Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: STRATEGIA NATIONALA A ROMANIEI din 7 iulie 2005 privind schimbarile climatice - 2005-2007 - Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

STRATEGIA NATIONALA A ROMANIEI din 7 iulie 2005 privind schimbarile climatice - 2005-2007 -

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 670 din 27 iulie 2005
Comenteaza legea
STRATEGIA NATIONALA A ROMÂNIEI din 7 iulie 2005
privind schimbãrile climatice - 2005-2007 -
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 670 din 27 iulie 2005

Cuvânt înainte

Schimbãrile climatice reprezintã una dintre provocarile majore ale secolului nostru - un domeniu complex în care trebuie sa ne imbunatatim cunoaşterea şi înţelegerea, pentru a lua mãsuri imediate şi corecte în vederea abordarii eficiente, din punct de vedere al costurilor, a provocarilor din domeniul schimbãrilor climatice, respectând principiul precautiei.
Schimbãrile climatice ne afecteazã pe toţi atât la nivel global, cat şi la nivel naţional Recent, am observat cu totii o frecventa crescutã a inundatiilor în partea de sud a României. Chiar dacã acestea sunt sau nu rezultatul direct al schimbãrilor climatice, ele ne oferã totuşi un indiciu asupra posibilelor efecte viitoare ale schimbãrilor climatice asupra comunitãţilor locale.
Prin aceasta strategie, România face primii pasi cãtre implementarea unei acţiuni naţionale, unitare, concertate şi îndreptate atât spre limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera, cat şi asupra efectelor potenţiale ale schimbãrilor climatice, care vor aparea indiferent de activitãţile de limitare a emisiilor.
Guvernul României doreşte sa înceapã discutiile privind cerinţele viitoare pentru România în acest domeniu, rezultate din integrarea noastrã în UE, cat şi din angajamentele noastre internaţionale asumate în baza UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto, pentru a pregati cea mai buna abordare nationala a schimbãrilor climatice pe termen scurt, mediu şi lung.
Prezenta Strategie nationala a României privind schimbãrile climatice (SNSC) reprezintã primul pas. Va fi urmatã spre sfârşitul acestui an de Planul naţional de acţiune pentru schimbãri climatice (PNASC), care va stabili prioritãţile de acţiune necesare pentru implementarea strategiei, la toate nivelurile. Provocarea de a rãspunde la efectele schimbãrilor climatice nu se va opri aici. Acţiunile internaţionale şi europene viitoare în aceasta direcţie vor trasa noi cerinţe pentru România şi vor solicita politici şi mãsuri inovatoare în anii urmãtori. Prin implementarea imediata a unor acţiuni de reducere a intensitatii carbonului în economie şi prin pregãtirea adaptãrii la efectele inevitabile, ale schimbãrilor climatice, vom fi capabili sa realizam cele mai bune condiţii pentru participarea României la acest proces. Industria României a început sa ia în serios aceasta problema, iar abordarea schimbãrilor climatice va oferi companiilor oportunitati comerciale noi,
În mod normal ar trebui sa avem cu totii responsabilitãţi în acest domeniu în urmãtorii ani Guvernul, mediul de afaceri şi industria, ONG-urile, institutele de cercetare, autoritãţile locale şi consumatorii individuali, precum şi toţi cetãţenii vor trebui sa participe la aceste activitãţi. Ca o concluzie, trebuie menţionat faptul ca o importanta preocupare a Guvernului României prin aceasta strategie este sa imbunatateasca capacitatea factorilor implicaţi la toate nivelurile şi sa asigure accesul la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziilor.
Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor doreşte sa multumeasca Agenţiei Daneze pentru Protecţia Mediului pentru sprijinul financiar acordat şi, totodatã, consultantilor tehnici internationali, care au lucrat la elaborarea acestei strategii.

Sulfina BARBU,
Ministrul Mediului şi Gospodãririi Apelor

CAP. I
Introducere

Strategia nationala privind schimbãrile climatice 2005-2007

Strategia nationala a României privind schimbãrile climatice (SNSC) defineste politicile României privind respectarea obligaţiilor internaţionale prevãzute de Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice (UNFCCC) şi de Protocolul de la Kyoto precum şi prioritãţile naţionale ale României în domeniul schimbãrilor climatice.
SNSC prezintã, de asemenea, beneficiile de mediu şi economice pentru România privind participarea la implementarea mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto şi anume implementarea în Comun (JI) şi Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET).
Strategia stabileşte şi abordarea principiala a României privind implementarea activitãţilor în domeniul schimbãrilor climatice necesare în vederea aderãrii României la Uniunea Europeanã şi pentru participarea la Schema de Comerţ cu Emisii a Uniunii Europene (ETS UE).
SNSC a fost elaborata sub responsabilitatea Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor (MMGA) în strânsã colaborare cu alte ministere, prin intermediul Comisiei Naţionale pentru Schimbãri Climatice (CNSC). SNSC va reprezenta cadrul pentru implementarea politicilor României în domeniul schimbãrilor climatice în perioada 2005-2007.
Glosarul SNCS este prevãzut în anexa A a prezentei stategii.

Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice

Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice (PNASC) va dezvolta în continuare politicile individuale şi mãsurile concrete ce vor fi elaborate şi implementate pe baza SNSC.

Perioada de aplicare a SNSC



 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
         Implementarea Strategiei şi a Planului de Acţiuni
 
          Faza de planificare                        Actualizarea Strategiei
             a acţiunilor                           şi a Pianului de Acţiune
 
              ┌─────┴───────┐                             ┌─────┴─────┐
 
 ├────────────●────────────●─┼───────────────┼────────────────────────●─┼───────┤
          2005│            │       2006                2007           │   2008
              │            │                                          │
              │            │                                          │
   Aprobarea  │  Aprobarea │                    Aprobarea Strategiei  │
   Strategiei ┘  Planului  ┘                     şi a Planului de     ┘
                 de Acţiune                     Acţiune actualizate
 
 
 ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Durata de aplicare a strategiei şi a obiectivelor specifice prezentate în aceasta acoperã perioada de timp pana la sfârşitul anului 2007. Politicile şi activitãţile menţionate, care vor fi detaliate în cadrul PNASC, se vor desfasura în aceeaşi perioada de timp. O perspectiva pe termen lung a fost luatã în considerare în evaluarea impactului SNSC, respectiv, pana în 2012, la sfârşitul primei perioade de angajament prevãzute de Protocolul de la Kyoto. Aceasta perioada relativ scurta de timp a fost luatã în considerare având în vedere ca schimbãrile rapide ale situaţiei economice naţionale şi ale cadrului internaţional în domeniul schimbãrilor climatice, vor necesita actualizarea SNSC pana în 2008, ţinând seama şi de integrarea României în Uniunea Europeanã.

Prezentarea conţinutului SNSC

Capitolul 2 introduce obiectivul general ale SNSC. Acesta este detaliat în mai multe obiective specifice privind diferitele aspecte ale domeniului schimbãrilor climatice. Urmãtoarele capitole ale SNSC se referã la activitãţile necesare îndeplinirii obiectivelor specifice.
Capitolul 3 prezintã informaţiile generale de baza privind UNFCCC, Protocolul de la Kyoto, politica Uniunii Europene în domeniu şi poziţia actuala a României.
Capitolul 4 exemplifica acţiunile întreprinse în vederea estimarii emisiilor de GHG în România şi progresele înregistrate în atingerea obiectivului de reducere a emisiilor prevãzut de Protocolul de la Kyoto.
Capitolul 5 se adreseazã vulnerabilitatii României la efectele schimbãrilor climatice şi abordarilor privind mãsurile de adaptare la aceste efecte.
Capitolul 6 stabileşte cadrul institutional, juridic şi de politici pentru implementarea SNSC.
Capitolul 7 detaliazã angajamentele prevãzute de UNFCCC şi Protocolul de la Kyoto.
Capitolul 8 prezintã acţiunile necesare implementarii Directivei Uniunii Europene 2003/87/CE ce stabileşte o schema pentru comercializarea permiselor de emisii de GHG.
Capitolul 9 identifica prioritãţile privind acţiunile şi mãsurile necesare reducerii intensitatii carbonului în economia României.
Capitolul 10 descrie activitãţile necesare includerii aspectelor privind schimbãrile climatice în educaţie şi cercetare, şi creşterii nivelului de constientizare şi de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbãri climatice în România.
Capitolul 11 prezintã o estimare generalã a resurselor necesare implementarii SNSC şi descrie procesul elaborãrii PNASC.

CAP. II
Obiectivele Strategiei

2.1 Obiectivul general

România a ratificat UNFCCC prin <>Legea nr. 24/1994 şi Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prin <>Legea nr. 3/2001 . Prin semnarea şi ratificarea UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto la UNFCCC şi prin adoptarea obiectivului de reducere a emisiilor de GHG, România şi-a manifestat clar preocuparea privind schimbãrile climatice globale şi angajamentul politic privind îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza Convenţiei.
Obiectivul general al SNSC se concentreaza pe doua direcţii:
1. Asigurarea îndeplinirii angajamentelor asumate de România în baza UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto şi, totodatã, a obligaţiilor privind schimbãrile climatice asumate prin integrarea în Uniunea Europeanã.
2. Elaborarea şi implementarea obiectivelor şi activitãţilor voluntare ale României privind adaptarea la impactul schimbãrilor climatice, reducerea intensitatii carbonului în economia României şi utilizarea mecanismelor flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto, pentru creşterea competitivitatii economiei româneşti.

2.2 Obiective specifice

Pentru a îndeplini obiectivul general şi ţinând seama de aspectele identificate în secţiunea precedenta, Strategia nationala a României privind schimbãrile climatice prevede urmãtoarele obiective specifice. Activitãţile necesare realizãrii acestor obiective sunt prezentate pe larg în capitolele care urmeazã:
1. Sa îndeplineascã angajamentul privind nivelul emisiilor naţionale de GHG din România prevãzut de Protocolul de la Kyoto. Capitolul 4 prevede faptul ca nu sunt necesare activitãţi suplimentare în România pentru atingerea acestui obiectiv specific.
2. Sa limiteze costurile economice, de mediu şi sociale pe termen lung a efectelor schimbãrilor climatice în România (Capitolul 5).
3. Sa stabileascã un cadru institutional, juridic şi de politici, care sa permitã dezvoltarea şi implementarea acţiunilor şi mãsurilor în domeniul schimbãrilor climatice (Capitolul 6).
4. Sa implementeze un sistem naţional de estimare a emisiilor şi sechestrarilor de GHG în conformitate cu cerinţele UNFCCC şi UE (Capitolul 7).
5. Sa participe la aplicarea mecanismelor flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto (JI şi IET) având în vedere maximizarea beneficiilor pentru economia şi mediul din România în conformitate cu reglementãrile UNFCCC şi UE, având, totodatã, un cadru naţional institutional, juridic şi de politici stabil şi transparent (Capitolul 7).
6. Sa pregãteascã poziţia oficialã a României privind politicile şi reglementãrile viitoare internaţionale în domeniul schimbãrilor climatice dupã anul 2012 (Capitolul 7).
7. Sa transpuna şi sa implementeze Directivele UE privind stabilirea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunitãţii pentru a permite începerea comercializãrii permiselor la 1 ianuarie 2007 (Capitolul 8).
8. Sa continue sa implementeze acţiunile şi mãsurile naţionale existente pentru reducerea intensitatii carbonului în economia României în strânsã concordanta cu acquis-ul comunitar al UE (Capitolul 9).
9. Sa includã aspecte privind schimbãrile climatice în educaţie şi cercetare, şi sa mãreascã gradul de constientizare şi de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbãri climatice în România (Capitolul 10).
10. Sa elaboreze Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice, care va include acţiuni şi mãsuri specifice ce vor fi implementate în baza SNSC, sa monitorizeze progresul implementarii acestora şi sa actualizeze SNSC şi PNASC (Capitolul 11).

CAP. III
Schimbãri Climatice: o preocupare globalã şi nationala

Efectele adverse ale schimbãrilor climatice induse de om se afla pe agenda politica internationala de peste un deceniu. Capitolul de fata prezintã aceste preocupãri globale şi acţiunile internaţionale realizate în domeniul schimbãrilor climatice.

3.1 Cauzele şi efectele schimbãrilor climatice

Schimbãrile climatice sunt cauzate în mod direct sau indirect de activitãţile umane care determina schimbarea compoziţiei atmosferei globale şi care se adauga la variabilitatea naturala a climei observate pe o perioada de timp comparabila. Grupul Interguvernamental privind Schimbãrile Climatice (IPCC) a prezentat de-a lungul timpului dovezi ştiinţifice relevante în acest domeniu. Variabilitatea climei se referã la variatiile stãrii medii şi la alte elemente (cum ar fi devierile standard, apariţia extremelor etc.) privind clima, pe toate scarile temporale şi spatiale, mai presus de evenimentele meteorologice individuale. Variabilitatea se poate datora unor procese naturale interne în cadrul sistemului climatic (variabilitate interna) sau unor variatii externe naturale sau antropice (variabilitate externa).
Majoritatea comunitãţii ştiinţifice a lumii este de acord ca pot fi deja observate schimbãri climatice determinate de activitãţile antropice ce produc emisii de GHG (gazele cu efect de sera prevãzute de Protocolul de la Kyoto sunt; CO(2), CH(4), N(2)O, HFC-urs, PFC-urs şi SF(6). Efectele sunt vizibile, mai ales prin creşterea temperaturii medii globale cu 0,6±0,2 °C de la momentul când a început sa fie monitorizata (anul 1860). Alţi indicatori care evidenţiazã schimbãrile climatice sunt topirea accelerata a ghetarilor în timpul verii şi o creştere cu 10-20 cm a nivelului marii în secolul al XX-lea.
Deşi aceste fenomene pot pãrea nesemnificative la prima vedere, efectele lor asupra vieţii cotidiene pot deveni extrem de grave. Se considera ca schimbãrile climatice vor determina o continuare a creşterii nivelului marii care va pune în pericol zonele de coasta de pe glob prin eroziune şi inundatii. Ele vor determina, de asemenea, intensificarea frecvenţei apariţiei evenimentelor meteorologice extreme şi modificarea modelelor precipitatiilor la scara globalã, ducand la inundatii şi secete. Mai mult, datoritã schimbãrii condiţiilor meteorologice, pot aparea modificãri ale ecosistemelor locale, şi chiar ciclurile globale ale apei pot fi tulburate.
Pentru România, efectele schimbãrilor climatice asupra agriculturii, silviculturii, gospodãririi apelor şi aşezãrilor umane reprezintã o preocupare tot mai însemnatã. Aspectele privind efectele schimbãrilor climatice sunt prezentate detaliat în Capitolul 5.

3.2 Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice

În 1992 liderii mondiali şi experţii de mediu din peste 200 de tari s-au reunit la Summit-ul Pãmântului de la Rio de Janeiro pentru a incerca sa rãspundã crizelor globale de mediu. S-a convenit astfel adoptarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice (UNFCCC) care stabileşte cadrul general al acţiunilor interguvernamentale de rãspuns la provocarea reprezentatã de schimbãrile climatice. Cu acest prilej a fost recunoscut faptul ca sistemul climatic este o resursa comuna a omenirii a cãrui stabilitate poate fi afectatã de emisiile antropice de dioxid de carbon şi alte gaze cu efect de sera.
Obiectivul principal al UNFCCC este: "realizarea stabilizarii concentratiilor de gaze cu efect de sera în atmosfera la un nivel care sa previnã perturbarea aniropica periculoasa a sistemului climatic. Acest nivel va trebui realizat într-un interval de timp suficient, care sa permitã ecosistemelor sa se adapteze în mod natural la schimbãrile climatice, astfel încât producţia alimentara sa nu fie ameninţatã, iar dezvoltarea economicã sa se poatã desfasura într-o maniera durabila."
România a ratificat UNFCCC prin <>Legea nr. 24/1994 manifestadu-şi în mod clar preocuparea fata de schimbãrile climatice la nivel mondial şi vointa politica de a îndeplini angajamentele ce deriva din aceasta convenţie.

