Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobate prin ORDINUL nr. 1.731/C din 11 mai 2020, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 429 din 22 mai 2020.────────── CAP. I Dispoziţii generale ART. 1 Prin prezentele standarde se asigură îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, se creează un cadru coerent destinat eliminării sau diminuării riscurilor existente la locurile de muncă. ART. 2 Standardele privind condiţiile de muncă pentru poliţiştii de penitenciare vizează cerinţe minime de securitate şi sănătate în muncă, în vederea asigurării de locuri de muncă sigure şi sănătoase. ART. 3 Prezentele standarde sunt obligatorii pentru toate locurile de muncă care se vor construi sau reabilita în viitor. ART. 4 Fondurile necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă sunt asigurate din subvenţii şi venituri proprii, în limita de cheltuieli aprobată anual prin bugetul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi în limitele de cheltuieli stabilite de către Ministerul Finanţelor Publice. CAP. II Cerinţe de securitate şi sănătate în muncă pentru locurile de muncă SECŢIUNEA 1 Stabilitate şi rezistenţă ART. 5 Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură şi o rezistenţă corespunzătoare naturii utilizării lor. ART. 6 Clădirile trebuie să corespundă şi reglementărilor referitoare la securitatea la incendiu şi protecţia civilă. ART. 7 Criteriile de performanţă, care trebuie monitorizate, cu privire la siguranţa clădirilor şi a utilizatorilor sunt următoarele: a) evitarea pierderii echilibrului structurii sau al unei părţi a acesteia; b) evitarea cedării prin deformare excesivă; c) evitarea ruperii, a pierderii stabilităţii formei structurii sau a unei părţi din aceasta. ART. 8 Siguranţa clădirilor în timpul lucrărilor de întreţinere, în decursul activităţilor de curăţare sau de reparare a unor părţi din clădire, precum ferestre, scări, pereţi, acoperişuri, luminatoare, presupune protecţia utilizatorilor pe durata exploatării acesteia. ART. 9 Depozitele deschise pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi antrenate de curenţii de aer vor fi amplasate la o distanţă de 50 m faţă de clădirile administrative. SECŢIUNEA a 2-a Uşi şi porţi ART. 10 Poziţia, numărul şi dimensiunile uşilor şi porţilor, precum şi materialele care se folosesc la construcţia acestora sunt determinate de natura şi utilizarea încăperilor sau incintelor. ART. 11 (1) Uşile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la înălţimea vederii. (2) Dacă este necesar, elementele de marcaj prevăzute la alin. (1) pot fi realizate din materiale reflectorizante. ART. 12 (1) Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent. (2) Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător. ART. 13 Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze în condiţii de siguranţă, fără să prezinte un risc de accidentare pentru lucrători. ART. 14 (1) Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie fixate şi asigurate cu dispozitive de siguranţă care să le asigure împotriva căderii. (2) Dispozitivele cu contragreutăţi pot fi utilizate pentru a preveni căderea uşilor şi porţilor prevăzute la alin. (1). ART. 15 Toate uşile căilor de evacuare se deschid în sensul evacuării. SECŢIUNEA a 3-a Pardoseli, pereţi, plafoane şi acoperişuri ale încăperilor ART. 16 Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie stabile şi nealunecoase, lipsite de proeminenţe, de găuri sau de planuri înclinate periculos. ART. 17 Încăperile care cuprind posturi de lucru tehnice trebuie să fie izolate termic în mod corespunzător, cu materiale izolante cum ar fi linoleum, mochetă, parchet sau altele asemănătoare, ţinându-se cont de tipul de activitate fizică a lucrătorilor. ART. 18 Pentru spaţiile nou-construite se impune ca pardoselile locurilor de muncă să fie rezistente la uzură şi la acţiunea diferiţilor agenţi chimici, hidrofuge, executate din materiale incombustibile, antistatice, care nu produc scântei la lovire. În cazul încăperilor unde se pot forma amestecuri explozive, pardoselile trebuie să fie realizate cu pante corespunzătoare pentru scurgerea apelor, impermeabile sau protejate cu pelicule adecvate la acţiunea de penetrare a apei, substanţelor toxice sau agenţilor biologici. ART. 19 Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor din încăperi trebuie să fie curăţate şi renovate pentru a se asigura condiţii de igienă corespunzătoare. ART. 20 Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii despărţitori realizaţi integral din sticlă, din încăperi sau din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar şi construiţi din materiale securizate sau să fie separaţi de aceste posturi de lucru şi căi de circulaţie, prevenind intrarea în contact a lucrătorilor cu aceştia şi rănirea cauzată de spargerea lor în bucăţi. ART. 21 Accesul pe acoperişurile executate din materiale cu rezistenţă redusă nu trebuie permis fără utilizarea de echipamente care să asigure lucrul în condiţii de securitate. SECŢIUNEA a 4-a Ferestre şi luminatoare ART. 22 (1) Lucrătorul trebuie să aibă posibilitatea să deschidă, să închidă, să regleze sau să fixeze ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele, în condiţii de securitate. (2) Când sunt deschise, ferestrele, luminatoarele şi ventilatoarele trebuie poziţionate şi fixate astfel încât să nu constituie un pericol pentru lucrători. (3) Măsurile cele mai adecvate pentru curăţarea fără risc a ferestrelor şi luminatoarelor sunt cele planificate şi incluse în documentaţia de proiectare a clădirii sau incintei. ART. 23 Ferestrele şi luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul tehnic folosit şi trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curăţarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenţi în clădire sau în jurul acestora. ART. 24 Ferestrele, luminatoarele şi glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive la locurile de muncă, în funcţie de locul de muncă şi natura muncii prestate. ART. 