Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   STRATEGIA NATIONALA din 27 mai 2009  privind implementarea serviciului universal in sectorul comunicatiilor electronice    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

STRATEGIA NATIONALA din 27 mai 2009 privind implementarea serviciului universal in sectorul comunicatiilor electronice

EMITENT: MINISTERUL COMUNICATIILOR SI SOCIETATII INFORMATIONALE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 411 din 16 iunie 2009
1. Introducere
Comunicaţiile reprezintã astãzi pentru România, ca şi pentru majoritatea statelor lumii, un sector strategic al economiei naţionale. Amploarea investiţiilor atrase, expansiunea rapidã şi mai ales capacitatea de a induce un efect multiplicativ de creştere economicã, prin potenţialul deosebit de stimulare a dezvoltãrii altor sectoare, au transformat în ultimii 20 de ani comunicaţiile în unul dintre cele mai importante motoare ale economiei, atât la nivelul fiecãruia dintre statele lumii, cât şi la nivel global.
Sectorul comunicaţiilor electronice cunoaşte în România o orientare clarã cãtre un anumit profil concurenţial. Astfel, dezvoltarea ofertelor bazate pe infrastructura proprie de acces la utilizatori a înregistrat un succes notabil în ţara noastrã, pe fundalul cererii în continuã creştere, alimentate de sporirea puterii de cumpãrare şi de preferinţele de consum tot mai sofisticate ale utilizatorilor români, care nu a putut fi acoperitã de oferta insuficientã a unei reţele fixe tradiţionale subdezvoltate. La sfârşitul anului 2008, în România existau nu mai puţin de 6 companii de telefonie mobilã ce furnizau sau se pregãteau sã furnizeze servicii pe infrastructurã proprie, 33 de operatori care furnizau servicii de acces la reţeaua proprie de telefonie fixã şi peste o mie de reţele de comunicaţii electronice utilizate pentru furnizarea accesului la internet în bandã largã.
Totodatã, fenomenul de convergenţã apãrut datoritã noilor tehnologii dã un impuls tot mai puternic concurenţei directe dintre companiile care oferã servicii de telefonie la puncte fixe şi la puncte mobile, operatorii de reţele publice mobile câştigând din ce în ce mai mult teren pe segmentul serviciilor oferite la puncte fixe.
Astfel, din punctul de vedere al utilizatorilor finali, maximizarea posibilitãţilor de alegere între mai mulţi furnizori şi asigurarea unui maximum de beneficii din serviciile disponibile, la un anumit nivel al preţului, devin instrumente esenţiale pentru a creşte în mod direct gradul de satisfacţie al acestora, din punctul de vedere al preţului sau al valorii de întrebuinţare a serviciilor.
În acest context şi luând în considerare necesitatea alinierii complete la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevãzute acestea în Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (directiva privind serviciul universal), se impune revizuirea de cãtre Ministerul Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale, denumit în continuare MCSI, a Documentului de politicã şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, document adoptat prin <>Ordinul ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004 , cu modificãrile ulterioare. Noua strategie cuprinde obiective şi mãsuri corespunzãtoare, care vor trebui implementate pânã la data de 31 decembrie 2012.