3.3 Protocolul de la Kyoto la UNFCCC

Cea de-a treia Conferinţa a Pãrţilor ce s-a desfãşurat în decembrie 1997 la Kyoto, în Japonia, a reprezentat un nou pas înainte în problema schimbãrilor climatice globale. Dovezile ştiinţifice apãrute dupã adoptarea UNFCCC au indicat necesitatea unor mãsuri mai stringente de reducere a GHG. S-a cerut Pãrţilor la Convenţie sa-şi asume angajamente mai puternice decât stabilizarea emisiilor de GHG (conform UNFCCC) şi sa limiteze sau sa reducã emisiile de GHG în prima perioada de angajament (2008-2012) cu o cota negociata. România a semnat Protocolul de la Kyoto în 1999 fiind apoi prima Parte aflatã pe Anexa I a UNFCCC care l-a ratificat în ianuarie 2001 prin <>Legea nr. 3/2001 . Valoarea angajamentului de reducere a emisiilor de GHG adoptat de România este de 8% fata de anul de baza 1989. Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la nivel internaţional la data de 18 februarie 2005.
Protocolul prevede, de asemenea, posibilitatea utilizãrii celor trei mecanisme flexibile cunoscute sub numele de Implementare în Comun (JI), Mecanismul de Dezvoltare Curata (CDM) şi Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET). Acestea au fost proiectate pentru a ajuta Pãrţile aflate pe Anexa B a Protocolului sa reducã costurile privind îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de GHG, profitând de oportunitatile de reducere a acestora în alte tari, sau de creşterea capacitãţii de sechestrare a GHG, care implica costuri mai mici decât în propria ţara. Acestea oferã, de asemenea, beneficii şi ţãrilor gazda prin asigurarea finanţãrii pentru proiectele de reducere a emisiilor de GHG.

3.4 Integrarea în Uniunea Europeanã

Strategia se bazeazã pe faptul ca România va adera la Uniunea Europeanã la 1 ianuarie 2007. În acest scop, România este în curs de armonizare a politicilor sale cu cele ale UE şi de transpunere şi implementare a acquis-ului comunitar al UE. Politica generalã privind schimbãrile climatice are o mare prioritate în UE şi cuprinde un numãr mare de mãsuri care au ca scop reducerea emisiilor de GHG.
Programul European privind Schimbãrile Climatice (ECCP) consta în politici şi reglementãri la nivelul UE, care contribuie, direct sau indirect, la realizarea angajamentului UE de reducere a emisiilor de GHG cu 8% comparativ cu anul de baza 1990. Acest program a stat la baza infiintarii schemei de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunitãţii.
Cel de-al "VI-lea Program de de Acţiune pentru Mediu" al UE stabileşte obiectivele de mediu pentru perioada 2001-2010, incluzând şi o serie de mãsuri specifice privind schimbãrile climatice, cum ar fi: intensificarea aplicãrii mãsurilor de eficienta energetica; integrarea obiectivelor privind schimbãrile climatice în politicile sectoriale ale UE în domeniul transporturilor, energiei, industriei, politicii regionale şi agriculturii; modificarea sistemului de taxe din sectorul energetic; intensificarea cercetãrii şi îmbunãtãţirea accesului publicului şi a sectorului privat la informaţii în domeniu. Programul solicita, de asemenea, reducerea globalã a emisiilor de GHG pana în anul 2020 cu 20-40% fata de nivelul din anul 1990 şi o limitare a acestora cu 70% pe termen lung.
Capacitatea institutionala şi financiarã a tuturor factorilor cheie implicaţi în domeniul schimbãrilor climatice trebuie sa fie intarita, în cel mai scurt timp, ţinând seama de acţiunile şi programele viitoare ce vor trebui implementate dupã anul 2012.

CAP. IV
Emisiile de gaze cu efect de sera (GHG) în România

În acest Capitol sunt sintetizate aspectele principale privind tendintele viitoare ale emisiilor de GHG din România ţinând seama de cea de-a III-a Comunicare Nationala a României la Secretariatul UNFCCC şi de Raportul privind Inventarul Naţional de gaze cu efect de sera din 2004.

4.1 Emisiile actuale de GHG în România

Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România s-a angajat sa reducã emisiile de GHG cu 8% fata de nivelul din 1989 (anul de baza) în prima perioada de angajament 2008-2012. Anul de baza pentru emisiile de HFC-uri, PFG-uri şi SF(6) este 1995. Potrivit Articolului 12 din UNFCCC, România a transmis prima Comunicare Nationala (CN1) la Secretariatul UNFCCC în anul 1995 şi CN2 în 1998. CN3 a fost transmisã în cel de-al doilea trimestru al anului 2005. Cel mai recent Inventar Naţional al GHG realizat în conformitate cu Formularul Comun de Raportare (CRF) şi Raportul privind Inventarul Naţional (NIR) pentru anii cuprinşi în intervalul 1989-2002 a fost transmis în 2004.
Figura 4.1 prezintã emisiile totale de GHG din România în perioada 1989-2002 comparativ cu valoarea tinta stabilitã prin Protocolul de la Kyoto.

Fig. 4.1: Emisii totale nete de GHG exprimate în CO(2) echivalent în perioada 1989-2002.

NOTA CTCE
Figura 4.1 ce reprezintã Emisii totale nete de GHG exprimate în CO(2) echivalent în perioada 1989-2002, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nr. 670 din 27 iulie 2005 la pagina 15, a se vedea imaginea asociata.

Sursa: "Raportul privind Inventarul Naţional 1989-2002", Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor şi institutul Naţional de Ceroetare-Dezvoitare pentru Proiectia Mediului - ICIM Bucureşti, 2004
Emisiile totale nete de GHG au scãzut în 2002 cu circa 50% comparativ cu anul de baza 1989. Scãderea s-a datorat în principal reducerii producţiei industriale şi restructurãrii economiei în perioada de tranzitie spre o economie de piata. Totodatã, şi intrarea în funcţiune în 1996 a primului reactor de la Centrala Nuclearo-Electrica de la Cernavoda a avut un impact semnificativ asupra emisiilor de GHG.
Figura 4.2 demonstreaza faptul ca cel mai important sector din punct de vedere al emisiilor de GHG în România în perioada 1989-2002 a fost sectorul "Energie". În toate sectoarele, cu excepţia transporturilor, emisiile s-au redus.
Figura 42: Tendinta emisiilor de GHG pe sectoare de activitate, în perioada 1989-2002.

NOTA CTCE
Figura 42 ce reprezintã Tendinta emisiilor de GHG pe sectoare de activitate, în perioada 1989-2002, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nr. 670 din 27 iulie 2005 la pagina 16, a se vedea imaginea asociata.
Sursa: "Raportul privind Inventarul Naţional 1989-2002", Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor şi institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti, 2004
Inventarul Naţional de GHG are încã nevoie de îmbunãtãţiri. Unele gaze şi surse de emisii nu au fost încã incluse, în special, în cazul HFC-urilor şi SF(6). Calitatea generalã a inventarului se va îmbunãtãţi pentru asigurarea gradului de acuratete a datelor rezultate. Este de asteptat ca în urma acestor îmbunãtãţiri sa apara o mica creştere a nivelului emisiilor.

4.2 Scenarii privind evoluţia emisiilor de GHG

Instituţiile implicate în domeniul schimbãrilor climatice vor evalua tendintele viitoare ale emisiilor de GHG şi impactul acţiunilor şi mãsurilor alternative asupra acestor tendinte. În acest sens, au fost elaborate scenarii privind prognoza emisiilor de GHG din România, scenarii cu orizont în anul 2020. Scenariile dezvoltate au la baza o serie de ipoteze privind creşterea PIB-ului şi niveluri diferite de implementare a politicilor şi mãsurilor interne de reducere a emisiilor de GHG. Scenariile prevãzute în cea de-a II-a Comunicare Nationala a României la Secretariatul UNFCCC (2005) pornesc de la Strategia de Dezvoltare Durabila a României "Orizont 2025". Din analiza acestor scenarii se pot trage urmãtoarele concluzii generale:
● Emisiile de GHG în anul 2012 vor rãmâne mult sub limita impusa prin Protocolul de la Kyoto, chiar şi în ipoteza unei cresteri importante a PIB. Nivelul emisiilor poate continua sa creascã şi dupã 2012.
● Conform scenariului de referinta emisiile de GHG vor creste cu circa 2% pe an, ceea ce reprezintã o rata a creşterii mai scãzutã decât rata creşterii PIB. Aceasta fiind în principal rezultatul trecerii la sectoare economice mai puţin energo-intensive, schimbãrii combustibililor şi îmbunãtãţirii randamentelor în sectorul energetic. Arderea combustibililor fosili în sectorul energetic va rãmâne cea mai mare sursa de emisii de GHG dar cea mai mare creştere procentualã a emisiilor se va observa în sectorul transporturilor.
● Exista un potenţial însemnat de reducere în continuare a intensitatii carbonului în economia României, între optiuni se numara, printre altele, schimbarea în continuare a combustibililor şi îmbunãtãţirea eficientei în sectorul energetic, creşterea producţiei de electricitate din surse regenerabile şi îmbunãtãţirea în continuare a eficientei energetice în sectoarele economice de utilizare finala. În sectoarele ne-energetice, exista, de asemenea, potenţial de reducere a emisiilor de metan din sectoarele agricultura şi managementul deşeurilor, în paralel, poate creste capacitatea de sechestrare a CO(2) prin împãduriri şi modificãri de folosinta a terenurilor. Mai mult decât atât, emisiile de N(2)O pot fi reduse semnificativ în sectoarele agricultura şi industrie.
● Identificarea necesitãţilor privind dezvoltarea ulterioara a unor scenarii specifice va fi analizata în cadrul PNASC.

4.3 Aspecte importante privind emisiile de GHG din România

Atingerea valorii tinta prevãzute de Protocolul de la Kyoto
Nivelul actual al emisiilor de GHG este cu circa 50% mai scãzut decât valoarea tinta prevãzutã în Protocolul de la Kyoto. Chiar într-un scenariu ce prevede o puternica creştere economicã în lipsa oricãror mãsuri suplimentare de reducere, este foarte puţin probabil ca emisiile sa creascã peste nivelul valorii tinta prevãzute de Protocolul de la Kyoto înainte de încheierea primei perioade de angajament (2012).

Emisiile de GHG dupã 2012

Emisiile de GHG pot continua sa creascã dupã 2012. Pentru ca România sa poatã administra emisiile de GHG pe termen lung este necesarã îmbunãtãţirea cunoaşterii amanuntite a surselor de emisii de GHG şi a factorilor ce influenţeazã aceste emisii. România trebuie, de asemenea, sa se pregãteascã pentru viitoarele politici şi reglementãri naţionale şi internaţionale pentru perioada de dupã 2012.

Scãderea intensitatii carbonului în creşterea economicã

Intensitatea actuala a energiei şi a carbonului din economia româneascã este încã ridicatã comparativ cu media din UE. Creşterea economicã din anii urmãtori ar putea determina o creştere a emisiilor de GHG în 2020 fata de 2002 de pana la 40%, conform celei de-a III-a Comunicãri Naţionale a României la Secretariatul UNFCCC. Exploatarea potenţialului mare de reducere a intensitatii carbonului în creşterea economicã rãmâne importanta din urmãtoarele motive:
1. Va fi pusã în valoare competitivitatea industriei româneşti pe piata unica europeanã şi internationala.
2. România se va afla într-o poziţie mai buna în cadrul negocierilor viitoare privind viitorul regim internaţional în domeniul schimbãrilor climatice de dupã 2012, în baza UNFCCC, fiind capabilã sa demonstreze ca deja face eforturi pentru reducerea în continuare a intensitatii carbonului în economie. România va fi, de asemenea, mai bine pregatita sa facã fata obligaţiilor viitoare privind respectarea unor noi limite de emisii.
3. În situaţia actuala de investiţii şi de restructurare tehnologicã, exista o oportunitate de a introduce mãsuri de eficienta energetica şi de reducere în continuare a emisiilor de GHG, cu beneficii de lungã durata pe perioada de existenta utila a noilor tehnologii.

Potenţialul de comercializare internationala a emisiilor în baza Protocolului de la Kyoto

Scenariile privind emisiile de GHG demonstreaza faptul ca va rãmâne o diferenţa de cel puţin 50 milioane tone de CO(2) echivalent anual, ca diferenţa între nivelul valorii tinta prevãzute de Protocolul de la Kyoto şi emisiile totale din perioada de angajament 2008-2012, având în vedere chiar posibilele incertitudini asociate inventarelor şi proiectiilor de emisii de GHG.

Îmbunãtãţirea inventarelor şi a scenariilor privind emisiile de GHG

Se impune îmbunãtãţirea nivelul de acoperire şi a calitãţii inventarelor de emisii de GHG în scopul reducerii incertitudinilor. Rãmâne în continuare o problema importanta insuficienta datelor privind unele gaze non-CO(2) [HFC-uri şi SF(6)] şi unele categorii de surse. Procedurile de colectare şi prelucrare a datelor privind aceste gaze vor trebui imbunatatite o data cu elaborarea inventarelor viitoare.
Îmbunãtãţirea calitãţii şi gradului de acoperire a scenariilor privind emisiile viitoare de GHG din România trebuie, de asemenea, sa se bucure de o mai mare atentie. Informaţiile prezentate de aceste scenarii sunt esenţiale ca date de intrare în procesul de elaborare a politicilor, pentru a putea urmãri efectele dezvoltãrii economice asupra emisiilor viitoare de GHG şi a evalua efectele acţiunilor şi mãsurilor alternative.

Capitolul V
Impact, vulnerabilitate şi adaptare la schimbãrile climatice

5.1 Fundamentare

Modificarea condiţiilor climatice regionale şi locale va influenta ecosistemele, asezarile umane şi infrastructura. Modificãrile preconizate de temperatura şi precipitatii pot duce la modificarea perioadelor de vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcatie dintre pãduri şi pajişti, Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundatii, secete) îşi vor putea face apariţia mai frecvent iar riscurile şi pagubele aferente pot deveni mai semnificative. Zonele afectate de seceta s-au extins în ultimele decenii în România, Zonele cele mai expuse secetei se afla în sud-estul tarii, dar aproape intreaga ţara a fost afectatã, de seceta prelungitã. Împreunã cu inundatiile, perioadele indelungate de seceta duc la pierderi economice însemnate în agricultura, transporturi, alimentarea cu energie, gospodãrirea apelor, sãnãtate şi gospodãrii. Predictiile pe baza de modele climatice globale arata ca ne putem aştepta la o aparitie mai frecventa a evenimentelor meteorologice extreme.

Efecte asupra agriculturii

În ultimul deceniu, perioadele de seceta şi inundatii au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivitatii agricole, în speciai la grâu şi porumb. Cercetãtori din cadrul Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM) au utilizat mai multe modele agrometeorologice pentru a analiza efectele potenţiale asupra productivitatii agricole la principalele culturi din România.

Efecte asupra silviculturii
Aproape un sfert din suprafata României este reprezentatã de zone împãdurite, care adapostesc un numãr mare de specii şi ecosisteme. Impactul schimbãrilor climatice asupra pãdurilor din România a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale, în zonele împãdurite joase şi deluroase se preconizeaza o scãdere considerabila a productivitatii pãdurilor dupã anul 2040 datoritã creşterii temperaturilor şi scaderii volumului precipitatiilor.