25 (1) Pentru a avea lumină suficientă, suprafaţa vitrată trebuie să reprezinte cel puţin 10% din suprafaţa camerei, indiferent dacă ferestrele sunt montate individual sau în blocuri. (2) Raportul dintre suprafaţa golurilor de ferestre şi suprafaţa pardoselii încăperilor pentru principalele tipuri de activităţi desfăşurate în încăperi este menţionat în STAS 6221-89 - „Iluminatul natural al încăperilor“. SECŢIUNEA a 5-a Căi şi ieşiri de urgenţă ART. 26 Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să rămână în permanenţă libere, în stare de utilizare la parametrii la care au fost proiectate şi realizate, să conducă, în mod cât mai direct, în aer liber sau în spaţii sigure şi să poată fi utilizate fără dificultate în orice moment. ART. 27 În caz de pericol, pe căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă şi în condiţii cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru. ART. 28 Numărul căilor şi ieşirilor de evacuare de urgenţă utilizabile trebuie să corespundă numărului maxim de persoane care pot fi prezente în clădiri. ART. 29 Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de evacuare de urgenţă depind de echipamentele utilizate şi de dimensiunile locurilor de muncă. ART. 30 Pentru utilizarea căilor de evacuare în condiţii de siguranţă, lăţimea liberă necesară trebuie să fie de minimum 0,80 metri, conform Normativului de siguranţă la foc a construcţiilor - indicativ P118-99. ART. 31 Uşile de evacuare de urgenţă trebuie să poată fi deschise imediat şi cu uşurinţă de către lucrătorii desemnaţi privind evacuarea în caz de urgenţă. ART. 32 Uşile glisante sau turnante nu pot avea destinaţia de ieşiri de evacuare de urgenţă. ART. 33 (1) Căile şi ieşirile de evacuare de urgenţă trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Semnalizarea căilor şi ieşirilor de evacuare de urgenţă trebuie să fie suficient de rezistentă pentru a nu fi deteriorată şi să fie plasată în locurile vizibile. (3) Căile şi ieşirile de evacuare de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminat de siguranţă sau de urgenţă de intensitate suficientă. SECŢIUNEA a 6-a Căile de circulaţie. Zone periculoase ART. 34 Căile de circulaţie, inclusiv treptele, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie să fie amplasate şi dimensionate astfel încât să asigure un acces uşor, sigur şi adecvat pentru pietoni şi vehicule fără a pune în pericol lucrătorii aflaţi în vecinătatea lor. ART. 35 (1) Căile folosite pentru circulaţia pietonală şi/sau transportul intern trebuie să fie dimensionate în concordanţă cu numărul posibil de utilizatori şi tipul de activitate. (2) Dacă pe căile de circulaţie sunt folosite mijloace de transport, trebuie să fie asigurate distanţe minime de securitate pentru pietoni. (3) Căile de circulaţie pentru persoane şi trecerile amplasate la înălţime vor fi protejate cu balustrade înalte, astfel încât să prevină căderea de la înălţime a lucrătorilor. ART. 36 Lăţimea căilor de circulaţie din clădiri, hale, depozite sau alte încăperi de lucru se stabileşte în funcţie de tipul circulaţiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate şi dimensiunile materialelor sau pieselor care se transportă. ART. 37 Finisajul scărilor, rampelor şi podestelor de acces trebuie realizat astfel încât să evite alunecarea, chiar şi pe vreme umedă. ART. 38 (1) Se limitează utilizarea scărilor în zona publică, astfel încât să existe o suprafaţă continuă orizontală, pentru o utilizare confortabilă atât pentru persoanele cu mobilitate redusă, cât şi pentru persoanele în etate. (2) Calculul scărilor se efectuează conform reglementării tehnice „Normativ privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii“, indicativ NP 063-2002, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.994/2002. (3) Treptele sunt prevăzute cu o suprafaţă antiderapantă sau benzi antiderapante în dreptul muchiei treptei. (4) Treapta şi contratreapta au o suprafaţă continuă şi fără întreruperi, iar contratreapta trebuie să fie înclinată, nefiind recomandate trepte a căror muchie este întărită sau realizată cu ciubuc sau nas, ceea ce ar favoriza împiedicarea. (5) Nu se utilizează scări balansate sau elicoidale accesibile publicului în clădiri noi, dacă sunt considerate căi de evacuare în caz de incendiu. ART. 39 Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activităţii, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste locuri trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea altor lucrători în aceste zone. ART. 40 Zonele periculoase trebuie să fie clar semnalizate, conform Hotărârii Guvernului. nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 41 Traseul de circulaţie a fluxurilor de tipuri şi destinaţii diferite din clădiri va fi astfel conceput, încât acestea să nu se intersecteze. SECŢIUNEA a 7-a Cheiuri şi rampe de încărcare-descărcare ART. 42 Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor care se transportă. ART. 43 (1) Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin un punct de ieşire. (2) Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depăşesc o anumită lungime trebuie să aibă câte un punct de ieşire la fiecare capăt. ART. 44 Rampele de încărcare trebuie să fie sigure, pentru a preveni căderile lucrătorilor. ART. 45 Cheiurile şi rampele de încărcare cu risc de cădere de la înălţime ce depăşesc 2,00 m trebuie să fie protejate cu balustrade sau cu sisteme echivalente. SECŢIUNEA a 8-a Măsuri specifice pentru ascensoare ART. 46 (1) Ascensoarele pentru transportul persoanelor şi mărfurilor trebuie să funcţioneze în condiţii de securitate. (2) Fiecare ascensor trebuie să fie echipat cu o cabină de transport. Cabina trebuie să ofere spaţiul şi rezistenţa corespunzătoare cu numărul maxim de persoane şi sarcina nominală a ascensorului, precizată de fabricant. (3) Clădirile prevăzute cu mai mult de P+3 etaje se dotează cu un ascensor, conform prevederilor cap. 3.2.