────────── Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 558 din 19 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 559 din 31 mai 2021.────────── CAP. I Listă de acronime şi abrevieri AMIGO - Ancheta Forţei de Muncă în Gospodării ANC - Autoritatea Naţională pentru Calificări ANDPCA - Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii ANES - Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi ANOFM - Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă CCI - Camere de Comerţ şi Industrie CNC - Cadrul Naţional al Calificărilor CNDIPT - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic COM - Comisia Europeană COR - Clasificarea Ocupaţiilor din România CPR - Regulamentul privind prevederile comune (din engleză - Common Provision Regulation,) CS - Comitete sectoriale DA - Direcţie de acţiune DGASPC - Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului DJST - Direcţii Judeţene pentru Sport şi Tineret EFP - Educaţia şi formarea profesională FC - Fondul de coeziune FEDR - Fondul european de dezvoltare regională FESI - Fonduri europene structurale şi de investiţii FPA - Formare profesională a adulţilor FSE+ - Fondul social european plus GAL - Grupuri de Acţiune Locală IM - Inspecţia Muncii IMM - Întreprinderi mici şi mijlocii INCSMPS - Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale INS - Institutul Naţional de Statistică ISCED - Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei ISJ/ISMB - Inspectoratele şcolare judeţene / Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti IT - Tehnologia Informaţiei (din engleză - Information Technology) MADR - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale MCID - Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării ME - Ministerul Educaţiei MEAT - Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului MF - Ministerul Finanţelor MIPE - Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene MMPS - Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale MRR - Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă MTS - Ministerul Tineretului şi Sportului NEET - tânăr cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională ONG-uri - organizaţii non-guvernamentale PC - Politica de Coeziune PCLM - persoană aflată în căutarea unui loc de muncă PIB - Produsul Intern Brut PIGT 2017-2020 - Planul de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2017-2020 PNDR 2014-2020 - Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 PNR - Program Naţional de Reformă PNRR- Plan Naţional de Redresare şi Rezilienţă PS - Parteneri sociali PwC - PricewaterhouseCoopers SNOFM 2014-2020 - Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 SPAS - Serviciile publice de asistenţă socială SPO - Serviciul Public de Ocupare SURE - Support to mitigating Unemployment Risks in an Emergency TFUE - Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene UE - Uniunea Europeană UEFISCDI - Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării CAP. II Introducere SECŢIUNEA 1 Contextul dezvoltării strategiei În ultimii 20 de ani, România se confruntă cu un declin demografic puternic determinat în principal de reducerea ratei fertilităţii totale, de menţinerea unor valori mari a mortalităţii în general şi a celei infantile în special, precum şi de creşterea migraţiei externe temporare sau permanente. Declinul demografic şi consecinţele acestuia se manifestă ca o tendinţă de durată şi vulnerabilizează piaţa muncii, creând presiuni asupra sustenabilităţii pe termen lung a sistemelor sociale şi de pensii. Cu toate că scăderea în sine a populaţiei României şi a resurselor de muncă din ultimii ani nu a avut efecte economice negative pe termen scurt, continuarea acestei tendinţe va genera dezechilibre din ce în ce mai mari ale pieţei muncii, afectând totodată şi dezvoltarea economică. În perioada implementării Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020, România a înregistrat o evoluţie economică pozitivă, fapt resimţit şi pe piaţa muncii printr-o îmbunătăţire semnificativă a principalilor indicatori de ocupare şi şomaj. Noul document strategic în domeniul ocupării forţei de muncă a fost dezvoltat în contextul în care Comisia Europeană a lansat, în perioada 29 - 30 mai 2018, propunerea pentru pachetul legislativ privind Politica de Coeziune (PC), aferentă cadrului financiar 2021-2027, cuprinzând Regulamentul privind prevederile comune (CPR), Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) şi Fondul de coeziune (FC), Regulamentul privind cooperarea teritorială, Regulamentul privind mecanismul de cooperare transfrontalieră, Regulamentul privind "Fondul social european plus" (FSE+). Propunerea legislativă a stabilit o serie de condiţii favorizante ("enabling conditions"), care înlocuiesc condiţionalităţile ex-ante din perioada 2014-2020. Astfel, pentru perioada post 2020, implementarea fondurilor europene va fi restricţionată de neîndeplinirea condiţiilor favorizante (CPR - art. 11, alin. (5)). Ca urmare a acestui pachet legislativ, în data de 5 septembrie 2018, a fost aprobat Memorandumul cu tema: 'Pregătirea documentelor naţionale de programare a finanţărilor din fonduri europene post 2020", memorandum care include măsuri privind elaborarea documentelor strategice/planurilor de măsuri sectoriale naţionale post 2020, cu accent pe îndeplinirea condiţiilor favorizante. De asemenea, în data de 18 decembrie 2018, a fost aprobat Memorandumul cu tema: 'Măsuri necesare îndeplinirii condiţiei favorizante - Cadru de politică strategic pentru politicile active din domeniul pieţei muncii", aferentă Obiectivului de politică 4: "O Europă mai socială prin implementarea Pilonului european al drepturilor sociale". Această condiţie favorizantă acoperă atât investiţiile FSE+, cât şi FEDR. În cadrul memorandumului menţionat la paragraful anterior, a fost planificată elaborarea Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă post 2020. Totodată, la nivelul Uniunii Europene (UE) a fost adoptat Pactul Ecologic European*1), noua strategie de creştere care îşi propune să combată ameninţările pe care le prezintă schimbările climatice şi degradarea mediului prin transformarea UE într-o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor şi competitivă, în care să nu mai existe emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050 şi în care creşterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. *1) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52019DC0640&from=RO În contextul în care apariţia şi răspândirea COVID în toată lumea a generat efecte puternice asupra mediului socio-economic, Pactul Ecologic European reprezintă baza planului de redresare economică a UE după pandemia COVID-19. Astfel, demersul de elaborare a documentului strategic s-a desfăşurat pe fondul pandemiei generate de noul coronavirus SARS - CoV-2, care a provocat decelerare bruscă a activităţilor economice şi o serie de mutaţii pe piaţa muncii de la nivel naţional. Impactul negativ pe termen scurt asupra mediului economic şi al pieţei muncii cauzat de pandemia COVID-19 este foarte ridicat, iar impactul micro şi macroeconomic pe termen mediu şi lung este încă dificil de evaluat la momentul dezvoltării acestui document strategic. Drept urmare, demersul de elaborare a unui nou document strategic în domeniul ocupării forţei de muncă s-a dovedit a fi o provocare fără precedent. Astfel, pentru atenuarea şi limitarea efectelor negative determinate de criza economică şi socială previzionată, pe termen scurt şi mediu este esenţial ca instituţiile, autorităţile şi partenerii sociali să coopereze şi să îşi coordoneze eforturile pentru relansarea economiei, cu impact direct asupra realizării unui echilibru pe piaţa muncii, cu accent pe dezvoltarea de programe care să pună bazele unei integrări durabile pe piaţa muncii a persoanelor inactive apte de muncă. Dezvoltarea unui mediu partenerial autentic bazat pe încredere şi solidaritate între toţi factorii relevanţi pe piaţa muncii pot sprijini relansarea economică şi pot limita costurile sociale pe care pandemia COVID-19 le produce. Eficientizarea intervenţiilor şi implementarea de măsuri cu un impact pozitiv cuantificabil trebuie să reprezinte obiective esenţiale care să ghideze activităţile entităţilor cu competenţe pe piaţa muncii. SECŢIUNEA 2 Context naţional pentru Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021 - 2027 2.1. Cadrul strategic naţional Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 şi Planul de acţiuni pe perioada 2014 - 2020 pentru implementarea Strategiei au fost elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu sprijinul instituţiilor şi autorităţilor publice relevante pe piaţa muncii, şi au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1071/2013. Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 şi-a propus să impulsioneze eforturile naţionale în scopul atingerii ţintei de ocupare de 70% stabilită de România pentru anul 2020 pentru populaţia în vârstă 20-64 de ani. Strategia a avut la bază o viziune integrată asupra politicilor relevante pentru piaţa muncii, atât din perspectiva dezvoltării cererii, cât şi din perspectiva gestionării ofertei de forţă de muncă. Obiectivele specifice şi direcţiile de acţiune ale acestui document strategic au fost: O1. Creşterea ocupării în rândul tinerilor şi prelungirea vieţii active a persoanelor în vârstă, cu următoarele direcţii de acţiune: 1. Diminuarea şomajului în rândul tinerilor şi a numărului de tineri din categoria NEETs*2)(care nu sunt în ocupare, educaţie sau formare); *2) Tânărul NEET este definit în Legea nr. 76/2002 privind sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, ca fiind persoana cu vârsta cuprinsă între 16 ani şi până la împlinirea vârstei de 25 de ani, care nu are loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională. 2. Creşterea participării pe piaţa muncii a persoanelor în vârstă. O2. Îmbunătăţirea structurii ocupaţionale şi participării pe piaţa muncii în rândul femeilor şi persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile, cu următoarele direcţii de acţiune: 1. Reducerea ocupării în agricultura de subzistenţă şi facilitarea relocării acestei resurse umane către activităţi non-agricole; 2. Creşterea participării femeilor pe piaţa muncii, inclusiv prin măsuri suport de reconciliere a vieţii profesionale cu cea de familie; 3. Creşterea participării persoanelor aparţinând grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin dezvoltarea de măsuri care să combine suportul social cu activarea. O3. Dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare şi competenţe adaptate la cerinţele pieţei muncii, cu următoarele direcţii de acţiune: 1. Sprijinirea adaptabilităţii şi dezvoltării permanente a forţei de muncă corelate cu schimbările structurale ale pieţei muncii; 2. Îmbunătăţirea nivelului de competenţe al persoanelor şomere şi inactive apte de muncă pentru a facilita reintegrarea acestora pe piaţa muncii. O4. Îmbunătăţirea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor cu impact pe piaţa muncii, cu următoarele direcţii de acţiune: 1. Consolidarea mecanismului de fundamentare, implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor cu impact pe piaţa muncii; 2. Consolidarea dialogului social la toate nivelurile pentru a facilita adoptarea, implementarea şi respectarea politicilor cu impact pe piaţa muncii. Strategia naţională pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 şi Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale pentru locuri de muncă verzi 2018-2025 au fost elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin consultări cu ministerele de resort şi cu Institutul Naţional de Statistică, şi au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 594/2018. Strategia are fixate trei obiective specifice asociate procesului amplu de tranziţie la "economia verde", respectiv: Obiectivul Specific 1 - Stimularea antreprenoriatului şi creării de locuri de muncă verzi cu accent pe sectoarele de competitivitate crescută identificate în Strategia Naţională pentru Competitivitate 2014 - 2020 şi Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014 - 2020; Obiectivul Specific 2 - Dezvoltarea competenţelor forţei de muncă în vederea asigurării unei ocupări de calitate în sectoarele competitive, generatoare de locuri de muncă verzi; Obiectivul Specific 3 - Consolidarea cooperării cu actorii relevanţi şi a dialogului cu partenerii sociali din sectoarele cu potenţial pentru crearea de locuri de muncă verzi. Planul de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2017-2020 În România, Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înfiinţarea unei Garanţii pentru tineret*3) a fost pusă în aplicare prin Planul de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2017-2020 (PIGT 2017-2020), documentul strategic în domeniul ocupării tinerilor care a continuat măsurile şi programele din cadrul Planului de Implementare a Garanţiei pentru Tineret 2014-2015, elaborat ca urmare a recomandării menţionate anterior. *3) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013H0426(01)&from=EN Garanţia pentru Tineret a urmărit să asigure ca toţi tinerii sub vârsta de 25 de ani să primească o ofertă de bună calitate de obţinere a unui loc de muncă, de continuare a educaţiei, de intrare în ucenicie sau de efectuare a unui stagiu, într-un interval de patru luni de la intrarea în şomaj sau de la momentul în care nu mai urmează o formă de învăţământ formal. PIGT 2017-2020 a inclus măsuri şi programe implementate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), precum şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniu. ANOFM a implementat măsuri de stimulare a ocupării tinerilor, atât prin bugetul asigurărilor pentru şomaj, cât şi prin Fondul Social European (ucenicie, stagii, prime de mobilitate, prime de activare şi subvenţionarea locurilor de muncă). 2.2. Cadrul legislativ naţional Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, are ca scop realizarea mai multor obiective pe piaţa muncii, printre care: sprijinirea ocupării persoanelor aparţinând unor categorii defavorizate ale populaţiei, stimularea şomerilor în vederea ocupării unui loc de muncă, stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă, îmbunătăţirea structurii ocupării pe ramuri economice şi zone geografice, creşterea mobilităţii forţei de muncă în condiţiile schimbărilor structurale care se produc în economia naţională, precum şi protecţia persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru şomaj. Legea nr. 72/2007 privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor, cu modificările ulterioare, reglementează suportul acordat angajatorilor care încadrează în muncă elevi şi studenţi pe perioada vacanţelor. Astfel, angajatorii beneficiază, pentru fiecare elev şi student, de un stimulent financiar lunar egal cu 50% din valoarea indicatorului social de referinţă. Stimulentul financiar se acordă la cererea angajatorului din bugetul asigurărilor pentru şomaj, pentru o perioadă de maximum 60 de zile lucrătoare într-un an calendaristic. Legea nr. 335/2013 privind efectuarea stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, cu modificările ulterioare, reglementează modalitatea de efectuare a stagiului pentru absolvenţii de învăţământ superior, prin promovarea de stagii care să le permită absolvenţilor de studii universitare un prim contact cu piaţa muncii şi sporirea competenţelor profesionale în concordanţă cu nevoile angajatorilor. Angajatorul care încheie un contract de stagiu beneficiază, pe perioada derulării contractului de stagiu (6 luni), de o sumă în cuantum de 2.250 lei/lună. Legea nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Ucenicia la locul de muncă are drept scop creşterea nivelului de competenţe pentru forţa de muncă prin învăţare şi practicarea unor ocupaţii direct la locul de muncă. Angajatorii care doresc să organizeze activităţi de ucenicie la locul de muncă pentru locurile de muncă declarate vacante şi care încheie un contract de ucenicie, beneficiază, la cerere, pe perioada derulării acestuia (între 6 luni şi 3 ani, în funcţie de nivelul de calificare pentru care se realizează programul), de o sumă în cuantum de 2.250 lei/lună. Ucenicia reprezintă formarea profesională realizată la locul de muncă în baza unui contract de ucenicie. Durata contractului de ucenicie se stabileşte în funcţie de nivelul de calificare pentru care urmează să se pregătească ucenicul (6 luni pentru calificări de nivel 1; 12 luni pentru calificări de nivel 2; 24 de luni pentru calificări de nivel 3; 36 de luni pentru calificări de nivel 4). Legea nr. 219/2015 privind economia socială, cu modificările ulterioare. Legea defineşte economia socială ca fiind ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări. Aceasta are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi. SECŢIUNEA 3 Cadrul normativ al Uniunii Europene de coordonare în domeniul ocupării şi formării profesionale Eforturile Uniunii Europene de răspuns la efectele pandemiei COVID-19 Pandemia cauzată de coronavirusul SARS COV-2 reprezintă un şoc major pentru economia europeană şi mondială. Statele membre au adoptat măsuri bugetare, politice şi de asigurare a lichidităţii, pentru a spori capacitatea sistemelor de sănătate şi pentru a oferi ajutor cetăţenilor şi sectoarelor afectate în mod deosebit. În acest context, pentru a atenua efectele negative asupra nivelului de trai al populaţiei şi asupra economiei, Comisia Europeană a adoptat măsuri economice diverse care includ flexibilizarea la maximum a normelor bugetare europene, revizuirea normelor privind ajutoarele de stat şi instituirea Iniţiativei pentru investiţii ca reacţie la coronavirus, în valoare de 37 de miliarde EURO, cu scopul de a furniza lichidităţi întreprinderilor mici şi sectorului asistenţei medicale. În plus, pe 2 aprilie 2020, pentru a proteja vieţile şi nivelul de trai al cetăţenilor Statelor Membre ale Uniunii Europene (SM UE), Comisia a lansat o nouă iniţiativă, Instrumentul de sprijin pentru atenuarea riscurilor de şomaj într-o situaţie de urgenţă (SURE, respectiv Support to mitigating Unemployment Risks in an Emergency), care va contribui la păstrarea locurilor de muncă şi la ajutorarea familiilor. De asemenea, Comisia a propus redirecţionarea fondurilor structurale disponibile către măsuri de răspuns la criza generată de pandemia de coronavirus. SURE a fost aprobat prin Regulamentul (UE) 20201672 al Consiliului din 19 mai 2020 privind instituirea unui instrument european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de şomaj într- o situaţie de urgenţă ca urmare a epidemiei de COVID-19.*4) *4) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32020R0672&from=RO Instrumentul SURE are rolul de a oferi statelor membre asistenţă financiară de până la 100 de miliarde EURO, sub formă de împrumuturi acordate în condiţii avantajoase. Aceste împrumuturi vor ajuta statele membre să acopere costurile schemelor naţionale de măsuri care vizează reducerea timpului de lucru al persoanelor angajate (short time work schemes) - programe care le permit întreprinderilor să-şi reducă programul de lucru şi să ofere în acelaşi timp sprijin pentru asigurarea de venituri persoanelor angajate. Aceste scheme au rolul de a reduce incidenţa şomajului, susţinerea veniturilor persoanelor angajate, menţinerea în funcţiune a capacităţilor de producţie şi a capitalului uman al întreprinderilor şi păstrarea stabilităţii economice. Împrumuturile se vor baza pe garanţii furnizate de statele membre şi vor fi direcţionate acolo unde este cel mai urgent nevoie de ele. Toate statele membre vor putea să recurgă la acest instrument, însă acesta va fi deosebit de important pentru statele membre cel mai grav afectate economic de efectele pandemiei COVID-19. SURE*5) va sprijini programele de şomaj parţial şi măsurile similare cu scopul de a proteja locurile de muncă, angajaţii şi persoanele care desfăşoară o activitate independentă împotriva riscului de concediere şi de pierdere a veniturilor. Firmele vor putea să reducă temporar timpul de lucru al angajaţilor sau să întrerupă complet activitatea, statul oferind sprijin financiar pentru asigurarea unui venit pentru orele nelucrate. Lucrătorii care desfăşoară o activitate independentă vor primi un ajutor de înlocuire a veniturilor pentru actuala situaţie de urgenţă. *5) Guvernul României a adoptat în şedinţa din data de 7 august 2020 Memorandumul cu tema: Un acord de principiu privind contractarea de împrumuturi de la Uniunea Europeană în cadrul instrumentului european de sprijin temporar pentru atenuarea riscurilor de şomaj într-o situaţie de urgenţă (SURE), ca urmare a apariţiei epidemiei de COVID-19. RECOMANDAREA CONSILIULUI din 30 octombrie 2020 privind "O punte către locuri de muncă - consolidarea Garanţiei pentru tineret" şi de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înfiinţarea unei garanţii pentru tineret*6) *6) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32020H1104(01)&from=RO Pandemia provocată de coronavirusul SARS CoV-2 a evidenţiat dificultăţile întâmpinate frecvent de mulţi tineri în tranziţia spre ocupare şi la accesul pe piaţa muncii. În acest context, Comisia Europeană consolidează eforturile de susţinere a tinerilor prin oferirea de posibilităţi de a-şi dezvolta întregul potenţial de a modela viitorul UE şi de a prospera pe parcursul tranziţiei verzi şi a celei digitale. Cu iniţiativa Next Generation EU*7) şi cu viitorul buget al UE, Comisia Europeană propune variante de finanţare europeană pentru generaţia următoare şi pentru angajarea tinerilor. *7) Instrumentul financiar temporar conceput pentru a stimula redresarea Uniunii Europene după criza provocată de COVID- 19, care alături de bugetul pe termen lung al Uniunii Europene va forma cel mai mare pachet de stimulente finanţat din bugetul UE,având un total de 1 800 de miliarde EUR. Având în vedere că din 2013, de la momentul punerii în practică a Garanţiei pentru tineret, circa 24 milioane de tineri au reuşit să intre pe piaţa muncii, Consiliul a adoptat în unanimitate propunerea Comisiei privind "O punte către locuri de muncă - consolidarea Garanţiei pentru tineret" şi de înlocuire a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înfiinţarea unei garanţii pentru tineret, prin care se urmăreşte consolidarea Garanţiei pentru tineret. Garanţia pentru tineret consolidată are rolul de a se asigura că toţi tinerii cu vârsta sub 30 de ani beneficiază de o ofertă de calitate de ocupare, de formare continuă, de ucenicie sau de stagiu într- o perioadă de patru luni de la momentul în care au devenit şomeri sau au părăsit educaţia formală, în conformitate cu Principiul 4 al Pilonului European al Drepturilor Sociale. Noile scheme de Garanţie pentru tineret ar trebui să fie structurate în patru faze, respectiv cartografierea, informarea, pregătirea şi oferta propriu-zisă şi organizate în conformitate cu circumstanţele naţionale, regionale şi locale, acordând atenţie perspectivei de gen şi diversităţii tinerilor care sunt vizaţi de aceste scheme. Cele patru faze propuse pentru implementarea schemelor de Garanţie pentru Tineret includ mai multe etape, şi anume: Cartografierea (mapping) - Identificarea grupului ţintă, a serviciilor disponibile şi a nevoilor de competenţe; prevenirea situaţiilor în care tinerii devin NEETs prin sisteme de urmărire şi avertizare timpurie; Informarea (outreach) - Creşterea conştientizării şi direcţionarea comunicării către tinerii care au cea mai mare nevoie de serviciile disponibile; sporirea gradului de informare pentru grupurile vulnerabile; Pregătirea (preparation) - Utilizarea instrumentelor de profilare pentru a adapta planurile de acţiune individualizate; furnizarea serviciilor de consiliere, îndrumare şi mentorat; îmbunătăţirea abilităţilor digitale prin acces la cursuri pregătitoare; evaluarea, îmbunătăţirea şi validarea altor abilităţi relevante; Oferta (offer) de calitate de ocupare, de formare continuă, de ucenicie sau de stagiu - Utilizarea stimulentelor pentru ocuparea forţei de muncă şi pentru întreprinderile nou-înfiinţate; alinierea ofertei la standardele existente pentru a asigura calitatea şi echitatea; oferirea de asistenţă post- ofertă şi utilizarea posibilităţii de a beneficia de informaţii după angajare cu privire la calitatea ofertei. De asemenea, sunt identificate şi o serie de condiţii transversale necesare pentru punerea în aplicare în condiţii optime a noilor scheme naţionale de Garanţie pentru Tineret, precum mobilizarea parteneriatelor, îmbunătăţirea colectării datelor şi monitorizarea, utilizarea completă şi optimă a fondurilor disponibile pentru implementarea acestor scheme. Politici ale Uniunii Europene relevante pentru domeniul ocupării forţei de muncă Unul dintre principalele obiective ale politicii de la nivelul Uniunii Europene constă în atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă prin dezvoltarea unei strategii coordonate în acest context, care să promoveze o forţă de muncă cu calificări corespunzătoare, instruită şi adaptabilă, şi pieţe ale muncii care să răspundă tuturor schimbărilor economice derivate din contextul european actual sau viitor. Pe cale de consecinţă şi având în vedere clauza orizontală din articolul 9 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), obiectivul mai sus menţionat trebuie luat în considerare la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor şi activităţilor la nivel european. În conformitate cu TFUE, statele membre consideră politicile lor economice şi promovarea ocupării forţei de muncă ca fiind chestiuni de interes comun şi le coordonează în cadrul Semestrului European. Astfel, Semestrul European reprezintă cadrul utilizat pentru coordonarea politicilor economice din întreaga Uniune Europeană. Acest demers include aspecte de coordonare atât la nivel european, cât şi naţional şi permite Statelor Membre UE să discute planurile lor economice şi bugetare şi să monitorizeze progresele înregistrate în anumite momente din cursul unui an. Semestrul European debutează de regulă în luna noiembrie, când Comisia Europeană stabileşte priorităţile pentru anul următor. În cazul statelor membre non-euro, ciclul anual privind Semestrul European se încheie în momentul adoptării recomandărilor specifice de ţară în perioada iunie-august a anului următor, iar pentru statele membre din zona euro, procesul prevede transmiterea în luna octombrie a proiectelor de planuri bugetare către Comisia Europeană, care ţin cont de recomandările specifice de ţară adoptate în vară de către Consiliu. Priorităţile pe termen scurt şi mediu la nivel european, dar şi în statele membre se vor focaliza pe patru dimensiuni prioritare: mediul, productivitatea, stabilitatea şi echitatea. Noua agendă economică europeană are rolul de a garanta o tranziţie echitabilă şi favorabilă incluziunii şi care să acorde prioritate oamenilor. De asemenea, se va pune accent pe măsuri destinate regiunilor, industriilor şi lucrătorilor care se vor confrunta cu cele mai mari dificultăţi. Drept urmare, la data de 17 decembrie 2019, Comisia Europeană a publicat pachetul de toamnă privind Semestrul European, moment care marchează debutul Semestrului 2020. Un element de noutate în cadrul acestui proces de coordonare european este faptul că principalul instrument prin care Comisia Europeană stabileşte priorităţile economice şi sociale generale pentru UE şi statele membre oferind orientări politice pentru următoarele douăsprezece luni a fost redenumit - Strategia Anuală privind Creşterea Durabilă 2020 (anterior Analiza Anuală a Creşterii). Aceste priorităţi trebuie integrate de statele membre în deciziile economice naţionale şi, implicit, în Programele Naţionale de Reformă şi în Programele de Stabilitate sau Convergenţă. Această strategie reflectă viziunea de creştere economică promovată de Comisia Europeană în Pactul Ecologic European (European Green Deal). Provocările economice pe termen lung (referitoare la schimbările climatice, digitalizarea şi evoluţiile demografice) trebuie abordate printr-un nou model de creştere, care să permită menţinerea competitivităţii economice şi atingerea obiectivului privind neutralitatea climatică. Măsurile dezvoltate în cadrul pactului au rolul de a determina o tranziţie justă şi echitabilă din punct de vedere social,care să nu excludă nicio persoană sau nicio regiune şi care să permită cetăţenilor şi întreprinderilor din UE să beneficieze de tranziţia către o economie verde şi durabilă. În acest context, se va pune accent pe investiţiile în tehnologii ecologice, soluţii durabile şi dezvoltarea de noi întreprinderi adaptate la noul model de creştere. De asemenea, Pactul ecologic european reprezintă un prim pas în integrarea Agendei 2030 a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă în contextul şi cadrul de coordonare dezvoltat la nivel european. Figura nr. 1 - Pactul Ecologic European (a se vedea imaginea asociată) Sursa: Comisia Europeană, Comunicarea COM (2019) 640 final din 11.12.2019 Raportul comun privind ocuparea forţei de muncă face parte din pachetul de toamnă, alături de Strategia Anuală privind Creşterea Durabilă, şi oferă o imagine de ansamblu anuală asupra principalelor evoluţii la nivel social şi în domeniul ocupării forţei de muncă în Europa, precum şi asupra acţiunilor de reformă ale statelor membre, în conformitate cu orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre. Orientările pentru politicile de ocupare a forţei de muncă (adoptate anual conform prevederilor articolului 148 din TFUE) prezintă obiective strategice pentru politicile naţionale pentru ocuparea forţei de muncă şi conţin priorităţi politice în domeniile ocupării forţei de muncă, educaţiei şi incluziunii sociale. Acestea combină priorităţile politicii cu o serie de elemente cheie în curs de desfăşurare. Dintre cele 10 orientări integrate, patru orientări sunt formulate pentru politicile de ocupare a forţei de muncă, restul de şase fiind orientări de politică economică în sens mai larg (articolul 121 din TFUE). Pentru a corespunde celor patru dimensiuni ale Strategiei Anuale de Dezvoltare Durabilă şi, în special, dimensiunea sustenabilităţii mediului înconjurător, care reflectă o Europă socială mai puternică pentru tranziţii juste şi care integrează Obiectivele Organizaţiei Naţiunilor Unite de Dezvoltare Durabilă, textul Orientărilor pentru anul 2020 a fost modificat în consecinţă, după cum urmează: ● stimularea cererii de forţă de muncă (orientarea 5); ● consolidarea ofertei de forţă de muncă şi îmbunătăţirea accesului la locuri de muncă, aptitudini şi competenţe (orientarea 6); ● consolidarea funcţionării pieţelor muncii şi a eficacităţii dialogului social (orientarea 7); ● promovarea egalităţii de şanse pentru toţi, promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei (orientarea 8). Având în vedere contextul pandemic actual, întregul proces al Semestrului European va fi supus unei schimbări majore, ce se va materializa în următoarele: ● Potrivit Strategiei Anuale pentru 2021 privind Creşterea Durabilă adoptată de către Comisia Europeană la 17 septembrie 2020, prin COM(2020) 575 final, Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă (MRR) va fi unul dintre principalele instrumente de redresare la nivelul Uniunii Europene. Acest instrument va sprijini statele membre în consolidarea rezilienţei sociale şi economice prin intermediul Planurilor Naţionale de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), instrumente ce se vor concentra atât asupra