Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
STRATEGIE NAŢIONALĂ din 1 septembrie 2021 împotriva criminalităţii organizate 2021-2024
────────── Aprobată prin HOTĂRÂREA nr. 930 din 1 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 898 din 20 septembrie 2021. ────────── A. INTRODUCERE Criminalitatea organizată a devenit o realitate de neignorat, cu evoluţie semnificativă în ultimii ani şi o proiecţie de dezvoltare îngrijorătoare în cel mai înalt grad pentru instituţiile de aplicare a legii. Criminalitatea organizată afectează cetăţenii şi comunităţile în cele mai diverse şi severe modalităţi. Viaţa, integritatea fizică, libertatea, patrimoniul, liniştea şi încrederea în propria siguranţă personală şi a familiei fiecărui cetăţean, precum şi pacea socială sunt în pericol cât timp fenomenul de criminalitate organizată persistă şi se multiplică, viaţa economică şi socială a comunităţilor este perturbată, individul şi societatea în ansamblu sunt ţinte permanente ale acestui flagel. De aceea, crima organizată trebuie confruntată frontal, sever şi cu toate mijloacele, până la diminuarea şi anihilarea ca fenomen infracţional. Cauzele fenomenului sunt multiple şi intră în sfera atribuţiilor unui spectru larg de instituţii, instituţiile de combatere a criminalităţii concentrându-se în special pe identificare, investigare şi inculpare în vederea obţinerii unor condamnări severe şi a destructurării grupurilor de criminalitate organizată. Globalizarea, ca fenomen complex socioeconomic, a amplificat implicarea grupurilor de criminalitate organizată (denumite în continuare GCO) în activităţi transnaţionale, rezultate inclusiv prin creşterea interesului arătat de grupurile infracţionale din alte ţări pentru România. Grupurile de criminalitate organizată prezintă o componentă transnaţională importantă, iar 65% din grupurile infracţionale active în statele membre ale UE sunt compuse din membri de mai multe naţionalităţi^1. GCO funcţionează tot mai frecvent ca reţele dinamice, preocupate să îşi anonimizeze activitatea sau să creeze aparenţa de legalitate a acţiunilor şi să exploateze vulnerabilităţile din sistemul social, economic sau juridic. ^1 Evaluarea ameninţării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate şi criminalitatea organizată în UE (denumită în continuare SOCTA UE - 2021).
O provocare suplimentară pentru autorităţi este asociată posibilităţii utilizării unor GCO ca intermediari de către actori statali sau nonstatali ostili intereselor de securitate naţională, ca parte a unor campanii hibride, mod de operare ce asigură agresorului anonimitate, posibilitatea negării plauzibile, accesul facil la operaţiunile, reţeaua şi expertiza grupului şi, per ansamblu, un raport cost-beneficiu superior, întrucât abordarea poate genera efecte negative multiple, transsectoriale la nivelul statului, cu riscuri minime din partea agresorului. Evoluţiile înregistrate în domeniul tehnologic, mai ales în cel informatic, au permis transferul mai multor operaţiuni în mediul virtual, unde poate fi constatată o prezenţă în creştere a crimei organizate. Totodată, modul de acţiune al grupurilor de criminalitate organizată a evoluat, fiind preferată o abordare caracterizată de adaptabilitate în funcţie de oportunităţi şi cererea existentă, în detrimentul unui modus operandi tradiţional. Aceasta încurajează racordarea grupurilor autohtone la reţele internaţionale de crimă organizată şi plasarea câştigurilor ilicite în afara jurisdicţiei naţionale. În ultima perioadă, activitatea grupurilor de criminalitate organizată din România a devenit mult mai vizibilă în spaţiul public, multiplicându-se totodată episoadele agresive. Creşterea numărului de comportamente violente, dar şi a nivelului de gravitate a acestora pot fi considerate drept indicii că grupurile de crimă organizată din România şi-au consolidat prezenţa şi încrederea în forţele proprii. Vizibilitatea tot mai ridicată a acestora, lipsa de ezitare în faţa organelor de ordine publică şi capacitatea grupurilor de a asigura complicitatea reprezentanţilor statului discreditează eforturile autorităţilor de aplicare a legii şi afectează încrederea societăţii în capacitatea statului român de a-şi proteja cetăţenii. Totodată, situaţia pandemică înregistrată recent a generat unele consecinţe care se impun a fi evaluate şi gestionate corespunzător, cu precădere în ceea ce priveşte impactul asupra criminalităţii cibernetice şi specularea oportunităţilor de obţinere a unor beneficii financiare. Ca reacţie la acest context, Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024 (denumită în continuare SNApŢ 20-24) ridică la nivel de ameninţare la adresa securităţii naţionale, pentru prima dată într-un document de acest tip, fenomenul criminalităţii organizate, stabilind în consecinţă obiective naţionale de securitate necesar a fi atinse de instituţiile naţionale cu responsabilităţi în lupta împotriva fenomenului. O abordare similară este utilizată de Programul de guvernare 2020, care apreciază că grupurile de crimă organizată, de la cele care practică răpirile şi traficul de persoane sau de organe la cele specializate în infracţiuni economice, de la „mafia“ drogurilor la „mafia“ lemnului sau „mafia“ ţigărilor de contrabandă, trebuie să primească un răspuns pe măsură, în raport cu riscurile semnificative pe care le generează. Această situaţie este intolerabilă, fiind în dezacord cu interesele şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor români, cu interesele de securitate naţională, cu statutul României de ţară demnă, independentă, membră a Uniunii Europene (denumită în continuarea UE) şi a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (denumită în continuare NATO), organizaţii care aşază la baza funcţionării lor valori fundamentale precum libertatea, demnitatea, statul de drept şi independenţa justiţiei. În consecinţă, se impun evaluarea şi prioritizarea ameninţărilor şi a vulnerabilităţilor, corelarea şi eficientizarea mecanismelor de cunoaştere, prevenire şi contracarare de care statul român dispune, respectiv consolidarea dialogului şi a cooperării interinstituţionale în cadrul unei abordări integrate de tip strategic. Prezenta strategie se constituie într-un instrument de răspuns şi de combatere ofensivă, energic, organizat şi coerent al instituţiilor statului român cu privire la fenomenul GCO. Realizată în urma unui proces de cooperare între instituţiile cu responsabilităţi în contracararea criminalităţii organizate, prezenta strategie (denumită în continuare Strategia) realizează o radiografie a manifestării fenomenului la nivel naţional şi, corelativ, a capacităţii naţionale de răspuns şi prezintă o viziune integrată, armonizată interinstituţional cu privire la misiunea şi obiectivele necesar a fi asumate de principalele instituţii cu responsabilităţi, cu direcţii de acţiune specifice, individualizate în funcţie de competenţele legale ale fiecărei instituţii, şi cu accent pe rafinarea mecanismelor de cooperare pentru obţinerea sinergiei în activităţile de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate. Ca orizont de timp abordarea propusă vizează perioada 2021-2024. Având în vedere Raportul UE privind statul de drept (Comisia Europeană, 2020), documentul strategic se raportează la un concept multidimensional al luptei împotriva criminalităţii organizate, bazat inclusiv pe rolul corupţiei de facilitator al activităţii grupurilor de crimă organizată. Prin urmare, abordarea este integrată atât din punct de vedere instituţional, cât şi din punct de vedere fenomenologic, graniţa dintre corupţie şi crima organizată fiind doar de ordin formal-conceptual, pentru raţiuni de abordare sistemică şi coerentă din punct de vedere legal şi instituţional.
B. ABORDAREA STRATEGICĂ • Viziune Viziunea acestei strategii este de a consolida şi garanta siguranţa persoanelor şi de a susţine un mediu social şi economic dezvoltat în condiţii de legalitate, prin prevenirea şi contracararea eficientă a riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor circumscrise criminalităţii organizate grave. Resursele statului trebuie mobilizate coerent şi eficient în vederea investigării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în activităţi circumscrise criminalităţii organizate, inclusiv prin consolidarea mecanismelor de cooperare interinstituţională şi a capacităţilor instituţiilor şi autorităţilor competente, astfel încât să se asigure abordarea integrată a fenomenului. Suplimentar măsurilor de combatere a criminalităţii organizate, Strategia include măsuri care vizează latura de prevenire, respectiv de educare a populaţiei cu privire la fenomenul criminalităţii organizate, cu scopul de a spori intoleranţa faţă de grupurile de criminalitate organizată şi activităţile acestora. Totodată, anumite măsuri au drept scop protejarea victimelor criminalităţii organizate şi reintegrarea lor ulterioară în societate.
• Misiune Transpunerea în practică a viziunii se bazează pe următorii piloni: I. creşterea rezilienţei societăţii (cetăţeni, comunitate, instituţii publice, mediu de afaceri) în faţa influenţelor şi a efectelor provocate de manifestarea fenomenelor de criminalitate organizată; II. cunoaştere şi decizie integrate la nivel naţional: identificarea timpurie, evaluarea periodică şi gestionarea ameninţărilor şi vulnerabilităţilor ce pot asigura condiţiile dezvoltării formelor de criminalitate organizată; III. contracararea grupurilor de criminalitate organizată: prioritizarea eforturilor în funcţie de gravitatea ameninţărilor şi vulnerabilitatea victimelor, realizarea cu celeritate a cercetării şi aplicarea măsurilor de identificare şi indisponibilizare a profitului infracţional, dar şi abordarea de tip „360 de grade - 365 de zile pe an“ a fenomenului, respectiv confruntarea completă şi permanentă a acestuia; IV. dezvoltarea coerentă şi pe măsura sarcinilor şi misiunilor a capacităţii operaţionale (materiale, tehnice, investigative şi de resurse umane), inclusiv prin multiplicarea, rafinarea şi „automatizarea“ mecanismelor de cooperare interinstituţională şi internaţională.