(B) pct. 1 din „Normativul privind proiectarea clădirilor de locuinţe (revizuire NP 01696)“, indicativ NP 05702, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.383/2002*). *) Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1.383/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 47 Ascensoarele trebuie prevăzute cu dispozitive de securitate şi dotate cu dispozitive de alarmare accesibile şi uşor de identificat. SECŢIUNEA a 9-a Instalaţii electrice ART. 48 Instalaţiile electrice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încât să nu prezinte un pericol de incendiu sau explozie. ART. 49 Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva riscului de accidentare prin atingere directă şi/sau atingere indirectă. ART. 50 În proiectarea şi construcţia instalaţiilor electrice, alegerea materialului şi dispozitivelor de protecţie trebuie să ţină seama de tensiunea nominală, influenţa condiţiilor externe şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţile componente ale acestora. ART. 51 (1) Măsurile de protecţie a lucrătorilor împotriva riscului de accidentare prin atingerea directă a instalaţiilor electrice sunt următoarele: a) toate elementele conducătoare de curent, care fac parte din circuitele curenţilor de lucru, vor fi făcute inaccesibile atingerii întâmplătoare prin: (i) izolarea părţilor active (protecţie completă); (ii) prevederea de bariere sau carcase, în interiorul cărora să se găsească părţile active (protecţie completă); (iii) instalarea unor obstacole care să împiedice atingerile întâmplătoare cu părţile active (protecţie parţială); (iv) instalarea părţilor active în afara zonei de accesibilitate (protecţie parţială); b) alimentarea la tensiune foarte joasă de securitate (TFJS) maximum 50 V c.a. şi maximum 120 V c.c.; c) folosirea mijloacelor individuale de protecţie electroizolante (pentru intervenţii). (2) Măsurile de protecţie a persoanelor împotriva riscului de accidentare prin atingere indirectă a instalaţiilor electrice sunt următoarele: a) măsuri de protecţie fără întreruperea alimentării, care cuprind următoarele mijloace: (i) folosirea materialelor şi echipamentelor de clasă II şi III sau echivalente; (ii) izolarea suplimentară; (iii) separarea de protecţie; (iv) amplasarea la distanţă sau intercalarea de obstacole; (v) executarea de legături de echipotenţializare locale, nelegate la pământ; b) măsuri de protecţie prin „întreruperea automată a alimentării“, care se realizează cu dispozitive automate de protecţie. SECŢIUNEA a 10-a Instalaţii şi obiecte sanitare ART. 52 (1) Lucrătorului trebuie să i se asigure duşuri corespunzătoare şi în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activităţii sau din motive de sănătate. (2) Cabinele de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare, încât să permită fiecărui lucrător să îşi facă toaleta, cu respectarea intimităţii şi în condiţii de igienă corespunzătoare. (3) Distanţele de amplasare a cădiţei de duş faţă de celelalte obiecte sanitare şi faţă de elementele de construcţii sunt cele prevăzute în STAS 1504-85. (4) Duşurile trebuie să asigure apă curentă rece şi caldă. (5) Atunci când duşurile nu sunt necesare în sensul dispoziţiilor alin. (1), trebuie prevăzute chiuvete cu apă curentă şi cu apă caldă, dacă este necesar, şi în număr suficient, care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor. ART. 53 (1) Lucrătorului trebuie să i se asigure cabine de WC-uri distincte pentru bărbaţi şi pentru femei sau utilizarea separată a acestora. (2) Materialele igienico-sanitare, dotarea cabinelor de WC şi materiale de curăţenie sunt asigurate de conducerea unităţii prin grija structurii economico-administrative, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului justiţiei nr. 2.138/2007*) - Normativ privind consumul materialelor de curăţenie, întreţinere şi gospodărie pentru unităţile din sistemul administraţie penitenciare. *) Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.138/2007 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 54 Dacă încăperile cu duşuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele. ART. 55 În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor, lucrătorii trebuie să dispună de locuri speciale, dotate cu un număr suficient de WC-uri şi chiuvete. ART. 56 Instalaţiile sanitare trebuie să corespundă din punct de vedere tehnic, având în vedere următoarele criterii: a) igienă şi sănătate; b) siguranţă în exploatare; c) securitate la incendiu; d) protecţie împotriva zgomotului; e) economie de energie. ART. 57 Cerinţele de igienă şi sănătate impun furnizarea apei potabile în regim permanent. ART. 58 Dotarea cu obiecte sanitare şi stabilirea tipului şi numărului acestora se realizează ţinând cont de numărul de grupuri sanitare din clădire. ART. 59 Dotarea cu obiecte sanitare se face în funcţie de următoarele criterii: a) tipul de folosinţă al apei, respectiv nevoi igienico-sanitare sau nevoi tehnologice; b) categoriile de utilizatori, respectiv lucrătorii angajaţi, persoanele private de libertate sau vizitatorii; c) numărul şi distribuţia pe sexe a utilizatorilor; d) alte cerinţe specifice: zonă securizată, adăpost protecţie civilă. ART. 60 Condiţiile care trebuie îndeplinite de către obiectele sanitare sunt: a) forma şi mărimea necesară unei folosiri normale; b) finisajele rezistente la acţiuni mecano-chimice legate de curăţenia şi întreţinerea lor; c) dotarea cu armături sanitare funcţionale şi care vor evita risipa de apă; d) amplasarea în încăpere astfel încât să permită o utilizare optimă a obiectului sanitar, conform STAS 1504-85 - Distanţe de amplasare a obiectelor sanitare, armăturilor şi accesoriilor lor. ART. 61 (1) Dotarea cu obiecte sanitare, ca număr şi tip, se face în funcţie de numărul de utilizatori, conform prevederilor STAS 1478-90 - Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale, astfel: a) lavoare: câte un obiect sanitar la maximum 40 de bărbaţi şi la maximum 40 de femei; b) closete: câte un obiect sanitar la maximum 90 de bărbaţi şi la maximum 30 de femei; c) pisoare: câte un obiect sanitar la maximum 45 de