Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   SENTINTA CIVILA nr. 3.717 din 4 noiembrie 2009  privind solicitarea anularii unor prevederi cuprinse in Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

SENTINTA CIVILA nr. 3.717 din 4 noiembrie 2009 privind solicitarea anularii unor prevederi cuprinse in Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 1.009/2007

EMITENT: CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 186 din 22 martie 2012
    Şedinţa publicã din data de 4 noiembrie 2009

    Dosar nr. 1.596/2/2009

    Curtea compusã din:
    Preşedinte - Hortolomei Victor
    Grefier - Toader Daniela

    Pe rol se aflã pronunţarea asupra acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, având ca obiect "anulare act administrativ".
    Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 14 octombrie 2009, când au fost consemnate în încheierea de şedinţã de la acea datã, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate pãrţilor sã depunã note scrise, a amânat pronunţarea la 21 octombrie 2009, 28 octombrie 2009 şi apoi la 4 noiembrie 2009, când a pronunţat urmãtoarea sentinţã:

                                    CURTEA,

    Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
    Prin cererea înregistratã sub nr. de mai sus, reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L. a chemat în judecatã pârâţii Ministerul Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, solicitând anularea urmãtoarelor prevederi cuprinse în Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţã agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã (denumit în cuprinsul prezentei cereri ordin):
    I. art. 1 din ordin;
    II. lit. a), d), e), f) şi g) ale art. 2 alin. (2) din ordin;
    III. lit. d) şi e) ale art. 2 alin. (3) din ordin;
    IV. art. 3 din ordin;
    V. lit. c) a alin. (1) al art. 14 din ordin;
    VI. alin. (2) al art. 15 din ordin;
    VII. anexele nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 la ordin.
    În fapt, prin plângerea prealabilã adresatã Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã din 14 ianuarie 2009 (potrivit confirmãrii de primire anexate), reclamantul a solicitat revocarea anumitor dispoziţii ale Ordinului nr. 1.009/2007, menţionate mai sus, în petitul cererii.
    Deşi A.N.A.F. a confirmat de primire plângerea prealabilã, nu a rãspuns solicitãrilor reclamantei, în termenul de 30 de zile, aşa cum era obligatã potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
    Prevederile din ordinul sus-menţionat încalcã normele cu forţa juridicã superioarã, respectiv:
    1. Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitãţii practicienilor în insolvenţã,
    şi intrã în contradicţie cu urmãtoarele acte normative:
    2. Statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţã din România;
    3. Codul de eticã profesionalã şi disciplinã al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţã
    şi nu sunt conforme cu normele din dreptul comunitar, cu care se pretinde cã ar fi armonizate, respectiv:
    4. Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificãrilor profesionale, transpusã prin Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România;
    5. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.
    Ordinul nr. 1.009/2007 se pretinde a fi emis în considerarea şi pentru aplicarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitãţii practicienilor în insolvenţã.
    Ca urmare, normele din ordin ar trebui, potrivit prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã, sã nu adauge la actul normativ cu forţã juridicã superioarã şi sã nu intre în contradicţie cu acesta.
    I. Astfel, art. 1 din ordin, potrivit cãruia practicienii în insolvenţã pot sã îşi desfãşoare activitatea pe zone geografice, intrã în contradicţie cu Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006 şi cu art. 11 din Statutul profesiei, conform cãrora exercitarea profesiei nu este limitatã teritorial-administrativ.
    Având în vedere cã A.N.A.F. este de departe cel mai mare creditor in majoritatea dosarelor de insolvenţã, acreditarea practicienilor în insolvenţã pentru anumite zone geografice limiteazã drastic accesul acestora la dosare de lichidare de pe tot cuprinsul ţãrii şi prin aceasta libera concurenţã dintre membrii profesiei.