• Principii generale Principiul priorităţii - Prevenirea, combaterea şi destructurarea criminalităţii organizate sunt asumate ca o prioritate de autorităţile române competente. Principiul profesionalizării - Lupta împotriva criminalităţii organizate presupune pregătirea profesională corespunzătoare a specialiştilor, precum şi diseminarea şi asimilarea experienţei, bunelor practici, lecţiilor învăţate şi a instrumentelor de lucru validate la nivel internaţional. Principiul comunicării publice - Instituţiile publice vor comunica public permanent aspecte privind eforturile de combatere a criminalităţii organizate şi rezultatele obţinute, în vederea consolidării încrederii publicului în capacitatea şi eforturile instituţionale de combatere a criminalităţii organizate. Principiul asigurării resurselor - Îndeplinirea obiectivelor propuse presupune o alocare continuă, judicioasă şi oportună de resurse umane, logistice, informaţionale şi tehnologice pentru toţi actorii instituţionali responsabilizaţi. Principiul continuităţii - Activităţile desfăşurate în vederea combaterii fenomenului vor avea un caracter permanent. Principiul legalităţii - Măsurile luate pentru implementarea prezentei strategii trebuie să respecte tratatele internaţionale la care România este parte, prevederile Constituţiei şi legislaţia naţională în materie. Principiul coerenţei de acţiune interinstituţională - Măsurile de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate sunt adoptate de către instituţiile cu diferite atribuţii şi responsabilităţi de o manieră sinergică şi sincronizată, pentru evitarea redundanţelor, precum şi pentru maximizarea efectelor în atingerea obiectivelor asumate. Principiul eficienţei de acţiune - Atingerea obiectivelor Strategiei se realizează prin adoptarea direcţiilor de acţiune şi măsurilor cu impact semnificativ în limitarea fenomenului criminalităţii organizate, în condiţii de asigurare a unui raport optim între resursele utilizate şi rezultatele operaţionale obţinute. Principiul cooperării internaţionale active - Cooperarea activă în formatele operaţionalizate la nivelul Uniunii Europene şi al celorlalte organizaţii europene şi internaţionale la care România este parte [International Criminal Police Organization (denumită în continuare INTERPOL), Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (denumită în continuare OSCE), Organizaţia Naţiunilor Unite (denumită în continuare ONU) etc.], precum şi asigurarea unui rol activ al României la nivel internaţional
C. CRIMINALITATEA ORGANIZATĂ ÎN ROMÂNIA - CONTEXT C.1. Contextul european şi internaţional Importanţa combaterii criminalităţii organizate într-un format de cooperare la nivel internaţional este evidenţiată de includerea problematicilor specifice acestui domeniu în diferite instrumente de drept internaţional, atât în izvoare principale de drept, cât şi în documente programatice de acest nivel. Criminalitatea organizată din UE se manifestă prin săvârşirea unei varietăţi de activităţi infracţionale, care sunt în creştere ca amploare şi complexitate. Profiturile generate de activitatea anumitor grupuri de criminalitate organizată din UE sunt ridicate şi comparabile cu cele obţinute de corporaţiile multinaţionale. Multe dintre grupurile de criminalitate organizată europene sunt flexibile, deoarece îşi adaptează cu rapiditate modul de operare prin raportare la schimbările din mediu. Cele mai periculoase grupuri de criminalitate organizată sunt cele care sunt capabile să investească profiturile obţinute din activităţi ilegale în economia legitimă, fiind astfel dezvoltată o extindere a componentei criminale. Implicarea în crima organizată poate permite unor grupuri teroriste să genereze fonduri pentru finanţarea activităţilor legate de terorism. În acest sens, conform Evaluării ameninţării pe care o reprezintă formele grave de criminalitate şi criminalitatea organizată în UE (SOCTA UE - 2017), peste 5.000 de GCO-uri care operează la nivel internaţional sunt în prezent în curs de investigare în Uniunea Europeană. Numărul de GCO-uri care operează la nivel internaţional evidenţiază gravitatea fenomenului şi potenţialul impact al criminalităţii organizate asupra UE. Creşterea activităţii de combatere a GCO, cauzată de gravitatea fenomenului, reiese şi din raportul de activitate al EUROPOL aferent anului 2019, conform căruia bugetul EUROPOL a crescut cu 8,1 milioane EUR în ultimul an, ajungând la suma de 138,3 milioane EUR, iar numărul de operaţiuni sprijinite de la 1.496 în anul 2017 la 1.748 în anul 2018. Creşterea activităţii de combatere reiese şi din trendul crescător al utilizării diferitelor forme de cooperare între autorităţile naţionale abilitate în lupta împotriva criminalităţii organizate. Numărul de utilizări ale platformei Europol pentru stocarea de informaţii privind infracţiuni, infractori şi alte informaţii referitoare la criminalitate (denumită în continuare EIS) a crescut de la 2,5 milioane în anul 2017 la 4 milioane în 2018. Totodată, conform Evaluării ameninţării pe care o reprezintă criminalitatea organizată din spaţiul virtual (denumită în continuare IOCTA 2020), criza provocată de pandemia de COVID-19 a reliefat faptul că GCO profită de vulnerabilităţile societăţii care sunt accentuate de situaţii excepţionale. Infractorii au modificat modul de săvârşire a infracţiunilor aferente criminalităţii informatice pentru a se potrivi în contextul pandemic, au abuzat de incertitudinea situaţiei şi de nevoia publicului de informaţii reale. În acest context, IOCTA 2020 adresează următoarele recomandări statelor: - creşterea nivelului de coordonare şi cooperare; – intensificarea schimbului de informaţii; – înlăturarea obstacolelor practice; – consolidarea sistemului judiciar; – promovarea unei culturi de transparenţă şi încredere; – îmbunătăţirea cadrului legal aplicabil; – consolidarea eforturilor de prevenire şi conştientizare; – consolidarea capacităţii instituţiilor implicate în lupta împotriva criminalităţii organizate.
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (Convenţia de la Palermo sau UNTOC), alături de protocoalele sale adiţionale, reprezintă principalul instrument aplicabil la nivel mondial pentru facilitarea asistenţei pe care statele şi-o pot acorda pentru combaterea fenomenelor de criminalitate organizată. În aplicarea Convenţiei, Baza de date SHERLOC oferă statelor membre posibilitatea de a avea acces la legislaţiile naţionale relevante, practica instanţelor judecătoreşti şi alte informaţii relevante. La nivelul UE, Ciclul de politici pentru perioada 2018-2021 defineşte, în baza recomandărilor identificate în SOCTA UE elaborată de EUROPOL, un număr de 10 priorităţi, respectiv: criminalitatea cibernetică, traficul de droguri, facilitarea imigraţiei ilegale în UE, criminalitatea organizată împotriva patrimoniului, traficul de fiinţe umane, frauda cu produse accizabile şi frauda intracomunitară prin firme-fantomă, traficul de armament, infracţiuni împotriva mediului înconjurător, infracţiuni financiare şi spălare de bani, fraude privind documentele. Protecţia cetăţenilor europeni împotriva terorismului şi a criminalităţii organizate reprezintă şi una dintre cele patru priorităţi strategice de acţiune identificate în noua strategie de securitate a Uniunii Europene, aplicabilă în perioada 2020-2025, tradusă inclusiv prin generarea unei noi agende a UE privind drogurile, elaborarea unui nou plan de acţiune al UE împotriva traficului ilegal cu arme de foc, fundamentarea unui nou plan de acţiune al UE împotriva traficului de migranţi şi elaborarea unei noi strategii a UE împotriva traficului de persoane. La data de 14 aprilie 2021, Comisia Europeană a publicat Noua strategie a UE de combatere a criminalităţii organizate, care se concentrează pe eficientizarea aplicării cadrului legislativ unional şi a cooperării judiciare, combaterea grupurilor de crimă organizată şi a formelor predilecte de manifestare a crimei organizate, combaterea profiturilor generate de infracţiuni şi asigurarea unei abordări moderne în acord cu evoluţiile tehnologice. Strategia UE prezintă instrumentele care pot fi folosite şi măsurile care trebuie adoptate în următorii 5 ani pentru a combate modul de operare al grupurilor de crimă organizată şi a le destructura, fiind promovată o viziune integrată la nivel unional care să răspundă inclusiv componentei transfrontaliere a acestui fenomen. Noua strategie de combatere a traficului de persoane (2021-2025) identifică priorităţile-cheie din domeniu, având obiectivul de a combate eficient traficul de persoane. Strategia propune acţiuni concrete, care vor fi dezvoltate cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în vederea identificării şi opririi traficului încă din fazele incipiente, identificării şi pedepsirii infractorilor. Strategia are, totodată, drept scop protejarea victimelor şi de a le reintegra social. Totodată, a fost iniţiat dialogul interinstituţional în vederea semnării şi ratificării Convenţiei Consiliului Europei privind contrafacerea produselor medicale şi infracţiunile similare care implică ameninţări la adresa sănătăţii publice (Convenţia MEDICRIME), care este un instrument util în cooperarea judiciară în materie penală din acest domeniu, mai ales din perspectiva legăturii dintre contrafacere şi criminalitate organizată. Transpunerea cu celeritate a Directivei (UE) 2019/1.153 a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a normelor de facilitare a utilizării informaţiilor financiare şi de alt tip în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a anumitor infracţiuni şi de abrogare a Deciziei 2000/642/JAI a Consiliului va sprijini eforturile de luptă împotriva criminalităţii organizate.
C.2. Contextul naţional Criminalitatea organizată s-a evidenţiat în ultimii ani printr-o dezvoltare accentuată în ceea ce priveşte modurile de lucru, preocupările şi influenţele în diverse medii, toate acestea bazate pe adaptarea la contextul geopolitic, economic şi social, precum şi însuşirea progreselor semnificative înregistrate în domeniul tehnologiei, fapt ce a permis transferul acţiunilor infracţionale în mediul online. Accesul neîngrădit la mijloace tehnice performante, abilitatea de a reloca rapid resurse, flexibilitatea în abordarea diferitelor moduri de operare, internaţionalizarea reţelelor, precum şi modul organizat de acţiune au constituit principalii factori care au favorizat dezvoltarea grupurilor de criminalitate organizată, ceea ce a condus către o exploatare a oportunităţilor, consolidarea alianţelor, creşterea veniturilor şi o mai bună protecţie în faţa acţiunilor de contracarare din partea autorităţilor statului. De asemenea, penetrarea de către GCO a comunităţilor locale a consolidat forţa lor de impact asupra acestora şi a creat percepţia de impunitate a GCO. Un alt aspect îngrijorător este riscul de implicare a GCO în procesele democratice prin dirijarea unor funcţionari publici în schimbul banilor sau al altor avantaje economice, ceea ce este de natură să compromită bazele democratice ale organizării la nivelul unor comunităţi şi să conducă la uzurparea atribuţiilor instituţiilor statului, fapt de o maximă gravitate. GCO au exploatat contextul generat de pandemia de COVID-19 pentru a-şi extinde activităţile de criminalitate în mediul online, inclusiv prin comercializarea de produse medicale contrafăcute^2. ^2 Strategia UE de combatere a criminalităţii organizate, pag. 2.