bărbaţi; d) duşuri pentru personalul de întreţinere sau lucrătorii din sectorul operativ, atunci când situaţia o impune: câte un obiect sanitar la maximum 30 de utilizatori. (2) Dotarea grupurilor sanitare cu accesorii speciale se face conform Ordinului ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 818/2015 pentru aprobarea reglementării tehnice „Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor (Revizuire şi comasare normativele I9-1994 şi I9/1-1996“, indicativ I9-2015, astfel: a) suport de hârtie igienică; b) suport/dozator de săpun; c) perie de toaletă; d) coş de gunoi, opţional cu capac acţionat la pedală; e) suport de prosop. ART. 62 În cadrul grupurilor sanitare trebuie asigurate igiena şi curăţenia, zilnic, precum şi ori de câte ori este necesar. SECŢIUNEA a 11-a Vestiare şi dulapuri pentru îmbrăcăminte ART. 63 (1) În locurile de muncă unde personalul trebuie să poarte îmbrăcăminte specială pe timpul desfăşurării activităţilor care necesită respectarea unor condiţii speciale sau se impune schimbarea îmbrăcămintei persoanelor cu cea specială, este necesar să fie asigurate vestiare corespunzătoare. (2) În măsura în care vestiarele nu sunt necesare în sensul celor menţionate la alin. (1), trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător un loc în care să îşi ţină îmbrăcămintea personală, asigurat cu cheie. ART. 64 Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, cu o capacitate suficientă şi prevăzute cu scaune şi/sau bănci, atunci când situaţia o impune. ART. 65 Vestiarele trebuie să fie suficient de spaţioase şi să aibă facilităţi care să permită fiecărui lucrător să îşi poată încuia îmbrăcămintea în timpul orelor de lucru. ART. 66 În locurile de muncă prevăzute la art. 65 trebuie să existe vestiare separate pentru femei şi bărbaţi. SECŢIUNEA a 12-a Ergonomia locurilor de muncă 1. Principii ergonomice ART. 67 Dimensiunea locului de muncă se calculează în funcţie de particularităţile anatomice, fiziologice, psihologice ale organismului uman, precum şi de dimensiunile şi caracteristicile echipamentului de muncă, ale mobilierului de lucru, de mişcările şi deplasările lucrătorului în timpul activităţii, de distanţele de securitate, de dispozitivele ajutătoare pentru manipularea maselor, precum şi de necesitatea asigurării confortului psihofizic. ART. 68 Eliminarea poziţiilor forţate, nenaturale, ale corpului lucrătorului şi asigurarea posibilităţilor de modificare a poziţiei în timpul lucrului se realizează prin amenajarea locului de muncă, prin optimizarea fluxului tehnologic şi prin utilizarea echipamentelor de muncă care respectă prevederile reglementărilor în vigoare. ART. 69 (1) Locurile de muncă la care se lucrează în poziţie aşezat se dotează cu scaune concepute corespunzător caracteristicilor antropometrice şi funcţionale ale organismului uman, precum şi activităţii care se desfăşoară, corelându-se înălţimea scaunului cu cea a planului de lucru. (2) La locurile de muncă unde se lucrează în poziţie ortostatică trebuie asigurate, de regulă, mijloace pentru aşezarea lucrătorului cel puţin pentru perioade scurte de timp - scaune sau bănci. (3) Înălţimea planului de lucru pentru poziţia aşezat sau ortostatică se stabileşte în funcţie de distanţa optimă de vedere, de precizia lucrării, de caracteristicile antropometrice ale lucrătorului şi de mărimea efortului membrelor superioare. (4) Pentru a asigura poziţii de lucru şi mişcări profesionale confortabile, la postul de lucru trebuie asigurate cerinţele de spaţiu adecvate, în ceea ce priveşte spaţiul de realizare a sarcinilor de lucru, spaţiul de mişcare, spaţiul liber pentru membrele inferioare. 2. Dimensiunile încăperilor şi volumul de aer în încăperi ART. 70 Proiectarea şi amenajarea posturilor de lucru trebuie să respecte criterii ergonomice, care să asigure concordanţa între caracteristicile antropofuncţionale ale operaţiilor şi caracteristicile echipamentelor de muncă, să asigure accesul uşor şi confortabil al lucrătorului la echipamentul de muncă şi la părţile sale componente şi poziţii normale de lucru. ART. 71 La dimensionarea suprafeţelor de lucru se ţine seama, pe lângă spaţiul ocupat de echipamente de muncă şi căi de acces şi de spaţiul ocupat de materiale, semifabricate, produse finite sau deşeuri, în aşa fel încât să se asigure suprafaţa liberă necesară desfăşurării normale a activităţii lucrative. ART. 72 (1) Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă, o înălţime şi un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să îşi îndeplinească sarcinile de muncă fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul acestora. (2) Calculul suprafeţelor folosite ca birouri se face pe ansamblul unităţii, în funcţie de numărul de lucrători şi de suprafaţa medie de 5 mp/persoană, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 866/1996 pentru actualizarea normativelor privind spaţiile cu destinaţia de birou sau pentru activităţi colective ori de deservire ce pot fi utilizate de ministere, alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, de instituţiile publice din subordinea acestora, precum şi de prefecturi. (3) Încăperile de lucru în care se desfăşoară activităţi administrative pot avea înălţimea minimă de 2,60 m, iar pentru fiecare persoană se va asigura un volum de cel puţin 10 mc şi o suprafaţă minimă de 3,85 mp. (4) Alte spaţii de lucru în care se desfăşoară procese de muncă, precum ateliere de producţie, întreţinere, reparaţii, pot avea înălţimea minimă de 3 m, iar pentru fiecare persoană se va asigura un volum de cel puţin 12 mc şi o suprafaţă minimă stabilită de 4 mp. (5) Suprafaţa liberă pe care fiecare lucrător o are la dispoziţie la postul său de lucru trebuie să fie de cel puţin 1,5 mp, indiferent de natura activităţii pe care acesta o desfăşoară. Se va ţine seama de accesul la postul de lucru şi spaţiul minim necesar desfăşurării activităţii. Spaţiul de mişcare necesar lucrătorului depinde de activitatea pe care trebuie să o realizeze şi de dimensiunile sale corporale. ART. 73 (1) În cazul desfăşurării activităţilor de tip administrativ, în încăperile de lucru, lăţimea spaţiilor trebuie prevăzută astfel încât să permită aranjarea posturilor de lucru în multiple moduri, dar în aşa fel încât niciunul dintre birouri să nu fie aşezat cu faţa către unul dintre pereţii încăperii. Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice postului de lucru, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mişcare în apropierea postului său de lucru, însă nu mai puţin 80 cm pentru fiecare culoar de trecere, conform prevederilor art. 2.6.60 din Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor indicativ P118-99. (2) Amenajarea optimă a posturilor de lucru se face conform reprezentării grafice din anexa nr. 1 lit. a). ART. 74 Spaţiul în care lucrătorii îşi desfăşoară activitatea trebuie să le permită acestora realizarea sarcinii de muncă în condiţii ergonomice, de confort, fără riscuri pentru securitatea şi sănătatea lor, având în vedere: a) accesul uşor la postul de lucru; b) spaţiul suficient pentru realizarea operaţiilor de lucru; c) spaţiul de mişcare şi deplasare în zona postului şi în apropierea acestuia; d) spaţiul pentru eventuala depozitare a lucrurilor personale. ART. 75 Suprafaţa de lucru trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime: a) dimensiunile minime pentru planul de lucru util sunt de 120 cm lungime x 80 cm lăţime; b) înălţimea suprafeţei de lucru să fie între 72 şi 75 cm; c) blatul suprafeţei de lucru nu trebuie să prezinte muchii ascuţite sau unghiuri proeminente; d) factorul de reflexie a suprafeţei de lucru recomandat este între 0,3 şi 0,5; e) adâncimea minimă a spaţiului liber disponibil pentru picioare, sub suprafaţa de lucru, trebuie să fie 55 cm la nivelul genunchilor, 70 cm la nivelul tălpilor; f) lăţimea minimă a spaţiului liber disponibil pentru picioare, sub suprafaţa de lucru, trebuie să fie minimum 60 cm. ART. 76 (1) Posturile de lucru trebuie să fie proiectate astfel încât să permită instalarea scaunelor, în măsura în care condiţiile de muncă permit aceasta şi dacă este necesar. (2) Scaunul lucrătorului trebuie să îi asigure acestuia o poziţie stabilă. Distanţa acestuia faţă de echipamentul de lucru trebuie să poată să fie adaptată lucrătorului, conform anexei nr. 1 lit. b). (3) Poziţie optimă de lucru: a) înălţimea scaunului trebuie ajustată în aşa fel încât atât genunchii, cât şi coatele să formeze unghiuri de 90 de grade; b) spatele trebuie să fie sprijinit de spătar în poziţie verticală; c) tălpile să fie pe podea fără ca interiorul genunchilor să atingă marginea scaunului. 3. Microclimatul la locul de muncă 3.1. Ventilaţia locurilor de muncă în spaţii închise ART. 77 La locurile de muncă aflate în spaţii închise trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt, avându-se în vedere metodele de lucru utilizate şi cerinţele fizice impuse lucrătorilor. ART. 78 În cazul utilizării unor instalaţii de ventilare mecanică sau de aer condiţionat, acestea trebuie să funcţioneze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenţi de aer, astfel: a) poziţionarea echipamentelor de ventilare şi climatizare nu trebuie direcţionate către utilizator; b) se interzice instalarea echipamentelor de introducere a aerului proaspăt sau climatizat prin plafonul suspendat casetat, direcţionat perpendicular spre pardoseală; c) controlul termic individual pentru fiecare spaţiu în parte se realizează în funcţie de necesităţile şi confortul termic al utilizatorilor. ART. 79 Instalaţiile de ventilare mecanică sau de aer condiţionat se instalează în toate spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea lucrătorii pentru a asigura o calitate corespunzătoare a aerului, în perioada caldă a anului. ART. 80 La apariţia unui defect în funcţionarea instalaţiilor de ventilare a aerului, acesta trebuie semnalizat printr-un sistem de avertizare, atunci când poate fi periclitată sănătatea lucrătorilor. ART. 81 Instalaţiile de ventilare trebuie verificate periodic, pentru a se constata eficienţa acestora şi corespondenţa cu parametrii tehnici din proiect. 3.2. Temperatura în încăperi ART. 82 Expunerea la condiţiile de microclimat din încăperile de lucru nu trebuie să reprezinte un risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor. ART. 83 În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile ce cuprind posturi de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinându-se seama de metodele de lucru utilizate şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor. ART. 84 Temperatura operativă din spaţiile în care se desfăşoară activităţi secundare sau cu efort fizic redus precum activităţi de birou, activităţi la echipamente cu ecrane de vizualizare, în centre de comandă sau dispecerate, conform Normativului pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare Indicativ I5-2010 şi SR EN ISO 7730-2006, trebuie să asigure condiţii de confort termic, astfel: a) Cerinţele pentru asigurarea condiţiilor în perioada rece a anului, când este necesară încălzirea aerului, sunt: temperatura aerului 20-24°C; umiditatea relativă a aerului 30÷70%, optim 50÷60%; viteza medie a aerului ≤ 0,15m/sec.; b) Cerinţele pentru asigurarea condiţiilor în perioada caldă a anului, când este necesară răcirea aerului, sunt: temperatura aerului 23-26°C; umiditatea relativă a aerului 30÷70%, optim 50÷60%; viteza medie a aerului ≤ 0,25 m/sec. ART. 85 Calitativ, temperatura aerului în încăperile de lucru trebuie să fie mai ridicată atunci când lucrătorul efectuează o activitate cu cerinţe fizice de nivel scăzut sau activitate sedentară şi mai scăzută atunci când nivelul efortului fizic este ridicat. ART. 86 Temperaturile interioare convenţionale de calcul pentru încăperi situate în clădiri de locuit, administrative, social-culturale, anexe administrative şi social-culturale ale unităţilor se regăsesc în standardul SR 1907-2:1997. ART. 87 Echipamentul aparţinând postului de lucru nu trebuie să producă o căldură excesivă care să conducă la disconfortul lucrătorilor. 