reformelor, cât şi asupra investiţiilor care sprijină dubla tranziţie verde şi digitală şi vor conduce la crearea de locuri de muncă şi generarea creşterii economice. ● Drept urmare, ciclul Semestrului European pentru anul 2021 va suferi modificări faţă de cele anterioare prin integrarea MRR în cadrul acestuia (Figura nr. 2). PNRR-urile vor deveni principalul document de referinţă privind iniţiativele de reformă ale statelor membre şi împreună cu Programele Naţionale de Reformă (PNR) vor fi incluse într-un singur document integrat (Figura nr. 3). ● Având în vedere că MRR va sprijini măsuri ce vizează provocări identificate în cuprinsul Recomandărilor Specifice de Ţară, pentru statele membre care vor prezenta PNRR nu vor fi elaborate recomandări specifice ci doar recomandări fiscale în cadrul Pactului de Stabilitate şi Creştere. ● Totodată, Rapoartele de ţară din 2021 vor fi înlocuite cu documente analitice ale Comisiei Europene, care vor evalua stadiul de implementare al PNRR, împreună cu propunerile Comisiei Europene pentru actele de punere în aplicare ale Consiliului, cu un calendar în funcţie de adoptarea la nivel naţional a fiecărui PNRR. Figura nr. 2 Calendarul indicativ al Semestrului European 2020/2021*8) (a se vedea imaginea asociată) *8) Acest calendar este orientativ şi nu într-o formă finală, fiind transmis statelor membre de către Secretariatul Comitetului privind Ocuparea Forţei de Muncă (EMCO) şi reprezentând structura noului Semestru European pentru anul 2021 aşa cum a rezultat din discuţiile la nivel UE până la acest moment. Figura nr. 3 Planurile Naţionale de Redresare şi Rezilienţă (a se vedea imaginea asociată) Politici europene relevante pentru domeniul competenţelor pentru viaţă şi locuri de muncă În UE, educaţia şi formarea intră în sfera de competenţă a statelor membre. În acest context, iniţiativele europene pentru competenţe urmăresc mobilizarea tuturor părţilor interesate pentru sprijinirea următoarelor direcţii de acţiune: înţelegerea competenţelor, dezvoltarea competenţelor, asigurarea transparenţei şi recunoaşterii competenţelor. Investiţiile în oameni, în special în tineri, reprezintă o prioritate majoră la nivelul uniunii, având în vedere că o educaţie de înaltă calitate pentru toţi cetăţenii ajută UE să îşi atingă obiectivele economice şi sociale. În plus, sistemele solide de educaţie reprezintă punctul de plecare atât pentru o carieră profesională de succes, cât şi cea mai bună protecţie împotriva şomajului şi a sărăciei. Educaţia şi formarea profesională (EFP) reprezintă un element esenţial al sistemelor de învăţare pe tot parcursul vieţii, ajutându-i pe cetăţeni să obţină cunoştinţele, abilităţile şi competenţele cerute pentru a avea acces la locurile de muncă disponibile pe piaţa muncii. EFP răspunde nevoilor economiei, dar, în acelaşi timp, le oferă cursanţilor competenţe importante de care au nevoie pentru a se dezvolta pe plan personal şi pentru a deveni cetăţeni activi. De asemenea, EFP contribuie la creşterea performanţei întreprinderilor şi a competitivităţii, susţine cercetarea şi inovarea şi este un element central al politicii sociale şi de ocupare a forţei de muncă. Agenda pentru competenţe în Europa*9) *9) COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR O NOUĂ AGENDĂ PENTRU COMPETENŢE ÎN EUROPA Să lucrăm împreună pentru consolidarea capitalului uman, a capacităţii de inserţie profesională şi a competitivităţii - COM(2016) 381 final Contribuie la realizarea priorităţilor politice ale Comisiei Europene intitulate "Un nou impuls pentru crearea de locuri de muncă, creştere şi investiţii", prin abordarea a trei provocări presante ale economiilor actuale: ● lipsa competenţelor adecvate pentru a răspunde necesităţilor de pe piaţa muncii; ● transparenţa insuficientă a competenţelor şi a calificărilor; ● dificultatea de a anticipa şi de a determina necesităţile în materie de competenţe. Agenda este construită în jurul a trei direcţii principale, fiecare dintre acestea cu direcţii specifice de intervenţie, astfel: ● îmbunătăţirea calităţii şi a relevanţei formării de competenţe; ● sporirea vizibilităţii şi a comparabilităţii competenţelor şi calificărilor; ● promovarea informaţiilor cu privire la competenţe, documentarea şi alegerea unei cariere în cunoştinţă de cauză. Pornind de la Agenda pentru competenţe adoptată în 2016 şi valorificând potenţialul Planului de redresare pentru Europa, prin o nouă Agendă pentru competenţe*10) Comisia Europeană a stabilit o abordare nouă şi dinamică a politicii în materie de competenţe la nivelul UE, cu scopul de a orienta statele membre şi de a contribui la stimularea dublei tranziţii şi la susţinerea redresării economice în urma impactului socioeconomic al pandemiei COVID-19. Pentru ca acest demers să fie o reuşită, învăţarea pe tot parcursul vieţii pentru toţi trebuie să devină o realitate în Europa, în fiecare stat membru şi în fiecare regiune. *10) (COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR European Skills Agenda for sustainable competitiveness, social fairness and resilience COM(2020) 274 final Politici europene centrate pe promovarea competenţelor în rândul tinerilor Consiliul European a încurajat statele membre, Consiliul UE şi Comisia Europeană: să continue demersurile din cadrul iniţiativelor importante care promovează spaţiul european al învăţării (precum Programul Erasmus+, universităţile europene, recunoaşterea reciprocă a diplomelor etc.); să analizeze provocările legate de competenţe digitale şi inteligenţă artificială; să promoveze incluziunea în educaţie şi formare pe tot parcursul vieţii, cu accent pe inovaţie, dezvoltarea industriilor culturale. Prin Comunicarea Comisiei Europene la reuniunea din 2017*11) de la Goteborg privind educaţia şi cultura au fost promovate şase propuneri de politică cu rol de a oferi orientări strategice cu impact inclusiv asupra dezvoltării competenţelor: *11) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic Şi Social European şi Comitetul Regiunilor: Consolidarea identităţii europene prin educaţie şi cultură. Contribuţia Comisiei Europene la reuniunea liderilor din 17 noiembrie de la Goteborg (C0M/2017/0673 final) – promovarea, până în anul 2025, a programului Erasmus+, pentru dublarea numărului de participanţi, cu prioritate a celor provenind din medii defavorizate; – elaborarea unei recomandări a Consiliului privind îmbunătăţirea învăţării limbilor străine în Europa, pentru ca toţi absolvenţii de învăţământ secundar superior să cunoască bine două limbi străine; în acest sens, în anul 2019, a fost adoptată Recomandarea Consiliului din 22 mai 2019 privind o abordare globală a predării şi învăţării limbilor*12); *12) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32019H0605(02)&from=EN – elaborarea unei recomandări a Consiliului privind recunoaşterea reciprocă a diplomelor din învăţământul superior şi a diplomelor de absolvire a unei forme de învăţământ /a perioadelor de studii în străinătate, pentru validarea transfrontalieră a certificatelor de formare şi de învăţare pe tot parcursul vieţii ("procesul Sorbona"); – consolidarea capacităţii de finanţare a Fondului de garantare pentru sectoarele creative şi culturale; – adoptarea de măsuri pentru crearea unor universităţi cu adevărat europene; – consolidarea dimensiunii europene a Euronews. Nouă agendă a UE pentru învăţământul superior Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor privind o nouă agendă a UE pentru învăţământul superior (COM/2017/0247 final)*13) a fost dezvoltată în contextul creşterii cererii de persoane înalt calificate şi implicate din punct de vedere social. Până în anul 2025, se preconizează că jumătate din toate locurile de muncă vor necesita calificări de nivel înalt. *13) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52017DC0247&from=RO Reforma învăţământului superior este responsabilitatea statelor membre, iar cadrul de coordonare de la nivelul UE poate sprijini statele membre în eforturile lor de reformă educaţională. Noua agendă pentru învăţământul superior vizează corelarea iniţiativelor UE de sprijin a modernizării învăţământului superior cu provocările statelor membre şi cu procesul de pregătire a următoarei perioade de finanţare multi-anuală a UE 2021 - 2027. În acest context, agenda pentru învăţământul superior se va concentra pe patru priorităţi corespunzătoare de acţiune, sprijinite prin activităţi la nivelul UE, respectiv: 1. Combaterea viitoarelor necorelări în materie de competenţe şi promovarea excelenţei în dezvoltarea competenţelor; 2. Consolidarea unor sisteme de învăţământ superior favorabile incluziunii şi conectate; 3. Asigurarea faptului că instituţiile de învăţământ superior contribuie la inovare; 4. Sprijinirea unor sisteme de învăţământ superior eficace şi eficiente. SECŢIUNEA 4 Aspecte relevante din implementarea SNOFM 2014 - 2020, utile în contextul dezvoltării şi implementării noului cadru strategic Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2014-2020 a avut rolul de a ghida eforturile autorităţilor publice în vederea îmbunătăţirii situaţiei în domeniul ocupării forţei de muncă şi de a consolida raporturile dintre factorii relevanţi pe o piaţă a muncii afectată de impactul crizei economice şi financiare din 2009. Obiectivele specifice şi direcţiile de acţiune avute în vedere, dar şi majoritatea măsurilor incluse în planurile de acţiuni au avut un nivel ridicat de coerenţă şi relevanţă pentru a răspunde într-un mod adecvat nevoilor şi cerinţelor pieţei muncii. Primul obiectiv specific a vizat grupurile de persoane aflate la cele două extreme ale parcursului profesional, respectiv tinerii, cu provocările legate de accesul pe piaţa muncii şi persoanele în vârstă, cu provocările de menţinere a statutului de persoane ocupate până la vârsta standard de pensionare. Situaţia generală a tinerilor de pe piaţa muncii la nivel naţional şi UE era marcată la momentul construcţiei SNOFM 2014-2020 de o rată de ocupare redusă, efect al tranziţiilor dificile din educaţie către muncă, al lipsei de experienţă profesională, precum şi al educaţiei sau formării profesională uneori inadecvate cerinţelor de pe piaţa muncii, al protecţiei sociale adesea limitate şi al accesului redus la resursele financiare, pe fondul unor condiţii de muncă precare. În ansamblu, măsurile utilizate au vizat toate categoriile de tineri, inclusiv pe cei cu şanse mai mari de tranziţie către piaţa muncii şi cu abilităţi antreprenoriale, cu scopul de a utiliza la maximum resursele de capital uman tânăr. Acest tip de abordare este necesar să fie menţinută în continuare, prin furnizarea de opţiuni viabile de integrare pe piaţa muncii pentru toţi tinerii, în acord cu nevoile specifice, în vederea utilizării optime a potenţialului generaţiei tinere. Facilitarea tranziţiei pozitive de la şcoală la piaţa muncii a tinerilor se poate face doar pe baza unui parteneriat solid, care să poată monitoriza parcursul profesional al acestora, formările realizate, competenţele dobândite, experienţele de muncă care să le permită să ocupe locuri de muncă decente. În acest context, colaborarea cu Ministerul Educaţiei, cu Ministerul Tineretului şi Sportului, cu Inspectorate Şcolare Judeţene/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISJ/ISMB), cu Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDÎPT), cu partenerii sociali sau cu alte organisme relevante rămâne vitală pentru implementarea cu succes a măsurilor /acţiunilor ce urmează a fi dezvoltate în continuare şi pentru atingerea ţintelor stabilite. Cu toate că au fost înregistrate progrese în participarea tinerilor pe piaţa muncii, evidenţiate de reducerea ratei şomajului şi a ratei tinerilor NEET, creşterea participării pe piaţa muncii a tinerilor rămâne o prioritate strategică şi trebuie să fie reflectată în noul cadru strategic prin transpunerea acesteia într-un obiectiv specific în care acţiunile cele mai eficiente şi cu impactul cel mai relevant să fie continuate şi, totodată, să fie însoţite de măsuri noi relaţionate cu nevoile şi provocările actuale. Chiar dacă măsurile /acţiunile ce au vizat prelungirea vieţii active a persoanelor în vârstă implementate în cadrul Direcţiei de acţiune 1.2 Creşterea participării pe piaţa muncii a persoanelor în vârstă au fost destul de limitate, acest domeniu de intervenţie rămâne relevant în contextul noului cadru strategic, în condiţiile deficitului de forţă de muncă pe care îl înregistrează România. Al doilea obiectiv specific a vizat îmbunătăţirea structurii ocupaţionale şi creşterea participării pe piaţa muncii în rândul mai multor categorii de persoane, după cum urmează: ● Populaţia din mediul rural (intervenţii complementare şi în sinergie cu măsuri ale Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020, Prioritatea 1) "Încurajarea transferului de cunoştinţe şi a inovării în agricultură, în silvicultură şi în zonele rurale": măsuri de pregătire a tranziţiei lucrătorilor din agricultura de subzistenţă către activităţi productive: acţiuni de informare, orientare, consiliere, formare profesională; măsuri de creştere a competitivităţii în agricultură, prin îmbunătăţirea nivelului de competenţe; măsuri de stimulare a antreprenoriatului şi formării în domenii non-agricole; pachete integrate de acţiuni de mobilitate ocupaţională şi geografică necesare transferului populaţiei din agricultura de subzistenţă către alte locuri de muncă generatoare de venituri mai mari şi constante. ● Femeile: măsuri vizând sprijinirea participării pe piaţa muncii şi de reconciliere a ocupării cu activităţile şi nevoile de îngrijire a persoanelor dependente din familie/gospodărie; măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii care deserveşte serviciile de îngrijire pentru persoanele dependente; măsuri de conştientizare/educare în rândul elevilor /studenţilor şi în mediul privat privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, inclusiv instruirea celor care sunt responsabili cu aplicarea cadrului legal în vigoare; acţiuni de încurajare a integrării pe piaţa muncii a femeilor vulnerabile prin încheierea de parteneriate cu organizaţii nonguvernamentale( ONG-uri) sau alte entităţi interesate în vederea accesării de fonduri nerambursabile. ● Persoanele vulnerabile: măsuri care combină suportul social cu activarea pentru persoanele vulnerabile (provenite din sistemul de asistenţă socială/cu dizabilităţi /a celor condamnate aflate în evidenţa serviciilor de probaţiune şi a celor care execută sau au executat în parte sau în întregime o pedeapsă privativă de libertate); măsuri directe pentru persoanele din grupurile vulnerabile, dar şi stimulente acordate angajatorilor pentru oferirea de oportunităţi de ocupare acestor persoane; măsuri dedicate economiei sociale, pentru sprijinirea comunităţilor dezavantajate în a dezvolta întreprinderi sociale; măsuri pentru persoanele de etnie romă ce au vizat acordarea de beneficii şi servicii sociale în funcţie de nevoia specifică a persoanei şi servicii de stimulare a participării la programe de educaţie, formare şi ocupare. Toate aceste arii de intervenţie sunt relevante şi în contextul noului cadru strategic şi o parte din aceste măsuri /acţiuni trebuie să continue pentru a sprijini ocuparea grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii. Al treilea obiectiv specific este în concordanţă cu obiectivul general al strategiei şi a vizat dezvoltarea unei resurse umane cu un nivel înalt de calificare şi competenţe adaptate la cerinţele pieţei muncii, prin sprijinirea adaptabilităţii şi dezvoltării permanente a forţei de muncă corelate cu schimbările structurale ale pieţei muncii şi prin îmbunătăţirea nivelului de competenţe al persoanelor şomere şi inactive apte de muncă, pentru a facilita reintegrarea acestora pe piaţa muncii. Intervenţiile au vizat orientarea forţei de muncă în gestionarea tranziţiei la noile modele organizaţionale şi adaptarea la evoluţiile tehnologice, folosirea noilor tehnologii de învăţare, recunoaşterea calificărilor obţinute pe alte căi decât cele formale, iar în rândul şomerilor şi persoanelor inactive apte de muncă intervenţiile au vizat definirea profilului individual, evaluarea riscului de şomaj pe termen lung şi a nevoii de îmbunătăţire a nivelului de competenţe, anticiparea cererii de forţă de muncă în concordanţă cu tendinţele pe termen lung de pe piaţa muncii, creşterea importanţei formării profesionale în cadrul măsurilor active promovate de agenţiile de ocupare. Pentru a utiliza într-un mod adecvat noile tehnologii şi pentru a face faţă schimbărilor într-o piaţă a muncii în continuă transformare, forţa de muncă are nevoie de actualizarea permanentă a nivelului de competenţe /calificări. În acest sens, sunt în continuare relevante măsurile /acţiunile care au ca scop creşterea participării la învăţarea pe tot parcursul vieţii. Ultimul obiectiv specific a avut rolul de a asigura coerenţa internă cu celelalte obiective specifice ale strategiei, vizând perfecţionarea mecanismelor de fundamentare, implementare, monitorizare şi evaluare a politicilor cu impact pe piaţa muncii şi consolidarea dialogului social la toate nivelurile. În acest sens, măsurile implementate în cadrul acestui obiectiv au avut rolul de a oferi un suport adecvat celorlalte intervenţii în cadrul strategiei. Totuşi, progresele realizate în acest sens au fost limitate şi nu s-a reuşit dezvoltarea de mecanisme de comunicare cu factorii regionali şi locali pentru dezvoltarea de măsuri /acţiuni mai bine adresate nevoilor identificate pe pieţele muncii regionale/locale. Astfel, noul cadru strategic trebuie să aducă valoare adăugată prin consolidarea dialogului social şi creşterea gradului de implicare a factorilor regionali şi locali în dezvoltarea de măsuri adecvate nevoilor de la nivel local. Tabel nr. 1 Evaluare generală a evoluţiei planurilor anuale de implementare a SNOFM 2014 - 2020
┌───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│Planul │Planul │Planul │Planul │Planul │Planul │Planul │
│de │de │de │de │de │de │de │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
│din │din │din │din │din │din │din │
│anul │anul │anul │anul │anul │anul │anul │
│2014 │2015 │2016 │2017 │2018 │2019 │2020 │
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│O 1 - │O 1 - │O 1 - │O 1 - │O 1 - │O 1 - │O 1 - │
│38 │52 │22 │25 │19 │18 │21 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 1.1 │DA 1.1 │DA 1.1 │DA 1.1 │DA 1.1 │DA 1.1 │DA 1.1 │
│- 36 │- 50 │- 22 │- 24 │- 18 │- 17 │- 20 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 1.2 │DA 1.2 │DA 1.2 │DA 1.2 │DA 1.2 │DA 1.2 │DA 1.2 │
│- 2 │- 2 │- 0 │- 1 │- 1 │- 1 │- 1 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiune│acţiune│acţiune│acţiune│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│O 2 - │O 2 - │O 2 - │O 2 - │O 2 - │O 2 - │O 2 - │
│12 │23 │20 │19 │24 │20 │19 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 2.1 │DA 2.1 │DA 2.1 │DA 2.1 │DA 2.1 │DA 2.1 │DA 2.1 │
│- 3 │- 5 │- 2 │- 2 │- 8 │- 6 │-5 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 2.2 │DA 2.2 │DA 2.2 │DA 2.2 │DA 2.2 │DA 2.2 │DA 2.2 │
│- 4 │- 12 │- 5 │- 7 │- 7 │- 5 │- 4 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 2.3 │DA 2.3 │DA 2.3 │DA 2.3 │DA 2.3 │DA 2.3 │DA 2.3 │
│- 5 │- 6 │- 13 │- 10 │- 9 │- 9 │- 10 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│O 3 - │O 3 - │O 3 - │O 3 -17│O 3 -13│O 3 -9 │O 3 -12│
│20 │20 │11 │acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│ │ │ │ │
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 3.1 │DA 3.1 │DA 3.1 │DA 3.1 │DA 3.1 │DA 3.1 │DA 3.1 │
│- 18 │- 18 │- 9 │- 14 │- 11 │- 7 │- 10 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 3.2 │DA 3.2 │DA 3.2 │DA 3.2 │DA 3.2 │DA 3.2 │DA 3.2 │
│- 2 │- 2 │- 2 │- 3 │- 2 │- 2 │- 2 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│O 4 - 5│O 4 - │O 4 - 3│O 4 - 8│O 4 - 8│O 4 - 8│O 4 - 9│
│acţiuni│11 │acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
│ │acţiuni│ │ │ │ │ │
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 4.1 │DA 4.1 │DA 4.1 │DA 4.1 │DA 4.1 │DA 4.1 │DA 4.1 │
│- 4 │- 10 │- 3 │- 7 │- 8 │- 7 │- 9 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│DA 4.2 │DA 4.2 │DA 4.2 │DA 4.2 │DA 4.2 │DA 4.2 │DA 4.2 │
│- 1 │- 1 │- 0 │- 1 │- 0 │- 0 │- 0 │
│acţiune│acţiune│acţiune│acţiune│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│Total │Total │Total │Total │Total │Total │Total │
│General│General│General│General│General│General│General│
│- 75 │- 106 │- 56 │- 69 │- 64 │- 55 │- 61 │
│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│acţiuni│
└───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘
Figura nr. 4 Situaţia implementării planurilor anuale de acţiune 2014-2019 (a se vedea imaginea asociată) Principii de bază pentru dezvoltarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea cadrului strategic Principiile importante care au stat la baza dezvoltării şi implementării SNOFM 2014-2020 rămân relevante pentru viitorul cadru strategic pentru piaţa muncii, cu adăugarea unor elemente de consolidare, după cum urmează: Transparentă - pe parcursul întregului proces de implementare a strategiei, documentele de implementare, raportare şi monitorizare a progresului trebuie să fie publice pentru a creşte gradul de implicare al părţilor interesate şi încrederea cu privire la informaţiile transmise, colectate şi analizate. Participare - mecanismele de coordonare şi decizie se impun a fi consolidate, prin creşterea participării factorilor interesaţi în momentele cheie de implementare şi dezvoltare a documentelor. Pentru atingerea obiectivelor propuse în cadrul strategiei este necesară mobilizarea părţilor interesate pe piaţa muncii şi creşterea relevanţei consultărilor cu partenerii sociali şi societatea civilă. În plus, politicile care vizează ocuparea forţei de muncă trebuie să fie suficient de flexibile pentru a reflecta într-o manieră mai bună realităţile şi provocările de la nivel regional şi local. În acest sens sunt necesare acţiuni de consolidare a cooperării şi coordonării cu factorii regionali şi locali. Platforme de cooperare precum Comitetul inter-ministerial cu reprezentanţi ai partenerilor sociali au avut un rol important pe perioada implementării SNOFM 2014-2020 şi este necesară continuarea utilizării acestor tipuri de platforme de dialog cu toţi factorii relevanţi. De asemenea, succesul strategiei se bazează pe efortul conjugat al tuturor instituţiilor cu atribuţii în implementarea măsurilor planificate, cu maximizarea sinergiilor potenţiale. Responsabilitate - rolurile şi sarcinile fiecărei instituţii participante la proces au fost clar definite în cadrul SNOFM 2014-2020, astfel încât responsabilitatea deciziei şi implementării acţiunilor/măsurilor să fie asumată de către fiecare parte, fără însă a se diminua responsabilitatea şi rolul MMPS, ca autoritate de decizie în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă. Eficacitate - implementarea strategiei cu eficacitate a fost asigurată prin mecanismul de monitorizare şi evaluare, dar şi prin utilizarea unui cadru unitar în construcţia Planurilor anuale de acţiuni aferente SNOFM, elaborate de MMPS pe baza contribuţiilor celorlalte instituţii. De asemenea, s-a încercat păstrarea unei corelări între eforturile naţionale şi angajamentele asumate de instituţiile implicate ca răspuns la Recomandările Specifice de Ţară, luând în considerare concluziile Consiliului European şi având în vedere setul de Orientări Integrate privind Ocuparea Forţei de Muncă. În acest context, viitorul cadru strategic ar putea consolida legătura măsurilor şi acţiunilor asumate cu obiectivele specifice şi ţintele stabilite în cadrul strategiei, în scopul unei mai bune cuantificări a aportului acestora, dar şi reflectarea cu claritate a grupurilor ţintă vizate şi a alocărilor financiare aferente. De asemenea, o abordare graduală constând în implementarea măsurilor planificate proporţional cu gradul de complexitate al nevoilor identificate în etapa de fundamentare a procesului decizional, ar putea contribui la sporirea eficacităţii. Coerentă - a fost asigurată printr-un proces standardizat de colectare şi transmitere a datelor şi prin raportarea la indicatori comuni şi specifici relevanţi pentru măsurile implementate. Sistemul de monitorizare bazat pe datele obţinute din Ancheta Forţei de Muncă în Gospodării (AMIGO) şi pe alte cercetări statistice relevante derulate de Institutul Naţional de Statistică, pe datele administrative furnizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, de Ministerul Educaţiei, de Autoritatea Naţională pentru Calificări, precum şi pe alte date administrative colectate de ministerele/ instituţiile responsabile de implementarea măsurilor incluse în Planurile anuale de acţiune a fost relevant şi extrem de util pentru îndeplinirea nevoilor de raportare a progreselor. Viitoarea strategie poate prelua şi continua o parte din aceste procese, dar pot fi avute în vedere şi elemente adiţionale, care să poată diminua sarcina administrativă şi să eficientizeze procesul de monitorizare a implementării măsurilor/acţiunilor asumate. De asemenea, este de dorit o mai bună oglindire în Planurilor anuale de acţiuni ale strategiei a adiţionalităţii fondurilor, principiul conform căruia contribuţiile din partea Fondurilor europene structurale şi de investiţii (FESI) nu se substituie cheltuielilor structurale publice efectuate de fiecare stat membru. Prin urmare, instituţiile responsabile cu implementarea strategiei trebuie să asigura o alocare eficace şi suficientă de resurse, prin utilizarea fondurilor de la bugetul de stat şi de la bugetele locale şi, în completarea cheltuielilor naţionale publice, a alocărilor financiare din FESI. Analiză SWOT a pieţei muncii din România Puncte tari şi Puncte slabe ale pieţei muncii naţionale
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Puncte tari │Puncte slabe │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │● Evoluţiile │
│ │demografice │
│● Rezultate │negative; │
│pozitive în ceea ce│● Diminuarea │
│priveşte │forţei de muncă │
│majoritatea │disponibile pe │
│obiectivelor │fondul migraţiei │
│asumate la nivel │şi mobilităţii │
│naţional în │externe; │
│contextul │● Număr mare de │
│strategiei Europa │persoane (în │
│2020; │special din │
│● O îmbunătăţire a │grupurile │
│condiţiilor sociale│vulnerabile) │
│pe fondul creşterii│inactive şi care │
│economice; │pot fi încadrate │
│● Prezenţa în │cu greu pe piaţa │
│mediul de afaceri │muncii; │
│din România a unor │● Grad redus de │
│mari companii, fapt│mobilitate internă│
│ce conferă acces la│a forţei de muncă;│
│tehnologii moderne;│● Participare │
│● Dezvoltarea unor │redusă a │
│hub-uri industriale│persoanelor │
│/de servicii a │şomere, dar şi a │
│căror experienţă │forţei de muncă în│
│poate sprijini │general la │
│creşterea │programe de │
│întreprinzătorilor │creştere a │
│autohtoni; │nivelului de │
│● Acces la Fonduri │competenţe; │
│Europene │● Integrarea │
│Structurale şi de │dificilă a │
│Investiţii; │tinerilor │
│● Implementarea cu │proveniţi din │
│rezultate bune a │categorii │
│unor proiecte │defavorizate; │
│finanţate din │● Nivel ridicat de│
│Fondul Social │abandon şcolar; │
│European (atât │● Productivitatea │
│strategice, cât şi │scăzută a muncii; │
│de grant) privind │● Mecanisme de │
│investiţia în │anticipare a │
│capitalul uman, │nevoii de │
│modernizarea │competenţe şi de │
│instituţiilor │monitorizare şi │
│pieţei muncii, │evaluare a │
│creşterea accesului│politicilor active│
│la ocupare şi │care necesită │
│consolidarea │dezvoltare şi │
│incluziunii sociale│corelare; │
│pentru grupurile │● Monitorizare şi │
│vulnerabile; │evaluarea │
│● Dezvoltarea de │preponderent │
│parteneriate, │administrativă a │
│inclusiv în cadrul │impactului │
│cooperării │măsurilor active; │
│transnaţionale şi │● Dezvoltare şi │
│interregionale, │accesare redusă a │
│care concură la │formării │
│creşterea calităţii│profesionale în │
│în politicile de │întreprinderi/ │
│ocupare şi la │slaba investiţie │
│implementarea unor │în formarea │
│reforme importante,│continuă a │
│folosind experienţa│propriilor │
│altor ţări, prin │angajaţi în │
│activităţi comune │contextual nevoii │
│ale persoanelor, │de restructurare, │
│administraţiilor, │modernizare, │
│partenerilor │absorbţie a │
│sociali, ONG-urilor│rezultatelor │
│şi ale altor │cercetării, │
│organizaţii cu │dezvoltării │
│atribuţii în │tehnologice şi │
│domeniul ocupării, │inovării (CDI) │
│incluziunii sociale│pentru menţinerea │
│şi formării │competitivităţii/ │
│profesionale; │dificultatea de a │
│● Diversitatea │monitoriza în timp│
│economică datorată │acest fenomen; │
│avantajului │● Corelarea │
│geografic; │insuficientă a │
│● Evoluţie │sistemului │
│ascendentă a │educaţional cu │
│investiţiilor │cerinţele pieţei │
│private; │muncii; │
│● Creşterea uşoară │● Număr redus de │
│în 2019 a │stagii de formare │
│număruluide │profesională │
│startup-uri local, │pentru studenţi pe│
│corelat cu sporirea│parcursul │
│interesului │derulării │
│investitorilor │studiilor; │
│externi; │● Nivel de │
│● Competitivitatea │aprofundare redus │
│forţei de muncă în │al studiilor în │
│ceea ce priveşte │ceea ce priveşte │
│asimilarea şi │categorii de │
│adaptabilitatea la │persoane vizate de│
│progresul │politicile de │
│tehnologic; │ocupare; │
│● Potenţial agricol│● Nivelul ridicat │
│semnificativ şi de │al sărăciei în │
│creştere a │muncă, comparativ │
│sectorului │cu alte state │
│agroturismului; │membre UE; │
│● Resursa umană │Dezvoltarea │
│disponibilă prin │economică şi │
│întoarcerea în ţară│socială neomogenă │
│a persoanelor │a mediului urban │
│calificate sau care│şi cel rural; │
│au lucrat în alte │● Infrastructură │
│ţări şi care au │fizică insuficient│
│dobândit cunoştinţe│de dezvoltată; │
│practice şi │● Inadecvarea │
│organizatorice │politicilor pentru│
│utile ce pot fi │prelungirea vieţii│
│valorificate în │active; │
│plan intern; │● Dezechilibru │
│● Dinamica pozitivă│între cerere şi │
│a indicatorilor │ofertă atât sub │
│pieţei muncii, │aspect cantitativ,│
│înainte de │cât şi calitativ; │
│declanşarea │● Pondere mare a │
│pandemiei (rata de │populaţiei care │
│ocupare în │suferă de │
│creştere, rata │deprivare │
│şomajului mică); │materială severă; │
│● Creştere │● Nivel redus de │
│semnificativă a │alfabetizare │
│salariilor în │digitală în rândul│
│ultimii ani; │populaţiei; │
│● Calitatea şi │● Utilizarea │
│flexibilitatea │insuficientă a │
│forţei de muncă, │tehnologiilor │
│inclusiv un nivel │digitale la │
│ridicat de │nivelul firmelor │
│competenţe de limbi│şi instituţiilor │
│străine; │administraţiei │
│● Pregătirea │publice; │
│profesională bună a│● Disparităţile │
│absolvenţilor de │regionale/ │
│învăţământ │urban-rural în │
│profesional şi │ceea ce priveşte │
│tehnic; │nivelul │
│● O îmbunătăţire │investiţiilor, │
│uşoară a │productivitatea, │
│tendinţelor în ceea│competitivitatea │
│ce priveşte │şi ocuparea forţei│
│ocuparea tinerilor │de muncă; │
│NEET; │● Cultură │
│● Măsuri diverse de│antreprenorială │
│susţinere a │limitată, │
│persoanelor şomere │completată de │
│şi în căutarea unui│politicile fiscale│
│loc de muncă, dar │în continuă │
│şi a angajatorilor;│schimbare care │
│● Existenţa unui │generează teamă şi│
│cadru instituţional│neîncredere, │
│solid privind │descurajând │
│serviciile adresate│potenţialii │
│persoanelor aflate │antreprenori; │
│în căutarea unui │● Insuficienta │
│loc de muncă; │dezvoltare a │
│● Existenţa unor │mecanismelor de │
│politici publice de│susţinere a │
│ocupare şi formare │ocupării femeilor;│