Efecte asupra gospodãririi apelor
Consecinţele hidrologice ale creşterii concentratiei de CO(2) în atmosfera sunt semnificative. Modelarea acestora a fost realizatã în România, punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arata efectele probabile ale modificãrilor în volumul precipitatiilor şi în evapo-transpiratie.

Efecte asupra aşezãrilor umane
Sectoarele industrial, comercial, rezidential, tertiar şi de infrastructura (inclusiv alimentari cu energie şi apa, transporturi şi depozitarea deşeurilor) sunt vulnerabile la schimbãrile climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de modificarea temperaturii şi precipitatiilor, sau indirect prin impactul general asupra mediului, resurselor naturale şi producţiei agricole. Sectoarele cele mai vulnerabile fata de efectele schimbãrilor climatice sunt construcţiile; transporturile; exploatãrile de petrol şi gaze; turismul şi industriile aflate în zone costiere. Alte sectoare potenţial afectate sunt industria alimentara, prelucrarea lemnului, industria textila, producţia de biomasa şi de energie regenerabila.

5.2 Obiectiv specific

Obiectivul specific este de a limita costurile economice, sociale şi de mediu pe temen lung ale impactului schimbãrilor climatice în România.
Pentru a limita costurile economice şi sociale ale schimbãrilor climatice în România, se va acţiona pentru îmbunãtãţirea nivelului de cunoaştere privind impactul schimbãrilor climatice, a vulnerabilitatii şi a capacitãţii de adaptare la efectele acestora. Pe baza acestor informaţii vor fi identificate şi prioritizate acţiuni şi mãsuri preventive şi eficiente din punct de vedere al costurilor în domeniul adaptãrii la efectele schimbãrilor climatice. În perioada 2005-2007 se vor implementa acţiunile şi mãsurile prioritare în domeniul adaptãrii.

5.3 Acţiuni cheie

Urmãtoarele acţiuni vor fi implementate pentru atingerea obiectivului specific:
1. Întãrirea cooperãrii dintre diferitele agenţii importante şi instituţii de cercetare şi, în particular, a capacitãţii acestora în domeniul evaluãrii impactului şi a vulnerabilitatii la schimbãrile climatice în România.
2. Creşterea nivelului de cunoaştere a consecinţelor ecologice, economice şi sociale ale impactului schimbãrilor climatice.
3. Dezvoltarea temelor referitoare la impactul schimbãrilor climatice şi la adaptarea la efectele acestora în programele şcolare. Aceasta va contribui, de asemenea, la creşterea participãrii publicului la elaborarea politicilor din domeniul schimbãrilor climatice.
4. Îmbunãtãţirea evaluãrii şi prioritizarii acţiunilor şi mãsurilor de adaptare, inclusiv consecinţele economice ale acestora. Aceasta cuprinde urmãtoarele sectoare: agricultura, gospodãrirea apelor, silvicultura şi aşezãri umane.
5. Creşterea capacitãţii de elaborare şi implementare a acţiunilor şi mãsurilor de adaptare la nivel naţional, regional şi local, incluzând încorporarea aspectelor privind adaptarea la schimbãrile climatice în agricultura, silvicultura, gospodãrirea apelor şi infrastructura,
PNASC va identifica principalele acţiuni şi mãsuri din domeniul adaptãrii la schimbãrile climatice.

5.4 Efecte preconizate ale acţiunilor privind adaptarea

Creşterea nivelului de cunoaştere privind vulnerabilitatea şi efectele schimbãrilor climatice în România va sprijini politicile preventive de adaptare, efective şi eficiente din punct de vedere al costurilor. Multe dintre mãsurile de adaptare ce vor fi implementate sunt acelea care se vor dovedi benefice chiar în lipsa unor efecte ale schimbãrilor climatice şi cele care pot fi implementate cu costuri mici.

CAP. VI.
Cadrul institutional, juridic şi de politici

Un cadru institutional, juridic şi de politici eficient, consistent şi transparent este o condiţie importanta pentru implementarea unei strategii privind schimbãrile climatice în România. Capitolul de fata se bazeazã parţial pe Raportul Tematic privind Schimbãrile Climatice elaborat în cadrul proiectului "Autoevaluarea Capacitãţii Naţionale pentru Managementul Global al Mediului", sprijinit de PNUD-GEF.

6.1 Obiectiv specific

Stabilirea unui cadru institutional, juridic şi de politici adecvat permitand dezvoltarea şi implementarea de acţiuni şi mãsuri în domeniul schimbãrilor climatice.

6.2 Cadrul institutional

Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor
Atribuţiile MMGA în domeniul schimbãrilor climatice, sunt urmãtoarele:
● MMGA are autoritatea de a desfasura activitãţi legate de implementarea, coordonarea, controlul şi evaluarea acţiunilor şi mãsurilor referitoare la implementarea UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto.
● MMGA a fost desemnat ca punct focal naţional pentru UNFCCC şi reprezintã Guvernul României în negocierile legate de UNFCCC şi în alte reuniuni internaţionale în domeniul schimbãrilor climatice.
● MMGA coordoneazã elaborarea, implementarea şi actualizarea SNSC şi PNASC.
● MMGA asigura conducerea Comisiei Naţionale pentru Schimbãri Climatice (CNSC).
● MMGA are responsabilitatea transpunerii şi implementarii Directivei ETS UE 2003/87/CE şi amendamentelor aduse de Directiva 2004/101/CE , asa numita "Directiva de legatura".
Capacitatea MMGA din punct de vedere al personalului disponibil a crescut recent, în special prin înfiinţarea unei noi Direcţii privind Politicile de Mediu, Protecţia Atmosferei, Schimbãri Climatice. Aceasta Direcţie va coordona şi implementa activitãţile MMGA în domeniul schimbãrilor climatice.

Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului
Agenţia Nationala pentru Protecţia Mediului (ANPM) este instituţia centrala care asigura suportul tehnic al MMGA şi coordoneazã agenţiile regionale de protecţie a mediului (ARPM-uri) şi agenţiile locale de protecţie a mediului (APM-uri). ANPM coordoneazã elaborarea, implementarea şi monitorizarea planurilor de acţiune pentru protecţia mediului la nivel naţional, regional şi judeţean, care includ secţiuni privind schimbãrile climatice.

Alte ministere
Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC) joaca un rol important în implementarea SNSC, având atribuţii privind elaborarea şi implementarea politicilor în domeniile energiei şi industriei, MEC este reprezentat în cadrul Comisiei Naţionale pentru Schimbãri Climatice (CNSC). MEC reprezintã un factor cheie în implementarea Directivei 2003/87/CE , Ministerele reprezentate în CNSC sunt: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrãrii Europene, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii şi Ministerul Sãnãtãţii, Atribuţiile ministerelor referitoare la implementarea acţiunilor şi mãsurilor specifice în domeniul schimbãrilor climatice sau la facilitarea implementarii acestora se stabilesc prin PNASC:

Comisia Nationala pentru Schimbãri Climatice (CNSC)
CNSC a fost înfiinţatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1275/1996 . CNSC funcţioneazã ca principal organism consultativ al MMGA pentru deciziile referitoare la politica privind schimbãrile climatice. Sarcinile sale includ aprobarea comunicãrilor naţionale şi a inventarelor de emisii de GHG, aprobarea proiectelor JI şi a activitãţilor de comercializare a emisiilor.
Rolul CNSC va fi intarit urmând ca aceasta sa asigure integrarea considerentelor referitoare la schimbãrile climatice în alte domenii şi, astfel, sa susţinã implementarea SNSC. Totodatã, va fi extinsã componenta CNSC prin includerea reprezentanţilor instituţiilor civile.

Autoritãţi regionale şi locale
Autoritãţile regionale şi locale, în special, municipalitatile joaca un rol important în implementarea acţiunilor şi mãsurilor locale atât pentru reducerea intensitatii carbonului în economie, cat şi pentru adaptarea la efectele negative ale schimbãrilor climatice. Ele joaca, de asemenea, un rol vital în domenii, precum planificarea urbana, inclusiv construcţiile de locuinţe, utilizarea terenurilor, furnizarea apei, sistemele de energie şi transport, infrastructura şi servicii de urgenta şi vor trebui pe viitor sa elaboreze şi sa implementeze acţiuni concertate în domeniul schimbãrilor climatice la nivel local. De asemenea, autoritãţile locale au un rol important în pregãtirea propunerilor de proiecte de tip JI.

Instituţii de cercetare
O serie de instituţii de cercetare sprijinã în prezent autoritatea centrala în dezvoltarea şi implementarea politicilor din domeniul schimbãrilor climatice, printre care:
● Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti
● Administraţia Nationala de Meteorologie (ANM)
● Institutul de Cercetãri şi Amenajãri Silvice (ICAS)
Se impune dezvoltarea capacitãţii autoritãţilor centrale, cat şi a instituţiilor de cercetare care le sprijinã în implementarea SNSC şi a PNASC, în principal pentru:
● Sistemul naţional de estimare a emisiilor de GHG şi inventarele naţionale
● Cercetarea şi elaborarea politicilor în domeniul evaluãrii vulnerabilitatii şi al adaptãrii la schimbãrile climatice
● Implementarea Directivei ETS UE 2003/87/CE , în special elaborarea Planului Naţional de Alocare şi monitorizarea Directivei
● Operarea Registrului Naţional de emisii GHG
● Elaborarea şi implementarea acţiunilor şi mãsurilor privind reducerea intensitatii carbonului în economia României.


6.3. Cadrul juridic

România a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbãrilor Climatice (UNFCCC) prin <>Legea nr. 24/1994 şi a fost prima ţara din Anexa I a UNFCCC, care a ratificat Protocolul de la Kyoto la UNFCCC prin <>Legea nr. 3/2001 . Acestea sunt singurele legi din România referitoare direct la domeniul schimbãrilor climatice. În prezent, legislaţia din diferite domenii include aspecte privind schimbãrile climatice.
În ultimii ani au fost transpuse şi implementate în România, o serie de Directive UE cu un impact substanţial asupra emisiilor de GHG în domeniul energiei şi în alte domenii. În cadrul implementarii SNSC se vor elabora o serie de acte normative privind schimbãrile climatice, referitoare la;
● Actualizarea <>Hotãrârea Guvernului nr. 1275/1996 referitor la înfiinţarea Comisiei Naţionale pentru Schimbãri Climatice, care sa reflecte noile atribuţii, participarea şi cooperarea dintre instituţii.
● Aprobarea PNASC.
● Transpunerea Directivei UE nr. 2003/87/CE amendata prin Directiva nr. 2004/101/CE .
● Stabilirea responsabilitãţilor şi a cadrului institutional şi procedural pentru mecanismul Implementare în comun.
● Stabilirea unui mecanism de comercializare internationala a emisiilor conform Articolului 17 a) Protocolului de la Kyoto, şi pe baza Schemei de Investiţii Verzi.
● Stabilirea unui sistem naţional de evaluare a GHG şi a unui registru naţional (Hotãrâre a Guvernului sau Ordin al Ministrului).

6.4 Cadrul de politici

Mãsurile şi acţiunile în domeniul mediului sunt conturate de Strategia Nationala privind Protecţia Mediului, în care este menţionat şi domeniul schimbãrilor climatice. Strategia şi Planul de Acţiune privind Protecţia Atmosferei prezintã mai detaliat politicile României legate de îmbunãtãţirea calitãţii aerului.
SNSC contureaza politica generalã a României privind îndeplinirea angajamentelor asumate în cadrul negocierilor de aderare la UE şi a obligaţiilor ca parte la UNFCCC, precum şi activitãţile voluntare ale României în domeniul schimbãrilor climatice. PNASC va dezvolta mai departe obiectivele stabilite în SNSC, prin identificarea de acţiuni şi mãsuri concrete. SNSC interactioneaza cu strategiile Guvernului României din alte domenii şi, prin urmare, tine seama, în mod deosebit de urmãtoarele documente:
● Strategia de Dezvoltare Durabila a României "Orizont 2025";
● Politica industriala a României;
● Foaia de parcurs din domeniul energetic din România aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 890/2003 );
● Strategia nationala în domeniul eficientei energetice aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 163/2004 );
● Strategia de valorificare a surselor regenerabile de energie, aprobatã prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1535/2003 ).
În viitor, strategiile sectoriale naţionale şi planurile de acţiune ce vor fi elaborate în România vor trebui sa corespundã şi cu SNSC pentru a integra eficient obiectivele strategice privind schimbãrile climatice în politicile naţionale. Aceasta se va putea realiza, printre altele, prin creşterea capacitãţii diferitelor ministere în domeniul schimbãrilor climatice şi prin includerea considerentelor legate de schimbãrile climatice în procesul de planificare a strategiilor sectoriale, cat şi prin consultarea Comisiei Naţionale pentru Schimbãri Climatice, în calitate de organism consultativ. PNASC va dezvolta în detaliu acest aspect.

CAP. VII
Implementarea UNFCCC sl a Protocolului de la Kyoto

7.1 Fundamentare
Protocolul de la Kyoto stipuleazã ca toate Pãrţile din Anexa I a UNFCCC trebuie sa înfiinţeze un sistem naţional de estimare a emisiilor antropice a tuturor GHG, care nu sunt prevãzute de Protocolul de la Montreal. România trebuie sa transmitã anual un inventar naţional al emisiilor de GHG în baza sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG şi, la intervale regulate, comunicãri naţionale conform UNFCCC şi Protocolului de la Kyoto.
Îndeplinirea acestor obligaţii va sprijini atingerea criteriilor de elgibilitate privind participarea voluntara a României în cadrul mecanismelor flexibile stabilite prin Protocolul de la Kyoto.
România trebuie, de asemenea, sa înfiinţeze şi sa opereze un registru naţional de urmãrire şi înregistrare a tranzacţiilor în cadrul mecanismelor flexibile şi sa demonstreze conformarea cu angajamentele prevãzute de Protocolul de la Kyoto.
Totodatã se impune identificarea şi analiza activitãţile necesare pregãtirii poziţiei României asupra politicilor şi reglementãrilor internaţionale viitoare dupã anul 2012.

7.2 Sistemul naţional de evaluare a emisiilor de GHG

7.2.1 Obiectiv specific
Evaluarea cu acuratete a emisiilor de GHG din România reprezintã o cerinta esenţialã pentru elaborarea politicii naţionale şi internaţionale a României privind schimbãrile climatice. România va implementa un sistem naţional de evaluare a emisiilor de GHG în deplina conformitate cu cerinţele UNFCCC şi UE.
Articolul 5 din Protocolul de la Kyoto stipuleazã ca toate Pãrţile din Anexa I UNFCCC trebuie sa stabileascã un sistem naţional de evaluare a emisiilor antropice a tuturor GHG, care nu sunt prevãzute de Protocolul de la Montreal. Sistemul trebuie sa se conformeze cerinţelor şi deciziilor UNFCCC şi Deciziei nr. 280/2004/CE privind mecanismul de monitorizare a emisiilor de GHG, România a transmis anual în ultima perioada inventarele emisiilor de GHG, dar sistemul de evaluare trebuie sa fie imbunatatit.
Obiectivul specific este reprezentat astfel de necesitatea implementarii sistemului naţional de evaluare a emisiiilor de GHG şi a cantitãţii sechestrate de CO(2), în conformitate cu cerinţele UNFCCC şi UE.

