Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   STRATEGIE NAŢIONALĂ din 2 august 2018  pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025    Twitter Facebook
Cautare document

 STRATEGIE NAŢIONALĂ din 2 august 2018 pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025

EMITENT: Guvernul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 704 bis din 13 august 2018
──────────
        Aprobată de Hotărârea nr. 594/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 13 august 2018.
──────────

    Cuprins
        Introducere
    1. Informaţii generale - Delimitări conceptuale, creşterea durabilă, creşterea verde, definirea Locurilor de Muncă Verzi
    1.1. Economia Verde - caracteristici şi principii
    1.2. Locurile de muncă verzi - definiţii şi caracteristici
    1.3. Cadrul internaţional şi progresele în domeniul creării locurilor de muncă verzi
    1.4. Cadrul European şi progresele în domeniul creării locurilor de muncă verzi

    2. Oportunităţi şi provocări pentru piaţa muncii în tranziţia către economia verde
    2.1. Răspunsurile strategice

    3. Analiza pieţei muncii din România în contextul Strategiei pentru Locuri de Muncă Verzi
    3.1. Evoluţii şi proiecţii demografice
    3.2. Evoluţii şi proiecţii pe termen mediu pentru piaţa muncii
    3.3. Piaţa muncii din România perspective regionale

    4. Analiza privind situaţia numărului de locuri de muncă verzi din România
    4.1. Evoluţia populaţiei ocupate în sectorul de bunuri şi servicii de mediu
    4.2. Cererea de forţă de muncă
    4.3. Studii şi alte cercetări cu privire la economia şi locurile de muncă verzi

    5. Priorităţi strategice - Obiective, Direcţii de Acţiune şi Principii care ghidează eforturile în cadrul strategiei
    5.1. Obiectivul general şi obiectivele specifice
    5.2. Principii generale

    6. Monitorizarea şi evaluarea progresului
    7. Instituţii responsabile

    Listă de abrevieri

    Lista Figurilor
        Figura 1 Evoluţii demografice 2006 - 2016
        Figura 2 Proiecţii demografice 2015 - 2030
        Figura 3 Evoluţia populaţiei ocupate în vârstă de muncă (grupa de vârstă 15 - 64 ani), a numărului de salariaţi a şomerilor BIM în perioada 2006 - 2016 şi prognoze pentru perioada 2017 - 2020
        Figura 4 Evoluţia Ratei de ocupare pe sexe (grupa de vârstă 20 - 64 ani) în perioada 2006 - 2016
        Figura 5 Evoluţia Ratei şomajului pe grupe de vârstă 2006 - 2016
        Figura 6 Oferta de produse ecologice
        Figura 7 Motive pentru lipsa ofertei de produse ecologice
        Figura 8 Acţiuni pentru utilizarea eficientă a resurselor
        Figura 9 Numărul de lucrători necesari în perspectiva 2020 pe tipuri de profesii

    Lista Tabelelor
        Tabel 1 Evoluţia numărului de persoane ocupate pe activităţi economice (conform CAEN Rev. 2) în perioada 2008 - 2016
        Tabel 2 Evoluţia numărului de persoane ocupate pe regiuni în perioada 2008 - 2016
        Tabel 3 Ponderea numărului de persoane ocupate pe regiuni în populaţia totală
        Tabel 4 Diferenţe între numărul de persoane ocupate pe regiuni şi activităţi economice
        Tabel 5 Populaţia ocupată în sectorul bunuri şi servicii de mediu 2011 - 2014

    Introducere
        Consolidarea procesului de dezvoltare şi creştere economică pe termen mediu şi lung în România se poate face concomitent cu trecerea spre un model economic care să aibă un impact negativ cât mai redus asupra mediului şi echilibrelor ecosistemelor naturale.
        Astfel, valorificarea inteligentă a potenţialului capitalului natural şi uman poate asigura României o creştere economică durabilă, bunăstare şi un trai decent cetăţenilor, în echilibru cu mediul şi natura.
        Programul de guvernare 2017 - 2020 identifică potenţialul tranziţiei spre o economie cu un impact redus asupra mediului ("economie verde") în materie de creare de noi locuri de muncă şi pune accent pe coordonarea politicilor în acest context ca prioritate în cadrul politicilor sociale.
        Programul de guvernare 2017 - 2020 prevede în domeniul muncii şi justiţiei sociale "Realizarea Strategiei Naţionale pentru locurile de muncă verzi. Aceasta va asigura tranziţia la Economia Verde. Observatorul European pentru Ocupare apreciază în studiul realizat în 2013 că în România sectoarele ecologice ar putea reprezenta 25% din totalul ocupării. Adoptare în 2018." În acest context, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a iniţiat demersurile pentru elaborarea unui document de politică publică cu scopul de a ghida şi coordona politicile sociale pentru facilitarea creării locurilor de muncă verzi.
        Având în vedere demersul menţionat şi ţinând cont de faptul că un astfel de document de politică publică trebuie să se bazeze pe o abordare multisectorială, Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale a demarat constituirea Grupului de lucru interinstituţional pentru elaborarea Strategiei Naţionale pentru locurile de muncă verzi. În acest Grup de lucru au fost nominalizate persoane din cadrul autorităţilor publice centrale care desfăşoară activităţi cu impact asupra tranziţiei spre o economie durabilă şi asupra locurilor de muncă verzi, dar şi din cadrul instituţiilor care colectează informaţii sau studiază evoluţiile pieţei muncii şi a locurilor de muncă verzi.
    1. Informaţii generale - Delimitări conceptuale, creşterea durabilă, creşterea verde, definirea Locurilor de Muncă Verzi
    1.1. Economia Verde - caracteristici şi principii
        Conceptul "economie verde" a primit o atenţie internaţională semnificativă în ultimii ani ca instrument de abordare a crizei financiare din anul 2008, fiind una dintre cele două teme ale Conferinţei ONU privind Dezvoltarea Durabilă (Rio+20) din 2012. Acest lucru a generat o literatură care se extinde rapid, incluzând noi publicaţii despre economia verde a diverselor organizaţii internaţionale, guverne naţionale, grupuri de reflecţie, experţi, organizaţii neguvernamentale şi altele.
        În ciuda creşterii interesului internaţional pentru economia verde, negocierile dintre statele membre ONU privind conceptul în cadrul procesului Rio+20 au fost provocatoare. Acest lucru s-a datorat, parţial, absenţei unei definiţii acceptate la nivel internaţional sau a unor principii universale pentru economia verde, apariţiei unor terminologii şi concepte interdependenţe, dar diferite în ultimii ani (cum ar fi "creşterea verde", "dezvoltarea economică bazată pe emisii reduse de carbon", "economia durabilă" etc.), clarităţii şi coerenţei în ceea ce priveşte măsurile de politică economică verde şi modul în care acestea se integrează cu priorităţile şi obiectivele naţionale privind creşterea economică şi eradicarea sărăciei, precum şi lipsei de experienţă percepută în conceperea, implementarea şi revizuirea costurilor şi beneficiilor economiei verzi.
        Conceptul agreat la nivel internaţional este menţionat în documentul rezultat al Conferinţei Rio+20 "Viitorul pe care ni-l dorim", şi anume, "economia verde în contextul dezvoltării durabile şi al eradicării sărăciei reprezintă diferite abordări, viziuni, modele şi instrumente disponibile fiecărei ţări, în conformitate cu circumstanţele şi priorităţile lor naţionale, pentru a realiza o dezvoltare durabilă în cele trei dimensiuni ale sale" (n. red.: economică, socială şi de mediu). În definirea conceptului de economie verde, aspectele sociale sunt deosebit de importante.
        În Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, economia verde este reflectată în cadrul Obiectivului de Dezvoltare Durabilă "Promovarea susţinută a creşteri economice durabile şi inclusive, a ocupării complete şi productive şi a muncii decente pentru toţi (Promote sustained, inclusive and sustainable economic growth, full and productive employment and decent work for all).
        Economia verde este considerată ca fiind unul dintre instrumentele importante disponibile pentru realizarea dezvoltării durabile.
        Schimbările climatice şi externalităţile negative ale activităţilor economice intensive au evidenţiat necesitatea tranziţiei spre un nou model economic bazat pe emisii reduse de gaze cu efect de seră, utilizării la scară mai mare a surselor de energie regenerabile şi creşterii eficienţei energetice.
        Un rol important în acest sens îl au acţiunile de sprijinire a unor elemente economice alternative, prin introducerea conceptului de "economie verde", pentru a impulsiona şi accelera tranziţia şi în România către o economie care maximizează calitatea vieţii şi minimizează impactul negativ asupra mediului înconjurător.
        Se impune astfel regândirea modelului de dezvoltare economică pe baza utilizării patrimoniului natural ca o oportunitate de dezvoltare şi creştere economică pentru a genera un avantaj competitiv în faţa multiplelor provocări ale globalizării. Acest model poate genera un progres la nivel de societate, bazat pe pilonii dezvoltării durabile - mediu, economic şi social. Aceste premise constituie fundamentul paradigmei "economiei verzi", sau a unei economii în care protecţia mediului reprezintă o oportunitate şi un motor al creşterii economice şi dezvoltării sociale.
        Organizaţia Internaţională a Muncii identifică locurile de muncă verzi ca o caracteristică esenţială a dezvoltării durabile şi pentru a putea răspunde în mod adecvat provocărilor globale legate de protecţia mediului, dezvoltarea economică şi incluziunea socială.

    1.2. Locurile de muncă verzi - definiţii şi caracteristici
        Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) defineşte locurile de muncă verzi ca fiind "locuri de muncă decente care contribuie la conservarea sau restabilirea mediului, fie ele în sectoarele tradiţionale, cum ar fi industria prelucrătoare şi construcţii, fie în noi sectoare verzi, cum ar fi energia regenerabilă şi eficienţa energetică. Locurile de muncă verzi ajută la: îmbunătăţirea eficienţei energetice şi a materiilor prime; limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră; reducerea deşeurilor şi a poluării; protecţia şi restaurarea ecosistemelor; sprijinirea adaptării la efectele schimbărilor climatice.
        La nivel de întreprindere, locurile de muncă verzi pot produce bunuri sau pot oferi servicii de care să beneficieze mediul înconjurător, cum ar fi clădiri verzi sau transport curat. Cu toate acestea, aceste output-uri ecologice (produse şi servicii) nu se bazează întotdeauna pe procese şi tehnologii de producţie ecologice. Prin urmare, locurile de muncă verzi pot fi de asemenea diferenţiate prin contribuţia lor la procese mai ecologice. De exemplu, locurile de muncă verzi pot reduce consumul de apă sau pot îmbunătăţi sistemele de reciclare. Totuşi, locurile de muncă verzi definite prin procesele de producţie nu produc neapărat bunuri sau servicii de mediu."^1)
    ^1) http://www.ilo.org/global/topics/green-jobs/news/WCMS_220248/lang-en/index.htm

        Biroul de Statistică a Muncii (BLS) din cadrul Departamentului pentru Muncă din Statele Unite ale Americii utilizează o definiţie extinsă a locurilor de muncă verzi în colectarea datelor statistice.
        Astfel, locurile de muncă verzi pot fi de două tipuri "A. Locuri de muncă în întreprinderi care produc bunuri sau furnizează servicii de care beneficiază mediul înconjurător sau conservă resursele naturale. sau B. Locurile de muncă în care sarcinile lucrătorilor implică procese de producţie mai ecologice sau care utilizează mai puţine resurse naturale.^2)
        ^2) https://www.bls.gov/green/green_definition.htm


    1.3. Cadrul internaţional şi progresele în domeniul creării locurilor de muncă verzi
        Conferinţa Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabilă^3) (UNCSD sau "Rio+20") desfăşurată în iunie 2012 la Rio de Janeiro a evaluat progresele realizate şi a abordat lacunele în implementare şi provocările emergente în contextul a două teme interconectate: Economia verde în contextul dezvoltării durabile şi al eradicării sărăciei şi Cadrul instituţional pentru dezvoltarea durabilă.
        ^3) www.uncsd2012.org

        Rio+20 poate marca începutul tranziţiei accelerate şi profunde, în întreaga lume, către economia verde - o economie care generează creştere, creează locuri de muncă şi elimină sărăcia, păstrând şi investind în capitalul natural de care depinde supravieţuirea pe termen lung a planetei. De asemenea, reprezintă pasul de lansare a reformelor guvernanţei internaţionale în domeniul dezvoltării durabile.
        În pofida evoluţiilor pozitive, se menţin în continuare provocări şi lacune considerabile în implementare. Multe probleme din domeniul mediului nu au fost soluţionate şi s-au acutizat. Creşterea cererii de resurse (precum pământ, apă, păduri, ecosisteme) a dus la creşterea gradului de epuizare şi de degradare a acestora, iar declinul biodiversităţii şi defrişarea continuă într-un ritm alarmant. Lipsa resurselor materiale, precum şi accesul la aceste resurse devin, de asemenea, probleme de importanţă globală. Emisiile globale de gaze cu efect de seră continuă să crească, alimentate de schimbarea destinaţiei terenurilor şi de creşterea cererii de combustibili fosili.
        În plus, efectele schimbărilor climatice (precum modificarea precipitaţiilor şi creşterea nivelului mării) pot multiplica şi mai mult problemele existente în domeniul mediului. Epuizarea şi poluarea resurselor acvatice şi a mediului marin pun probleme din ce în ce mai grave, iar lipsa apei ar putea afecta o treime din populaţia lumii până în 2025.
        În ţările în curs de dezvoltare şi în economiile emergente continuă expunerea la substanţe periculoase (precum deşeurile periculoase de pesticide), în ciuda progreselor realizate în ceea ce priveşte implementarea convenţiilor internaţionale. Multe dintre aceste probleme de mediu nu sunt probleme de sine-stătătoare, ci sunt interconectate şi interdependenţe.
        Economiile emergente au un potenţial ridicat de creştere economică, care administrată eficient poate ajuta la diminuarea numărului de persoane aflate în sărăcie. Pe de altă parte, menţinerea tiparelor actuale de consum şi de producţie va duce la creşterea utilizării resurselor naturale, va accelera degradarea mediului şi va agrava schimbările climatice. Presiunea şi impactul asupra mediului vor fi exacerbate de creşterea demografică a populaţiei Terrei, de urbanizare şi de schimbările sociale.
        La 25 de ani de la summitul de la Rio (din 1992), lumea încă se mai confruntă cu două provocări majore, interconectate: satisfacerea cererii privind un trai mai bun pentru o populaţie globală care va creşte cu peste o treime până în 2050 şi abordarea problemei presiunilor asupra mediului care, dacă nu sunt soluţionate, vor submina capacitatea lumii de a satisface cererea respectivă.
        Răspunsul la aceste provocări nu va veni din încetinirea creşterii, ci din promovarea modului corect de creştere. Există motive imperioase pentru a regândi în întregime modelul convenţional de progres economic: simpla acţiune asupra marjelor unui sistem economic care promovează utilizarea ineficientă a capitalului şi resurselor naturale nu va fi suficientă pentru a aduce schimbarea necesară. Este necesară o economie care poate garanta creşterea şi dezvoltarea în timp ce îmbunătăţeşte bunăstarea oamenilor, oferă locuri de muncă decente, reduce inegalităţile, soluţionează problema sărăciei şi păstrează capitalul natural de care depindem cu toţii. O asemenea economie - verde - oferă un mod eficace de promovare a dezvoltării durabile, de eliminare a sărăciei şi de abordare a provocărilor emergente şi a lacunelor existente în implementare.
        Trecerea la o economie verde necesită păstrarea şi investirea în activele resurselor naturale esenţiale. Acest fapt este esenţial pentru toate economiile, dar se aplică în special în cazul ţărilor în curs de dezvoltare, care au oportunitatea de a-şi dezvolta economiile pe baza gestionării durabile a capitalului lor natural. De asemenea, înseamnă recurgerea la soluţii cu emisii reduse de carbon, care utilizează în mod eficient resursele, şi intensificarea eforturilor de promovare a tiparelor durabile de consum şi de producţie. Toate acestea presupun instituirea cadrelor de reglementare corecte, crearea unor stimulente puternice pentru pieţe şi pentru inovare, mobilizarea resurselor financiare şi promovarea antreprenoriatului şi a unei mai mari implicări a sectorului privat.
        Într-o economie verde, multe provocări pot fi transformate în oportunităţi economice, nu doar inversând tendinţele negative în domeniul mediului, ci şi stimulând creşterea viitoare şi crearea de locuri de muncă.
        Economia verde oferă oportunităţi tuturor ţărilor, indiferent de nivelul lor de dezvoltare şi structura lor economică. Cu toate că în multe cazuri investiţiile în vederea trecerii la o economie verde pot duce la soluţii de câştig reciproc pe termen scurt, în alte cazuri va fi necesară o perspectivă pe termen mediu şi va trebui abordată problema costurilor tranziţiei, inclusiv prin politici în favoarea celor săraci ("pro-poor"). Deşi nu există un model unic pentru toată lumea, există probleme şi soluţii comune, iar ţările vor beneficia de pe urma schimbului de experienţă şi a îmbunătăţirii cooperării internaţionale.
        În acelaşi timp, trecerea la o economie verde nu se face de la zero. Există o serie de strategii deja puse în aplicare, de care ţările se pot folosi, precum cele privind schimbările climatice, biodiversitatea, consumul şi producţia durabile, cercetarea şi inovarea - toate putând contribui la trecerea către o economie verde.
        Viitoarele strategii naţionale şi internaţionale vizând economia verde ar trebui să se construiască pe acestea şi să le consolideze, cum este cazul Strategiei Europa 2020 şi cel al foii de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050.
        Organizaţiile internaţionale, inclusiv Programul pentru mediu al Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNEP) şi Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), dezvoltă strategii privind economia verde şi creşterea verde. Organizaţia Internaţională a Muncii (ILO) elaborează programe pentru locuri de muncă verzi şi decente.
        Pentru a realiza tranziţia către o economie verde trebuie abordate trei dimensiuni de politică interconectate:
    (1) Investirea în dezvoltarea durabilă a resurselor esenţiale şi a capitalului natural;
    (2) Stabilirea condiţiilor corecte de piaţă şi de reglementare;
    (3) Îmbunătăţirea guvernanţei/administraţiei şi a gradului de implicare a sectorului privat.