3.3. Iluminatul natural şi artificial ART. 88 Iluminatul la locurile de muncă trebuie să ţină seama de caracteristicile activităţilor desfăşurate, respectiv de cerinţele vizuale ale sarcinilor de muncă, precum şi de riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor de la aceste locuri de muncă. ART. 89 Iluminarea în zonele de lucru trebuie să asigure: a) furnizarea unei cantităţi de lumină care să asigure realizarea în bune condiţii a sarcinilor vizuale. În acest sens, lumina naturală sau artificială nu trebuie să orbească utilizatorul, direct sau indirect; b) repartizarea luminii astfel încât să se realizeze echilibrul luminanţelor în încăpere şi pe suprafaţa de lucru; c) distribuţia cât mai uniformă a nivelurilor de iluminare; d) redarea corectă a culorilor; e) evitarea reflexiilor perturbatoare; f) securitatea utilizatorilor instalaţiei electrice de iluminat. ART. 90 (1) Iluminatul într-o încăpere sau zonă de lucru trebuie să asigure vizibilitatea bună a sarcinilor vizuale şi realizarea acesteia în condiţii de confort vizual. (2) La locurile de muncă trebuie să se asigure un iluminat mixt corespunzător. Dacă acest lucru nu este posibil, este obligatoriu să se asigure un iluminat artificial fără afectarea capacităţii vizuale. ART. 91 Instalaţiile de iluminat din încăperile cu posturi de lucru şi de pe căile de acces şi de circulaţie trebuie amplasate în aşa fel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminat montat. ART. 92 Iluminarea suprafeţelor sau a obiectelor trebuie să aibă o valoare suficient de mare, astfel încât să corespundă activităţilor ce se execută în spaţiul deservit de sistemul de iluminat. ART. 93 La locul de muncă trebuie asigurate niveluri de iluminat necesare obţinerii siguranţei vizuale şi obţinerii performanţei vizuale în activităţile de muncă, conform valorilor menţionate în Normativul pentru proiectarea şi executarea sistemului de iluminat artificial din clădiri, Indicativ NP 061-02. ART. 94 Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuşi riscurilor în caz de întrerupere a iluminatului artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de siguranţă sau urgenţă de o intensitate suficientă. 3.4. Zgomotul ART. 95 Acţiunea zgomotului la locul de muncă nu trebuie să afecteze confortul fizic sau psihic al lucrătorului. ART. 96 Pentru limitarea zgomotului la locul de muncă se vor lua măsuri după cum urmează: a) alegerea de soluţii constructive pentru limitarea zgomotului produs de instalaţii, respectiv: suporturi amortizoare pentru utilaje, atenuatoare de zgomot pe canalele de ventilare şi la gurile de aer, racorduri elastice, rigidizarea pereţilor canalelor de aer; b) evitarea amplasării echipamentelor tehnice care emit sunete şi vibraţii pe pereţii de rezistenţă sau în colţurile încăperilor. ART. 97 (1) Limitele admisibile ale nivelurilor de zgomot în clădiri sunt cele menţionate în Normativul privind acustica în construcţii şi zone urbane C125-2013, ţinându-se cont de climatul corespunzător specific utilizării şi activităţilor ce se desfăşoară. (2) Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunerea zilnică la zgomot este de 87 dB(A), potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 493/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot, cu modificările şi completările ulterioare. 4. Încăperi pentru odihnă ART. 98 (1) În situaţia în care sarcinile specifice anumitor funcţii impun prezenţa la locul de muncă o perioadă îndelungată de timp şi în măsura în care funcţiile se regăsesc în anexa nr. 2, se va asigura spaţiu pentru odihnă. Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii îşi desfăşoară activitatea în birouri sau în încăperi de lucru similare, care oferă posibilităţi echivalente de relaxare în timpul pauzelor. (2) Dacă orele de lucru sunt cu regularitate şi frecvent întrerupte şi nu există o încăpere pentru odihnă, trebuie să fie asigurate alte încăperi în care lucrătorii să poată sta în timpul unor astfel de întreruperi, ori de câte ori este necesar pentru securitatea sau sănătatea lor. (3) În cazul anumitor categorii de activităţi, în care sunt implicaţi lucrătorii care asigură continuitatea în situaţii speciale, lucrătorii din cadrul structurilor de intervenţie, personalul rezervă pentru postul de pază, şoferul de tură, se amenajează cel puţin un spaţiu destinat pentru refacerea capacităţii de muncă. ART. 99 In cadrul amenajării şi dotării zonelor destinate odihnei şi recreerii trebuie să se asigure: a) instalaţii de alimentare cu apă potabilă; b) W.C.-uri şi locuri pentru colectarea selectivă a deşeurilor; c) colectarea şi îndepărtarea apelor uzate prin instalaţii de canalizare, locale sau zonale, a căror construcţie şi exploatare să evite poluarea factorilor de mediu; d) mese şi scaune, băncuţe sau canapele; e) paturi pentru camera de odihnă. 5. Locurile de muncă ART. 100 (1) Un loc de muncă, în funcţie de numărul posturilor de lucru şi tipul de funcţiune pe care o îndeplineşte, trebuie să fie dotat cu mobilier, precum birou/masă de lucru, scaun, cuier şi dulap pentru documente, acolo unde este cazul, echipamente de lucru-calculator, imprimantă, telefon. (2) Amenajarea şi asigurarea condiţiilor de muncă sigure şi sănătoase la locurile de muncă din exteriorul unităţii, unde îşi desfăşoară activitatea lucrătorii din cadrul sistemului administraţiei penitenciare, revin în sarcina conducătorilor locurilor de muncă respective. (3) Condiţiile de muncă pentru poliţiştii de penitenciare care desfăşoară activităţi la diverşi operatori economici care au încheiate contracte de prestări servicii cu unitatea sunt asigurate de către aceştia, conform prevederilor Deciziei directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 500.165/2017 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind organizarea muncii persoanelor private de libertate, cu modificările ulterioare. ART. 101 Locurile de muncă sunt evaluate pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006, cu modificările ulterioare. 