7.2.2 Acţiuni cheie

Pentru implementarea sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG sunt necesare urmãtoarele acţiuni:
1. Dezvoltarea cadrului legislativ sau administrativ privind înfiinţarea sistemului naţional de evaluare a emisiilor de GHG. Aceasta va fi realizatã în cadrul sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrata a calitãţii aerului, prevãzut prin Hotãrârea Guvernului nr. 586/2004. Sistemul asigura cadrul organizational, institutional şi procedural privind cooperarea dintre autoritãţi şi instituţii publice care au competente în domeniul protecţiei atmosferei şi managementului calitãţii aerului în România. Organizaţiile implicate în sistemul naţional de evaluare a emisiilor de GHG sunt, pe lângã MMGA, Agenţia Nationala de Protecţie a Mediului (AMPM), Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Protecţia Mediului (ICIM) şi Institutul de Cercetãri şi Amenajãri Silvice (ICAS). În plus, MMGA a semnat un Memorandum cu Institutul Naţional de Statistica (INS).
2. Stabilirea şi reglementarea unui sistem de formatare, colectare, procesare şi prezentare a datelor şi informaţiilor necesare elaborãrii inventarului naţional. O atentie sporitã trebuie acordatã, în particular, emisiilor de GHG non-CO(2) emisiilor din agricultura şi cantitãţilor sechestrate de CO(2) din silvicultura. Aceasta activitate include şi introducerea unui sistem de evaluare şi control a calitãţii.
3. Asigurarea resurselor (financiare, tehnice şi umane) şi capacitãţii necesare pentru pregãtirea şi transmiterea în timp a inventarelor dupã verificarea şi aprobarea interna.
4. Stabilirea mecanismelor şi practicilor de analiza şi evaluare anuala a tendinţelor de evoluţie a emisiilor de GHG.
5. Transmiterea raportului la UNFCCC în vederea demonstrãrii capacitãţii de urmãrire a emisiilor de GHG proprii fata de cantitatea atribuitã. Conformarea este supusã revizuirii Comitetului de Conformare din cadrui UNFCCC. Raportul trebuie sa fie depus cel mai târziu în septembrie 2006 pentru a permite României sa participe la JI Modul I şi IET, începând din ianuarie 2008.

7.2.3 Efectele preconizate ale unui sistem naţional de evaluare a emisiior de GHG
Sistemul naţional de evaluare a emisiilor de GHG va oferi o evaluare la timp şi cu acuratete a emisiilor de GHG din România, tendintele şi principalii factori determinanţi ai acestora. Sistemul naţional este prevãzut de Protocolul de la Kyoto şi este unul dintre criteriile de eligibilitate pentru tranzacţionarea emisiilor (JI Modul I şi IET). Ca avantaj auxiliar, acesta va asigura eficienta şi eficacitatea politicilor României în acest domeniu:
● Poziţia României asupra apropiatelor negocieri ale regimului internaţional privind schimbãrile climatice post-2012 şi noile obligaţii potenţiale, va fi mai puternica, datoritã faptului ca aceasta se va baza pe o mai buna înţelegere a tendinţelor viitoare ale emisiilor de GHG.
● Potenţialul ele implementare a mecanismelor flexibile în baza Protocolului de la Kyoto şi avantajele acestora vor putea fi mai bine estimate.
● Activitãţile şi mãsurile interne de reducere a intensitatii carbonului în economia României pot fi axate mai clar în avantajul factorilor implicaţi.

7.3 Implementare în comun şi Comercializarea internationala a emisiilor

7.3.1 Fundamentare
Protocolul de la Kyoto stabileşte trei mecanisme flexibile (JI, CDM şi IET). Acestea au fost proiectate sa ajute Pãrţile din Anexa B a Protocolului sa reducã costurile de realizare a angajamentelor de reducere a emisiilor proprii de GHG profitând de oportunitatile de reducere a acestora sau de creştere a capacitãţii de sechestrare de CO(2) din atmosfera cu costuri mai mici în alte tari decât în ţara proprie.

Implementare în comun
România s-a implicat cu succes de mai mulţi ani în dezvoltarea proiectelor de tip Implementare în comun (JI) conform Protocolului de la Kyoto. Pana în prezent în România au fost aprobate 12 proiecte JI însemnând o reducere de emisii de GHG de 7,5 milioane tone CO(2) echivalent (iunie 2005).
În ceea ce priveşte proiectele JI se pot deosebi doua moduri de lucru:
Modul II se aplica dacã ţara gazda este Parte la Protocolul de la Kyoto, are cantitatea atribuitã calculatã şi are un registru naţional în funcţiune, în cadrul Modului II, supravegherea internationala într-un cadru de reguli şi proceduri internaţionale are un rol hotarator în validarea şi verificarea reducerilor de emisii provenite de la un proiect JI. Pana acum, toate proiectele JI aprobate în România au fost elaborate ca proiecte pentru Modui II.
Modul I permite tarii gazda sa utilizeze proceduri naţionale de aprobare a proiectelor şi de monitorizare şi verificare a reducerilor de emisii de GHG. Modul I permite ţãrilor gazda a proiectelor JI sa introducã proceduri simple şi scurte comparativ cu Modul II JI. Criteriile de eligibilitate, identice cu cele pentru IET, sunt:
● Parte la Protocolul de la Kyoto
● Cantitate atribuitã calculatã
● Sistem naţional pentru estimarea emisiilor de GHG/cantitate sechestrata de CO(2), în vigoare
● Registru naţional pentru urmãrirea cantitãţii atribuite, în vigoare
● Transmiterea celui mai recent inventar naţional al emisiilor
În momentul de fata, România nu îndeplineşte încã toate aceste criterii. Viitorul cadru de dezvoltare a proiectelor JI se va baza pe urmãtoarele principii şi premise:
1. Cel mai mare potenţial pentru proiectele JI exista în domeniul energiei (inclusiv cogenerare, sistemele de încãlzire centrala, producerea energiei regenerabile precum şi în domeniul eficientei energetice). De asemenea, sunt eligibile proiectele în domeniul silviculturii.
2. Emisiile reduse prin implementarea proiectului şi generate înainte de 2008 pot fi recompensate prin credite timpurii (sub forma de AAU-uri) în funcţie de fiecare caz în parte şi, în special, de importanta proiectului
3. Implementarea Directivei UE 2003/87/CE în România împreunã cu Directiva care leagã schema de comercializare a emisiilor din cadrul UE cu alte sisteme de comercializare a emisiilor şi cu proiectele de reducere a CO(2) ( 2004/101/CE ), asa numita "Directiva de legatura", va avea un puternic impact asupra cererii de ERU-uri provenite de la proiecte implementate în România.
4. Integrarea în UE va reduce numãrul de tipuri de proiecte potenţiale JI, deoarece conformarea cu legislaţia UE conduce la obligativitatea realizãrii unor proiecte şi, prin urmare, acestea nu vor mai fi eligibile pentru JI
Deşi potenţialul viitor al proiectelor JI Modul II este limitat, România va continua sa utilizeze acest mecanism în urmãtorii ani, pana când va fi eligibilã pentru dezvoltarea proiectelor JI Modul I şi pentru Comercializarea Internationala a Emisiilor (IET). Pregatirile pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate şi realizarea procedurilor interne necesare aplicãrii JI Modul I şi IET sunt deja în derulare.

Comercializarea internaţional de emisii
Analiza scenariului privind emisiile de GHG prezentatã în Capitolul 3 a indicat un potenţial considerabil al României de a vinde AAU-ur conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto. Astfel, România intenţioneazã în viitorul apropiat sa se implice, de asemenea, în IET conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto.
Schema de Investiţii Verzi (GIS) reprezintã un instrument optional de asigurare a unor beneficii pentru mediu prin comercializarea de AAU-uri în cadrul IET. Într-o GIS, veniturile sunt destinate, de obicei, finanţãrii proiectelor de reducere a emisiilor de GHG sau care au alte beneficii importante pentru mediu. Schema poate fi înfiinţatã de cãtre ţara care vinde, unilateral sau prin acorduri bilaterale încheiate între vânzãtor şi cumpãrãtor. Cel mai mare avantaj al GIS este flexibilitatea atât privind eligibilitatea şi aprobarea proiectelor, cat şi privind proiectarea mecanismelor financiare pentru sprijinirea proiectelor.
România intenţioneazã sa utilizeze doua mecanisme flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto: JI (Modui I) şi IET. Totodatã, instalaţiile care reprezintã surse semnificative de emisii de GHG din România vor participa la schema UE de comercializare a emisiilor (ETS UE). Modalitãţile de utilizare simultanã a celor doua mecanisme flexibile şi a ETS UE vor fi analizate în viitor.

Mecanismul de dezvoltare curata
România ar putea, de asemenea, participa voluntar la implementarea CDM. Având în vedere capacitatea de a îndeplini angajamentului de reducere prevãzut de Protocolul de la Kyoto pentru prima perioada de angajament (2008-2012), România nu va recurge la aceasta opţiune. Utilizarea CDM va putea fi reconsiderata în viitor.

7.3.2 Obiectiv specific
Obiectivul specific este acela de a utiliza mecanismele flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto, JI şi IET, cu beneficii maxime pentru mediul şi economia României, cu respectarea reglementãrilor UE şi a prevederilor UNFCCC.

7.3.3 Acţiuni cheie

Crearea cadrului pentru implementarea proiectelor JI
Deşi procedurile practice iniţiale privind proiectele JI au fost adoptate de cãtre CNSC în 2004, este nevoie în continuare de o elaborare mai detaliatã şi de aprobarea unor proceduri actualizate de evaluare şi aprobare a proiectelor JI şi totodatã, a criteriilor de eligibilitate a proiectelor. De asemenea, cadrul institutional şi responsabilitãţile nu au fost stabilite încã, în vederea sprijinirii pe viitor a programului privind proiectele JI Modul I în România, sunt necesare urmãtoarele activitãţi:
1. Evaluarea procedurilor existente privind eligibilitatea şi aprobarea proiectelor
2. Elaborarea şi adoptarea reglementãrilor referitoare la eligibilitatea proiectelor JI, evaluarea şi aprobarea acestora.
3. Elaborarea unei metodologii eficiente privind proiectele.

Introducerea unui sistem de comercializare internationala a emisiilor România va introduce un sistem de comercializare internationala a emisiilor, conform Articolului 17 din Protocolul de la Kyoto, inclusiv în forma unei Scheme Verzi de Investiţii (GIS). Acest sistem se va baza pe alocarea veniturilor din IET pentru promovarea investiţiilor de reducere a emisiilor de GHG din România şi pentru alte proiecte cu beneficii asupra mediului. Primul transfer de AAU-uri se poate realiza în 2008, deşi primele venituri pot fi asteptate mai repede.

7.3.4 Impactul preconizat al JI şi IET
JI şi IET pot asigura surse adiţionale de venituri pentru proiectele de investiţii din România şi surse adiţionale de finanţare a acţiunilor şi mãsurilor interne din domeniul schimbãrilor climatice. Investiţiile pe care le pot susţine aceste mecanisme flexibile vor avea direct sau indirect efecte pozitive considerabile asupra mediului şi a economiei din România.
Veniturile totale potenţiale din vânzarea de ERU-uri pe baza mecanismului JI în România depind de potenţialul existent pentru proiecte JI. Pana în prezent au fost deja contractate proiecte care genereazã un volum de ERU-uri şi AAU-uri de circa 7,5 milioane tone CO(2) echivalent, corespunzãtor unei valori de circa 40 milioane Euro. Presupunand o rapida punere în practica a legislaţiei şi procedurilor referitoare la JI Modul I, acest volum ar putea creste substanţial pana la sfârşitul primei perioade de angajament (2012).
Potenţialul teoretic de comercializare internationala a emisiilor (AAU-uri) conform Articolului 17 al Protcolului de la Kyoto este mult mai mare. Analiza scenariilor privind emisiile de GHG realizate pentru cea de-a III-a Comunicare Nationala indica un volum suplimentar anual de AAU-uri de cel puţin 50 milioane tone CO(2) echivalent în prima perioada de angajament.
Comercializarea se va desfasura şi în cadrul unei Scheme de Investiţii Verzi (GIS) şi, prin urmare, volumele tranzactionale în forma GIS vor fi limitate de proiectele potenţiale care sunt fezabile în cadrul GIS. Astfel, potenţialul de tranzactionare va depinde şi de proiectarea GIS şi de dorinta cumparatorilor de AAU-uri de a investi în GIS a României pentru a sprijini deciziile de utilizare a mecansimului JI şi a GIS în sectoarele acoperite de ETS UE.

7.4 Înfiinţarea registrului naţional
Ca Parte cuprinsã în Anexa B a Protocolului de la Kyoto, România va avea în vigoare Registrul Naţional al emisiilor de GHG cel mai târziu la 31 decembrie 2006. Registrul va asigura contabilitatea cu acuratete a emiterii, deţinerii, transferurilor, achiziţiei, anulãrii şi retragerii de Unitãţi ale Cantitãţii Atribuite (AAU-uri). Unitãţi Inlaturate (RMU-uri), Unitãţi de Reducere a Emisiilor (ERU-uri) şi Reduceri Certificate de Emisii (CER-uri) şi a raportarii acestor unitãţi. Registrul Naţional al emisiilor de GHG trebuie sa fie o baza electronica de date standardizata şi trebuie sa aibã specificaţii functionale similare cu registrele de securitate financiarã.
Registrul Naţional al emisiilor de GHG în România, va fi administrat de MMGA. Registrul Naţional al emisiilor de GHG respecta atât prevederile UNFCCC cat şi prevederile Directivei UE nr. 2003/87/CE . Structura specifica a Registrului Naţional al emisiilor de GHG incluzând necesitãţile instituţionale şi tehnice va fi prevãzutã în cadrul PNASC.

7.5 Acţiuni dupã anul 2012
Exista o recunoaştere generalã a faptului ca Protocolul de la Kyoto reprezintã doar un prim pas în rezolvarea problemelor privind schimbãrile climatice şi ca trebuie implementate o serie de acţiuni pe viitor pentru atingerea obiectivului principal al UNFCCC.
În cadrul celor 25 de State Membre UE se desfãşoarã discuţii avansate privind viitoarele acţiuni şi tinte comune de reducere a emisiilor de GHG ca o parte a unui posibil angajament dupã 2012. În acest sens câteva State Membre au anuntat deja stabilirea unor tinte naţionale de reducere a emisiilor de GHG pe termen mediu şi lung.
Comisia Europeanã a precizat în ultima comunicare din 2005 necesitatea unei participari internaţionale mai largi la reducerea emisiilor de GHG, includerea mai multor sectoare, cum ar fi aviaţia, transportul maritim şi silvicultura, necesitatea creşterii nivelului de inovare în cadrul EU pentru dezvoltarea tehnologiilor în concordanta cu mediu, cat şi elaborarea unor politici de adaptare la schimbãrile climatice. De asemenea, UE a solicitat îmbunãtãţirea deciziilor ce vor fi luate în cazul unor investiţii pe termen lung în domeniul energiei, transporturilor şi construcţiilor, continuarea utilizãrii instrumentelor flexibile şi respectarea mecanismelor flexibile de reducere a emisiilor de GHG în UE şi la nivel global. Totodatã, o noua faza a Programului European în domeniul Schimbãrilor Climatice va fi lansata în 2005.
Toate aceste iniţiative dezbãtute de Statele Membre UE vor afecta în mod cert funcţionarea viitoare a principalelor sectoare economice din România. Astfel, România va urmãri îndeaproape dezvoltarea acestora, pentru a-şi pregati poziţia nationala referitoare la acţiunile preconizate a se desfasura dupã anul 2012.