        În conformitate cu concluziile Conferinţei ONU privind Dezvoltarea Durabilă, Rio+20, UE s-a angajat să urmărească realizarea unei tranziţii globale echitabile către o economie verde favorabilă incluziunii în colaborare cu alţi parteneri internaţionali. Acest lucru necesită luarea în considerare a dimensiunii sociale a politicilor de mediu şi a politicilor privind schimbările climatice, precum şi a interdependenţelor dintre acestea în contextul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă şi al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.
        UE cooperează îndeaproape cu OIM în ceea ce priveşte aspectele legate de locurile de muncă verzi, inclusiv referitor la: asigurarea faptului că locurile de muncă verzi sunt locuri de muncă decente, aplicarea standardelor de muncă, siguranţa şi sănătatea la locurile de muncă verzi, combaterea economiei informale din sectoarele verzi, anticiparea nevoilor viitoare în materie de competenţe şi adoptarea unor politici de formare profesională care facilitează acoperirea cererii de competenţe verzi.
        Tranziţia către o economie verde favorabilă incluziunii a fost, de asemenea, abordată în cadrul dialogurilor bilaterale cu partenerii strategici ai UE, precum SUA, Canada şi China şi va continua să fie discutată, de asemenea, cu alte ţări partenere, în viitor. În cadrul politicii sale de cooperare pentru dezvoltare, precum şi printr-o serie de programe şi instrumente pe care le finanţează, UE va încuraja, de asemenea, ţările partenere în procesul de adoptare a unor abordări integrate pentru ecologizarea economiilor naţionale.

    1.4. Cadrul european şi progresele în domeniul creării locurilor de muncă verzi
        Strategia Europa 2020 pentru ocuparea forţei de muncă şi creştere economică, lansată la nivelul Uniunii Europene în anul 2010, a fost dezvoltată cu scopul de a crea condiţiile necesare pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.
        Dezvoltarea economică în UE prin creşterea inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii are rolul de a facilita atingerea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, al productivităţii şi pentru a asigura coeziunea economică, socială şi teritorială.
        Cele trei priorităţi de creştere stabilite la nivel european ghidează eforturile UE de a se adapta realităţilor actuale:
    (1) creşterea inteligentă - bazată pe cunoaştere şi inovare;
    (2) creştere durabilă - bazată pe utilizarea mai eficientă a resurselor;
    (3) creştere incluzivă - bazată pe atingerea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă.

        În plus, cadrul strategic european a stabilit cinci obiective generale pentru anul 2020, respectiv:
        ● 75% rata de ocupare a populaţiei cu vârsta cuprinsă între 20 - 64 de ani;
        ● 3% nivelul investiţiilor în cercetare şi dezvoltare din PIB-ul UE;
        ● "20/20/20" pentru obiectivele referitoare la energie şi schimbări climatice - o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, o pondere de 20% a energiei din surse regenerabile şi o ameliorare cu 20% a eficienţei energetice, inclusiv creşterea la 30% a gradului de reducere a emisiilor cu efect de seră, dacă sunt întrunite condiţiile necesare;
        ● Sub 10% rata părăsirii timpurii a şcolii şi ponderea tinerilor cu vârste între 30 şi 34 ani, absolvenţi ai unei forme de învăţământ terţiar, să ajungă la cel puţin 40%;
        ● Reducerea cu 20 de milioane a numărului de cetăţeni europeni expuşi riscului sărăciei.

        Creşterea durabilă a fost caracterizată printr-o economie mai competitivă, mai ecologică şi mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Principalele caracteristici ale creşterii economice durabile identificate la nivelul UE au la bază:
        ● Dezvoltarea unei economii mai competitive, cu emisii reduse de dioxid de carbon, care utilizează resursele în mod eficient şi durabil;
        ● Protejarea mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi stoparea pierderii biodiversităţii;
        ● Consolidarea poziţiei UE ca lider în dezvoltarea de noi tehnologii şi metode de producţie ecologice;
        ● Introducerea reţelelor electrice inteligente şi eficiente;
        ● Valorificarea reţelelor europene pentru a le acorda întreprinderilor un avantaj competitiv suplimentar;
        ● Îmbunătăţirea mediului de afaceri, în special pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii;
        ● Educarea consumatorilor pentru ca aceştia să aleagă produsele şi serviciile, în cunoştinţă de cauză.

        Obiectivele UE pentru o creştere durabilă^4):
    ^4) Comisia Europeană, informaţii despre creşterea durabilă disponibile la: http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/priorities/sustainable-growth/index_ro.htm
    1. reducerea cu 20%, până în 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelul din 1990 - UE este dispusă să reducă emisiile chiar şi cu 30%, cu condiţia ca şi alte ţări dezvoltate să îşi asume angajamente similare şi ca ţările în curs de dezvoltare să contribuie, în măsura posibilităţilor, în cadrul unui acord global;
    2. creşterea ponderii surselor de energie regenerabile până la 20%;
    3. creşterea cu până la 20% a eficienţei energetice.

        Stimularea dezvoltării durabile se bazează pe implementarea a două iniţiative europene majore:
    1. "O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor" are rolul de a decupla creşterea economică de utilizarea resurselor, fapt ce poate sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, de a spori utilizarea surselor regenerabile de energie, de a moderniza sectorul transporturilor şi de a promova eficienţa energetică. Această iniţiativă vizează în special reducerea emisiilor de dioxid de carbon, îmbunătăţirea securităţii energetice şi reducerea cantităţii de resurse utilizate.
    2. "O politică industrială integrată pentru era globalizării" cu scopul de a îmbunătăţi mediul de afaceri, în special întreprinderile mici şi mijlocii, şi de a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide şi durabile pregătită să facă faţă concurenţei de la nivel mondial. În acest context se vizează stimularea spiritului antreprenorial, pentru ca întreprinderile europene să devină mai performante şi mai competitive şi consolidarea integrării în lanţurile valorice globale, de la accesul la materii prime la serviciile post-vânzare.

        Strategia Europa 2020 recunoaşte rolul central al tranziţiei către o economie verde, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi cu emisii scăzute de carbon pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Utilizarea ineficientă a resurselor, exercitarea unei presiuni nesustenabile asupra mediului, schimbările climatice, precum şi excluziunea şi inegalităţile sociale ridică probleme pentru creşterea economică pe termen lung, iar un model alternativ de creştere care merge "dincolo de PIB" se află deja de mai mulţi ani pe ordinea de zi^5).
    ^5) COM(2009) 433 final; a se vedea, de asemenea, COM SWD (2013)303 final, Progress on "GDP and beyond" actions.

        Pentru a descrie o schimbare economică structurală, determinată în principal de insuficienţa resurselor, de schimbările tehnologice şi de inovare, de noi pieţe şi de evoluţia modelelor de cerere ale consumatorilor şi ale industriei^6), se utilizează un model de creştere verde, care conduce la o economie cu emisii scăzute de carbon, rezistentă la schimbările climatice şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Preţurile resurselor, ale materiilor prime şi ale energiei^7) au deja un impact asupra structurii costurilor întreprinderilor, deoarece cererea la nivel mondial pentru resursele respective va continua să crească din cauza creşterii consumului în economiile emergente. Modelul liniar de astăzi, în care "se ia, se fabrică, se consumă şi se aruncă", va evolua treptat către un model circular în care fiecare tonă de material, fiecare Joule de energie şi fiecare hectar de teren va aduce o mai mare valoare adăugată şi mai multe avantaje, prin economisirea, reutilizarea şi reciclarea materialelor, şi în care productivitatea resurselor va defini viitoarea competitivitate^8).
        ^6) A se vedea, inter alia, OCDE (2011), Towards green growth; UNEP (2011), Towards a green economy.
        ^7) A se vedea, de asemenea, COM(2014) 015 final, Comunicarea intitulată Un cadru pentru politica privind clima şi energia în perioada 2020 - 2030; şi COM(2014) 021 final, Comunicarea intitulată Preţurile şi costurile energiei în Europa.
        ^8) COM(2014)..., Către o economie circulară: un program de reducere la zero a deşeurilor pentru Europa.

        Strategia Europeană privind Energia 2030^9)
        ^9) https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union/2030-energy-strategy

        Ţările UE au convenit asupra unui nou cadru pentru climă şi energie din 2030, care să includă ţinte şi obiective de politică la nivelul Uniunii Europene pentru perioada 2020 - 2030. Aceste obiective vizează să ajute UE să realizeze un sistem energetic mai competitiv, mai sigur şi mai durabil şi să îndeplinească obiectivul său de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pe termen lung în 2050.
        Strategia Europeană privind Energia 2030 are rolul de a încuraja investiţiile private în noi conducte, reţele electrice şi tehnologii cu emisii reduse de carbon. Obiectivele stabilite au la bază o analiză economică aprofundată, care măsoară modul în care să se realizeze în mod rentabil reducerea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.
        Costul îndeplinirii obiectivelor nu diferă substanţial de preţul care trebuie plătit de statele membre UE pentru a înlocui sistemul energetic îmbătrânit. Principalul efect financiar al decarbonizării va fi trecerea de la cheltuieli pentru surse de combustibil către tehnologii cu emisii reduse de carbon.
        Obiectivele pentru anul 2030:
        ● reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră faţă de nivelurile din 1990;
        ● o cotă de cel puţin 27% din consumul din energie regenerabilă;
        ● o economie de energie de cel puţin 27% în comparaţie cu scenariul de tip "business-asusual".

        Principalele politici în perspectiva anului 2030 propuse de Comisia Europeană pentru a atinge obiectivele Strategiei vizează:
        ● Adoptarea unei scheme îmbunătăţită a UE privind comercializarea emisiilor (ETS);
        ● Noi indicatori pentru evaluarea competitivităţii şi securităţii sistemului energetic, cum ar fi diferenţele de preţ cu principalii parteneri comerciali, diversificarea aprovizionării şi capacitatea de interconectare între ţările UE;
        ● Primele idei pentru un nou sistem de guvernare bazat pe planuri naţionale pentru o energie competitivă, sigură şi durabilă. Aceste planuri vor urma o abordare comună a UE. Acestea vor asigura o mai mare siguranţă a investitorilor, o mai mare transparenţă, o coerenţă sporită a politicilor şi o mai bună coordonare în întreaga UE.

        Creşterea verde este atât o provocare, cât şi o oportunitate pentru piaţa muncii şi pentru competenţe care, la rândul lor, constituie factori cheie ai creşterii verzi. Tranziţia va antrena transformări fundamentale în întreaga economie şi într-o gamă largă de sectoare: se vor crea mai multe locuri de muncă, unele profesii vor fi înlocuite, iar altele redefinite^10). În acest context, o mai bună direcţionare şi o coordonare îmbunătăţită a măsurilor şi a instrumentelor privind piaţa muncii sunt esenţiale pentru crearea condiţiilor necesare pentru a sprijini locurile de muncă verzi, pentru a acoperi lacunele în materie de competenţe şi deficitele de forţă de muncă şi pentru a anticipa nevoile în schimbare în ceea ce priveşte capitalul uman.
        ^10) OCDE (2012), The jobs potenţial of a shift towards a low carbon economy OCDE (2012), OECD Employment Outlook 2012, a se vedea capitolul 4 "What green growth means for workers and labour market policies: an initial assessment"; OIM (2011), Skills for green jobs, a global view.

        Pachetul privind ocuparea forţei de muncă din 2012 al Comisiei a propus un cadru general pentru o redresare generatoare de locuri de muncă, care pune accent pe necesitatea de a dezvolta în continuare instrumente pentru piaţa muncii şi de a identifica nevoile în materie de competenţe în vederea sprijinirii tranziţiei către o economie verde şi în scopul de a avansa către atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă^11). De asemenea, Analizele Anuale ale Creşterii din 2013 şi 2014 au subliniat potenţialul de creare de locuri de muncă al economiei verzi şi necesitatea de a dezvolta cadre strategice în care politicile privind piaţa muncii şi politicile în materie de competenţe joacă un rol activ în sprijinirea creării de locuri de muncă^12). Cu toate acestea, numai într-un număr mic de state membre există cadre de politică integrate care să conecteze creşterea verde cu ocuparea forţei de muncă; în general, abordarea rămâne disociată şi fragmentată^13).
        ^11) Orientarea 7 pentru ocuparea forţei de muncă subliniază faptul că statele membre trebuie să promoveze crearea de locuri de muncă în toate domeniile, inclusiv locurile de muncă verzi.
        ^12) COM(2013) 800 final.
        ^13) Raport comun privind ocuparea forţei de muncă, COM(2013) 801 final. A se vedea, de asemenea, publicaţia CE (2013), Promoting green jobs throughout the crisis: a handbook of best practices in Europe, EEO Review. Manualul sus-menţionat identifică strategii naţionale şi/sau regionale sau măsuri politice unice pentru promovarea ocupării forţei de muncă în sectoarele verzi.

        În plus, aşa cum se precizează în al şaptelea program de acţiune pentru mediu, realizarea întregului potenţial de creştere al economiei verzi şi de creare de locuri de muncă verzi depinde de îmbunătăţirea integrării aspectelor de mediu şi de coerenţa politicilor, astfel încât să fie definite şi aplicate politici sectoriale la nivelul Uniunii şi al statelor membre^14).
        ^14) JO L 354, 28.12.2013.

        În 2014, Platforma europeană pentru utilizarea eficientă a resurselor (European Resource Efficiency Platform - EREP) a evidenţiat, de asemenea, necesitatea de a elabora o strategie amplă pentru ecologizarea locurilor de muncă, a competenţelor şi a educaţiei şi a făcut apel la UE să integreze obiective de sustenabilitate, să identifice instrumentele pieţei muncii adecvate pentru a însoţi tranziţia, să mobilizeze fonduri UE, să sprijine schimburile de bune practici, să promoveze sensibilizarea şi angajamentul şi să garanteze monitorizarea coordonării politicilor economice în cadrul Semestrului European.^15)
        ^15) http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/documents/erep_manifesto_and_policy_recommendations_31-03-2014.pdf.



    2. Oportunităţi şi provocări pentru piaţa muncii în tranziţia către economia verde
        Tranziţia către o economie verde este determinată în principal de o tendinţă pe termen lung la nivel mondial de diminuare a resurselor şi de creştere a preţurilor la energie şi la materii prime, tendinţă exacerbată de dependenţa crescândă a Europei de importurile de resurse. Pentru a face faţă acestor provocări, UE a pus în aplicare o serie de politici şi strategii care vizează sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de carbon şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, consolidând în acelaşi timp competitivitatea UE. Una dintre cele mai importante este Pachetul energie-climă 2020, care stabileşte obiective ce trebuie atinse până în 2020 pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru utilizarea surselor regenerabile de energie şi pentru ameliorarea eficienţei energetice. Este pe deplin recunoscut faptul că o tranziţie de succes către o economie verde şi eficientă atât din punct de vedere energetic, cât şi din punctul de vedere al utilizării resurselor va remodela pieţele muncii. Prin urmare, este necesară o bună înţelegere a implicaţiilor asupra pieţei muncii pentru a anticipa şi a gestiona adecvat ajustările structurale^16).
        ^16) Cambridge Econometrics, GHK şi Warwick Institute for Employment Research (2011), Studies on sustainability issues - Green jobs; trade and labour (Studiu realizat la cererea DG EMPL.)

        S-au creat numeroase locuri de muncă în sectorul bunurilor şi serviciilor de mediu - la care se face referire adesea ca "locuri de muncă verzi" - chiar şi în timpul crizei economice. Numărul de locuri de muncă în UE a crescut de la 3 la 4,2 milioane între 2002 şi 2011, inclusiv cu 20% în perioada de recesiune^17).
        ^17) Date furnizate de Eurostat privind sectorul bunurilor şi serviciilor de mediu.

        Potenţialul de creare de locuri de muncă legate de producţia de energie din surse regenerabile, eficienţa energetică, gestionarea deşeurilor şi a apei, calitatea aerului, refacerea şi conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea infrastructurii verzi este semnificativ şi este rezistent la variaţiile ciclului economic.
        De exemplu, o majorare cu 1% a ratei de creştere a industriei apei din Europa poate crea între 10 000 şi 20 000 de noi locuri de muncă^18). Se estimează că turismul şi activităţile de agrement în siturile Natura 2000 sprijină în mod direct aproximativ 8 milioane de locuri de muncă, reprezentând 6% din totalul locurilor de muncă din UE^19). Punerea în aplicare a legislaţiei existente în materie de prevenire a generării de deşeuri şi de gestionare a deşeurilor ar putea crea peste 400 000 de noi locuri de muncă^20), permiţând în acelaşi timp deschiderea de noi pieţe, utilizarea mai eficientă a resurselor, reducerea dependenţei de importurile de materii prime şi reducerea presiunii asupra mediului^21).
        ^18) Ecorys, Acteon (2014), Potenţial for sustainable growth in the water industry sector in the EU and the marine sector - Input to the European Semester".
        ^19) Bio Intelligence Service (2011), Estimating the economic value of the benefits provided by the tourism/recreation and employment supported by Natura 2000.
        ^20) Bio Intelligence Service (2012), Implementing EU waste legislation for green growth.
        ^21) Bio Intelligence Service (2012), Implementing EU waste legislation for green growth.