    Întrucât se pretinde de cãtre statul român cã dreptul pozitiv în materie este armonizat cu directivele 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne şi 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificãrilor profesionale, ar trebui ca actul administrativ a cãrui revocare o cere sã reflecte prevederile celor douã directive.
    II. Solicitã revocarea lit. a), d), e), f) şi g) ale art. 2 alin. (2) din ordin deoarece aceste criterii de departajare defavorizeazã practicienii nou-intraţi în profesie, precum şi practicienii care îşi schimbã forma de exercitare a profesiei.
    Astfel, niciodatã un practician în insolvenţã nou-intrat în profesie sau care şi-a schimbat forma de exercitare a profesiei nu va putea sã se prevaleze de un portofoliu de societãţi lichidate pentru care sã se poate calcula procentul de sume recuperate atât pentru creditorul A.N.A.F., cât şi pentru alţi creditori. În mod identic, acesta nu va putea proba experienţa în colaborarea cu organul fiscal sau sumele aduse la masa credalã ca urmare a anulãrii unor acte fãcute în frauda creditorilor, ştiindu-se cã dintr-un anumit numãr de dosare numai o fracţiune micã se preteazã pentru exercitarea acţiunilor menţionate. Urmarea nu este cea doritã de legiuitorul comunitar şi cel naţional, ci în sens contrar scopului pentru care ordonanţa a fost emisã, deoarece practicienii vechi în profesie sunt favorizaţi în detrimentul celor nou-intraţi, producându-se o discriminare "între persoane aflate în situaţii identice, putând deturna actul normativ în aplicarea cãreia a fost emis de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat".
    Acest fapt contravine art. 69 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne.
    Chiar dacã A.N.A.F. ar avea dreptul de a "agrea" practicieni în insolvenţã, regimul de autorizare trebuie sã fie justificat printrun motiv imperativ de interes general şi proporţional cu acest obiectiv.
    III. În ceea ce priveşte lit. d) şi e) ale art. 2 alin. (3) din ordin, a arãtat cã, potrivit art. 43 din Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne,
    "... (43) Una dintre dificultãţile fundamentale cu care se confruntã în special IMM-urile în accesul la activitãţile de servicii şi în exercitarea acestora este complexitatea, durata şi insecuritatea juridicã a procedurilor administrative. Din acest motiv, dupã exemplul unor iniţiative de modernizare în ceea ce priveşte bunele practici administrative la nivelul comunitar sau naţional, este necesar sã se stabileascã principii de simplificare administrativã, în special prin limitarea obligaţiei autorizãrii în prealabil la cazurile în care acest lucru este indispensabil şi introducerea principiului autorizãrii tacite de cãtre autoritãţile competente dupã expirarea unui anumit termen."
    Strategia de reorganizare şi/sau lichidare a societãţii debitoare este de fapt un pseudocriteriu de departajare între practicienii in insolvenţã din urmãtoarele considerente:
    1. presupune accesul la informaţie şi documente financiar-contabile privind debitoarea pe care nu îl are niciun practician în insolvenţã, cu excepţia celui care a fost desemnat provizoriu, dar în acest caz este net favorizat cel numit provizoriu;
    2. pentru a se puncta aceastã strategie de reorganizare/lichidare, se presupune ca membrii comisiei de departajare sã examineze premisele de la care porneşte aceastã strategie, deci documentaţia financiar-contabilã, precum şi situaţia patrimonialã a debitoarei. În caz contrar se favorizeazã strategiile de reorganizare/lichidare superoptimiste şi irealizabile, deoarece numai acestea, în viziunea comisiei, pot primi punctaj maxim;
    3. pentru a puncta o strategie de reorganizare/lichidare, membrii comisiei ar trebui sã fie ei înşişi experţi în insolvenţã/management de crizã, ceea ce nu se întâmplã deoarece aceştia au alte specializãri.
    4. punctajele acordate nu pot fi cenzurate deoarece subiectivismul în acordarea lor este inerent pentru strategia de reorganizare/lichidare a societãţii debitoare.