La nivel naţional, criminalitatea organizată se manifestă în majoritatea sectoarelor vieţii economice şi sociale, încercând controlarea unor zone şi pieţe financiare, precum şi infiltrarea în economia reală, prin folosirea intimidării şi coruperii în scopul obţinerii de profit şi influenţă. Libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor a facilitat dezvoltarea acestor grupuri la nivel european. Se remarcă apetenţa tot mai mare a grupurilor infracţionale organizate pentru deţinerea şi utilizarea ilegală de arme de foc, în special la nivelul grupurilor specializate în fapte săvârşite cu violenţă. Evaluările realizate cu privire la acestea din urmă au evidenţiat faptul că ele reprezintă, prin prisma numărului mare de persoane pe care le pot mobiliza, a puterii economice acumulate, a influenţei ce o pot exercita în anumite situaţii de tensiune socială şi a capacităţii de coagulare de care dispun, o permanentă ameninţare la adresa ordinii publice. Grupurile de criminalitate organizată (GCO) regăsite la nivel naţional prezintă următoarele trăsături specifice: - sunt specializate pe unul sau mai multe segmente infracţionale; – funcţionează, în egală măsură, atât ierarhizat, cât şi colaborativ; – acţionează în areale geografice prestabilite; – au mobilitate, urmărind identificarea de noi zone unde îşi pot derula activităţile infracţionale; – au preocupări permanente de diversificare a modurilor de operare şi de reorientare către noi sfere infracţionale; – utilizează produsul financiar obţinut atât pentru realizarea unor noi activităţi infracţionale, cât şi prin spălarea banilor obţinuţi, reinvestirea profitului infracţional în activităţi legale şi corupţia unor oficiali pentru a-şi asigura protecţie şi extinde influenţa; – recrutează cu uşurinţă noi membri pentru înlocuirea celor vechi din structura grupului; – cele care activează în sfera criminalităţii economico-financiare vizează toate segmentele societăţii, utilizând toate instrumentele financiare disponibile şi chiar lacunele legislative; – acţionează în regim transfrontalier, în exterior, organizaţiile din România fiind cunoscute, în principal, pentru activităţile din sfera traficului de persoane şi a criminalităţii informatice.
Ca principale tendinţe pe care le remarcăm în evoluţia fenomenului criminalităţii organizate transfrontaliere, precizăm următoarele: - creşterea interesului reţelelor de crimă organizată autohtone de a depăşi graniţele UE şi a se extinde la nivel macro, precum şi de a-şi recicla veniturile ilicite; – diversificarea şi specializarea continuă a grupurilor în ceea ce priveşte comiterea de infracţiuni de trafic de migranţi, trafic de fiinţe umane, proxenetism şi asocierea acestora cu diverse alte forme de infracţionalitate; – schimbarea permanentă a rutelor utilizate pentru traficul de migranţi şi traficul ilicit de mărfuri, în funcţie de formele de manifestare a infracţionalităţii internaţionale; – diversificarea mijloacelor şi a modalităţilor de comitere a faptelor, ermetizarea excesivă a acţiunilor grupurilor şi investirea resurselor financiare obţinute în criptomonede.
Strategia naţională de apărare a ţării pentru perioada 2020-2024 reprezintă principalul reper strategic la nivel naţional. Corespunzător ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor identificate, aceasta stabileşte obiective naţionale de securitate, relevante din perspectiva Strategiei fiind: - prevenirea şi contracararea activităţilor de criminalitate organizată, inclusiv transfrontalieră, care, prin acţiuni de influenţare a capacităţii de decizie, activităţi economice ilegale, trafic de droguri de mare risc şi migraţie ilegală, pot afecta securitatea naţională; – prevenirea şi contracararea activităţilor cu impact negativ major în plan social şi asupra intereselor economice ale României, derulate de grupuri de interese, grupuri de criminalitate organizată transfrontalieră sau entităţi străine ostile, având ca scop alterarea procesului decizional statal sau vizând domenii relevante pentru securitatea naţională.
Pentru îndeplinirea obiectivelor de securitate naţională, SNApŢ 20-24 aduce în premieră în prim-plan, ca direcţie de acţiune distinctă, „relaţionarea şi colaborarea de tip integrat“, accentuând ideea efortului conjugat şi sinergic al acestor instituţii. În acest moment există documente programatice sectoriale (cum sunt Strategia naţională de ordine şi siguranţă publică 2015-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 779/2015, şi proiectul pentru perioada 2021-2025, Strategia naţională antidrog 2013-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 784/2013, cu modificările şi completările ulterioare, Strategia naţională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2018-2022, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 861/2018, Strategia de securitate cibernetică a României, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 271/2013, şi proiectul Strategiei naţionale privind imigraţia 2020-2023, propunerea de politică publică privind urmărirea şi recuperarea efectivă a produsului infracţiunii), însă niciunul nu reuşeşte să asigure o imagine completă şi mecanisme coerente de evaluare a riscurilor şi de coordonare operaţională. Ca atare, la peste un deceniu de la încetarea valabilităţii Strategiei naţionale de combatere a criminalităţii organizate în perioada 2004-2007, un demers de aducere la zi a preocupărilor generate de manifestările actuale ale criminalităţii organizate şi de armonizare a mecanismelor de care instituţiile statului dispun în prezent este firesc şi mai mult decât necesar. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu modificările ulterioare, reglementează măsurile specifice de prevenire şi combatere a criminalităţii organizate la nivelul României. În completare, există o serie de legi speciale sectoriale care includ măsuri specifice de prevenire şi combatere a formelor celor mai pregnante de manifestare a criminalităţii organizate, precum: Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, la nivelul combaterii, funcţionează încă din 2004 un organism de parchet specializat, a cărui activitate este reglementată în prezent în special de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 120/2018, cu modificările ulterioare. Elaborarea şi adoptarea unei strategii unitare de acţiune pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, care să propună un set de măsuri cu aplicabilitate multianuală şi care să asigure o focalizare a eforturilor naţionale în scopul eficientizării şi creşterii rezultatelor obţinute, reprezintă un demers de normalitate, în concordanţă cu politicile europene actuale şi orientările strategice naţionale.
C.3. Definirea problemei: principalele forme de manifestare a criminalităţii organizate în România Traficul de droguri Numărul persoanelor condamnate pentru infracţiunile prevăzute de legea specială în materia traficului şi consumului ilicit de droguri se menţine la un nivel relativ constant şi foarte ridicat prin raportare la prevalenţa faptelor penale în ansamblul stării infracţionale, cu o medie anuală de 882 de condamnaţi în perioada 2016-2019. Aceeaşi tendinţă este confirmată în activitatea de urmărire penală, numărul cauzelor înregistrate care au obiect astfel de infracţiuni crescând de la 12.147 în anul 2016 la 17.865 în anul 2019. În prezent, pe plan european, a fost adoptată Strategia UE în materie de droguri 2021-2025. Din perspectiva abordării strategice a fenomenului, România, prin Agenţia Naţională Antidrog, structură în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, are în curs de definitivare Strategia naţională în domeniul drogurilor, pentru perioada 2021-2025, care va fi implementată printr-un plan de acţiune aferent. În domeniul traficului de droguri, România reprezintă un spaţiu de tranzit pe rutele consacrate de trafic cu droguri de mare risc destinate pieţei de consum internaţionale, aceasta fiind poziţionată pe ruta balcanică a heroinei, respectiv pe cea de intrare în Europa a cocainei, fiind şi o zonă de tranzit pentru droguri sintetice din vestul Europei spre Orientul Mijlociu. GCO autohtone sau de alte sorginţi care acţionează pe teritoriul ţării noastre sunt implicate preponderent în intermedierea operaţiunilor de trafic de droguri, susţinând operaţionalizarea şi gestionarea rutelor de transport în beneficiul unor reţele mai ample active la nivel internaţional. Zona adiacentă a Mării Negre prezintă un potenţial ridicat de traficare a drogurilor (în special cocaină şi sintetice), fiind vizată de GCO care exploatează riscurile şi vulnerabilităţile aferente frontierei maritime a României, precum şi pe cele rezultate din particularităţile comerţului cu diverse produse în sistem containerizat care sunt importate sau care urmează să tranziteze teritoriul ţării noastre. Pentru piaţa internă, canabisul continuă să fie cel mai consumat drog în România, cocaina prezintă disponibilitate pe piaţă în cantităţi tot mai mari, iar drogurile sintetice sunt întâlnite preponderent în rândul tinerilor. Cu privire la heroină, piaţa a rămas stabilă, dar cantităţile traficate sunt de o puritate din ce în ce mai mare, în ultimii ani ajungând la aproximativ 20% sau chiar mai mare. Se constată o revigorare a cererii pentru substanţele noi etnobotanice, pe fondul preţului relativ redus şi al disponibilităţii crescute pe teritoriul naţional. O intensificare a consumului autohton de droguri se observă în marile centre urbane şi universitare. Totodată, cetăţenii români sunt racolaţi pentru a sprijini sau derula activităţile ilegale de „cărăuşie“, fiind preferaţi datorită apartenenţei ţării noastre la spaţiul comunitar. Românii, în multe cazuri cunoscători de limbi străine, sunt motivaţi financiar sau constrânşi prin şantaj.
Traficul de persoane şi minori Traficul de persoane este un fenomen abordat sectorial la nivel strategic prin Strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane 2018-2022, care este însoţită de planuri naţionale de acţiune (PNA) pe termen mediu. Din perspectiva activităţii de urmărire penală, traficul de persoane şi traficul de minori s-au menţinut la un nivel relativ constant în perioada 2016-2019, cu o medie anuală de 1.800 de cauze. Numărul de victime minori însă a crescut cu aproape 30% în anul 2019 faţă de anul precedent. Traficul de persoane, sub toate formele de manifestare, reprezintă una dintre cele mai profitabile activităţi de criminalitate organizată, întrucât avantajele pecuniare obţinute sunt constante şi facile, putând fi realizate cu investiţii minime. Aceste fapte penale produc traume profunde victimelor, ale căror efecte se prelungesc mult după încetarea activităţii infracţionale şi de multe ori le „condamnă“ la statutul de „victimă permanentă“ a GCO. O sintagmă uzitată în domeniu este că „victima nu are nicio şansă“ în faţa GCO. Fenomenul generează un impact semnificativ la nivelul percepţiei internaţionale la adresa României, în sensul insuficienţei combaterii fenomenului, acordării măsurilor de protecţie pentru victime şi, respectiv, îndeplinirii insuficiente a atribuţiilor asumate prin tratatele internaţionale la care este parte. Procesul de recrutare a victimelor se manifestă prin false promisiuni de obţinere a unor locuri de muncă bine plătite, câştigarea încrederii victimelor prin aservire sentimentală („lover boy“), împărţirea câştigului - cointeresarea, iar metodele şi mijloacele de constrângere uzitate sunt abuz şi şantaj emoţional, confiscarea şi reţinerea documentelor, supravegherea constantă a bordelurilor, mutarea periodică în alte locaţii, inducerea temerii unor represalii asupra lor sau a membrilor de familie în cazul în care vor cere ajutorul poliţiei, dar şi forme variate de violenţă, în special în cadrul traficului. În ultimii ani s-a constatat evoluţia către infracţiunea de proxenetism, victimele fiind racolate în scopul practicării de bună voie a prostituţiei, de obicei sub paravanul oferirii către clienţi prin intermediul internetului a unor servicii de masaj sau escortă. Statele de destinaţie preferate în acest caz sunt de regulă cele unde prostituţia este legalizată sau tolerată. Totodată, grupurile de criminalitate organizată se orientează şi spre exploatarea sexuală în plan intern, fiind preferate victimele minore (mai uşor de recrutat şi exploatat). De asemenea victimele sunt exploatate în vederea practicării cerşetoriei şi a muncii forţate. Se remarcă interesul grupurilor infracţionale organizate de traficare a persoanelor, în special a minorilor, în scopul exploatării în vederea săvârşirii de infracţiuni în statele vest-europene (furturi din magazine, din mijloace de transport, din buzunare etc.), profitând de lipsa de discernământ şi imposibilitatea sancţionării penale a acestora.