        Transformarea internă şi redefinirea locurilor de muncă vor afecta sectoare cu un procent ridicat de emisii (energie, transport, agricultură, construcţii, care sunt responsabile de 33%, 20%, 12% şi, respectiv, 12% din emisiile de gaze cu efect de seră din UE).^22) Creşterea investiţiilor în izolare şi în eficienţa energetică poate avea un impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă în sectorul construcţiilor, unde peste patru milioane de lucrători vor avea nevoie să îşi amelioreze competenţele^23). De asemenea, ar trebui create locuri de muncă în sectorul biomasei şi al biocarburanţilor^24). În sectorul agricol şi în cel forestier, componentele ecologizante recent introduse îmbunătăţesc furnizarea de servicii publice în agricultură şi silvicultură, asigurând, în acelaşi timp, creşterea verde în aceste sectoare. Există oportunităţi pentru crearea de locuri de muncă în sectorul agricol, în special prin producţia de calitate, agricultura ecologică, gestionarea spaţiilor naturale, agroturismul ecologic, serviciile verzi (de mediu) şi/sau infrastructura în zonele rurale.
        ^22) A se vedea Cambridge Econometrics, and al. (2013), Employment effects of selected scenarios from the Energy roadmap 2050, Raport final pentru CE (DG Energy), http://ec.europa.eu/energy/observatory/studies/doc/2013_report_employment_effects_roadmap_2050.pdf
        ^23) COM, BUILD UP Skills (2013), Preliminary findings from Member States Roadmaps.
        ^24) http://www.energies-renouvelables.org/observ-er/stat_baro/barobilan/barobilan13-gb.pdf

        Pentru industriile energointensive (de exemplu, industria chimică sau siderurgică), situaţia este mai complexă, deoarece acestea se confruntă cu provocări, dar în aceeaşi măsură beneficiază şi de oportunităţi care decurg din necesitatea de a reduce emisiile şi din dezvoltarea de noi sectoare şi produse. Pentru a soluţiona problema competitivităţii industriilor care sunt expuse riscului de delocalizare din cauza impactului politicilor privind schimbările climatice, Comisia Europeană a luat măsuri pentru a preveni "relocarea emisiilor de dioxid de carbon"^25). Se estimează că într-o industrie chimică mai ecologică se pot crea mai multe locuri de muncă decât în industria petrolieră şi în industria chimică actuală^26). În industria siderurgică, utilizarea materialelor reciclate, cum ar fi resturile de oţel, conduce la economii energetice majore şi, prin urmare, are un impact pozitiv asupra competitivităţii sectorului.
        ^25) A se vedea http://ec.europa.eu/clima/policies/ets/cap/leakage/index_en.htm
        ^26) http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_dialogue/---sector/documents/publication/wcms_226385.pdf

        În ceea ce priveşte economia în ansamblul său, prin creşterea eficienţei proceselor de producţie, prin adoptarea de soluţii inovatoare de economisire a resurselor, prin dezvoltarea unor noi modele de afaceri sau a unor modele care oferă produse şi servicii mai sustenabile, societăţile comerciale pot să îşi extindă pieţele şi să creeze noi locuri de muncă, transformându-le în acelaşi timp pe cele existente. Productivitatea resurselor în UE a crescut cu 20% în perioada 2000 - 2011. Menţinerea acestui nivel ar conduce la o creştere suplimentară de 30% până în 2030 şi ar putea duce la o creştere a PIB cu aproape 1%, creând, în acelaşi timp, peste două milioane de locuri de muncă.
    2.1. Răspunsurile strategice
        Pieţele muncii dinamice şi bine funcţionale deţin un rol-cheie în facilitarea tranziţiei către o economie verde şi eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. Acţiunea la nivelul UE ar trebui să se concentreze asupra următoarelor aspecte:
    A. eliminarea lacunelor în materie de competenţe;
    B. anticiparea schimbărilor, garantarea tranziţiilor şi promovarea mobilităţii;
    C. sprijinirea creării de locuri de muncă;
    D. creşterea calităţii datelor.
    A. Eliminarea lacunelor în materie de competenţe

        În timp ce o economie verde va crea noi locuri de muncă şi va deschide noi pieţe, competitivitatea, capacitatea de inovare şi productivitatea Europei vor depinde în mare măsură de disponibilitatea forţei de muncă calificate. Aceasta înseamnă promovarea dezvoltării competenţelor şi o mai bună anticipare a nevoilor în materie de competenţe din ansamblul sectoarelor şi industriilor, care să permită autorităţilor şi părţilor interesate relevante să se adapteze la schimbare.

    Promovarea dezvoltării competenţelor
        În timp ce statele membre elaborează clasificări ale competenţelor "verzi"^27), s-a stabilit deja că tranziţia către o economie mai verde va avea un impact semnificativ asupra nevoilor în materie de competenţe, care se va traduce printr-o creştere a cererii de forţă de muncă calificată în industriile ecologice, prin dezvoltarea competenţelor lucrătorilor în toate sectoarele şi prin reconversia profesională a lucrătorilor din sectoarele vulnerabile la restructurare^28). Intensitatea ecoinovării va avea un impact variabil asupra cerinţelor în materie de competenţe specifice fiecărui loc de muncă, în funcţie de sectoare şi de domenii de activitate.
        ^27) A se vedea, de exemplu, Ecorys (2010), Programmes to promote environmental skills.
        ^28) OCDE (2012); OIM (2012); Cambridge Econometrics, and al. (2011), Studies on sustainability issues - Green jobs; trade and labour.

        Atunci când sunt corelate cu inovare intensă, noile profesii necesită atât competenţe generice, cât şi competenţe ştiinţifice, tehnologice şi matematice ca parte a învăţământului obligatoriu şi terţiar. În toate sectoarele şi profesiile, va fi necesară dezvoltarea competenţelor pentru a dobândi noi competenţe şi cunoştinţe, precum cunoştinţe privind noile materiale izolante, noile abordări în ceea ce priveşte materialele de construcţie, proiectarea, ingineria, cunoaşterea reglementărilor etc. Competenţele asociate economiei verzi nu sunt întotdeauna complet noi sau "unice". Acestea combină seturi de competenţe "transversale" şi "specifice". În unele cazuri, anumite sarcini şi responsabilităţi, care necesită combinaţii specifice de competenţe şi cunoştinţe, vor constitui noi profiluri profesionale.
        Facilitarea adaptării forţei de muncă şi a sistemelor de educaţie şi formare profesională necesită intervenţia specifică a autorităţilor publice pentru a evita blocajele în materie de competenţe, pentru a sprijini tranziţiile profesionale şi pentru a spori capacitatea de reacţie a sistemelor de educaţie şi de formare la noile exigenţe în materie de competenţe şi calificări. Aceasta necesită revizuirea şi actualizarea calificărilor şi a programelor de educaţie şi de formare profesională corespunzătoare^29).
        ^29) CEDEFOP (2012), Green skills and environmental awareness in vocaţional education and training.

        Furnizarea programelor de formare profesională iniţială prin învăţământul profesional şi tehnic (ÎPT), nivelul 3 şi nivelul 4 al Cadrului naţional al calificărilor, are la bază standarde de pregătire profesională care au în vedere şi formarea competenţelor verzi ale absolvenţilor în diferitele calificări profesionale ce se pot obţine prin învăţământul preuniversitar. De asemenea, unităţile de învăţământ care furnizează programe de formare profesională prin ÎPT sunt supuse unui proces de acreditare astfel încât să fie asigurate premisele corelării mai bune a învăţământului profesional şi tehnic cu necesităţile pieţei muncii. Certificarea competenţelor verzi dobândite în mod informal, susţinută de formare profesională flexibilă care să conducă la obţinerea unei calificări, poate sprijini, de asemenea, tranziţia pentru lucrătorii afectaţi de restructurări. Mecanismele de guvernanţă pentru VET utilizează în mod optim previziunile în materie de competenţe. Partenerii sociali sectoriali ar trebui să fie implicaţi mai mult în elaborarea şi în revizuirea programelor de formare profesională, a calificărilor şi a sistemelor de acreditare.

    O mai bună anticipare a nevoilor în materie de competenţe
        Deoarece schimbările structurale din economie vor conduce la cerinţe noi în materie de competenţe şi la ocupaţii emergente, este necesar să se evalueze mai bine evoluţiile în materie de ocupaţii şi competenţe în vederea facilitării tranziţiei către "economia verde". Pot fi utilizate sisteme de clasificare precum "clasificarea europeană a aptitudinilor, competenţelor, calificărilor şi ocupaţiilor (European classification of Skills, Competences, Qualifications and Occupations - ESCO) pentru a identifica lacunele în materie de competenţe. Panorama competenţelor în UE, lansată de Comisie în 2012, oferă o imagine de ansamblu a rezultatelor europene, naţionale şi sectoriale privind perspectivele pe termen scurt şi mediu în materie de locuri de muncă şi competenţe necesare.
        Serviciile publice de ocupare a forţei de muncă (SPO) furnizează informaţii valoroase cu privire la cerinţele în materie de competenţe de pe piaţa muncii. În unele state membre, acestea au elaborat instrumente pentru a monitoriza cererea pentru competenţe verzi în diverse sectoare ale economiei, inclusiv în sectoarele verzi^30). În acest context, provocarea este aceea de a utiliza datele existente pentru a modifica sau a adapta oferta de formare profesională, disponibilitatea şi formatul programelor de formare, precum şi parcursurile de formare.
        ^30) DG EMPL (2013), Dialog de la SPO la SPO, Public employment services and green jobs (Servicii publice de ocupare a forţei de muncă şi locuri de muncă verzi).

        Prin urmare, este esenţial să se elaboreze strategii privind colectarea informaţiilor, cu accent asupra nevoilor de recrutare preconizate şi asupra identificării competenţelor necesare. Colaborarea strânsă între guvern, industrie, partenerii sociali şi cercetare este esenţială în acest sens. Comisia Europeană promovează consiliile sectoriale privind competenţele şi alianţele sectoriale privind competenţele, mai ales în sectorul automobilelor, în sectorul construcţiilor şi în industria chimică.
        Conform Planului de acţiune verde pentru IMM-uri al Comisiei Europene^31), dezvoltarea forţei de muncă reprezintă o provocare deosebită pentru IMM-uri, deoarece acestea dispun de mai puţine resurse pentru a răspunde nevoilor de transformare. Prin urmare, IMM-urile ar trebui să primească sprijin şi consiliere pentru a anticipa mai bine nevoile în materie de competenţe şi pentru a elimina lacunele în materie de competenţe verzi. Ar trebui să fie elaborate instrumente, precum sisteme de învăţare la distanţă, servicii de consultanţă şi consiliere, pentru a ajuta IMM-urile să devină mai eficiente din punct de vedere energetic şi în ceea ce priveşte utilizarea resurselor şi pentru a facilita pătrunderea pe piaţă a standardelor de management de mediu^32).
    B. Anticiparea schimbărilor, garantarea tranziţiilor şi promovarea mobilităţii
        Procesele de transformare, în special din sectoarele de activitate în declin spre activităţile emergente, necesită anticipare şi gestionare în timp util. Restructurarea ar trebui gestionată într-un mod responsabil din punct de vedere social, în special pentru a menţine capitalul uman; instituţiile pieţei muncii trebuie să contribuie la facilitarea şi la garantarea tranziţiilor, iar mobilitatea profesională şi geografică ar trebui încurajată în continuare.
        Anticiparea schimbărilor şi gestionarea restructurărilor
        UE dispune de un cadru juridic cuprinzător pentru reglementarea modului în care dialogul social ar trebui să abordeze anticiparea schimbărilor şi a restructurărilor. În plus, cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor şi restructurărilor^33) (QFR) conţine anumite principii şi bune practici pentru anticiparea schimbărilor şi gestionarea restructurărilor; prin urmare, cadrul menţionat este relevant şi pentru gestionarea cu succes a tranziţiei verzi dintr-o perspectivă socio-economică. Anticiparea în timp util a schimbărilor şi a nevoilor în materie de competenţe contribuie la competitivitatea întreprinderilor şi la capacitatea de inserţie profesională a lucrătorilor. Anticiparea schimbărilor ar trebui să includă programe de perfecţionare profesională continuă pentru lucrători la locul de muncă. Învăţarea la locul de muncă poate sprijini, de asemenea, inovarea verde, în special atunci când este susţinută de sisteme adecvate de validare.
        Este esenţial să se elaboreze orientări specifice pentru sectoarele în care se estimează că va avea loc o creştere, o scădere sau o transformare semnificativă a ocupării forţei de muncă.
        ^31) COM (2014) Comunicare a Comisiei privind "Un plan de acţiune verde pentru IMM-uri."
        ^32) De exemplu, sistemul comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) sau standardul ISO 14001.
        ^33) COM(2013) 882 final.

        Unele iniţiative sectoriale (cum ar fi CARS 2020, Construction 2020) au fost elaborate pentru a sprijini obiectivele de eficienţă energetică şi de utilizare eficientă a resurselor, ţinând seama de aspectele privind ocuparea forţei de muncă şi competenţele.
        Pentru ca tranziţia verde să ducă la crearea unor locuri de muncă mai bune, aspectele care ţin de sănătate şi de siguranţă trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare, în special riscurile emergente legate de dezvoltarea tehnologiilor verzi. Deşi tehnologiile, produsele şi procesele mai sustenabile au potenţialul de a reduce riscurile expunerii nocive pentru lucrători, noile pericole potenţiale trebuie să fie atent evaluate şi integrate în strategiile de prevenire pentru a anticipa, a identifica, a evalua şi a controla pericolele şi riscurile emergente.^34)
        ^34) COM(2014) 332 final, Comunicare referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă 2014 - 2020; A se vedea, de asemenea, Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (2013), Green jobs and occupational safety and health.

        Adaptarea instituţiilor pieţei muncii în vederea facilitării şi garantării tranziţiilor
        Serviciile Publice de Ocupare sunt din ce în ce mai implicate în strategii şi programe de creare de locuri de muncă verzi^35). Acestea reunesc angajatori şi instituţii de formare profesională în cadrul unor programe locale sau regionale destinate şomerilor şi grupurilor vulnerabile şi elaborează măsuri de stimulare pentru a promova mobilitatea geografică şi ocupaţională prin crearea de sisteme de certificare şi de transferare a competenţelor şi baze de date privind nevoile angajatorilor.
        ^35) DG EMPL (2013), Dialog de la SPOFM la SPOFM, Public employment services and green jobs (Servicii publice de ocupare a forţei de muncă şi locuri de muncă verzi).

        De asemenea, SPO joacă un rol din ce în ce mai important prin furnizarea de servicii de consiliere şi de orientare profesională şi de planuri de calificare şi prin validarea învăţării non-formale şi informale.
        Promovarea mobilităţii
        Promovarea mobilităţii lucrătorilor, atât între regiuni, cât şi între statele membre, poate contribui, într-o anumită măsură, la acoperirea cererilor imediate observate pe piaţa muncii. În anumite sectoare, cum ar fi sectorul construcţiilor, se înregistrează o mobilitate peste medie, însă în altele, cum ar fi sectorul utilităţilor (apă, canalizare şi energie electrică), nu. Comisia Europeană facilitează mobilitatea în interiorul UE prin intermediul EURES, reţeaua de servicii europene pentru ocuparea forţei de muncă. Comisia va promova, de asemenea, programe specifice de mobilitate pentru a ocupa posturile vacante de nişă şi a elimina blocajele constatate în anumite sectoare şi profesii, în special în economia verde^36). Stimularea mobilităţii va necesita, de asemenea, investiţii în corelarea pe bază de competenţe la nivelul UE prin intermediul ESCO şi o evoluţie mai rapidă către spaţiul european al competenţelor şi calificărilor. În plus, profilurile profesionale ar trebui să fie actualizate în permanenţă pentru a ţine seama de nevoile în materie de competenţe pentru tranziţia către o economie verde.
        ^36) Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 din 11 decembrie 2013.


    C. Sprijinirea creării de locuri de muncă
        Pentru a sprijini tranziţia verde ar trebui să se facă apel la finanţare din partea UE . În plus, transferul presiunii fiscale de la impozitarea muncii la impozitarea de mediu, achiziţiile publice verzi şi antreprenoriatul verde sunt domenii la fel de importante pentru sprijinirea creării de locuri de muncă verzi.

    Utilizarea eficientă a finanţării din partea UE
        Fondurile structurale şi de investiţii europene (fondurile ESI) sunt surse-cheie de investiţii pentru a promova creşterea economică durabilă şi crearea de locuri de muncă. Principalele instrumente financiare ale UE pentru a sprijini formarea de competenţe, crearea de locuri de muncă şi tranziţiile către o economie verde includ:
    - Fondul social european (FSE) cofinanţează măsurile de activare a pieţei muncii, măsurile de facilitare a tranziţiei spre piaţa muncii şi îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a competenţelor. FSE poate sprijini tranziţiile forţei de muncă către locuri de muncă mai verzi, poate contribui la atenuarea deficitului de competenţe şi poate ameliora sistemele de învăţământ profesional şi tehnic (inclusiv prin adaptarea programelor de învăţământ).
    – Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) sprijină investiţiile în eficienţa energetică şi utilizarea eficientă a resurselor, în sursele regenerabile de energie, în gestionarea deşeurilor şi a apei, în infrastructura verde, în conservarea şi protecţia biodiversităţii, în ecoinovare, în infrastructura educaţională şi în cercetare, dezvoltare şi inovare în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. Regiunile vor trebui să investească o cotă minimă din resursele FEDR în măsuri destinate economiei cu emisii reduse de carbon (20% pentru regiunile mai dezvoltate, 15% pentru regiunile în tranziţie şi 12% pentru regiunile mai puţin dezvoltate).
    – Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) sprijină investiţiile în agricultură, silvicultură, mediu, afaceri rurale şi infrastructură, inclusiv investiţiile în energia din surse regenerabile şi în eficienţa energetică, în gestionarea resurselor (apă, deşeuri, terenuri etc.) şi în inovare. Statele membre vor trebui să investească o cotă minimă de 30% din contribuţia totală a FEADR pentru atenuarea schimbărilor climatice şi problemele de mediu.
    – Programul pentru competitivitatea întreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii (COSME) şi "Orizont 2020" vizează să contribuie la creşterea economică şi la ocuparea forţei de muncă prin sprijinirea proiectelor de inovare, incluzând energia din surse regenerabile, eficienţa energetică, refacerea ecosistemelor şi refacerea naturii în oraşe.
    – Programul LIFE sprijină o serie inovatoare de proiecte specifice legate de schimbările climatice şi de mediu cu impact asupra locurilor de muncă şi asupra competenţelor, inclusiv prin intermediul mecanismului de finanţare a capitalului natural şi al instrumentelor de finanţare privată pentru eficienţa energetică.