    Lit. e) a alin. (3) al art. 2 din ordin se referã la "colaborarea cu organele fiscale" rezultatã din situaţia transmisã de organele fiscale judeţene. Aşa-numita "colaborare" cu organul fiscal este o chestiune pur subiectivã, dând loc abuzului administrativ, acest aspect neputând fi controlat nici de cãtre practicianul în insolvenţã şi nici de cãtre instanţa judecãtoreascã. Or, este inadmisibil ca un ordin sã cuprindã criterii subiective, care sã nu poatã fi cenzurate de cãtre instanţa judecãtoreascã.
    Criteriul "colaborarea cu organele fiscale" reprezintã, dat fiind arbitrariul sãu şi sustragerea de la orice posibilitate de cuantificare sau de control, o dispoziţie în totalã contradicţie cu Directiva 2006/123/CE , fiind neconvenţionalã şi adoptatã cu exces de putere administrativã.
    IV. A precizat cã art. 3, fiind subsecvent art. 2 a cãrui revocare a solicitat-o, trebuie anulat şi acesta în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
    V. A apreciat cã lit. c) a alin. (1) al art. 14. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbãtute la cap. III.
    VI. A menţionat cã alin. (2) al art. 15. Motivele pentru care trebuie revocat au fost dezbãtute la cap. II.
    VII. De asemenea, anexele nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 la ordin trebuie revocate, având în vedere cã reprezintã transpunerea matematicã a normelor atacate la cap. I-VI.
    În drept, şi-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, Legea nr. 85/2006, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, Directiva 2005/36/CE , transpusã prin Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificãrilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitãţii practicienilor în insolvenţã; Statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţã din România, Codul de eticã profesionalã şi disciplinã al Uniunii Naţionale a Practicienilor in Insolvenţã.
    Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca nefondatã, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, dispoziţii care nu sunt contestate de reclamantã:
    "Art. 4 - (1) Organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenţei vor propune judecãtorului-sindic şi vor vota desemnarea de administratori judiciari sau de lichidatori numai dintre cei înscrişi pe Lista practicienilor în insolvenţã agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã."
    Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, dispoziţii care, de asemenea, nu sunt contestate de reclamantã, organele fiscale, de asemenea, vor propune.
    Astfel, cum se poate constata din dispoziţiile legale susmenţionate, actul normativ atacat de reclamantã vizeazã numai selecţia practicienilor în insolvenţã care urmeazã a fi propuşi judecãtorului-sindic şi care urmeazã a fi votaţi în vederea desemnãrii ca administratori judiciari sau lichidatori de cãtre organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal, şi nu desemnarea efectivã a practicienilor în insolvenţã ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvenţã.
    Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 are în vedere criterii pe baza cãrora organele fiscale îşi pot exprima poziţia în dosarele de insolvenţã, în calitate de creditor, alãturi de alţi creditori, în vederea luãrii unei hotãrâri.
    Desemnarea efectivã a practicienilor în insolvenţã şi confirmarea acestora se realizeazã în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) şi d) şi ale art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei potrivit cãreia art. 1 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 "intra în contradicţie cu OUG nr. 86/2006 şi art. 11 din Statutul profesiei" (fila 3 paragraful 1 din acţiune), precum şi cu prevederile Directivei 2006/123/CE şi ale Directivei 2005/36/CE , transpusã prin Legea nr. 200/2004, conform cãrora exercitarea profesiei nu este limitatã teritorial, iar acreditarea practicienilor în insolvenţã pentru anumite zone geografice ar limita accesul acestora la dosare pe tot cuprinsul ţãrii şi prin aceasta libera concurenţã între membrii profesiei, a învederat urmãtoarele:
    Dispoziţiile art. 1 din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 nu limiteazã desfãşurarea activitãţii practicienilor în insolvenţã pe tot cuprinsul ţãrii.