5.1. Locurile de muncă izolate ART. 102 Se consideră că o persoană lucrează în condiţii de izolare atunci când nu are contact vizual şi comunicare verbală directă cu alţi lucrători, în cele mai multe cazuri pentru o perioadă de timp mai mare de o oră, şi când nu este posibil să i se acorde ajutor imediat în caz de accident sau când se află într-o situaţie critică. ART. 103 Lucrătorii care lucrează în condiţii de izolare trebuie să fie informaţi clar cu privire la: a) riscurile de accidentare şi modul de acţiune în caz de apariţie a acestora; b) comportamentul adecvat în cazul producerii unei avarii sau al apariţiei unei situaţii critice; c) manipularea echipamentului tehnic, starea acestuia; d) utilizarea echipamentului individual de protecţie; e) acordarea primului ajutor; f) utilizarea sistemului de supraveghere şi de legătură cu exteriorul. 5.2. Lucrul la înălţime ART. 104 (1) Prin „lucrul la înălţime“ se înţelege activitatea desfăşurată la minimum 2 m, măsurat de la tălpile picioarelor lucrătorului până la baza de referinţă naturală (solul) sau orice altă bază de referinţă artificială, bază faţă de care nu există pericolul căderii în gol. (2) Pentru locurile de muncă amplasate până la înălţimea de 2 m se consideră „lucrul la înălţime mică“, la care se vor adopta, de la caz la caz, în funcţie de pericolele existente, toate sau numai unele dintre măsurile de securitate a muncii prevăzute pentru lucrul la înălţime. ART. 105 Lucrul la înălţime trebuie să se desfăşoare numai sub supraveghere. ART. 106 Locurile de muncă amplasate la înălţime şi căile de acces la şi de la aceste locuri de muncă trebuie marcate şi semnalizate permanent. ART. 107 Persoanele care lucrează în condiţiile lucrului la înălţime vor purta echipament individual de protecţie specific eliminării pericolului căderii în gol sau oricărui al gen de accidente. 5.3. Locuri de muncă în aer liber ART. 108 Posturile de lucru, căile de circulaţie şi alte zone sau instalaţii în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activităţii lor, trebuie să fie organizate astfel încât lucrătorii sau vehiculele să circule în condiţii de securitate. ART. 109 Locurile de muncă în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminat artificial, dacă lumina naturală nu este suficientă. ART. 110 Atunci când lucrătorii desfăşoară activităţi la posturi de lucru în aer liber, posturile de lucru respective trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât lucrătorii: a) să fie protejaţi împotriva condiţiilor meteorologice nefavorabile şi, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor; b) să nu fie expuşi unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influenţe exterioare vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf; c) să nu poată aluneca sau cădea. 6. Spaţii cu destinaţia de birou sau pentru alte activităţi colective, de deservire ori pentru executarea atribuţiilor specifice ART. 111 Funcţiile de conducere pentru care se poate acorda spaţiu separat cu destinaţia de birou şi anexele aferente, respectiv cameră de odihnă, grup sanitar şi altele asemenea sunt prevăzute în anexa nr. 2. ART. 112 Cu acordul directorului unităţii se pot înfiinţa spaţii cu destinaţie de birou pentru persoanele care ocupă alte funcţii de conducere, persoane care execută activităţii specifice pentru care este necesară asigurarea unui spaţiu (cabinet psihologic, capelă etc.), precum şi spaţii cu destinaţie specială (arhivă documente, dispecerate, camere servere, magazii armament şi alte asemenea destinaţii). ART. 113 (1) Spaţiile destinate desfăşurării activităţilor colective, de deservire ori pentru executarea altor atribuţii specifice, ce pot fi folosite de lucrătorii unităţilor, sunt prevăzute în anexa nr. 3. (2) Locurile de muncă şi posturile de lucru din sectorul operativ sunt prevăzute în anexa nr. 4. 7. Spaţii de pază şi supraveghere ART. 114 Spaţiile destinate asigurării pazei şi supravegherii locului de deţinere sunt prevăzute în Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 4.800/C/2018. 8. Dotarea cu echipament şi mijloace de intervenţie a lucrătorilor din sectorul siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, pe posturi şi misiuni ART. 115 (1) Dotarea lucrătorilor, care are ca misiune paza, escortarea, supravegherea şi însoţirea persoanelor private de libertate, se face diferenţiat, în conformitate cu prevederile art. 117 lit. a) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 4.800/C/2018. (2) Mijloacele de transport speciale şi cele operative se dotează în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (2), (3) şi (4) din Regulamentul privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 4.800/C/2018. ART. 116 Dotarea lucrătorilor din sistemul administraţiei penitenciare cu echipament specific şi echipament individual de protecţie se face în conformitate cu prevederile anexei nr. 3 la Regulamentul pentru descrierea, compunerea şi modul de purtare a uniformelor şi echipamentului specific pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi a regulilor de acordare a drepturilor de echipament, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2.908/C/2013, cu modificările şi completările ulterioare. CAP. III Dispoziţii finale ART. 117 (1) Anual, la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se efectuează o analiză a demersurilor de îmbunătăţire a condiţiilor de muncă, în cadrul căreia sunt avute în vedere toate eforturile depuse de instituţie şi unităţile penitenciare subordonate în acest scop. (2) Rezultatul analizei prevăzute la alin. (1), precum şi sumele de bani cu această destinaţie sunt comunicate Ministerului Justiţiei. ART. 118 Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele standarde. ANEXA 1 *) Anexa nr. 1 este reprodusă în facsimil. la standarde a) Amenajarea posturilor de lucru (a se vedea imaginea asociată) b) Post de lucru amenajat cu echipamente cu ecran de vizualizare (a se vedea imaginea asociată) ANEXA 2 la standarde Funcţii de conducere pentru care se acordă spaţiu separat cu destinaţia de birou şi anexele aferente (secretariat, cameră de odihnă, grup sanitar)