        Comisia încurajează şi sprijină crearea şi punerea în aplicare a instrumentelor financiare cofinanţate din fondurile structurale şi de investiţii europene prin intermediul platformei de asistenţă tehnică pentru instrumentele financiare (Financial Instruments - Technical Advisory Platform FI-TAP) şi al altor instrumente comune cu Grupul BEI. Aceste instrumente pot atrage investiţii private suplimentare în tranziţia către o economie verde şi pot contribui la realizarea potenţialului de creare de locuri de muncă conexe.
        Trebuie dezvoltate în continuare sinergiile între programele la nivel naţional şi la nivelul UE.

    Trecerea de la impozitarea muncii la impozitarea de mediu
        O reorientare fiscală de la impozitarea muncii către o impozitare care afectează mai puţin creşterea economică, cum ar fi impozitarea consumului, impozitarea proprietăţii şi impozitarea de mediu (şi eliminarea subvenţiilor dăunătoare), poate avea ca rezultat atât o creştere a ocupării forţei de muncă, cât şi o reducere a emisiilor şi a poluării. Acest efect va fi mai vizibil în statele membre cu un nivel ridicat al sarcinii fiscale asupra costului forţei de muncă. O treime din statele membre dispun de o marjă de manevră pentru o astfel de reorientare fiscală, în timp ce o altă treime au posibilitatea de a ameliora impozitarea de mediu deja existentă^37).
        ^37) CE (2013), Tax reforms in EU Member States 2013. Tax policy challenges for economic growth and fiscal sustainability. (Reforme fiscale în statele membre ale UE, 2013. Provocări ale politicii fiscale pentru creşterea economică şi sustenabilitatea bugetară.)

        Astfel de reforme trebuie să ia în considerare efectele asupra ocupării forţei de muncă ale reducerilor vizate în materie de costuri cu forţa de muncă, de exemplu pentru lucrătorii necalificaţi, în comparaţie cu reducerile generale, precum şi efectul distributiv al tranziţiei spre taxe verzi. O serie de state membre au primit recomandări specifice în acest domeniu în cadrul semestrului european. În plus, statele membre pot utiliza o parte din veniturile obţinute din licitarea certificatelor de emisii în cadrul ETS a UE pentru a reduce costurile cu forţa de muncă, ceea ce poate avea un impact global pozitiv asupra ocupării forţei de muncă.

    Sporirea capacităţii administrative şi promovarea achiziţiilor publice verzi
        Mai multe state membre nu dispun de capacitatea administrativă necesară pentru a concepe soluţii integrate care să abordeze provocările economice, sociale şi de mediu şi care să ţină seama de costurile şi beneficiile mai ample pentru societate. În special, contractele de achiziţii publice pot fi utilizate pentru a promova creşterea în cadrul economiei verzi. Noile directive ale UE privind achiziţiile publice facilitează utilizarea etichetelor, permit în mod explicit luarea în considerare a procesului de producţie şi introduc un concept de calculare a costurilor pe ciclu de viaţă. Acestea au potenţialul de a încuraja administraţiile să recurgă la achiziţii publice verzi şi ar putea, prin urmare, să promoveze creşterea şi locurile de muncă verzi.

    Promovarea spiritului antreprenorial
        Accesul la finanţare reprezintă o problemă pentru orice întreprindere nou înfiinţată, iar întreprinderile active în economia verde nu fac excepţie. Comisia Europeană, împreună cu Banca Europeană de Investiţii, a instituit un mecanism de finanţare a capitalului natural, pentru a sprijini, printre altele, proiectele legate de capitalul natural şi micile întreprinderi inovatoare care favorizează biodiversitatea şi adaptarea la schimbările climatice. Graţie recentei creşteri a activităţilor de microfinanţare în Europa, peste 30% dintre furnizorii de microcredite oferă microcredite verzi şi încă 10% dintre furnizori au astfel de credite în curs de pregătire^38).
        ^38) European Microfinance Network (EMN) (2013), European Green Microfinance. A first look.

        Economia socială şi întreprinderile sociale au un potenţial semnificativ de creare de locuri de muncă de înaltă calitate în domenii precum eficienţa energetică şi energiile din surse regenerabile, agricultura ecologică şi ecoturismul sau economia circulară cu activităţi legate de reutilizare, reparare şi reciclare. Identificarea unor strategii eficace de dezvoltare pentru "întreprinderile sociale verzi" şi sensibilizarea publicului cu privire la oportunităţi ar putea inspira şi pe alţii să fie întreprinzători.
        Conform unor estimări recente, 42% dintre IMM-uri au cel puţin un loc de muncă verde, cu normă întreagă sau cu fracţiune de normă, înregistrându-se o creştere de 5% faţă de 2012, ceea ce înseamnă peste 20 de milioane de locuri de muncă verzi în întreaga UE. Planul de acţiune verde pentru IMM-uri include acţiuni de sprijinire a antreprenoriatului verde pentru modele de afaceri inovatoare şi circulare în întreprinderile din viitor.

    D. Creşterea calităţii datelor
        Economia verde, creşterea verde şi locurile de muncă verzi au făcut obiectul unor definiţii diferite, susţinute de date statistice diferite^39). Colectarea regulată de statistici armonizate ar facilita fundamentarea, elaborarea şi monitorizarea politicilor pe baza dovezi concrete şi ar permite o mai bună anticipare a efectelor tranziţiei asupra pieţei muncii şi o mai bună identificare a nevoilor în materie de competenţe.
        ^39) A se vedea Green growth knowledge platform (GGGI, OECD, UNEP, World Bank) (2013), Moving towards a common approach on green growth indicators.

        Comisia Europeană, împreună cu statele membre, a elaborat o serie de indicatori pentru a monitoriza progresul către o creştere verde în contextul semestrului european^40). Mai mult decât atât, datele privind sectorul bunurilor şi serviciilor de mediu sunt colectate la nivelul UE pentru a furniza informaţii armonizate la nivel european privind activităţile legate de ocuparea forţei de muncă cu o dimensiune ecologică^41). În plus, Comisia Europeană a conceput un model econometric (FIDELIO) pentru a evalua impactul economic, impactul asupra mediului şi impactul asupra ocupării forţei de muncă al politicilor de mediu şi de altă natură.
        ^40) A se vedea, de asemenea, raportul final al Comitetului pentru ocuparea forţei de muncă (2010), intitulat Către o piaţă a muncii mai ecologică - Dimensiunea referitoare la ocuparea forţei de muncă a abordării provocărilor de mediu care identifică indicatori în şase domenii: locurile de muncă ecologice, competenţele ecologice, mediile de muncă ecologice, tranziţia ecologică, pieţele ecologice ale forţei de muncă şi creşterea ecologică.
        ^41) Regulamentul (UE) nr. 538/2014 din 16 aprilie 2014, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 691/2011 privind conturile economice de mediu europene.

        La nivel internaţional, la cea de a 19-a Conferinţă internaţională a statisticienilor din domeniul muncii din 2013 au fost adoptate "orientări privind o definiţie statistică a ocupării forţei de muncă în sectorul mediului" pentru a ajuta ţările să elaboreze standarde şi metode statistice pentru locurile de muncă verzi, economia verde şi locurile de muncă în domeniul mediului şi pentru a îmbunătăţi comparabilitatea internaţională^42).
        ^42) http://www.ilo.org/global/statistics-and-databases/standards-and-guidelines/guidelines-adopted-by-internaţional-conferences-of-labour-statisticians/WCMS_230736/ lang--en/index.htm.




    3. Analiza pieţei muncii din România în contextul Strategiei pentru Locuri de Muncă Verzi
    3.1. Evoluţii şi proiecţii demografice
        Principala constrângere pentru dezvoltarea pe termen mediu şi lung a politicilor de ocupare şi a pieţei muncii din România este reprezentată de evoluţia demografică.
        În perioada 2006 - 2016 populaţia României s-a diminuat cu aproximativ 1,5 milioane de persoane, iar tendinţa accentuată de scădere a populaţiei a fost înregistrată în special în rândul populaţiei în vârstă de muncă (15 - 64 de ani), unde scăderea a fost de 1,27 milioane de persoane.
                       Figura 1 Evoluţii demografice 2006 - 2016
 (a se vedea imaginea asociată)
        Sursa: EUROSTAT
        Principalii factori de influenţă pentru scăderea accentuată a populaţiei României sunt sporul natural negativ şi procesul accentuat de mobilitate şi migraţie externă, înregistrat în special după aderarea României la UE.
        Constrângerea demografică va juca un rol important pe termen mediu şi lung având în vedere că proiecţiile cu privire la evoluţia populaţiei totale şi a celei în vârstă de muncă (15 - 64 ani) indică o continuare a evoluţiei demografice negative.
        Astfel, Oficiul de Statistică al UE (Eurostat) estimează pentru anul 2030 că populaţia României va depăşi cu puţin 18 milioane de persoane, ceea ce înseamnă o diminuare cu aproximativ 1,84 milioane de persoane comparativ cu valoarea înregistrată în anul 2015.
        În plus, Eurostat anticipează şi o scădere a ponderii populaţiei în vârstă de muncă în total populaţie, de la o valoare de 67,5% în anul 2015 la o valoare de 63,2% în anul 2030.
                       Figura 2 Proiecţii demografice 2015 - 2030
 (a se vedea imaginea asociată)
        Sursa: EUROSTAT
        Identificarea şi aplicarea de măsuri care să limiteze pe termen mediu şi ulterior să reverseze pe termen lung evoluţiile demografice negative trebuie să reprezinte o prioritate guvernamentală. Adoptarea de măsuri utile în acest context au rolul de a sprijini continuarea procesului de creştere economică durabilă şi de dezvoltare.
        Tranziţia spre un model economic de creştere durabil şi favorabil mediului va determina crearea de noi oportunităţi de ocupare şi de noi locuri de muncă verzi pentru populaţia în vârstă de muncă disponibilă pe termen mediu şi lung.

    3.2. Evoluţii şi proiecţii pe termen mediu pentru piaţa muncii
        Un alt indicator care a înregistrat o evoluţie negativă accentuată în ultimii 10 ani este populaţia ocupată în vârstă de muncă (15 - 64 ani). Valoarea acestui indicator a fost de 8.166 mii de persoane în 2016, cu 712 mii de persoane mai puţin decât valoarea înregistrată în anul 2006. Scăderea accentuată a acestui indicator a fost înregistrată în special în perioada în care efectele crizei economice şi financiare globale au fost la apogeu. Astfel, în anul 2011, populaţia ocupată se diminuase cu 739 mii persoane faţă de anul 2006. Cu toate acestea, Comisia Naţională de Prognoză^43) estimează o evoluţie pozitivă a numărului de persoane ocupate în perspectiva anului 2020, respectiv o creştere de 374 de mii de persoane comparativ cu anul 2016.
        ^43) Prognoza de Primăvară 2017, Proiecţia Principalilor Indicatori Macroeconomici, 2017 - 2020 - pentru Programul de Convergenţă, Aprilie 2017.

        De asemenea, în perioada 2008 - 2010 s-a înregistrat o diminuare considerabilă a numărului de salariaţi cu peste 497 mii de persoane. Totuşi, în cazul indicatorului referitor la numărul de salariaţi piaţa muncii din România a înregistrat o evoluţie pozitivă în ultimii 6 ani şi în anul 2016 numărul de salariaţi (6.182 mii de persoane) a atins valoarea maximă a ultimilor 10 ani.
                     Figura 3 Evoluţia populaţiei ocupate în vârstă
           de muncă (grupa de vârstă 15 - 64 ani), a numărului de salariaţi a
    şomerilor BIM în perioada 2006 - 2016 şi prognoze
    pentru perioada 2017 - 2020
 (a se vedea imaginea asociată)
        Surse: Institutul Naţional de Statistică; Comisia Naţională de Prognoză pentru perioada 2017 - 2020.
        Numărul de persoane şomere, conform criteriilor Biroului Internaţional al Muncii, a înregistrat o creştere abruptă de peste 75 mii de persoane în anul 2009 comparativ cu valoarea din anul 2008. Ulterior în perioada post criză acest indicator a înregistrat evoluţii limitate şi în ultimii 4 ani se află pe o tendinţă pozitivă de scădere. În aceste condiţii, în anul 2016 în România numărul şomerilor a fost cu 189 mii de persoane mai mic decât valoarea înregistrată în anul 2006.
        Rata de ocupare (pentru grupa de vârstă 20 - 64 ani^44)) a continuat, în anul 2016, evoluţia ascendentă începută în 2013 pe fondul creşterii economice accelerate. Nivelul de 66.3% este în creştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de anul precedent şi se află la 3,7 puncte procentuale faţă de ţinta de 70% asumată în contextul Strategiei Europa 2020.
        ^44) Grupă de vârstă utilizată pentru ţinta de ocupare asumată la nivel European în contextul Strategiei Europa 2020.

        Valoarea de 66,3% reprezintă cel mai ridicat nivel atins de acest indicator în perioada post criză.
        Pentru a valorifica la maxim perspectivele economice pozitive, piaţa muncii din România trebuie să continue procesul de adaptare la cerinţele economice globale, iar modificările aduse cadrului de reglementare trebuie să faciliteze activarea forţei de muncă potenţiale, care nu caută în mod activ un loc de muncă.
                       Figura 4 Evoluţia Ratei de ocupare pe sexe
                 (grupa de vârstă 20 - 64 ani) în perioada 2006 - 2016
 (a se vedea imaginea asociată)
        Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării - AMIGO
        În ceea ce priveşte evoluţia ratei de ocupare pe sexe, în ultimii 10 ani se observă o evoluţie divergentă a celor două rate de ocupare. Astfel, rata de ocupare pentru bărbaţi în anul 2016 a fost cu 0,2 puncte procentuale mai mare decât valoarea înregistrată în anul 2006, iar rata de ocupare pentru femei a fost cu 1,8 puncte procentuale mai mică decât valoarea înregistrată în 2006. Această evoluţie divergentă a accentuat diferenţa de participare pe piaţa muncii între femei şi bărbaţi, de la 15,6 puncte procentuale în anul 2006 la 17,6 puncte procentuale în anul 2016.

    ŞOMAJ
        În anul 2016, rata şomajului a scăzut, atingând nivelul de 5,9% cu 0,9 puncte procentuale mai mic faţă de anul precedent şi cu 1,3 puncte procentuale faţă de valoarea înregistrată în anul 2006.
        Reducerea ratei şomajului spre nivelul natural reflectă evoluţia pozitivă înregistrată de economia României în ultimii 5 ani. Cu toate acestea, pentru a evita o criză de forţă de muncă la nivel naţional în contextul efectelor procesului de îmbătrânire a populaţiei şi a creşterii emigraţiei nete este necesară identificarea de măsuri/acţiuni adiţionale care să reducă subocuparea (numărul de persoane ocupate cu program parţial care doresc şi sunt disponibile să lucreze mai multe ore decât în prezent) şi să faciliteze integrarea pe piaţa muncii a forţei de muncă potenţial adiţionale (persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul; persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul).
        Cea mai mică rată a şomajului s-a înregistrat în rândul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 55 - 64 ani, respectiv 3,2%, cu 0,8 puncte procentuale mai mare decât valoarea înregistrată în anul 2006. La polul opus se regăseşte rata şomajului pentru tineri (grupa de vârstă 15 - 24 ani) care a înregistrat cel mai ridicat nivel, respectiv 20,6%, în scădere cu 1,1 puncte procentuale faţă de valoarea de 21,7% înregistrată în anul 2015 şi cu 0,4 puncte procentuale mai mare faţă de valoarea înregistrată în anul 2006.
        În cifre absolute, numărul total de şomeri tineri în anul 2016 a fost de 125.075 persoane, în scădere cu 23.146 de persoane faţă de anul 2015 şi cu 89.408 de persoane mai puţin faţă de numărul de şomeri tineri înregistrat în anul 2006.
    Figura 5
    Evoluţia Ratei şomajului pe grupe de vârstă 2006 - 2016
 (a se vedea imaginea asociată)
        Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării - AMIGO
        Distribuţia populaţiei ocupate pe activităţi economice (conform CAEN Rev. 2) şi după statutul ocupaţional
        Impactul puternic al crizei economice asupra numărului de persoane ocupate, resimţit în special în perioada 2010 - 2011, a fost depăşit în multe ramuri economice, unde numărul persoanelor ocupate în anul 2016 a fost superior celui înregistrat în anul 2008. Cu toate aceste, există o serie de activităţi economice pentru care numărul de persoane ocupate în anul 2016 a fost considerabil mai mic decât valorile pre-criză.
        Astfel, activităţile economice care au pierdut cel mai mult din perspectiva numărului de persoane ocupate în perioada 2008 - 2016 au fost: Agricultura, silvicultura şi pescuit (599,4 mii de persoane); Industria prelucrătoare (253,5 mii de persoane); Construcţii (59,6 mii de persoane); Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (42,8 mii de persoane); Învăţământ (39,9 mii de persoane); Industria extractivă (38 mii de persoane) şi Administraţie publică şi apărare; Asigurări sociale din sistemul public (20 mii de persoane).
        Activităţile economice care au înregistrat creşteri ale numărului de persoane ocupate în perioada 2008 - 2016 au fost: Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport (66,2 mii de persoane); Hoteluri şi restaurante (59,9 mii de persoane); Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (57,3 mii de persoane); Informaţii şi comunicaţii (51,2 mii de persoane); Alte activităţi de servicii (35,8 mii de persoane); Activităţile gospodăriilor ca angajatori şi Activităţi nediferenţiate producătoare de bunuri şi servicii ale gospodăriilor pentru uz propriu (34,3 mii de persoane); Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (26,7 mii de persoane).