    Mai mult, în situaţia în care un practician în insolvenţã doreşte extinderea agreãrii şi pentru alte zone decât cele pentru care a optat iniţial, poate face o solicitare în acest sens în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007.
    Este nefondatã solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) şi g) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 întrucât aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou-intraţi în profesie şi pe cei care şi-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum şi solicitarea privind anularea art. 2 alin. (3) lit. d) şi e) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007.
    Astfel, cum se poate constata, dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor în insolvenţã şi înscrierea acestora în Lista practicienilor agreaţi. În aceastã listã sunt înscrişi toţi practicienii în insolvenţã care obţin un anumit punctaj.
    Este nefondatã susţinerea reclamantei potrivit cãreia prin stabilirea criteriilor de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã ar fi încãlcate prevederile Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, în sensul cã ar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia în temeiul libertãţii de stabilire, precum şi cea potrivit cãreia, prin stabilirea criteriilor de agreare, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã ar stabili un regim de autorizare.
    Prin stabilirea unei proceduri de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, instituţia pârâtã urmãreşte sã stabileascã criterii obiective, pe baza cãrora, în condiţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, care gestioneazã dosarele de insolvenţã, sã facã propuneri de desemnare de cãtre judecãtorul-sindic a practicienilor în insolvenţã.
    În ceea ce priveşte afirmaţia reclamantei potrivit cãreia strategia de reorganizare şi/sau lichidare a societãţii debitoare ar fi de fapt un pseudocriteriu de departajãri între practicienii în insolvenţã (fila 5 paragraful 6 din acţiune), a învederat faptul cã aceastã strategie poate fi elaboratã de practicianul în insolvenţã şi fãrã a avea acces la documentele financiar-contabile ale debitoarei, strategia fiind strict un plan de acţiune, cu etape şi desfãşurare în timp, creditorul bugetar urmând a aprecia pe baza elementelor menţionate de practicienii în insolvenţã, inclusiv programul în timp al strategiei, care dintre aceste strategii îl avantajeazã pe creditorul bugetar, în considerarea interesului public pe care acesta îl apãrã, prin aplicarea punctajului prevãzut în anexa nr. 1 pct. 2 la ordin.
    Referitor la afirmaţia reclamantei potrivit cãreia membrii comisiei nu ar avea expertiza necesarã analizei şi punctãrii strategiei (fila 6 paragraful 2 din acţiune), a arãtat cã membrii acestei comisii sunt persoane cu pregãtire economicã şi juridicã, cu o experienţã îndelungatã în activitatea de administrare a creanţelor bugetare.
    În ceea ce priveşte criteriul colaborãrii cu organele fiscale, a precizat cã acesta a fost instituit în considerarea relaţiilor directe dintre organele fiscale şi practicienii în insolvenţã în dosarele de insolvenţã gestionate anterior de aceştia, precum şi a faptului cã nu este în interesul organului fiscal, creditor bugetar, sã propunã judecãtorului-sindic în procedura insolvenţei desemnarea unui practician cu care a avut în trecut o colaborare defectuoasã.
    În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de revocare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, astfel cum aratã chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cât mai mare de recuperare a creanţelor.
    Acest criteriu de departajare între ofertanţi vizeazã gradul de acoperire a creanţelor (în valori procentuale %) şi nu sumele efectiv recuperate, astfel încât nu are relevanţã faptul cã firmele aflate în lichidare sunt "coloşi industriali" sau "S.R.L.-uri", astfel cum, în mod eronat, apreciazã reclamanta la fila 5 paragraful 2 din acţiune.