2. Informaţii generale relevante
Existenţa unui mediu concurenţial real în sectorul comunicaţiilor electronice nu constituie încã o garanţie suficientã pentru satisfacerea nevoilor de comunicare ale tuturor cetãţenilor României. Eforturile de asigurare a dreptului de acces la serviciul universal trebuie sã continue prin furnizarea unui set de servicii de comunicaţii electronice de calitate şi la tarife accesibile, pe întreg teritoriul României, astfel încât, indiferent de localizarea geograficã, utilizatorii finali sã beneficieze de aceleaşi avantaje şi oportunitãţi de dezvoltare.
Accesul la un set minim de servicii de comunicaţii electronice este considerat un drept fundamental al cetãţenilor, esenţial pentru integrarea acestora în comunitate şi, în sens mai larg, în societatea informaţionalã. Serviciile de comunicaţii electronice depãşesc latura personalã şi de afaceri a comunicãrii, constituind un instrument esenţial pentru furnizarea cãtre public a tuturor tipurilor de informaţii, bunuri şi servicii, atât de cãtre administraţia publicã (servicii sociale, de învãţãmânt sau medicale, de exemplu), cât şi de cãtre sectorul privat (serviciile societãţii informaţionale). Cei care nu au acces la servicii de comunicaţii electronice riscã sã fie marginalizaţi în societatea secolului XXI.
Având în vedere toate aceste aspecte, protejarea intereselor utilizatorilor finali necesitã definirea şi implementarea unei politici şi strategii de serviciu universal eficiente şi coerente.
În România, sectorul comunicaţiilor electronice a cunoscut în ultimii ani o evoluţie deosebit de dinamicã, bazatã pe investiţii structurale în dezvoltarea tehnologiilor consacrate şi pe adoptarea rapidã a inovaţiilor în domeniu. Cu o ratã a penetrãrii telefoniei la puncte mobile de peste 114% la sfârşitul anului 2008, România s-a aliniat tendinţelor înregistrate în celelalte state membre ale Uniunii Europene, în timp ce rata penetrãrii accesului la internet în bandã largã, practic inexistent în România în urmã cu 4 ani, a cunoscut o dezvoltare semnificativã, ajungând la 11,7% la sfârşitul anului 2008. Totodatã, aproximativ 54% din gospodãriile din România beneficiau la sfârşitul anului 2008 de acces la reţeaua publicã de telefonie la un punct fix, însã 60% din aceste gospodãrii se aflã în mediul urban.
Ca urmare a creşterii concurenţei şi a evoluţiei economico-sociale de ansamblu, care au dus la apropierea situaţiei de fapt din România de limitele naturale de creştere a disponibilitãţii serviciilor, va putea fi luatã în considerare folosirea parţialã sau chiar integralã a fondurilor disponibile pentru finanţarea creşterii disponibilitãţii serviciilor de telefonie.
Creşterea gradului de utilizare şi asigurarea calitãţii şi accesibilitãţii conexiunii de acces la internet în toate sectoarele vieţii economico-sociale conduc la atingerea dezideratului de societate informaţionalã, oferind întregii societãţi posibilitatea de a beneficia din plin de avantajele accesului la informaţii, condiţie esenţialã a noii direcţii în care se îndreaptã România.