    Tabel 1
    Evoluţia numărului de persoane ocupate pe activităţi economice (conform CAEN Rev. 2) în perioada 2008 - 2016

┌───────────────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬─────────┐
│ACTIVITĂŢI ALE │ │ │ │ │ │ │ │ │ │Diferenţe│
│ECONOMIEI │2008 │2009 │2010 │2011 │2012 │2013 │2014 │2015 │2016 │2016 - │
│NAŢIONALE │ │ │ │ │ │ │ │ │ │2008 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│TOTAL │8788.4│8535.9│8306.7│8139.4│8221.6│8178.9│8254.4│8234.8│8166.1│-622.3 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Agricultură, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│silvicultură şi│2292.4│2278.9│2303.8│2116.0│2185.2│2140.8│2096.3│1900.2│1693.0│-599.4 │
│pescuit │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Industria │107.1 │99.1 │91.6 │80.5 │78.9 │79.4 │74.4 │73.1 │69.1 │-38.0 │
│extractivă │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Industria │1848.0│1670.3│1532.1│1543.4│1531.5│1533.5│1593.3│1549.2│1594.5│-253.5 │
│prelucrătoare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Producţia şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│furnizarea de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│energie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│electrică şi │124.2 │126.0 │118.4 │105.5 │100.9 │91.6 │92.1 │82.4 │81.4 │-42.8 │
│termică, gaze, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│apă caldă şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│aer condiţionat│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Distribuţia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│apei; │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│salubritate, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│gestionarea │70.5 │65.5 │69.2 │73.7 │77.1 │82.4 │89.5 │85.6 │97.2 │26.7 │
│deşeurilor, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│decontaminare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Construcţii │734.4 │692.9 │654.2 │630.1 │636.9 │629.3 │639.0 │633.3 │674.8 │-59.6 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Comerţ cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ridicata şi cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│amănuntul; │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│repararea │1136.0│1091.1│1046.0│1065.1│1093.0│1084.0│1110.6│1146.6│1173.6│37.6 │
│autovehiculelor│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│motocicletelor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Transport şi │451.9 │444.2 │419.4 │404.1 │403.7 │427.9 │431.3 │473.8 │470.5 │18.6 │
│depozitare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Hoteluri şi │145.3 │151.2 │161.7 │169.0 │172.1 │175.0 │180.6 │185.9 │205.2 │59.9 │
│restaurante │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Informaţii şi │115.8 │117.1 │116.3 │120.2 │145.3 │143.3 │145.4 │171.9 │167.0 │51.2 │
│comunicaţii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Intermedieri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│financiare şi │105.3 │114.3 │123.6 │134.3 │126.5 │117.2 │112.4 │104.7 │110.9 │5.6 │
│asigurări │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Tranzacţii │15.1 │15.2 │17.9 │16.7 │14.6 │17.9 │20.7 │22.0 │18.0 │2.9 │
│imobiliare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│profesionale, │137.3 │144.9 │149.7 │157.1 │156.7 │165.3 │192.3 │184.4 │194.6 │57.3 │
│ştiinţifice şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│servicii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│administrative │140.2 │143.3 │141.0 │147.0 │149.6 │172.3 │182.9 │203.6 │206.4 │66.2 │
│şi activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de servicii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│suport │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Administraţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│publică şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│apărare; │452.7 │469.7 │445.5 │437.2 │435.9 │424.1 │390.9 │440.9 │432.7 │-20.0 │
│asigurări │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sociale din │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sistemul public│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Învăţământ │382.5 │372.3 │356.3 │361.6 │345.1 │322.0 │310.1 │353.2 │342.6 │-39.9 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Sănătate şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│asistenţă │366.8 │375.0 │375.9 │372.5 │355.2 │353.2 │367.1 │386.8 │388.0 │21.2 │
│socială │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spectacole, │47.5 │45.6 │46.7 │52.2 │54.7 │53.2 │55.1 │56.6 │61.1 │13.6 │
│culturale şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│recreative │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Alte activităţi│92.4 │95.2 │103.0 │113.2 │109.7 │116.7 │116.6 │126.9 │128.2 │35.8 │
│de servicii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼─────────┤
│Activităţi ale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│gospodăriilor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│private în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│calitate de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│angajator │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de personal │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│casnic; │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│activităţi ale │22.7 │23.8 │33.7 │39.7 │48.7 │49.5 │53.5 │53.9 │57.0 │34.3 │
│gospodăriilor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│private de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│producere de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│bunuri şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│servicii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│destinate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│consumului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│propriu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴─────────┘

        Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării - AMIGO, date exprimate în mii de persoane.

    3.3. Piaţa muncii din România perspective regionale
        În plan regional, doar o singură regiune a României a înregistrat evoluţii pozitive ale numărului de persoane ocupate în perioada 2008 - 2016, respectiv Bucureşti - Ilfov (+47,5 mii de persoane). Celelalte regiuni au înregistrat evoluţii negative, cele mai mari scăderi ale numărului de persoane ocupate fiind în Sud-Vest Oltenia (- 174,3 mii de persoane); Sud-Muntenia (- 170,0 mii de persoane); Sud-Est (- 120,7 mii de persoane) şi Vest (- 83,4 mii de persoane).
        Chiar dacă a înregistrat o scădere de peste 45 de mii de persoane în perioada 2008 - 2016, regiunea României cu cel mai mare număr de persoane ocupate continuă să fie Nord-Est, unde se înregistrau peste 1,46 milioane de persoane ocupate în anul 2016.

    Tabel 2
    Evoluţia numărului de persoane ocupate pe regiuni în perioada 2008 - 2016

┌───────────────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────────┐
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │Diferenţe │
│Regiunea │2008 │2009 │2010 │2011 │2012 │2013 │2014 │2015 │2016 │2016 - │
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │2008 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Sud-Vest │914.3 │893.3 │857.5 │863.1 │865.2 │827.1 │844.8 │756.2 │740.0 │-174.3 │
│Oltenia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Sud-Muntenia │1366.6│1318.4│1287.4│1181.4│1210.2│1228.4│1238.8│1207.7│1196.6│-170.0 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Sud-Est │1046.3│1016.1│988.0 │950.0 │956.0 │933.9 │917.3 │955.4 │925.6 │-120.7 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Vest │793.0 │778.4 │753.3 │746.8 │748.1 │746.9 │752.7 │724.0 │709.6 │-83.4 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Centru │979.0 │931.5 │878.5 │853.2 │863.0 │870.9 │875.5 │898.4 │916.5 │-62.5 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Nord-Est │1506.3│1452.1│1400.3│1397.4│1409.0│1414.1│1431.6│1492.7│1460.5│-45.8 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Nord-Vest │1134.1│1089.0│1079.3│1077.2│1113.8│1122.0│1134.7│1120.4│1120.8│-13.3 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Bucureşti-Ilfov│1048.9│1057.1│1062.4│1070.4│1056.5│1035.7│1058.9│1080.0│1096.4│47.5 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────────┤
│Total │8788.4│8535.9│8306.7│8139.4│8221.6│8178.9│8254.4│8234.8│8166.1│ │
└───────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────────┘

        Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării - AMIGO, date exprimate în mii de persoane.
        În ceea ce priveşte ponderea populaţiei ocupate pe regiuni în populaţia totală, Nord-Est rămâne regiune cu numărul cel mai mare de persoane ocupate, ponderea în populaţia totală pentru această regiune a crescut de la 17,1% în 2008 la 17,9% în 2016.
        Regiunea cu o evoluţie pozitivă a numărului de persoane ocupate în perioada 2008 - 2016, respectiv Bucureşti - Ilfov are o pondere de 13,4% din numărul total de persoane ocupate la nivel naţional, în creştere cu 1,5 puncte procentuale comparativ cu ponderea înregistrată în anul 2008.
        Sud-Vest Oltenia (- 1,3 puncte procentuale), Sud-Muntenia (- 0,9 puncte procentuale) şi Sud-Est (- 0,6 puncte procentuale), regiunile cu o evoluţie negativă a numărului de persoane ocupate în perioada 2008 - 2016, au înregistrat şi diminuări ale ponderii în populaţia totală ocupată.

    Tabel 3
    Ponderea numărului de persoane ocupate pe regiuni în populaţia totală pentru perioada 2008 - 2016

┌───────────────┬───────────┬───────────┐
│ │Ponderea │Ponderea │
│ │numărului │numărului │
│ │de │de │
│Regiunea │persoane │persoane │
│ │ocupate în │ocupate în │
│ │populaţia │populaţia │
│ │totală 2008│totală 2016│
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Sud-Vest │10.4% │9.1% │
│Oltenia │ │ │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Sud-Muntenia │15.6% │14.7% │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Sud-Est │11.9% │11.3% │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Vest │9.0% │8.7% │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Centru │11.1% │11.2% │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Nord-Est │17.1% │17.9% │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Nord-Vest │12.9% │13.7% │
├───────────────┼───────────┼───────────┤
│Bucureşti-Ilfov│11.9% │13.4% │
└───────────────┴───────────┴───────────┘

        Sursa: Calcule MMJS pe baza datelor Institutului Naţional de Statistică
        Din analiza evoluţiei numărului de persoane ocupare în perioada 2008 - 2016, în plan regional şi pe principalele activităţi economice, se evidenţiază diminuarea înregistrată de toate regiunile în ceea ce priveşte numărului de persoane ocupate în Agricultură, silvicultură şi pescuit şi în Industrie.

    Tabel 4
    Diferenţe între numărul de persoane ocupate pe regiuni şi activităţi economice între anul 2016 şi anul 2008

┌───────────────┬────────────┬─────────┬───────────┬──────────┬───────────┬────────────┬──────────┬──────────────┬─────────────┬───────────┐
│ │ │ │ │Comerţ cu │ │ │ │Activităţi │ │Activităţi │
│ │ │ │ │ridicata │ │ │ │profesionale, │Administraţie│de │
│ │ │ │ │şi cu │ │ │ │ştiinţifice │publică şi │spectacole,│
│ │ │ │ │amănuntul,│ │ │ │şi tehnice; │apărare, │culturale │
│ │Agricultură,│ │ │transport,│Informaţii │Intermedieri│Tranzacţii│Activităţi de │educaţie, │şi │
│Regiunea │silvicultură│Industrie│Construcţii│hoteluri │şi │financiare │imobiliare│servicii │sănătate şi │recreative;│
│ │şi pescuit │ │ │şi │comunicaţii│şi asigurări│ │administrative│activităţi de│Alte │
│ │ │ │ │activităţi│ │ │ │şi activităţi │asistenţă │activităţi │
│ │ │ │ │de │ │ │ │de servicii │socială │de │
│ │ │ │ │servicii │ │ │ │suport │ │servicii │
│ │ │ │ │alimentare│ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Nord-Vest │-75.8 │-32.6 │13.2 │32.0 │3.8 │3.0 │0.2 │22.1 │13.5 │7.1 │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Centru │-44.0 │-57.4 │3.5 │-0.7 │11.2 │-3.2 │-0.1 │16.9 │0.4 │10.9 │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Nord-Est │-29.2 │-54.0 │37.1 │28.9 │3.9 │-4.9 │-0.2 │2.0 │-45.0 │15.8 │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Sud-Est │-79.3 │-34.7 │-23.2 │7.0 │2.1 │3.4 │0.5 │5.0 │-6.4 │5.0 │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Sud-Muntenia │-158.5 │-50.7 │-23.9 │24.0 │2.2 │1.1 │1.3 │19.5 │2.2 │12.8 │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Bucureşti-Ilfov│-5.3 │-47.5 │-39.0 │23.4 │29.7 │8.5 │1.0 │47.0 │4.3 │25.4 │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Sud-Vest │-134.1 │-32.7 │-6.5 │-1.2 │-0.4 │-0.8 │0.5 │0.0 │-4.0 │5.1 │
│Oltenia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼────────────┼─────────┼───────────┼──────────┼───────────┼────────────┼──────────┼──────────────┼─────────────┼───────────┤
│Vest │-73.1 │1.9 │-20.7 │2.8 │-1.3 │-1.6 │-0.2 │11.1 │-3.6 │1.4 │
└───────────────┴────────────┴─────────┴───────────┴──────────┴───────────┴────────────┴──────────┴──────────────┴─────────────┴───────────┘

        Sursa: Institutul Naţional de Statistică, Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării - AMIGO, date exprimate în mii de persoane.
        De asemenea, au fost înregistrate scăderi mari ale numărului de persoane ocupate în perioada 2008 - 2016 în următoarele activităţi economice:
        ● Industrie - 57,4 mii de persoane în regiunea Centru; 54 mii de persoane în Nord-Est; 50,7 mii de persoane în Sud-Muntenia; 47,5 mii de persoane în Bucureşti Ilfov; 34,7 mii de persoane în Sud-Est; 32,7 mii de persoane în Sud-Vest Oltenia şi 32.6 mii de persoane în Nord-Vest;
        ● Administraţie publică, apărarea, educaţie, sănătate şi activităţi de asistenţă socială - 45 mii de persoane în regiunea Nord-Est;
        ● Construcţii - 39 mii de persoane în regiunea Bucureşti-Ilfov; 23,9 mii de persoane în Sud-Muntenia; 23,2 mii de persoane în Sud-Est; 20,7 de mii de persoane în Vest.

        La polul opus, activităţile economice care au înregistrat creşteri ale numărului de persoane în plan regional în perioada 2008 - 2016 au fost:
        ● Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice; Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport - 47 mii de persoane în Bucureşti - Ilfov; 22,1 mii de persoane în Nord-Vest; 19,5 mii de persoane în Sud-Muntenia; 16,9 mii de persoane în Centru; 11,1 mii de persoane în Vest;
        ● Construcţii - 37,1 mii de persoane în Nord-Est; 13,2 mii de persoane în Nord-Vest;
        ● Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, transport, hoteluri şi activităţi de servicii alimentare - 32 mii de persoane în Nord-Vest; 28,9 mii de persoane în Nord-Est; 24 mii de persoane în Sud-Muntenia şi 23,4 mii de persoane în Bucureşti-Ilfov;
        ● Tehnologia Informaţiei şi comunicaţiilor - 29,7 mii persoane în Bucureşti-Ilfov; 11,2 mii de persoane în Centru;
        ● Activităţi de spectacol, culturale şi recreative; alte activităţi de servicii - 25,4 mii de persoane în Bucureşti-Ilfov; 15,8 mii de persoane în Nord-Est; 12,8 mii de persoane în Sud Muntenia şi 10,9 mii de persoane în Centru;
        ● Administraţie publică, apărarea, educaţie, sănătate şi activităţi de asistenţă socială - 13,5 mii de persoane în Nord-Vest.



    4. Analiză privind situaţia numărului de locuri de muncă verzi din România
    4.1. Evoluţia populaţiei ocupate în sectorul de bunuri şi servicii de mediu
        Cuantificarea numărului total de locuri de muncă verzi existente în economia românească şi anticiparea evoluţiilor acestora pe termen scurt şi mediu reprezintă procese extrem de dificil de realizat în contextul actual.
        Totuşi, la nivel statistic există cifre care reflectă evoluţia populaţiei ocupate în sectorul de bunuri şi servicii de mediu. Aceste date statistice sunt colectate de Institutul Naţional de Statistică (INS) şi prezentate nu în număr efectiv de persoane ocupate, ci în Echivalent norma întreagă (ENI).
        Datele disponibile pentru acest indicator sunt prezentate mai jos pentru perioada 2011 - 2014.
           Tabel 5 Populaţia ocupată în sectorul bunuri şi servicii de mediu
                                      2011 - 2014

    ┌────────────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────┐
    │GEO/TIME │ 2011 │ 2012 │ 2013 │ 2014 │
    ├────────────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────┤
    │Populaţia ocupată │ 130,266 │ 146,026 │ 144,596 │ 122,237 │
    └────────────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────┘

┌─────────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│GEO/TIME │2011 │2012 │2013 │2014 │
├─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Populaţia│130,266│146,026│144,596│122,237│
│ocupată │ │ │ │ │
└─────────┴───────┴───────┴───────┴───────┘



        Sursa: INS, date exprimate în Echivalent norma întreagă (ENI)

    4.2. Cererea de forţă de muncă
        Potrivit statisticii INS, cererea de forţă de muncă salariată exprimată de angajatori, atât prin intermediul ratei, cât şi al numărului mediu anual al locurilor de muncă vacante, nu indică, pentru intervalul 2011 - 2016, creşteri importante în cazul locurilor de muncă din economia verde.
        Pentru anul 2011^45), ratele medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori s-au înregistrat în administraţia publică (1,09%) şi în sănătate şi asistenţă socială (1,05%).
        ^45) Comunicatul de presă al INS nr. 65 din 26 martie 2012.

        La polul opus s-au situat activităţile din industria extractivă (0,04%), producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,11%), respectiv cele din învăţământ (0,16%).
        Peste o treime din numărul total al locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria prelucrătoare (8,9 mii locuri vacante), unde rata a avut o valoare medie anuală de 0,90%.
        În anul 2012^46), ratele medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori s-au înregistrat în sănătate şi asistenţă socială (1,27%) respectiv, în administraţia publică (1,20%). La polul opus s-au situat activităţile din industria extractivă (0,06%), respectiv cele de producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,10%).
        ^46) Comunicatul de presă al INS nr. 68 din 26 martie 2013.

        Aproape o treime din numărul total al locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria prelucrătoare (7,8 mii locuri vacante), iar rata a avut o valoare medie anuală de 0,77%.
        În industria extractivă, angajatorii au prezentat cea mai redusă cerere de forţă de muncă salariată (0,04 mii locuri vacante).
        În anul 2013, potrivit INS^47), situaţia ratelor medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori s-a prezentat astfel: 2,21% în alte activităţi de servicii şi 1,98% în administraţia publică. La polul opus, s-au situat activităţile de producţie şi furnizare de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,13%), respectiv cele din industria extractivă (0,14%).
        ^47) Comunicatul de presă al INS nr. 71 din 26 martie 2014.