    În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind revocarea art. 2 alin. (3) lit. d) şi e), art. 3 şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, a învederat faptul cã actul normativ contestat de reclamantã vizeazã numai selecţia practicienilor în insolvenţã care urmeazã a fi propuşi judecãtorului-sindic şi care urmeazã a fi votaţi în vederea desemnãrii ca administratori judiciari sau lichidatori de cãtre organele fiscale care au calitatea de creditor fiscal, şi nu desemnarea efectivã a practicienilor în insolvenţã ca administratori sau lichidatori în cadrul dosarelor de insolvenţã.
    Referitor la solicitarea de revocare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, "având în vedere cã reprezintã transpunerea matematicã a normelor atacate la capitolele I1-VI" (fila 7 paragraful 1 din acţiune), a rugat sã se respingã acţiunea ca nefondatã, în baza principiului accesorium sequitur principale.
    În cauzã, s-a administrat proba cu înscrisuri reprezentând documentaţia care a stat la baza actului administrativ atacat.
    Examinând actele şi lucrãrile dosarului, Curtea constatã faptul cã acţiunea este întemeiatã în parte, pentru urmãtoarele considerente:
    Dupã cum s-a consacrat în jurisprudenţa CEDO (Cauza Rotaru împotriva României ş.a.), în principiu, orice lege lato sensu trebuie sã îndeplineascã cerinţele de accesibilitate şi previzibilitate.
    În ceea ce priveşte cerinţa previzibilitãţii, aceeaşi jurisprudenţã a stabilit cã o normã este "previzibilã" numai atunci când este redactatã cu suficientã precizie, în aşa fel încât sã permitã oricãrei persoane - care la nevoie poate apela la consultanţã de specialitate - sã îşi corecteze conduita.
    Totodatã, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, republicatã, "actele normative se iniţiazã, se elaboreazã, se adoptã şi se aplicã în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicatã, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept", iar, potrivit art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege, "actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care sã excludã orice echivoc, cu respectarea strictã a regulilor gramaticale şi de ortografie".
    Rezultã deci cã atât jurisprudenţa CEDO, cât şi legislaţia internã impun anumite cerinţe de ordin calitativ, printre care şi cea a preciziei normelor, în aşa mãsurã încât sã permitã corectarea conduitei, care trebuie respectate în cazul adoptãrii tuturor actelor normative.
    Or, din analiza prevederilor Ordinului nr. 1.009/2007 al preşedintelui A.N.A.F. rezultã, fãrã echivoc, cã aceastã cerinţã esenţialã a legii nu este respectatã în privinţa lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, precum şi a pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare din anexa nr. 1 la acelaşi ordin.
    Astfel, conform art. 2 alin. (3) lit. d) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, pentru "contribuabilii care au creanţe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei, Comisia va efectua o selecţie pentru desemnarea practicianului care va fi propus judecãtorului-sindic de cãtre organul fiscal, având în vedere urmãtoarele criterii: (...) d) strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp (...)"
    Totodatã, la pct. 2.1 din anexa nr. 1 la acelaşi ordin se prevede, corelativ criteriului "strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp", un numãr de 25 de puncte pentru cea mai avantajoasã strategie, cu pas de scãdere de 5 puncte pentru celelalte strategii, în ordine descrescãtoare.
    Se observã deci, în mod facil, cã un ordin menit a stabili criterii uşor cuantificabile, în vederea determinãrii, în mod transparent, a practicienilor în insolvenţã agreaţi, având ca raţiuni primordiale sporirea eficienţei cheltuirii fondurilor publice şi stimularea practicienilor în insolvenţã care au dovedit preocupare pentru protejarea intereselor creditorilor (implicit ale statului, în calitate de creditor), acordã, în cazul marilor creditori, un punctaj foarte mare pentru un criteriu de maximã generalitate (strategie), care nu este însoţit de niciun algoritm sau mod de calcul, cel puţin orientativ, şi de nicio garanţie cã ipoteticii practicieni candidaţi vor avea acces în egalã mãsurã la datele absolut necesare în privinţa societãţii aflate în insolvenţã, pentru edificarea strategiei.
    Practic, criteriul în discuţie deschide indubitabil calea arbitrariului din partea autoritãţii fiscale, în desemnarea practicienilor în insolvenţã agreaţi, tocmai în cazul contribuabililor "care au creanţe fiscale mai mari sau egale cu 10.000.000 lei", unde transparenţa şi rigoarea ar trebui sã fie maxime.