CAP. VIII
Implementarea Directivei UE nr. 2003/87/CE ,

8.1 Fundamentare

Directiva UE privind înfiinţarea unei scheme de comercializare a permiselor de emisii de GHG în cadrul Comunitãţii ( 2003/87/CE ), pe scurt "Directiva UE privind comercializarea emisiilor", sau "ETS UE" a fost adoptatã în anul 2003.
ETS UE nu este un mecanism prevãzut de Protocolul de la Kyoto ci un instrument de reducere a emisiilor de GHG în cadrul politicii UE referitoare la schimbãrile climatice. ETS UE a fost conceputã pentru a sprijini Statele Membre UE în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de CO(2) prevãzute de Protocolul de la Kyoto într-o maniera eficienta din punct de vedere al costurilor. Schema stabileşte un sistem de limitare-tranzactionare bazat, în prima faza, doar pe instalaţiile industriale care emit CO(2). Sectoarele industriale prevãzute în prima faza a aplicãrii schemei cuprind: instalaţii de ardere de peste 20 MWS instalaţii din rafinarii, cuptoare de cocs, precum şi instalaţii din siderurgie, industria mineralelor, cimentului, sticlei, ceramicei, celulozei şi hârtiei.
Directiva 2003/87/CE , a fost amendata prin Directiva nr. 2004/101/CE , asa numita "Directiva de legatura", care recunoaşte reducerile de emisii generate de proiecte JI şi CDM şi permite utilizarea acestora în cadrul ETS UE.
Prima perioada de aplicare a ETS UE a început în 1 ianuarie 2005 şi va dura pana la 31 decembrie 2007, dupã care va urma a doua perioada de cinci ani (1 ianuarie 2008-31 decembrie 2012),

8.2 Obiectiv specific

România este obligatã, ca viitor stat membru UE, sa transpuna, cel mai târziu la data aderãrii, Directiva privind comercializarea emisiilor în legislaţia nationala. România recunoaşte, de asemenea, potentialele avantaje economice şi de mediu ce pot fi obţinute prin comercializarea emisiilor în cadrul UE.
Astfel, obiectivul specific este de a implementa Directiva UE privind comercializarea emisiilor şi de a transpune toate reglementãrile importante ale UE în domeniu pentru a permite începerea comercializãrii emisiilor la 1 ianuarie 2007, data integrãrii României în UE.

8.3 Acţiuni cheie

Urmãtoarele acţiuni trebuie desfãşurate pentru a atinge obiectivul specific:
a) Stabilirea autoritãţii competente
Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor (MMGA) este responsabil cu transpunerea şi implementarea Directivei şi este desemnat autoritate competenta.

b) Stabilirea cadrului institutional şi procedural
Implicarea, responsabilitãţile şi mandatul diferitelor ministere, agenţii şi instituţii în implementarea ETS UE vor fi stabilite pentru fiecare activitate în parte. Aceasta include, de asemenea, asigurarea resurselor necesare (financiare, tehnice şi de personal).

c) Elaborarea şi adoptarea primului şi celui de-al doilea Plan Naţional de Alocare (NAP) asa cum este prevãzut la lit. g.

d) Introducerea unui sistem de monitorizare
Ghidul CE privind Monitorizarea şi Raportarea (MRG) aprobat prin Decizia CE din 29 ianuarie 2004 stabileşte procedura de monitorizare şi raportare a emisiilor de GHG. Ghidul MRG va fi transpus în legislaţia nationala şi se vor stabili protocoale detaliate de monitorizare, precum şi responsabilitãţile privind monitorizarea, procedurile şi regulile de verificare, inclusiv proceduri de acreditare a verificatorilor.

e) Furnizarea informaţiilor cãtre viitorii participanţi din sectoarele energie şi industrie Actualul nivel de constientizare privind ETS UE este încã foarte scãzut. El va trebui imbunatatit pentru a asigura participarea factorilor implicaţi la ETS UE. Ministerele de resort, şi, în special, Ministerul Economiei şi Comerţului, vor juca un rol important în acest sens.

f) Înfiinţarea registrului ETS al emisiilor
Directiva UE prevede înfiinţarea unui sistem de înregistrare a permiselor de emisii CO(2) pana la data implementarii complete. Sistemul va trebui sa respecte cerinţele UNFCCC şi UE. Registrul va fi combinat cu Registrul Naţional ce se va infiinta în cadrul UNFCCC. Registrul va deveni operational pana la sfârşitul anului 2006.

g) Planul Naţional de Alocare
Planul Naţional de Alocare (NAP) determina cantitatea totalã de permise pe care Guvernul României intenţioneazã sa le aloce şi modul în care acestea vor fi alocate fiecãrei instalaţii în parte. Luând ca data de începere pentru comercializare 1 ianuarie 2007, primul NAP al României va fi elaborat numai pentru ultimul an al primei perioade de comercializare (2007). Pentru cea de-a doua perioada de comercializare, 2008-2012 va trebui elaborat un nou NAP.



 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 
  Prima perioada de comercializare            A doua perioada de-comercializare
 
 ┌────────────────────┴────────────────┐┌─────────────────────┴─────────────────┐
  Stabilirea cadrului  Procesul de
  institutional şi     aprobare în
     realizarea        cadrul UE
  proiectului NAP
 
 ├──────────┼─────────●──────●──────────┼───────────────────────────────────────┤
     2005           20󧓎    �                2008-2012
                      │      │
  Notificarea UE      │      │
  privind  NAP        ┘      └ Integrarea în UE = începerea comercializãrii
  pentru prima
  şi a II-a
  perioada de
  comercializare
 ───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



Ambele NAP vor putea fi elaborate în paralel şi supuse aprobãrii CE pana la mijlocul anului 2006.
Elaborarea NAP cuprinde urmãtoarele activitãţi:
● Stabilirea cadrului institutional şi a responsabilitãţilor diferitelor ministere, agenţii şi alte instituţii care vor fi implicate în elaborarea NAP (pana la sfârşitul anului 2005), Ministerul Economiei st Comerţului (MEC) este responsabil de elaborarea politicii energetice şi industriale din România, acestea reprezentând cele mai importante doua sectoare cuprinse în ETS UE. Astfel MEC va fi implicat într-o mare mãsura în elaborarea NAP.
● Realizarea inventarului instalaţiilor şi a agenţilor economici care vor participa la ETS UE (pana la sfârşitul anului 2005).
● Creşterea nivelului de constientizare a viitorilor participanţi la ETS UE şi asigurarea implicarii lor în elaborarea NAP (în perioada 2005-2006).
● Evaluarea disponibilitatii şi calitãţii datelor privind emisiile de CO(2) şi stabilirea surselor de date ce vor fi utilizate (pana la sfârşitul anului 2005).
● Determinarea plafonului maxim al emisiilor de CO(2) din sistem la nivel naţional. Acesta se referã la totalitatea permiselor alocate tuturor instalaţiilor.
● Selectarea metodologiei de alocare, incluzând determinarea anului de referinta, în vederea sustinerii deciziei privind NAP vor fi evaluate consecinţele economice şi de mediu ale diferitelor metodologii de alocare.
● Alocarea permiselor pe fiecare instalatie şi prezentarea proiectului primului şi celui de-a doilea NAP (pana la sfârşitul trimestrului 2 din 2006). De asemenea, urmeazã sa fie stabilitã o rezerva de permise pentru viitorii participanţi la ETS UE şi pentru proiectele de tip Implementare în comun.
● Desfãşurarea unor consultãri publice privind primul şi cel de-al doilea NAP (pana la sfârşitul trimestrului 2 din 2006).
● Notificarea CE privind primul şi cel de-al doilea NAP (pana la mijlocul anului 2006).
● Adoptarea finala a primului şi celui de-al doilea NAP (pana la sfârşitul anului 2006).
MMGA va pregati un plan de lucru detaliat incluzând un orar bine stabilit privind elaborarea NAP pana la sfârşitul anului 2005.

8.4 Impactul preconizat al ETS UE în România

ETS UE, cuprinzând circa 50% din totalul emisiilor de GHG din UE, va contribui în mod hotarator la realizarea angajamentelor de reducere a emisiilor de GHG din UE şi din Statele Membre într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor şi la trecerea spre o economie cu consum redus de carbon în viitor, în România, implementarea ETS UE va permite unui numãr mare de agenţi economici din sectorul energiei şi industriei sa participe la comercializarea emisiilor. În cazul realizãrii reducerilor de emisii, companiile participante îşi pot crea venituri suplimentare prin vânzarea pe piata a acestui surplus de permise.
Impactul exact din punctul de vedere al veniturilor nete pentru economia României în ansamblu ei şi pentru fiecare sector în parte nu poate fi cuantificat încã. Acesta va rezulta din procesul elaborãrii NAP. NAP va realiza un echilibru între interesele agenţilor economici participanţi, o creştere economicã ulterioara şi integritatea mediului prin evitarea supra-alocarilor de permise.
Sarcina administrativã pentru participanţi va fi minimizata pe cat posibil, pãstrând totodatã fiabilitatea şi transparenta sistemului.
Un alt avantaj al ETS UE este acela ca, pentru prima data, mulţi agenţi economici din România vor privi aspectele legate de schimbãrile climatice din perspectiva economicã, ceea ce va duce la constientizarea problemelor.
Impactul interactiunii dintre ETS UE şi alte politici din domeniul schimbãrilor climatice şi cel al energiei din România, cum ar fi introducerea certificatelor verzi, rãmâne încã necunoscut şi necesita o atenta monitorizare.

CAP. IX
Acţiuni şi mãsuri de reducere a intensitatii carbonului în economia României

9.1 Fundamentare

Necesitatea ca România sa adopte mãsuri de limitare a emisiilor de GHG este redusã având în vedere nivelul actual al emisiilor de GHG şi tendintele preconizate ale acestora. Implementarea mãsurilor interne în domeniul schimbãrilor climatice este totuşi determinata şi de alţi factori:
În primul rând, angajamentele asumate prin ratificarea UNFCCC, a Protocolului de la Kyoto şi prin integrarea la UE necesita o atitudine activa privind reducerea emisiilor de GHG.
În cel de-al doilea rând, reglementãrile naţionale şi UE necesita acţiuni specifice.
În sfârşit, multe dintre mãsurile şi acţiunile desfãşurate în domeniul schimbãrilor climatice vor conduce direct sau indirect la o imbunatatire a eficientei şi vor contribui la asigurarea competivitatii pe termen lung a economiei româneşti. Acţiunile şi mãsurile specifice vor fi prevãzute în cadrul Planului naţional de acţiune privind schimbãrile climatice.

9.2 Obiectiv specific

România a derulat deja diferite acţiuni şi mãsuri care implica direct sau indirect reducerea emisiilor de GHG ca urmare a transpunerii acquis-ului comunitar al UE. Rãmâne încã de exploatat un potenţial considerabil. Având în vedere nivelul economiei româneşti, accentul va cãdea asupra acelor acţiuni şi mãsuri care necesita costuri minime şi care prezintã beneficii economice.
Astfel obiectivul specific este de a continua implementarea acţiunilor şi mãsurilor existente de reducere a intensitatii carbonului în economia României în deplina conformitate cu acquis-ul comunitar al UE.

9.3 Acţiuni cheie

Urmãtoarele activitãţi vor contribui la realizarea obiectivului specific:

1. Adoptarea Planului naţional de acţiune privind schimbãrile climatice
Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice (PNASC) va fi adoptat pana la sfârşitul anului 2005 şi va cuprinde perioada 2005-2007. PNASC va conţine acţiunile concrete necesare, inclusiv sursele de finanţare ale acestora, pentru a îndeplini obiectivele adoptate prin Strategia nationala a României privind schimbãrile climatice (SNSC).

2. Integrarea obiectivelor referitoare la schimbãrile climatice în politicile sectoriale Sectoarele prioritare pentru introducerea acţiunilor şi mãsurilor de reducere a emisiilor de GHG sunt: energie, industrie, transporturi, depozite de deşeuri, şi construcţii. Ministerele responsabile vor trebui sa ţinã seama de efectele acţiunilor şi mãsurilor de limitare a emisiilor de GHG asupra diferitelor sectoare. În acest sens, se va stabili o strânsã colaborare între ministerele responsabile şi MMGA prin intermediul CNSC. Mai departe, MMGA va sprijini ministerele responsabile în îmbunãtãţirea capacitãţii acestora privind integrarea obiectivelor schimbãrilor climatice în politicile sectoriale.

3. Creşterea finanţãrii pentru implementarea acţiunilor sl masorilor interne
Surse noi de finanţare pentru acţiuni şi mãsuri interne vor fi identificate şi studiate, în special cu ajutorul mecanismului de comercializare a emisiilor.

4. Identificarea celor mai fezabile şi mai eficiente acţiuni şi mãsuri din punct de vedere economic
Pe baza evaluãrii tuturor acţiunilor şi mãsurilor disponibile, se va face o selecţie de acţiuni şi mãsuri prioritare. Acestea vor fi incluse în PNASC.

9.4 Impact preconizat al acţiunilor şi mãsurilor interne
Multe acţiuni şi mãsuri vizeazã scãderea intensitatii energetice în economia României. Aceasta prezintã urmãtoarele avantaje:
● Îmbunãtãţirea eficientei energetice va întãri poziţia competitivã a agenţilor economici din România pe pieţele internaţionale.
● Foaia de parcurs pentru Energie scoate în evidenta importanta reducerii intensitatii energetice ca mãsura importanta pentru asigurarea siguranţei energetice a României.
Masuriie de reducere a intensitatii carbonului în producţia şi consumul de energie şi materiale implica o utilizare mai larga a tehnologiilor avansate. Aceste tehnologii presupun adesea şi alte avantaje, ca de exemplu scãderea utilizãrii altor resurse, creşterea nivelului producţiei sau, de exemplu, creşterea valorii proprietãţilor.
Reducerea emisiilor de GHG induce de cele mai multe ori o reducere a altor efecte negative asupra mediului, cum ar fi poluarea localã a atmosferei cu SO(2), NO(X) şi pulberi provenite de la termocentrale.
Costurile şi beneficiile fiecãrei acţiuni şi mãsuri vor fi evaluate în Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice.

CAP. X
Educaţie, cercetare şi creşterea constientizarii

10.1 Fundamentare

Articolul 6 al UNFCCC se referã direct la educaţie, instruire, constientizarea publicului, accesul la informaţii şi cooperare internationala. Constientizarea publicului privind schimbãrile climatice necesita o imbunatatire semnificativã, deşi sectorul privat, asociaţiile patronale din industrie şi unii agenţi economici individuali devin din ce în ce mai interesaţi de problematica schimbãrilor climatice în România.

10.2 Obiectiv specific

Schimbãrile climatice reprezintã un domeniu intersectorial care trebuie integrat în, politicile planurile şi proiectele din diferite sectoare. Aceasta necesita un nivel ridicat de cunoaştere şi constientizare privind schimbãrile climatice la nivelul autoritãţilor, agenţilor economici şi publicului, în general. Un efort deosebit este necesar pentru implementarea Protocolului de la Kyoto, în special referitor la participarea agenţilor economici din industrie la dezvoltarea proiectelor JI şi la comercializarea emisiilor.
Astfel, obiectivul specific este încorporarea aspectelor privind schimbãrile climatice în educaţie şi cercetare, şi creşterea gradului de constientizare şi de participare a publicului în luarea deciziilor referitoare la schimbãri climatice în România.

10.3 Acţiuni cheie

1. Educaţia
În privinta educaţiei, este necesar sa fie dezvoltat un plan de acţiune privind educarea, instruirea şi constientizarea publicului cu privire la aspectele legate de schimbãrile climatice. Acesta va include elaborarea unor programe de instruire specifice, includerea aspectelor privind schimbãrile climatice în programa şcolarã şi universitarã, precum şi elaborarea unor materiale de instruire şi informare.