Migraţie ilegală Conform datelor statistice, constatăm că incidenţa acestui fenomen infracţional a oscilat în perioada 2016-2019, fiind pronunţate hotărâri de condamnare împotriva a 37 de persoane în anul 2016, 66 în 2017, 81 în 2018 şi 42 în anul 2019. Din perspectiva activităţii de urmărire penală realizate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), numărul cauzelor având ca obiect migraţia ilegală a cunoscut un trend ascendent în perioada 2016-2018, de la 121 la 191 de dosare, pentru a înregistra o scădere în anul 2019 până la 157 de cauze. Măsurile adoptate de ţările din Europa de Sud-Est şi încheierea în anul 2016 a Acordului UE-Turcia au limitat fluxul migraţionist la nivel regional şi, implicit, cererea pentru servicii infracţionale de facilitare a traversării ilegale a frontierei de stat, însă volatilitatea fenomenului continuă să genereze riscuri la adresa frontierelor naţionale. Presiunea migraţionistă s-a manifestat cu precădere la graniţa de sud-vest, pe sensul de intrare, şi de nord-vest, pe sensul de ieşire, în timp ce rutele maritimă şi aeriană au păstrat acelaşi caracter de alternativă conjuncturală. În România s-au semnalat filiere de migraţie ilegală din care fac parte membri ai comunităţilor alogene (cu precădere din Orientul Mijlociu), eventual solicitanţi de azil în România, care menţin legături cu reţele de criminalitate organizată şi/sau se află în conexiune cu entităţi teroriste active în arealele de origine, dar şi pe teritoriul european (în special regiunea balcanică şi spaţiul Schengen). Cetăţenii români cu mobilitate internaţională joacă de regulă rolul de facilitatori sau transportatori. Activităţile infracţionale au cunoscut intensificări conjuncturale, corelate cu fenomenul fluxurilor de migranţi care au traversat regiunea balcanică, România constituind exclusiv zonă de tranzit. Din punctul de vedere al formelor de manifestare, se observă următoarele tipologii: - traversarea prin zona verde dintre punctele de trecere a frontierei de stat; – traversarea prin punctele de trecere a frontierei în autovehicule de mare tonaj sau dube de transport marfă prin ascunderea migranţilor; – trecerea frauduloasă a frontierei de stat cu Bulgaria prin utilizarea de ambarcaţiuni de mici dimensiuni; – accederea pe teritoriul României cu documente de identitate falsificate/contrafăcute; – intrarea pe teritoriul României cu vize legale de studiu, de turism sau de muncă.
Traficul de arme, muniţii şi substanţe periculoase Menţinerea sau agravarea unor conflicte în spaţii non-UE favorizează cererea de armament convenţional, tradusă prin încercări de achiziţionare ilegală de armament sau deturnare a unor operaţiuni legale de comerţ cu produse militare provenind din România către destinatari finali din zone de conflict sau supuşi sancţiunilor internaţionale. Una dintre cele 10 priorităţi pentru lupta împotriva criminalităţii organizate pentru perioada 2022-2025, care au fost jalonate în cadrul activităţilor circumscrise Platformei europene multidisciplinare împotriva ameninţărilor infracţionale (denumită în continuare EMPACT), o reprezintă pedepsirea infractorilor implicaţi în traficul ilicit, distribuirea şi utilizarea armelor de foc. Gravitatea fenomenului este reliefată şi de Strategia UE împotriva criminalităţii organizate, care menţionează că armele de foc sunt esenţiale pentru manifestările violente din partea grupurilor de criminalitate organizată, permiţându-le să îşi intimideze adversarii şi să exercite controlul asupra membrilor şi pieţelor lor. Pentru a limita disponibilitatea armelor de foc, Comisia a început punerea în aplicare a noului plan de acţiune UE 2020-2025 împotriva traficului de arme de foc. În perioada de referinţă 2016-2019 se poate observa o creştere a incidenţei săvârşirii infracţiunii de nerespectare a regimului armelor, muniţiilor, materialelor nucleare şi al materiilor explozive. Conform datelor statistice, numărul hotărârilor judecătoreşti definitive de condamnare în această materie a crescut de la 64 în anul 2016 la 117 în anul 2019.
Criminalitate economico-financiară Pe fondul valorilor sociale lezate, infracţiunile asociate macrocriminalităţii economico-financiare reprezintă fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, ce aduc atingere atât bugetului general consolidat al statului, cât şi intereselor legitime ale cetăţenilor. Influenţa negativă a acestui fenomen infracţional se manifestă nu numai prin faptul că lipseşte bugetul statului de venituri substanţiale, ci şi prin distorsiunile semnificative produse activităţilor comerciale legale, prin practicarea unor preţuri care exclud principiile concurenţei legale şi prin lipsa unui control asupra produselor respective. Ca parte semnificativă a criminalităţii economico-financiare, evaziunea fiscală este încurajată de instabilitatea legislativă din domeniul vamal şi fiscal; grupurile de criminalitate organizată din domeniu s-au adaptat în consecinţă, diversificându-şi metodele de exploatare a breşelor legislative şi procedurale. În multe cazuri, acestea au deschis circuite care includ şi o componentă transfrontalieră, prin angrenarea de societăţifantomă şi entităţi juridice off-shore. Manifestarea fenomenului în perioada 2014-2019 a afectat domenii precum: construcţii, agricol, comerţul cu bunuri de larg consum, cu produse agroalimentare şi cu produse accizate (alcool, petrol, tutun), transporturi şi, implicit, piaţa forţei de muncă (prin angajări la negru/gri). Principalele tendinţe ale fenomenului evazionist vizează: - eludarea sistemului de taxe şi impozite pe fondul reorganizării organelor fiscale şi ajustării sistemului fiscal; – creşterea numărului fraudelor vamale, inclusiv al celor din categoria mărfurilor subevaluate sau contrafăcute; – creşterea numărului de reţele infracţionale implicate în activităţi evazioniste de amploare, care acţionează independent în România sau în conexiune cu structuri similare din state comunitare; – transferul veniturilor impozabile la societăţi nou-create în cadrul aceluiaşi grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit, concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea-mamă; – cesionarea societăţilor cu datorii către cetăţeni străini sau persoane insolvabile; – existenţa unor puncte de sprijin din zona funcţionarilor publici sau a experţilor în domeniul fiscal, financiar, juridic etc.; – lipsa de transparenţă în deţinerea titlurilor la purtător, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 129/2019, cu modificările şi completările ulterioare.
Ca altă ramură importantă a criminalităţii economico-financiare, contrabanda cu produse accizabile (în special ţigarete şi combustibili) s-a menţinut la un nivel ridicat în ultimii ani, cu fluctuaţii generate de măsurile ofensive de contracarare şi combatere adoptate de către autorităţile române şi/sau ale statelor limitrofe. Extinderea la nivel naţional a fenomenului este favorizată de conexarea grupurilor autohtone la reţelele transfrontaliere specializate în contrabandă, rutele utilizate fiind modificate rapid, în funcţie de breşele în securizarea frontierei. Cea mai mare pondere din volumul contrabandei se înregistrează la frontiera de nord-est şi, într-o măsură mai redusă, la frontiera de sud a României. Atât evaziunea fiscală, cât şi infracţiunile la regimul vamal se menţin constant la cote ridicate în ansamblul stării infracţionale, cu valori cumulate de 1.267 de persoane condamnate în anul 2016, 1.377 în anul 2017, 1.110 în anul 2018 şi 1.151 în anul 2019. Aceeaşi situaţie se constată la nivelul activităţii de urmărire penală, cu o medie anuală de 1.812 cauze în perioada de referinţă. O altă formă de manifestare a criminalităţii economico-financiare care se profilează ca vector de infracţionalitate este camăta, un fenomen a cărui periculozitate transcende consecinţele negative patrimoniale produse victimei. Totodată, fiind o infracţiune de obicei, aceasta se săvârşeşte într-un cadru sistematizat, care permite cămătarilor obţinerea unor sume de bani importante, în general sub forma lichidităţilor, care sunt ulterior „investite“ în noi împrumuturi având camătă acordate altor persoane. Atunci când este asociată activităţii grupurilor de criminalitate organizată, camăta este săvârşită, în general, în concurs cu diverse alte infracţiuni (şantaj, tâlhărie, spălare a banilor etc.), ceea ce sporeşte gravitatea fenomenului infracţional. De asemenea, având în vedere că această infracţiune presupune acordarea de împrumuturi având camătă, se generează o stare de concurenţă neloială băncilor şi altor instituţii financiare care acordă împrumuturi conform prevederilor legale. Din perspectiva activităţii de urmărire penală, constatăm că numărul cauzelor de soluţionat este în uşoară creştere, de la 457 în anul 2016 la 470 în anul 2019.
Spălarea banilor Raportul privind România al Comitetului specializat al Consiliului Europei în materia combaterii spălării banilor (denumit în continuare Moneyval), publicat în anul 2014, apreciază că aproximativ 80% din veniturile provenite din infracţiuni sunt generate de grupuri de criminalitate organizată, ceea ce creşte probabilitatea săvârşirii în mod sistematic a faptelor de spălare de bani. Din perspectivă jurisprudenţială, în activitatea organelor de urmărire penală dosarele având ca obiect fapte de spălare de bani reprezintă 2% din numărul dosarelor aflate în lucru, cu o medie anuală în perioada 2016-2019 de 425 de cauze.
