să asigure un mediu al încrederii reciproce, al creativităţii şi al colaborării.
122. După adoptarea Strategiei, pe baza dialogului consolidat şi a coordonării interinstituţionale, Departamentul Securităţii Naţionale din Administraţia Prezidenţială va elabora Planul de implementare a acesteia, care va fi supus spre aprobare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
123. Evaluarea modului de implementare a direcţiilor de acţiune incluse în Strategie se va realiza anual sau ori de câte ori situaţia o impune, pe baza unei analize - fundamentate pe informaţiile colectate în cadrul unui proces de monitorizare - care va include şi recomandări privind realizarea şi adaptarea acţiunilor ulterioare.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