3. Prioritãţi, politici şi cadru juridic existente
3.1. Premisele şi prioritãţile implementãrii serviciului universal
Acţiunile întreprinse pânã în prezent în vederea implementãrii serviciului universal au ţinut cont de particularitãţile situaţiei din România faţã de situaţia existentã în alte ţãri europene şi, în special, în statele membre ale Uniunii Europene. În timp ce în majoritatea ţãrilor din Uniunea Europeanã a fost posibilã desemnarea cvasiautomatã ca furnizor de serviciu universal a operatorului naţional de reţele publice fixe, fost deţinãtor al monopolului, datoritã reţelei sale bine dezvoltate care putea fi relativ uşor extinsã cãtre orice nou utilizator, în România situaţia a fost radical diferitã din cauza ratei de penetrare considerabil mai mici. Astfel, în timp ce în statele membre ale Uniunii Europene deservirea tuturor utilizatorilor poate fi realizatã la costuri rezonabile, în România costurile de conectare pe termen scurt a tuturor gospodãriilor la reţeaua publicã fixã ar fi fost foarte mari, necesitând o extindere masivã a reţelei. În plus, relieful României, constituit în proporţie de 30% din munţi, ar fi fãcut şi mai dificilã aceastã extindere.
Având în vedere cele de mai sus, MCSI s-a concentrat, conform Documentului de politicã şi strategie privind implementarea serviciului universal în sectorul comunicaţiilor electronice, document adoptat prin <>Ordinul ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004 , cu modificãrile ulterioare, pe douã direcţii de dezvoltare pe termen scurt: asigurarea accesului comunitãţilor rurale izolate la reţeaua publicã de telefonie, prin intermediul telecentrelor, şi asigurarea accesibilitãţii serviciilor de acces la reţeaua publicã de telefonie la punct fix, pentru anumite categorii defavorizate de utilizatori, urmând ca pe termen lung obiectivul sã fie furnizarea accesului la reţeaua publicã de telefonie, la puncte fixe, în fiecare casã.
În decurs de 4 ani, între 2004 şi 2008, Autoritatea Naţionalã pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, denumitã în continuare ANCOM, a organizat 7 licitaţii pentru instalarea de telecentre în 633 de localitãţi din mediul rural fãrã acces sau cu acces redus la reţelele publice de telefonie, 7 operatori fiind desemnaţi furnizori de serviciu universal, având obligaţia de a oferi locuitorilor servicii de telefonie, fax şi acces la internet. Instalarea de telecentre în localitãţi izolate a fost primul pas spre reducerea decalajului informaţional existent între mediul urban şi cel rural. Astfel, telecentrele asigurã accesul comunitãţilor rurale la serviciile de comunicaţii electronice şi reprezintã, totodatã, avanposturi ale infrastructurii de comunicaţii care faciliteazã extinderea reţelelor la nivelul gospodãriilor individuale. În acelaşi timp, înfiinţarea telecentrelor contribuie la familiarizarea şi educarea consumatorilor cu privire la serviciile de comunicaţii electronice, conducând şi la creşterea cererii pentru acest tip de servicii în mediul rural.
O altã direcţie de dezvoltare pe termen scurt a avut ca scop sprijinirea anumitor categorii defavorizate de populaţie în vederea asigurãrii accesibilitãţii serviciilor de acces la reţeaua publicã de telefonie la un punct fix. În acest sens, în anii 2004 şi 2005 au fost acordate subvenţii pentru plata abonamentelor pentru serviciile de telefonie la puncte fixe unui numãr de peste 500.000 de familii cu venituri reduse.
La momentul implementãrii lor, aceste mãsuri au constituit o soluţie viabilã pentru asigurarea posibilitãţii de comunicare pentru toţi cetãţenii, dar în contextul aderãrii României la Uniunea Europeanã este nevoie de o nouã abordare cu privire la serviciul universal, pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe în fiecare casã.
În astfel de condiţii se impune dezvoltarea unei noi strategii prin care sã se asigure un grad ridicat de acces, într-un timp relativ scurt, la serviciile de comunicaţii electronice din sfera serviciului universal, care sã dea posibilitatea conectãrii unui numãr cât mai mare de utilizatori.
3.2. Cadrul juridic şi politica de reglementare a serviciului universal la nivelul Uniunii Europene
Asigurarea unui nivel determinat de calitate a serviciilor incluse în sfera serviciului universal, la un tarif accesibil, pentru toţi utilizatorii a fost consacratã ca obiectiv al politicii comunitare, în contextul adoptãrii pachetului de mãsuri menite sã pregãteascã momentul liberalizãrii depline a pieţei de telecomunicaţii. Însã odatã cu revizuirea cadrului european de reglementare, finalizatã prin adoptarea pachetului de directive din anul 2002, normele referitoare la serviciul universal au fost revizuite şi grupate în Directiva 2002/22/CE. Conform acestei directive, fiecare stat membru are obligaţia de a asigura disponibilitatea unui set minim de servicii pentru toţi utilizatorii finali, la un preţ accesibil şi în condiţii de calitate determinate. Directiva detaliazã cerinţele aferente fiecãrui serviciu care intrã în componenţa setului minim şi conţine prevederi referitoare la accesibilitatea tarifelor, controlul cheltuielilor de cãtre utilizatorii finali, calitatea serviciilor, costul asigurãrii serviciului universal, finanţarea acestuia şi transparenţa mecanismului de finanţare, precum şi la posibilitatea revizuirii setului minim de servicii, ca urmare a evoluţiilor sociale, economice şi tehnologice.
3.3. Cadrul juridic şi politica naţionalã de reglementare a serviciului universal
Cadrul legislativ cu privire la serviciul universal are la bazã <>Legea nr. 304/2003 pentru serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, republicatã, denumitã în continuare Legea serviciului universal, care transpune în plan naţional prevederile Directivei 2002/22/CE.
Conform dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea serviciului universal, "dreptul de acces la serviciul universal reprezintã dreptul tuturor utilizatorilor finali de pe teritoriul României de a beneficia de serviciile din sfera serviciului universal, la un anumit nivel de calitate, indiferent de localizarea geograficã şi la tarife accesibile".
MCSI, în calitatea sa de coordonator şi garant al dezvoltãrii pieţei de comunicaţii electronice din România, are atribuţia de a stabili politica şi strategia privind implementarea serviciului universal. În acest sens, MCSI stabileşte obiectivele de atins în vederea asigurãrii posibilitãţii de comunicare pentru toţi cetãţenii, cu respectarea principiilor transparenţei, obiectivitãţii, proporţionalitãţii şi nediscriminãrii şi având în vedere limitarea posibilelor efecte negative asupra concurenţei.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea serviciului universal, pe baza politicii şi strategiei stabilite de MCSI, ANCOM are obligaţia sã asigure dreptul de acces la serviciul universal pe întreg teritoriul României. ANCOM are atribuţii concrete în implementarea serviciului universal, fiind instituţia abilitatã sã elaboreze condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal, sã impunã obligaţii în sarcina acestor furnizori în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite de cãtre MCSI, precum şi sã asigure îndeplinirea acestor obligaţii prin intermediul activitãţilor de monitorizare şi control.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea serviciului universal, serviciile incluse în sfera serviciului universal sunt:
a) furnizarea accesului la reţeaua publicã de telefonie, la punct fix;
b) serviciul de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor;
c) accesul la telefoanele publice cu platã.
Pe lângã acestea, ANCOM poate dispune mãsuri specifice pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 8 şi 9 din Legea serviciului universal, le poate impune furnizorilor de serviciu universal pentru a asigura accesul utilizatorilor finali cu dizabilitãţi la serviciile incluse în sfera serviciului universal şi, respectiv, pentru a asigura accesibilitatea serviciilor de telefonie destinate publicului.
În vederea asigurãrii condiţiilor de exercitare a dreptului de acces la serviciul universal, art. 4 din Legea serviciului universal prevede soluţia desemnãrii unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, cãrora li se va impune obligaţia de a presta unul sau mai multe servicii din sfera serviciului universal, în anumite zone sau pe întreg teritoriul României. Condiţiile şi procedura de desemnare a furnizorilor de serviciu universal se stabilesc de ANCOM, cu respectarea principiilor eficienţei, obiectivitãţii, transparenţei şi nediscriminãrii, niciun furnizor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice nefiind a priori exclus.
În cazul în care estimeazã cã furnizarea serviciilor din sfera serviciului universal ar putea constitui o sarcinã injustã pentru furnizorii de serviciu universal, ANCOM va acţiona în vederea determinãrii costului net al furnizãrii acestor servicii. În cazul în care constatã, pe baza stabilirii costului net, cã prestarea serviciilor din sfera serviciului universal reprezintã o sarcinã injustã pentru furnizorul de serviciu universal, ANCOM va decide, la cererea furnizorului de serviciu universal, compensarea costului net astfel determinat, utilizând un mecanism de compensare a costului net, prin intermediul unui fond de serviciu universal.