Criminalitate informatică Activităţile infracţionale subsumate criminalităţii informatice au cunoscut o dezvoltare rapidă şi o extindere exponenţială a modurilor de manifestare: compromitere de ATM-uri; clonări de carduri; publicare de anunţuri fictive pe site-uri de comerţ intens accesate, dar şi folosirea/exploatarea criptomonedelor pentru derularea de activităţi ilicite din zona economică. Fenomenul criminalităţii informatice în România se află pe un trend ascendent, fiind strâns legat de tendinţa de la nivel european şi mondial, puternic influenţat de factori favorizanţi precum: dezvoltarea rapidă a reţelei de internet din România, creşterea numărului de utilizatori de dispozitive mobile cu opţiune de conectare la internet (laptop, smartphone, tablete), creşterea numărului de societăţi comerciale care îşi desfăşoară activitatea economică în mediul online şi care întreţin relaţii de afaceri cu firmele partenere în mediul online, răspândirea masivă şi cu un mare succes a reţelelor de socializare, inclusiv în rândul minorilor sau al persoanelor în vârstă, şi utilizarea serviciilor de comunicaţii prin internet de către un număr tot mai mare de cetăţeni români, dar şi posibilitatea de anonimizare a demersurilor ilegale din mediul online şi menţinerea la un nivel extrem de scăzut a culturii de securitate la nivelul populaţiei. Conform Strategiei UE de combatere a criminalităţii organizate, în prezent, peste 80% din infracţiunile săvârşite au o componentă digitală. Dacă iniţial fenomenul criminalităţii informatice avea doar o incidenţă regională (zonele de vest, centru-sud şi sud-est ale României), treptat activităţile ilegale au fost transferate (integral sau pe segmente) în afara teritoriului naţional, în state cu un cadru legislativ mai permisiv şi un nivel deficitar al securităţii sistemelor informatice. Structurile infracţionale din zona criminalităţii informatice sunt deosebit de dinamice şi flexibile, elementul transnaţional fiind foarte bine conturat prin conexiunile constituite pe spaţiul extern (SUA, Canada, Marea Britanie, Italia, Spania, Germania şi Mexic, respectiv ţări din Orientul Mijlociu) şi mobilitatea crescută a membrilor. Într-o perioadă scurtă de timp, de la notorietatea cazurilor în care cetăţenii români lansau atacuri informatice asupra unor entităţi din străinătate sau vizau datele cardurilor ori conturilor bancare aparţinând unor cetăţeni străini, România a devenit, în egală măsură, şi o ţintă a infracţiunilor de acest tip, fiind tot mai des folosită şi pentru spălarea banilor proveniţi din criminalitatea informatică. Totodată, s-a constatat o creştere evidentă a infracţiunilor de tip Ransomware şi Business Email Compromise, infracţiuni care afectează grav activitatea unor companii sau instituţii publice, generând pierderi de ordinul milioanelor de euro prin deturnarea plăţilor. Ca modalitate propice de propagare a materialelor de exploatare sexuală a copiilor, mediul online găzduieşte cu precădere materiale produse de către infractori, dar se înregistrează o creştere a volumului materialelor autogenerate, de cele mai multe ori rezultând din acţiuni de constrângere sau şantaj, tendinţă similară cu cea din anul 2018. Numărul materialelor pornografice cu minori detectate de organele de urmărire penală şi chiar de sectorul privat este în creştere, ceea ce impune o concentrare a eforturilor în combaterea acestui tip de activitate infracţională. Datele cumulate arată următoarea evoluţie pe ultimii 4 ani: 68 de persoane condamnate definitiv în anul 2016, 70 în anul 2017, 54 în anul 2018 şi 42 în anul 2019. La acestea se adaugă cifrele alarmante legate de pornografia infantilă: 63 de condamnări definitive în anii 2016 şi 2017, 95 în anul 2018 şi 98 în anul 2019. În acelaşi interval de referinţă, organele de urmărire penală au avut în lucru, în medie, 5.462 de cauze pe an având ca obiect infracţiuni informatice.
Infracţiuni legate de regimul proprietăţii intelectuale Încălcările aduse drepturilor de proprietate intelectuală pot genera litigii de drept civil, contravenţii sau infracţiuni în funcţie de modul de săvârşire, gravitatea şi urmările faptei şi conţinutul concret al acţiunilor. Faptele care reprezintă infracţiuni în materia proprietăţii intelectuale nu sunt prevăzute de un singur act normativ, acestea fiind conţinute de mai multe legi care reglementează diverse forme de proprietate intelectuală. Dintre infracţiunile care aduc atingere acestor drepturi, unele sunt în mod special apte de a fi comise în mediul virtual, cu precădere cele prevăzute în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele prevăzute în Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată. Modalitatea recurentă prin care aceste infracţiuni sunt săvârşite în mediul virtual sau online este raportată la formele infracţiunilor care privesc oferirea, închirierea, promovarea, punerea la dispoziţia publicului sau comercializarea bunurilor protejate prin drepturile de proprietate intelectuală. Cazuistica ultimilor ani arată o tendinţă de creştere accentuată a fenomenului, de la 4.751 de dosare înregistrate de organele de urmărire penală în anul 2016 la 5.730 în anul 2019. Multiplicarea fenomenului este privită cu îngrijorare şi în cel mai recent Raport special 301 al reprezentantului pentru comerţ al SUA (2020), în care România continuă să se menţină pe Watch List. Raportul evidenţiază că România nu a reuşit încă să contureze o abordare strategică a fenomenului încălcării drepturilor de proprietate intelectuală.
Infracţiuni contra mediului Infracţiunile la regimul silvic şi cele la regimul deşeurilor sunt activităţile cu impact asupra mediului derulate cel mai frecvent de GCO, cu o tendinţă crescătoare în ultimii ani, constituind o ameninţare majoră, pe termen lung, la adresa sănătăţii populaţiei. Grupurile de criminalitate organizată sunt interesate de obţinerea rapidă a veniturilor prin tăieri şi exploatări ilegale ale fondului forestier - de regulă de conivenţă cu operatori industriali, dar şi prin cointeresarea unor funcţionari din instituţii cu atribuţii de gestiune şi control. Similar, GCO conexate unor operatori în domeniul gestionării deşeurilor speculează lacunele normative şi vulnerabilităţile instituţionale (inclusiv prin crearea de pârghii de influenţă la nivelul administraţiilor ori al structurilor cu rol de autorizare şi control) pentru a înfiinţa şi gestiona depozite neconforme de deşeuri, obţinând astfel venituri ilicite semnificative şi atrăgând riscul impunerii de sancţiuni europene la adresa României. Datele statistice la nivelul organelor de urmărire penală indică o incidenţă semnificativă, cu tendinţă de creştere, a acestui fenomen infracţional, de la 21.511 de cauze în lucru în anul 2016 la 28.681 în anul 2019 (valori cumulate). Infracţiunile la regimul silvic acoperă marea majoritate a faptelor din această categorie; tendinţa de creştere se înregistrează la toate tipurile de infracţiuni, dar curba cea mai accentuată se observă în cazul dosarelor ce au ca obiect infracţiuni la regimul deşeurilor (de la 87 la 177 în ultimii 4 ani) şi infracţiunea de răspândire a bolilor la animale şi plante (de la 7 la 101).
Falsificarea de monedă şi falsificarea documentelor de identitate Falsificarea de monedă este o infracţiune itinerantă, transfrontalieră. O bancnotă contrafăcută calitativ superior poate produce prejudicii majore atât persoanei asupra căreia este descoperită, cât şi siguranţei naţionale (prin contrafacerea bancnotei naţionale). În anul 2019 s-a constatat că falsificatorii de monedă manifestă un interes în creştere pentru moneda naţională faţă de cotele înregistrate în anii precedenţi, atât sub aspectul tipologiilor de fals, cât şi al cantităţilor produse, bancnota cea mai vizată în procesul contrafacerii fiind cea de 100 de lei. Pentru moneda euro, în anul 2019 s-au înregistrat creşteri ale plasării de bancnote, cele mai utilizate bancnote contrafăcute fiind cele de 20, 50 şi 100 de euro. Pe teritoriul naţional au apărut tipologii noi de fals, însă modurile de operare folosite nu au fost moduri particulare, ci deja consacrate, şi anume tranzacţiile directe între persoane fizice care au ca obiect achiziţia de bunuri şi tranzacţiile de schimb valutar. De asemenea, pe teritoriul naţional a apărut un tip de fals extrem de periculos la bancnota de 500 de euro. Principalii factori favorizanţi sunt: - evoluţia echipamentelor de imprimare şi a materialelor de imprimat şi diversificarea pieţei furnizorilor; – puterea de penetrare a falsurilor datorată calităţii superioare a reproducerii (în prezent există bancnote care datorită calităţii de reproducere superioare pot trece de echipamentele de detectare din dotarea instituţiilor financiar-bancare); – posibilităţile de mişcare ridicate din partea infractorilor (falsul de monedă fiind o infracţiune itinerantă); – regimul comercializării bancnotelor contrafăcute; – necunoaşterea de către populaţie a graficii şi a elementelor de siguranţă ale bancnotelor autohtone sau străine.
Din perspectiva activităţii de urmărire penală constatăm că numărul cauzelor de soluţionat având ca obiect infracţiunea de falsificare de monede s-a menţinut constant în perioada 2016-2019 (aproximativ 220 de cauze), cu un vârf de 442 de cauze în anul 2018. Falsificatorii de documente activi în proximitatea României s-au specializat în contrafacerea sau falsificarea şi furnizarea documentelor europene, inclusiv a celor româneşti. În ultimul an a crescut numărul cazurilor de migraţie ilegală prin utilizarea unor documente româneşti autentice sau false. Aceasta confirmă abordarea din Ciclul de politici UE pentru perioada 2017-2021 de a reţine falsificarea documentelor de identitate drept una dintre principalele ameninţări de criminalitate organizată.
Finanţarea terorismului Acest fenomen infracţional se menţine la un nivel foarte redus. Astfel, conform Raportului Uniunii Europene privind terorismul şi ultimele tendinţe din domeniu, publicat în anul 2019, în România au fost realizate două arestări în legătură cu acest domeniu. Totodată, raportul reţine că acest fenomen infracţional este în scădere. La nivelul organelor de urmărire penală în perioada 2016-2019 s-a înregistrat o medie anuală de 89 de cauze. În plan strategic, corupţia este fenomenul infracţional care a făcut cel mai des şi mai constant obiectul politicilor penale, începând cu anul 2001. În prezent se află spre sfârşitul perioadei de implementare Strategia naţională anticorupţie (SNA) 2016-2020, un document având caracter multidisciplinar şi care este adresat tuturor instituţiilor publice reprezentând puterea executivă, legislativă şi judecătorească, autorităţilor publice locale, mediului de afaceri şi societăţii civile. Un nou demers strategic, pentru ciclul 2021-2025, este în curs de elaborare în anul curent. Grupurile de criminalitate organizată manifestă un interes constant pentru atragerea în zona lor de influenţă a unor oficiali, în special funcţionari din sectorul public administrativ, cu precădere din cadrul administraţiei publice locale, reprezentanţi ai autorităţilor de aplicare a legii, inclusiv poliţişti, magistraţi, politicieni, exponenţi ai mediului de afaceri, urmărind exploatarea acestora în scopul atingerii unor deziderate infracţionale. Corupţia din mediul de afaceri este la fel de periculoasă, ca fenomen infracţional, ca şi cea din instituţiile statului, adesea fiind conectate şi potenţându-se reciproc. Influenţarea finalităţii şi tergiversarea unor anchete judiciare, obţinerea de date clasificate sau confidenţiale din procedurile administrative sau judiciare, eliberarea unor avize ori autorizaţii necesare pentru construirea unor imobile sau derularea unor activităţi comerciale, asigurarea sprijinului pentru evitarea desfăşurării unor controale sau aplicării unor sancţiuni contravenţionale ori administrative reprezintă obiectivele vizate de către exponenţii acestor grupuri, atragerea la colaborare fiind realizată prin corupere, compromitere, şantaj, cooptarea în poziţii importante în palierul organizaţiei infracţionale etc.