│continuă revizuite │● Contribuţie │
│şi consolidate; │redusă a │
│● Diversificarea │comitetelor │
│pieţei muncii şi │sectoriale în ceea│
│consolidarea │ce priveşte │
│serviciilor bazate │realizarea de │
│pe utilizarea │analize │
│tehnologiei; │ocupaţionale şi │
│● Dezvoltarea în │studii referitoare│
│ultimii ani a │la cererea de │
│componentei de │forţă de muncă │
│formare la locul de│pentru ramurile │
│muncă şi revizuirea│reprezentate, │
│legislaţiei în │definirea │
│domeniu; │competenţelor şi │
│● Reformarea în │calificărilor, │
│parte a sistemului │elaborarea şi │
│Instituţiilor │validarea │
│implicate în │standardelor │
│formarea │ocupaţionale şi │
│profesională a │profesionale; │
│adulţilor; │● Lipsa unor │
│● Îmbunătăţirea │informaţii │
│accesului la │actualizate cu │
│internet prin │privire la │
│creşterea gradului │evoluţia forţei de│
│de acoperire a │muncă în diverse │
│reţelelor de │sectoare │
│comunicaţii │economice; │
│electronice de mare│● Corelarea │
│viteză în bandă │limitată a │
│largă; │intervenţiilor pe │
│● Sporirea │piaţa muncii pe │
│numărului de │termen mediu şi │
│servicii publice │lung cu │
│electronice; │orientările │
│● Investiţii în │strategice │
│E-guvernare şi │naţionale de │
│interoperabilitatea│dezvoltare │
│IT în administraţia│economică, de │
│publică; │educaţie pentru │
│● Dezvoltarea │piaţa muncii, de │
│sectorului cultural│investiţii publice│
│şi a industriilor │strategice etc. │
│creative; │● Cadru legislativ│
│● Progrese │ce răspunde │
│substanţiale în │parţial noilor │
│ceea ce priveşte │forme de muncă, │
│protejarea │inclusiv în ceea │
│stabilităţii │ce priveşte │
│financiare şi a │securitatea şi │
│solidităţii │sănătatea la locul│
│sectorului bancar; │de muncă şi │
│● Îmbunătăţirea │accesul la │
│calităţii şi a │protecţie socială;│
│caracterului │● Potenţial al │
│incluziv al │economiei sociale │
│educaţiei; │de a îmbunătăţi │
│● Creşterea │condiţiile sociale│
│gradului de │valorificat │
│acoperire, a │insuficient; │
│diversităţii şi a │● Un nivel ridicat│
│calităţii │de birocratizare │
│serviciilor │şi bariere │
│sociale; │administrative în │
│● Conectare la │dezvoltarea │
│EURES (Reţea │iniţiativelor de │
│europeană de │business, inclusiv│
│cooperare a │în ceea ce │
│serviciilor de │priveşte accesul │
│ocupare a forţei de│IMM-urilor la │
│muncă), │oportunităţile de │
│transparenţa şi │finanţare; │
│conectarea la piaţa│● Schimbări │
│muncii europeană; │legislative dese, │
│● Flexibilizarea │care conduc la o │
│relaţiilor de muncă│previzionare │
│şi dezvoltarea de │dificilă; │
│măsuri de protecţie│● Implicarea │
│socială temporară │insuficientă a │
│în contextul │partenerilor │
│pandemiei COVID- │sociali în │
│19. │elaborarea şi │
│ │implementarea │
│ │politicilor │
│ │publice. │
└───────────────────┴──────────────────┘
Oportunităţi şi Riscuri pentru piaţa muncii
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Oportunităţi │Riscuri │
├───────────────────┼──────────────────┤
│ │● Continuarea şi │
│ │accentuarea │
│ │migraţiei şi │
│ │mobilităţii │
│● Măsurile │externe a forţei │
│guvernamentale │de muncă; │
│prompte adoptate în│● Perspectivele │
│contextul pandemiei│demografice │
│COVID- 19 de natură│negative; │
│a atenua efectele │● Apariţia pe │
│negative ale │agenda publică a │
│întreruperii/ │unor problematici │
│reducerii │neprevăzute (de │
│activităţii │natura │
│economice; │pandemiilor, │
│● Investiţiile │epidemiilor, │
│străine/companii │dezastre naturale │
│străine sau │etc.) care │
│multinaţionalele; │debalansează │
│● Posibila relocare│priorităţile │
│a unor activităţi │naţionale şi │
│economice din │necesită relocări │
│spaţiul │importante de │
│extra-comunitar în │resurse; │
│România în │● Ritm scăzut de │
│contextul │creare de noi │
│post-criză; │locuri de muncă; │
│● Sprijinul │● Dispariţia unor │
│financiar şi tehnic│locuri de muncă şi│
│oferit de Comisia │creşterea │
│Europeană; │numărului de │
│● Utilizarea │şomeri ca efect al│
│fondurilor europene│pandemiei │
│pentru investiţii │COVID-19; │
│în forţa de muncă; │● Reconversia │
│● Retenţia │profesională lentă│
│resurselor umane │a forţei de muncă │
│revenite în ţară │disponibilizate; │
│prin măsuri care să│● Utilizarea │
│stimuleze ocuparea,│insuficientă a │
│iniţierea de │rezultatelor │
│afaceri pe cont │analizelor şi │
│propriu, integrarea│studiilor la │
│socială şi │fundamentarea │
│valorificarea │politicilor; │
│experienţei │● Subfinanţarea │
│dobândite în │măsurilor active │
│străinătate ; │şi a altor │
│● Dezvoltarea │intervenţii │
│programelor de │dezvoltate pentru │
│formare │piaţa muncii; │
│profesională în │● Accesul │
│acord cu nevoile │inadecvat şi lipsa│
│pieţei muncii; │competenţelor de │
│● Potenţialul │bază în rândul │
│economic crescut al│persoanelor │
│tinerilor şi │vulnerabile, fapt │
│spiritul │ce va determina o │
│antreprenorial │participare redusă│
│dezvoltat, în │a acestora pe │
│special în rândul │piaţa muncii; │
│absolvenţilor de │● Creşterea │
│studii superioare; │neconcordanţei │
│● Accentuarea │dintre │
│utilizării şi │competenţele │
│dezvoltarea unor │persoanelor în │
│noi tipuri de forme│căutarea unui loc │
│de muncă, în │de muncă şi │
│contextul pandemic │cerinţele │
│şi post-pandemic; │angajatorilor; │
│● Dezvoltarea de │● Insuficienta │
│noi modele de │furnizare de │
│afaceri, noi │competenţe │
│meserii, dar şi noi│digitale pentru ca│
│relaţii de muncă ca│forţă de muncă să │
│răspuns la mediul │se poată adapta la│
│economic │modificările │
│postpandemic; │structurale din │
│● Potenţial de │economie; │
│retehnologizare şi │● Capacitate │
│eficientizare a │redusă de │
│activităţii forţei │anticipare a │
│de muncă; │nevoilor de │
│● Cererea mare de │competenţe ale │
│forţă de muncă în │noilor locuri de │
│sectorul IT, cu o │muncă în economia │
│valoare adăugată │circulară; │
│ridicată; │● Munca │
│● Actualizarea │nedeclarată, dar │
│legislaţiei pentru │bine remunerată, │
│dezvoltarea unor │ceea ce îi poate │
│măsuri active │determină pe │
│adecvate pentru │angajaţi să │
│integrarea pe piaţa│accepte astfel de │
│muncii a unor │practici; │
│grupuri │● Creşterea │
│vulnerabile; │accentuată a │
│● Modernizarea │salariului minim, │
│instituţiilor │fapt ce poate │
│pieţei muncii şi │determina ca │
│● Creşterea │anumite industrii │
│transparenţei în │să devină │
│implementarea, │necompetitive; │
│monitorizarea şi │● Creşterea │
│evaluarea │decalajelor de │
│politicilor de │remunerare faţă de│
│ocupare; │alte ţări; │
│● Costul redus al │● Segmentarea │
│forţei de muncă în │pieţei muncii; │
│comparaţie cu │● Creşterea │
│statele membre │sărăciei în muncă;│
│aflate la acelaşi │● Menţinerea │
│nivel de dezvoltare│indemnizaţiei de │
│şi principalii │şomaj la valoare │
│competitori în │actuală, pe fondul│
│atragerea de │unei încetiniri a │
│investiţii străine │ritmului de │
│directe în zonă; │creştere │
│● Schimbul de bune │economică, poate │
│practici cu alte │afecta substanţial│
│state membre UE; │veniturile │
│● Consolidarea │persoanelor │
│cooperării între │devenite şomere; │
│instituţiile de │● Nivel ridicat de│
│învăţământ şi │sărăcie şi │
│angajatori pentru a│excluziune │
│contribui la │socială, care va │
│creşterea ocupării │fi accentuat de │
│în rândul │criza generată de │
│tinerilor; │pandemia COVID-19;│
│● Cooperarea între │● Scăderea │
│administratia │ridicată a │
│publică, angajatori│activităţilor │
│şi mediul │economice în │
│educaţional pentru │anumite sectoare │
│a contribui la │economice şi │
│dezvoltarea │vulnerabilitatea │
│programelor de │acestora în │
│învăţământ în │perioada │
│concordanţă cu │post-pandemie; │
│nevoile specifice │● Creşterea │
│ale diferitelor │diferenţelor │
│ramuri din │economice/ │
│industrie / │financiare dintre │
│servicii, în acord │mediul urban şi │
│cu evoluţiile │rural; │
│tehnice şi │Instabilitatea │
│organizatorice din │financiară, │
│întreprinderi; │schimbarea │
│● Evoluţia ştiinţei│frecventă a │
│şi tehnologiei, a │legislaţiei, │
│soluţiilor de │inclusiv a celei │
│inteligenţă │fiscale; │
│artificială; │● Competiţia între│
│● Creşterea │ţările UE şi │
│utilizării │adoptarea de │
│tehnologiilor │măsuri de │
│digitale în │protecţie a │
│administraţia │pieţelor interne; │
│publică şi în │● Trecerea la o │
│mediul economic, în│economie cu emisii│
│contextul │scăzute de dioxid │
│post-pandemic; │de carbon ar putea│
│● Dezvoltarea │duce la creşterea │
│industriilor │ratei şomajului, │
│creative care │în special în │
│generează locuri de│regiunile cu │
│muncă atipice; │industrii │
│● Potenţial de │caracterizate │
│dezvoltare a │printr- o rată │
│agroturismului şi │scăzută a │
│agriculturii │productivităţii şi│
│ecologice şi de │emisii mari de │
│creare a unor │dioxid de carbon; │
│locuri de muncă │● Investiţiile ar │
│verzi; │putea fi afectate │
│● Potenţialul de │de gradul │
│retehnologizare şi │persistent de │
│de modernizare a │incertitudine; │
│agriculturii; │● Schimbările │
│● Eforturi │tehnologice ce vor│
│guvernamentale │genera o │
│constante pentru │reorientare a │
│instituirea │cererii către │
│Cadrului Naţional │competenţe şi │
│de │calificări │
│Interoperabilitate;│superioare, care │
│● Instituirea unui │ar putea să nu fie│
│Fond pentru o │acoperită în │
│tranziţie justă, a │totalitate de │
│unei scheme │oferta actuală de │
│specifice pentru o │forţă de muncă, │
│tranziţie justă în │având în vedere │
│cadrul InvestEU şi │timpul necesar │
│a unei noi │pentru ajustarea │
│facilităţi de │sistemului de │
│împrumuturi pentru │învăţământ şi │
│sectorul public, │formare; │
│gestionată împreună│● Impactul │
│cu Banca Europeană │asimetric al │
│de Investiţii; │pandemiei │
│● Statutul recent │(disponibilizările│
│de piaţă emergentă │sunt concentrate │
│secundară, care ar │în special în │
│putea contribui şi │rândul │
│mai mult la │salariaţilor cu │
│impulsionarea │venituri reduse); │
│pieţei de capital │● Lipsa de │
│din România şi a │predictibilitate │
│accesului │privind majorările│
│întreprinderilor la│salariului minim; │
│finanţarea │● Majorarea │
│nebancară; │abruptă a │
│Internaţionalizarea│salariului minim │
│ecosistemelor de │poate determina ca│
│clustere, apariţia │anumite industrii │
│şi dezvoltarea hub-│să devină │
│urilor de inovare │necompetitive, │
│regională; │spre exemplu │
│● Integrarea în │industria uşoară, │
│lanţurile globale │acesta fiind un │
│de valoare adăugată│sector ce se │
│mare. │bazează intensiv │
│ │pe forţă de muncă │
│ │ieftină; │
│ │● Adâncirea │
│ │riscului sărăciei │
│ │în muncă. │
└───────────────────┴──────────────────┘
CAP. III Situaţia pieţei muncii din România Având în vedere incertitudinile cu privire la impactul negativ la nivel economic şi pe piaţa muncii cauzat de pandemia COVID-19, dar şi faptul că efectele micro şi macro pe termen mediu şi lung sunt dificil de estimat la momentul dezvoltării acestui document, aspectele incluse în analiza pieţei muncii din România reflectă situaţia până în anul 2019 şi minimal situaţia post-pandemică a pieţei muncii. SECŢIUNEA 3 3.1. Context şi evoluţii economice România a înregistrat o evoluţie economică pozitivă în perioada 2011 - 2019, Produsul Intern Brut (PIB -ul) înregistrând creşteri reale semnificative comparativ cu evoluţia mediei europene UE-27. Aceste evoluţii economice bune au fost resimţite şi pe piaţa muncii printr-o îmbunătăţire semnificativă a principalilor indicatori de ocupare şi şomaj şi prin îndeplinirea la nivelul anului 2019 a ţintei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă asumate în contextul Strategiei Europa 2020. Totuşi, se preconizează că impactul pandemiei şi măsurile adoptate pentru reducerea răspândirii SARS -CoV-2 vor determina o deteriorare a situaţiei economice şi a indicatorilor de piaţa muncii. Conform prognozelor disponibile pentru anul 2020 s-a anticipat o dinamică negativă a PIB-ului real, dar şi o evoluţie negativă a principalilor indicatori de piaţa muncii. Figura nr. 5 - Evoluţia Produsului Intern Brut (creştere reală, %) (a se vedea imaginea asociată) Sursa datelor: Eurostat 2008-2019, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză - Prognoza preliminară de toamnă - luna noiembrie 2020 3.2. Evoluţia principalilor indicatori statistici şi administrativi ai pieţei muncii 3.2.1. Evoluţiile demografice negative România continuă să înregistreze evoluţii demografice negative accentuate. În anul 2019 populaţia în vârstă de muncă (15-64 ani) s-a diminuat cu peste 152.000 de persoane comparativ cu valoarea înregistrată în anul precedent. Astfel, în anul 2019 populaţia în vârstă de muncă a fost de 12,78 milioane de persoane, pe sexe distribuţia fiind de 51% bărbaţi şi 49% femei. Analiza demografică indică o continuare a reducerilor semnificative de populaţie în vârstă de muncă şi populaţie tânără (sub 15 ani). În perioada 2010 - 2019, populaţia în vârstă de muncă s-a redus cu peste 1,038 milioane de persoane, iar aproximativ 75% (diminuare de 780.000 persoane) din această reducere a fost înregistrată în perioada 2014-2019. Evoluţiile demografice accentuat negative în rândul populaţiei în vârstă de muncă reprezintă un factor deosebit de îngrijorător pentru piaţa muncii din România. Aceste tendinţe de scădere a populaţiei active vulnerabilizează perspectivele de creştere economică şi dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung, dar şi sustenabilitatea sistemului de pensii publice. Populaţia rezidentă cu vârsta sub 15 ani a înregistrat un declin de aproximativ 163.800 persoane în perioada 2010 - 2019 şi de 58.650 persoane în perioada 2014-2019. Astfel, în anul 2019 populaţia rezidentă sub 15 ani a fost de 3,042 milioane de persoane, o pondere de 15,7% în populaţia totală. În ceea ce priveşte evoluţia populaţiei cu vârsta peste 65 de ani, în perioada 2010 - 2019 se înregistrează o creştere de 321.600 de persoane, până la o valoare de aproximativ 3,6 milioane de persoane. În anul 2019, această grupă de vârstă are o pondere de 18,5% în populaţia totală, iar pe sexe se remarcă o distribuţie diferită comparativ cu celelalte grupe de vârstă având în vedere că 40% din persoane sunt bărbaţi şi 60% femei. În acest context, se identifică necesitatea implementării de măsuri şi acţiuni adiţionale care să vizeze participarea deplină pe piaţa muncii a resurselor de forţă de muncă disponibilă, pentru limitarea efectelor negative ale declinului demografic. Totodată este necesară promovarea conceptului de îmbătrânire activă şi în condiţii bune de sănătate, precum şi a unor măsuri de activare şi reţinere pe piaţa muncii, astfel încât toate persoanele vârstnice interesate să îşi poată continua viaţa activă, măsuri care să fie corelate cu alte documente programatice din domeniu, în continuarea obiectivelor stabilite prin Strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice pentru perioada 2015 - 2020. 3.2.2. Rata de ocupare şi evoluţia numărului de persoane ocupate Rata de ocupare (pentru grupa de vârstă 20-64 ani) a fost 70,9% în anul 2019, în creştere cu 1 punct procentual comparativ cu valoarea din anul 2018, iar media europeană a ratei de ocupare UE-27 a fost de 73%. Valoarea înregistrată este superioară ţintei de 70% asumată la nivel naţional în contextul Strategiei Europa 2020. Totuşi, reducerea activităţilor economice pentru limitarea răspândirii pandemiei COVID-19 va avea un impact pe piaţa muncii pe termen scurt şi mediu şi va determina cel mai probabil stoparea tendinţei de creştere a ratei de ocupare. Susţinerea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă trebuie să reprezinte în continuare o prioritate pentru a putea valorifica în termeni optimi potenţialului economic al României. În plus, intervenţiile pe piaţa muncii şi măsurile de reducere a impactului pandemiei COVID - 19 trebuie să fie în concordanţă cu eforturile pe termen lung de facilitare a participării grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. Provocările structurale ale pieţei muncii din România, dar şi perspectivele economice negative pe termen scurt determină necesitatea adaptării cadrului de reglementare, acţiunilor şi măsurilor pe termen scurt şi mediu pentru echilibrarea pieţei muncii şi pentru continuarea eforturilor de integrare şi creştere a participării persoanelor inactive apte de muncă şi a grupurilor de persoane care întâmpină dificultăţi în procesul de revenire la statutul de persoană ocupată. În ceea ce priveşte evoluţia ratei de ocupare pe sexe, în anul 2019 rata de ocupare pentru bărbaţi şi pentru femei a înregistrat evoluţii pozitive comparativ cu valorile din anul precedent. Rata de ocupare pentru femei a crescut cu 0,7 puncte procentuale până la valoarea de 61,3%, în timp ce rata de ocupare pentru bărbaţi a crescut cu 1,4 puncte procentuale faţă de valoarea din 2018 la 80,3%. Acestei evoluţii au determinat creşterea diferenţei între rata de ocupare a bărbaţilor şi a femeilor până la o valoare de 19 puncte procentuale în anul 2019. Rata de ocupare a bărbaţilor înregistrează în România o valoare superioară mediei europene UE-27 (78,9% în anul 2019). În cazul femeilor, rata de ocupare naţională este sub media UE-27 (67,2% în anul 2019). Reducerea diferenţelor de participare pe piaţa muncii între femei şi bărbaţi trebuie să constituie o prioritate pentru măsurile şi acţiunile adoptate pe termen scurt şi mediu pentru a permite o participare deplină a forţei de muncă disponibile. Situaţia participării pe piaţa muncii variază foarte mult în plan regional, în special între femei şi bărbaţi şi între persoane cu nivel de educaţie diferit. Astfel, după cum se poate observa în Figura nr. 6, în anul 2019 rata de ocupare (grupa de vârstă 20-64 ani) a înregistrat evoluţii pozitive, în toate regiunile României atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, comparativ cu situaţia din anul 2014. Există în continuare discrepanţe în plan regional Nord-Est, Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest şi Sud-Muntenia înregistrând valori ale ratei de ocupare peste sau la nivelul ţintei naţionale de 70%. Figura nr. 6 - Evoluţia ratei de ocupare pe regiuni (grupa de vârstă 20-64 ani) 2014 comparativ cu 2019 (a se vedea imaginea asociată) Sursa: EUROSTAT Rata de ocupare în rândul bărbaţilor este în general ridicată în majoritatea regiunilor, existând o diferenţă de 12 puncte procentuale între regiunea Nord-Est 87,3% şi regiunea-Centru 75,3%. Măsurile şi acţiunile pentru piaţa muncii implementate în perioada noului cadru strategic post 2020 trebuie să vizeze cu precădere activarea forţei de muncă feminine din regiuni precum Sud-Est, Centru, Vest şi Sud-Muntenia. Rata de ocupare în rândul tinerilor (grupa de vârstă 15 - 24 ani) a fost 24,7% în anul 2019, în creştere cu 2,2 puncte procentuale faţă de anul 2014, dar în continuare mult sub media UE-27 (33,4% în 2019). În plan regional, disparităţile sunt la fel de ridicate, cu diferenţe de peste 24 puncte procentuale între regiunea Nord-Est (37,4%) şi Vest (12,9%). Femeile tinere au rata de ocupare mult mai redusă decât cea înregistrată în rândul bărbaţilor, iar în plan regional cele mai mici rate de ocupare se înregistrează în următoarele regiuni: Vest (femei 9,9%, bărbaţi 15,6%)), Centru (femei 11,3%) şi Bucureşti - Ilfov (bărbaţi 19,9%). În acest sens, sunt necesare măsuri adiţionale care să stimuleze participarea pe piaţa muncii a tinerilor din regiunile cu o rată a ocupării sub media naţională, respectiv Vest, Centru, Bucureşti-Ilfov, Nord-Vest şi Sud-Est. Pentru persoanele cu vârsta cuprinsă între 55 şi 64 de ani rata de ocupare a înregistrat o valoare de 47,8% în anul 2019, în creştere cu 4,7 puncte procentuale faţă de valoarea din anul 2014. Dar şi în cazul acestui grup sunt înregistrate diferenţe regionale foarte ridicate. În anul 2019, rata de ocupare a persoanelor vârstnice a înregistrat valoarea cea mai ridicată de 63% în Nord-Est, la o distanţă de 22,7 puncte procentuale de regiunea Centru (40,3%) unde a fost înregistrată valoarea cea mai redusă. Pe sexe, cea mai ridicată rată este înregistrată atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei în regiunea Nord-Est (72,8% bărbaţi, 53,6% femei), iar cea mai redusă rată se înregistrează în următoarele regiuni: pentru femei Sud-Est 31%, Bucureşti - Ilfov 30,1%, Centru 29,4% şi Vest 28,7%; pentru bărbaţi Vest 53,6% şi Centru 52,4%. După nivelul de educaţie, în anul 2019, cel mai ridicat nivel al ratei de ocupare s-a înregistrat în rândul persoanelor absolvente de învăţământ superior 89,2% (grupa de vârstă 20-64 ani) peste media europeană UE-27 de 84,8%. Rata de ocupare a persoanelor cu nivel mediu de educaţie (ISCED*14) 3-4) a fost de 70,5%, iar pentru persoanele cu un nivel redus de educaţie (ISCED 0-2) rata de ocupare a fost 56,8% în anul 2019. Comparativ cu valorile înregistrate în anul 2014 se remarcă evoluţii pozitive la toate nivelurile de educaţie, totuşi mult mai reduse în cazul persoanelor cu un nivel redus ISCED 0-2. *14) Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei Figura nr. 7 prezintă distribuţia ratei de ocupare în anul 2019 pentru grupa de vârstă 20-64 ani în plan regional, pe sexe şi nivel de educaţie. Se remarcă faptul că rata de ocupare pentru persoanele absolvente de învăţământ superior ISCED 5-8 este ridicată în toate regiunile, cu valori de peste 80% şi, în unele cazuri, de peste 90%, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Diferenţe majore în plan regional sunt înregistrate în special în rândul persoanelor cu un nivel redus de educaţie ISCED 0-2 şi, în mod deosebit, în rândul femeilor, unde se remarcă o diferenţă de peste 50 de puncte procentuale între regiunea cea mai performantă Nord-Est (68,1%) şi Centru (16,8%). Rate de ocupare a femeilor cu un nivel redus de educaţie sunt înregistrate şi în regiunile Vest (24,5%) şi Sud-Est (32,9%). Figura nr. 7 - Rata de ocupare după regiune, sex şi nivel de educaţie (populaţia 20 -64 ani) în anul 2019 (a se vedea imaginea asociată) Sursa: EUROSTAT În acest sens, sunt necesare analize aprofundate pentru identificarea cauzelor ce determină aceste diferenţe semnificative în plan regional şi adoptarea de măsuri adiţionale dedicate regiunilor (Centru, Vest, Sud-Est) pentru a înregistra o creştere semnificativă a ratei de ocupare feminine în rândul persoanelor cu un nivel de educaţie ISCED 0-2. 3.2.3. Rata şomajului În anul 2019, rata şomajului*15) s-a păstrat la un nivel redus, atingând valoarea de 3,9%, cu 0,3 puncte procentuale mai mică faţă de valoarea din anul precedent şi cu 2,9 puncte procentuale mai mică decât valoarea din 2014. Rata şomajului din România se afla sub media europeană UE-27 de 6,7%. În plan regional, rata şomajului are valori ridicate în Sud-Est 6,4%, Centru 5,3% şi Sud-Vest Oltenia 5,3%, la polul opus se situează regiunile Bucureşti-Ilfov 2,5% şi Nord-Est 2,1%. *15) Conform metodologiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii Pe grupe de vârstă, în anul 2019 cea redusă rată a şomajului s-a înregistrat în rândul persoanelor între 55 şi 64 ani, respectiv 2,4%. Rata şomajului pentru tineri (grupa 15-24 ani) continuă să fie ridicată, respectiv 16,8% în creştere cu 0,6 puncte procentuale faţă de valoarea de înregistrată în anul precedent, dar cu 7,2 puncte procentuale mai redusă decât valoarea înregistrată în anul 2014. Figura nr. 8 Evoluţia ratei şomajului 2009-2019 şi prognoze pe termen scurt (a se vedea imaginea asociată) Sursa: EUROSTAT 2009-2019, Prognoza de primăvară a Comisiei Europene 2020 şi 2021 Pe sexe, în anul 2019 diferenţa între rata şomajului pentru bărbaţi şi cea pentru femei a fost de 0,9 puncte procentuale (4,3% la bărbaţi faţă de 3,4% la femei). Atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, rata şomajului în România înregistrează niveluri inferioare mediei europene UE-27 (6,4% la bărbaţi faţă de 7,1% la femei). Pe termen scurt sunt necesare măsuri de limitare a creşterii şomajului în contextul pandemiei COVID-19 şi de reintegrare rapidă în muncă a persoanelor care îşi vor pierde locul de muncă ca urmare a reducerii activităţii economice. Numărul total de şomeri în anul 2019 a fost de 353,4 mii persoane, în scădere cu 26,3 mii persoane faţă de anul precedent şi cu 275,3 mii de persoane, comparativ cu valoarea din anul 2014. Totuşi, diminuarea activităţii economice în contextul pandemiei va determina o creştere a numărului de şomeri în anul 2020. În acest sens, sunt necesare măsuri focalizate de suport pentru persoanele disponibilizate în scopul limitării perioadei de şomaj şi reintegrării rapide în activităţi productive. Pe regiuni, în Sud-Est (18,6% ponderea din totalul naţional), Sud-Muntenia (17,9%) şi Centru (14,6%) sunt localizaţi peste 51% din numărul total de persoanele şomere de la nivel naţional. Regiunea Vest cu 7,2% are ponderea cea mai mică de şomeri în numărul total. În rândul tinerilor (15-29 ani) numărul total de şomeri a fost de 152.700 persoane în anul 2019, în scădere faţă de anul precedent şi de valoarea din 2014. În continuare persoanele şomere tinere (1529 ani) au o pondere ridicată de peste 43% în numărul total de şomeri. Tabel nr. 2 Evoluţia numărului de şomeri pe grupe de vârstă
┌───────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┐
│ │2009^│2010 │2011 │2012 │2013 │2014 │2015 │2016 │2017 │2018 │2019 │
│ │1 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│15+ ani│624.0│651.7│659.4│627.2│653 │628.7│623.9│529.9│449.3│379.7│353.4│
│ │- - │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│15-29 │258.1│272.4│280.4│274.3│279.4│277.1│263.1│222.1│195.6│158.9│152.7│
│ani │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Şomeri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lungă │192.4│225.1│270.5│277.2│294.9│258.5│273.9│265 │186.1│167.4│150 │
│durată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│15+ani │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Pondere│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│15-29 │41.4%│41.8%│42.5%│43.7%│42.8%│44.1%│42.2%│41.9%│43.5%│41.8%│43.2%│
│ani în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Total │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Pondere│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│55-64 │5.4% │5.8% │6.3% │6.3% │6.8% │6.4% │6.9% │7.1% │8.4% │8.0% │8.0% │
│ani în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Total │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┤
│Pondere│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şomeri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│lungă │30.8%│34.5%│41.0%│44.2%│45.2%│41.1%│43.9%│50.0%│41.4%│44.1%│42.4%│
│durată │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Total │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┘
Sursa: EUROSTAT, Valori exprimate în mii de persoane, INS pentru anul 2009 ^1) Date recalculate după Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011 Numărul de şomeri de lungă durată s-a diminuat în ultimii ani până la valoarea de 150 mii de persoane în anul 2019. Cu toate acestea, ponderea şomerilor de lungă durată în numărul total de şomeri a rămas relativ mare, în anul 2019 fiind de 43,4%. De asemenea, în rândul şomerilor de lungă durată 46,5% din persoane se află în şomaj de peste 24 luni. În ceea ce priveşte prognozele pe termen scurt ale evoluţiei ratei şomajului ale Comisiei Europene, pentru România se estimează: 6,2% (2021) şi 5,1% (2022), iar pentru UE 27: 8,6% (2021) şi 8,0% (2022). Astfel, sunt necesare măsuri personalizate pentru şomerii de lungă durată, inclusiv prin stimularea participării la măsuri de educaţie şi formare adaptate la nevoile pieţei muncii. 3.2.4. Rata NEETs (tineri care nu sunt nici în ocupare şi nici în educaţie sau formare) Rata NEETs are o evoluţie oscilantă în România şi s-a aflat în permanenţă peste media europeană UE-27. Valoarea acestui indicator a înregistrat o creştere în 2019 de 0,2 puncte procentuale, comparativ cu valoarea din anul precedent, valoarea înregistrată fiind 14,7% (grupa de vârstă 15-24 ani). Se observă o scădere a acestei rate comparativ cu anul 2014, dar valoarea din 2019 este superioară celei din 2009. În plan teritorial, în anul 2019 cele mai ridicate valori ale ratei NEETs (15-24 ani) s-au înregistrat în regiunile Centru (22,7% total şi 25,2% rata pentru femei şi 20,3% rata pentru bărbaţi), Sud-Muntenia (18,9% total şi 25,6% rata pentru femei) şi Sud-Est (18,8% total şi 23,7% rata pentru femei). Astfel, este necesară focalizarea de resurse şi investiţii în măsuri dedicate tinerilor NEET din aceste regiuni, în special pentru integrarea populaţiei feminine, dar şi a celei masculine din regiunea Centru. După gradul de urbanizare, se observă o rată NEETs (grupa de vârstă 15-24 ani) cu valori mai mari în oraşele mici şi zonele sub-urbane (16,6% şi 19,4% rata pentru femei) şi în zonele rurale (17,5% şi 22,5% rata pentru femei). Având în vedere că rata NEETs continuă să fie mai ridicată în anul 2019 pentru grupa de vârstă 1529 de ani (16,8%), este necesară modificarea legislaţiei prin extinderea categoriei de vârstă a grupului ţintă al tinerilor NEETs şi utilizarea acesteia ca referinţă pentru măsurile dedicate tinerilor. Femeile continuă să înregistreze un nivel ridicat al ratei NEETs (15-29 ani) de 22,1%, în scădere cu 0,3 puncte procentuale faţă de anul 2018. În rândul bărbaţilor, nivelul înregistrat în anul 2019 a fost 11,8%, în scădere cu 0,2 puncte procentuale faţă de anul precedent. Tabel nr. 3 Evoluţia ratei NEETs pe grupe de vârstă şi sexe (%)
┌───────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┐
│ │2009│2010│2011│2012│2013│2014│2015│2016│2017│2018│2019│
│ │^1) │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│NEETs │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│15-24 │12.3│12.7│12.7│13.1│13.0│12.6│12.2│11.7│11.0│10.5│10.1│
│ani UE-│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│27 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│NEETs │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│15-29 │14.8│15.4│15.4│16.0│16.1│15.7│15.2│14.5│13.7│13.1│12.6│
│ani UE │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│- 27 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│NEETs │14.6│16.6│17.5│16.8│17.0│17.0│18.1│17.4│15.2│14.5│14.7│
│15-24 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ani RO │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│NEETs │16.7│18.9│19.5│19.3│19.6│19.9│20.9│20.2│17.8│17.0│16.8│
│15-29 │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ani RO │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│NEETs │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│15-29 │12.4│14.7│16.7│16.3│16.2│16.5│16.1│15.2│13.2│12.0│11.8│
│ani RO-│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│Bărbaţi│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│Rata │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│NEETs │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│15-29 │21.3│23.3│22.5│22.5│23.2│23.5│26.1│25.5│22.6│22.4│22.1│
│ani RO │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│- Femei│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘
Sursa: EUROSTAT, INS pentru anul 2009 ^1) Date recalculate după Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011 3.2.5. Distribuţia populaţiei ocupate în plan regional, pe activităţi ale economiei naţionale şi după statutul ocupaţional În anul 2019, numărul de persoane ocupate în vârstă de muncă (15-64 ani) a fost de 8,41 milioane de persoane, în creştere cu 26.1000 persoane faţă de anul precedent şi cu 153.500 de persoane comparativ cu valoarea din anul 2014. Totuşi, nivelul din anul 2019 este cu aproximativ 128 mii de persoane mai mic decât numărul de persoane ocupate în anul 2009. Populaţia ocupată din România reprezintă aproximativ 4,3% din populaţia ocupată în Uniunea Europeană (UE-27) de aproximativ 195 milioane de persoane. În plan regional, numărul persoanelor ocupate a înregistrat valori de peste un milion de persoane în Nord-Est (1,5 milioane persoane), Sud-Muntenia (1,23), Bucureşti - Ilfov (1,15) şi Nord - Vest (1,14), iar cele mai reduse valori în Sud-vest Oltenia (809 mii persoane) şi Vest (726 mii persoane). Tabel nr. 4 Populaţia ocupată (15-64 ani) pe regiuni şi sexe (mii persoane)