4. Definirea problemei
În general, în România utilizatorii din mediul urban beneficiazã de o mai mare diversitate a ofertei de servicii faţã de utilizatorii din mediul rural, care se confruntã fie cu problema posibilitãţii limitate de alegere, având la dispoziţie un singur furnizor sau un numãr restrâns de furnizori pentru majoritatea serviciilor, fie cu problema lipsei accesului la mijloacele de comunicaţii, în situaţia în care se aflã în afara ariei de acoperire a reţelelor de comunicaţii electronice.
Prin urmare, se impune adoptarea de mãsuri care sã transforme serviciul universal într-un instrument eficient de promovare a coeziunii sociale, economice şi culturale în cadrul comunitãţii, care sã încurajeze o distribuţie mai echilibratã a populaţiei, având ca efect decongestionarea zonelor metropolitane, reducerea poluãrii şi a traficului în marile oraşe, şi care sã contribuie la estomparea diferenţelor de dezvoltare dintre zonele rurale şi cele urbane.
Conform Comunicãrii Comisiei Europene din 25 septembrie 2008 privind revizuirea periodicã a scopului serviciului universal în comunicaţii electronice, termenul de "acces la punct fix" se referã la reşedinţa utilizatorului (acolo unde mai mulţi membri ai unei gospodãrii pot folosi în comun o conexiune), şi nu la obligaţia operatorului de a folosi o tehnologie fixã, astfel încât nu se impune nicio constrângere în ceea ce priveşte mijloacele tehnice - fie ele fixe sau mobile - prin care conexiunea este furnizatã.
În contextul existenţei unei multitudini de servicii, de modele de afaceri, tipuri de reţele şi tehnologii, convergenţa reprezintã un obiectiv major pentru toţi factorii interesaţi în dezvoltarea pieţei de comunicaţii în ansamblul ei. Ca urmare a digitalizãrii reţelelor, diferenţierea din punctul de vedere al potenţialului de furnizare a serviciilor între reţelele de comunicaţii electronice (fixe şi mobile) se reduce din ce în ce mai mult, acestea devenind complementare. Aceasta înseamnã cã serviciile respective pot fi furnizate printr-o gamã foarte vastã de categorii de infrastructurã, determinând o creştere a concurenţei. În mod subsecvent, ca urmare a eficientizãrii utilizãrii elementelor de infrastructurã, lipsa de capacitate devine din ce în ce mai puţin o problemã. Intensificarea competiţiei va face ca pãrţile care anterior aveau strict delimitate poziţiile pe piaţã sã devinã brusc competitori. Acest fapt conduce la scãderea tarifelor, la creşterea rapidã a capacitãţii/vitezei de conectare şi la o puternicã creştere a numãrului de servicii şi aplicaţii.