D. VIOLENŢA STRADALĂ ŞI SIGURANŢA CETĂŢEANULUI Infracţionalitatea stradală reprezintă o ameninţare la adresa societăţii atât din perspectiva potenţialului de destabilizare a ordinii publice, cât şi prin prisma impactului ridicat asupra percepţiei de siguranţă de la nivelul cetăţenilor. Evoluţia acestui fenomen infracţional a cunoscut în ultima perioadă mutaţii evidente, observându-se o recrudescenţă a grupurilor polivalente ai căror membri sunt specializaţi în comiterea mai multor tipuri de infracţiuni din sfera criminalităţii organizate, evidenţiindu-se cele îndreptate împotriva persoanelor şi patrimoniului prin utilizarea violenţei fizice şi psihice precum: şantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, vătămare corporală, omor, camătă, tâlhării, furturi. Totodată, remarcăm că acest fenomen se caracterizează şi prin exhibarea în spaţiul online a violenţei şi a altor conduite ilegale, a armelor şi a comportamentelor periculoase sau provocatoare la adresa organelor de ordine publică şi a cetăţenilor. Manifestările violente şi acţiunile vindicative în locuri publice ale grupurilor infracţionale, prin acte de vătămare corporală, tulburare gravă a ordinii şi liniştii publice, prin distrugeri sau acte de vandalism care utilizează inclusiv materiale explozive, conduc la menţinerea unui sentiment de insecuritate în rândul populaţiei şi alimentează percepţia impunităţii GCO şi, corelativ, a incapacităţii instituţiilor de aplicare a legii de a stăpâni şi combate fenomenul, subminarea ideii de justiţie sau chiar, în unele comunităţi locale, percepţia complicităţii dintre GCO şi unele instituţii ale statului, inclusiv cele de aplicare a legii şi justiţia. În plan secund, trebuie menţionat că formele de manifestare infracţionale ale acestor grupuri în străinătate creează şi alimentează constant o imagine nefavorabilă ţării noastre, infracţionalitatea cetăţenilor români în străinătate reprezentând o problemă care necesită o preocupare imediată din partea autorităţilor şi un răspuns proporţional, în regim integrat. Conform SOCTA UE 2021, utilizarea violenţei de către infractorii implicaţi în criminalitatea organizată este în creştere în UE, la fel şi ameninţarea cauzată de incidentele violente datorate utilizării frecvente a armelor de foc sau a explozivilor în spaţiile publice. În forma cea mai simplă de afectare a vieţii sociale, faptele de tulburare a ordinii şi liniştii publice, aşa cum sunt reflectate în statistica judiciară, arată o evoluţie îngrijorătoare în ultimii ani: 292 de condamnări definitive în anul 2016, 356 în anul 2017, 434 în anul 2018 şi 464 în anul 2019. Din perspectiva sesizărilor subsumate infracţionalităţii stradale, adresate Poliţiei Române, se constată o scădere cu aproximativ 10% a fenomenului în 2019, comparativ cu 2016.
E. CAPACITATEA NAŢIONALĂ DE RĂSPUNS E.1. Arhitectura instituţională de prevenire şi combatere a fenomenului criminalităţii organizate Din perspectiva rolului pe care îl deţin în sistemul instituţional românesc şi în limitele de competenţă recunoscute de lege, autorităţile şi instituţiile publice competente desfăşoară activităţi care pot fi subsumate mai multor planuri: elaborarea de politici specifice, prevenirea fenomenului, culegerea şi schimbul de informaţii, cercetarea şi urmărirea penală a faptelor de criminalitate organizată, tragerea la răspundere penală şi asigurarea punerii în executare a pedepselor şi măsurilor dispuse de organele judiciare, protecţia şi asistenţa victimelor unor astfel de infracţiuni etc. Ca organ al puterii executive, Ministerul Justiţiei elaborează politicile publice, strategiile şi planurile de acţiune în domeniul justiţiei, al prevenirii şi combaterii corupţiei şi formelor grave de criminalitate, inclusiv prin raportare la obiectivele Programului de guvernare. În subordinea Ministerului Justiţiei îşi desfăşoară activitatea Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (denumită în continuare ANABI), care are drept scop asigurarea unei creşteri a ratei de executare a ordinelor de confiscare dispuse în materie penală, printr-o administrare eficientă a bunurilor sechestrate care sunt repartizate agenţiei de procurori şi judecători. De asemenea, tot în subordinea Ministerului Justiţiei funcţionează Administraţia Naţională a Penitenciarelor, structură cu personalitate juridică care, prin Direcţia prevenirea criminalităţii şi terorismului, în limitele competenţelor sale, desfăşoară activităţi de identificare, cunoaştere şi prevenire a acţiunilor specifice criminalităţii organizate, precum şi de identificare a persoanelor aflate în detenţie, arestaţi preventiv sau condamnaţi, care au avut sau continuă să aibă legături cu grupuri de criminalitate organizată, şi informează instituţiile abilitate când există indicii cu privire la încălcarea legii. La nivelul Ministerului Public, cele mai grave forme de criminalitate organizată sunt date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, structură specializată de parchet - traficul de persoane, traficul de minori, traficul de droguri, traficul de arme, dar şi la infracţiuni clasice care prezintă gravitate sporită atunci când fac parte din obiectul unui grup infracţional organizat. Pentru celelalte forme de criminalitate organizată, competenţa aparţine parchetelor regulare, care deţin o competenţă generală, acoperind alte fapte săvârşite de grupuri de criminalitate organizată decât cele date în competenţa DIICOT sau fapte săvârşite de entităţi nestructurate. Ministerul Afacerilor Interne (denumit în continuare MAI) elaborează politici publice în materie şi are în subordine structuri care abordează în mod specializat diferite segmente ale activităţii de combatere a criminalităţii organizate, după cum urmează: - Inspectoratul General al Poliţiei Române (denumit în continuare IGPR) exercită atribuţii de prevenire şi descoperire a infracţiunilor prin intermediul Direcţiei de combatere a criminalităţii organizate (denumită în continuare DCCO), Direcţiei de investigaţii criminale (denumită în continuare DIC), Direcţiei de investigare a criminalităţii economice (denumită în continuare DICE), Direcţiei operaţiuni speciale (denumită în continuare DOS), Direcţiei arme, explozivi şi substanţe periculoase (denumită în continuare DAESP), Direcţiei de ordine publică (denumită în continuare DOP), Institutului de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii (denumit în continuare ICPC) şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională (denumit în continuare CCPI). Totodată, prin Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor (denumit în continuare ONPM), asigură protecţia şi asistenţa martorilor a căror viaţă, integritate sau libertate este ameninţată ca urmare a colaborării cu organele judiciare. – Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (denumit în continuare IGPF) desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migraţiei ilegale şi criminalităţii transfrontaliere comise în zona de competenţă teritorială a Poliţiei de Frontieră. – Inspectoratul General pentru Imigrări (denumit în continuare IGI) asigură implementarea politicilor naţionale în domeniul migraţiei, azilului şi integrării străinilor, desfăşurând activităţi de prevenire şi depistare a infracţiunilor săvârşite la/în legătură cu regimul străinilor. – În subordinea MAI funcţionează şi două agenţii specializate în prevenirea traficului de persoane (Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - denumită în continuare ANITP) şi traficului de droguri (Agenţia Naţională Antidrog - denumită în continuare ANA). – De asemenea, Direcţia generală anticorupţie (denumită în continuare DGA) din cadrul MAI exercită atribuţii de prevenire şi combatere a corupţiei la nivelul MAI, desfăşurând activităţi de investigare şi cercetare a faptelor de corupţie săvârşite de personalul MAI. – Totodată, în cadrul MAI funcţionează Direcţia generală de protecţie internă (denumită în continuare DGPI), structură specializată cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, care desfăşoară activităţi de informaţii şi contrainformaţii privind identificarea, contracararea şi înlăturarea ameninţărilor, vulnerabilităţilor şi factorilor de risc la adresa informaţiilor, patrimoniului, personalului, misiunilor, procesului decizional şi capacităţii operaţionale a MAI, precum şi a celor care pot conduce la tulburarea gravă a ordinii publice.
În vederea cunoaşterii, prevenirii şi înlăturării ameninţărilor interne şi externe la adresa securităţii naţionale, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe acţionează în scopul culegerii şi valorificării de date şi informaţii referitoare la fenomenul criminalităţii organizate. Ministerul Finanţelor are în subordine structuri care pot sesiza organele de urmărire penală competente cu relevanţă din perspectiva prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate, în măsura în care apreciază că sunt indicii pentru săvârşirea unor infracţiuni, după cum urmează: - Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (denumit în continuare ONPCSB), care analizează şi prelucrează informaţii financiare, iar atunci când constată existenţa unor indicii de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, informează autorităţile competente, potrivit legii; – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (denumită în continuare ANAF), care exercită atribuţiile de autoritate vamală, precum şi controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea fiscală şi frauda fiscală şi vamală, precum a altor fapte date prin lege în competenţa sa.
Există, de altfel, o serie de alte autorităţi ale statului care pot interveni şi prezintă relevanţă în efortul de combatere, prin semnalarea către organele judiciare a indiciilor pentru săvârşirea unor infracţiuni. Departamentul pentru lupta antifraudă (denumit în continuare DLAF), se organizează ca structură cu personalitate juridică în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, acesta îndeplinind următoarele funcţii: a) funcţia de coordonare a luptei antifraudă, în scopul asigurării unei protecţii efective şi echivalente a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România; b) funcţia de control, în scopul identificării de nereguli, fraude şi alte activităţi ilicite ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România.
Având în vedere componenta de prevenire şi educaţie a acestui demers strategic, implementarea măsurilor necesită sprijinul punctual şi al altor parteneri instituţionali, precum: Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.