        Ca şi în anul precedent, puţin peste 30% din numărul total al locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria prelucrătoare (9,6 mii locuri vacante), iar rata a avut o valoare medie anuală de 0,93%. Sectorul bugetar a însumat 32% din totalul locurilor de muncă vacante, cele mai multe regăsindu-se în administraţia publică (4,8 mii locuri vacante), urmată de sănătate şi asistenţă socială (3,5 mii locuri vacante), respectiv învăţământ (1,5 mii locuri vacante). În tranzacţii imobiliare, producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, respectiv industria extractivă, angajatorii au prezentat cea mai redusă cerere de forţă de muncă salariată (0,01 mii locuri vacante pentru fiecare în parte).
        În anul 2014, ratele medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori, potrivit statisticii INS^48), s-au înregistrat în administraţia publică (2,64%), respectiv în alte activităţi de servicii (2,56%). La polul opus s-au situat activităţile de producţie şi furnizare de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,15%), respectiv cele din industria extractivă (0,18%).
        ^48) Comunicatul de presă al INS nr. 74 din 30 martie 2015.

        În industria prelucrătoare s-a concentrat aproape 28% din numărul total al locurilor de muncă vacante (10,7 mii locuri vacante), iar rata a avut o valoare medie anuală de 1,01%.
        Potrivit datelor furnizate de INS^49), în anul 2015, ratele medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori s-au înregistrat în administraţia publică (3,23%), respectiv în alte activităţi de servicii (2,51%).
        ^49) Comunicatul de presă al INS nr. 76/30 martie 2016.

        În industria prelucrătoare s-a concentrat peste 27% din numărul total al locurilor de muncă vacante (13,7 mii locuri vacante), iar rata a avut o valoare medie anuală de 1,23%.
        Diametral opus, cele mai mici valori atât în ceea ce priveşte rata, cât şi numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în activităţile din industria extractivă (0,15%, respectiv 0,1 mii locuri vacante), urmate de producţia şi furnizare de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,19%, respectiv 0,1 mii locuri vacante).
        La nivelul anului 2016^50), ratele medii anuale ale locurilor de muncă vacante cu cele mai ridicate valori s-au înregistrat în administraţia publică (3,73%), respectiv în sănătate şi asistenţă socială (2,68%).
        ^50) Comunicatul de presă al INS nr. 76/30 martie 2017.

        În industria prelucrătoare s-a concentrat peste 25% din numărul total al locurilor de muncă vacante (15,8 mii locuri vacante), iar rata a avut o valoare medie anuală de 1,37%.
        La polul opus, cele mai mici valori, atât în ceea ce priveşte rata, cât şi numărul mediu anual al locurilor de muncă vacante, s-au înregistrat în activităţile din industria extractivă (0,19%, respectiv 0,1 mii locuri vacante).
        Relevante sunt şi datele extrase din bazele de date ale Agenţiei Naţionale pentru Ocupare Forţei de Muncă (ANOFM), care publică lunar, în cadrul unui comunicat, evidenţa locurilor de muncă vacante declarate de agenţii economici, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind asigurările pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, cu indicarea în fiecare judeţ a locurilor de muncă oferite persoanelor cu studii superioare, medii şi profesionale şi a celor disponibile pentru lucrătorii necalificaţi, dar fără o încadrare a acestora în sectoare economice/activităţi economice, raportat la codurile CAEN.
        Astfel, pentru intervalul de referinţă 2011 - 2016, datele administrative ale ANOFM, rezultate din declaraţiile agenţilor economici privind locurile de muncă vacante, reflectă anumite fluctuaţii în cererea de forţă de muncă, dar care nu sunt de natură a concluziona asupra unei tranziţii către un nou sistem economic având la bază dezvoltarea durabilă, cu atât mai mult cu cât, în numărul total al locurilor de muncă vacante, ponderea unor ocupaţii "posibil verzi", precum: muncitor necalificat în silvicultură, îngrijitor spaţii verzi, lucrător pentru salubrizare, tehnician ecolog, lucrător salubrizare căi publice, lucrător-sortator deşeuri reciclabile, lucrător pentru salubrizare spaţii verzi, muncitor plantaţii şi amenajare zonă verde, etc. este insignifiantă.
        La nivelul anului 2011, numărul locurilor de muncă vacante declarate de angajatori a fost de 471.016. Din totalul acestor locuri de muncă vacante înregistrate în bazele de date ale agenţiilor teritoriale ale ANOFM şi puse la dispoziţia persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, 41.794 locuri de muncă au fost declarate în mod repetat de angajatori din cauza faptului că nu s-au putut ocupa.
        Principalele meserii/ocupaţii ofertate de angajatori în anul 2011 au fost: manipulant mărfuri, muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide, muncitor necalificat în industria confecţiilor, muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, muncitor necalificat la demolarea clădirilor, zidărie, mozaic, faianţă, muncitor necalificat la spargerea şi tăierea materialelor de construcţii, paznic, muncitor necalificat la întreţinere de drumuri, şosele, poduri, baraje, încărcător-descărcător, muncitor necalificat în agricultură.
        În anul 2012, numărul locurilor de muncă vacante comunicare potrivit prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, a fost de 454.366, din care 41.794 au fost declarate în mod repetat de către angajatori.
        Principalele meserii, respectiv primele zece, în care s-a înregistrat un număr semnificativ de locuri de muncă vacante, în anul 2012, au fost: muncitor necalificat în industria confecţiilor, operator confecţioner industrial îmbrăcăminte din ţesături, tricotaje, materiale sintetice, muncitor necalificat la asamblare, montarea pieselor, operator la maşini unelte-semi automate şi automate, şofer autocamion/maşină de mare tonaj, confecţioner cablaje auto, muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet, lucrător comercial, vânzător, paznic.
        Numărul locurilor de muncă vacante înregistrate pe parcursul anului 2013 a fost mai mare decât în anul 2012. Dacă în anul 2012 numărul locurilor de muncă vacante declarate de angajatori a fost de 454.366, în anul 2013 numărul locurilor de muncă vacante a fost de 489.024. Din totalul locurilor de muncă vacante înregistrate în anul 2013, care au fost puse la dispoziţia persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă aflate în evidenţele agenţiei, 53.690 au fost declarate în mod repetat de către angajatori.
        În ceea ce priveşte primele zece meserii în care s-a înregistrat un număr semnificativ de locuri de muncă vacante, în anul 2013, acestea au fost: muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet, muncitor necalificat în industria confecţiilor, şofer autocamion/maşină de mare tonaj, vânzător, manipulant mărfuri, muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, confecţioner-asamblor articole textile, lucrător comercial, muncitor necalificat la întreţinerea de drumuri, şosele, poduri, baraje, muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide.
        În anul 2014 numărul locurilor de muncă vacante declarate de angajatori a fost de 631.512. Din totalul locurilor de muncă vacante înregistrate în anul 2014, 85.770 locuri de muncă au fost declarate în mod repetat.
        Cele mai multe oferte de locuri de muncă, în perioada de referinţă, au fost pentru următoarele ocupaţii/meserii: lucrător comercial, muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, vânzător, muncitor necalificat în industria confecţiilor, confecţioner-asamblor din textile, agent de securitate, şofer autocamion/maşină de mare tonaj, muncitor necalificat la asamblarea produselor solide şi semi-solide, manipulant mărfuri, şofer de autoturisme şi camionete.
        Situaţia numărului de locuri de muncă vacante înregistrate pe parcursul anului 2015 s-a prezentat astfel: 631.158, din care 129.240 au fost declarate în mod repetat de către angajatori.
        Principalele meserii, respectiv primele zece, în care s-a înregistrat un număr semnificativ de locuri de muncă vacante, în anul 2015, au fost: muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, muncitor necalificat în industria confecţiilor, lucrător comercial, şofer autocamion/maşină de mare tonaj, vânzător, muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet; manipulant mărfuri, confecţioner-asamblor articole din textile, agent de securitate, muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide.
        Numărul locurilor de muncă vacante înregistrate pe parcursul anului 2016 a fost de 441.217, din care, 83.690 au fost declarate în mod repetat de către angajatori.
        Primele zece meserii în care s-a înregistrat un număr semnificativ de locuri de muncă vacante, în anul 2016, au fost: muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, muncitor necalificat în industria confecţiilor, lucrător comercial, manipulant mărfuri, agent de securitate, vânzător, muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptuşeli zidărie, plăci mozaic, faianţă, gresie, parchet, confecţioner-asamblor articole din textile, şofer autocamion/maşină de mare tonaj, muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide.
        În concluzie, situaţia primelor zece ocupaţii în care au fost oferite cele mai multe locuri de muncă se păstrează în toată perioada analizată, ierarhizarea fiind doar sensibil diferită.
        Pe baza evidenţei lunare a locurilor de muncă vacante declarate de angajatori, ANOFM elaborează anual o analiză a ocupaţiilor/meseriilor pentru care angajatorii declară locuri de muncă vacante, inclusiv în mod repetat. Neocuparea acestor locuri de muncă este determinată în principal de lipsa de forţă de muncă adecvat calificată la nivel local şi/sau naţional, precum şi de factori precum: deficienţe în practicile de recrutare de personal; precaritatea condiţiilor de muncă oferite de firmă; prestigiul scăzut al unor ocupaţii/ramuri economice; deficienţe de management al resurselor umane la nivelul întreprinderii; lipsa de furnizori de formare profesională pe plan local.
        Astfel, rezultatele acestei analize reprezintă un reper important în stabilirea programelor de formare cuprinse în Planul Naţional de Formare Profesională elaborat anual de către ANOFM şi aprobat de MMJS.

    4.3. Studii şi alte cercetări cu privire la economia şi locurile de muncă verzi
        Concluziile studiului IMM-uri, Eficienţa Resurselor şi Pieţe Ecologice publicat în Flash Eurobarometrul nr. 381 în 2013 şi derulat pe un eşantion de 11207 IMM-uri din 28 de State membre UE relevă faptul că aproximativ 92% dintre IMM-urile din Uniunea Europeană îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legislaţia privind mediul.
        Din perspectiva pieţelor ecologice şi a eficienţei resurselor, concluziile interviurilor derulate în 402 IMM-uri din România au evidenţiat următoarele:
        Pieţe ecologice:
    - Doar 22% dintre IMM-urile din România oferă servicii sau produse ecologice, faţă de 26% la nivelul UE 28; 49% dintre IMM-uri nu oferă şi nici nu intenţionează să facă acest lucru în următorii 2 ani (faţă de 59% la nivelul UE28). Figura 6 Oferta de produse ecologice
 (a se vedea imaginea asociată)

    – În privinţa motivelor pentru care IMM-urile nu oferă astfel de produse sau servicii, pe primele locuri se situează: absenţa importanţei acestui fapt pentru imaginea companiei (28%, faţă de 22% la nivelul UE28); lipsa concordanţei de valorile companiei sau cererea insuficientă din partea consumatorilor (19% faţă de 25% media UE28); absenţa creării unui avantaj competitiv sau al unor oportunităţi de afaceri adiţionale (9% faţă de 17% media UE28). Figura 7 Motive pentru lipsa ofertei de produse ecologice
 (a se vedea imaginea asociată)

    – Referitor la tipul de sprijin care ar stimula lansarea gamei de servicii şi produse ecologice, stimulentele financiare ocupă primul loc (35% faţă de 29% media UE 28), urmate de asistenţă pentru identificarea pieţelor sau potenţialilor clienţi (23%, faţă de 17% media UE28), asistenţă şi consultanţă tehnică pentru dezvoltarea produselor, serviciilor şi proceselor de producţie (18% faţă de 17% media UE28), servicii de marketing şi distribuţie (17% faţă de 12% media UE 28).
        Eficienţa resurselor

    – În privinţa acţiunilor întreprinse de companii pentru eficientizarea utilizării resurselor, pe primul loc se situează economisirea energiei (72%, faţă de 67% media UE 28), urmată de cea a materialelor (60% faţă de 59% media UE 28), a apei (57 faţă de 51% media UE 28%) şi de minimizarea deşeurilor (52 faţă de 67% media UE 28%). Figura 8 Acţiuni pentru utilizarea eficientă a resurselor
 (a se vedea imaginea asociată)

    – Dintre măsurile care ar sprijini companiile în utilizarea eficientă a măsurilor, acordarea de granturi şi subvenţii a fost menţionată de 31% dintre IMM-uri (faţă de 34% media UE 28), urmată de îmbunătăţirea cooperării între întreprinzători referitor la noile procese pentru refolosirea deşeurilor (24% faţă de 19% media UE 28), consiliere privind posibilităţile de finanţare a investiţiilor pentru utilizarea eficientă a resurselor (22%, la acelaşi nivel cu media UE28), consultanţă în ceea ce priveşte modalitatea de a îmbunătăţi utilizarea eficientă a resurselor în cadrul companiei (19% faţă de 25% media UE 28).

        Raportul de analiză a stării actuale BUILD UP Skills România^51) realizat în anul 2012 prezintă situaţia sectorului construcţii din punct de vedere al formării profesionale continue şi al instruirii necesare în domeniul performanţei energetice a clădirilor şi utilizării surselor regenerabile de energie în clădiri.
        ^51) http://www.iee-robust.ro/downloads/BUILD-UP-Skills_România_Analiza_Status_Quo.pdf

        Analiza şi prognozele realizate în cadrul acestui document identifică un decalaj considerabil între resursele umane care activează în acest sector în anul 2011 şi necesarul de forţă de muncă în perspectiva anului 2020. Astfel, prognozele realizate cu privire la necesarul de forţă de muncă în sectorul construcţiilor, identifică un decalaj între resursele disponibile şi cele necesare care variază între 80.928 persoane (scenariul pesimist) şi 186.617 persoane (scenariul optimist).
        Principalele profesii identificate cu deficite ridicate şi care au o relevanţă deosebită pentru eficienţa energetică (EE) şi utilizarea surselor regenerabile de energie (SRE) au fost:
    - Electrician în construcţii;
    – Instalator în construcţii;
    – Izolator;
    – Tâmplar/montator tâmplărie;
    – Instalator pentru sisteme termice solare;
    – Instalator pentru sisteme fotovoltaice solare;
    – Instalator pentru sisteme geotermale;
    – Instalator centrale termice biomasă;
    – Instalator pompe de căldură.^52)
        ^52) Raportul de analiză a stării actuale BUILD UP Skills România, pg. 139.


        În plus, raportul prezintă o serie de informaţii cu privire la necesarul de lucrători în construcţii pe diferite profesii pentru atingerea ţintelor stabilite pentru anul 2020, dar şi numărul de cursuri şi furnizori de formare continuă necesari pentru rezolvarea deficitelor identificate.
                Figura 9 Număr de lucrători necesari în perspectiva 2020
                                 pe tipuri de profesii

┌────┬──────────────────────┬──────────┐
│ │ │Necesar │
│Nr. │Denumirea meseriei │calificare│
│crt.│ │(scenariu │
│ │ │optimist) │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│l │Ansamblator montator │4.722 │
│ │tâmplărie │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│2 │Electrician în │6.675 │
│ │construcţii │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│3 │Instalator (încălzire,│23.218 │
│ │sanitare, ventilare) │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│4 │Instalator centrale │361 │
│ │termice biomasa │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│5 │Instalator sisteme │516 │
│ │fotovoltaice solare │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│6 │Instalator sisteme │413 │
│ │geotermale │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│7 │Instalator sisteme │1.316 │
│ │termice solare │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│8 │Instalator pompe de │295 │
│ │căldură │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│9 │Izolator (termic, │49.797 │
│ │hidrofug) │ │
├────┼──────────────────────┼──────────┤
│ │Operator surse │ │
│10 │regenerabile de │19 │
│ │energie │ │
├────┴──────────────────────┼──────────┤
│ │87.333 │
└───────────────────────────┴──────────┘

        Sursa: Raportul de analiză a stării actuale BUILD UP Skills România, pg. 3
        Prin proiectul VS/2014/0442 - "Euro network supporting innovation for green jobs - GREENET", finanţat din Programul PROGRESS 2007 - 2013, implementat de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale în parteneriat cu instituţii din Slovenia, Franţa, Croaţia, Portugalia, Cipru şi Spania, s-a asigurat transferul de know-how inovativ şi s-au identificat instrumente inovatoare în ceea ce priveşte tranziţia către o economie ecologică în diferite State Membre, cu un mare potenţial de transferabilitate la nivelul UE.
        Proiectul a vizat:
    1. evaluarea situaţiei în ceea ce priveşte nevoia de competenţe sau recalificarea angajaţilor în cadrul strategiei Europa 2020 şi stimularea dezbaterii între diferitele părţi interesate cu privire la metodele inovatoare de dezvoltare a competenţelor angajaţilor, în special cu privire la piaţa muncii "verde".
    2. diseminarea rezultatelor evaluării de pe piaţa muncii (cererea şi oferta), precum şi ale dezbaterilor.
    3. configurarea unei reţele de instituţii, companii ONG-uri, ca o platformă de e-learning pentru formare şi reconversie profesională a angajaţilor pentru o piaţă a muncii "verde".
    4. evaluarea impactului unor metode inovatoare de generare a competenţelor "verzi" şi cu privire la alte nevoi de formare la nivel european în funcţie de cererea de pe piaţa forţei de muncă în domeniul energiei electrice şi gazelor.
    5. elaborarea unor recomandări pentru factorii de decizie, în scopul dezvoltării unor politici de ocupare şi de formare menite să asigure competenţe adecvate, sigure pentru o piaţă a muncii "verde", elaborarea unui cadru de standarde ocupaţionale şi calificări.