    Curtea precizeazã şi faptul cã un criteriu precum "strategia de reorganizare şi/sau lichidare, cu program în timp", dacã este însoţit, în mod corespunzãtor, de un algoritm sau de o modalitate de calculare a punctajului, precum şi de garanţii privind accesul în aceleaşi condiţii la datele necesare construirii strategiei, nu numai cã ar respecta cerinţele legii, dar ar fi şi un element suplimentar de asigurare a realizãrii scopului actului normativ. Legea este încãlcatã doar prin prevederea unor criterii, precum cel aflat în discuţie, care favorizeazã acţiunea arbitrar şi nu permite identificarea elementelor care sã conducã la corectarea conduitei, astfel încât sã asigure realizarea deplinã a scopului criteriului (identificarea sigurã şi transparentã a celei mai avantajoase strategii, cãreia sã i se acorde punctajul maxim).
    Referitor la celelalte critici formulate de reclamantã, Curtea constatã cã sunt neîntemeiate, urmând a fi înlãturate.
    Astfel, art. 1 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.009/2007 prevede doar elaborarea unei liste a practicienilor în insolvenţã agreaţi pe zone geografice, având drept scop sporirea eficienţei cheltuirii fondurilor publice, dar prin aceasta nu se limiteazã desfãşurarea activitãţii practicienilor în insolvenţã pe tot cuprinsul ţãrii. Practicienii în insolvenţã care depun documentaţia necesarã au posibilitatea sã opteze pentru o zonã geograficã, mai multe zone geografice, neaducându-se atingere Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 86/2006.
    De asemenea, cum corect susţine pârâta, este nefondatã solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) şi g) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, întrucât aceste criterii de departajare ar defavoriza practicienii nou-intraţi în profesie şi pe cei care şi-au schimbat forma de exercitare a profesiei, precum şi solicitarea privind anularea art. 2 alin. (3) lit. e) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007.
    Astfel, cum se poate constata, dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007 stabilesc criterii privind agrearea practicienilor în insolvenţã şi înscrierea acestora în lista practicienilor agreaţi. În aceastã listã sunt înscrişi toţi practicienii în insolvenţã care obţin un anumit punctaj.
    Este nefondatã susţinerea reclamantei potrivit cãreia prin stabilirea criteriilor de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã ar fi încãlcate prevederile Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne, în sensul cã ar împiedica accesul la o activitate sau exercitarea acesteia în temeiul libertãţii de stabilire, precum şi cea potrivit cãreia, prin stabilirea criteriilor de agreare, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã ar stabili un regim de autorizare.
    Prin stabilirea unei proceduri de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, instituţia noastrã urmãreşte sã stabileascã criterii obiective, pe baza cãrora, în condiţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, organele fiscale teritoriale sau centrale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã care gestioneazã dosarele de insolvenţã sã facã propuneri de desemnare de cãtre judecãtorul-sindic a practicienilor în insolvenţã.
    Vã rugãm sã observaţi cã aceastã procedurã de selecţie nu presupune accesul la o activitate sau exercitarea acesteia, finalitatea ei fiind selecţia practicienilor în insolvenţã ce urmeazã a fi agreaţi de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, în calitatea sa de creditor în cadrul procedurii de insolvenţã, desemnarea practicienilor în insolvenţã şi confirmarea acestora realizându-se, astfel cum am arãtat mai înainte, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
    Mai mult decât atât, criteriile de selecţie prevãzute în cuprinsul art. 2 alin. (2) lit. a), d), e), f) şi g) din Ordinul nr. 1.009/2007 nu pot fi calificate ca şi criterii discriminatorii, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, în calitatea sa de administrator al bugetului general consolidat şi, din aceastã perspectivã, creditor al debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei, stabilindu-le în considerarea interesului public pe care gestiunea sumelor datorate bugetului general consolidat îl presupune.