5. Obiectivele strategiei privind implementarea serviciului universal
Promovarea intereselor utilizatorilor finali reprezintã o prioritate majorã a strategiei de dezvoltare a sectorului comunicaţiilor. Instrumentele la care statul trebuie sã recurgã pentru atingerea acestui obiectiv sunt multiple şi complexe, mergând de la impunerea unor obligaţii de transparenţã menite sã ajute utilizatorii finali în luarea unei decizii informate, pânã la protejarea acestora în relaţia cu furnizorii, prin mecanismele administrate de autoritatea de reglementare. Totodatã, statul trebuie sã vegheze la implementarea unor sisteme adecvate de apãrare a dreptului la viaţã privatã în acest sector, în vederea combaterii ameninţãrilor specifice, inerente utilizãrii noilor tehnologii de comunicaţie, precum şi la asigurarea integritãţii şi securitãţii reţelelor publice de comunicaţii electronice.
De asemenea, promovarea intereselor specifice ale utilizatorilor cu nevoi sociale speciale trebuie sã constituie o prioritate, în spiritul politicilor europene de promovare a incluziunii sociale.
În acest sens, se impune implementarea unui set de acţiuni care sã ducã la îndeplinirea urmãtoarelor obiective strategice:
5.1. Asigurarea, pânã la data de 31 decembrie 2012, a condiţiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţelele publice de telefonie, precum şi accesul la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului sã fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.
5.2. Asigurarea serviciului de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor.
5.3. Asigurarea accesului la telefoanele publice cu platã.
5.4. Asigurarea de condiţii echivalente de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilitãţi la serviciile de telefonie.

6. Principii generale
Având în vedere caracteristicile tehnice, care permit operatorilor de reţele publice mobile sã furnizeze acces la reţeaua publicã de telefonie în condiţii de funcţionalitate similare cu cele oferite de operatorii de reţele publice fixe, precum şi scopul principal al serviciului universal, şi anume asigurarea posibilitãţii de comunicare pentru toţi cetãţenii, prezentul document de politicã şi strategie porneşte de la principiul neutralitãţii tehnologice, considerând cã obiectivul asigurãrii accesului la reţeaua publicã de telefonie la punct fix şi al furnizãrii unui mijloc rezonabil de acces la serviciul de telefonie destinat publicului poate fi atins atât prin intermediul reţelelor de telefonie fixã, cât şi prin intermediul reţelelor de telefonie mobilã. Astfel, aceastã conexiune poate fi realizatã prin folosirea oricãrei tehnologii, prin cablu sau pe cale radio (wireline sau wireless), în mãsura în care sunt asigurate funcţiile cerute.
Luând în considerare principiul neutralitãţii tehnologice, România va beneficia de dezvoltarea reţelelor publice mobile, acestea devenind o alternativã viabilã ca urmare a extinderii din ultimii ani şi a dezvoltãrii serviciilor de telefonie la puncte fixe, operatorii de telefonie mobilã acoperind pânã la 96% din populaţie, rata de acces ajungând la sfârşitul anului trecut pânã la 114% (SIM-uri active).
De asemenea, la desemnarea furnizorilor de serviciu universal se va avea în vedere respectarea principiilor eficienţei, obiectivitãţii, transparenţei şi nediscriminãrii, niciun furnizor de reţele sau de servicii nefiind a priori exclus.