E.2. Limite de acţiune ce afectează capacitatea naţională de prevenire şi combatere a fenomenului criminalităţii organizate: - Exigenţele contemporane de combatere a criminalităţii organizate reclamă o voinţă politico-legislativă fermă, o mentalitate şi pregătire profesională adecvată a tuturor profesioniştilor din instituţiile de aplicare a legii şi justiţiei, perfecţionarea lor constantă şi determinarea în descoperirea, investigarea şi inculparea membrilor GCO, capacitatea de efort permanent şi de angajare personală fără rezervă a celor implicaţi pe baza unei rezoluţii puternice de a combate şi anihila GCO, integritatea deplină în exerciţiul funcţiilor de execuţie sau conducere în cadrul instituţiilor de aplicare a legii şi în desfăşurarea actului de justiţie. – Alocarea şi gestionarea fondurilor publice, precum şi valorificarea insuficientă a beneficiilor conferite de utilizarea noilor tehnologii reprezintă, aşa cum se arată şi în Strategia naţională de apărare, vulnerabilităţi persistente ale autorităţilor române. Alături de insuficienţa resursei umane calificate, aceste vulnerabilităţi se fac simţite şi în planul prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate. – Exigenţele contemporane de combatere a criminalităţii organizate reclamă de asemenea adaptarea şi perfecţionarea permanentă a legislaţiei penale, adecvată constant provocărilor ridicate de specificul investigării faptelor de criminalitate organizată în raport cu evoluţia acestui fenomen în termeni de forme de organizare şi mijloace, precum şi cu nevoia de a asigura permanent unitatea de acţiune a autorităţilor competente. – Abordarea interinstituţională se bazează în mod limitat pe un management integrat al riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor, care ar permite stabilirea de priorităţi pe fiecare segment de manifestare a fenomenului infracţional, precum şi derularea de acţiuni cu impact pentru limitarea şi descurajarea fenomenului. – Capacitatea de rezilienţă a societăţii în general şi aparatului de stat dedicat combaterii criminalităţii organizate în special influenţează într-un mod determinant gradul în care grupurile de criminalitate organizată pot afecta viaţa socială. Cultura civică deficitară, dar şi perpetuarea fenomenului corupţiei, în special la nivelul instituţiilor publice, contribuie la afectarea capacităţii de rezilienţă. – Există dificultăţi de cooperare cu unele state, atât din perspectiva cererilor de extrădare, cât şi din perspectiva cererilor de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulate în dosare de criminalitate organizată.
F. OBIECTIVE STRATEGICE ŞI DIRECŢII DE ACŢIUNE Obiectivele strategice şi direcţiile de acţiune cuprinse în acest capitol au în vedere şi se completează cu prevederile celorlalte strategii naţionale şi sectoriale care vizează diversele forme de manifestare a criminalităţii organizate. F.1. Obiectiv strategic nr. 1 - Creşterea capacităţii de prevenire a fenomenului şi a rezilienţei în faţa acestuia Direcţii de acţiune: Societate • Protecţie - optimizarea mecanismelor instituţionale de asistenţă/ consiliere/informare/conştientizare în legătură cu persoane vulnerabile, martori şi victime, inclusiv prin cooptarea de parteneri din mediul privat;
• Comunicare publică - îmbunătăţirea demersurilor de comunicare publică, inclusiv în formate accesibile persoanelor cu dizabilităţi, în vederea creşterii gradului de siguranţă publică şi consolidării încrederii populaţiei în structurile/instituţiile cu atribuţii în domeniul criminalităţii organizate; – formarea unei culturi civice de confruntare a fenomenului.
• Educaţie - creşterea conştientizării la nivelul segmentelor vulnerabile (inclusiv al persoanelor cu dizabilităţi) cu privire la modul de lucru al grupurilor de criminalitate organizată, riscurile şi efectele implicării în activităţi infracţionale organizate; – cooperarea instituţiilor din administraţia publică centrală şi locală, a celor implicate în activităţi de protecţie socială şi a furnizorilor de servicii educaţionale în prevenirea fenomenului.
Direcţii de acţiune: Exercitarea funcţiei publice • Integritatea în funcţia publică - promovarea unei culturi organizaţionale centrate pe integritate profesională; – consolidarea mecanismelor de raportare a încălcării legilor şi a măsurilor de protecţie a persoanelor care raportează încălcări ale legii, având în vedere, cu precădere, riscurile asociate criminalităţii organizate.
• Prevenirea atragerii oficialilor publici în zona de influenţă a grupurilor de criminalitate organizată - identificarea timpurie a unor tentative de atragere a oficialilor publici în sfera infracţională prin corupere, şantaj, ameninţare, compromitere etc; – eficientizarea regimului de protecţie a personalului implicat în activităţi de prevenire şi combatere a grupurilor de criminalitate organizată.
• Consolidarea profesionalismului în cariera personalului din sectorul public - optimizarea criteriilor şi a modalităţilor de selecţie, evaluare şi promovare a personalului autorităţilor şi instituţiilor statului relevante pentru domeniul de aplicare a acestei strategii.
F.2. Obiectiv strategic nr. 2 - Dezvoltarea capacităţii instituţionale la nivel naţional de a lupta împotriva criminalităţii organizate Direcţii de acţiune: Analiză • consolidarea capacităţii interinstituţionale de analiză integrată, precum şi, acolo unde este cazul, a celei intrainstituţionale de a lupta împotriva criminalităţii organizate, inclusiv prin analiza şi evaluarea integrată a riscurilor generate de activitatea GCO, ca premisă pentru prioritizarea intervenţiilor; • dezvoltarea instrumentelor dedicate identificării timpurii a formelor de manifestare a criminalităţii organizate; • catalogarea actualizată permanent a GCO, a membrilor şi activităţii lor, crearea unor baze de date care să permită accesarea în timp real a informaţiilor necesare pentru descoperirea, identificarea, investigarea şi inculparea autorilor faptelor penale săvârşite de GCO.
Direcţii de acţiune: Resurse - asigurarea resursei umane specializate, a mijloacelor materiale şi financiare necesare dezvoltării capacităţii instituţionale a autorităţilor abilitate, în baza unui proces riguros de planificare şi evaluare a eficienţei şi eficacităţii utilizării acestora; • dezvoltarea unui sistem de management al dosarului electronic.
Direcţii de acţiune: Management/Organizare • asigurarea managementului integrat intrainstituţional pentru combaterea fenomenului criminalităţii organizate; • eficientizarea intervenţiei, inclusiv prin reconfigurarea modului de partajare a competenţei şi coordonarea managerială a prioritizării acţiunilor, la nivelul structurilor cu atribuţii în combaterea criminalităţii organizate.
F.3. Obiectiv strategic nr. 3 - Consolidarea intervenţiei împotriva criminalităţii organizate Implementarea Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate se va realiza prin acţiuni împotriva principalelor forme de manifestare a criminalităţii organizate şi, în special, cu privire la următoarele direcţii de acţiune: • analiza şi, după caz, îmbunătăţirea legislaţiei incidente penale, procesual penale şi a altor acte normative relevante, inclusiv din următoarele perspective: definiţia grupului infracţional organizat, limitele de pedeapsă ale anumitor infracţiuni, măsurile de supraveghere tehnică, percheziţia informatică, durata procedurii de cameră preliminară, prevenirea şi redefinirea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale generate de fenomenul criminalităţii organizate prin raportare la noile realităţi sociale; • revizuirea legislaţiei relevante în vederea reducerii utilizării firmelor-fantomă, a celor de tip off-shore şi a celor din paradisuri fiscale şi a creşterii măsurilor de control şi transparenţă cu privire la acestea; • analiza şi, după caz, îmbunătăţirea legislaţiei din materia societăţilor, cu accent pe: cesiunea părţilor sociale în scopul sustragerii de la plata datoriilor, procedura insolvenţei, creşterea transparenţei societăţilor comerciale şi sporirea mijloacelor de verificare a veridicităţii informaţiilor privind activitatea comercială; • identificarea şi destructurarea grupurilor de criminalitate organizată care prezintă risc ridicat, cu precădere a celor care utilizează corupţia, actele de violenţă şi spălarea banilor; • descurajarea acţiunilor de facilitare a activităţilor ilegale desfăşurate de grupurile de criminalitate organizată sau de deturnare a unor activităţi legale spre fenomene de criminalitate organizată; • eficientizarea interacţiunii iniţiale a oficialilor publici cu victimele şi martorii infracţiunilor săvârşite în condiţii de criminalitate organizată; • consolidarea normelor deontologice ale tuturor participanţilor la înfăptuirea justiţiei care vizează relaţia cu victimele sau martorii şi a mecanismelor eficiente de verificare a respectării acestora; • acordarea efectivă a măsurilor de asistenţă şi protecţie a victimelor infracţiunilor săvârşite în condiţii de criminalitate organizată şi evitarea revictimizării; • consolidarea măsurilor de asistenţă şi protecţie a martorilor infracţiunilor săvârşite în condiţii de criminalitate organizată; • consolidarea modului de interacţiune cu participanţii minori la procesul penal şi a infrastructurii aferente; • dezvoltarea instrumentelor de identificare, respectiv de colectare a datelor tehnice din mediul online cu privire la materialele pornografice cu minori în vederea combaterii exploatării sexuale săvârşite în orice mod asupra minorilor; • dezvoltarea cunoştinţelor şi a capacităţii de contracarare privind fenomenele infracţionale care au loc în mediul informatic, cu accent pe darknet, atacuri asupra sistemelor informatice, infracţionalitatea privind instrumente de plată electronică; • consolidarea capacităţii de prevenire şi combatere a infracţionalităţii de mediu săvârşite în condiţiile criminalităţii organizate, cu accent pe fenomene precum: defrişări ilegale, exploatarea şi vânzarea ilegală a minereurilor, pescuitul ilegal, traficul de deşeuri şi produse chimice periculoase; • eficientizarea prevenirii şi combaterii activităţii grupurilor de criminalitate organizată care desfăşoară activităţi ilicite în legătură cu domeniul farmaceutic, cu accent pe: fluxurile ilicite de anabolizante şi steroizi, contrabanda cu şi contrafacerea de produse farmaceutice, traficul de medicamente oncologice şi eliberarea ilegală a prescripţiilor medicale; • creşterea capacităţii autorităţilor, în special a autorităţii vamale şi poliţiei de frontieră, de identificare a fluxurilor ilegale de persoane şi mărfuri în/din România, săvârşite în context de crimă organizată; • limitarea evoluţiei fenomenelor infracţionale legate de regimul proprietăţii intelectuale săvârşite de grupuri de criminalitate organizată, în contextul demersurilor de digitalizare; • creşterea capacităţii de cunoaştere şi investigare a fluxurilor ilicite de droguri, precursori şi substanţe psihoactive, cu accent pe cele care sunt distribuite de şi către minori; • dezvoltarea capacităţii de prevenire şi combatere a manifestărilor în spaţiul public, fizic sau virtual, ale grupurilor de crimă organizată, cu accent pe faptele săvârşite de persoane înarmate sau prin folosirea unei arme ori substanţe explozive, narcotice sau paralizante; • combaterea activităţii grupurilor de criminalitate organizată care săvârşesc infracţiuni contra patrimoniului, cu accent deosebit pe infracţiuni de tâlhărie, furt (inclusiv furtul în scop de folosinţă) şi comerţul ilegal cu bunuri culturale; • combaterea activităţii grupurilor de criminalitate organizată implicate în traficul ilicit, distribuirea şi utilizarea armelor, muniţiilor şi substanţelor periculoase.