┌─────────┬────────┬─────────┬─────────┬───────┬─────────┬─────────┬───────┬─────────┬─────────┐
│ │Total │Diferenţe│Diferenţe│ │Diferenţe│Diferenţe│ │Diferenţe│Diferenţe│
│ │persoane│persoane │persoane │Bărbaţi│bărbaţi │bărbaţi │Femei │femei │femei │
│ │ocupate │ocupate │ocupate │ocupaţi│ocupaţi │ocupaţi │ocupate│ocupate │ocupate │
│ │2019 │2019-2014│2019-2009│2019 │2019-2014│2019-2009│2019 │2019-2014│2019-2009│
│ │ │ │^1 │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Romania │8407.9 │153.5 │-128.0 │4825.6 │148.6 │-2.1 │3582.3 │5 │-126.0 │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Nord-Est │1500.3 │68.7 │48.2 │855 │72.4 │49.6 │645.4 │-3.6 │-1.4 │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Sud - │1228.9 │-9.9 │-89.5 │728.9 │14 │-39.2 │500.1 │-23.8 │-50.3 │
│Muntenia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Bucureşti│1150.9 │92 │93.8 │596.4 │32.4 │32.2 │554.5 │59.6 │61.5 │
│- Ilfov │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Nord- │1141.5 │6.8 │52.5 │645 │13 │33.4 │496.5 │-6.2 │19.1 │
│Vest │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Sud-Est │939 │21.7 │-77.1 │569.7 │10.2 │-41.3 │369.3 │11.6 │-35.9 │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Centru │912 │36.5 │-19.4 │532.4 │25.5 │-0.9 │379.7 │11.1 │-18.5 │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Sud-Vest │809.6 │-35.2 │-83.7 │473.4 │-2.1 │-26.6 │336.1 │-33.3 │-57.1 │
│Oltenia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├─────────┼────────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┼───────┼─────────┼─────────┤
│Vest │725.6 │-27.1 │-52.7 │424.9 │-16.7 │-9.4 │300.7 │-10.4 │-43.4 │
└─────────┴────────┴─────────┴─────────┴───────┴─────────┴─────────┴───────┴─────────┴─────────┘
^1) Sursa: EUROSTAT, INS pentru anul 2009 (Date recalculate după Recensământul populaţiei şi locuinţelor 2011) În anul 2019, populaţia ocupată cu un nivel de educaţie redus (ISCED 0-2) a fost de 1,43 milioane de persoane, înregistrând o evoluţie negativă comparativ atât anul 2014 (scădere de 453 de mii de persoane), cât şi cu anul 2009 (scădere de 439 mii de persoane). Numărul persoanelor cu un nivel mediu de educaţie (ISCED 3-4) a fost de 5,16 milioane de persoane în anul 2019, înregistrând o creştere de 359 mii de persoane faţă de anul 2014, dar o scădere de 150 mii de persoane comparativ cu nivelul din anul 2009. În rândul persoanelor cu un nivel ridicat de educaţie (ISCED 5-8) s-a înregistrat o creştere constantă a numărului de persoane ocupare. Valoarea din anul 2019 de 1,83 milioane de persoane este superioară atât anului 2014 (+247 mii de persoane), cât şi anului 2009 (+461 mii de persoane). Aceste evoluţii reflectă modificări structurale în economia românească şi tranziţia spre un nivel superior de dezvoltare, caracterizat prin crearea de locuri de muncă în special pentru persoanele cu un nivel de educaţie superior. Totuşi, sunt necesare măsuri de facilitarea a integrării pe piaţa muncii a persoanelor cu un nivel de educaţie redus în principal prin stimularea participării la programe de educaţie (tip A doua şansă) sau în programe de formare care să le permită practicarea unor ocupaţii cerute pe piaţa muncii. 3.2.6. Populaţia ocupată pe activităţi economice În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei ocupate pe activităţi economice (conform clasificării NACE*16) revizuită), în anul 2019 sectoarele economice cu o contribuţie ridicată în ceea ce priveşte ocuparea erau agricultura, silvicultura şi pescuitul (21,1% din total populaţie ocupată), industria prelucrătoare (18,9%), comerţul cu ridicata şi cu amănuntul (14,6%), construcţiile (8,2%) şi transportul şi depozitarea (5,9%). *16) Nomenclatorul Activităţilor din Comunitatea Europeană Următoarele sectoare economice au înregistrat creşteri accentuate ale populaţiei ocupate comparativ cu anul 2014: ● Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul 159.300 persoane; ● Construcţii 80.400 persoane; ● Transport şi depozitare 75.200 persoane; ● Activităţi de asistenţă socială şi sănătate 59.100 persoane. Activităţile economice care au înregistrat o diminuare a populaţiei ocupate, în anul 2019, comparativ nivelul înregistrat în anul 2014, au fost: ● Agricultură, silvicultură şi pescuit -590.100 persoane; ● Industria extractivă -19.200 persoane; ● Activităţi ale gospodăriilor în calitate de angajator -17.100 persoane. Tabel nr. 5 Evoluţia populaţiei ocupate (15+ ani) pe activităţi economice (mii persoane)
┌───────────────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬──────┬────────┬────────┐
│ │2009 │2014 │2015 │2016 │2017 │2018 │2019 │20192014│20192009│
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Total │8952,4│8613,7│8535,4│8448,8│8670,6│8688,5│8680,3│66,6 │-272,0 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Agricultură, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│silvicultură şi│2683,9│2441,9│2183,8│1951,9│1974,9│1938,1│1843,8│-598,1 │-840,1 │
│pescuit │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Industria │1671,2│1595,2│1551,4│1597,8│1667,7│1676,2│1641,1│45,9 │-30,2 │
│prelucrătoare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Industria │99,1 │74,6 │73,1 │69,2 │64,8 │66,2 │57,4 │-17,2 │-41,7 │
│extractivă │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Producţia şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│furnizarea de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│energie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│electrică şi │126,1 │92,3 │82,5 │81,5 │80,1 │85,1 │83,9 │-8,4 │-42,3 │
│termică, gaze, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│apa caldă şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│aer │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Distribuţia │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│apei; │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│salubritate, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│gestionarea │65,7 │89,9 │85,7 │97,6 │103,2 │104,5 │113,5 │23,6 │47,8 │
│deşeurilor, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│decontamina │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Construcţii │695,1 │639,8 │636,3 │678,4 │696,1 │677,2 │714,5 │74,7 │19,4 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Comerţ cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ridicata şi cu │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│amănuntul; │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│repararea │1093,0│1112,0│1149,0│1176,8│1207,0│1242,2│1271,1│159,1 │178,1 │
│autovehiculelor│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│motocicletelor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Transport şi │444,4 │432,3 │475,3 │472,4 │492,3 │510,9 │512,2 │80,0 │67,8 │
│depozitare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Hoteluri şi │151,2 │180,6 │186,0 │205,4 │203,1 │220,5 │222,1 │41,5 │70,9 │
│restaurante │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Informaţii şi │117,3 │147,6 │172,8 │168,3 │187,0 │185,4 │177,6 │30,0 │60,4 │
│comunicaţii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Intermedieri │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│financiare şi │114,3 │112,5 │104,8 │110,9 │116,1 │111,8 │116,2 │3,7 │1,9 │
│asigurări │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Tranzacţii │15,2 │20,8 │22,0 │18,1 │14,8 │16,6 │20,9 │0,1 │5,7 │
│imobiliare │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│profesionale, │145,5 │193,4 │185,5 │195,6 │215,4 │217,5 │215,1 │21,7 │69,6 │
│ştiinţifice şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│servicii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│administrative │143,3 │183,6 │204,1 │206,8 │206,1 │210,7 │226,7 │43,1 │83,4 │
│si activităţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│de servicii │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│suport │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Administraţie │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│publică şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│apărare; │470,3 │391,5 │441,7 │433,7 │424,1 │408,1 │418,6 │27,1 │-51,7 │
│asigurări │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sociale din │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│sistemul public│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Învăţământ │373,0 │311,5 │355,0 │346,2 │364,2 │359,5 │359,1 │47,7 │-13,9 │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Sănătate şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│asistenţă │376,9 │368,3 │387,9 │390,1 │406,5 │414,6 │427,4 │59,0 │50,5 │
│socială │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Activităţi de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│spectacole, │46,5 │55,2 │56,6 │61,3 │65,5 │63,8 │69,3 │14,0 │22,8 │
│culturale şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│recreative │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼──────┼────────┼────────┤
│Alte activităţi│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│ale economiei │120,3 │170,9 │181,7 │186,7 │181,5 │179,5 │189,8 │18,9 │69,5 │
│naţionale │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└───────────────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴──────┴────────┴────────┘
Sursa: INS Din analiza populaţiei ocupate (15+ ani) în anul 2019 pe sectoare economice şi în plan regional, reiese că sectorul economic Agricultură, silvicultură şi pescuitavea o pondere ridicată în regiunile Nord-Est (pondere de 40,6% în total populaţiei ocupate în regiune) şi Sud-Vest Oltenia (pondere de 30,7% în total populaţiei ocupate în regiune), în timp ce la polul opus se regăseau regiunile Centru (9,5%), Vest (6,8%) şi Bucureşti-Ilfov (0,7%). Industria reprezintă sectorul economic cu o pondere ridicată a populaţiei ocupate în regiunile Vest (42,8% din total populaţiei ocupată în regiune), Centru (32,5%), Nord-Vest (26,3%), Sud-Muntenia (24,1%), Sud-Est (22,1%) şi Sud-Vest Oltenia (22,1%). Activităţile de comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, transport, cazare şi servicii alimentare au o pondere importantă în ceea ce priveşte populaţia ocupată în anul 2019 în majoritatea regiunilor, dar în mod deosebit în Bucureşti-Ilfov (31,7%), Nord-Vest (24,8%), Sud-Est (24,7%), Centru (24,1%), Sud-Muntenia (23,6%) şi Vest (23,2%). Populaţia ocupată în Administraţie publică, apărare, educaţie, sănătate şi activităţi de asistenţă socială are ponderi ridicate în majoritatea regiunilor,cele mai mari valori fiind înregistrate în Sud- Est, Nord-Vest, Centru şi Bucureşti-Ilfov. Construcţiile reprezintă a cincea ramură ca pondere a populaţiei ocupate în toate regiunile, cu excepţia Bucureşti-Ilfov, unde se clasează pe locul şase cu o pondere de 7,4%. Tabel nr. 6 Distribuţia populaţiei ocupate în anul 2019 pe sectoare economice şi în plan regional
┌───────────────┬────────────┬─────────────┬──────────────┬─────────────┬────────────┐
│Regiune │Sector │Sector │Sector │Sector │Sector │
│ │Economic I │Economic II │Economic III │Economic IV │Economic V │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │ │Activităţile │ │Administraţie│ │
│ │ │de comerţ cu │ │publică, │ │
│ │Agricultură,│ridicata şi │ │apărare, │ │
│ │silvicultură│cu amănuntul,│Industrie - │educaţie, │Construcţii │
│Nord-Est │şi pescuit -│transport, │12,8% │sănătate şi │- 10,2% ’ │
│ │40,6% │cazare şi │ │activităţi de│ │
│ │ │servicii │ │asistenţă │ │
│ │ │alimentare │ │socială - │ │
│ │ │-18,5% │ │10,7% │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │Activităţile│ │ │Administraţie│ │
│ │de comerţ cu│ │ │publică, │ │
│ │ridicata şi │ │ │apărare, │ │
│ │cu │ │Agricultură, │educaţie, │ │
│Sud-Est │amănuntul, │Industrie - │silvicultură │sănătate şi │Construcţii │
│ │transport, │22,1% │şi pescuit - │activităţi de│- 9,2% ’ │
│ │cazare şi │ │19,5% │asistenţă │ │
│ │servicii │ │ │socială - │ │
│ │alimentare -│ │ │17,4% │ │
│ │24,7% │ │ │ │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │Activităţile│Administraţie│Activităţi │ │ │
│ │de comerţ cu│publică, │profesionale, │ │ │
│ │ridicata şi │apărare, │ştiinţifice şi│ │ │
│ │cu │educaţie, │tehnice; │ │Informaţii │
│Bucuresti-Ilfov│amănuntul, │sănătate şi │activităţi │Industrie - │şi │
│ │transport, │activităţi de│administrative│9,6% │comunicaţii │
│ │cazare şi │asistenţă │şi de │ │- 8,4% │
│ │servicii │socială - │asistenţă - │ │ │
│ │alimentare -│zg,3% │13,Z% ’ │ │ │
│ │31,7% │ │ │ │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │ │Activităţile │Administraţie │ │ │
│ │ │de comerţ cu │publică, │ │ │
│ │ │ridicata şi │apărare, │Agricultură, │ │
│ │Industrie - │cu amănuntul,│educaţie, │silvicultură │Construcţii │
│Centru │32,5% │transport, │sănătate şi │şi pescuit - │- 8,9% │
│ │ │cazare şi │activităţi de │9,5% │ │
│ │ │servicii │asistenţă │ │ │
│ │ │alimentare - │socială - │ │ │
│ │ │24,1% │14,6% │ │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │ │Activităţile │ │Administraţie│ │
│ │ │de comerţ cu │ │publică, │ │
│ │ │ridicata şi │Agricultură, │apărare, │ │
│ │Industrie - │cu amănuntul,│silvicultură │educaţie, │Construcţii-│
│Sud-Muntenia │24,1% │transport, │şi pescuit - │sănătate şi │9,3% │
│ │ │cazare şi │19,6% │activităţi de│ │
│ │ │servicii │ │asistenţă │ │
│ │ │alimentare - │ │socială - │ │
│ │ │23,6% │ │12,3% │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │ │ │Activităţile │Administraţie│ │
│ │ │ │de comerţ cu │publică, │ │
│ │Agricultură,│ │ridicata şi cu│apărare, │ │
│Sud-Vest │silvicultură│Industrie - │amănuntul, │educaţie, │Construcţii │
│Oltenia │şi pescuit -│22,1% │transport, │sănătate şi │- 6,6% │
│ │30,7% │ │cazare şi │activităţi de│ │
│ │ │ │servicii │asistenţă │ │
│ │ │ │alimentare - │socială - │ │
│ │ │ │20,6% │13,2% │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │ │Activităţile │ │Administraţie│ │
│ │ │de comerţ cu │ │publică, │ │
│ │ │ridicata şi │Agricultură, │apărare, │ │
│ │Industrie - │cu amănuntul,│silvicultură │educaţie, │Construcţii │
│Nord-Vest │26,3% │transport, │şi pescuit - │sănătate şi │- 8,5% │
│ │ │cazare şi │15,8% │activităţi de│ │
│ │ │servicii │ │asistenţă │ │
│ │ │alimentare - │ │socială - │ │
│ │ │24,8% │ │14,7% │ │
├───────────────┼────────────┼─────────────┼──────────────┼─────────────┼────────────┤
│ │ │Activităţile │Administraţie │ │ │
│ │ │de comerţ cu │publică, │ │ │
│ │ │ridicata şi │apărare, │Agricultură, │ │
│ │Industrie - │cu amănuntul,│educaţie, │silvicultură │Construcţii │
│Vest │42,8% │transport, │sănătate şi │şi pescuit - │- 5,8% │
│ │ │cazare şi │activităţi de │6,8% │ │
│ │ │servicii │asistenţă │ │ │
│ │ │alimentare - │socială - │ │ │
│ │ │23,2% │11,5% │ │ │
└───────────────┴────────────┴─────────────┴──────────────┴─────────────┴────────────┘
Sursa: Eurostat, % ponderea populaţiei ocupate în sectorul economic respectiv în total populaţie ocupată în regiune, grupa de vârstă 15-64 ani În ceea ce priveşte evoluţia populaţiei ocupate pe grupe majore din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), în anul 2019, au înregistrat creşteri relevante, faţă de anul 2014, după cum urmează: > Specialişti în diverse domenii de activitate (Grupa 2) 185.800 persoane; > Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (Grupa 5) 156.700 persoane; > Operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini şi echipamente (Grupa 8) 123.000 persoane; > Tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (Grupa 3) 44.200 persoane; > Muncitori calificaţi şi asimilaţi (Grupa 7) 36.100 persoane. Grupele majore de ocupaţii care au înregistrat scăderi ale numărului de persoane ocupate, în anul 2019, comparativ cu valorile din anul 2014, au fost: > Lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (Grupa 6) 442.300 persoane; > Ocupaţii elementare (Grupa 9) 33.300 persoane; > Forţele armate (Grupa 0) 9.800 persoane. Tabel nr. 7 Evoluţia populaţiei ocupate pe grupe majore COR (mii persoane)
┌──────────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┬────────┬────────┐
│ │2009 │2014 │2015 │2016 │2017 │2018 │2019 │20192014│20192009│
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│TOTAL │8952355│8613739│8535386│8448777│8670556│8688539│8680325│66,6 │-272,0 │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Membri ai │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│corpului │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│legislativ, ai│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│executivului, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│înalţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│conducători ai│201488 │175390 │187517 │1843143│162606 │164145 │182315 │6,9 │-19,2 │
│administriei │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│publice │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│conducători şi│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│funcţionari │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│superiori │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Specialişti în│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│diverse │925276 │1164370│1260599│1285976│1334518│1335691│1350202│185,8 │424,9 │
│domenii de │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│activitate │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Tehnicieni şi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│alţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│specialişti │817011 │508908 │491776 │506136 │520031 │524404 │553083 │44,2 │-263,9 │
│din domeniul │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│tehnic │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Funcţionari │434769 │365329 │373161 │368774 │389479 │384275 │364513 │-0,8 │-70,3 │
│administrativi│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Lucrători în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│domeniul │964886 │1166356│1242225│1261308│1283454│1311458│1323091│156,7 │358,2 │
│serviciilor │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Lucrători │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│calificaţi în │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│agricultură, │2219690│2009717│1823451│1642799│1661634│1583860│1567386│-442,3 │-652,3 │
│silvicultură │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│şi pescuit │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Muncitori │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│calificaţi şi │1404362│1364385│1353580│1402991│1463559│1454887│1400498│36,1 │-3,9 │
│asimilaţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│Alte categorii│1984873│1859284│1803077│1797649│1855274│1929818│1939235│80,0 │-45,6 │
│de ocupaţii, │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│din care: ├───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼────────┤
│muncitori │946987 │878159 │819186 │788350 │792774 │823933 │844920 │-33,2 │-102,1 │
│necalificaţi │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
└──────────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┴────────┴────────┘
Sursa: INS Comparativ cu anul 2009, populaţia ocupată pe tipuri de ocupaţii COR a crescut în anul 2019 în următoarele grupe majore de ocupaţii: > Specialişti în diverse domenii de activitate (Grupa 2): 424,9 mii persoane; > Lucrători în domeniul serviciilor (Grupa 5): 358,2 mii persoane. Grupele de ocupaţii care au înregistrat scăderi ale numărului de persoane ocupate, în anul 2019, comparativ cu valorile din anul 2009, au fost: > Muncitori calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit (Grupa 6): 652,3 mii persoane; > Tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic (Grupa 3): 263,9 mii persoane; > Muncitori necalificaţi (Grupa 9): 102,1 mii persoane; > Funcţionari administrativi (Grupa 4): 70,3 mii persoane; > Muncitori calificaţi şi asimilaţi (Grupa 7): 3,9 mii persoane; > Membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice conducători şi funcţionari superiori (Grupa 1): 19,2 mii persoane. 3.3. Ocuparea prin măsuri active furnizate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă În anul 2019, prin măsurile şi serviciile oferite de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au fost ocupate 275.830 de persoane din cele 568.534 de persoane care au beneficiat de servicii specializate de ocupare sau au fost cuprinse în măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă. Numărul total de şomeri la finele lunii decembrie 2019 a fost de 257.865 persoane. Tabel nr. 8 Evoluţia numărului de persoane ocupate prin măsuri active în perioada 2014 - 2019
┌────────────────────────────────────────────────────────────────┐
│Persoane ocupate prin măsuri active(persoane) │
├───────────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬────────┬───────┤
│Tipul măsurii │2014 │2015 │2016 │2017 │2018 │2019 │
│active │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Total │371.363│354.029│288.589│300.474│282.921 │275.830│
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Medierea muncii│319.781│309.303│254.956│272.917│261.666 │256.729│
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Formare │16.961 │11.646 │11.742 │11.873 │11.158 │9.107 │
│profesională │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │ │ │ │ │ │ │
│şomerilor din │ │ │ │ │ │ │
│grupuri │ │ │ │ │ │ │
│dezavantajate │19.398 │15.779 │17.962 │22.414 │23.289 │29.189 │
│(45+ şi unici │ │ │ │ │ │ │
│întreţinători │ │ │ │ │ │ │
│ai familiilor │ │ │ │ │ │ │
│monoparentale) │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │ │ │ │ │ │ │
│şomerilor care │ │ │ │ │ │ │
│mai au 3/5 ani │403 │328 │300 │496 │505 │748 │
│până la │ │ │ │ │ │ │
│îndeplinirea │ │ │ │ │ │ │
│condiţiilor de │ │ │ │ │ │ │
│pensionare │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Stimularea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │ │ │ │ │ │ │
│persoanelor │ │ │ │ │ │ │
│şomere înainte │ │ │ │ │ │ │
│de expirarea │19.213 │16.923 │16.973 │15.861 │13.998 │14.760 │
│perioadei de │ │ │ │ │ │ │
│acordare a │ │ │ │ │ │ │
│indemnizaţiei │ │ │ │ │ │ │
│de şomaj │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │212 │142 │141 │156 │167 │171 │
│persoanelor cu │ │ │ │ │ │ │
│handicap │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │6.893 │5.923 │4.898 │4.780 │4.346 │4.625 │
│absolvenţilor*)│ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │ │ │ │ │ │ │
│tinerilor │ │ │ │ │ │ │
│supuşi riscului│420 │372 │297 │143 │116 │71 │
│de │ │ │ │ │ │ │
│marginalizare │ │ │ │ │ │ │
│socială │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Prime de │ │ │ │ │ │ │
│încadrare │4.249 │3.627 │2.544 │2.571 │1.280**)│1.365 │
│absolvenţi*) │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Stimularea │ │ │ │ │ │ │
│mobilităţii în │1.641 │1.291 │1.106 │1.879 │2.076 │2.528 │
│scop de muncă*)│ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Stimularea │ │ │ │ │ │ │
│încadrării în │ │ │ │ │ │ │
│muncă a │ │ │ │ │ │ │
│elevilor şi │1.291 │2.070 │2.527 │2.358 │1.995 │814 │
│studenţilor pe │ │ │ │ │ │ │
│perioada │ │ │ │ │ │ │
│vacanţelor │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│stagiului │ │ │ │ │ │ │
│pentru │40 │49 │55 │74 │250 │45 │
│absolvenţii de │ │ │ │ │ │ │
│învăţământ │ │ │ │ │ │ │
│superior*) │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Prima de │ │ │ │ │ │ │
│activare pentru│- │- │- │27.129 │7.706 │9.279 │
│şomerii │ │ │ │ │ │ │
│neindemnizaţi*)│ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │- │- │- │1.318 │2.165 │7.557 │
│tinerilor │ │ │ │ │ │ │
│NEETs*) │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼────────┼───────┤
│Subvenţionarea │ │ │ │ │ │ │
│ocupării │- │- │- │76 │165 │199 │
│şomerilor de │ │ │ │ │ │ │
│lungă durată*) │ │ │ │ │ │ │
└───────────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴────────┴───────┘
Sursa: Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă - Realizările Programului de Ocupare 2014 - 2019 * Măsuri de ocupare introduse sau modificate în perioada 2016 - 2017. ** Prima de inserţie. CAP. IV VIZIUNE, OBIECTIV GENERAL ŞI OBIECTIVE SPECIFICE ÎN PERSPECTIVA ANULUI 2027 SECŢIUNEA 1 VIZIUNE În anul 2027 piaţa muncii din România va deveni dinamică, sustenabilă, rezilientă, pro-activă şi bazată pe inovare socială. Forţa de muncă va fi ocupată sustenabil şi va fi înzestrată cu competenţe necesare pentru a face faţă schimbărilor tehnologice, digitale şi tendinţelor globale. Piaţa muncii va asigura o competitivitate durabilă şi cu sisteme de protecţie socială flexibile adaptate şi adecvate. SECŢIUNEA 2 OBIECTIV GENERAL Creşterea ocupării de calitate, în condiţii de sustenabilitate, astfel încât, până la sfârşitul anului 2027, rata de ocupare a populaţiei 20-64 ani să fie de 75%. Atingerea obiectivului general se va realiza prin măsuri de activare a persoanelor inactive apte de muncă, a şomerilor, în special a celor de lungă durată, a tinerilor, inclusiv NEETs, prin asigurarea unor tranziţii rapide şi de calitate în ocupare pentru tinerii absolvenţi, prin dezvoltarea resurselor umane, prin stimularea culturii şi a iniţiativei antreprenoriale şi prin stimularea creării de noi oportunităţi şi locuri de muncă. Totodată, vor fi implementate măsuri de creştere a calităţii ocupării, promovare a unei forţe de muncă competente, calificate şi adaptabile, avându-se în vedere combaterea excluziunii sociale şi promovarea dialogului social pentru a creşte convergenţa şi pentru a îmbunătăţi rezilienţa, dar şi pentru a reduce disparităţile la nivel teritorial. Procesul de realizare a obiectivului general se va baza pe inovarea socială, respectiv idei, servicii şi modele noi de servicii publice şi private, inclusiv în cadrul oferit de parteneriate care să genereze soluţii adaptate şi să abordeze de o manieră cuprinzătoare complexitatea societală crescută a României contemporane. Ţinta generală: Rata de ocupare a populaţiei 20-64 ani de 75% la orizontul anului 2027 SECŢIUNEA 3 OBIECTIVE SPECIFICE 1. Integrarea durabilă pe piaţa muncii a forţei de muncă disponibile 2. Creşterea gradului de valorificare a potenţialului economic al tinerilor (inclusiv a tinerilor NEET) 3. Modernizarea şi consolidarea instituţiilor pieţei muncii în vederea creării unui mediu care să conducă la susţinerea unei pieţe a muncii flexibile, funcţionale şi reziliente 4. Consolidarea sistemului de formare profesională a adulţilor pentru o mai bună conectare la cerinţele pieţei muncii SUBSECŢIUNEA 1 OBIECTIVUL SPECIFIC 1. INTEGRAREA DURABILĂ PE PIAŢA MUNCII A FORŢEI DE MUNCĂ DISPONIBILE Deficitul important de forţă de muncă (datorat reducerii resurselor de muncă şi menţinerii unui nivel ridicat de inactivitate), dificultăţile privind accesul la ocupare a unor grupuri dezavantajate, numărul mare al persoanelor implicate în agricultura de subzistenţă, dar şi emigrarea în scop de muncă sunt provocări ale pieţei muncii naţionale cărora este necesar a li se răspunde în mod articulat, prin acţiuni şi servicii coerente. Pentru depăşirea barierelor de acces, persoanele inactive apte de muncă au nevoie de suport specific pentru activare şi de măsuri adaptate pentru ocupare. Un segment important al persoanelor cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii îl constituie şomerii de lungă durată, a căror pondere în rata totală a şomajului rămâne însemnată şi din rândul cărora un procent relativ ridicat tranzitează spre inactivitate, cu şanse limitate de revenire pe piaţa muncii. Abordări adaptate necesită şi alte categorii dezavantajate pe piaţa muncii, cum ar fi persoanele cu nivel de instruire scăzut, persoanele cu dizabilităţi sau persoanele din comunităţile supuse riscului de excluziune socială. Pentru a răspunde nevoilor diverse ale grupurilor dezavantajate şi ale comunităţilor în care acestea se regăsesc, un rol important îl joacă activităţile de identificare, îndrumare, sprijin şi management de caz, urmărind înţelegerea nevoilor pentru dezvoltarea serviciilor adecvate. Impactul negativ pe termen scurt asupra mediului economic şi al pieţei muncii cauzat de pandemia COVID-19 este foarte ridicat, iar impactul micro şi macroeconomic pe termen mediu şi lung este încă dificil de evaluat. Având în vedere situaţia înregistrată pe piaţa muncii este necesară identificarea, adoptarea şi implementarea de măsuri şi acţiuni adiţionale care să vizeze participarea deplină pe piaţa muncii a resurselor de forţă de muncă disponibilă pentru reducerea pe termen scurt a efectelor negative determinate de pandemia COVID-19 şi pentru a răspunde în mod adecvat provocărilor pe termen mediu şi lung determinate de declinul demografic. Direcţiile de acţiune propuse în cadrul acestui obiectiv specific au rolul de a susţine participarea durabilă a tuturor resurselor de forţă de muncă disponibile şi tranziţii adecvate dinspre inactivitate spre ocupare pe termen scurt şi mediu. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Promovarea de noi abordări în furnizarea măsurilor active pentru îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii pentru toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă Dincolo de progresul în realizarea obiectivelor naţionale în contextul Strategiei Europa 2020, ocuparea forţei de muncă rămâne redusă în rândul grupurilor dezavantajate pe piaţa muncii - persoane inactive, şomeri, inclusiv şomeri de lungă durată, persoane cu dizabilităţi, persoane din zone rurale, persoane eliberate din detenţie, tineri postinstituţionalizaţi etc. În perioada de implementare a SNOFM 2014 - 2020, a existat o concentrare mare a măsurilor pe şomeri, înregistraţi la serviciul public de ocupare, deşi persoanele inactive apte de muncă constituie un grup de dimensiuni mult mai mari şi nu întotdeauna înregistrat în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM). În timp ce politicile de ocupare tind să se concentreze în principal pe şomeri, există nevoia de a ţinti, în vederea integrării socio-profesionale, şi această parte a populaţiei aptă de muncă, care nu lucrează şi nu este vizibilă în statisticile de şomaj, dar are potenţial de participare pe piaţa muncii. În plus, persoanele inactive apte de muncă se confruntă adesea cu mai mult de o barieră în calea ocupării unui loc de muncă (demotivare, lipsă de experienţă în muncă, nivel scăzut de educaţie, lipsă de abilităţi /abilităţi care nu sunt în acord cu cerinţele pieţei, lipsa resurselor etc.). De abordări individualizate şi implicarea în pachete prestabilite de măsuri de ocupare dedicate fiecărei categorii de persoane în vederea integrării socio-profesionale vor beneficia şi alte persoane aparţinând unor grupuri cu dificultăţi de acces pe piaţa muncii: persoane cu dizabilităţi, persoane aparţinând minorităţilor, persoane eliberate din detenţie, tineri postinstituţionalizaţi, persoane beneficiare ale unei forme de protecţie internaţională (migranţi) etc. În acest sens, pentru a răspunde în mod adecvat şi individualizat multiplelor nevoi cu care se confruntă persoanele dezavantajate, se vor constitui echipe mobile mixte care vor avea în componenţă specialişti din domeniile ocupare, asistenţă socială, educaţie şi sănătate şi care vor activa complementar cu echipele comunitare de intervenţie integrată ce acţionează în comunităţile marginalizate. Diversele bariere cu care se confruntă persoanele din grupurile vulnerabile şi care le împiedică să intre sau să revină pe piaţa muncii, au nevoie de abordări variate şi individualizate, articulate la potenţialele transformări ale pieţei muncii, determinate de fenomene precum: globalizarea, dezvoltarea tehnologică şi tranziţia la economia digitală. Pentru a putea oferi servicii eficiente de activare a categoriilor sociale dezavantajate pe piaţa muncii este necesară evaluarea şi monitorizarea atentă şi constantă a nevoilor acestora. De asemenea, se impune identificarea unor instrumente şi servicii personalizate ce pot fi oferite acestor persoane, adaptate la particularităţile pieţei muncii. Pentru a răspunde individualizat nevoilor fiecărui beneficiar se vor dezvolta instrumentele de management de caz care urmăresc abordarea pluridisciplinară a cazurilor, cu luarea în considerare a problemelor şi/sau necesităţilor clientului şi realizarea unor planuri personalizate de acţiune. În funcţie de nivelul de ocupabilitate este stabilit tipul de măsuri la care poate participa persoana aflată în căutarea unui loc de muncă (PCLM). Această abordare va fi realizată prin implementarea proiectului Managementul de caz - Proces de incluziune pe piaţa forţei de muncă de către ANOFM, în cadrul Programului Operaţional Capital Uman aferent perioadei de programare 2014-2020. De asemenea, în vederea eficientizării activităţii, este necesar ca furnizorul public de servicii de ocupare să îşi modernizeze instrumentele de interacţiune cu angajatorii, prin debirocratizarea şi digitalizarea activităţii, astfel încât relaţia dintre aceştia să se desfăşoare în mod facil şi rapid. Un prim pas în vederea modernizării serviciilor este implementarea proiectului "Relaţia SPO cu angajatorii - eSPOR". Prin acest proiect se urmăreşte creşterea gradului de satisfacţie al clienţilor Serviciului Public De Ocupare (SPO) - angajatori, prin dezvoltarea şi implementarea de noi servicii/ instrumente/ sisteme/ proceduri/ mecanisme, cu accent pe servicii de mediere a muncii modernizate. Se va crea posibilitatea de interacţiune directă între angajatori şi şomeri/ persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi declarare locuri de muncă cu funcţionalităţi care să permită operarea rapidă a ofertelor repetitive şi gestionarea flexibilă a acestora. Platforma unică, dezvoltată în cadrul acestui proiect, va integra toate serviciile dedicate angajatorilor şi clienţilor SPO şi va facilita interacţiunea cu agenţiile teritoriale de ocupare a forţei de muncă în accesarea acestora, inclusiv în depunerea documentelor şi realizarea de analize ale pieţei muncii. Având în vedere cele de mai sus, rolul Serviciului Public de Ocupare este esenţial pentru o adaptare rapidă la noile forme de ocupare, flexibilitate în abordarea evoluţiilor imprevizibile de pe piaţa muncii prin eficientizarea procesului de corelare a cererii cu oferta de forţă de muncă. Totodată, în condiţiile schimbărilor economice şi tehnologice, companiile reclamă în mod constant necesitatea stimulării investiţiei în formarea profesională, care să asigure îmbunătăţirea competenţelor angajaţilor şi a adaptabilităţii organizaţiilor. Apare astfel ca necesară implementarea unor scheme de finanţare care să se adreseze angajatorilor ce investesc în formarea profesională a propriilor salariaţi, respectiv acordarea unor subvenţii stabilite în funcţie de nivelul de calificare corespunzător programului de formare parcurs, dar şi de mărimea întreprinderii (IMM-urile urmând să beneficieze de un sprijin mai consistent comparativ cu companiile mari). În vederea obţinerii de rezultate maxime cu costuri reduse, este necesară crearea unor parteneriate eficiente cu mediul privat şi cu partenerii sociali, care să ofere noi oportunităţi/servicii de integrare pe piaţa muncii. Măsuri / acţiuni: 1) dezvoltarea serviciilor oferite persoanelor inactive apte de muncă şi identificarea celor mai adecvate modalităţi de încurajare a participării acestora pe piaţa muncii; 2) facilitarea accesului pe piaţa muncii a persoanelor din grupurile dezavantajate apte de muncă, prin crearea de echipe mobile mixte cu rol în furnizarea de servicii integrate de identificare, îndrumare şi sprijin, precum şi prin adaptarea intervenţiilor individualizate în cadrul managementului de caz; 3) furnizarea de pachete de servicii şi măsuri adaptate grupurilor dezavantajate, precum persoane inactive apte de muncă, persoane cu dizabilităţi, şomeri cu un nivel redus de competenţe, şomeri de lungă durată, persoane cu vârsta de peste 50 de ani, persoane reîntoarse în ţară, persoane beneficiare ale unei forme de protecţie internaţională (migranţi) etc.; 4) dezvoltarea de instrumente şi metodologii care să permită debirocratizarea şi digitalizarea activităţii ANOFM, în vederea furnizării în mod integrat a serviciilor dedicate angajatorilor, precum şi realizarea de adaptări necesare persoanelor cu dizabilităţi; 5) stimularea furnizorilor de servicii de ocupare acreditaţi, în condiţii de sustenabilitate, prin acordarea de mini granturi dimensionate în funcţie de perioada pentru care persoana mediată rămâne ocupată pe piaţa muncii (pentru. 6/12 luni de la împlinirea a 12 luni de încadrare în muncă); 6) promovarea unor servicii dedicate persoanelor, inclusiv persoanelor cu dizabilităţi, care au un loc de muncă şi doresc schimbarea acestuia; 7) acordarea de granturi pentru formarea profesională a angajaţilor; 8) realizarea unor evaluări aprofundate a şomajului, dar şi a inactivităţii în vederea reducerii şi prevenirii şomajului de lungă durată şi a şomajului structural. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 2: Promovarea, dezvoltarea şi consolidarea iniţiativelor /oportunităţilor de antreprenoriat şi economie socială vizând crearea de locuri de muncă de calitate Contextul socio-economic actual evidenţiază necesitatea sprijinirii antreprenoriatului ca mijloc de susţinere a măsurilor de pe piaţa muncii şi ca precondiţie pentru crearea de noi locuri de muncă şi implicit de stimulare a economiei. Totodată, măsurile active de stimulare a iniţiativelor antreprenoriale în rândul persoanelor dezavantajate reprezintă un mijloc util de integrare pe piaţa muncii şi o sursă de noi locuri de muncă. Dat fiind potenţialul neexploatat al economiei sociale în ceea ce priveşte ocuparea persoanelor vulnerabile şi reducerea excluziunii sociale, este dezirabilă implementarea unor măsuri (de tip subvenţii) care să sprijine procesul de integrare socio-profesională a acestora în cadrul întreprinderilor sociale de inserţie. Percepţiile socio-culturale negative cu privire la antreprenoriat reprezintă o barieră semnificativă pentru dezvoltarea de afaceri. De asemenea, astfel de percepţii pot diminua impactul măsurilor propuse pentru sprijinirea antreprenoriatului la nivel naţional. Prin urmare, sunt necesare iniţiative care să contribuie la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de antreprenoriat, în special în rândul persoanelor subreprezentate sau dezavantajate în ecosistemul antreprenorial din România (de exemplu, tineri, femei, şomeri cu nivel scăzut de educaţie etc.) şi la creşterea numărului celor care consideră că dezvoltarea unei afaceri este o alegere de carieră viabilă. Totodată, este evidentă necesitatea implementării unui mix de măsuri financiare şi non- financiare, care să asigure sprijin atât în etapele premergătoare demarării afacerilor (prestartup), cât şi la înfiinţare acestora (start-up), adaptate la nevoile diferitelor grupuri ţintă, în special persoane dezavantajate (de ex., "Start-up Rural*17)", "Start-up Diaspora*18)" etc.). Astfel, efectul stimulativ al granturilor*19) ce vor fi acordate în vederea pregătirii planurilor de afaceri, demarării afacerilor, implementării, monitorizării şi evaluării acestora va fi potenţat prin programe de formare profesională în competenţe antreprenoriale, sprijin pentru dezvoltare personală şi mentorat, asistenţă/ consiliere (role models - jocuri de rol, learning by doing - învăţarea prin practică în situaţii concrete, project based learning - învăţarea bazată pe proiect). Acestea vor fi însoţite de programe de formare/instruire profesională pentru formatori, mentori, consilieri pentru dezvoltare personală, consilieri vocaţionali etc. *17) Program de finanţare a start-up-urilor, care încurajează antreprenoriatul şi care se derulează prin Fondul Social European Plus (FSE+), aferent Obiectivului de Politică 4: O Europă mai socială al Politicii de coeziune 2021-2027 *18) Program de finanţare a start-up-urilor care încurajează antreprenoriatul în rândul românilor din diaspora care vor să deschidă o afacere în ţară şi care s-a derulat prin Fondul Social European (FSE), Programul Operaţional Capital Uman 20142020 -Axa Prioritară 3 Locuri de muncă pentru toţi *19) Finanţare nerambursabilă acordată, de către un organism finanţator, unei organizaţii care solicită aceasta, pentru desfăşurarea unor activităţi care, de obicei, sunt descrise în cererea de solicitare (numită şi de aplicare) a respectivei finanţări. În mod particular, este vizată şi crearea de start-up-uri din sfera tehnologiei înalte, respectiv asigurarea de către universităţile tehnice a unui cadru organizat de suport pentru studenţi, constând inclusiv în acordarea de granturi în cadrul unor competiţii dedicate. Având în vedere datele statistice privitoare la rata de supravieţuire a afacerilor în România şi ţinând cont de efectele preconizate ale crizei sanitare cauzate de coronavirus, foarte importante sunt şi măsurile de asistenţă şi consultanţă în afaceri post înfiinţare pentru depăşirea dificultăţilor economice, inclusiv prin programe de pregătire a managerilor, precum şi intervenţiile menite să asigure facilitarea accesului IMM-urilor la diversele modalităţi de digitalizare a activităţii lor (de tipul SME Digital Start Pack*20)). *20) Pachet de digitalizare pentru IMM-uri, propus a fi finanţat în perioada de programare 2021 - 2027, care să includă: analize de business pentru determinarea nevoilor de digitalizare din IMM-uri, echiparea tehnică a IMM-urilor cu diverse soluţii TIC (conexiune la Internet, certificate digitale, etc.), asigurarea unui pachet minimal de software pentru IMM-uri (CRM - Customer Relationship Management, în traducere Managementul Relaţiilor cu Clienţii, ERP - Enterprise Resource Planning, în traducere Planificarea Resurselor Întreprinderii etc.), elaborarea unor website-uri pentru IMM-uri, etc. În mod similar, pentru a ajuta sectorul economiei sociale să-şi valorifice întregul potenţial de integrare pe piaţa muncii a persoanelor aparţinând grupurilor dezavantajate este important să se implementeze scheme de antreprenoriat social care să asigure premisele înfiinţării (măsuri de tip pre start-up şi start-up), funcţionării sustenabile şi dezvoltării ulterioare (inovare/scalare/extindere) a întreprinderilor sociale şi întreprinderilor sociale de inserţie (asistenţă, consultanţă, programe de pregătire a resurselor umane din cadrul acestor entităţi, acordarea de micro-granturi şi/sau dezvoltarea unor soluţii de finanţare dedicate entităţilor de economie socială, finanţare participativă pentru portofolii de întreprinderi aflate în faza de iniţiere prin atragerea de donatori, investitori şi alţi parteneri etc.). Pentru sectorul economiei sociale sunt necesare măsuri care să adreseze multitudinea de obstacole care-i frânează evoluţia, dar şi dezvoltarea unor instrumente şi structuri colaborative/participative, care să contribuie la cunoaşterea sectorului şi îmbunătăţirea vizibilităţii acestuia, prin colectarea periodică de date cu privire la potenţialul de dezvoltare sau la impactul economic şi social pe care îl au întreprinderile sociale, realizarea de studii, analize, precum şi la conştientizarea cu privire la rolul structurilor de economie socială şi la promovarea de politici publice naţionale şi locale favorabile dezvoltării economiei sociale, bazate pe "dovezi" rezultate din monitorizare, organizarea de conferinţe, forumuri, reuniuni şi de evenimente de recunoaştere publică a modelelor de antreprenoriat social de succes, la nivel naţional, regional sau local, generice sau specifice, inclusiv prin acordarea de premii (de exemplu, "Cel mai bun antreprenor al anului", "Tânărul antreprenor al anului", "Femeia antreprenor a anului" etc.). Nu trebuie ignorat nici rolul deosebit de important al unor astfel de structuri colaborative/participative în mijlocirea cooperării, schimbului de bune practici, relaţionării cu celelalte sectoare - public şi privat, precum şi în dezvoltarea de instrumente specifice de lucru (de exemplu, reţele de "ambasadori" ai antreprenoriatului social, spaţii şi servicii de tip co-working*21), inclusiv incubatoare sociale*22), "centre de cunoştinţe online", portaluri care să susţină interacţiunea şi sinergia dintre entităţile din ţară sau din statele membre ale Uniunii Europene, interesate de ecosistemul de economie socială din România, portaluri de evenimente cu informări de presă dedicate, pieţe virtuale - platforme de produse şi servicii/lucrări produse/executate de întreprinderile sociale etc.). *21) Includ modalităţi de lucru caracterizate prin puternice relaţii de colaborare şi exploatarea împreună a resurselor, prin utilizarea unui birou sau a altui mediu de lucru de către persoane care desfăşoară activităţi independente sau care lucrează pentru diverşi angajatori, de cele mai multe ori complementare, pe termen scurt sau doar pentru anumite activităţi, împărţind echipamentele, ideile şi cunoştinţele. *22) Structuri de sprijin a afacerilor sociale care facilitează mediul necesar pentru dezvoltarea acestora, folosind spiritul antreprenorial şi inovaţia pentru a crea impact social. Sprijinul poate fi sub formă de: infrastructură, networking (reţele), consultanţă financiară/ juridică/ marketing, contacte pentru potenţiali investitori, fabricare, traininig şi mentorat etc. Măsuri / acţiuni: 1) Furnizarea unor programe de sprijin antreprenorial responsabil, adaptate la nevoile diferitelor grupuri ţintă, cu accent pe persoanele dezavantajate, care să cuprindă măsuri de tip pre start-up şi scheme granturi pentru start-up-uri; 2) dezvoltarea unor instrumente şi structuri colaborative/participative, cu rol în monitorizarea şi evaluarea evoluţiei economiei sociale în România, promovarea, sensibilizarea şi conştientizarea asupra antreprenoriatului social şi economiei sociale, sprijinirea din punct de vedere organizaţional şi tehnic a entităţilor de economie socială; 3) scheme de antreprenoriat social, care să combine sprijinul antreprenorial pre start-up şi acordarea de granturi pentru start-up-uri de economie socială, în vederea activării potenţialului de dezvoltare al sectorului economiei sociale; 4) asistenţă /consultanţă în afaceri post înfiinţare pentru depăşirea dificultăţilor economice şi sprijin pentru inovare şi digitalizare al start-up-urilor sustenabile; 5) scheme de sprijin, inclusiv financiar, în vederea îmbunătăţirii perspectivelor de consolidare şi dezvoltare sustenabilă a structurilor de economie socială, în special a celor cu rezultate dovedite de angajare a persoanelor din grupurile defavorizate; 6) subvenţionarea procesului de integrare socio-profesională a lucrătorilor defavorizaţi în cadrul întreprinderilor sociale de inserţie - acoperirea costurilor de calificare la locul de muncă, contracte de muncă subvenţionate pe perioade cuprinse între 6 - 24 luni, cu servicii de acompaniere socio-profesională şi sociale; 7) susţinerea înfiinţării de centre de inovaţie şi antreprenoriat (de tipul incubatoarelor de afaceri*23), centrelor dedicate roboticii şi inteligenţei artificiale etc.). *23) Potrivit prevederilor prevederilor Legii nr. 102/2016 privind incubatoarele de afaceri reprezintă structuri de sprijin al afacerilor, organizate într-un spaţiu adecvat, în care sunt localizaţi rezidenţii incubatorului, gestionată de un administrator, care urmăreşte crearea unui mediu favorabil, sustenabil pentru întreprinderile mici şi mijlocii nou- înfiinţate, stimulându-le potenţialul de dezvoltare şi de viabilitate, ajutându-le să se dezvolte în perioada de început, prin asigurarea unor facilităţi comune şi a suportului managerial necesar. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 3: Dezvoltarea de măsuri pentru identificarea şi reducerea deficitelor de forţă de muncă, în special a celor de la nivel local/regional Menţinerea tendinţei de creştere negativă a populaţiei, emigrarea lucrătorilor calificaţi, rata de inactivitate, care variază de la o regiune la alta şi de la un grup social la altul au generat un deficit semnificativ de forţă de muncă (Semestrul European - Comisia Europeană, Raportul de ţară din 2020 privind România). Deficitele de forţă de muncă atât la nivel naţional, cât şi regional, determină o utilizare suboptimală a forţei de muncă disponibile şi presiune pe forţa de muncă angajată, care trebuie să acopere prin eforturi suplimentare aceste dezechilibre. Rata şomajului şi oferta de muncă variază semnificativ de la o regiune la alta, iar mobilitatea forţei de muncă pe piaţa internă este scăzută, ceea ce conduce spre necesitatea abordării diferenţiate în profil teritorial a problematicii resurselor umane. Drept urmare, pentru a preveni necorelarea cererii de forţă de muncă cu oferta disponibilă, se impune implementarea unui sistem complex de monitorizare a deficitului reclamat de angajatori, care să furnizeze informaţii clare cu privire la nevoile existente şi care să sprijine procesul de adoptare a măsurilor necesare pentru acest tip de nevoi. Totodată, este necesară continuarea eforturilor de încurajare a mobilităţii interne ca o posibilă soluţie pentru gestionarea deficitelor regionale şi locale de forţă de muncă, identificarea de soluţii pe termen mediu şi lung, dar şi realizarea unor parteneriate strategice la nivel local, îmbunătăţirea competenţelor şi consolidarea dialogului social, care să concure la satisfacerea necesităţii de resursă umană şi implicit la dezvoltarea economică a localităţii/regiunii. De asemenea, persoanele din mediul rural care au statut de lucrător familial neremunerat pot reprezenta o soluţie pentru atenuarea deficitelor de forţă de muncă, prin modificarea statutului şi tranziţia de la agricultura de subzistenţă către sectoare economice care determină îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă a acestora. O altă soluţie pentru atenuarea deficitelor de forţă de muncă poate fi prelungirea vieţii active, contribuind, astfel, la echilibrarea ofertei de forţă de muncă. Nu în ultimul rând, implicarea seniorilor în acţiuni de îndrumare şi sprijin (mentorat, tutorat) etc. asigură un transfer de competenţe consistent către tânăra generaţie. Prin mecanismul dezvoltat în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei" - beneficiar Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, parteneri Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS), Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT), Ministerul Educaţiei, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) se va asigura anticiparea cererii de forţă de muncă, în acord cu nevoia existentă pe piaţa muncii, inclusiv la nivel local şi regional. Măsuri/ acţiuni: 1) finanţarea de intervenţii integrate în zone cu deficit de forţă de muncă şi migraţie sezonieră, prin acordare de granturi, care să cuprindă printre altele şi următoarele acţiuni: - identificarea dimensiunii fenomenului de deficit de forţă de muncă, în special de la nivel local/regional; – proiectarea serviciilor suport pentru reducerea deficitelor de forţă de muncă în parteneriat cu comunitatea locală, cu partenerii sociali şi cu alte părţi interesate (angajatori etc.); – acordarea serviciilor suport pentru reducerea deficitelor de forţă de muncă în parteneriat cu comunitatea locală, cu partenerii sociali şi cu alte părţi interesate (angajatori etc.); 2) promovarea măsurilor de reducere a deficitelor de competenţe; 3) reducerea ocupării în agricultura de subzistenţă şi facilitatea relocării acestei resurse umane către activităţile non-agricole; 4) finanţarea serviciilor de susţinere a îmbătrânirii active prin implicarea lucrătorilor vârstnici de peste 60 de ani în programe de mentorat pentru formarea şi integrarea lucrătorilor noi; 5) cartografierea ocupaţiilor şi competenţelor, precum şi asigurarea corespondenţei între ocupaţii, calificări şi conţinutul lor de competenţe. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 4: Reducerea disparităţii de gen privind ocuparea forţei de muncă Tendinţele de scădere a populaţiei active vulnerabilizează perspectivele de creştere economică şi dezvoltare durabilă pe termen mediu şi lung, precum şi sustenabilitatea sistemului de pensii publice. În contextul îmbătrânirii demografice, participarea deplină a forţei de muncă disponibile a devenit o necesitate în plan economic. În acest sens, se impun măsuri care sprijină încadrarea femeilor pe piaţa muncii în condiţiile realizării echilibrului dintre viaţa profesională şi cea de familie. Cu toate că în România participarea femeilor pe piaţa muncii beneficiază de sprijin, acestea continuă să fie principalele responsabile de activităţile de îngrijire a familiei şi gospodăriei, în condiţiile în care serviciile sociale dedicate îngrijirii copiilor şi persoanelor dependente nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor (aproximativ 12% dintre femei erau inactive din cauza responsabilităţilor familiale în 2018). Disparitatea de gen în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă în rândul persoanelor cu un copil cu vârsta sub şase ani a fost de 29 puncte procentuale în 2018. Măsurile de suport pe piaţa muncii a femeilor determină beneficii nu doar la nivel societal, ci şi la nivel individual, femeile putând avea acces la o educaţie mai bună, la o poziţie mai bună pe piaţa muncii, dar şi la pensii mai bune la momentul retragerii din viaţa activă. Ocuparea, viaţa de familie şi egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi sunt fenomene interdependenţe care pot determina dezechilibre şi efecte negative asupra societăţii şi asupra economiei dacă nu sunt abordate integrat. În mediul rural locurile de muncă sunt mai puţine sau concentrate pe activităţi agricole sau muncă sezonieră, iar serviciile de îngrijire a copiilor, nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor. Structura Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 are la bază cele şase priorităţi de dezvoltare rurală stabilite prin Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltare rurală, iar pentru cea de-a şasea prioritate, există măsuri care vizează atât incluziunea socială, reducerea sărăciei, cât şi dezvoltarea economică în zonele rurale. În acest context, măsurile cu caracter social sunt adresate în principal prin intervenţiile de tip LEADER (instrument financiar care contribuie la sporirea dezvoltării economice şi sociale a zonelor rurale, reducerea disparităţilor dintre urban-rural şi promovarea incluziunii sociale, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare rurală identificate la nivelul PNDR 2014-2020). Măsurile propuse de strategie şi orientate către reducerea acestor disparităţi de gen în domeniul ocupării forţei de muncă constau în promovarea, dezvoltarea şi susţinerea schemelor de flexibilizare a timpului de lucru, a desfăşurării activităţii în regim de telemuncă sau muncii la domiciliu pentru a asigura accesul la ocupare şi echilibrul dintre viaţa profesională şi cea privată şi furnizarea de servicii suport de integrare pe piaţa muncii a persoanelor care au calitatea de unici întreţinători a familiilor monoparentale şi/sau a persoanelor care au copii mai mici de 12 ani, în special a celor provenind din mediul rural. Măsuri / acţiuni: 1) promovarea formelor atipice de ocupare a forţei de muncă*24), care să permită asumarea responsabilităţilor de îngrijire a persoanelor dependente, cu respectarea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată; *24) Conform Eurofound, formele atipice de muncă se referă la relaţiile de muncă care nu sunt conforme cu formele standard sau tipice de ocupare a forţei de muncă cu normă întreagă şi pe durată nedeterminată, cu un singur angajator pe o perioadă îndelungată; potrivit Legii nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contractul individual de muncă se încheie pe perioadă nedeterminată; prin excepţie se poate încheia contract individual de muncă pe perioadă determinată; Organizaţiei Internaţionale a Muncii consideră că "formele atipice de încadrare în muncă" reprezintă un termen generic pentru diferite modalităţi de ocupare a forţei de muncă care se abat de la ocuparea standard a forţei de muncă, cum ar fi munca temporară, cu fracţiune de normă şi intermitentă, munca prin agent de muncă temporară şi alte raporturi de muncă multilaterale, precum şi raporturile de muncă deghizate şi activităţile autonome dependente, https://www.eurofound.europa.eu/ro/publications/customised-report/2017/non-standard-forms-of-employment-recent-trends-and-future-prospects 2) furnizarea de servicii suport de integrare pe piaţa muncii a persoanelor care au calitatea de unici întreţinători ai familiilor monoparentale şi/sau a persoanelor care au copii mai mici de 12 ani, în special a celor provenind din mediul rural; 3) sprijin acordat angajatorilor/consorţiilor de angajatori pentru amenajarea unor spaţii destinate supravegherii şi îngrijirii copiilor cu vârstă antepreşcolară, în vederea asigurării echilibrului dintre viaţa profesională şi cea de familie a femeilor angajate. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 5: Furnizarea unor măsuri de sprijin pentru menţinerea activităţii economice în contextul COVID- 19 sau a altor situaţii excepţionale Măsurile de limitare a răspândirii SARS- CoV-2 au avut un impact puternic asupra pieţei muncii, determinând modificări rapide ale raporturilor existente între angajatori şi angajaţi şi necesitatea adaptării acestora la noile realităţi şi condiţii de securitate şi sănătate la locul de muncă. Este necesar un sprijin reciproc din partea tuturor factorilor implicaţi pentru a depăşi rapid situaţiile de criză şi pentru a limita impactul în plan economic şi social, ceea ce impune o coordonare sporită a intervenţiilor şi utilizarea tuturor instrumentelor financiare şi legale disponibile pentru a face faţă acestor situaţii dificile. Situaţiile provocate de şocuri sistemice (exemplu: pandemia COVID-19) pot crea presiuni majore asupra unor sectoare economice prin suspendarea temporară a activităţii, reducerea de personal sau a programului de lucru, care pot conduce uneori la disponibilizări sau creşterea masivă a şomajului. Totodată, situaţiile de criză evidenţiază vulnerabilităţile şi facilitează adoptarea de schimbări necesare şi consolidarea proceselor de identificare a celor mai adecvate măsuri pentru piaţa muncii. În aceste contexte, obiectivele prioritare pe termen scurt sunt menţinerea unui nivel optim al ocupării prin protejarea locurilor de muncă existente şi creşterea posibilităţilor de angajare pentru resursele umane disponibile, prin îmbunătăţirea compatibilităţii cu cerinţele pieţei locale şi regionale. Anticiparea nevoii de competenţe trebuie avută în vedere prioritar. În acest sens, apare ca fiind necesară conceperea unui sistem de anticipare a nevoilor de competenţe, care să fie capabil să surprindă rapid nevoile determinate de evoluţia tehnologică şi de dezvoltarea noilor forme de muncă şi să le coreleze, în termeni de competenţe, programă şi calificări, cu programele de formare profesională furnizate. Printr-un parteneriat extins (Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, Ministerul Educaţiei, Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării), în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei", se vor dezvolta un mecanism de anticipare a nevoii de competenţe pe piaţa muncii, la nivel de politică publică, precum şi un mecanism de monitorizare a inserţiei absolvenţilor programelor de educaţie şi formare profesională. De asemenea, având în vedere situaţia de pe piaţa muncii, generată inclusiv de pandemia COVID- 19, precum şi necesitatea de a oferi sprijin persoanelor în pericol de a-şi pierde locul de muncă în achiziţia de noi competenţe care să le permită menţinerea sau revenirea pe piaţa muncii într- un timp foarte scurt, fac ca sprijinul oferit prin intermediul serviciilor de preconcediere să fie de un real folos. În contextul evoluţiei răspândirii virusului SARS- CoV-2, recomandările şi măsurile autorităţile au fost în sensul limitării contactului fizic, inclusiv la locul de muncă, fapt ce a condus la utilizarea într-o măsură mai mare a muncii de la distanţă (munca în regim de telemuncă şi la domiciliu). Prin urmare, perioada pandemică actuală în care desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, cu program flexibil, dar cu sarcini clare, s-a dovedit a fi o soluţie agreată atât de către angajaţi, cât şi de către angajatori, indică faptul că aceste forme flexibile de ocupare pot fi integrate cu succes în strategiile de resurse umane pe termen lung ale companiilor. Astfel, este esenţială sprijinirea în continuare a angajatorilor în această direcţie. Măsuri / acţiuni: 1) sprijin pentru persoanele care se află în şomaj tehnic ca urmare a declarării situaţiilor de urgenţă/alertă (ex. pandemia COVID - 19), inclusiv subvenţii; 2) sprijin pentru persoanele angajate în cadrul întreprinderilor a căror activitate este afectată direct/indirect ca urmare a declarării situaţiilor de urgenţă/alertă (ex. pandemia COVID - 19), inclusiv subvenţii; 3) subvenţii acordate angajatorilor pentru plata unei părţi din salariu, în vederea menţinerii locurilor de muncă, pentru angajaţii care au beneficiat de şomaj tehnic; 4) acordare servicii de preconcediere (servicii de ocupare şi de formare profesională) pentru persoanele care urmează să fie disponibilizate; 5) sprijin acordat angajatorilor pentru desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu. SUBSECŢIUNEA 2 OBIECTIVUL SPECIFIC 2. CREŞTEREA GRADULUI DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI ECONOMIC AL TINERILOR (INCLUSIV A TINERILOR NEET) Deşi rata şomajului pentru tinerii din grupa de vârsta 15-24 ani este în tendinţă descrescătoare (16,3% în 2019), aceasta se situează încă peste media UE (cu 1 pp). Rata de ocupare a tinerilor 2029 ani înregistrează evoluţii crescătoare, ajungând la 59,5% (în 2018), dar este sub media europeană (64,8%). Proporţia tinerilor care nu sunt ocupaţi şi nici cuprinşi într-o formă de educaţie sau formare (NEETs) deşi în scădere începând cu 2015 a rămas relativ ridicată (14,7% în 2019) şi în continuare peste media UE (de 10,1% în 2019). În 2018, ponderea tinerilor (15-24 de ani) NEETs în rândul populaţiei tinere din mediul rural era de aproape trei ori mai mare decât cea a tinerilor din mediul urban (18,1%, comparativ cu 7%). Raportul de Ţară al Comisiei Europene pentru anul 2020 subliniază faptul că decalajul de inactivitate dintre tinerii cu un nivel scăzut de calificare şi cei cu înaltă calificare rămâne ridicat (de 43,3 puncte procentuale). Totodată datele statistice subliniază şi o inegalitate de gen, femeile fiind în general mult mai expuse riscului de a face parte din categoria tinerilor NEET. În contextul actual al pandemiei noului coronavirus SARS-CoV-2, în care o serie de locuri de muncă sunt impactate negativ, tinerii sunt una din categoriile cele mai expuse, dat fiind şi implicarea acestora în domeniile de activitate care au fost puternic afectate de măsurile de prevenire şi combatere a răspândirii COVID-19. Astfel, trebuie avute în vedere, la nivel naţional, facilitarea tranziţiilor de la şomaj sau inactivitate către ocupare, consolidarea competenţelor profesionale ale forţei de muncă, precum şi optimizarea structurii ocupaţionale a acesteia, cu accent deosebit pe îmbunătăţirea perspectivelor tinerilor pe piaţa muncii. Totodată, este necesară abordarea cauzelor structurale ale şomajului în rândul tinerilor, printr-o serie de măsuri sistemice şi cuprinzătoare, care să vizeze îmbunătăţirea schemelor de ucenicie şi a stagiilor, a sistemelor de educaţie şi formare profesională, orientare profesională şi sprijin, dezvoltarea competenţelor şi corelarea cu cerinţele pieţei muncii, încorporate în noul concept de Garanţie pentru Tineret consolidată, structurată în patru faze, respectiv: cartografierea, informarea, pregătirea şi oferta propriu-zisă. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Creşterea ocupării tinerilor şi promovarea unei ocupări durabile, inclusiv prin implementarea Garanţiei pentru Tineret consolidate Dincolo de efectele imediate ale pandemiei actuale, problemele structurale ale sistemelor de educaţie şi ale pieţei muncii au făcut ca tranziţia de la şcoală la muncă să devină destul de dificilă, perioadele lungi de şomaj şi inactivitate în care se regăsesc foarte mulţi tineri având un impact negativ pe termen lung, aceştia fiind expuşi unui risc ridicat de excluziune socială. Drept urmare, e nevoie de o creştere a atractivităţii ocupării în rândul tinerilor prin asigurarea unui echilibru corespunzător între măsurile de activare şi un suport financiar adecvat, având la bază o abordare multidimensională care să includă un set flexibil de măsuri bazate pe specificul acestei categorii de persoane. Încadrarea în muncă depinde nu numai de calitatea serviciilor oferite, ci şi de situaţia macroeconomică, de structura economică, de funcţionarea pieţei forţei de muncă la nivel naţional şi, nu în ultimul rând, de o mai bună utilizare a fondurilor europene structurale şi de investiţii. Având în vedere dinamica pieţei muncii, un rol extrem de important îl au investiţiile în competenţele forţei de muncă, printr-o serie de instrumente adecvate care să menţină un echilibru între pregătirea profesională şi educaţie, angajamentele indivizilor şi responsabilitatea angajatorilor privind viaţa de familie şi cea profesională. Totodată, este necesară eficientizarea cooperării la nivel naţional între toate entităţile implicate pentru a se asigura corelarea ofertei educaţionale cu cerinţele pieţei muncii şi asigurarea cunoştinţelor şi abilităţilor generice necesare pentru participarea pe deplin a tinerilor în societate. Implementarea Garanţiei pentru Tineret consolidate reprezintă o provocare considerabilă văzută în contextul constrângerilor de capacitate a instituţiilor pieţei muncii. În vederea creşterii eficienţei intervenţiilor dedicate tinerilor este necesară o schimbare de abordare, în sensul concentrării eforturilor pentru o mai bună identificare a tinerilor NEET sau care sunt în pericol de a deveni NEETs, prin parteneriate şi sisteme de avertizare timpurie, de natură a asigura furnizarea de măsuri adaptate şi personalizate în raport cu nevoile şi caracteristicile beneficiarilor înainte ca aceştia să devină şomeri sau inactivi, în special atunci când sunt încă în educaţie şi formare formală. De asemenea, la nivel comunitar, cu implicarea autorităţilor locale, se va realiza constituirea şi funcţionalizarea unor structuri dedicate tinerilor, care vor fi implicate în implementarea primelor trei etape ale Garanţiei pentru tineret. Este vorba despre centrele de tineret, publice sau private, ce vor fi dezvoltate, în parte, pe infrastructura celor treizeci şi două de centre de tineret funcţionale, aflate în prezent în coordonarea Direcţiilor Judeţene pentru Sport şi Tineret, care funcţionează în cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului şi despre reţelele de lucrători de tineret, care vor fi formate, într-o anumită măsură, din personal identificat, selectat şi activat chiar din rândul tinerilor (în special NEETs). Aceste structuri vor desfăşura activităţi de consiliere deschisă şi individuală, ateliere de lucru, de creativitate, de dezvoltare a competenţelor sociale şi civice, precum şi a competenţelor antreprenoriale şi verzi, inclusiv de antreprenoriat social, de instruire pentru utilizarea tehnologiei moderne, sesiuni de educaţie digitală, de management al carierei, de comunicare şi muncă în echipă, de informare privind drepturi şi obligaţii pe piaţa muncii şi interacţiunea cu instituţii din domeniul muncii: inspectorate teritoriale de muncă, agenţii judeţene pentru ocuparea forţei de muncă etc. Astfel, în faza de cartografiere, centrele de tineret şi reţelele de tineret vor contribui la o mai bună înţelegere a grupului ţintă al tinerilor NEET. Informaţiile colectate de acestea vor reprezenta inputuri importante pentru Serviciul Public de Ocupare în pregătirea unei oferte adaptate la nevoile tinerilor, dar şi în raport cu infrastructura de servicii publice / private existentă la nivel local. De asemenea, centrele şi reţelele vor aduce tinerii către Serviciul Public de Ocupare, în vederea înregistrării. Valorificarea experienţei din implementarea proiectului "INTESPO -Înregistrarea Tinerilor în Evidenţele Serviciului Public de Ocupare" referitoare la completarea bazei de date cu tineri NEET, prin preluarea de date de la Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, Inspecţia Muncii (aplicaţia REVISAL), reclamă implicarea tuturor decidenţilor de la nivel local pentru îmbunătăţirea situaţiei tinerilor pe piaţa muncii, monitorizarea acestor tineri putând crea o imagine mai clară a situaţiei acestora. Rolul Serviciului Public de Ocupare rămâne prioritar, concentrându-se pe furnizarea de pachete personalizate de măsuri active, precum şi pe dezvoltarea de noi servicii adaptate la acest grup ţintă. În acest sens, instrumentele de monitorizare care vor fi dezvoltate în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei" vor putea fi utilizate în vederea îndeplinirii dezideratului menţionat. Prin urmare, în ceea ce îi priveşte pe tineri, sunt necesare o serie de acţiuni, organizate în conformitate cu circumstanţele naţionale, regionale şi locale, acordând atenţie perspectivei de gen şi diversităţii tinerilor NEET, menite să le sporească şansele de a ocupa un loc de muncă, oferindu-le acestora oportunitatea de a-şi îmbunătăţi nivelurile de competenţe, creând totodată perspectivele dezvoltării unei cariere şi obţinerii unor venituri decente. Nevoia de a asigura capacitatea de implementare a acestor măsuri este esenţială, implicarea partenerilor din mediul privat reprezentând o valoare adăugată în procesul de oferire a unor servicii corespunzătoare tinerilor. Măsuri/ acţiuni: 1) dezvoltarea de sisteme de prevenţie prin consolidarea parteneriatelor între instituţii cu competenţe în domeniul ocupării, educaţiei şi protecţiei sociale, precum şi alte entităţi în vederea identificării tinerilor cu risc de a deveni tineri NEET; 2) înfiinţarea/dezvoltarea de centre/cluburi de tineret la nivel comunitar, cu implicarea autorităţilor locale şi a unor entităţi publice sau private care să ofere activităţi specifice adaptate tinerilor şi susţinerea activităţi de promovare a acestora; 3) realizarea de către centrele /cluburile de tineret publice sau private sau alte entităţi interesate a unor reţele de lucrători de tineret, identificaţi, selectaţi şi activaţi din rândul tinerilor (în special NEETs); 4) cartografierea, informarea, pregătirea şi furnizarea ofertei propriu-zise (pachete integrate de măsuri de activare a tinerilor, inclusiv NEETs - consiliere, inclusiv antreprenorială şi de antreprenoriat social, mediere, prime de ocupare, subvenţii angajatori, formare profesională/ucenicii/stagii/internship-uri, evaluare de competenţe, înscriere şi susţinere participare la programe de a doua şansă flexibile, inclusiv la module de pregătire profesională, furnizare servicii suport personalizate: prime de instruire destinate acoperirii cheltuielilor asociate instruirii - transport, masă etc., subvenţionarea costurilor aferente obţinerii permisului de şoferi (pe diverse clase, în funcţie de necesităţi), stimularea tinerilor pre-ocupare prin stagii scurte la diferiţi angajatori pentru a lua contact cu domeniul respectiv de activitate, stimulare angajatori post-ucenicie); 5) îmbunătăţirea monitorizării situaţiei tinerilor NEET după integrarea pe piaţa muncii sau în sistemul de educaţie sau de formare profesională; 6) dezvoltarea voluntariatului în rândul tinerilor, inclusiv NEETs, în scopul familiarizării acestora cu cerinţele locurilor de muncă, facilitării dobândirii de noi competenţe şi identificării unor potenţiale parcursuri profesionale, inclusiv antreprenoriale; 7) asigurarea dobândirii de către tineri, inclusiv NEETs, a competenţelor transversale, cu accent pe competenţe digitale de bază, de management al carierei, de comunicare şi muncă în echipă, precum şi competenţe de antreprenoriat social şi verzi. SUBSECŢIUNEA 3 Obiectivul specific 3. Modernizarea şi consolidarea instituţiilor pieţei muncii în vederea creării unui mediu care să conducă la susţinerea unei pieţe a muncii flexibile, funcţionale şi reziliente Schimbările sociale, economice şi tehnologice au dat naştere unor noi forme de ocupare. Multe dintre acestea sunt foarte diferite de "munca" tradiţională, fiind caracterizate prin modele neconvenţionale de muncă şi locuri de desfăşurare a muncii. Acestea pot implica asigurarea unei protecţii sociale adecvate şi a unor condiţii de muncă acceptabile, în acord cu un cadru legislativ adaptat. Dinamica pieţei muncii şi necesitatea îndeplinirii de către instituţiile publice cu atribuţii pe piaţa muncii dezideratului de a fundamenta politicile şi măsurile pe date relevante reclamă dezvoltarea unui sistem bazat pe îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională. Ca parte a Comunicării privind o Europă socială puternică pentru tranziţiile juste, Comisia Europeană a lansat la 14 ianuarie 2020 o dezbatere amplă cu partenerii sociali cu privire la modul de asigurare a unor salarii minime echitabile pentru toţi lucrătorii, care concură la asigurarea unor condiţii de muncă echitabile şi a unui nivel de trai decent pentru angajaţii Uniunii. Deficitul de forţă de muncă, precum şi dinamica pieţei muncii converg spre necesitatea ca persoanele care se află într-o situaţie de şomaj să se reintegreze pe piaţa muncii într-o perioadă cât mai scurtă, eventual cu achiziţia de noi competenţe, iar perioada scurtă de inactivitate să fie depăşită cu succes. În acest sens, identificarea şi stabilirea unor modalităţi de optimizare a sistemului de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a valorii acesteia sunt deziderate ale modernizării şi consolidării instituţiilor pieţei muncii. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Reconcilierea flexibilităţii pieţei muncii cu securitatea ocupării şi coeziunea socială Legislaţia privind relaţiile de muncă ar trebui să fie considerată ca parte a unui cadru instituţional mai larg care să includă sistemele de protecţie socială, politicile active privind piaţa muncii şi accesul la învăţarea pe tot parcursul vieţii. Schimbările sociale, economice şi tehnologice şi dinamica societăţii actuale au generat modificări inclusiv în ceea ce priveşte formele de muncă, determinând schimbări în modul în care este privită relaţia tradiţională unu-la-unu dintre angajator şi angajat, dar şi în ceea ce priveşte locul în care angajatul îşi desfăşoară activitatea în folosul angajatorului său.Contextul creat de apariţia şi răspândirea virusului SARS-CoV-2 a determinat adoptarea unor soluţii de flexibilizare a muncii. Toată această perioadă în care oamenii au fost nevoiţi să desfăşoare activitatea în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu, iar în viaţa privată au utilizat în mod semnificativ aplicaţiile IT pentru a-şi satisface nevoile de bunuri şi servicii a arătat că aceste comportamente funcţionează. Acest fapt se constituie într-o premisă favorabilă pentru continuarea utilizării variantei de telemuncă sau muncă la domiciliu, dar şi pentru luarea în considerare a exploatării altor forme noi flexibile de ocupare a forţei de muncă, precum: partajarea angajaţilor, partajarea locului de muncă, gestionarea provizorie, munca ocazională, munca pe bază de cupon valoric, munca pe bază de portofoliu, angajarea colectivă, munca în colaborare etc. Integrarea sustenabilă a acestor forme emergente de ocupare în politicile de management al resurselor umane, aşa încât să contribuie la consolidarea unei pieţe a muncii mai flexibile şi mai favorabile incluziunii depind de crearea unui echilibru între asigurarea unei protecţii sociale adecvate şi a unor condiţii de muncă acceptabile, care să nu le facă mai puţin favorabile pentru lucrători decât tipurile consacrate de ocupare. Pentru implementarea cu succes a acestora este nevoie ca ele să fie uşor de utilizat de către angajatori, iar ambele segmente ale pieţei muncii să aibă un nivelul de informare şi conştientizare satisfăcător. La data elaborării acestui document, la nivelul Uniunii Europene se discută cu privire la modul de asigurare a unor salarii minime echitabile pentru toţi lucrătorii din Uniunea Europeană. Dezideratul preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, este acela ca toţi lucrătorii din UE să câştige cel puţin un salariu minim care să le asigure un trai decent, aspect considerat a fi esenţial pentru redresare, precum şi pentru construirea unor economii echitabile şi reziliente, în contextul eforturilor de combatere a efectelor negative socio-economice a pandemiei COVID-19 şi de relansare economică. Salariile minime sunt relevante atât în ţările care se bazează exclusiv pe nivelurile salariale convenite în mod colectiv, cât şi în cele cu un salariu minim prevăzut de lege. Comisia Europeană nu urmăreşte stabilirea unui salariu minim european uniform, nici armonizarea sistemelor minime de stabilire a salariilor. Orice eventuală măsură ar urma să fie aplicată diferit, în funcţie de sistemele de stabilire a salariului minim şi de tradiţiile statului membru, cu respectarea deplină a competenţelor naţionale şi a libertăţii contractuale a partenerilor sociali. Nu în ultimul rând, în vederea asigurării unei protecţii sociale adecvate în perioada în care persoana beneficiază de indemnizaţie de şomaj se au în vedere identificarea şi stabilirea unor modalităţi de optimizare a sistemului de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a valorii acesteia. Măsuri / acţiuni: 1) dezvoltarea unui cadru de reglementare stimulativ pentru noile forme de ocupare a forţei de muncă, concomitent cu asigurarea echilibrului între flexibilizarea pieţei muncii şi securitatea lucrătorilor; 2) măsuri de sporire a nivelului de informare şi conştientizare a angajatorilor şi angajaţilor cu privire la noile forme de ocupare; 3) sprijinirea întreprinderilor pentru dezvoltarea şi implementarea de modele organizaţionale adecvate noilor forme de ocupare a forţei de muncă, în condiţii de debirocratizare şi digitalizare; 4) completarea/modificarea cadrului legal privind munca pe platforme în sensul asigurării unei protecţii sociale adecvate lucrătorilor, inclusiv a celor care desfăşoară o activitate independentă; 5) armonizarea legislaţiei cu viziunea europeană privind salariul minim; 6) stimularea negocierilor colective în vederea asigurării unor salarii echitabile pentru un nivel de trai decent în scopul asigurării convergenţei cu celelalte state europene şi contribuind astfel la reducerea impactului sărăciei în muncă; 7) identificarea şi stabilirea unor modalităţi de optimizare a sistemului de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a valorii acesteia; 8) identificarea de instrumente/mecanisme care să asigure un nivel adecvat de protecţie socială pentru toţi lucrătorii, în special în cazul lucrătorilor sezonieri/ pe perioadă determinată şi ocazionali/zilieri. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 2: Crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare a politicilor publice şi de anticipare a modificărilor de pe piaţa muncii în vederea unei mai bune corelări între cerere şi ofertă Sistemul bazat pe îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională va include previziuni periodice cu privire la dinamica cererii de forţă de muncă pe sectoare de activitate, în profil regional şi după mediul rezidenţial, în vederea creşterii predictibilităţii alocărilor şi realocărilor intra şi inter sectoriale ale forţei de muncă. Datele obţinute prin mecanismele create vor contribui la realizarea priorităţilor de politică publică ale Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, constituind o bază solidă pentru asigurarea concordanţei dintre cererea şi oferta de forţă de muncă şi pentru creşterea calităţii serviciilor de ocupare în sensul furnizării unui răspuns adecvat nevoilor celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, dar şi angajatorilor care au locuri de muncă vacante. Astfel, schimbările survenite în economia naţională, precum şi pe piaţa forţei de muncă, şi în special în contextul generat de pandemia de SARS COV-2 impun dezvoltarea sistemului de monitorizare, evaluare şi anticipare în ceea ce priveşte: colectarea, prelucrarea, analiza datelor şi diseminarea informaţiilor relevante pentru piaţa muncii; elaborarea prognozelor pe termen scurt, mediu şi lung privind nevoia de competenţe şi adaptarea corespunzătoare a programelor de formare şi educaţie la nevoia de competenţe identificate; creşterea capacităţii instituţiilor relevante de a monitoriza şi evalua politicile publice şi de a utiliza sistemele informatice suport prin formarea de specialişti, seminarii, instruire, formare continuă; evaluarea politicilor şi revizuirea în consecinţă. Un prim pas al dezvoltării unui astfel de sistem vor fi cele trei mecanisme dezvoltate în cadrul proiectului "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei". Două din cele trei mecanisme vor crea premisele ca măsurile active de ocupare propuse de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi implementate de Serviciul Public de Ocupare din România, oferite şomerilor şi persoanelor în căutarea unui loc de muncă să fie adaptate nevoilor şi caracteristicilor în continuă schimbare ale pieţei muncii, ca stabilirea ofertei furnizorilor de educaţie şi formare profesională să se realizeze pe baza cerinţelor concrete ale angajatorilor astfel încât forţa de muncă disponibilă să se poată integra pe piaţa muncii rapid, iar ocuparea să fie de durată. Cel de-al treilea mecanism va permite monitorizarea inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor sistemelor de educaţie şi formare profesională a adulţilor şi va facilita realizarea analizei de eficienţă a sistemului de educaţie şi formare profesională din perspectiva furnizării de competenţe în acord cu cerinţele concrete ale pieţei muncii, fapt ce va face posibilă adaptarea acestora în acord cu dinamica pieţei muncii, contribuind la facilitarea inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor şi la reducerea şomajului acestora. Măsuri / acţiuni: 1) îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională, cu adăugarea de noi dezvoltări, care să includă previziuni periodice cu privire la dinamica cererii de forţă de muncă pe sectoare de activitate, în profil regional şi după mediu rezidenţial, în vederea creşterii predictibilităţii alocărilor şi realocărilor intra şi inter sectoriale ale forţei de muncă; 2) creşterea capacităţii MMPS şi ANOFM de a monitoriza şi evalua politicile publice şi de a utiliza sistemele informatice suport prin formarea de specialişti (seminarii, instruire, formare continuă); 3) creşterea capacităţii de evaluare şi raportare a transpunerii/implementării angajamentelor asumate de România în domeniul social şi al pieţei muncii. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 3: Consolidarea dialogului social în vederea îmbunătăţirii implicării partenerilor sociali în elaborarea şi implementarea politicilor cu impact pe piaţa muncii Legislaţia naţională instituie obligativitatea consultărilor cu partenerii sociali pe toate iniţiativele de măsuri şi politici publice. În practică însă, procesele de consultare au loc adesea după elaborarea actelor normative, fără ca expertiza partenerilor sociali să fie valorificată în faza de elaborare a politicilor şi astfel capacitatea partenerilor de a influenţa politicile rămâne limitată. Eficienţa implementării măsurilor, cu predilecţie în noul context de criză, depinde atât de capacitatea de implicare a partenerilor sociali în dialogul bazat pe soluţii, în negocierea colectivă şi în acţiuni comune în favoarea menţinerii şi relansării ocupării, cu integrarea în muncă a categoriilor defavorizate şi a tinerilor, inclusiv în noile forme de ocupare, cât şi de calitatea politicilor de management şi de implementarea efectivă a contractelor colective încheiate. Deschiderea către dialog social şi promovarea negocierii colective, consultarea reală şi implicarea la toate nivelurile de decizie, expertiza în evaluare şi parteneriatul cu serviciile publice de consiliere şi ocupare şi cu entităţile din proximitate pot contribui la identificarea coerentă a nevoilor de ocupare şi calificare şi la ameliorarea politicilor. Participarea partenerilor sociali este esenţială pentru implementarea măsurilor, pentru evaluarea rezultatelor şi ameliorarea politicilor şi a strategiilor naţionale şi locale. Astfel, sunt necesare măsuri de promovare a negocierii colective la nivel sectorial, dar şi de creştere a capacităţii organizaţiilor partenerilor sociali, răspunzând astfel obiectivelor stabilite în contextul Pilonului European de Drepturi Sociale, precum şi Recomandărilor specifice de ţară 2020. În plan naţional fondurile europene trebuie să sprijine atât investiţiile în capital uman, cu accent pe formare, calificare şi recalificare profesională, în corelare cu proiecte de consolidare a serviciilor publice de consiliere, orientare în carieră şi outplacement, şi cu susţinerea finanţării capacităţii de expertiză şi digitale a partenerilor sociali şi dezvoltarea serviciilor autonome oferite de organizaţii pentru lucrători şi pentru firme. Măsuri / acţiuni: 1) dezvoltarea parteneriatelor la nivel local cu scopul generării oportunităţilor de creştere a ocupării, prin implicarea tuturor entităţilor din comunităţi; 2) includerea în dialogul social a problematicii NEETs în vederea identificării de soluţii pentru reducerea numărului tinerilor care nu au loc de muncă, nu urmează o formă de învăţământ şi nu participă la activităţi de formare profesională; 3) promovarea şi susţinerea negocierii colective în IMM-uri şi la nivel de sector de activitate; 4) monitorizarea participării la dialogul social desfăşurat în diferite grupuri de lucru şi consolidarea implicării în procesul decizional în structurile de consultare triparită pentru fundamentarea şi elaborarea politicilor publice în susţinerea reformelor de pe piaţa muncii, în acord cu dinamica pieţei muncii; 5) consolidarea capacităţii structurale şi de acţiune a organizaţiilor partenerilor sociali pentru implicarea în dialogul social tripartit şi autonom în plan naţional şi european în susţinerea gestionării schimbărilor pe piaţa muncii, a elaborării şi implementării politicilor cu impact asupra muncii şi a furnizării adecvate de servicii de asistenţă, consiliere şi instruire în sprijinul organizaţiilor membre, a lucrătorilor şi a firmelor. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 4: Transformarea muncii nedeclarate în muncă declarată Munca nedeclarată reprezintă o provocare importantă atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, fiind întâlnită în toate sectoarele economice şi având un impact negativ generalizat - nu este rentabilă, privează lucrătorii de protecţie socială (asigurare de sănătate, ajutor de şomaj şi pensie), distorsionează concurenţa între companii şi creează breşe uriaşe în finanţele publice, din cauza scăderii veniturilor fiscale şi a cotizaţiilor la asigurările sociale. De asemenea, are impact negativ asupra ocupării forţei de muncă, productivităţii şi standardelor de lucru, asupra dezvoltării competenţelor şi a învăţării pe tot parcursul vieţii. Efectele negative pentru cei care prestează muncă nedeclarată se manifestă inclusiv în poziţia economico-socială precară în comparaţie cu salariaţii angajaţi cu forme legale. Totodată, criza sanitară a evidenţiat riscurile la care se expun lucrătorii ce prestează muncă nedeclarată, aceştia nebeneficiind de ajutorul financiar acordat sub forma facilitării şomajului tehnic. Având în vedere faptul că este un fenomen complex, dar şi caracterul eterogen al factorilor care o determină (impozitare excesivă a muncii şi alte costuri ridicate ale forţei de muncă, proceduri administrative deosebit de complexe şi costisitoare, încredere scăzută în guvern, lipsa mecanismelor de control, lipsa locurilor de muncă stabile pe piaţa forţei de muncă, un nivel ridicat de excluziune socială şi de sărăcie etc.), este important să se acţioneze simultan în vederea prevenirii, depistării şi sancţionării practicării muncii nedeclarate, scopul final fiind încadrarea unui număr cât mai mare de angajaţi cu contracte individuale de muncă. Astfel, politicile ce vor fi implementate în domeniu trebuie să fie consolidate, inclusiv în ceea ce priveşte acţiunile de control în vederea combaterii muncii nedeclarate, evenimentele şi activităţile de informare permanentă şi conştientizare a angajaţilor şi a angajatorilor, precum şi iniţiativele de promovare a muncii declarate şi a unei culturi a condiţiilor de muncă echitabile pentru toţi. Apare ca necesară organizarea de campanii care să îşi propună creşterea nivelului de informare şi conştientizare în rândul lucrătorilor cu privire la drepturile lor, la impactul negativ al muncii nedeclarate şi la modul de realizare a tranziţiei către munca declarată; conştientizarea de către companii a beneficiilor şi obligaţiilor declarării lucrătorilor, precum şi a riscului sancţiunilor în cazul muncii nedeclarate; încurajarea factorilor de decizie pentru a combate munca nedeclarată, prin intermediul politicilor publice şi legislaţiei; intensificarea cooperării între principalele entităţi implicate în combaterea muncii nedeclarate (autorităţile de inspecţie a muncii, autorităţile fiscale, asociaţiile patronale, agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, federaţiile sindicale şi alţi parteneri sociali), în vederea dezvoltării unei abordări comune, coordonate şi cu un nivel sporit de eficienţă. Totodată, schimbul de bune practici ar putea reprezenta un sprijin considerabil, întărind eforturile autorităţilor pentru a preveni, urmări şi sancţiona munca nedeclarată.de asemenea, implicarea partenerii sociali poate deschide noi perspective în transformarea muncii nedeclarate în muncă declarată. Măsuri / acţiuni: 1) intensificarea acţiunilor de control în vederea combaterii muncii nedeclarate; 2) organizarea şi desfăşurarea de campanii de informare privind drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor; 3) îmbunătăţirea mecanismelor de identificare a cazurilor de muncă nedeclarată prin implicarea în pregătirea acţiunilor de identificare a cazurilor de muncă nedeclarată a partenerilor sociali prin furnizarea de către aceştia a unor informaţii privind angajatorii care utilizează munca nedeclarată; 4) derularea unor campanii de conştientizare a riscurilor la care se expun lucrătorii prin acceptarea unui loc de muncă nedeclarat. SUBSECŢIUNEA 4 OBIECTIVUL SPECIFIC 4. CONSOLIDAREA SISTEMULUI DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULŢILOR PENTRU O MAI BUNĂ CONECTARE LA CERINŢELE PIEŢEI MUNCII Modernizarea şi consolidarea sistemului de formare profesională a adulţilor este justificată deoarece automatizarea şi digitalizarea producţiei şi a serviciilor care generează sisteme de inovare orientate spre viitor, continuă să remodeleze pieţele muncii. De asemenea, tranziţia către o economie digitală şi mai verde va necesita adaptarea sistemului de formare profesională a adulţilor, astfel încât în cadrul procesului de învăţare pe tot parcursul vieţii adulţii să dobândească competenţele necesare atât pentru tranziţia verde, cât şi pentru tranziţia digitală. În contextul generat de pandemia COVID-19, recalificarea profesională (inclusiv dobândirea de abilităţi digitale) se poate dovedi un factor pentru redresarea/creşterea ocupării. Un raport al PwC din 2019 a estimat faptul că adoptarea noilor tehnologii în România va avea impact asupra a 600 mii locuri de muncă în următorul deceniu, iar 25 mii vor fi nou create, în timp ce alţi 275 mii de angajaţi vor trebui să-şi îmbunătăţească abilităţile digitale, deoarece automatizarea şi introducerea inteligenţei artificiale vor elimina treptat activităţile repetitive. În acest context, sistemul de formare profesională a adulţilor trebuie să reacţioneze rapid la provocările legate de competenţe, să crească atractivitatea şi calitatea învăţării, inclusiv a învăţării la locul de muncă, să ofere programe de recalificare rapidă în parteneriate cu angajatorii din sectorul public şi din cel privat, să promoveze noi medii de învăţare, noi pedagogii legate în special de digitalizare, care să vizeze programele şi conţinuturile de educaţie şi formare profesională atât specifice, cât şi transversale. De asemenea, se impune crearea condiţiilor necesare pentru utilizarea instrumentelor digitale - simulatoarele, realitatea virtuală şi realitatea augmentată - care au potenţialul de a spori accesibilitatea şi eficienţa formării adulţilor, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 1: Promovarea formării profesionale pentru redresare economică Pentru a ajuta la diminuarea efectelor economice şi sociale negative cauzate de pandemia COVID- 19, pentru a iniţia redresarea la nivel european în acest context şi pentru a proteja şi crea locuri de muncă, Comisia Europeană a propus un plan major de redresare pentru Europa, valorificarea întregului potenţial al bugetului UE şi a propus instrumentul de redresare " Next Generation EU". Acest instrument va fi crucial pentru a sprijini, printre alte domenii, măsuri pe termen scurt de sprijinire a ocupării forţei de muncă, inclusiv ocuparea forţei de muncă pentru tineri, precum şi investiţii în reforme politice pe termen lung legate de piaţa muncii şi sisteme sociale, de educaţie şi formare. "Next Generation EU", un nou instrument de redresare, în valoare de 750 de miliarde EUR, care va consolida bugetul UE cu noi fonduri obţinute de pe pieţele financiare în perioada 2021-2024. Reluarea activităţii economice în urma crizei provocate de pandemia COVID-19 oferă o oportunitate de a accelera reformele în domeniul formării profesionale a adulţilor şi de a consolida forţa acesteia, în special prin digitalizarea ofertelor şi a metodelor de învăţare şi printr- o adaptare flexibilă a sistemului de formare profesională a adulţilor la nevoile în schimbare ale pieţei muncii. Acest lucru include, printre altele, accesul la instrumente şi la tehnologii digitale pentru fiecare cursant adult, pentru fiecare formator, precum şi măsuri de orientare şi consiliere adecvate. Pentru redresarea în urma crizei provocate de pandemia COVID-19 este esenţial să se consolideze în continuare sistemul de formare profesională a adulţilor în strânsă legătură cu sistemul naţional de educaţie şi formare profesională, deoarece s-a dovedit a fi o parte esenţială a eforturilor de sprijinire a ocupării forţei de muncă, în contextul învăţării pe parcursul întregii vieţi. Programele de ucenicie, învăţarea la locul de muncă, dar şi programele de educaţie şi formare profesională pe termen scurt care vizează şomerii şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă s-au dovedit a fi o cale către sporirea capacităţii de inserţie profesională şi către facilitarea accesului sau a revenirii pe piaţa muncii. Competenţele şi învăţarea pe tot parcursul vieţii sunt esenţiale pentru durabilitatea creşterii economice, a productivităţii şi a inovării pe termen lung şi, prin urmare, constituie un factor esenţial pentru competitivitatea întreprinderilor de toate dimensiunile, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri). Pandemia COVID-19 a afectat modul de organizare şi funcţionare a sistemului de formare profesională a adulţilor. Ca răspuns de urgenţă, s-a procedat la închiderea fizică a instituţiilor de formare, mobilizând în acelaşi timp, rapid, opţiuni alternative şi sprijin pentru învăţarea la distanţă. Principalele provocări în domeniul formării profesionale a adulţilor vizează asigurarea incluziunii şi a accesului egal la oportunităţi de calitate de formare profesională, inclusiv la învăţare la distanţă deoarece foarte mulţi adulţi nu au competenţe digitale sau nu au acces la tehnologie digitală, ceea reprezentă un obstacol serios, în special pentru adulţii din medii defavorizate şi din zone rurale. În plus, există adulţi cu nevoi speciale, care necesită consiliere şi sprijin suplimentar în procesul de învăţare. Măsuri/ acţiuni: 1) revizuirea cadrului de reglementare a formării profesionale a adulţilor şi a uceniciei la locul de muncă, inclusiv a învăţării la distanţă, cu accent pe: identificarea de noi surse de finanţare sustenabile, crearea condiţiilor necesare pentru asigurarea accesului la internet şi la echipamentele necesare; 2) elaborarea cadrului legislativ privind acordarea creditelor transferabile în sistemul de formare profesională a adulţilor; 3) elaborarea cadrului legislativ privind alocarea nivelurilor de calificare pentru calificările de nivel 1-5 din CNC*25); *25) Cadrul Naţional al Calificărilor 4) reglementarea şi dezvoltarea sistemului de asigurare a calităţii în formarea profesională a adulţilor; 5) elaborarea şi actualizarea standardelor ocupaţionale în concordanţă cu noile schimbări tehnologice şi cu agenda digitală. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 2: Sprijinirea participării adulţilor la educaţie şi formare profesională de calitate, favorabilă incluziunii, atractivă, mai flexibilă şi adecvată erei digitale şi tranziţiei ecologice Învăţarea pe tot parcursul vieţii trebuie să devină realitate pentru toţi cetăţenii din România. Adulţii trebuie să aibă acces la programe de învăţare atractive, inovatoare şi incluzive. La nivel european, prin Noua Agendă pentru competenţe (COMUNICAREA COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ' ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI COMITETUL REGIUNILOR "European Skills Agenda for sustainable competitiveness, social fairness and resilience" COM(2020)274 final) se anticipează realizarea obiectivelor Pilonului european al drepturilor sociale, în special a primului principiu al acestuia, care enunţă dreptul la educaţie, formare profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii, incluzivă şi de înaltă calitate. Competenţele dobândite prin învăţare non-formală şi informală pot constitui un avantaj major pentru cetăţeni iar evaluarea şi certificarea acestora pot conduce la obţinerea de calificări parţiale sau chiar complete. Acest lucru poate spori şansele cetăţenilor pe piaţa forţei de muncă şi le poate oferi noi oportunităţi profesionale. De asemenea, le furnizează un acces mai bun la educaţie şi formare suplimentară şi permite derogarea de la anumite părţi ale unui program sau modul de formare profesională. Un proces de calitate de evaluare şi certificare a competenţelor poate sprijini populaţia, inclusiv persoanele care părăsesc timpuriu şcoala, şomerii, adulţii slab calificaţi şi resortisanţii ţărilor terţe, prin faptul că oferă vizibilitate competenţelor lor şi conduce la creşterea incluziunii sociale. Pentru aceasta este însă necesară utilizarea unor metode de evaluare adecvate, operaţionalizate prin instrumente moderne, flexibile şi transparente, adaptate specificului activităţilor desfăşurate şi validate la nivelul fiecărui sector de activitate. Modernizarea politicii de educaţie, formare profesională şi învăţare pe tot parcursul vieţii este necesară pentru a răspunde nevoilor de perfecţionare şi recalificare determinate de provocările din secolul XXI, şi în special de a sprijini recuperarea din pandemia COVID-19 şi de a contribui la construirea unei Uniuni Europene mai durabile, corecte şi mai rezistente. Măsuri / acţiuni: 1) acoperirea costurilor legate de cazare, masă şi transport pentru persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, în perioada participării la programe de formare profesională; 2) dezvoltarea şi implementarea unui mecanism naţional de finanţare a formării profesionale a salariaţilor prin constituirea unui fond de formare profesională; 3) campanii de promovare şi conştientizare cu privire la beneficiile participării la formarea profesională continuă; 4) facilitarea accesului la recunoaşterea experienţei profesionale a lucrătorilor, conform Directivei 36/2005/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale; 5) flexibilizarea rutelor de formare profesională pentru angajaţii proprii şi dezvoltarea unor instrumente sectoriale de recunoaştere a competenţelor acestora; 6) organizarea de programe de formare profesională pentru angajaţi în vederea dezvoltării şi diversificării competenţelor, în contextul schimbărilor tehnologice şi digitale de pe piaţa muncii; 7) consolidarea cadrului de reglementare privind recunoaşterea aptitudinilor şi a competenţelor dobândite în contexte formale, non-formale şi informale, inclusiv prin experienţă practică, mobilitate şi voluntariat; crearea şi dezvoltarea unor instrumente inovative de evaluare a competenţelor dobândite în sistem nonformal şi informal. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 3: Implicarea entităţilor relevante pentru a oferi adulţilor oportunităţi de formare de calitate şi pentru deblocarea investiţiilor publice şi private care să stimuleze realizarea unui echilibru dintre cererea şi oferta de competenţe La nivel naţional, politicile şi acţiunile în materie de formare profesională a adulţilor implică: instituţiile din administraţia publică centrală, furnizorii de formare profesională autorizaţi, organizaţiile de cercetare, partenerii sociali, camerele de comerţ, serviciul public de ocupare. Aceste structuri instituţionale trebuie să colaboreze eficient şi responsabil pentru ca dezideratul perfecţionării şi al recalificării forţei de muncă să devină realitate. În acest sens se propune elaborarea, semnarea, implementarea şi monitorizarea unui Pact naţional pentru competenţe pentru a oferi adulţilor oportunităţi de formare mai numeroase şi de calitate mai bună, dar şi pentru identificarea de investiţii publice şi private care să stimuleze realizarea unui echilibru dintre cererea şi oferta de competenţe; pactul va facilita cooperarea dintre sectorul public şi cel privat;va facilita accesul la informaţii privind instrumentele de finanţare ale UE pentru dobândirea de competenţe, şi va fi conectat la punct de acces unic stabilit la nivelul UE. În contextul Agendei pentru competenţe COM(2020)274 final, promovarea cooperării privind formarea profesională a adulţilor vizează elaborarea, semnarea, implementarea şi monitorizarea de Pacte regionale/sectoriale pentru competenţe, ca premisă pentru asigurarea unei forţe de muncă calificată corespunzător cu nevoile identificate în plan regional sau sectorial. Cu titlu de exemplu, un sector vizat ar fi sectorul Construcţiilor care oferă locuri de muncă la nivel local întâmpinând dificultăţi în a atrage lucrători calificaţi; lacunele în materie de competenţe sunt vizibile în domeniul proiectării verzi, al tehnologiilor şi al materialelor ecologice. Odată cu relansarea economică, a devenit evident că perfecţionarea trebuie să se concentreze pe eficienţa energetică şi pe utilizarea eficientă a resurselor, pe soluţii energetice descentralizate din surse regenerabile, pe circularitate, pe digitalizare şi pe renovarea construcţiilor existente, în conformitate cu cerinţele de accesibilitate. Măsuri / acţiuni 1) elaborarea, semnarea, implementarea şi monitorizarea unui Pact naţional pentru competenţe pentru a oferi adulţilor oportunităţi de formare mai numeroase şi de mai bună calitate, dar şi pentru identificarea investiţiilor publice şi private care să stimuleze realizarea unui echilibru dintre cererea şi oferta de competenţe; 2) elaborarea, semnarea, implementarea şi monitorizarea de Pacte regionale/sectoriale pentru competenţe; 3) elaborare de studii periodice privind nevoia de formare pentru regiunile care se confruntă cu deficit de forţă de muncă calificată. DIRECŢIA DE ACŢIUNE 4: Stimularea dobândirii de noi competenţe în vederea ocupării unui loc de muncă şi gestionarea cu succes a tranziţiilor profesionale Primul pas pentru a ne asigura că cetăţenii pot dobândi competenţele de care au nevoie pentru locul de muncă actual sau pentru un viitor loc de muncă îl constituie informaţiile actualizate privind nevoile în materie de competenţe. De foarte multe ori informaţiile privind competenţele sunt disponibile prea târziu pentru a putea face alegerile corecte. Piaţa muncii are nevoie de informaţii privind competenţele care să fie accesibile, uşor de înţeles, specifice şi actualizate cu regularitate. Un rol important în utilizarea informaţiilor privind competenţele revine serviciilor publice de ocupare; serviciul public de ocupare trebuie să dispună atât de instrumentele necesare pentru identificarea timpurie a deficitelor de competenţe, cât şi de instrumente de identificare a tendinţelor legate de oportunităţile de angajare aflate în creştere. SPO poate juca un rol important atât în orientarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă către programe de perfecţionare şi recalificare de bună calitate care să le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi reintegrării profesionale, cât şi în ceea ce priveşte creşterea relevanţei programelor de formare profesională pentru piaţa muncii. Pentru a se asigura o mai bună dirijare a migraţiei legale către regiuni şi ocupaţii care se confruntă cu o lipsă de personal calificat se va acţiona pentru o mai bună corelare între cererea şi oferta de forţă de muncă, prin elaborarea de proceduri clare. Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că angajatorii trebuie să le ofere angajaţilor acces periodic la formarea profesională, însă, în practică nu se respectă această prevedere. Pe piaţa muncii, adesea angajaţii nu au acces la informaţii despre oportunităţile de formare ori au acces limitat la aceste informaţii, în special angajaţii mai în vârstă şi cei cu un nivel redus de educaţie. Pentru a răspunde nevoilor de actualizare periodică în materie de competenţe instituţiile care gestionează domeniile de activitate au atribuţia de a elabora strategii sectoriale şi teritoriale privind formarea profesională a adulţilor. Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, strategiile sectoriale şi teritoriale privind formarea profesională a adulţilor se elaborează de ministere, agenţii naţionale şi alte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, după caz, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale. Măsuri / acţiuni 1) organizarea de programe de recalificare şi perfecţionare proactive pentru valorificarea beneficiilor tranziţiei ecologice - sprijinirea forţei de muncă în vederea obţinerii competenţelor necesare pentru a realiza tranziţia dinspre sectoarele în declin către sectoarele în creştere, în cadrul economiei verzi; 2) implementarea programelor de actualizare a competenţelor pentru adulţii cu nivel scăzut de educaţie şi calificare, inclusiv a programelor de ucenicie; 3) sprijinirea formării continue a angajaţilor în acord cu nevoile identificate la nivelul angajatorilor, inclusiv prin programe de formare internaţionale. CAP. V Participarea tuturor instituţiilor/entităţilor competente în procesul de fundamentare şi elaborare a SNOFM 2021 - 2027 Încă de la începutul anului 2020, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a făcut demersurile necesare constituirii, organizării şi funcţionarii Grupului de lucru extins pentru Strategia Naţională de Ocupare post 2020, structură naţională de tip partenerial, fără personalitate juridică, cu rol de organism tehnic, a cărui activitate a vizat elaborarea proiectului de strategie, consultarea intra- şi interinstituţională şi, după caz, prezentarea acestuia spre însuşire de către conducătorii instituţiilor/entităţilor din cadrul cărora au fost nominalizaţi reprezentanţi. La iniţierea acestui demers, în considerarea principiului de reprezentare echilibrată a tuturor factorilor interesaţi, au fost înaintate scrisori de invitaţie către ministerele de resort şi către alte autorităţi publice centrale relevante, precum şi către patronatele şi sindicatele reprezentative. De asemenea, la nivelul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale a fost derulată o procedură, transparentă şi echitabilă, de selecţie a partenerilor din sectorul organizaţiilor nonguvernamentale, în urma căreia au fost cooptate, în calitate de parteneri, entităţile care şi-au exprimat interesul. În cadrul grupului, efortul de construire a viziunii Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021 - 2027 a pornit de la nevoile de dezvoltare identificate la nivel naţional, pe de o parte prin efortul intern al instituţiei de analiză a datelor statistice şi administrative relevante, iar pe de altă parte printr-un proces de fundamentare a acestora pe baze ştiinţifice, graţie a două studii din cadrul Planului sectorial de cercetare-dezvoltare al MMPS 2018-2020, contractate în luna august a anului 2018 şi executate de institutul naţional de Cercetare în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, în calitate de conducător proiecte. Primul dintre proiecte, Analiza socio-economică a domeniului ocupare 2014-2020, a furnizat trei rezultate de cercetare: Studiu de evaluare a stării şi tendinţelor pieţei muncii în perioada 2014 - 2020, Studiu de evaluare a rezultatelor politicilor de ocupare aplicate în perioada 2014 - 2020 şi Previziuni şi anticipări în vederea identificării şi prioritizării nevoilor de dezvoltare pentru perioada 2021-2028. Cel de-al doilea proiect, Agenda pentru competenţe ROMÂNIA 2020, 2025, a vizat următoarele : Evaluarea necesarului de competenţe al economiei româneşti 2020, 2025, Analiza capacităţii de furnizare de competenţe a sistemelor de formare profesională; Mecanisme de tratare a deficitelor şi excedentelor de competenţe; Măsuri pentru sprijinirea îmbunătăţirii calităţii şi relevanţei formării competenţelor şi Agenda pentru competenţe România la orizontul anilor 2025. Un alt punct de plecare a fost reprezentat de lecţiile învăţate din perioada de implementare a Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (SNOFM) 2014-2020, corelate cu domeniile prioritare de investiţii aferente obiectivului de politică 4: O Europă mai socială şi cu condiţiile-cadru pentru furnizarea eficientă a politicii de coeziune 2021-2027, cuprinse în Anexa D a Raportului de ţară 2019. Astfel, având în vedere faptul că evaluarea actualei strategii a relevat necesitatea unei abordări viitoare integrate, bazate pe participarea activă, eficientă şi coerentă a tuturor factorilor interesaţi, de la concepere la implementare, şi având în vedere contextul pandemic, a apărut ca oportună şi necesară crearea unui instrument care să permită consultarea on-line a tuturor membrilor Grupului de lucru extins pentru strategie, chiar din etapele premergătoare elaborării propriu-zise a documentului strategic. Astfel, membrii grupului de lucru au participat la un prim proces de consultare iniţială orientat către colectarea de elemente relevante de fundamentare a obiectivelor /direcţiilor de acţiune ale strategiei, prin completarea unui chestionarul on-line în luna aprilie 2020. Ulterior, proiectul de strategie şi planul aferent au fost prezentate membrilor grupului de lucru, iar observaţiile formulate de aceştia au fost integrate în forma finală a proiectului de document strategic. Proiectul Strategiei SNOFM 2021-2027 şi proiectul Planului de acţiuni pe perioada 2021 - 2027 pentru implementarea Strategiei au fost lansate în dezbatere publică şi postate pe site-ul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. CAP. VI Rezultatele vizate ale acţiunilor SNOFM 2021 - 2027 Principalele rezultate vizate a fi obţinute prin implementarea SNOFM 2021 - 2027 sunt următoarele: - îmbunătăţirea sistemului de elaborare a politicilor publice în domeniul ocupării şi formării profesionale prin implementarea unui mecanism de colectare sistematică a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare şi prognozare a nevoii de competenţe pe sectoare de activitate, în profil regional şi după mediu rezidenţial, de evaluare, monitorizare şi revizuire a măsurilor implementate; – reducerea deficitului de forţă de muncă, prin stimularea potenţialului de ocupare a forţei de muncă disponibile, ca răspuns la provocările pe termen mediu şi lung determinate de declinul demografic şi de migraţie; – îmbunătăţirea accesului la ocupare al persoanelor din cadrul grupurilor dezavantajate - persoane inactive, şomeri, inclusiv şomeri de lungă durată, tineri, inclusiv NEETs, femei, persoane care au calitatea de unici întreţinători a familiilor monoparentale şi/sau persoane care au copii mai mici de 12 ani,persoane cu dizabilităţi, persoane din zone rurale, persoane eliberate din detenţie, tineri postinstituţionalizaţi etc., prin reducere/eliminarea barierelor care le împiedică să intre sau să revină pe piaţa muncii, respectiv prin îmbunătăţirea angajabilităţii acestora; – intensificarea sporirea intervenţiilor de stimulare a ocupării, corelat cu creşterea nivelului de adaptabilitatea acestora, atât la nevoile diferitelor grupuri, cât şi la cele individuale, prin implementarea de instrumente adecvate, bazate pe intervenţii mai aproape de beneficiari, prin crearea de echipe mobile mixte, stabilirea de profiluri ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi evaluarea nevoilor acestora, inclusiv în ceea ce priveşte parcursurile antreprenoriale, pregătirea de pachete prestabilite de măsuri dedicate fiecărei categorii de persoane dezavantajate şi implementarea managementului de caz; – creşterea relevanţei şi calităţii intervenţiilor de formare profesională, prin punerea în aplicare a unor măsuri bazate pe anticiparea nevoilor de competenţe, cu luarea în considerare a potenţialelor transformări ale pieţei muncii, determinate de fenomene precum: globalizarea, dezvoltarea tehnologică şi tranziţia la economia digitală; – eficientizarea măsurilor de activare a categoriilor sociale dezavantajate pe piaţa muncii prin evaluarea şi monitorizarea atentă şi constantă a nevoilor acestora în raport cu provocările pieţei muncii; – sporirea gradului de acoperire, a diversităţii şi a calităţii serviciilor de ocupare prin crearea unor parteneriate între instituţiile/autorităţile publice responsabile, mediul privat, organizaţiile non-guvernamentale relevante, inclusiv entităţile de economie socială şi partenerii sociali, bazate pe o colaborare intens-participativă, precum şi prin stimularea furnizorilor de servicii de ocupare acreditaţi şi a întreprinderilor sociale de inserţie, în condiţii de sustenabilitate; – debirocratizarea, eficientizarea şi flexibilizarea activităţii serviciului public de ocupare, prin implementarea unor instrumente digitale moderne şi prin regândirea procedurilor de lucru, aşa încât să se asigure interacţiunea facilă şi rapidă atât cu angajatorii, cât şi cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, cu focus pe mediere; – îmbunătăţirea ocupării tinerilor NEETs prin implementarea de măsuri de tipul Garanţiei pentru tineret consolidate, structurate în patru faze, respectiv cartografierea, informarea, pregătirea şi oferta propriu-zisă şi organizate în conformitate cu circumstanţele naţionale, regionale şi locale, acordând atenţie perspectivei de gen şi diversităţii tinerilor care sunt vizaţi de aceste scheme; – întărirea rolului economiei sociale în ceea ce priveşte ocuparea persoanelor dezavantajate, prin implementarea unor măsuri care să sprijine inclusiv procesul de integrare socio- profesională a acestora în cadrul întreprinderilor sociale de inserţie; – creşterea vizibilităţii sectorului economiei sociale pentru o mai mare recunoaştere din partea factorilor interesaţi din mediul public sau privat, la nivel naţional sau european, prin dezvoltarea unor instrumente şi structuri colaborative/participative, cu rol de monitorizare, evaluare, promovare, sensibilizare, conştientizare, sprijinire din punct de vedere organizaţional şi tehnic a entităţilor din acest sector; – o mai bună valorificare a potenţialului antreprenorial, în special al persoanelor subreprezentate sau dezavantajate în ecosistemul antreprenorial din România, şi creşterea masei critice a IMM-urilor, prin implementarea de scheme de antreprenoriat care să asigure atât premisele sustenabilităţii start-upurilor (inclusiv de economie socială), cât şi pe cele de depăşire cu succes a potenţialelor dificultăţi economice şi de dezvoltare ulterioară, prin inovare şi digitalizare; – reducerea deficitelor de forţă de muncă, prin pachete de măsuri adaptate nevoilor economice şi sociale de la nivel local/regional, identificate şi fundamentate pe date statistice/administrative robuste; – atenuarea efectelor negative determinate de pandemia COVID-19, în special a riscului de şomaj, prin măsuri de răspuns rapid, menite să sprijine păstrarea locurilor de muncă, tranziţiile dinspre inactivitate spre ocupare, precum şi dezvoltarea competenţelor şi abilităţilor relevante pe piaţa muncii, a adaptabilităţii şi rezilienţei forţei de muncă. Relaţia dintre Strategia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021-2027 şi condiţiile favorizante În cadrul Memorandumul cu tema "Măsuri necesare îndeplinirii condiţiei favorizante Cadru de politică strategic pentru politicile active din domeniul pieţei muncii" a fost planificată elaborarea Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă post 2020. Asociate acestui cadru strategic, au fost stabilite o serie de criterii, în sarcina exclusivă a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), respectiv în responsabilitatea partajată a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) şi a Serviciului Public de Ocupare (SPO), după cum urmează: 1. Modalităţi privind crearea de profiluri ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi evaluarea nevoilor acestora, inclusiv privind parcursurile antreprenoriale (în responsabilitatea ANOFM); 2. Informaţii privind locurile de muncă vacante şi oportunităţile de angajare, ţinând seama de necesităţile pieţei muncii (în responsabilitatea ANOFM); 3. Modalităţi pentru a asigura faptul că: concepţia, implementarea, monitorizarea şi revizuirea să se desfăşoare în strânsă cooperare cu părţile interesate relevante (în responsabilitatea MMPS şi a ANOFM); 4. Modalităţi de monitorizare, evaluare şi revizuire a politicilor active din domeniul pieţei muncii (în responsabilitatea MMPS şi a ANOFM); 5. Pentru intervenţiile în favoarea ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor, parcursuri bazate pe date concrete şi orientate către tinerii care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare, inclusiv măsuri de identificare /sensibilizare, bazate pe cerinţe de calitate care ţin cont de criterii calitative privind uceniciile şi stagiile, inclusiv în contextul implementării sistemelor de garanţie pentru tineret (în responsabilitatea MMPS şi a ANOFM). Acest document strategic îşi propune să satisfacă cele cinci criterii pre-menţionate în mod coerent şi complementar cu Strategia Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021 - 2027, dezvoltată în cadrul proiectului "STRATEG", precum şi cu alte proiecte implementate de Serviciul Public de Ocupare în contextul derulării Programului Operaţional Capital Uman 2014-2020. ● În ceea ce priveşte Criteriul 1 (C1). Modalităţi privind crearea de profiluri ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi evaluarea nevoilor acestora, inclusiv privind parcursurile antreprenoriale, în cadrul Direcţiei de acţiune 1. Promovarea de noi abordări în furnizarea măsurilor active pentru îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii pentru toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă a Obiectivului specific 1, sunt planificate o serie de măsuri care se bazează pe rezultatul demersului de revizuire a actualei metodologii de profilare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă înregistrate în evidenţa agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti. Acest demers este o continuare a eforturilor Serviciului Public de Ocupare de adaptare şi eficientizare a activităţii de identificare a profilului persoanelor în căutarea unui loc de muncă*26), reglementată în prezent ca obiectiv al serviciilor de informare şi consiliere profesională, care are ca finalitate stabilirea nivelului de ocupabilitate, respectiv: "uşor ocupabil", "mediu ocupabil", "greu ocupabil", "foarte greu ocupabil". Includerea într-un anumit nivel de ocupabilitate indică gradul de dificultate în ceea ce priveşte încadrarea pe piaţa muncii şi determină acordarea, în condiţiile legii, a măsurilor adecvate pentru stimularea ocupării forţei de muncă, rezultatul profilării constituind un real suport în realizarea planurilor individuale de acţiune, pe baza cărora se stabilesc intervenţiile ulterioare, personalizate în funcţie de profilul individual. *26) Reglementată la data curentă prin Ordinul Preşedintelui ANOFM nr.11/2018, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 216/ 09.03.2018. Având în vedere nevoia de segmentare a diverselor categorii de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, cu scopul de a le oferi sprijin personalizat, identificată în mod repetat de Comisia Europeană în documentele rezultate din Semestrul European, Serviciul Public de Ocupare şi-a propus îmbunătăţirea procedurii de profilare existente, atât prin valorificarea experienţei acumulate ca urmare a activităţilor de învăţare prin dialog în cadrul Reţelei europene a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă, concretizată în adaptarea aplicaţiei informatice de profilare prin integrarea unui chestionar suplimentar pentru evaluarea problemelor personale, familiale, de sănătate, de disponibilitate şi motivaţie a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă şi, în mod corelativ, a unei proceduri de evaluare a răspunsurilor*27), cât şi prin implementarea proiectului "Managementul de caz - Proces de incluziune pe piaţa forţei de muncă". *27) Testarea şi revizuirea instrumentului necesită participarea faţă în faţă a consilierilor cu persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, acest lucru fiind momentan nerealizabil datorită instituirii stării de urgenţă/alertă pentru limitare răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2. Astfel, pornind de la premisa că de calitatea informării şi consilierii profesionale depind în mare măsură rezultatele aplicării măsurilor active, prin proiectul Managementul de caz - Proces de incluziune pe piaţa forţei de muncă, ANOFM îşi propune adaptarea acestor servicii (incluzând profilarea), în special în cazul persoanelor provenind din grupuri vulnerabile (greu şi foarte greu ocupabile, conform sistemului de profilare). De asemenea, proiectul vizează şi dezvoltarea de instrumente specifice de management de caz, care urmăresc abordarea pluridisciplinară a cazurilor, în funcţie de problemele şi/sau necesităţile clientului. ● Referitor la Criteriul 2 (C2). Informaţii privind locurile de muncă vacante şi oportunităţile de angajare, ţinând seama de necesităţile pieţei muncii, în cadrul Direcţiei de acţiune 1. Promovarea de noi abordări în furnizarea măsurilor active pentru îmbunătăţirea accesului la piaţa muncii pentru toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă a Obiectivului specific 1 a fost inclusă măsura 1.1.4. Dezvoltarea de instrumente şi metodologii care să permită debirocratizarea şi digitalizarea activităţii ANOFM în vederea furnizării în mod integrat a serviciilor dedicate angajatorilor, precum şi realizarea de adaptări necesare persoanelor cu dizabilităţi, prin care se urmăreşte abordarea unitară şi coerentă a cererii şi ofertei de forţă de muncă. Abordarea pe care se sprijină această măsură este una centrată pe client şi are la bază rezultatele preconizate ale proiectului "Relaţia SPO cu angajatorii - eSPOR", care urmăreşte adaptarea serviciilor dedicate angajatorilor prin includerea acestora într-o platformă unică, respectiv ale proiectului "Managementul de caz", care vizează în principal realizarea şi funcţionalizarea unei aplicaţii informatice de profilare, informare şi consiliere şi management de caz, care să dispună de mai multe funcţionalităţi, inclusiv servicii online oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (înregistrare online, vizualizare dosar personal, programare întâlnire cu funcţionari publici etc.). De asemenea, atât C1., cât şi C2. îşi găsesc reflectarea în mai multe dintre direcţiile de acţiune ale Strategiei ANOFM 2021-2027, cu precădere în: - Direcţia de acţiune I.1: Îmbunătăţirea calităţii serviciilor pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, căreia îi sunt subsumate măsurile: Eficientizarea modalităţilor de interacţiune cu persoanelor în căutarea unui loc de muncă prin revizuirea şi digitalizarea instrumentelor de informare şi consiliere; Revizuirea modului de profilare şi digitalizarea instrumentului de profilare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; Implementare extinsă a proceselor de tip selfservice pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă (activitate transversală); Dezvoltarea şi aplicarea sistematică a chestionarelor de satisfacţie asupra serviciilor furnizate de ANOFM clienţilor săi, persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă; Promovarea serviciilor şi atragerea către Serviciul Public de Ocupare a persoanelor inactive; Adaptarea serviciilor de acompaniere specifice diverselor categorii de tineri NEETs; Dezvoltarea activităţii de orientare în carieră a tinerilor şi asigurarea tranziţiei de la şcoală la muncă; Personalizarea serviciilor pentru diversele categorii de şomeri de lungă durată prin includerea unor măsuri specifice în cadrul acordului de reintegrare în muncă; Operaţionalizarea şi evidenţierea locurilor de muncă cu timp de muncă parţial/flexibil, prin declararea corespunzătoare a cerinţelor locului de muncă vacant de către angajator; Identificarea unor măsuri mai flexibile pentru stimularea mobilităţii interne a forţei de muncă prin