┌────┬──────────────────┬──────────────┐
│Nr. │Denumirea funcţiei│Caracteristici│
│crt.│ │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │ │Secretariat, │
│1 │Director general │cameră de │
│ │ANP │odihnă, grup │
│ │ │sanitar │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│2 │Director general │Secretariat*) │
│ │adjunct ANP │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│3 │Director direcţie │Secretariat*) │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Şef serviciu ANP, │ │
│ │subordonat direct │ │
│4 │directorului │Secretariat*) │
│ │general/ │ │
│ │directorului │ │
│ │general adjunct │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │ │Secretariat, │
│5 │Director unitate │cameră odihnă,│
│ │ │grup sanitar │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│6 │Director adjunct │Secretariat*) │
│ │unitate (asimilat)│ │
└────┴──────────────────┴──────────────┘
Caracteristicile spaţiului destinat activităţii şefului de secţie exterioară se stabilesc de directorul unităţii în funcţie de specificul secţiei şi numărul angajaţilor secţiei. *) Poziţiile 2, 3, 4 şi 6 beneficiază de cameră de odihnă comună. ANEXA 3 la standarde Spaţii destinate desfăşurării activităţilor colective Spaţiile destinate desfăşurării activităţilor colective, de deservire ori pentru executarea altor atribuţii specifice sunt următoarele: a) sală de şedinţe - dotări minime: masă consiliu, scaune, telefon fix, calculator, videoproiector, ecran de proiecţie, televizor; b) spaţii destinate a fi folosite pentru: (i) desfăşurarea cursurilor - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaune sau scaune cu măsuţă rabatabilă, calculator, videoproiector, ecran de proiecţie; (ii) activităţi desfăşurate de organele de control - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaune, cuier; (iii) vizitatori - dotările minime de tip mobilier sunt: scaune; (iv) activităţi de protocol - dotările minime de tip mobilier sunt: masă, scaune; c) spaţiu pentru bibliotecă - dotările minime de tip mobilier sunt: masă şi scaun bibliotecar, dulap, mese de studiu, scaune, rafturi pentru cărţi, dulap fişier; d) spaţiu pentru activitatea de secretariat - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap, cuier, calculator; e) spaţiu pentru acţiuni de protocol - dotările minime de tip mobilier sunt: masă, scaune, cuier; f) încăperi pentru bufet, sală de mese, popotă - dotările minime de tip mobilier sunt: mese cu scaune, masă tip bufet, cuier; g) spaţiu pentru casierie, special amenajate - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap metalic, seif metalic, cuier; h) spaţiu pentru registratură - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, calculator, scaun, cuier; i) spaţii pentru relaţii cu publicul - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, cuier, calculator, masă şi scaune pentru public; j) spaţii pentru magazii - dotările minime de tip mobilier sunt: masă, scaun, rafturi; k) spaţii pentru ateliere de întreţinere - se asigură în funcţie de necesităţi; l) spaţii echipamente de multiplicat; m) spaţii pentru activităţi medicale - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, cuier, masă şi pat tratament, după caz, scaun stomatologic, dulap fişier, dulap medicamente; n) săli de sport - dotările minime de tip mobilier sunt: bănci; o) săli de pregătire profesională - dotările minime de tip mobilier sunt: masă, scaune; p) spaţii pentru arhivarea documentelor - dotările minime de tip mobilier sunt: masă, scaun, rafturi metalice. ANEXA 4 la standarde Locuri de muncă/posturi de lucru din sectorul operativ 1. Posturi de pază - dotările minime de tip mobilier sunt: scaun. 2. Posturi de pază cu câini - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 3. Posturi de control - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic, cuier. 4. Posturi de patrulă - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 5. Posturi supraveghere secţii deţinere, pentru camerele de detenţie, camerele de izolare, cameră infirmerie, cameră refuz hrană - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic, cuier. 6. Posturi supraveghere comisii, cabinet medical, judecător de supraveghere, pentru agenţii supraveghetori însoţitori - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 7. Posturi supraveghere curţi plimbare - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 8. Posturi supraveghere blocul alimentar dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic. 9. Posturi supraveghere puncte de lucru interioare, ateliere - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic, cuier. 10. Posturi supraveghere puncte de lucru exterioare - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 11. Posturi supraveghere punct primire deţinuţi - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic, cuier. 12. Posturi supraveghere comisia de recompense şi comisia de disciplină deţinuţi - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 13. Posturi supraveghere videoconferinţă - dotările minime de tip mobilier sunt: masă, scaun. 14. Posturi de supraveghere la sectorul de acordare a drepturilor la pachet, vizite, convorbiri telefonice, corespondenţă, cumpărături şi comunicări online - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic, cuier. 15. Posturi de monitorizare şi comunicaţii precum dispecerat, supraveghere electronică video, supraveghere cameră protecţie - dotările minime de tip mobilier sunt: masă/birou, scaun, dulap/fişet metalic. 16. Post lucru escortarea persoanelor private de libertate în afara unităţii - nu necesită dotări de tip mobilier pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu. 17. Camera de odihnă pentru membrii echipei operative/grupei operative/detaşamentului de intervenţie - paturi odihnă pentru personalul care lucrează la 24 de ore, masă, scaune, cuier, fişet metalic. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