7. Direcţii de acţiune
Pentru atingerea obiectivelor strategice, se va aplica urmãtorul set de acţiuni:
Obiectivul 5.1. Asigurarea, pânã la data de 31 decembrie 2012, a condiţiilor necesare pentru ca cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţelele publice de telefonie, precum şi accesul la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului sã fie acoperite de cel puţin un furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice.
Acţiunea 5.1.1. Crearea premiselor pentru asigurarea posibilitãţii de furnizare a serviciilor de telefonie la puncte fixe din sfera serviciului universal, prin intermediul oricãrui tip de reţea (fixã sau mobilã) ce oferã astfel de servicii.
Pentru a asigura accesul tuturor cetãţenilor la serviciile de comunicaţii electronice din sfera serviciului universal, se vor lua mãsuri pentru furnizarea de servicii de telefonie la punct fix.
În acest sens, ANCOM va stabili cadrul juridic necesar, precum şi condiţiile pentru desemnarea unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal, care vor avea obligaţia de a satisface toate cererile rezonabile ale utilizatorilor finali privind accesul şi conectarea la un punct fix la reţele publice de telefonie şi de acces la un punct fix la serviciile de telefonie destinate publicului.
Conexiunea furnizatã trebuie sã asigure utilizatorilor finali posibilitatea de a iniţia şi de a primi apeluri telefonice locale, naţionale şi internaţionale, comunicaţii prin fax, comunicaţii de date, la o ratã de transfer suficientã pentru a permite accesul funcţional la internet şi de a iniţia, în mod gratuit, apeluri cãtre numãrul unic de urgenţã 112.
De asemenea, dezvoltarea de noi reţele publice de telefonie care sã ofere servicii la punct fix în vederea asigurãrii dreptului de acces la serviciile din sfera serviciului universal pentru populaţia care nu are acces la acest tip de servicii constituie un obiectiv al prezentei strategii.
În acest scop, ANCOM va realiza un studiu pentru identificarea localitãţilor în care se impune realizarea de reţele de comunicaţii electronice pânã la data de 31 octombrie 2009. Studiul va prezenta defalcat localitãţile în care nu existã acoperire, respectiv localitãţile parţial acoperite de reţele de comunicaţii electronice.
Pentru a asigura disponibilitatea serviciilor de telefonie la puncte fixe pentru utilizatorii finali care nu dispun de o astfel de conexiune şi pentru a permite dezvoltarea de reţele publice de telefonie care sã asigure accesul utilizatorilor finali, ANCOM va desemna furnizorii de serviciu universal prin intermediul unor proceduri competitive sau, acolo unde nu este posibilã desemnarea pe baza unor astfel de proceduri, din oficiu.
Acţiunea 5.1.2. ANCOM va putea stabili, în condiţiile legii, mãsuri care sã asigure abonaţilor posibilitatea de a-şi monitoriza şi controla cheltuielile, precum şi de a evita deconectarea nejustificatã.
Obiectivul 5.2. Asigurarea continuitãţii furnizãrii serviciului de informaţii privind abonaţii şi punerea la dispoziţie a registrelor abonaţilor
Acţiunea 5.2.1. ANCOM va lua toate mãsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat sã punã la dispoziţia utilizatorilor finali cel puţin un registru complet al abonaţilor, în formã tipãritã, electronicã sau în ambele forme. Registrul trebuie actualizat periodic, cel puţin o datã pe an, iar forma acestuia se aprobã în prealabil de cãtre ANCOM.
Acţiunea 5.2.2. ANCOM va lua de asemenea toate mãsurile astfel încât furnizorul de serviciu universal desemnat sã punã la dispoziţia utilizatorilor finali, inclusiv a utilizatorilor de telefoane publice cu platã, cel puţin un serviciu de informaţii privind abonaţii.
ANCOM va stabili ce categorii de informaţii vor fi puse la dispoziţia publicului prin intermediul registrului abonaţilor şi serviciului de informaţii privind abonaţii, cu respectarea condiţiilor prevãzute la <>art. 11 din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Obiectivul 5.3. Optimizarea modalitãţilor de asigurare a accesului la telefoanele publice cu platã
Acţiunea 5.3.1. ANCOM va realiza un studiu, pânã la data de 31 octombrie 2009, care sã releve dacã la nivel naţional existã un numãr suficient de telefoane publice cu platã, o acoperire geograficã corespunzãtoare, care sã asigure un nivel de calitate adecvat al serviciilor, în vederea satisfacerii necesitãţilor rezonabile ale utilizatorilor finali, precum şi dacã accesibilitatea acestor telefoane pentru persoanele cu dizabilitãţi este asiguratã în condiţii echivalente celor de care beneficiazã ceilalţi utilizatori finali. În urma analizãrii datelor obţinute, ANCOM va decide, dacã va fi cazul, desemnarea unuia sau mai multor furnizori de serviciu universal care vor avea obligaţia de a implementa telefoane publice cu platã.
Obiectivul 5.4. Asigurarea de condiţii echivalente de acces pentru utilizatorii finali cu dizabilitãţi la serviciile de telefonie
ANCOM va lua toate mãsurile pentru a asigura posibilitatea utilizatorilor finali cu dizabilitãţi de a beneficia de condiţii echivalente de acces ale celorlalţi utilizatori finali la serviciile de telefonie, inclusiv la numãrul unic de urgenţã 112, la serviciile de informaţii privind abonaţii şi la registrul abonaţilor. Aceste mãsuri vor avea în vedere, printre altele, urmãtoarele:
a) eliberarea de facturi detaliate în formate alternative, la cererea persoanelor cu deficienţe de vedere (tipãrite cu caractere mai mari sau în limbaj Braille);
b) furnizarea gratuitã a unor servicii, precum serviciul de informaţii privind abonaţii;
c) instalarea de telefoane publice cu platã care sã permitã accesul persoanelor cu dizabilitãţi locomotorii sau de telefoane publice cu text pentru persoanele cu deficienţe de auz sau de vorbire.