2. Cercetare
În privinta cercetãrii ştiinţifice şi dezvoltãrii, este necesarã stabilirea "celor mai bune practici" metodologice, pentru a:
● identifica şi dezvolta abordari, şi metodologii de evaluare a impactului acţiunilor şi mãsurilor din domeniul schimbãrilor climatice;
● îmbunãtãţi metodologii de prognozare a tendintei de evoluţie a emisiilor de GHG;
● îmbunãtãţi metodologii de inventariere a emisiilor de GHG;
● îmbunãtãţi evaluarea impactului (inclusiv evaluarea şi managementul riscului) şi a posibilitãţilor de adaptare.

3. Creşterea constientizarii

Un alt domeniu important de acţiune este reprezentat de introducerea companiilor de constientizare a publicului cu privire la schimbãrile climatice pentru factorii relevanti implicaţi, cum ar fi autoritãţile centrale, comunitatea de afaceri, ONG-urile de mediu şi mass-media. Acestea pot include de la activitãţi de informare cu caracter general pana la campanii de informare tematice, cum ar fi, de exemplu, participarea agenţilor economici din industrie la activitãţi legate de aplicarea proiectelor JI sau la comercializarea emisiilor în cadrul ETS UE,
Creşterea constientizarii va conduce şi la creşterea nivelului de participare a publicului la elaborarea politicilor în domeniul schimbãrilor climatice. Implementarea politicilor din domeniul schimbãrilor climatice implica şi are efecte asupra autoritãţilor publice, sectorului privat şi publicului, iar pentru succesul acestora este necesarã îmbunãtãţirea cunoaşterii şi participãrii la aplicarea acestora. Astfel, Guvernul României va face toate eforturile pentru asigurarea participãrii active a publicului în pregãtirea şi implementarea politicilor prin implicarea încã de la început a factorilor interesaţi şi a grupurilor tinta.

4. Participarea publicului la luarea deciziei
O serie de prevederi ale UNFCCC şi ale Protocolului de la Kyoto, cat şi ale reglementãrilor
UE conţin reguli specifice privind rolul şi drepturile societãţii civile.
Deşi abordarea variaza, exista, totuşi, o serie de cerinţe şi proceduri definite pentru participarea publicului în luarea deciziei, inclusiv în procesul de aprobare a proiectelor JI.

10.4 Impact preconizat
România va beneficia de pe urma activitãţilor menţionate mai sus pentru creşterea capacitãţii şi cunoştinţelor grupurilor de factori interesaţi în domeniul schimbãrilor climatice.
O baza ştiinţificã mai buna privind politicile din domeniul schimbãrilor climatice şi o creştere a cooperãrii dintre comunitatea ştiinţificã şi factorii de decizie va determina o creştere a eficientei şi eficacitatii acestor politici
O intensificare a constientizarii publicului, a educaţiei şi a participãrii publicului în luarea deciziei va facilita implementarea acţiunilor şi mãsurilor care necesita sprijinul activ din partea factorilor interesaţi din societate,

CAP. XI
Implementarea şi actualizarea SNSC

11.1 Resurse necesare pentru implementarea Strategiei naţionale a României privind schimbãrile climatice

Au fost identificate urmãtoarele categorii de resurse necesare:
● Capacitate institutionala din punct de vedere al personalului în cadrul Ministerului Mediului şi Gospodãririi Apelor (MMGA), altor ministere, agenţii de implementare şi instituţii de cercetare.
● Specializarea necesarã a personalului din MMGA, din alte ministere, agenţii de implementare şi instituţii de cercetare.
● Capacitate institutionala din punct de vedere al colaborãrii necesare şi al stabilirii mecanismelor de cooperare între instituţiile guvernamentale şi între guvern şi factorii interesaţi din societate.
● Finanţarea necesarã pentru implementarea SNSC şi a acţiunilor identificate. Sunt indicate ca posibile surse de finanţare (contribuţii de la bugetul de stat, donaţii internationali, fonduri UE şi venituri GIS).
Tabelul prevãzut în Anexa B a prezentei Strategii conţine o estimare orientativa a resurselor necesare pentru fiecare obiectiv din cadrul SNSC.

11.2 Elaborarea Planului naţional de acţiune privind schimbãrile climatice

PNASC este principalul instrument de implementare a SNSC. PNASC va detalia modul de implementare a SNCS şi va determina modul de raportare al progreselor realizate în implementarea acesteia. PNASC va operationaliza obiectivele SNCS în acţiuni, mãsuri şi proiecte specifice pentru perioada 2005-2007.
PNASC va trasa sarcini şi va desemna responsabilitãţi diferitelor instituţii, identificand în mod clar instituţiile care rãspund de fiecare acţiune sau mãsura. Se vor stabili termene clare pentru obiectivele ce trebuie îndeplinite şi vor fi identificate, unde este posibil, sursele de finanţare pentru acţiunile, mãsurile şi proiectele specifice. Vor fi apoi stabiliţi indicatori pentru fiecare obiectiv specific.
Deşi Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor rãspunde de elaborarea PNASC, este necesarã o colaborare permanenta cu toate ministerele responsabile precum şi cu alte instituţii din România, sectorul privat şi ONG-uri care sa asigure implementarea PNASC. Este esenţial ca şi acţiunile şi mãsurile sa fie elaborate pe baza cooperãrii, pentru ca toate pãrţile participante sa aibã sentimentul proprietãţii asupra lor.

11.3 Monitorizarea şi actualizarea SNSC

Monitorizarea progresului implementarii
MMGA va prezenta anual un raport privind progresele implementarii, pe baza informaţiilor provenite de la alte ministere şi instituţii responsabile. Comisia Nationala pentru Schimbãri Climatice va fi implicata în monitorizarea progresului implementarii. Astfel, vor fi elaborati în cadrul PNASC indicatori pentru implementarea strategiei.

Actualizarea SNSC
Având în vedere ca scopul general al SNSC este acela de a dispune de o abordare actualizatã şi coordonata a provocarilor prezentate de schimbãrile climatice şi de a concentra acţiunile asupra prioritatilor comune este esenţial ca SNSC şi PNASC sa fie instrumente dinamice pentru a reflecta schimbarea diferitelor circumstanţe şi întãrirea cunoaşterii în domeniu. În 2007, SNSC va fi actualizatã pentru a acoperi perioada urmãtoare 2008-2012 identicã cu cea stabilitã prin Protocolul de la Kyoto ca prima perioada de angajament.

CAP. XII
Concluzii

Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor a initiat elaborarea primei SNSC şi a NAP în domeniu, ţinând cont de prevederile articolului 10 din Protocolul de la Kyoto la UNFCCCS, care prevede ca "toate Pãrţile, luând în considerare responsabilitãţile lor comune, dar diferenţiate, şi prioritãţile naţionale specifice şi de dezvoltare regionala, obiectivele şi circumstanţele naţionale, reafirmand angajamentele existente în art. 4 din UNFCCC, şi continuand sa avanseze cu implementarea acestor angajamente în vederea atingerii dezvoitarii durabile vor trebui sa formuleze, acolo unde se justifica, şi pe cat posibil, programe naţionale în domeniul schimbãrilor climatice".
Abordarea principala a Guvernului României în domeniul schimbãrilor climatice, având în vedere, totodatã, dezvoltarea durabila se referã la:
● Îndeplinirea angajamentelor asumate prin ratificarea UNFCCC şi a Protocolului de la Kyoto;
● Realizarea angajamentelor asumate prin integrarea României în UE;
● Posibilele avantaje ale economiei României prin utilizarea mecanismelor flexibile prevãzute de Protocolul de la Kyoto (JI şi IET prin GIS), a aplicãrii ETS UE şi a implementarii iniţiativelor, eficiente din punct de vedere al costurilor, privind reducerea intensitatii carbonului;
● Adaptarea la viitoarele schimbãri climatice şi minimizarea impactului negativ al schimbãrilor climatice asupra României,
În acelaşi timp SNSC face referire şi la cel de-al 6-lea Program de Acţiune al UE, ce are ca obiectiv principal dezvoltarea durabila, urmãrind în acelaşi timp şi îmbunãtãţirea mediului, în general, şi a calitãţii vieţii în UE şi stabileşte prioritãţile de mediu pe o perioada de 10 ani, pentru a acorda suficient timp identificarii de noi mãsuri, implementarii şi evaluãrii efectelor lor. Programul susţine cu hotãrâre obiectivele cheie şi prioritãţile referitoare la mediu ale UE, fapt ce va contribui la dezvoltarea strategiei dezvoltãrii durabile.

ANEXA A 



 

 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Glosarul Strategiei naţionale a României privind schimbãrile climatice
 