F.4. Obiectiv strategic nr. 4 - Limitarea accesului grupurilor de crimă organizată la resurse financiare Direcţii de acţiune: Cunoaşterea şi monitorizarea fluxurilor de bunuri şi valori • dezvoltarea capacităţii de identificare şi monitorizare a circulaţiei de bunuri şi valori suspectate a proveni din activităţi ilicite; • creşterea disciplinei şi responsabilităţii financiar-contabile, a transparenţei fiscale şi a măsurilor de control al evidenţelor contabile.
Direcţii de acţiune: Investigaţii financiare • creşterea capacităţii de cunoaştere a fluxurilor ilicite de bunuri şi valori obţinute/generate de membrii grupurilor de criminalitate organizată; • dezvoltarea capacităţii de investigare financiară a activităţii grupurilor de criminalitate organizată, inclusiv prin cooperarea cu instituţiile competente din sistemul bancar; • uniformizarea tehnicilor de investigaţii financiare specifice documentării activităţilor de criminalitate organizată; • facilitarea accesului autorităţilor competente la informaţiile financiare şi la informaţiile privind conturile bancare, cuprinse în registrul naţional centralizat de conturi bancare; • eficientizarea modului de informare a autorităţilor cu privire la rezultatul analizării tranzacţiilor suspecte de către entităţile raportoare; • cooptarea ANABI în acţiunile concrete de combatere a GCO pe direcţia competenţelor legale ale acestei instituţii, în scopul descoperirii şi anihilării resurselor financiare şi materiale dobândite ilegal şi de care dispun sau ar putea dispune GCO.
Direcţii de acţiune: Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive • eficientizarea comunicării hotărârilor judecătoreşti definitive către instituţiile abilitate de lege să le pună în aplicare; • creşterea gradului de recuperare a creanţelor statului constatate prin hotărâri judecătoreşti definitive în materie penală în cazuri de criminalitate organizată.
F.5. Obiectiv strategic nr. 5 - Consolidarea cooperării naţionale şi internaţionale privind criminalitatea organizată Direcţii de acţiune: Cooperare naţională • dezvoltarea cooperării interinstituţionale, inclusiv la nivel strategic, şi asigurarea unui mediu eficient de schimb de informaţii; • dezvoltarea şi aplicarea coordonată a măsurilor de prevenire, cercetare ştiinţifică şi combatere a formelor de manifestare a criminalităţii organizate; • interconectarea unor sisteme informatice sau accesul la unele baze de date, după caz, pentru asigurarea unui suport optim de corelare şi valorificare a informaţiilor; • îmbunătăţirea procedurilor comune de lucru la nivel intra - şi interinstituţional; • optimizarea cooperării cu sectorul public şi privat pentru promovarea înţelegerii riscurilor de securitate şi îmbunătăţirea sistemului de raportare a incidentelor cyber.
Direcţii de acţiune: Cooperare internaţională • îmbunătăţirea schimbului de informaţii şi cooperării cu autorităţile şi structurile similare din alte state, organismele şi agenţiile internaţionale; • creşterea gradului de utilizare a instrumentelor prevăzute în documentele adoptate la nivel regional sau internaţional care vizează cooperarea internaţională în combaterea criminalităţii transnaţionale organizate; • asigurarea interoperabilităţii cu bazele de date/sistemele de informaţii ale UE; • îmbunătăţirea cooperării cu autorităţile poliţieneşti şi judiciare corespondente din jurisdicţiile recunoscute ca fiind de tip „off-shore“; • asigurarea unei prezenţe active în formule de cooperare internaţională dedicate prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate; • continuarea dialogului interinstituţional în vederea semnării şi ratificării Convenţiei Consiliului Europei privind contrafacerea produselor medicale şi infracţiunile similare care implică ameninţări la adresa sănătăţii publice (Convenţia MEDICRIME).
G. REZULTATE La finalul perioadei de implementare a Strategiei, instituţiile responsabile vor fi în măsură să arate că şi-au consolidat capacităţile de prevenire şi contracarare a fenomenului în regim integrat, precum şi că au la dispoziţie instrumente legale şi tehnice moderne care să asigure un răspuns adecvat în raport cu evoluţia fenomenului criminalităţii organizate. Autorităţile responsabile vor avea angajaţi suficienţi şi mai bine pregătiţi, precum şi dotările logistice necesare combaterii fenomenului infracţionalităţii organizate, atât ca urmare a unei alocări judicioase a resurselor financiare, cât şi prin implicarea în parteneriate public-private. Cooperarea cu partenerii externi va fi mai intensă şi mai eficientă atât la nivel european, cât şi internaţional, iar România va consolida percepţia de actor credibil, implicat şi activ în procesul de contracarare a grupurilor de criminalitate organizată transnaţionale. Victimele acţiunilor întreprinse de reţele de criminalitate organizate vor beneficia de măsuri de protecţie comprehensive ce le vor asigura redobândirea sentimentului de siguranţă şi de încredere în autorităţi. Martorii vor beneficia, de asemenea, de măsuri de protecţie proporţionale cu riscurile asumate în cadrul procesului penal şi necesare pentru o mai mare deschidere către cooperarea cu autorităţile judiciare şi, ulterior, reintegrarea acestora în societate. Cetăţenii se vor simţi mai în siguranţă şi vor asocia efectele pozitive ale reducerii fenomenului de criminalitate organizată cu eforturile susţinute din partea autorităţilor pe această linie.
H. IMPLICAŢII PENTRU BUGET Implementarea Strategiei se va realiza în limitele strategiilor fiscal-bugetare pentru perioada 2020-2024. Finanţarea se va asigura din bugetele instituţiilor implicate, în limita sumelor aprobate anual pentru această destinaţie. Pentru cazurile în care aceste resurse nu sunt încă acoperite, este important ca fiecare instituţie publică să îşi revizuiască priorităţile bugetare pentru a asigura reflectarea în bugetele pentru anii 2021-2024 a resurselor minimale. În vederea îndeplinirii obiectivelor prezentei strategii vor fi avute în vedere şi surse de finanţare alternative celor de la bugetul de stat, precum fondurile structurale aferente perioadei 2021-2027 sau finanţarea externă oferită de alte organizaţii/state (spre exemplu, Banca Mondială, Mecanismul financiar norvegian, asistenţă bilaterală din partea altor state).
I. IMPLICAŢII JURIDICE Consolidarea intervenţiei împotriva criminalităţii organizate va implica şi analiza şi, după caz, îmbunătăţirea legislaţiei incidente penale, procesual penale, din materia societăţilor şi a altor acte normative relevante, după cum se menţionează în cuprinsul obiectivului strategic nr. 3, respectiv după cum ar putea rezulta, indirect, din implementarea tuturor celorlalte obiective, ca fiind necesar. Punerea în aplicare a măsurilor preconizate în prezenta strategie va putea implica şi adoptarea de acte administrative cu caracter normativ ale instituţiilor implicate.
J. MONITORIZARE ŞI EVALUARE Implementarea Strategiei se va realiza sub autoritatea unui Comitet de monitorizare, cu informarea prim-ministrului României şi Consiliului Suprem de Apărare al Ţării. Comitetul de monitorizare are în componenţă reprezentanţi ai următoarelor instituţii publice: - Ministerul Justiţiei (MJ); – Ministerul Afacerilor Interne; – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ); – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Comitetul de monitorizare este convocat semestrial sau ori de câte ori este nevoie. În funcţie de agenda reuniunii, reprezentanţi ai altor instituţii din sectorul public sau entităţi din mediul privat pot fi invitaţi. Pentru sprijinirea procesului de monitorizare şi implementare a obiectivelor strategice aferente Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate, MJ asigură secretariatul tehnic al Strategiei, care are activitate permanentă. Strategia se implementează prin intermediul planului de acţiune, care prezintă activităţi şi proiecte specifice, cu precizarea bugetelor şi a surselor de finanţare, termenele şi responsabilităţile instituţionale propuse. Comitetul de monitorizare elaborează şi aprobă planul de acţiune aferent Strategiei în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate 2021-2024 şi monitorizează implementarea sa. Obiectivele procesului de monitorizare sunt: - identificarea progreselor înregistrate în implementarea Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate; – identificarea şi corectarea problemelor practice apărute în implementarea obiectivelor strategice şi a planului de acţiune aferent; – creşterea gradului de cunoaştere, înţelegere şi implementare a măsurilor de prevenire a criminalităţii organizate, în sectorul public şi privat; – elaborarea documentelor de evaluare.
Stadiul implementării Strategiei va fi evaluat pe baza unor rapoarte de monitorizare, elaborate anual de către secretariatul tehnic şi supuse aprobării Comitetului de monitorizare, care vor include evaluări privind stadiul implementării Strategiei, deficienţele constatate şi recomandările pentru remediere. Rapoartele elaborate de Secretariatul tehnic sunt prezentate în cadrul unei reuniuni a Comitetului de monitorizare, la care vor fi invitaţi mai mulţi parteneri, inclusiv din sectorul privat şi societatea civilă. Monitorizarea prin mecanismele şi măsurile propuse mai sus se va completa cu concluziile rapoartelor periodice emise de Organizaţia Naţiunilor Unite, precum şi alte iniţiative regionale sau internaţionale în materia criminalităţii organizate la care România este parte. Evaluarea ex-post a impactului Strategiei va urmări să analizeze modul de folosire a resurselor, realizarea impactului aşteptat şi eficienţa intervenţiilor. Se vor evalua factorii de succes sau de eşec, precum şi sustenabilitatea rezultatelor şi impactului Strategiei naţionale împotriva criminalităţii organizate. Pentru o evaluare adecvată a rezultatelor Strategiei, evaluarea ex-post trebuie realizată după trecerea unui anumit timp de la implementare. În acest scop pot fi implicaţi şi parteneri din mediul privat. Evaluarea ex-post a impactului Strategiei va fi avută în vedere pentru elaborarea viitoarei strategii împotriva criminalităţii organizate, care se realizează în cadrul proiectului SIPOCA 764 „Întărirea capacităţii de procesare şi analiză a datelor referitoare la criminalitatea organizată şi creşterea capacităţii administrative a Ministerului Public“, derulat de PÎCCJ.
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