8. Rezultatele strategiei
Prin implementarea prevederilor prezentei strategii se urmãreşte alinierea completã la standardele de serviciu universal, astfel cum sunt prevãzute acestea în Directiva 2002/22/CE, respectiv furnizarea accesului la reţeaua publicã de telefonie, la un punct fix, în condiţii de disponibilitate, calitate şi accesibilitate similare mediei înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene.

9. Rezultatele acţiunilor
Politica MCSI se concentreazã, pe termen scurt, pe asigurarea accesibilitãţii serviciilor de telefonie pentru o pãturã socialã cât mai largã din rândul cetãţenilor României, prin extinderea gradului de acces la reţelele de comunicaţii electronice. Pe aceastã bazã, se preconizeazã creşterea gradului de disponibilitate a serviciilor de telefonie, acţionându-se în direcţia îndeplinirii obiectivului privind furnizarea accesului la reţeaua publicã de telefonie, la un punct fix, şi prevenindu-se activ apariţia fenomenului de excluziune socialã.
De asemenea, implementarea obiectivelor prevãzute de prezenta strategie va avea un rol esenţial în combaterea excluziunii sociale, în dezvoltarea regionalã şi, mai ales, în asigurarea posibilitãţii de comunicare pentru toţi cetãţenii, înlãturând astfel barierele din calea dezvoltãrii structurale a societãţii româneşti spre o societate informaţionalã modernã, compatibilã cu standardele Uniunii Europene, cu baze solide, care sã asigure o integrare deplinã şi eficientã în structurile comunitare. Astfel, prezenta politicã şi strategie constituie un pas esenţial în direcţia integrãrii României din punct de vedere socioeconomic în Europa secolului XXI, creând premisele trecerii într-o nouã etapã de evoluţie, cea a economiei bazate pe cunoaştere.

10. Indicatori
Monitorizarea acţiunilor se va efectua în baza urmãtorilor indicatori:
1. rata de penetrare a serviciilor din sfera serviciului universal la nivel de populaţie şi pe gospodãrii;
2. numãrul de utilizatori finali în zonele geografice unde au fost implementate mãsuri pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite prin prezenta strategie;
3. gradul de acoperire cu servicii din sfera serviciului universal la nivel de populaţie;
4. numãrul utilizatorilor cu dizabilitãţi care au optat pentru furnizarea serviciilor de comunicaţii electronice ca urmare a reglementãrilor specifice privind serviciul universal.

11. Implicaţii pentru buget
Necesarul de finanţare urmeazã a fi asigurat din Fondul pentru serviciul universal, în mãsura în care asigurarea serviciilor din sfera serviciului universal va reprezenta o sarcinã injustã pentru furnizorii de serviciu universal, gestionat de ANCOM şi bazat pe o contribuţie impusã unui numãr cât mai mare de furnizori de pe piaţã. Acest mecanism prezintã mai multe avantaje: este cel mai eficient mijloc de a asigura finanţarea pentru programe destinate unor regiuni şi utilizatori-ţintã; este cel mai transparent mecanism de finanţare; este bazat pe principiul minimei distorsionãri a pieţei; contribuţiile sunt proporţionale şi nediscriminatorii.