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Termeni            Acronime               Descriere
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Acord de            ERPA     Înţelegere/contract care sta la baza achiziţionãrii şi
  achizitionare a              comercializãrii reducerilor de emisii de GHG provenite de la
  reducerilor de               proiecte JI şi CDM.
  emisii
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Acordurile de                Pachet de decizii convenite în cadrul COP 7, care stabilesc
  la Marrakesh                 diferite reguli privind operationalizarea prevederilor
                               complexe ale Protocolului de la Kyoto. Printre altele deciziile
                               includ detalii privind înfiinţarea sistemului de comercializare
                               a emisiilor de GHG; implementarea şi monitorizarea
                               proiectelor CDM; înfiinţarea şi operarea celor trei fonduri de
                               sprijinire a mãsurilor de adaptare la schimbãrile climatice.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Adaptare                     Acţiunile întreprinse în sprijinul comunitãţilor şi
                               ecosistemelor pentru a face fata condiţiilor schimbãrilor
                               climatice, cum ar fi, de exemplu: construcţia unor diguri de
                               protecţie impotriva inundatiilor pentru a proteja corespunzãtor
                               de efectele unor furtuni puternice şi precipitatii abundente,
                               sau plantarea unor specii agricole şi pomicole mai tolerante
                               la cresteri de temperatura şi la condiţii de sol uscat
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Aditionalitate               Conform Protocolului de la Kyotos reducerea emisiilor de
                               GHG generate de proiecte de tip Implementare în comun
                               (JI) şi Mecanism de Dezvoltare Curata (CDM), trebuie sa fie
                               suplimentarã fata de ceea ce s-ar obţine în lipsa proiectului.
                               Criteriul aditionalitatii este îndeplinit acolo unde exista o
                               diferenţa pozitiva între emisiile care se regãsesc în scenariul
                               de baza şi emisiile care sunt generate în propunerea de
                               proiect. Tipuri de aditionalitate (emisii, legalã, financiarã,
                               tehnologicã, investitionala).
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Administraţia       ANM      ANM are responsabilitãţi în domeniul observarii şi evaluãrii
  Nationala de                 efectelor schimbãrilor climatice.
  Meteorologie
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  An de referinta              Anul de baza la care se face referire ca nivel de pornire al
                               reducerilor de emisii de GHG prin Protocolul de la Kyoto. Pentru
                               România anul de baza la care se stabileşte reducerea de 8% a
                               emisiilor de GHG este 1989, conform Deciziilor 9/CP2 şi 11/CP4.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Bazine de                    Orice proces care indeparteaza GHG din atmosfera.
  sechestrare                  Principalele bazine de sechestare sunt pãdurile şi alte tipuri
                               de vegetaţie, care prin fotosinteza indeparteaza dioxidul de
                               carbon, în baza Protocoluiui de la Kyoto, ţãrile dezvoltate,
                               pot deduce din totalul net de emisii de GHG cantitãţile de
                               GHG definite de bazinele de absorbţie. Acest mecanism le
                               poate sprijini în îndeplinirea angajamentelor de limitare a
                               emisiilor. Totuşi, calcularea efectelor sechestrãrii este foarte
                               complexa din punct de vedere metodologic şi anumite
                               condiţii trebuie încã clarificate.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
   Cantitate          AA       Cantitatea de GHG pe care o ţara inclusã în Anexa B a
   Atribuitã                   Protocolului de la Kyoto o poate emite în baza Protocolului
                               de la Kyoto, în prima perioada de angajament (2008-2012).
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Cogenerare          CHP      Producţia combinata de caldura şi energie cu o mai mare
                               eficienta totalã, comparata cu producţia separatã de caldura
                               şi energie.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Comitet                      Un comitet care îşi va concentra activitatea pe conformarea
  privind                      cu prevederile Protocolului de la Kyoto.Acesta va avea 20
  îndeplinirea                 de membri, reprezentând diferite regiuni, statele insulare
  angajamentelor               mici în curs de dezvoltare, state aflate pe Anexa I a
                               UNFCCC şi state care nu se afla pe aceasta anexa şi va
                               funcţiona prin plenare, un birou, un compartiment  de
                               facilitare, precum şi un compartiment de aplicare.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Comercializarea     IET      Mecanism pe baza art. 17 al Protocolului de la Kyoto prin
  internationala               care pãrţile cu angajamente de reducere a emisiilor pot
  a emisiilor                  comercializa unitãţi ale cantitãţii atribuite cu alte Pãrţi.
                               Scopul este de a îmbunãtãţi flexibilitatea şi eficienta
                               economicã a realizãrii reducerilor de emisii de GHG.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Comisia             CNSC     CNSC funcţioneazã ca organism consultativ al MMGA
  Nationala                    pentru deciziile referitoare la politica privind schimbãrile
  pentru                       climatice.
  Schimbãri
  Climatice
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Comitetele          A6SC     Un comitet internaţional care va asigura supravegherea
  Supervizare al               proiectelor de tip Implementare în comun - Modul 2, care
  Articolului 6 al             sunt realizate în scopul reducerii emisiilor de GHG.
  Protocolului                 Proiectele de tip Implementare în comun sunt finanţate
  de la Kyoto                  şi/sau realizate de cãtre ţãrile dezvoltate - pe baza
                               Articolului 6 al Protocolului de la Kyoto - şi se desfãşoarã
                               în tari cu economie în tranzitie,
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Comunicarea         CN       Un document transmis în baza UNFCCC prin care o Parte
  Nationala                    informeazã celelalte Pãrţi de activitãţile întreprinse în scopul
                               reducerii emisiilor de GHG. Cele mai mute tari dezvoltate au
                               transmis deja cea de-a treia comunicare nationala.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Conferinţa          COP      Intalnirea pãrţilor la UNFCCC.
  Pãrţilor
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Conferinţa          COP/     Structura suprema a Protocolului de la Kyoto, care va avea
  Pãrţilor/intalni-   MOP      rolul de intalnire a Pãrţilor la Protocol Sesiunile COP şi
  rea Pãrţilor                 COP/MOP se vor derula în aceeaşi perioada în vederea
                               reducerii costurilor şi a îmbunãtãţirii coordonãrii între
                               UNFCCC şi Protocol
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Convenţiile de               Trei convenţii internaţionale în domeniul mediului adoptate
  la Rio                       în anul 1992 la "Summit-ul Pãmântului" de la Rio de Janeiro,
                               şi anume: Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra
                               Schimbãrilor Climatice, Convenţia Naţiunilor Unite privind
                               Combaterea Desertificarii, Convenţia privind Diversitatea
                               Biologica,
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Convenţia-          UNFCCC   Cadrul legal internaţional adoptat în iunie 1992 la Summit-ul
  cadru a                      Pãmântului de la Rio, referitor la schimbãrile climatice.
  Naţiunilor                   Obliga Pãrţile la UNFCCC sa stabilizeze concentratiile de
  Unite asupra                 GHG în atmosfera pentru a impiedica perturbarea antropica
  Schimbãrilor                 periculoasa a sistemului climatic.
  Climatice.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Dezvoltare          SD       Dezvoltare care rãspunde nevoilor din prezent, fãrã a
  durabila                     compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a rãspunde
                               propriilor nevoi.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Determinare                  Evaluarea PDD-ului unui proiect JI de cãtre o a treia Parte
  (Validare)                   independenta, referitoare la îndeplinirea cerinţelor privind
                               utilizare mecanismului JI. Procedurile şi cerinţele diferã
                               pentru JI Modul 1 şi JI Modul 2.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Dioxid de           CO(2 eq) Unitatea de mãsura universala utilizata pentru a indica
  carbon                       potenţialul global de încãlzire a celor 6 gaze cu efect de
  echivalent                   sera. Dioxidul de carbon - un gaz care se emite natural şi
                               care este produs prin arderea combustibililor fosili şi a
                               biomasei, şi alte procese industriale - este gazul de referinta
                               prin care celelalte GHG sunt mãsurate.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Document de         PDD      Un document specific de prezentare a proiectului solicitat de
  prezentare a                 procedurile asociate mecanismelor JI Modul 2 şi CDM, care
  proiectului                  va permite determinarea îndeplinirii de cãtre proiect a
                               urmãtoarelor condiţii: a fost aprobat de cãtre pãrţile
                               implicate, va avea ca rezultat reducerea suplimentarã a
                               emisiilor de GHG şi are un scenariu de referinta şi un plan
                               de monitorizare corespunzãtoare.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Echipe de                    Grupuri de experţi care verifica comunicãrile naţionale şi
  experţi pentru               inventarele de emisii de GHG transmise de Pãrţile incluse
  revizuire                    pe Anexa 1 a UNFCCC.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Finanţare pe                 Fondurile alocate proiectelor ce genereazã (sau se asteapta
  baza emisiilor               sa genereze) reduceri de emisii de GHG (JI şi CDM) pe
  de CO(2)                     baza achiziţionãrii anticipate a acestor reduceri de emisii.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Gaze cu efect       GHG      Gazele atmosferice care au drept efect încãlzirea globalã şi
  de sera                      schimbãrile climatice.  Principalele GHG sunt dioxidul de
                               carbon CO(2), metanul CH(4) şi protoxidui de azot N(2)O.
                               Mai puţin rãspândite, dar foarte puternice, sunt:
                               hidrofluorocarburile (HFc-uri), perfluorocarburile (PFC-uri) şi
                               hexafluorura de sulf SF(5). Aceste gaze sunt prevãzute în
                               Anexa A a Protocolului de la Kyoto.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Grupul              IPCC     Înfiinţat în 1988 de cãtre Organizaţia Mondialã de
  Interguverna-                Meteorologie şi Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu,
  mental privind               Grupul Interguvernamental privind Schimbãrile Climatice
  Schimbãrile                  trece în revista literatura tehnica şi ştiinţificã din lume şi
  Climatice                    publica rapoarte periodice de evaluare care sunt
                               recunoscute la nivel mondial, ca fiind cele mai credibile surse
                               de informare existente în domeniul schimbãrilor
                               climatice. IPCC este independent de UNFCCC.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Implementare        JI       Mecanism prevãzut de art. 6 al Protocolului de la Kyoto, prin
  în Comun                     care o ţara inclusã în Anexa I a UNFCCC obţine unitãţi de
                               reducere a emisiilor (ERU) prin sprijinirea finanţãrii
                               proiectelor care genereazã reduceri nete de emisii de GHG în
                               alta ţara industrializata (inclusiv tari cu economie în
                               tranzitie).
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Implementare                 Procedura de derulare a proiectelor în cadrul mecanismului
  în comun -                   implementare în comun (JI) în cazul în care ţara gazda
  Modul 1                      Parte la Protocolul de la Kyoto a îndeplinit cerinţele privind
                               utilizarea mecanismului JL. Modulul 1 nu necesita
                               supervizare internationala în vederea validãrii şi verificãrii.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Implementare                 Procedura de derulare a proiectelor în cadrul mecanismului
  în comun -                   Implementare în comun (JI) în cazul în care ţara gazda
  Modul 2                      Parte la Protocolul de la Kyoto nu a îndeplinit toate cerinţele
                               privind utilizarea mecanismului Jl. Modulul 2 necesita
                               supervizare internationala a proiectelor ce se va desfasura cu
                               ajutorul Comitetului de Supervizare al Articolului 6 al
                               Protocolului de la Kyoto.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Intensitatea                 Cantitatea de GHG (exprimatã în CO(2) echivalent) care este
  carbonului                   emisã pe o unitate a valorii adãugate (pe unitatea de PIB).
                               Intensitatea carbonului este influentata de structura de
                               combustibili utilizaţi şi de eficienta energetica a economiei.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Inventar de                  Evaluarea emisiilor de GHG ale  unei tari conform
  gaze cu efect                prevederilor UNFCCC şi ale Protocolului de la Kyoto.
  de sera                      Inventarul este realizat pe baza sistemului naţional de
                               evaluare a emisiilor de GHG.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Îndeplinirea                 Respectarea angajamentelor Pãrţilor privind limitarea
  angajamentelor               emisiilor de GHG asumate prin Protocolul de la Kyot.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Mecanisme                    Trei proceduri stabilite prin Protocolul de la Kyoto pentru ai
  flexibile ale                creste flexibitatea şi a minimiza costurile reducerii emisiilor
  Protocolului                 de GHG. Acestea sunt: Implementarea în comun (JI),
  de la Kyoto                  Mecanismul de Dezvoltare Curata (CDM), Comercializarea
                               Internationala a Emisiilor (IET).
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Mecanism de         CDM      Mecanismul prevãzut în Articolul 12 al Protocolului de la
  Dezvoltare                   Kyoto, ce are ca scop asistarea ţãrilor în curs de dezvoltare
  Curata                       în realizarea dezvoltãrii durabile prin permiterea ţãrilor
                               industrializate sa finanteze proiectele de reducere a emisiilor
                               de GHG în ţãrile în curs de dezvoltare şi primirea creditelor
                               în acest mod
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Ministerul          MEC      Autoritatea romana responsabilã în domeniul energiei şi
  Economiei şi                 industriei.
  Comerţului
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Ministerul          MMGA     Autoritatea romana responsabilã în domeniul mediului.
  Mediului şi
  Gospodãririi
  Apelor
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Ministerul          MTCT     Autoritatea romana responsabilã în domeniul transporturilor,
  Transporturilor              construcţiilor, lucrãrilor publice şi turismului.
  Construcţiilor
  şi Turismului
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Optiuni                      Tehnologii pentru reducerea emisiilor de GHG ale cãror
  eficiente (no-               beneficii adiţionale (eficienta energetica sau reducerea
  regret options)              costurilor privind energia) sunt atât de importante încât
                               investiţia, merita sa fie pusã la punct din aceste motive.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Organizaţie         ONG      Organizaţia neguvernamentala este definitã ca o organizaţie
  neguverna-                   voluntara, non-profit şi a-politica
  mentala
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Pãrţi aflate pe              Ţãrile cuprinse în aceasta anexa au acceptat limitele de
  Anexa Ba                     emisii în perioada 2008-2012. Aceasta include cele 24 de
  Protocolului                 tari membre OECD, ţãrile UE şi 14 tari cu economie în
  de la Kyoto                  tranzitie. Este aproape identicã cu Anexa I a UNFCCC, la
                               care se face referire în strategie.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Perioada de                  Perioada prevãzutã de Protocolul de la Kyoto în timpul
  angajament                   cãreia emisiile de GHG ale Pãrţilor incluse în Anexa B,(ca
                               medie în aceasta perioada) trebuie sa se încadreze în limita
                               cantitativã prevãzutã. Prima perioada acoperã intervalul
                               2008-2012.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Permise UE          EUA      Permise de emisii de GHG pe baza UE BTS.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Piata                        Un sistem de comercializare prin care ţãrile, mediul de
  carbonului                   afaceri şi indivizii pot cumpara sau vinde unitãţi de emisii de
                               GHG pentru a minimiza eforturile acestora în atingerea
                               angajamentelor de reducere a emisiilor, prevãzute de
                               Protocolul de la Kyoto sau de alte acorduri, cum ar fi acela
                               existent în cadrul Uniunii Europene.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Planul naţional     PNASC    Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice de
  acţiune                      (PNASC) va identifica şi mãsurile individuale, care vor fi
  privind                      dezvoltate şi implementate în baza Strategiei naţionale a
  schimbãrile                  României privind schimbãrile climatice.
  climatice
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Planul              NAP      Elementul central al ETS UE. Pentru fiecare perioada de
  Naţional de                  comercializare, fiecare Stat Membru va trebui sa realizeze
  Alocare                      un plan naţional de alocare a permiselor de emisii pentru
                               sectoarele cuprinse în Anexa 1 a Directivei. NAP va
                               prezenta alocarea totalã şi modul de alocare pe fiecare
                               sector participant, Ghiduri şi proceduri pentru realizarea
                               NAP-urilor au fost realizate la nivelul UE.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Politici şi         P&M      Referitoare la acţiunile întreprinse sau care urmeazã a fi
  mãsuri                       realizate de cãtre fiecare stat în parte pentru a atinge
                               obiectivele de limitare a emisiilor de GHG prevãzute de
                               Protocolul de la Kyot., Unele politici şi mãsuri posibile sunt
                               specificate în Protocol şi pot oferi posibilitatea unei
                               cooperãri interguvernamentale.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Potenţial de         GWP     Un index reprezentând efectul combinat al diferitelor tipuri
  Încãlzire                    de emisii de GHG remanente în atmosfera şi eficienta lor în
  Globalã                      absorbtia radiatiilor infrarosii emise de Pãmânt
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Prevenirea şi       IPPC     Cadru legal (pe baza  Directivei 96/61/CE ) în baza cãruia
  Controlul                    sectoare industriale specifice trebuie sa obţinã permise
  Integrat al                  pentru operare pe baza celor mai bune tehnici disponibile
  Poluarii                     (BAT-uri). Conţine mãsuri pentru limitarea producerii
                               deşeurilor şi pentru reducerea poluarii aerului, apei şi
                               solului.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Principiul                   Protocolul de la Kyoto solicita Pãrţilor incluse în Anexa I a
  suplementa-                  UNFCCC ce utilizeazã mecanismele flexibile prevãzute de
  ritatsi                      acest Protocol ca acţiuni suplimentare acţiunilor domestice
                               ce au ca scop limitarea: sau reducerea emisiilor de GHG.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Produs Intern       GDP      Valoarea produsului total realizat prin munca şi capitalul
  Brut                         localizate în România.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Programul           ECCP     În perioada  2000-2003 Programul European pentru
  European în                  Schimbãri Climatice a contribuit la dezvoltarea strategiei UE
  domeniul                     privind implementarea Protocolului de la Kyoto, Activitatea a
  Schimbãrilor                 acoperit acţiunile şi mãsurile de limitare a emisiilor în
  Climatice                    sectoarele energie, transporturi, industrie şi agricoltura, dar
                               şi în creşterea capacitãţii de sechestrare în silvicultura.
                               Un rezutat major al acestui proces a fost schema de
                               comercializare a emisiilor de GHG la nivelul UE-UE ETS.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Protocolul de       KP       Adoptat (a cea de-a III-a Conferinţa a Pãrţilor la UNFCCC,
  la Kyoto                     desfasurata la Kyoto în Japonia în decembrie 1997.
                               Protocolul de la Kyoto stabileşte pentru ţãrile Parte sa-şi
                               reducã emisiile de GHG cu un procent de 5,2% fata de anul
                               1990, în perioada 2008-2012.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Reduceri de         CER      O unitate de reducere a emisiilor de GHG provenitã de la un
  Emisii                       proiect de tip Mecanism de Dezvoltare Curata pe baza
  Certificate                  Protocolului de la Kyoto, şi exprimatã în tone CO(2)
                               echivalent.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Reducerea                    Acţiuni de reducere a emisiilor de GHG. Exemple cum ar fi:
  emisiilor de                 utilizarea mai eficienta a combustibililor fosili în procesele
  gaze cu efect                industriale şi în generarea electricitatii, trecerea la utilizarea
  de sera                      surselor de energie regenerabila, creşterea performantei
  (Mitigation)                 energetice a clãdirilor şi extinderea suprafeţelor acoperite cu
                               pãduri
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Registre,                    Sisteme, incluzând baze electronice de date, care vor urmãri
  Sisteme de                   şi inregistra toate tranzacţiile realizate pe baza
  Registre                     comercializãrii emisiilor de GHG ("piata carbonului") şi pe
                               baza utilizãrii mecanismelor flexibile cum ar fi JI şi CDM,
                               conform prevederilor Protocolului de la Kyoto.  De
                               asemenea, ETS UE necesita realizarea de cãtre fiecare Stat
                               Membru a unui registru.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Revizuiri în        IDR      Analiza detaliatã şi evaluarea de cãtre experţi internationali
  detaliu                      a Comunicãrilor Naţionale trimise de România şi alte tari, în
                               baza UNFCCC.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Rezerva                      O rezerva de unitãţi ale cantitãţii atribuite aflatã în
  perioadei de                 permanenta în proprietatea Partii la Protocolul de la Kyoto
  angajament                   pentru asigurarea atingerii angajamentului de limitare a
                               emisiilor, prevãzut de Protocolul de la Kyoto.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Scenariu de                  Emisiile de GHG care se vor produce în lipsa proiectului de
  baza                         tip JI sau CDM propus
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Schema verde        GIS      O schema prin care se aloca o parte din veniturile obţinute
  de investiţii                din comercializarea internationala a emisiilor prevãzutã de
                               Protocolul de la Kyoto, în vederea promovãrii investiţiilor
                               verzi. Veniturile pot fi folosite pentru a susţine: A) proiecte
                               de reducere a emisiilor; B) programe care conduc indirect la
                               reducerea emisiilor; C) întãrirea capacitãţii instituţionale.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Schema UE de        ETS EU   UE ETS limiteza emisiile de CO(2) ale marilor emitenti,
  comercializare               Premisele de emisii sunt alocate anual pe baza planurilor
  a emisiilor                  anuale de alocare şi companiile posesoare ale acestor
                               permise trebuie sa se îşi coreleze emisiile de GHG cu
                               permisele deţinute. Dacã îşi reduc emisiile sub limitele
                               stabilite, aceste companii pot vinde surplusul de permise
                               altor companii. În acest fel, UE ETS va permite reducerea
                               emisiilor de GHG cu costuri minime pentru companii. UE ETS
                               acoperã 12.000 de instalaţii mari ce reprezintã aproape
                               jumãtate din emisiile de CO(2) din UE.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Sechestrare                  Captarea dioxidului de carbon într-o maniera care sa
                               previnã emiterea acestuia în atmosfera,
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Sistemul                     Articolul 5 al Protocolului de la Kyoto prevede ca toate
  naţional de                  Pãrţile incluse în Anexa I a UNFCCC sa stabileascã un
  evaluarea                    sistem naţional de evaluare a emisiilor antropice de GHG:
  emisiilor de                 CO(2), CH(4) şi NO(2). Sistemul Naţional prezintã şi modalitatea
  GHG                          de realizare a inventarului nationai de GHG.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Strategia           SNSC     Strategia nationala a României privind schimbãrile climatice
  nationala a                  prezintã cadrul de desfãşurare a activitãţilor viitoare ale
  României                     României în domeniul schimbãrilor climatice. Aceasta
  privind                      descrie strategia guvernamentalã în domeniu şi principalele
  schimbãrile                  acţiuni şi mãsuri.
  climatice
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Transfer                     Schimbul de cunoştinţe, fonduri şi bunuri care permite
  tehnologic                   transferarea tehnologiilor necesare adaptãrii la schimbãrile
                               climatice şi reducerii emisiilor de GHG.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Ţara gazda                   Ţara unde este localizat un proiect de reducere a emisiilor
                               de GHG de tip JI sau CDM.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Tari care nu                 Ţãrile care au ratificat sau care au aderat la UNFCCC şi
  sunt pe Anexa                care nu sunt incluse în Anexa I a acesteia (ţãrile
  I a UNFCCC                   industrializate şi cu economii în tranzitie).
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Unitate a           AAU      O unitate din cantitatea atribuitã (1 tona CO(2) echivalent), pe
  Cantitãţii                   care o ţara inclusã în Anexa I o poate emite în baza
  Atribuite                    Protocolului de la Kyoto, în prima perioada de angajament;
                               (2008-2012).
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Unitate de          RMU      Unitãţi generate în tari aflate pe Anexa I a UNFCCC de
  eliminare                    activitãţi LULUCF, prin sechestrarea dioxidului de carbon,
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Unitate de          ERU      O unitate de reducere a emisiilor de GHG provenitã de la un
  Reducere a                   proiect de tip Implementare în comun. Aceasta unitate este
  Emisiilor                    egala cu o tona de CO(2) echivalent.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Utilizarea          LULUCF   Se referã la impactul utilizãrii terenurilor de cãtre populaţie -
  terenurilor,                 şi la schimbãrile în utilizarea terenurilor - asupra emisiilor de
  schimbarea                   GHG: extinderea suprafeţelor acoperite cu pãduri reduce
  utilizãrii                   dioxidul de carbon în atmosfera; taierea pãdurilor genereazã
  terenurilor şi               CO(2) suplimentar; activitãţile agricole genereazã emisii de
  silvicultura                 metan şi protoxid de azot în atmosfera.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Verificare                   Evaluarea ulterioara a cantitãţii de reduceri de emisii de
                               GHG generate prin proiecte JI şi CDM ţinând seama de cerinţele
                               asociate mecanismelor JI şi CDM.
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
  Vulnerabilitate              Gradul pana la care o comunitate, populaţie, specie,
                               ecosistem, regiune, sistem agricol sau alta entitate este
                               sensibila sau se afla în imposibilitatea de a face fata la
                               efectele adverse ale schimbãrilor climatice.
 
 ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────



ANEXA B 




 

 ┌──────────────────────────┬──────────────────────────────────┬───────────────────────────┬────────────────┬──────────────────┬────────────────────────────────┐
 │   Obiectiv specific şi   │           Activitatea            │  Resurse instituţionale   │                │                  │  Resurse financiare necesare   │
 │capitolul aferent din SNSC│                                  │         necesare          │                │                  │     (în afarã de personal)     │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │                                  │         Personal          │  Specializare  │    Cooperare     │           2005-2007            │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │Intensificarea evaluãrii          │                           │                │Întãrirea         │Finanţarea proiectelor naţionale│
 │                          │impactului şi vulnerabilitatii la │                           │                │cooperãrii dintre │de cercetare: aprox. 300.000    │
 │                          │schimbãrile climatice şi întãrirea│                           │                │MMGA şi           │Euro de la bugetul de stat      │
 │                          │cooperãrii între instituţii       │Personal specializat       │                │ministerele       │Finanţare prin proiecte         │
 │Capitolul 5:              │Dezvoltarea temelor privind       │dedicat schimbãrilor       │Cunoaşterea     │implicate         │internaţionale de cercetare     │
 │Limitarea costurilor      │impactul schimbãrilor climatice şi│climatice în ministerele   │efectelor şi a  │relevante         │privind adaptarea (cererile se  │
 │economice, sociale şi de  │adaptarea la acestea în programele│implicate pentru sectoarele│evaluãrii       │Implicarea mai    │vor depune în cadrul programelor│
 │mediu ale efectelor       │de învãţãmânt                     │mediu, apa, agricultura şi │mãsurilor de    │activa a          │de cercetare ale UE şi pot fi   │
 │schimbãrilor climatice în │Evaluarea şi prioritizarea        │silvicultura               │adaptare        │cercetatorilor    │sprijinite şi de la bugetul     │
 │România                   │acţiunilor şi mãsurilor de        │Includerea institutelor şi │                │romani în         │naţional pentru cercetare);     │
 │                          │adaptare în domeniul agriculturii,│agentiilor specializate    │                │comunitatea       │aprox. 100.000 Euro de la       │
 │                          │gospodãririi apelor, silviculturii│                           │                │ştiinţificã       │bugetul naţional pentru         │
 │                          │şi aşezãrilor umane               │                           │                │internationala în │cercetare                       │
 │                          │                                  │                           │                │domeniul adaptãrii│                                │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │                                  │MMGA: unitate specialã     │                │Implicare activa a│                                │
 │                          │                                  │dedicata schimbãrilor      │Cunoştinţe      │principalelor     │                                │
 │                          │                                  │climatice (5 persoane în   │privind         │ministere cu      │                                │
 │                          │                                  │total)                     │schimbãrile     │atribuţii şi      │Resurse financiare pentru       │
 │                          │Dezvoltarea capacitãţii           │Personal angajat în MMGA în│climatice şi    │activitate în     │acoperirea costurilor aferente  │
 │Capitolul 6: Stabilirea   │instituţionale şi a unei structuri│compartimente, cu atribuţii│integrarea      │domeniu           │construcţiei instituţionale în  │
 │cadrului institutional,   │adecvate                          │în domeniul schimbãrilor   │acestora în     │O Comisie         │MMGA şi alte ministere          │
 │juridic şi de politici    │Dezvoltarea legislaţiei           │climatice (ex. autorizare  │politicile      │Nationala pentru  │implicate: aprox. 100.000 Euro  │
 │                          │referitoare la schimbãri climatice│IPPC etc.)                 │sectoriale      │Schimbãri         │de la bugetul de stat           │
 │                          │                                  │Personal angajat în alte   │Experienta      │Climatice         │                                │
 │                          │                                  │ministere implicate având  │juridicã        │operationala şi   │                                │
 │                          │                                  │atribuţii în domeniul      │                │mai activa        │                                │
 │                          │                                  │schimbãrilor climatice     │                │                  │                                │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │                                  │                           │                │                  │                                │
 │Capitolul 7:              │                                  │                           │                │                  │                                │
 │a) Implementarea          │                                  │                           │                │                  │Contractarea institutelor de    │
 │sistemului naţional de    │                                  │                           │                │                  │cercetãri pentru inventarul     │
 │evaluare a emisiilor de   │Stabilirea cadrului institutional │Personal specializat pentru│Experienta în   │Intensificarea    │anual de GHG: aprox. 50.000 Euro│
 │GHG şi a registrului      │şi juridic                        │coordonarea sistemului     │inventare şi    │cooperãrii cu     │de la bugetul de stat           │
 │naţional în baza          │Stabilirea sistemului de culegere │naţional şi a Registrului  │raportare       │Institutul        │Finanţarea asistenţei tehnice   │
 │prevederilor UNFCCC şi a  │a datelor şi a Registrului        │Naţional în cadrul         │Experienta în   │Naţional de       │pentru achiziţionarea           │
 │reglementãrilor UE        │Naţional                          │instituţiilor responsabile │operarea        │Statistica şi alţi│programului software pentru     │
 │b) Asigurarea participãrii│Stabilirea mecanismelor şi        │desemnate (2 persoane)     │Registrului     │furnizori de date │Registrul Naţional şi instruire:│
 │viitoare a României la    │practicilor de analiza periodicã a│Personal specializat în    │Naţional        │Întãrirea         │aprox. 200.000 Euro (cerere de  │
 │aplicarea mecanismelor    │tendinţelor emisiilor de GHG      │cadrul MMGA pentru         │Evaluarea       │cooperãrii între  │finanţare depusa la DEPA)       │
 │flexibile prevãzute de    │Stabilirea unui cadru pentru      │coordonarea JI (1 persoana)│proiectelor     │MMGA şi MEC       │Finanţarea asistenţei tehnice   │
 │Protocolul de la Kyoto    │implementarea proiectelor JI în   │Stabilirea unei organizaţii│financiare      │Implicare         │internaţionale privind regulile │
 │(Implementare în comun JI │baza Modului I                    │independente având personal│Elaborarea GIS  │puternica a       │şi metodologia JI şi Schema de  │
 │şi Comercializarea        │Implementarea unei Scheme de      │operational pentru         │Cunoştinţe      │sectorului privat │Investiţii Verzi GIS: aprox.    │
 │internationala a emisiilor│Investiţii Verzi (GIS)            │derularea GIS              │privind efectele│Implicare activa a󧔎.000 Euro (cerere de finanţare│
 │IET)                      │Evaluarea optiunilor alternative  │Personal în cadrul MMGA    │unor            │ministerelor şi   │depusa la un donator            │
 │c) Pregãtirea poziţiei    │şi urmãrirea pregãtirii           │pentru coordonarea         │reglementãri    │instituţiilor     │internaţional)                  │
 │României privind          │politicilor UE în domeniu         │pregãtirii poziţiei        │internaţionale  │importante        │Costuri de operare pentru       │
 │viitoarele politici şi    │                                  │României                   │                │                  │derularea GIS: aprox. 70.000    │
 │reglementãri              │                                  │                           │                │                  │Euro (finanţate din veniturile  │
 │internaţionale în domeniul│                                  │                           │                │                  │GIS)                            │
 │schimbãrilor climatice de │                                  │                           │                │                  │                                │
 │dupã 2012                 │                                  │                           │                │                  │                                │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │                                  │                           │                │                  │Asistenta tehnica internationala│
 │Capitolul 8:              │                                  │                           │                │                  │pentru elaborarea NAP: aprox.   │
 │Transpunerea şi           │Plan Naţional de Alocare (NAP)    │                           │                │Întãrirea         �.000 Euro de la bugetul de   │
 │implementarea Directivei  │Adoptarea regulilor şi procedurii │MMGA: personal angajat     │Metodologii NAP │cooperãrii între  │stat                            │
 │UE privind comercializarea│de monitorizare                   │permanent (1 persoana)     │Procedura de    │MMGA şi MEC       │Finanţarea campaniei de         │
 │emisiilor (ETS UE) şi a   │Adoptarea legislaţiei             │ANPM: personal specializat │monitorizare    │Implicarea în     │informare a participanţilor:    │
 │reglementãrilor UE        │Informarea participanţilor la     │pentru monitorizarea ETS UE│Operarea        │implementare a    │aprox. 50.000 Euro de la bugetul│
 │subsecvente pentru a      │ETS UE                            │şi operarea registrului (2 │registrului     │viitorilor        │de stat                         │
 │permite începerea         │Implementarea registrului         │persoane)                  │                │participanţi      │Finanţare pentru                │
 │comercializãrii           │                                  │                           │                │                  │operationalizarea registrului şi│
 │                          │                                  │                           │                │                  │instruire (cerere de finanţare  │
 │                          │                                  │                           │                │                  │depusa la DEPA)                 │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │                                  │                           │                │Cooperare activa  │Sprijin financiar privind       │
 │Capitolul 9:              │Integrarea obiectivelor privind   │                           │Evaluarea       │între MMGA şi     │costurile de implementare a     │
 │Continuarea implementarii │schimbãrile climatice în          │Un expert permanent în     │impactului      │ministerele       │acţiunilor şi proiectelor       │
 │acţiunilor şi mãsurilor   │politicile sectoriale             │domeniul schimbãrilor      │politicilor     │implicate         │prioritare: aprox. 50.000 Euro  │
 │interne de reducere a     │Identificarea şi implementarea de │climatice în fiecare       │sectoriale      │responsabile cu   │finanţare prin Schema de        │
 │intensitatii carbonului în│acţiuni şi mãsuri cu costuri mici │minister implicat          │asupra emisiilor│implementarea de  │Investiţii Verzi şi 50.000 Euro │
 │economia României         │în diferite sectoare              │                           │de GHG          │acţiuni şi mãsuri │cofinantare de la bugetul de    │
 │                          │                                  │                           │                │                  │stat                            │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │                          │Intensificarea cercetãrii în      │                           │Metode de       │Cooperare activa  │                                │
 │                          │domeniul schimbãrilor climatice   │                           │constientizare  │între MMGA şi     │Finanţarea campaniei de         │
 │                          │Campanie de constientizare,       │                           │privind         │ministerele       │constientizare: aprox. 50.000   │
 │Capitolul 10:             │inclusiv realizarea unui site     │                           │schimbãrile     │responsabile cu   │Euro de la bugetul de stat      │
 │Încorporarea aspectelor   │internet privind schimbãrile      │Personal implicat în       │climatice şi    │educaţia şi       │Finanţare prin proiecte         │
 │referitoare la schimbãrile│climatice la MMGA                 │aspecte legate de schimbãri│proceduri pentru│cercetarea        │internaţionale de cercetare     │
 │climatice în educaţie şi  │Participarea şi consultarea       │climatice la ministerele   │consultarea     │Implicarea mai    │aprox. 10.000 Euro de la bugetul│
 │cercetare şi creşterea    │publicului privind obiectivele,   │responsabile cu educaţia şi│publicului;     │puternica a       │naţional pentru cercetare       │
 │nivelului de              │politicile şi proiectele specifice│cercetarea                 │Abordarea       │cercetatorilor    │(cererile se pot depune în      │
 │constientizare şi         │Includerea temelor legate de      │                           │schimbãrilor    │romani în         │cadrul programelor de cercetare │
 │participare a publicului  │schimbãri climatice în programele │                           │climatice în    │comunitatea       │ale UE şi la programele         │
 │                          │de educaţie                       │                           │educaţie;       │ştiinţificã       │naţionale de cercetare)         │
 │                          │                                  │                           │Prioritati de   │internationala    │                                │
 │                          │                                  │                           │cercetare       │                  │                                │
 ├──────────────────────────┼──────────────────────────────────┼───────────────────────────┼────────────────┼──────────────────┼────────────────────────────────┤
 │Capitolul 11:             │                                  │                           │                │Implicare activa a│                                │
 │Adoptarea şi implementarea│                                  │În cadrul MMGA: personal   │Cunoştinţe      │principalelor     │Finanţarea asistenţei tehnice   │
 │Planului naţional de      │Elaborarea, adoptarea (pana la    │dedicat implementarii SNSC │tehnice privind │ministere cu      │internaţionale pentru elaborarea│
 │acţiune privind           │sfârşitul anului 2005) şi         │şi PNASC (1 persoana)      │acţiuni şi      │responsabilitãţi  │PNASC (finanţatã de DEPA)       │
 │schimbãrile climatice     │implementarea PNASC (perioada     │Personal dedicat aspectelor│mãsuri          │în domeniu        │Contractarea de experţi         │
 │(PNASC), referitor la     �-2007)                        │legate de schimbãri        │Evaluarea       │Comisie Nationala │nationali şi internationali     │
 │acţiunile şi mãsurile     │Actualizarea SNSC şi PNASC (2007) │climatice în alte ministere│costurilor şi   │pentru Schimbãri  │pentru actualizarea SNSC şi     │
 │specifice ce trebuie      │                                  │implicate (1 persoana)     │beneficiilor    │Climatice         │PNASC în 2007: aprox. 50.000    │
 │implementate în baza SNSC │                                  │                           │                │operationala şi   │Euro de la bugetul de stat      │
 │                          │                                  │                           │                │mai activa        │                                │
 └──────────────────────────┴──────────────────────────────────┴───────────────────────────┴────────────────┴──────────────────┴────────────────────────────────┘



____________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Strategie, Guvernul Romaniei, STRATEGIA NATIONALA A ROMANIEI din 7 iulie 2005

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016