    În ceea ce priveşte criteriul colaborãrii cu organele fiscale, instanţa apreciazã cã acesta a fost instituit în considerarea relaţiilor directe dintre organele fiscale şi practicienii în insolvenţã în dosarele de insolvenţã gestionate anterior de aceştia, precum şi a faptului cã nu este în interesul organului fiscal, creditor bugetar, sã propunã judecãtorului-sindic în procedura insolvenţei desemnarea unui practician cu care a avut în trecut o colaborare defectuoasã.
    Mai mult decât atât, acest criteriu nu este unul subiectiv şi în niciun caz lãsat la liberul arbitru al organului fiscal, întrucât organul fiscal care stabileşte modul de colaborare cu practicianul în insolvenţã a vizat poate proba proasta colaborare pe baza actelor efectuate în dosarele de insolvenţã anterioare gestionate de practicianul în insolvenţã în cauzã.
    În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de revocare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, astfel cum aratã chiar reclamanta, obiectivul vizat este acela de a se asigura un procent cât mai mare de recuperare a creanţelor.
    Acest criteriu de departajare între ofertanţi vizeazã gradul de acoperire a creanţelor (în valori procentuale %) şi nu sumele efectiv recuperate, astfel încât nu are relevanţã faptul cã firmele aflate în lichidare sunt "coloşi industriali" sau "S.R.L.-uri", astfel cum, în mod eronat, apreciazã reclamanta prin acţiune.
    În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei privind anularea art. 2 alin. (3) lit. e), art. 3 şi art. 14 alin. (1) lit. c) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, aceasta este neîntemeiatã, deoarece prevederile în discuţie se referã la un criteriu legal şi necesar şi asigurã funcţionalitatea actului normativ. Totodatã, faptul cã, doar prin modul în care a fost formulat, criteriul referitor la strategie nu este legal nu înseamnã cã depunerea unei astfel de strategii nu ar fi utilã (mai sus s-a arãtat chiar cã, dacã s-ar respecta anumite cerinţe, ar fi foarte necesarã), fãrã ca, în condiţiile date, sã fie punctatã.
    În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a anexelor nr. 1, 3, 4a, 4b şi 7 din Ordinul preşedintelui A.N.A.F. nr. 1.009/2007, mai puţin prevederea privind punctarea strategiei, aceasta este neîntemeiatã, deoarece reprezintã o transpunere materialã necesarã a normelor apreciate anterior ca fiind legale, în cazul lor fiind aplicabil, într-adevãr, principiul general de drept consacrat de adagiul accesorium requitur principale.
    Pe cale de consecinţã, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se va admite în parte acţiunea şi se va anula lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul A.N.A.F. nr. 1.009/2007, precum şi pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare, din anexa nr. 1 la acelaşi ordin. Totodatã, se va respinge în rest acţiunea ca neîntemeiatã.

                              PENTRU ACESTE MOTIVE
                                În numele legii
                                   HOTÃRÃŞTE:

    Admite în parte acţiunea formulatã de reclamanta Management Reorganizare Lichidare Iaşi S.P.R.L., cu sediul ales în Bucureşti, bd. Corneliu Coposu nr. 3, bl. 101, sc. 2, et. 2, ap. 20, sectorul 3, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.
    Anuleazã lit. d) a art. 2 alin. (3) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã nr. 1.009/2007, precum şi pct. 2.1, doar în ceea ce priveşte acordarea punctajului pentru strategia de reorganizare şi/sau lichidare, în anexa nr. 1 la acelaşi ordin.

    Respinge în rest acţiunea ca neîntemeiatã.
    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
    Pronunţatã în şedinţã publicã astãzi, 4 noiembrie 2009.

                                  PREŞEDINTE,
                               Hortolomei Victor

                                    Grefier,
                                 Toader Daniela

                                     ------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016