        Proiectul Green Jobs, implementat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în perioada 2011 - 2014 şi finanţat din POSDRU 2007 - 2013, şi-a propus să contribuie la crearea unui sistem de identificare şi înregistrare a locurilor de muncă verzi în România şi la identificarea instrumentelor necesare pentru stimularea înfiinţării unor astfel de locuri de muncă, în vederea creşterii capacităţii serviciilor publice de ocupare de a anticipa şi gestiona schimbările de pe piaţa muncii, în acord cu cerinţele Comisiei Europene, conţinute în Comunicarea "Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii".
        În perspectiva obiectivului propus al proiectului, s-a realizat un studiu preliminar, la nivel internaţional - "Economia verde şi locurile de muncă verzi".
        Ulterior, echipa de experţi implicaţi în proiect a efectuat o analiză documentară a modului în care problematica locurilor de muncă verzi este abordată în statele membre UE şi, pe baza informaţiilor disponibile, s-au selectat 5 state membre - Austria, Danemarca, Irlanda, Franţa şi Spania - considerate ca având practici şi experienţe importante în domeniu, care astfel pot constitui o bază pentru dezvoltarea de iniţiative similare în România, considerând şi gradul de aplicabilitate al unora dintre practicile utilizate la condiţiile concrete naţionale. Pe baza acestei analize, a fost elaborat "Studiul comparativ privind sistemul de identificare şi înregistrare a locurilor de muncă verzi în 5 state membre ale UE".
        Totodată, prin proiect s-a urmărit realizarea unui portal web specializat în domeniul "locurilor de muncă verzi"; realizarea unei campanii de promovare a acestor locuri de muncă; crearea unei baze de date la nivel naţional cu locurile de muncă verzi pentru sectoarele de activitate relevante; stimularea înfiinţării de "locuri de muncă verzi".


    5. Priorităţi strategice - Obiective, Direcţii de Acţiune şi Principii care ghidează eforturile în cadrul strategiei
    5.1. Obiectivul general şi obiectivele specifice

┌──────────────────────────────────────┐
│OBIECTIVUL GENERAL: Asigurarea unei │
│ocupări durabile prin stimularea şi │
│valorificarea potenţialului generator │
│de locuri de muncă verzi al │
│sectoarelor competitive. │
└──────────────────────────────────────┘


┌──────────────────────────────────────┐
│Obiectivul Specific 1 Stimularea │
│antreprenoriatului şi creării de │
│locuri de │
│muncă verzi cu accent pe sectoarele de│
│competitivitate crescută identificate │
│în Strategia Naţională pentru │
│Competitivitate 2014 - 2020 şi │
│Strategia │
│Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi │
│Inovare 2014 - 2020. │
└──────────────────────────────────────┘

        Obiectivele specifice şi direcţiile de acţiune:
        În cadrul Obiectivului Specific 1 principalele direcţii de acţiune vizează:
    1. Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare;
    2. Creşterea inovării în firme prin susţinerea entităţilor de inovare şi transfer tehnologic în domenii de specializare inteligentă;
    3. Crearea de mari infrastructuri de cercetare-dezvoltare (CD);
    4. Crearea de sinergii cu acţiunile de CDI ale programului-cadru ORIZONT 2020 al Uniunii Europene şi alte programe CDI internaţionale;
    5. Atragerea de personal cu competenţe avansate din străinătate pentru consolidarea capacităţii CD;
    6. Sprijinirea creşterii valorii adăugate generate de sectorul TIC şi a inovării în domeniu prin dezvoltarea de clustere^53);
        ^53) În acord cu definiţia inclusă în Hotărâre de Guvern Nr. 918 din 12 iulie 2006 pentru aprobarea Programului de stimulare a cercetării, dezvoltării şi inovării - IMPACT. Cluster reprezintă o "grupare de executanţi, utilizatori şi/sau beneficiari, pentru implementarea de bune practici de nivel european, în vederea creşterii competitivităţii economice a operatorilor economici. "Dar şi cu definiţia utilizată la nivelul Uniunii Europene inclusă în Comunicarea Comisiei Europene COM (2008) 652/2008, cluster este definit ca "grup de întreprinderi, de operatori economici afiliaţi şi de instituţii apropiate din punct de vedere geografic unele de altele şi care au atins o scară suficientă pentru a dezvolta o expertiză, servicii, resurse, furnizori şi competenţe specializate."

    7. Promovarea şi consolidarea iniţiativelor antreprenoriale pentru crearea de locuri de muncă verzi;
    8. Facilitarea diversificării activităţilor economice, a înfiinţării şi a dezvoltării de întreprinderi mici, precum şi crearea de locuri de muncă în mediul rural;
    9. Refacerea, conservarea şi consolidarea ecosistemelor care sunt legate de silvicultură şi în îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor;
    10. Promovarea tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon şi a utilizării eficiente a resurselor;
    11. Promovarea spiritului antreprenorial, în special prin facilitarea exploatării economice de noi idei şi prin stimularea creării de firme noi, inclusiv prin intermediul incubatoarelor de afaceri;
    12. Promovarea turismului durabil.

        Strategia Europa 2020 subliniază prioritatea UE de a deveni o economie sustenabilă şi de a stabili obiective ambiţioase pentru combaterea schimbărilor climatice şi pentru creşterea eficienţei energetice. Small Business Act (SBA) 6 a subliniat faptul că UE şi statele membre trebuie să permită IMM-urilor să transforme dificultăţile legate de mediu în oportunităţi. Planul de acţiune verde (Green Action Plan) oferă un cadru şi orientări clare privind modul în care UE, în parteneriat cu statele membre şi cu regiunile, intenţionează să ajute IMM-urile să exploateze oportunităţile de afaceri pe care le oferă tranziţia către o economie verde.
        Prevenirea şi corectarea daunelor provocate mediului şi trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon reprezintă o provocare societală, care oferă, de asemenea, noi oportunităţi de afaceri pentru întreprinderi. Cu toate acestea, "ecoinovarea", la fel ca orice alte tipuri de inovare, are nevoie de un ecosistem fertil pentru a înflori, iar inovatorii verzi au nevoie de sprijin pentru a-şi dezvolta ideile şi de acces la finanţare pentru a le pune în aplicare. Dezvoltarea antreprenoriatului verde beneficiază de proximitatea faţă de instituţiile din domeniul cunoaşterii, precum şi de disponibilitatea forţei de muncă calificate şi de relaţiile industriale care facilitează cooperarea trans-sectorială; aceste condiţii permit apariţia unor clustere de ecoinovare.
        Trecerea la economia verde implică o preocupare adecvată axată pe cunoaştere, cercetare şi inovare, care să creeze un cadru propice menit să favorizeze dezvoltarea durabilă pe termen lung.
        Astfel, în cadrul direcţiei de acţiune crearea de mari infrastructuri de cercetare-dezvoltare (CD), se va încuraja creşterea capacităţii de CD în domenii identificate de Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014 - 2020 ca domenii de cercetare de specializare inteligentă, precum şi în sănătate, identificat ca domeniu prioritar de interes naţional. Aceasta se va realiza prin investiţii pentru crearea şi dotarea de noi laboratoare, centre de cercetare sau modernizarea celor existente, atât pentru instituţii publice CD/universităţi, cât şi pentru firme cu activitate de cercetare.
        Acţiunea are ca scop valorificarea potenţialului clusterelor existente/emergente prin conectarea instituţiilor publice CD/universităţilor care sunt sprijinite prin investiţii, în vederea utilizării de către mediul economic a rezultatelor CD.
        Pentru stimularea inovării, acţiunile vizează şi dezvoltarea clusterelor de inovare în sensul promovării utilizării în comun a echipamentelor, a schimbului şi transferului de cunoştinţe, stabilirea de contacte, diseminarea informaţiilor şi colaborarea între întreprinderi şi alte organizaţii din cluster.
        Instrumentul pentru IMM-uri din cadrul Orizont 2020 va ajuta IMM-urile să exploreze fezabilitatea ştiinţifică sau tehnică şi potenţialul comercial al ideilor ecoinovatoare pentru a dezvolta în mod concret noi activităţi economice. O evaluare pozitivă a fezabilităţii comerciale va permite finanţarea activităţilor demonstrative. IMM-urile pot deja solicita acest tip de sprijin în cadrul cererilor de propuneri specifice, axate pe ecoinovare şi pe aprovizionarea cu materii prime, pe producţia şi prelucrarea alimentară ecoinovatoare şi pe inovaţia într-un sistem energetic eficient, cu emisii scăzute de carbon.
        În cadrul Programului Orizont 2020, acţiunile din cadrul provocării societale "combaterea schimbărilor climatice, mediu, utilizarea eficientă a resurselor şi materiile prime" sprijină obiectivele Planului de acţiune verde în ceea ce priveşte creşterea eficienţei de utilizare a resurselor printr-o abordare sistemică a ecoinovării şi prin crearea unei economii circulare. Toate formele de inovare sunt acoperite. Sunt abordate diferitele tipuri de activităţi, mergând de la cercetare până la demonstrare, intrarea pe piaţă, coordonarea şi crearea de reţele. În acest sens, direcţia de acţiune crearea de sinergii cu acţiunile de CDI ale programului-cadru ORIZONT 2020 al Uniunii Europene şi alte programe CDI internaţionale vizează sprijinirea organizaţiilor de cercetare şi a întreprinderilor, în special IMM-uri, pentru pregătirea şi implementarea de proiecte în cadrul Programului Orizont 2020, precum şi altor programe CDI internaţionale.
        Utilizarea eficientă a resurselor este un subiect specific al cursurilor de formare din cadrul programului COSME (2014 - 2020), care vizează conştientizarea managerilor de clustere privind potenţialele acţiuni care pot fi lansate în clusterele lor pentru a încuraja ecoinovarea şi utilizarea eficientă a resurselor în cadrul IMM-urilor şi între IMM-urile membre. Instrumentele financiare din cadrul COSME vor sprijini în special IMM-urile să se internaţionalizeze, prin promovarea dezvoltării transfrontaliere a acestora.
        Acţiunile privind clusterele pentru noi lanţuri valorice industriale din cadrul Programului Orizont 2020 urmăresc să susţină colaborarea intersectorială şi interregională şi proiectele de inovare desfăşurate de IMM-uri, printr-o mai bună integrare a acestora în clustere şi în diferite lanţuri valorice.
        Având în vedere că în zonele rurale activitatea principală o reprezintă agricultura şi cea mai mare parte a veniturilor populaţiei rurale este obţinută din acest sector al economiei naţionale, continuarea eforturile pentru dezvoltarea rurală are incidenţă semnificativă asupra ameliorării competitivităţii şi creării de locuri de muncă verzi.
        Astfel, măsurile cuprinse în cadrul direcţiei de acţiune Facilitarea diversificării activităţilor economice, a înfiinţării şi a dezvoltării de întreprinderi mici, precum şi crearea de locuri de muncă în mediul rural, menite să contracareze efectele practicării unei agriculturi neperformante, date fiind structura şi dinamica exploataţiilor din mediul rural, în cea mai mare parte de subzistenţă, precum şi deficienţele referitoare la capitalul tehnologic, financiar şi uman, au la bază premisa potrivit căreia, pentru crearea de locuri de muncă în general şi în special de locuri de muncă verzi şi, totodată pentru creşterea veniturilor populaţiei rurale, se impune diversificarea activităţilor şi promovarea afacerilor la scară mică, respectiv a microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici nonagricole, concomitent cu îmbunătăţirea infrastructurii locale, educaţionale şi sociale şi cu restaurarea şi conservarea patrimoniului cultural, promovarea turismului durabil, cât şi a investiţilor în surse de energie regenerabile.
        În cadrul direcţiei de acţiune Refacerea, conservarea şi consolidarea ecosistemelor care sunt legate de silvicultură şi în îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor se urmăreşte generarea de locuri de muncă verzi în condiţii de conservare a biodiversităţii prin implementarea programului naţional de împădurire destinat zonelor defrişate, precum şi prin extinderea suprafeţei împădurite a României prin împădurirea terenurilor agricole.
        Direcţia de acţiune Promovarea turismului durabil vizează poziţionarea turismului balnear între sectoarele cu potenţial mare de competitivitate şi de creare de locuri de muncă verzi, alături de ecoturism, care face obiectul unei politici publice coerente în ultimii ani, concretizată în dezvoltarea unui sistem pentru certificarea destinaţiilor eco-turistice. Această poziţionare a sectorului balnear ce poate fi rezumată prin formula "turism balnear verde" urmează să se constituie în principala misiune a unui cluster balneoturistic naţional ce va reuni reprezentanţi ai tuturor clusterelor locale, dar şi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale (oraşe termale), precum şi ai sectorului privat (membri ai Organizaţiei Patronale a Turismului Balnear din România şi alte societăţi care activează în domeniu).

┌──────────────────────────────────────┐
│Obiectivul Specific 2 Dezvoltarea │
│competenţelor forţei de muncă în │
│vederea │
│asigurării unei ocupări de calitate în│
│sectoarele competitive, generatoare │
│de locuri de muncă verzi. │
└──────────────────────────────────────┘

        În cadrul Obiectivului Specific 2 principalele direcţii de acţiune vizează:
    1. Formarea şi dezvoltarea competenţelor verzi;
    2. Creşterea contribuţiei româneşti la progresul cunoaşterii;
    3. Creşterea rolului ştiinţei în societate;
    4. Consolidarea cooperării internaţionale pentru a genera excelenţa în CDI;
    5. Încurajarea învăţării pe tot parcursul vieţii şi a formării profesionale în sectoarele agricol şi forestier;
    6. Promovarea îmbunătăţirii competenţelor în ceea ce priveşte eficienţa energetică în clădiri şi în sistemele majore de infrastructură urbană;
    7. Dezvoltarea competenţelor privind gestionarea deşeurilor;
    8. Promovarea îmbunătăţirii nivelului tehnologiilor curate şi a energiei cu emisii reduse sau zero de carbon;
    9. Sprijinirea parteneriatelor dintre universităţi şi sectorul privat, pentru a facilita tranziţia de la educaţie la angajare în domeniul schimbărilor climatice sau domenii conexe;
    10. Creşterea gradului de participare la învăţământul profesional şi tehnic şi la programe de învăţare pe tot parcursul vieţii;
    11. Creşterea relevanţei învăţământului terţiar universitar în relaţie cu piaţa muncii şi sectoarele economice competitive.

        Competenţele forţei de muncă rămân o provocare majoră pentru promovarea ocupării forţei de muncă şi a productivităţii în România.
        Locurile de muncă vacante impun un nivel tot mai ridicat şi o gamă tot mai largă de competenţe.
        Chiar şi locurile de muncă necesitând, în mod tradiţional, doar un nivel redus de calificare sau niciun fel de calificare devin din ce în ce mai exigente. Marea majoritate a locurilor de muncă vor necesita un anumit nivel de competenţe digitale, iar un număr tot mai mare de locuri de muncă elementare necesită anumite competenţe esenţiale sau generice (precum comunicare, soluţionarea problemelor, muncă în echipă şi inteligenţă emoţională).
        Succesul pe piaţa muncii este determinat de diferite dimensiuni ale setului de competenţe al unei persoane, combinând competenţe cognitive, socio-emoţionale şi competenţe specifice activităţii/postului.
        Economia verde (gestionarea deşeurilor, biodiversitate, controlul emisiilor de gaze şi alte domenii) solicită seturi de competenţe diferite şi oferă oportunităţi atât pentru cei care caută un loc de muncă, cât şi pentru furnizorii de formare profesională.
        Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014 - 2020 susţine necesitatea specializării inteligente. Domeniile prioritare de specializare inteligentă sunt domenii în care se anticipează interes mai mare al investiţiilor în cercetarea ştiinţifică din partea industriei şi au fost identificate pe baza potenţialului lor ştiinţific şi comercial, în urma unui amplu proces de consultare, astfel:
    - bioeconomie;
    – tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu şi securitate;
    – energie, mediu şi schimbări climatice;
    – econanotehnologii şi materiale avansate.

        Specializarea inteligentă reprezintă o prioritate ce presupune definirea şi consolidarea unor domenii de competenţă ridicată, în care există avantaje comparative reale sau potenţiale, şi care pot contribui semnificativ la PIB.
        Specializarea inteligentă presupune:
    - stimularea unui anumit tip de comportament economic, cu ambiţii şi orientare regionale sau globale;
    – înţelegerea impactului social al ştiinţei, tehnologiei şi al activităţilor economice în sectoarele relevante;
    – cercetarea şi dezvoltarea interdisciplinară.

        Domeniile de specializare inteligentă sunt deschise, în principiu, oricărei discipline ştiinţifice.
        Procesul de specializare inteligentă este unul dinamic, ce presupune culegerea şi analiza permanentă de date, la nivel regional şi naţional, cu un mecanism complet de monitorizare în cadrul ciclului strategic.
        Specializarea inteligentă este susţinută printr-un set de instrumente care:
    - acoperă întregul spectru de activităţi creative, de la idee la piaţă;
    – pune în valoare colaborări şi parteneriate între operatori diverşi.