programe de mobilitate internă prin parteneriate între angajator, autorităţile locale din mai multe judeţe (AJOFM din judeţe primitoare/trimiţătoare, primării) care să identifice pe lângă persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă dispuse să se mute şi modul de asigurare a celorlalte servicii, în special locuinţele disponibile pentru lucrătorii care se mută, eventual cu posibilitatea plăţii parţiale a chiriei de către angajator (asimilată locuinţei de serviciu); Organizarea de campanii de informare despre oportunităţile oferite de piaţa forţei de muncă din România împreună cu angajatorii, despre oportunităţile oferite de serviciile EURES, prin cooperarea cu reţelele naţionale EURES, Servicii Publice de Ocupare din alte state membre, entităţi diplomatice; Derularea de campanii de informare a cetăţenilor şi angajatorilor privind oportunităţile şi riscurile muncii în străinătate; – Direcţia de acţiune I.2: Îmbunătăţirea/Eficientizarea acordării serviciilor către angajatori, în cadrul căreia au fost planificate măsurile: Eficientizarea interacţiunii cu angajatorii prin revizuirea/digitalizarea serviciilor de mediere pentru angajatori; Implementarea extinsă a proceselor de tip self-service pentru angajatori; Revizuirea modului de organizare a evenimentelor de ocupare/burse ale locurilor de muncă pentru a deveni mai interactive prin organizarea de evenimente în sistem on-line; Dezvoltarea şi aplicarea sistematică a chestionarelor de satisfacţie asupra serviciilor furnizate de ANOFM clienţilor săi, angajatori; – Direcţia de acţiune I.3: Îmbunătăţirea/Eficientizarea acordării serviciilor de formare profesională, prin: Analize şi prognoze necesare de competenţe în piaţa muncii; Revizuirea sistemului de fundamentare a planului naţional de formare profesională; Eficientizarea serviciilor de formare profesională prin digitalizare sistem gestiune de formare profesională continuă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă; Organizarea de cursuri de formare profesională continuă în sistem on-line; – Direcţia de acţiune II.2: Procedurare şi monitorizare, căreia îi corespund următoarele intervenţii: Revizuirea, în sensul actualizării, unificării şi simplificării procedurilor de lucru în vederea digitalizării; Digitalizarea proceselor interne de furnizare de servicii; Dezvoltarea interfeţei destinate şomerilor/angajatorilor care să poată depune solicitările on-line; Transmiterea locurilor de muncă vacante on-line; Realizarea medierii on-line; Asigurarea capacităţilor IT-C; Utilizarea eficientă a instrumentelor deja existente şi completarea cu alte capacităţi IT-C; Înlocuirea dotării tehnice perimate sau insuficient utilizate (servere, computere); Adaptarea aplicaţiilor interne de lucru ale ANOFM la posibilitatea de lucru "out-of-office"/Asigurarea echipamentelor informatice necesare susţinerii activităţii/asigurarea securităţii datelor. ● Cu referire la Criteriul 3 (C3). Modalităţi pentru a asigura faptul că: concepţia, implementarea, monitorizarea şi revizuirea să se desfăşoare în strânsă cooperare cu părţile interesate relevante, prezenta strategie a fost elaborată şi urmează să fie implementată, monitorizată şi evaluată cu respectarea unor principii călăuzitoare (prezentate deja), care asigură premisele pentru participarea activă, eficientă şi coerentă a tuturor factorilor interesaţi, în toate etapele ciclului politicilor publice aferente cadrului strategic dezvoltat. Astfel, dacă elaborarea strategiei este rezultatul unui larg proces de consultare, în special în cadrul Grupului de lucru extins formalizat în acest sens, pentru etapele următoare se va proceda la constituirea unui Comitet Interinstituţional de Monitorizare şi Evaluare a implementării Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021 - 2027, ce va avea în componenţă reprezentanţi ai ministerelor de resort şi ai instituţiilor din subordinea acestora, precum şi reprezentanţi ai altor entităţi cu atribuţii în implementarea strategiei, inclusiv parteneri sociali reprezentativi la nivel naţional, după cum urmează: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţia Muncii, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ministerul Educaţiei, Autoritatea Naţională pentru Calificări, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Ministerul Finanţelor, Autoritatea de Management a Programului Operaţional Capital Uman, Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Camera de Comerţ şi Industrie a României, Comitete sectoriale, Parteneri sociali reprezentativi la nivel naţional. ● În ceea ce priveşte Criteriul 4 (C4). Modalităţi de monitorizare, evaluare şi revizuire a politicilor active din domeniul pieţei munci, aflat în strânsă legătură cu cel anterior, strategia vizează o schimbare de paradigmă în ceea ce priveşte fundamentarea, conceperea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor active din domeniul pieţei muncii, pornind de la anticiparea competenţelor pe piaţa muncii. Această schimbare de abordare îşi găseşte materializare în proiectul "ReCONECT - Adaptare la Schimbare - Mecanism Integrat de Anticipare, Monitorizare, Evaluare a Pieţei Muncii şi Educaţiei", cu ANOFM în calitate de lider parteneriat şi MMPS, INCSMPS, CNDIPT, MEC, UEFISCDI, în calitate de parteneri, prin care se urmăreşte proiectarea, testarea şi implementarea a trei mecanisme care au ca rol asigurarea corespondenţei dintre cerere şi ofertă pe întreg traseul pe care îl presupune viaţa activă a unei persoane. Primele două mecanisme dezvoltate în cadrul proiectului vor permite ca măsurile active de ocupare propuse de către MMPS şi implementate de Serviciul Public de Ocupare oferite şomerilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă să fie adaptate nevoilor şi caracteristicilor în continuă schimbare ale pieţei muncii, stabilirea ofertei furnizorilor de educaţie şi formare profesională să se realizeze pe baza cerinţelor concrete ale angajatorilor, astfel încât forţa de muncă disponibilă să se poată integra pe piaţa muncii rapid, iar ocuparea să fie de durată. Cel de-al treilea mecanism ce se va dezvolta în cadrul proiectului va permite monitorizarea inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor sistemelor de educaţie şi formare profesională a adulţilor şi va facilita realizarea analizei de eficienţă a sistemului de educaţie şi formare profesională din perspectiva furnizării de competenţe în acord cu cerinţele concrete ale pieţei muncii, fapt ce va face posibilă adaptarea acestora în acord cu dinamica pieţei muncii, contribuind la facilitarea inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor şi la reducerea şomajului acestora. Funcţionarea celor trei mecanisme va permite asigurarea coerenţei şi a sinergiei dintre sistemul de educaţie şi formare profesională a adulţilor, asigurându-se totodată şi cadrul normativ şi de guvernanţă aferent. În perioada de programare 2021 - 2027 partenerii implicaţi vor face demersurile necesare pentru îmbunătăţirea mecanismelor care să permită multiplicarea rezultatelor acestui proiect, având în vedere angajamentele asumate. Astfel, rezultatele obţinute pe termen mediu şi lung vor permite adaptarea măsurilor specifice dar şi a politicilor publice relevante pentru o dezvoltare sustenabilă şi incluzivă a pieţei muncii. În acest sens, în cadrul strategiei a fost stabilită Direcţia de acţiune 3.2. Crearea unui sistem de monitorizare şi evaluare a politicilor publice şi de anticipare a modificărilor de pe piaţa muncii în vederea unei mai bune corelări între cerere şi ofertă, în cadrul căreia au fost planificate următoarele măsuri: 3.2.1. Îmbunătăţirea instrumentelor, proceselor şi mecanismelor de monitorizare a informaţiilor din piaţa muncii, de anticipare a nevoii de competenţe, de evaluare şi monitorizare a politicilor publice privind măsurile active şi formarea profesională, cu adăugarea de noi dezvoltări, care să includă previziuni periodice cu privire la dinamica cererii de forţă de muncă pe sectoare de activitate, în profil regional şi după mediu rezidenţial, în vederea creşterii predictibilităţii alocărilor şi realocărilor intra şi inter sectoriale ale forţei de muncă; 3.2.2. Creşterea capacităţii MMPS şi ANOFM de a monitoriza şi evalua politicile publice şi de a utiliza sistemele informatice suport prin formarea de specialişti (seminarii, instruire, formare continuă); 3.2.3. Creşterea capacităţii de evaluare şi raportare a transpunerii/implementării angajamentelor asumate de România în domeniul social şi al pieţei muncii. În mod corelativ, Direcţia de acţiune II.2: Procedurare şi monitorizare a Strategiei ANOFM 2021 - 2027 are planificate între măsuri: Consolidarea sistemului de analiză şi prognoză privind nevoile pieţei muncii şi dinamica forţei de muncă prin colaborare/externalizare instituţii specializate de cercetare; Dezvoltarea unui instrument dedicat activităţii de gestiune previzională a locurilor de muncă şi competenţelor; Consolidarea colectării datelor statistice specifice fiecărei măsuri în parte şi pe tipuri de beneficiari, dezagreate pe criterii de sex, etnie, dizabilitate, vârstă, medii urbane şi rurale; revizuirea / optimizarea aplicaţiilor IT dedicate; Evaluare sistematică a impactului şi eficacităţii politicilor, programelor şi măsurilor, în special cele destinate grupurilor vulnerabile. ● În ceea ce priveşte Criteriul 5 (C5). Pentru intervenţiile în favoarea ocupării forţei de muncă în rândul tinerilor, parcursuri bazate pe date concrete şi orientate către tinerii care nu sunt încadraţi profesional şi nu urmează niciun program educaţional sau de formare, inclusiv măsuri de identificare /sensibilizare, bazate pe cerinţe de calitate care ţin cont de criterii calitative privind uceniciile şi stagiile, inclusiv în contextul implementării sistemelor de garanţie pentru tineret, strategia propunere în cadrul Direcţiei de acţiune 1. Creşterea ocupării tinerilor şi promovarea unei ocupări durabile, inclusiv prin implementarea Garanţiei pentru Tineret consolidate a Obiectivului specific 2. un mix de măsuri ce urmează a fi implementate ţinând cont atât de circumstanţele naţionale, regionale şi locale, cât şi de nevoile identificate la nivelul fiecărui individ, între care: dezvoltarea de sisteme de prevenţie prin consolidarea parteneriatelor între instituţii cu competenţe în domeniul ocupării, educaţiei şi protecţiei sociale, precum şi alte entităţi relevante în vederea identificării tinerilor cu risc de a deveni tineri NEET; înfiinţarea/dezvoltarea de centre/cluburi de tineret la nivel comunitar, cu implicarea autorităţilor locale şi a unor entităţi publice sau private care să ofere activităţi specifice adaptate tinerilor şi susţinerea activităţi de promovare a acestora; realizarea de către centrele /cluburile de tineret publice sau private sau alte entităţi interesate a unor reţele de lucrători de tineret, identificaţi, selectaţi şi activaţi din rândul tinerilor (în special NEETs); cartografierea, informarea, pregătirea şi furnizarea ofertei propriu-zise (pachete integrate de măsuri de activare a tinerilor, inclusiv NEETs - consiliere, inclusiv antreprenorială şi de antreprenoriat social, mediere, prime de ocupare, subvenţii angajatori, formare profesională/ucenicii/stagii/internship-uri, evaluare de competenţe, înscriere şi susţinere participare la programe de a doua şansă flexibile, inclusiv la module de pregătire profesională, furnizare servicii suport personalizate: prime de instruire destinate acoperirii cheltuielilor asociate instruirii - transport, masă etc., subvenţionarea costurilor aferente obţinerii permisului de şoferi (pe diverse clase, în funcţie de necesităţi), stimularea tinerilor pre-ocupare prin stagii scurte la diferiţi angajatori pentru a lua contact cu domeniul respectiv de activitate, stimulare angajatori post-ucenicie); îmbunătăţirea monitorizării situaţiei tinerilor NEET după integrarea pe piaţa muncii sau în sistemul de educaţie sau de formare profesională; dezvoltarea voluntariatului în rândul tinerilor, inclusiv NEETs, în scopul familiarizării acestora cu cerinţele locurilor de muncă, facilitării dobândirii de noi competenţe şi identificării unor potenţiale parcursuri profesionale, inclusiv antreprenoriale; asigurarea dobândirii de către tineri, inclusiv NEETs, a competenţelor transversale, cu accent pe competenţe digitale de bază, de management al carierei, de comunicare şi muncă în echipă, precum şi competenţe de antreprenoriat social şi verzi. Implementarea măsurilor dedicate tinerilor se bazează pe o schimbare de abordare, care constă în aceea că centrele de tineret şi reţelele de tineret vor avea o contribuţie importantă în implementarea măsurilor de tipul Garanţie pentru tineret (GpT), fără însă a se diminua rolul SPO. În vederea asigurării premiselor de succes pentru dezvoltarea centrelor de tineret/reţelelor subsecvente, vor fi complementarizate două mecanisme de implementare a măsurilor din cele patru faze specifice noile scheme de GpT, respectiv cartografierea, informarea, pregătirea ofertei şi ofertarea propriu-zisă. Primul mecanism se bazează parteneriatul dintre AJOFM-uri, în calitate de aplicanţi, cu parteneri din sectorul public (cu precădere autorităţi ale administraţiei publice locale), privat şi ONG, ca şi pre-condiţie la finanţare, aşa încât să poată avea o abordare holistică. Selectarea partenerilor se va realiza cu luarea în considerare a următoarelor criterii: i. capacitatea (la nivel de resurse, inclusiv umane, dar şi de infrastructură disponibilă); ii. disponibilitatea a se angaja într- un parteneriat sustenabil; iii. agendă (existenţa preocupării, reflectate în acţiuni concrete şi eficiente, pentru problematica tinerilor NEET, respectiv a tinerilor în general); iv. complementaritatea (acţiunile partenerilor să se adauge la cele ale AJOFM-urilor, aşa încât să se asigure efectul sinergic). În ceea ce priveşte capacitatea, este de luat în calcul o analiză prealabilă, la nivelul fiecărui judeţ a infrastructurii de servicii, precum şi a celei ce poate fi pusă la dispoziţie de UAT-uri, precum şi de centrele de tineret din structura direcţiilor judeţene pentru tineret şi sport, ale MTS (33, la data curentă, acoperind 27 din cele 42 de judeţe ale ţării, inclusiv Bucureşti), precum şi capitalizarea relaţiilor dezvoltate anterior, în cadrul protocoalelor încheiate de ANOFM/AJOFM. Al doilea mecanism vizează judeţele în care nu se realizează funcţionalizarea parteneriatelor de către AJOFM-uri şi se bazează pe o largă deschidere către consorţii de parteneri care încheie acorduri pe baza principiilor pre-menţionate. De asemenea, în vederea finanţării se va stabili obligaţia ca, pe bază de protocol, tinerii NEET incluşi în intervenţiile centrelor înfiinţate de aceste consorţii de parteneri să fie remişi AJOFM-urilor pentru înregistrare şi parcurgerea etapelor III şi IV ale Garanţie pentru Tineret. În vederea implementării eficiente a măsurilor din cadrul acestei direcţii de acţiune, se va proceda la stabilirea unui cadru comun de monitorizare şi evaluare, care să reflecte rezultatele reale ale intervenţiilor, inclusiv în ceea ce priveşte statutul pe piaţa muncii sau în sistemul de educaţie sau de formare profesională al tinerilor NEET la 6/12/18 luni de la includerea într-o ofertă de Garanţie pentru Tineret (de educaţie/formare profesională/ocupare). CAP. VII Cadrul de guvernanţă al Strategiei SECŢIUNEA 1 Entităţi relevante Atingerea obiectivelor propuse se poate face doar prin mobilizarea tuturor factorilor relevanţi pe piaţa muncii, iar consultările cu partenerii sociali şi societatea civilă trebuie să capete consistenţă în acest context, parteneriatul şi dialogul social având un rol major în ceea ce priveşte noile dimensiuni ale relaţiilor industriale, cu accent pe tranziţia ecologică, digitalizare, modernizarea organizării muncii, promovarea educaţiei şi formării pe tot parcursul vieţii, creşterea ratei de ocupare, rezilienţa forţei de muncă la situaţiile de risc semnificative etc. În plus, punerea în aplicare a Strategiei se va realiza prin partajarea competenţelor specifice instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi autorităţilor administraţiilor publice locale implicate, aşa încât luarea deciziilor să fie cât mai aproape de grupurile ţintite. Principalele instituţii care îşi vor conjuga eforturile în vederea implementării cu succes a Strategiei sunt: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale (MMPS) - în colaborare cu ministerele şi instituţiile relevante, realizează politicile naţionale, corelate cu cele la nivel european şi internaţional, în domeniul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice. Ministerul Educaţiei (ME) - împreună cu MMPS, asigură articularea educaţiei şi formării profesionale iniţiale şi continue cu nevoile pieţei muncii, în conformitate cu prevederile Legii educaţiei naţionale nr.1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 556/2011 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Calificări, cu modificările şi completările ulterioare. Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (MCID) - cu atribuţii ce decurg din preluarea activităţii şi structurilor specializate din domeniul cercetării şi inovării de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, respectiv din domeniul comunicaţiilor de la Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor. Ministerul Finanţelor (MF) - contribuie la elaborarea şi implementarea strategiei în domeniul finanţelor publice, în exercitarea administrării generale a finanţelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului (MEAT) - elaborează politici publice privind creşterea economică şi aplică strategia guvernamentală în domeniile: economie, politici industriale, competitivitate, industria de apărare, proprietate intelectuală, invenţii şi mărci, protecţia consumatorilor, infrastructura calităţii şi supravegherea pieţei, domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii, mediului de afaceri, comerţului, antreprenoriatului şi investiţiilor străine, în domeniul turismului, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) - cu rol în elaborarea şi implementarea strategiilor naţionale sectoriale în domeniile agriculturii şi producţiei alimentare, dezvoltării rurale, îmbunătăţirilor funciare, precum şi în domeniile conexe: cercetare ştiinţifică de specialitate, conservarea şi managementul durabil al solurilor şi al resurselor genetice vegetale şi animale. Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (MIPE) - asigură coerenţa cadrului instituţional de coordonare şi gestionare a instrumentelor structurale, fiind structura responsabilă pentru coordonarea procesului de programare a politicii de coeziune post - 2020. Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) - coordonează aplicarea strategiilor şi programelor în domeniul tineretului şi sportului. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) - implementează şi finanţează, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, măsurile active pentru stimularea ocupării forţei de muncă, inclusiv cele de consiliere, orientare şi formare profesională. Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES) - promovează principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în vederea eliminării tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, în toate politicile şi programele naţionale, şi elaborează, coordonează şi aplică strategiile şi politicile Guvernului în domeniul violenţei domestice. Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii (ANDPCA) - exercită urmărirea modului în care sunt respectate şi promovate, de către persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi drepturile copilului, precum şi respectării legislaţiei în domeniul adopţiei, asigurând totodată fundamentarea, elaborarea, supunerea spre aprobare Guvernului a documentelor de politici publice, precum şi aplicarea strategiilor şi a programelor de reformă în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, al drepturilor copilului şi al adopţiei, cu respectarea tratatelor internaţionale la care România este parte. Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) - elaborează, implementează şi actualizează Cadrul naţional al calificărilor şi Registrul naţional al calificărilor pe baza corelării cu Cadrul european al calificărilor şi propune ME elemente de politici şi de strategii naţionale, acte normative referitoare la sistemul naţional al calificărilor şi la dezvoltarea resurselor umane. Inspecţia Muncii (IM) - cu rol de coordonare şi exercitare a activităţii de control în domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă şi supravegherii pieţei produselor, în vederea aplicării corecte şi unitare a dispoziţiilor legale în unităţile din sectorul public, mixt, privat şi la alte categorii de angajatori şi entităţi juridice. Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI) - realizează şi implementează proiecte de dezvoltare instituţională şi de sistem, referitoare la învăţământul superior, cercetare, dezvoltare şi inovare, cu finanţare naţională şi internaţională, cu avizul ME. Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT) - contribuie la creşterea relevanţei sistemului de educaţie şi formare profesională iniţială în raport cu nevoile de dezvoltare socioeconomică de la nivel naţional, regional şi local, precum şi a atractivităţii acestuia, inclusiv prin coordonarea elaborării şi actualizării periodice a documentelor de planificare strategică a ofertei de educaţie şi formare profesională iniţială, la nivel regional şi judeţean. Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (ISJ/ISMB) - sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, care se organizează la nivel judeţean şi care acţionează pentru realizarea obiectivelor educaţionale prevăzute de Legea Educaţiei în domeniul învăţământului preuniversitar. Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale (INCSMPS) - cu un aport important în fundamentarea politicilor în domenii precum: piaţa muncii, educaţia continuă, managementul resurselor umane, politici sociale şi fenomene sociale etc. Camerele de Comerţ şi Industrie (CCI) - se implică în mod susţinut în asigurarea unui mediu de afaceri stabil, coerent şi transparent, favorabil dezvoltării durabile a economiei şi sprijină autorităţile administraţiei publice locale în scopul dezvoltării economico-sociale, inclusiv prin implicarea în cadrul unor acţiuni desfăşurate în parteneriat public-privat. Comitetele sectoriale (CS) - participă la elaborarea strategiilor naţionale şi sectoriale în domeniul formării profesionale, precum şi la dezvoltarea cadrului normativ privind formarea, evaluarea şi certificarea competenţelor. Direcţiile Judeţene pentru Sport şi Tineret (DJST) - asigură implementarea la nivel judeţean a strategiei şi politicilor Guvernului în domeniile sportului şi tineretului. Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) - au rolul de a identifica şi de a soluţiona problemele sociale ale comunităţii din domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţii, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie, prin servicii specializate pentru categoriile de persoane defavorizate. Serviciile publice de asistenţă socială (SPAS) - funcţionează la nivelul municipiilor, oraşelor, sunt organizate în subordinea consiliilor locale şi contribuie la aplicarea politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi aflate în nevoie socială. Grupurile de Acţiune Locală (GAL)- structuri parteneriale constituite într-un anumit teritoriu, care reunesc reprezentanţi ai sectoarelor public, privat şi ai societăţii civile din teritoriul respectiv. Structurile teritoriale şi locale ale administraţiei publice, structurile asociative ale administraţiei publice locale, diverse organizaţii din mediul economic, social, academic şi din societatea civilă. Partenerii sociali (PS) cu atribuţii şi responsabilităţi, atât la nivel naţional, cât şi sectorial, prin implicarea activă în modificarea, adaptarea, respectarea şi monitorizarea măsurilor privind piaţa muncii. SECŢIUNEA 2 Mecanismul de implementare, monitorizare şi evaluare Pentru materializarea celor patru obiective specifice şi a direcţiilor specifice de acţiune, Strategia propune un plan cadru multi-anual cu măsuri necesar a fi implementate în perioada 2021-2027. În vederea eficientizării implementării, măsurile planificate vor fi operaţionalizate prin planuri anuale de acţiuni. Aceste planuri anuale de acţiuni, cuprinzând acţiunile ce vor fi derulate pe parcursul unui an calendaristic, vor fi actualizate în marja planului cadru multi-anual, cu luarea în considerare a noilor provocări cu care se confruntă piaţa muncii, precum şi a contextului strategic naţional şi european, respectiv prin preluarea acţiunilor restante. De asemenea, se va avea în vedere stabilirea de obiective specifice cuantificabile, prin precizarea acolo unde este cazul a unui număr orientativ de beneficiari din fiecare grup ţintă vizat, ceea ce va permite estimarea unei alocări bugetare aferente, respectiv specificarea ordinului de mărime privind sursele de finanţare. Planurile anuale de acţiuni vor fi elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, pe baza contribuţiilor instituţiilor/entităţilor implicate, şi vor fi aprobate prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale. În cadrul planurilor anuale de acţiuni se vor stabili şi valori ţintă pentru indicatorii aferenţi măsurilor asumate prin Strategie. Având în vedere că procesul de monitorizare şi evaluare a Strategiei se va concentra pe analiza implementării acestor planuri anuale de acţiuni, pentru asigurarea unui cadru instituţional adecvat, va fi înfiinţat un Comitet Interinstituţional de Monitorizare şi Evaluare, organism de lucru fără personalitate juridică. Acesta va funcţiona în conformitate cu prevederile Regulamentului propriu de organizare şi funcţionare, ce se stabileşte în prima şedinţă de lucru. Comitetul va avea în componenţă reprezentanţi ai ministerelor de resort şi ai instituţiilor din subordinea acestora, precum şi reprezentanţi ai altor entităţi cu atribuţii în implementarea strategiei, inclusiv parteneri sociali reprezentativi la nivel naţional, după cum urmează: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţia Muncii, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ministerul Educaţiei, Autoritatea Naţională pentru Calificări, Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Ministerul Finanţelor, Autoritatea de Management a Programului Operaţional Capital Uman, Autoritatea Naţională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, Copii şi Adopţii, Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale, Camera de Comerţ şi Industrie a României, Asociaţia Naţională a Comitetelor Sectoriale din România, Parteneri sociali reprezentativi la nivel naţional. Fiecare instituţie/entitate reprezentată în Comitetul Interinstituţional de Monitorizare şi Evaluare va desemna, prin ordin sau decizie a conducătorului instituţiei/entităţii, o persoană responsabilă şi un supleant, la nivel de director/şef serviciu/funcţie de conducere similară, după caz, care vor monitoriza şi evalua Strategia la nivelul instituţiei/entităţii respective. Comitetul va fi coordonat de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin Secretarul de Stat, care are atribuţii în domeniul politicilor de ocupare a forţei de muncă, iar secretariatul acestuia va fi asigurat de direcţia de specialitate din subordine. Printre atribuţiile Comitetului se vor număra: - participarea activă la monitorizarea şi evaluarea modului de implementare a planurilor anuale de acţiuni la nivelul instituţiilor şi autorităţilor administraţiei publice centrale, precum şi al autorităţilor administraţiei publice locale responsabile; – iniţierea demersurilor pentru mobilizarea resurselor necesare implementării planurilor anuale de acţiuni; – asigurarea comunicării interministeriale, precum şi armonizarea punctelor de vedere, în implementarea Strategiei; – formularea de recomandări şi propuneri de măsuri, în vederea asigurării coerenţei şi eficientizării procesului de implementare a planurilor anuale de acţiuni; – aprobarea Raportului anual de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei. Rezultatele proceselor de monitorizare şi evaluare se vor reflecta în cadrul Raportului anual de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei, elaborat de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, document care va evidenţia stadiul implementării măsurilor planificate, precum şi evoluţia principalelor variabile care afectează piaţa muncii, prin utilizarea unor criterii de comun acord acceptate în cadrul Comitetului Interinstituţional de Monitorizare şi Evaluare, Raportul anual va include indicatori, precum: 1. Rata de ocupare pentru grupa de vârstă 20-64 de ani; 2. Rata de ocupare în cadrul grupurilor vulnerabile - tineri, femei, lucrători în vârstă (55 - 65 ani) etc.; 3. Rata tinerilor NEET; 4. Rata şomajului pe categorii de vârstă; 5. Distribuţia populaţiei ocupate pe sectoare ale economiei naţionale şi după statutul ocupaţional; 6. Participarea şi resursele alocate pentru măsurile active de ocupare a forţei de muncă; 7. Rata de participare a adulţilor la formare profesională continuă. Raportului anual de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei va fi afişat pe website-ul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale. Pentru a urmări metodic progresul implementării Strategiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2021-2027, fiecare instituţie/entitate din Comitetul Interinstituţional de Monitorizare şi Evaluare responsabilă pentru măsuri /acţiuni specifice va avea responsabilitatea de a transmite Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale informaţii fundamentate privind implementarea acestora, astfel încât acestea să fie agregate şi procesate în cadrul Raportului anual de monitorizare şi evaluare. Fără ca enumerarea lor să fie limitativă, entităţile responsabile cu implementarea măsurilor vor transmite MMPS informaţii cu privire la următoarele aspecte: ● Descrierea şi scopul măsurilor implementate; ● Termenele şi etapele de implementare; ● Structura responsabilă cu implementarea măsurii şi alte instituţii care au contribuit la implementarea acesteia; ● Stadiul implementării măsurii; ● Situaţia realizării indicatorilor/ rezultatelor; ● Situaţia alocărilor financiare. Având în vedere că Strategia este dezvoltată pe termen lung (o perioadă de şapte ani), obiectivele stabilite vor fi atinse treptat, în funcţie de priorităţi, iar la finalul ciclului de implementare al Strategiei, Comitetul Interinstituţional de Monitorizare şi Evaluare va proceda la elaborarea unui Raport final de evaluare a implementării Strategiei. Pentru analizarea rezultatelor implementării Strategiei vor fi utilizaţi indicatori precum: ● Indicatori de resurse şi activităţi (input) - prin care vor fi determinate resursele financiare, umane, materiale şi organizaţionale mobilizate pe parcursul implementării strategiei, precum şi procesele manageriale; ● Indicatori de ieşire (output) - care cuantifică serviciile livrate ca rezultat al implementării strategiei - exemplu: Numărul de măsuri implementate; Numărul de beneficiari ai fiecărei măsuri; ● Indicatori de rezultat - care monitorizează efectele imediate ale strategiei asupra grupurilor ţintă; ● Indicatori de impact - prin intermediul cărora vor fi monitorizate consecinţele indirecte şi pe termen lung ale implementării acestei strategii. ---- 