12. Finanţarea acţiunilor întreprinse în vederea îndeplinirii obiectivelor de serviciu universal
În vederea compensãrii costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, ANCOM va stabili un mecanism de finanţare bazat pe contribuţiile furnizorilor de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice. Mecanismul de finanţare va fi administrat de ANCOM, fondurile destinate finanţãrii serviciilor urmând a fi identificate distinct de alte venituri administrate de autoritate.
În vederea asigurãrii transparenţei modului de utilizare a resurselor din cadrul fondului de serviciu universal, ANCOM va include în cadrul raportului anual privind implementarea serviciului universal pus la dispoziţia MCSI, într-un capitol distinct, informaţii privind resursele financiare disponibile în anul respectiv, modul de utilizare şi sumele totale utilizate, precum şi totalul resurselor financiare disponibile la încheierea exerciţiului financiar.
Alocarea fondurilor destinate compensãrii costului net al furnizãrii serviciilor din sfera serviciului universal, în vederea atingerii obiectivelor de politicã şi strategie, va fi realizatã de ANCOM, în funcţie de prioritãţile de implementare a serviciului universal, asigurându-se o utilizare eficientã a acestor fonduri.
ANCOM va pune la dispoziţia MCSI raportul anual privind implementarea serviciului universal, inclusiv informaţii privind mecanismul de compensare a costului net şi contribuţiile furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice la compensarea costului net.

13. Implicaţii juridice
Din punct de vedere al cadrului juridic existent în domeniu, adoptarea prezentei strategii va necesita abrogarea <>Ordinului ministrului comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei nr. 184/2004 şi emiterea de decizii ale preşedintelui ANCOM pentru punerea în aplicare a acţiunilor prevãzute la cap. 6.

14. Proceduri de monitorizare şi evaluare
Implementarea mãsurilor destinate atingerii obiectivelor stabilite prin prezenta strategie revine ANCOM.
Pe parcursul implementãrii, MCSI va urmãri aplicarea eficientã a mãsurilor stabilite, prin monitorizarea continuã a modului de desfãşurare a acţiunilor întreprinse în direcţia îndeplinirii obiectivelor fixate, cu scopul de a identifica din timp tendinţele de schimbare şi de a elabora cãi de acţiune adecvate noilor situaţii existente pe piaţã.

15. Etape ulterioare şi instituţii responsabile
Într-o societate globalã aflatã într-un proces de transformare semnificativ la începutul mileniului trei, autoritãţile europene au conştientizat necesitatea unei viziuni de modernizare a societãţii şi de dezvoltare a competitivitãţii economiei europene. Aceastã viziune, formulatã în urma Consiliului Europei de la Lisabona din anul 2000 (Strategia Lisabona), a urmãrit sã creioneze liniile directoare ale strategiilor şi politicilor care sã constituie rãspunsul adecvat pentru provocãrile generate de procesul de îmbãtrânire a populaţiei europene şi de competiţia din ce în ce mai acerbã pe plan global.
În realizarea obiectivelor fundamentale ale Strategiei Lisabona - susţinerea creşterii economice şi crearea locurilor de muncã - unul dintre instrumentele principale identificate a fost dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere în coroborare cu stimularea sectorului de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC). Astfel, au fost recunoscute avantajele utilizãrii serviciilor şi echipamentelor TIC asupra creãrii societãţii informaţionale, capabilã sã stimuleze creşterea gradului de competitivitate economicã, precum şi de coeziune socialã.
Având în vedere faptul cã rãspândirea beneficiilor internetului depinde tot mai mult de disponibilitatea accesului la internet cu vitezã mare în rândul cetãţenilor şi companiilor, utilizarea sporitã a serviciilor de comunicaţii în bandã largã a fost identificatã drept un obiectiv major la nivel european ca rezultat al faptului cã societatea bazatã pe cunoaştere are un impact semnificativ asupra competitivitãţii, dezvoltãrii rapide a comunicaţiilor şi a tehnologiilor IT, constituind un factor determinant al dezvoltãrii economiei în ansamblul sãu. În acest context, la nivel european se analizeazã oportunitatea includerii serviciilor de bandã largã în sfera serviciului universal, urmând ca în cazul în care la nivel european se vor adopta reglementãri în acest sens, MCSI şi ANCOM sã dezvolte direcţiile de acţiune în sensul specificat în noul cadru de reglementare.

----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016