        Domeniile de specializare inteligentă pentru ciclul strategic 2014 - 2020, identificate pe baza potenţialului lor ştiinţific şi comercial, în urma unui amplu proces de consultare, sunt:
        Bioeconomia. Domeniul beneficiază de potenţialul uriaş al agriculturii româneşti, în contextul unei industrii alimentare locale tot mai active şi cu standarde în creştere, al cercetării aplicative de succes din domeniu şi din industria farmaceutică, precum şi în contextul unor tendinţe globale, precum cererea ridicată de produse alimentare. Siguranţa şi optimizarea produselor alimentare, dezvoltarea sectoarelor horticol, forestier, zootehnic şi piscicol sau valorificarea biomasei şi a biocombustibililor reprezintă subdomenii cu potenţial evident. Îmbunătăţirea calităţii produselor agroalimentare (nutriţională, senzorială, de siguranţă alimentară), în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor, trebuie să fie în deplină armonie cu asigurarea unui mediu durabil. În acest context sunt necesare atât dezvoltarea infrastructurii de cercetare ştiinţifică, a resurselor umane, cât şi armonizarea metodologiilor de investigare a calităţii produselor agroalimentare şi a biodisponibilităţii acestora în vederea asigurării securităţii nutriţionale a populaţiei.
        Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, spaţiu şi securitate. Domeniul este unul dintre cele mai dinamice din ţară. Industria este sprijinită de experienţa antreprenorială acumulată în ultimele decenii, de calitatea ridicată a învăţământului superior şi a cercetării academice din disciplinele tehnice relevante, precum şi de prezenţa unor companii multinaţionale importante. Dezvoltarea de software, de tehnologii pentru internetul viitorului şi calculul de înaltă performanţă joacă un rol central în rezolvarea marilor probleme societale. Dezvoltarea de aplicaţii spaţiale dedicate şi/sau integrate, tehnologiile şi infrastructurile spaţiale, misiunile spaţiale proprii şi internaţionale reprezintă elemente-cheie pentru creşterea competitivităţii în activităţi economice şi sociale. Securitatea societală se bazează pe dezvoltarea de tehnologii, produse, capacităţi de cercetare şi sisteme pentru securitate locală şi regională, protecţia infrastructurilor şi serviciilor critice, "intelligence", securitate cibernetică, securitatea internă şi a cetăţeanului, managementul situaţiilor de urgenţă şi al crizelor de securitate, precum şi pentru combaterea terorismului, ameninţărilor transfrontaliere, crimei organizate, traficului ilegal, toate acestea pe fondul dezvoltării culturii de securitate.
        Energie, mediu şi schimbări climatice. Cercetările în domeniul energiei susţin reducerea dependenţei energetice a României, prin valorificarea superioară a combustibililor fosili, diversificarea surselor naţionale (nucleară, regenerabile, curate), transport multifuncţional ("smart grids") şi mărirea eficienţei la consumator.

        Nivelul ridicat de specializare atins în cercetarea din domeniul nuclear va fi valorificat în continuare prin dezvoltarea tehnologiilor pentru reactori avansaţi de generaţie IV şi realizarea infrastructurii de cercetare, dezvoltare şi demonstraţie pentru reactorii rapizi răciţi cu plumb, în parteneriat european şi internaţional. Protecţia mediului înconjurător constituie o prioritate a tuturor politicilor actuale, în condiţiile unor investiţii masive care urmează a fi făcute în tehnici şi tehnologii de depoluare şi de reciclare, în administrarea inteligentă şi durabilă a resurselor de apă, a bazinelor hidrografice şi a zonelor umede. Dezvoltarea cunoaşterii în domeniile "aer", "apă", "sol", inclusiv interfeţele (mediile de tranziţie dintre ele), şi valorificarea acesteia de către utilizatori, sunt de importanţă capitală pentru dezvoltarea durabilă a României. Cercetarea interdisciplinară de mediu a sistemului Dunăre - Delta Dunării - Marea Neagră este deosebit de importantă, atât din punctul de vedere al menţinerii şi valorificării capitalului natural existent, cât şi din punctul de vedere al susţinerii dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere în regiunea Dunării şi zona Mării Negre. De asemenea, fenomenele atmosferice necesită o atenţie mărită, inclusiv studierea fenomenelor din atmosferă, generate de activităţi umane, dar şi cele naturale cu impact în schimbările climatice.
        Conceptul "oraşul inteligent" oferă soluţii de infrastructuri integrate pentru nevoile populaţiei în aglomerări urbane.
        Eco-nanotehnologii şi materiale avansate. Domeniul aparţine tehnologiilor generice esenţiale (TGE), prioritare la nivel european. Domeniul este antrenat de competitivitatea internaţională a industriei auto din România, de infuzia ridicată de capital şi de dinamica exporturilor din acest sector. Perspectivele industriei de echipamente agricole sunt promiţătoare, iar investiţiile în cercetare pentru combustibili, materiale noi şi/sau reciclate pot dinamiza activităţile de cercetare, dezvoltare şi inovare dedicate eco-tehnologiilor care conservă proprietăţile apei, aerului şi solului. Nanotehnologiile au un mare potenţial inovativ, susţin IMM-urile şi asigură competitivitatea tehnologică a României. Cresc şansele de a atrage investiţii străine şi de a dezvolta sectoarele tehnologiilor înalte. Domeniul este susţinut de un învăţământ tehnic dezvoltat, cu contribuţii importante la sectoarele industriale amintite. Există un număr mare de institute naţionale, institute ale Academiei Române, alte tipuri de organizaţii, care au măcar unul dintre domeniile principale de activitate cercetarea în domeniul materialelor.
        Principalele direcţii de acţiune sunt orientate către dezvoltarea de proiecte iniţiate de firme, centre de competenţă, infrastructură de inovare (acceleratoare şi incubatoare de afaceri, centre de transfer tehnologic), programe de doctorat şi postdoctorat în domenii prioritare, infrastructuri de cercetare ("roadmap" naţional), performanţă şi concentrare organizaţională, un mecanism de orientare strategică.
        Este nevoie de formarea competenţelor profesionale în aceste domenii de vârf, pentru a răspunde dinamicii fără precedent a competenţelor specifice postului, fapt ce revine angajatorilor, asociaţiilor profesionale, altor furnizori de formare înalt specializaţi.
        Recunoaşterea învăţării anterioare, inclusiv a competenţelor obţinute în străinătate impun unele măsuri, care trebuie să fie concepute, pentru a asigura informarea potenţialilor beneficiari în legătură cu avantajele procesului de evaluare şi certificare, în special pentru cei cu un nivel de calificare slab, în cazul cărora evaluarea şi certificarea competenţelor ar putea deveni o oportunitate reală de îmbunătăţire a situaţiei lor pe piaţa muncii. România trebuie să îşi îmbunătăţească modelul de recunoaştere a învăţării anterioare.

┌──────────────────────────────────────┐
│Obiectivul Specific 3 Consolidarea │
│cooperării cu actorii relevanţi şi a │
│dialogului cu partenerii sociali din │
│sectoarele cu potenţial pentru crearea│
│de locuri de muncă verzi. │
└──────────────────────────────────────┘

        În cadrul Obiectivului Specific 3 principalele direcţii de acţiune vizează:
    1. Facilitarea cooperării între actorii implicaţi în dezvoltarea rurală;
    2. Consolidarea participării partenerilor sociali şi a altor actori relevanţi în politicile publice care vizează crearea de locuri de muncă verzi.

        Politicile de promovare a unei ocupări de calitate şi de sprijinire a activităţilor generatoare de locuri de muncă verzi sunt relevante în contextul realizării unei creşteri inteligente, durabile şi incluzive.
        Dezvoltarea de măsuri şi politici publice cu un impact pozitiv asupra creării de locuri de muncă verzi se poate face doar prin fundamentarea acestora pe baze ştiinţifice, prin implicarea activă a tuturor factorilor relevanţi şi prin consolidarea cadrului general de implementare şi monitorizare.
        În acest context, procesul de participare activă şi continuă a partenerilor sociali şi a altor actori relevanţi la elaborarea şi monitorizarea politicilor ce vizează crearea de locuri de muncă verzi joacă un rol esenţial în atingerea obiectivelor vizate.

    5.2. Principii generale
        Implementarea măsurilor şi acţiunilor stabilite în contextul Strategiei Naţionale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025 se va face ţinând seama de următoarele principii generale:
        Principiul abordării multisectoriale - Strategia conţine iniţiative planificate în diverse sectoare economice cuprinse/ce urmează să fie cuprinse în procesul deosebit de complex de tranziţie spre o economie verde şi care au ca numitor comun raportarea directă sau indirectă la mediu şi potenţialul generator de locuri de muncă verzi.
        Principiul diviziunii sectoriale şi al complementarităţii - Strategia este un angajament al Guvernului României, conceput integrat, dar pe domenii de responsabilitate sectorială distincte, în scopul implicării adecvate a entităţilor responsabile în procesul decizional şi de implementare a măsurilor specifice.
        Principiul cooperării - Succesul Strategiei se bazează pe efortul conjugat al tuturor instituţiilor cu atribuţii în implementarea măsurilor planificate, cu maximalizarea sinergiilor potenţiale.
        Principiul abordării graduale - Punerea în aplicare a măsurilor proiectate se va realiza proporţional cu gradul de complexitate al nevoilor identificate în etapa de fundamentare a procesului decizional.
        Principiile subsidiarităţii şi al descentralizării în execuţie - Punerea în aplicare a Strategiei se va realiza conform partajării competenţelor specifice instituţiilor şi autorităţilor publice centrale şi locale, cu luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean.
        Principiul adiţionalităţii fondurilor - Instituţiile responsabile cu implementarea Strategiei vor asigura o alocare eficace şi suficientă de resurse, prin utilizarea fondurilor de la bugetul de stat şi de la bugetele locale, precum şi a alocărilor financiare din Fondurile structurale şi de investiţii, în completarea cheltuielilor naţionale publice.
        Principiul transparenţei - Implementarea Strategiei se face în mod transparent, cu participarea societăţii civile, alături de instituţiile publice centrale şi locale, pentru atingerea obiectivelor acesteia, în concordanţă cu politicile publice naţionale şi ale UE.
        Principiul sustenabilităţii - Măsurile planificate implică integrarea competitivităţii economice cu responsabilitatea socială şi de mediu.


    6. Monitorizarea şi evaluarea progresului
        Sistemul de monitorizare se bazează pe datele administrative colectate şi furnizate de ministere şi instituţii ale administraţie publice centrale cu atribuţii în implementarea măsurilor incluse în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025.
        Procesul de monitorizare se va concentra pe analiza anuală a implementării Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025, elaborat de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cu sprijinul instituţiilor implicate în procesul de elaborare a Strategiei.
        Anual toate instituţiile responsabile de implementarea măsurilor incluse în Planul de acţiuni vor transmite Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale progresele înregistrate şi gradul de realizare al indicatorilor asumaţi.
        De asemenea, pentru a permite flexibilitate în implementarea Strategiei şi în realizarea obiectivelor stabilite, ministerele şi instituţiile administraţie publice centrale pot transmite propuneri de măsuri noi care să fie incluse în Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025 sau de modificare/amendare a celor deja existente.
        Rezultatele acţiunilor incluse Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei Naţionale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025 vor fi reflectate în Raportul de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei Naţionale pentru Locuri de Muncă Verzi 2018 - 2025 realizat şi prezentat de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

    7. Instituţii responsabile
        Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale (MMJS) realizează politicile naţionale, corelate cu cele la nivel european şi internaţional, în domeniul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. MMJS implementează Programul de guvernare 2017 - 2020 în domeniul muncii şi justiţiei sociale şi cooperează cu ministerele şi instituţiile publice pentru a facilita atingerea potenţialului "economiei verzi" în materie de creare de noi locuri de muncă.
        Ministerul Mediului (MM) este autoritatea publică centrală responsabilă cu coordonarea generală a politicilor, strategiilor şi acţiunilor în domeniile protecţiei mediului înconjurător, economiei verzi, biodiversităţii, ariilor naturale protejate, schimbărilor climatice, în acord cu angajamentele asumate prin Acordul de parteneriat 2014 - 2020 şi prin Programul operaţional Infrastructură mare 2014 - 2020. În mod specific, MM coordonează integrarea cerinţelor de protecţie a mediului în legislaţia românească şi în politici sectoriale, în concordanţă cu cerinţele şi standardele europene şi internaţionale, susţine tranziţia economiei româneşti către economia verde prin politici de creştere economică durabilă cu un consum redus de carbon şi utilizarea eficientă a resurselor naturale, sprijină iniţierea şi dezvoltarea de scheme şi programe de investiţii verzi, cu respectarea reglementărilor legale.
        Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), împreună cu MMJS, asigură corelarea educaţiei şi formării profesionale iniţiale şi continue cu nevoile pieţei muncii, cu accent pe dezvoltarea programelor prin care pot fi furnizate competenţe relevante pentru ocuparea locurilor de muncă verzi. MEN implementează măsuri menite să furnizeze elevilor şi studenţilor informaţii şi competenţe cu privire la schimbările climatice sau domenii conexe (ex. energii regenerabile, gestionarea deşeurilor, producerea biocarburanţilor).
        Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) este autoritatea pentru: dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, cooperare transfrontalieră, transnaţională şi interregională, disciplina în construcţii, amenajarea teritoriului, urbanism şi arhitectură, amenajarea spaţiului maritim, mobilitate urbană, locuire, locuinţe, clădiri de locuit, reabilitarea termică a clădirilor, gestiune şi dezvoltare imobiliar-edilitară, lucrări publice, construcţii, descentralizare, reformă şi reorganizare administrativ-teritorială, fiscalitate şi finanţe publice locale, dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, ajutor de stat aprobat de autorităţile administraţiei publice locale, parcuri industriale.
        De asemenea, MDRAP asigură programarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordate României de către Uniunea Europeană pentru programele din domeniile sale de activitate. Astfel, MDRAP exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia, pentru: Programul operaţional regional 2007 - 2013 şi 2014 - 2020, Programul operaţional "Dezvoltarea capacităţii administrative" 2007 - 2013, Programul operaţional "Capacitate administrativă" 2014 - 2020, Programul operaţional "Iniţiativa pentru IMM-uri".
        Ministerul Fondurilor Europene (MFE) coordonează, la nivel naţional, politica în domeniul instrumentelor structurale 2007 - 2013 şi a fondurilor structurale şi de investiţii 2014 - 2020. MFE exercită funcţiile autorităţii de management şi îndeplineşte atribuţiile aferente acesteia, pentru: Programul operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice", Programul operaţional "Competitivitate", Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane", Programul operaţional "Capital uman", Programul operaţional "Ajutorarea persoanelor defavorizate", Programul operaţional "Infrastructura mare" 2014 - 2020, Programul operaţional sectorial "Transport" 2007 - 2013, Programul operaţional sectorial "Mediu" 2007 - 2013 şi Programul operaţional "Asistenţă tehnică" 2007 - 2013 şi 2014 - 2020, Programul ISPA.
        De asemenea, MFE îndeplineşte atribuţia de organism intermediar pentru implementarea programelor finanţate din instrumente structurale 2007 - 2013, fonduri europene structurale şi de investiţii 2014 - 2020, pe care le gestionează potrivit legii, prin unităţile din subordine.
        Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) este autoritatea publică centrală responsabilă cu aplicarea strategiei şi programului de guvernare, cu rol în elaborarea şi implementarea strategiilor naţionale sectoriale în domeniile agriculturii şi producţiei alimentare, dezvoltării rurale, îmbunătăţirilor funciare, precum şi în domeniile conexe: cercetare ştiinţifică de specialitate, conservarea şi managementul durabil al solurilor şi al resurselor genetice vegetale şi animale.
        MADR elaborează strategii şi reglementări specifice în domeniile sale de activitate, în cadrul politicii Guvernului şi în conformitate cu reglementările UE, cu principiile Politicii Agricole Comune (PAC) şi cu principiile Politicii Comune în domeniul Pescuitului (PCP). Totodată, MADR este autoritatea naţională responsabilă de coordonarea procesului de implementare a PAC şi PCP în România. Autorităţile de Management pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) şi precum şi cea pentru Programul Operaţional pentru Pescuit şi Afaceri Maritime (POPAM) sunt structuri în cadrul MADR. De asemenea, MADR are un rol-cheie în implementarea practicilor de agricultură ecologică şi sustenabilă şi a măsurilor asociate schimbărilor climatice.
        Ministerul Apelor şi Pădurilor (MAP) îşi desfăşoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier şi cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecţia, conservarea şi refacerea capitalului natural din domeniul apelor şi pădurilor. MAP realizează politica la nivel naţional în domeniile gospodăririi apelor, silvic şi cinegetic cu privire la toate sectoarele şi subsectoarele pe care le administrează, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi armonizare a acestor activităţi.
        Ministerul Cercetării şi Inovării (MCI) organizează şi conduce sistemul naţional de cercetare ştiinţifică, dezvoltare tehnologică şi inovare, exercitându-şi atribuţiile stabilite prin legi şi prin alte acte normative. MCI asigură atât elaborarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor în domeniul cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovării, cât şi coordonarea elaborării, aplicării, monitorizării şi evaluării politicilor pentru lărgirea patrimoniului naţional şi internaţional de cercetare, tehnologie şi inovare, dezvoltare economică sustenabilă, acces la rezultatele cercetării şi tehnologiilor dezvoltate pe piaţa internă şi internaţională.
        Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat (MMACA) aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniile întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri, comerţului, antreprenoriatului şi investiţiilor străine, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. MMACA promovează şi sprijină dezvoltarea antreprenoriatului şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, inclusiv în sectoare generatoare de locuri de muncă verzi.
        Ministerul Economiei (ME) aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniile: economie, politici industriale, competitivitate, resurse minerale neenergetice şi dezvoltare durabilă, proprietate intelectuală, invenţii şi mărci, protecţia consumatorilor, transportul energiei electrice şi gazelor naturale, infrastructura calităţii şi supravegherea pieţei.
        Ministerul Energiei (MEn) aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniile energetic şi al resurselor energetice. MEn promovează resursele regenerabile de energie şi eficienţa energetică.
        Ministerul Transporturilor (MT) stabileşte şi implementează politicile în domeniul transporturilor la nivel naţional, elaborează strategia şi reglementările specifice de dezvoltare şi de armonizare a activităţilor de transport şi îndeplineşte rolul de autoritate de stat în domeniul transporturilor şi al infrastructurii de transport. De asemenea, MT implementează Strategia pentru transport durabil pe perioada 2007 - 2013 şi 2020, 2030, cu scopul de a dezvolta echilibrat sistemul naţional de transport care să asigure o infrastructură şi servicii de transport moderne şi durabile, dezvoltarea sustenabilă a economiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.
        Structurile teritoriale şi locale ale administraţiei publice, structurile teritoriale pentru dezvoltarea regională, structurile asociative ale administraţiei publice locale, diverse organizaţii din mediul economic, social, academic şi din societatea civilă.
        Partenerii sociali cu atribuţii şi responsabilităţi, atât la nivel naţional, cât şi sectorial, prin implicarea activă în modificarea, adaptarea, respectarea şi monitorizarea cadrului legislativ pe piaţa muncii şi dezvoltării durabile.


                                         ------

Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice