Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
SENTINŢĂ nr. 4 din 10 ianuarie 2024 referitoare la anulare act administrativ
Cod ECLI ECLI:RO:CATGM:2024:006.000004 Nr. de înregistrare ca operator de date cu caracter personal - 3132 Dosar nr. XX/43/2023 Completul compus din: Preşedinte: XX Grefier: XX Pe rol se află pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanta ASOCIAŢIA A (CUI X, înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor cu nr. X), cu sediul în X, în contradictoriu cu pârâţii SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, cu sediul în X, AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT, cu sediul în X, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI X, cu sediul în X, MUNICIPIUL X, cu sediul în X, având ca obiect anulare act administrativ. În lipsa părţilor. Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 6.12.2023, când s-a amânat pronunţarea pe data de 20.12.2023. La data de 20.12.2023 s-a amânat pronunţarea pe data de 27.12.2023, când a avut loc o nouă amânare pe data de azi. Încheierile de amânare a pronunţării fac parte integrantă din prezenta sentinţă. CURTEA, deliberând, reţine că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamanta ASOCIAŢIA A, în contradictoriu cu SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, în calitate de succesor al Ministeriului Sportului, emitent al Ordinului nr. 664/2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive („Ordinul atacat“), AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT, în calitate de succesoare a Ministerului Sportului, emitent al Ordinului atacat, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI X, în calitate de emitent al HCL X nr. 75/2022 („Hotărârea atacată“), şi MUNICIPIUL X, prin primar, a solicitat: - 1. anularea parţială a Ordinului nr. 664/2018, respectiv (i) din anexa nr. 2 a Ordinului, denumită „Principiile şi Criteriile întocmirii metodologiei/regulamentului de finanţare, precum şi condiţiile de acces la fondurile publice pentru finanţarea proiectelor şi programelor sportive“, eliminarea sintagmei de la lit. f), respectiv „să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare“, condiţie impusă în prezent structurilor sportive, unităţilor şi instituţiilor de învăţământ pentru asociaţiile sportive şcolare şi universitare, alte organizaţii şi instituţii pentru proiecte şi programe sportive; (ii) din anexa nr. 3 a Ordinului, anularea parţială a „Declaraţia reprezentanţilor legali ai structurii sportive că structura sportivă pe care o reprezintă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul MTS nr. 664/2018“, eliminarea sintagmei de la lit. c), respectiv „[...] şi nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare“; – 2. anularea parţială a HCL nr. 75/31.03.2022 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului) astfel încât condiţia impusă prin anexa I a Regulamentului de sprijinire a activităţilor sportive din Municipiul X - Ghidul solicitanţilor pentru acordarea finanţării nerambursabile de la bugetul local structurilor sportive de drept privat, cu personalitate juridică română din municipiul X, care iniţiază şi organizează programe şi acţiuni sportive (sport de performanţă, sport pentru toţi şi sport şcolar), constând în sintagmele „să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare“/„să nu se afle în litigiu cu instituţia finanţatoare“/„nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare“ să fie eliminate din: (i) criteriile şi condiţiile minimale de finanţare a structurilor sportive - pct. 5A.f) şi pct. 5B.f) din Ghid, paginile 4 şi 5 din Ghid; (ii) procedura de evaluare - pct. 9 lit. e) din Ghid, pagina 8 din Ghid; şi (iii) declaraţia reprezentanţilor legali ai structurilor sportive care solicită finanţare nerambursabilă în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2005 - lit. c), paginile 14 şi 20 din Ghid; – 3. obligarea pârâţilor la plata în solidar a sumei de 66.221,86 lei actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu 30.03.2023, cu titlul de daune materiale ca urmare a emiterii actelor administrative; – 4. obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Primul motiv de nelegalitate invocat de reclamantă vizează împrejurarea că Legea nr. 350/2005 nu condiţionează finanţarea de inexistenţa unui litigiu cu instituţia publică căreia i se solicită atribuirea unui contract de finanţare. S-a argumentat că categoria criteriilor care pot fi impuse de autoritatea finanţatoare sunt indicate la art. 21 şi 29 din Legea nr. 350/2005, în sensul că acestea privesc competitivitatea reală a solicitanţilor şi nu este eligibil solicitantul care: nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile a impozitelor şi taxelor către stat, precum şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat, a comis o gravă greşeală în materie profesională sau nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate printr-un alt contract de finanţare nerambursabilă; condiţia de a nu se afla „în litigiu“ cu instituţia finanţatoare cuprinde o gamă largă de situaţii care nu privesc vreo obligaţie neîndeplinită de către solicitant în raport cu Legea nr. 350/2005, fiind aşadar excluse de la finanţare proiecte ale solicitanţilor care au litigii cu autoritatea finanţatoare, dar care nu privesc de fapt existenţa unui real diferend între solicitant şi autoritate: un exemplu concret este acţiunea în instanţă formulată de reclamantă, înregistrată la 31.03.2022 la Curtea de Apel Bucureşti cu nr. 2.120/2/2022, prin care a solicitat ca instanţa să constate că UAT X a oferit ajutoare de stat în mod nelegal către Clubul Sportiv Municipal X şi pe cale de consecinţă să dispună rambursarea sumelor oferite de la bugetul local în patrimoniul Municipiului XX; respectivul proces are deci finalitatea de a majora patrimoniul Municipiului X, neprejudiciind în niciun fel activitatea instituţiei, astfel că acţiunea nu vizează vreun litigiu între X şi Municipiul X, între reclamantă şi autoritatea finanţatoare neexistând obligaţii neîndeplinite. Reclamanta a subliniat că scopul Legii nr. 350/2005, pe care Ordinul MTS nr. 664/2018 o pune în executare, este de a limita accesul la fondurile nerambursabile al asociaţiilor nonprofit care nu şi-au îndeplinit obligaţiile financiare sau de orice natură pe care le-ar avea în raport cu instituţia de la care solicită finanţarea; extinderea acestei condiţii la excluderea de la finanţare a oricărui solicitant care se află în litigiu cu instituţia finanţatoare este de natură să îngrădească, fără niciun temei legal, accesul la fondurile nerambursabile al asociaţiilor nonprofit care îşi realizează activităţile în mod legal şi cu respectarea obligaţiilor asumate faţă de instituţia finanţatoare. Potrivit reclamantei, în conformitate cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă, iar potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legilor - conform preambulului Ordinului nr. 664/2018, acesta este emis în temeiul prevederilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, HG nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 69/2000, HG nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului şi Legii nr. 350/2005. Aşadar, s-a apreciat că Ordinul nr. 664/2018 a fost dat în limitele şi potrivit normelor care îl ordonă, prin urmare, Ordinul nu poate adăuga la Legea nr. 350/2005, impunând condiţii care excedează legii şi sunt de natură să îngrădească posibilitatea asociaţiilor nonprofit de a primi finanţare nerambursabilă. Al doilea motiv de nelegalitate invocat priveşte împrejurarea că dispoziţiile Ordinului MTS nr. 664/2018 şi HCL nr. 75/2022 sunt ambigue, deoarece condiţia impusă solicitanţilor - să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare - este redactată neclar din punctul de vedere al tehnicii legislative, nedefinind ceea ce înseamnă litigiu. În acest sens, s-a arătat că, de exemplu, un proces în instanţă poate fi formulat în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, însă o atare situaţie nu semnifică faptul că petentul-solicitant ar fi în mod automat exclus de la finanţarea nerambursabilă oferită de autoritate în baza Legii nr. 350/2005 ori un alt exemplu ar fi un proces în instanţă finalizat în mod definitiv, dar cu privire la care solicitantul şi autoritatea se judecă pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care litigiul finalizat nu are nicio legătură cu Legea nr. 350/2005. S-a opinat că prin formularea ambiguă se nesocoteşte principiul securităţii raporturilor juridice prin imprevizibilitatea interpretării corecte a textelor, dar se încalcă şi normele de tehnică legislativă cuprinse în art. 8 alin. (4) şi art. 36 din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor. În acelaşi sens, s-a invocat şi jurisprudenţa CJUE care s-a pronunţat în sensul că „orice act comunitar care produce efecte juridice trebuie să fie clar, precis şi să fie adus la cunoştinţa celui interesat în aşa fel încât acesta să poată cunoaşte cu certitudine momentul de la care acel act există şi începe să îşi producă efectele juridice“ (Cauza T-115/94, Opel Austria Gmbh c. Consiliului Uniunii Europene). Al treilea motiv invocat vizează faptul că stabilirea condiţiei de a nu exista niciun fel de litigii între autoritatea finanţatoare şi beneficiarul finanţării nerambursabile reprezintă un veritabil exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Potrivit reclamantei, în acord şi cu practica ÎCCJ, în legătură cu libertatea de apreciere permisă autorităţii, trebuie reţinut că autoritatea poate decide dacă este oportun să emită actul, care să fie conţinutul actului sau când să îşi producă acesta efectele, însă atunci când emiterea actului este consecinţa exercitării discreţionare a puterii publice, actul este nelegal, conduita autorităţii fiind una abuzivă, contrară legii. Sa arătat că, pentru stabilirea exercitării unei conduite nelegale a autorităţii, instanţele trebuie să examineze dacă există un dezechilibru între măsura dispusă şi situaţia care a determinato şi dacă măsura nu era necesară, iar, din această perspectivă (a respectării principiului proporţionalităţii), instanţele pot stabili dacă autoritatea a acţionat sau nu cu exces de putere - doar dacă există o disproporţie vădită, este afectat scopul legii şi, prin urmare, actul este nelegal. S-a subliniat că impunerea condiţiei privind inexistenţa litigiului nu este în niciun fel necesară pentru evaluarea şi finanţarea proiectelor; din contră, condiţia aceasta este de natură să realizeze un dezechilibru pentru cluburile sportive care sunt îndrituite să solicite finanţare nerambursabilă şi, în plus, prin emiterea ordinului, act administrativ cu caracter normativ, Ministerul Sportului a impus autorităţilor locale să nu acorde finanţări nerambursabile acelor organizaţii care se află în litigiu cu autoritatea finanţatoare, deşi această condiţie nu este prevăzută de lege; astfel, Ministerul Sportului a intervenit ultra vires în procesul de acordare a finanţărilor nerambursabile de la nivel local, peste autonomia locală a autorităţilor locale, iar condiţia impusă sancţionează exercitarea unui drept fundamental, accesul liber la justiţie al solicitanţilor care se află în orice fel de litigiu cu autoritatea finanţatoare. În acest context, s-a concluzionat că există o disproporţie vădită între scopul reglementării Ordinului nr. 664/2018 şi Legea nr. 350/2005 care nu impune niciun fel de restricţie cu privire la existenţa unui litigiu. În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor la plata de despăgubiri s-au invocat prevederile art. 8 şi ale art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ale art. 575, art. 577 din Codul administrativ (OUG nr. 57/2019), precum şi ale art. 1.349 şi art. 1.357 din Codul civil, apreciindu-se că sunt întrunite condiţiile răspunderii administrativ-patrimoniale prevăzute de art. 577 din Codul administrativ, respectiv: fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate şi vinovăţia. Cu privire la fapta ilicită, reclamanta a punctat că aceasta constă în emiterea unor acte administrative nelegale, prin instituirea unor condiţii suplimentare neprevăzute de Legea nr. 350/2005 şi implicit contrar Legii nr. 24/2000; în ceea ce priveşte prejudiciul în cuantum total de 66.221,86 lei s-a arătat că acesta este reprezentat de suma de bani neîncasată ca urmare a excluderii reclamantei din procedura de acordare a finanţării nerambursabile, sens în care a efectuat cheltuieli, care sunt dovedite prin documente justificative, în scopul unor activităţi de interes general, care puteau fi finanţate din fonduri publice. Reclamanta a indicat sumele care au fost cheltuite din veniturile sale pentru organizarea celor 4 proiecte sportive, care se regăsesc şi în bugetul aferent fiecărei cereri de finanţare formulate, cheltuind din bugetul propriu sume pe care le-ar fi primit de la UAT X dacă cererile de finanţare nu ar fi fost respinse în mod nelegal. Reclamanta a enumerat cele patru proiecte la care a participat, arătând cheltuielile propriu-zise alocate. În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, reclamanta a considerat că despăgubirile solicitate trebuie să fie acordate începând cu data producerii prejudiciului [art. 1.386 alin. (1) din Codul civil], respectiv începând cu 30.03.2023, data la care s-a emis HCL nr. 102/2003, prin care CL X a aprobat sumele pentru finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al Municipiului X pentru proiecte sportive pe semestrul I al anului 2023, şi până la completa reparare a prejudiciului, potrivit art. 1.385 alin. (1) şi art. 1.386 alin. (1) din Codul civil, care presupune şi repararea prejudiciului suferit, atât prin actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei damnum emergens (pierderea efectivă), cât şi prin acordarea dobânzii legale - lucrum cessans (beneficiul nerealizat). În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate s-a arătat că cheltuielile indicate au fost realizate conform cererilor de finanţare, pentru proiectele evaluate pozitiv de Comisia de evaluare, dar care nu au mai fost în cele din urmă finanţate din cauza prevederilor nelegale ale ordinului şi hotărârii contestate prin prezenta cerere, iar cu privire la vinovăţie s-a opinat că răspunderea civilă/administrativă este pentru cea mai mică culpă; în acest sens, s-a menţionat că s-au formulat plângeri prealabile împotriva actelor administrative, iar autorităţile publice au refuzat revocarea acestora, astfel, acestea se află atât în culpă procesuală, cât şi în culpă substanţială. Prin întâmpinarea formulată, intimatul Secretariatul General al Guvernului a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului General al Guvernului, iar pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a fost invocată raportat la dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 9, art. 32, art. 33, art. 36 şi art. 40 din Codul de procedură civilă, în esenţă, pentru că nu se probează încălcarea vreunui drept personal, recunoscut de lege, sau a unui interes legitim privat, iar motivele prezentate în cererea de chemare în judecată ar putea fi incluse, cel mult, în categoria interesului general. S-a apreciat că, în cauză, nu poate fi prefigurat folosul propriu pe care partea reclamantă l-ar obţine ca urmare a admiterii cererii în sensul celor solicitate. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Secretariatului General al Guvernului s-a opinat că nu a fost formulată vreo pretenţie, în concret, faţă de Secretariatul General al Guvernului, reclamanta neindicând o vătămare printrun act administrativ sau un refuz nejustificat de a răspunde, pentru a fi incidente, în raport cu această instituţie publică pârâtă, dispoziţiile speciale privind răspunderea autorităţilor publice. S-a amintit că, potrivit art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului, această instituţie publică este condusă de secretarul general al Guvernului care, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, emite, în condiţiile legii, ordine şi instrucţiuni, iar în ceea ce priveşte participarea Secretariatului General al Guvernului în litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, această instituţie publică poate sta în judecată în faţa instanţelor judecătoreşti în nume propriu, pentru legalitatea actelor emise de conducătorul acesteia, potrivit H.G. nr. 137/2020. S-a subliniat că Ordinul nr. 664/2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, contestat, nu a fost emis de secretarul general al Guvernului, ci de ministrul tineretului şi sportului, iar Secretariatul General al Guvernului nu este continuatorul în drepturi al Ministerului Tineretului şi Sportului, reorganizat prin divizare parţială în Ministerul Sportului, reorganizat, prin transformare în Agenţia Naţională pentru Sport, în acest sens fiind invocate prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 59/2023 şi Hotărârea Guvernului nr. 576/2023 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Sport. Prin urmare, s-a concluzionat că faptul că prin bugetul Secretariatului General al Guvernului se asigură finanţarea Agenţiei Naţionale pentru Sport, instituţie cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, nu presupune faptul că Secretariatul General al Guvernului are calitate procesuală pasivă în sensul că se substituie în drepturi şi obligaţii Agenţiei, Secretariatul General al Guvernului neputând fi considerat răspunzător de modalitatea în care instituţiile publice competente înţeleg să interpreteze şi să aplice actele normative nici chiar dacă acestea s-ar fi aflat în subordinea sa, context în care s-au invocat şi cele reţinute în Decizia RIL nr. 13/2016. În acest sens, s-au amintit şi dispoziţiile art. 222 din Codul civil, potrivit cărora persoana juridică care are în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă; totodată, nici în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea H.C.L. X nr. 75/2022, este evident că Secretariatul General al Guvernului nu are calitatea de emitent al actului contestat. Pe fondul cauzei, s-a argumentat că Ordinul nr. 664/2018 a fost emis de ministrul tineretului şi sportului, în conformitate cu prevederile Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, ţinând cont de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului şi în temeiul prevederilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare. În ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor materiale în sumă de 66.221,86 lei s-a opinat că cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor în baza unui act cu caracter normativ în vigoare, prin emiterea căruia apreciază că ar fi fost vătămată, este nu numai neîntemeiată, dar şi prematură, câtă vreme actul îşi produce efecte juridice; în plus, prejudiciul aşa-zis suferit de reclamantă este nedovedit, caz în care nu există legătura de cauzalitate între actul pe care îl contestă întrucât nu a fost dovedit ca fiind nul/ilegal; astfel, capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale urmează a fi respins faţă de Secretariatul General al Guvernului, neexistând o culpă a acestei instituţii publice pârâte şi nici obligaţia corelativă a răspunderii. Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Secretariatul General al Guvernului la plata cheltuielilor de judecată s-a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere faptul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă; mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că simplul fapt că o parte cade în pretenţii nu înseamnă automat că se află în culpă procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea formulată, intimata Agenţia Naţională pentru Sport a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Referitor la critica de nelegalitate a ordinului atacat, potrivit căreia Legea nr. 350/2005 nu condiţionează finanţarea de inexistenţa unui „litigiu“ cu instituţia publică căreia i se solicită atribuirea unui contract de finanţare, s-a arătat că prin raportare la art. 2 lit. h) din Legea nr. 350/2005, art. 23 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului tineretului si sportului nr. 664/2018, reclamanta este în eroare cu privire la calitatea acesteia de solicitant aşa cum este aceasta reglementată de art. 2 lit. h) din Legea nr. 350/2005, care are aplicabilitate generală pentru toate persoanele fizice şi juridice, faţă de situaţia prevăzută la art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului tineretului şi sportului nr. 664/2018, cu modificările şi completările ulterioare, care face referire exclusivă la structurile sportive de drept privat şi asociaţiile pe ramură de sport judeţene şi ale municipiului Bucureşti. Or, potrivit pârâtei, reclamanta este posesoarea Certificatului de înregistrare sportivă nr. 0077143/06.06.2018 şi, prin urmare, îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la structurile sportive prevăzute de Legea nr. 69/2000, respectiv ale Ordinului Ministerului Tineretului şi Sportului nr. 664/2018, acestea având caracter de normă juridică cu caracter special, prin raportare la forma de organizare a reclamantei. Referitor la critica de nelegalitate a Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 664/2018, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia dispoziţiile Ordinului MTS nr. 664/2018 şi HCL nr. 75/2022 sunt ambigue, s-a opinat că normele criticate nu conţin elemente de ambiguitate în raport cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000. Potrivit pârâtei, acest motiv de nelegalitate este insuficient motivat, din moment ce reclamanta conchide că prevederea din actul administrativ cu caracter normativ atacat chiar asta vizează, respectiv ca între solicitant şi instituţia care finanţează un proiect sportiv să nu fie niciun fel de litigiu. În acest context, s-a precizat că acest criteriu de eligibilitate a fost enunţat prima dată prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) lit. g) din Criterii şi condiţii de finanţare a structurilor sportive de drept privat, altele decât federaţiile sportive naţionale, programele sportive de utilitate publică şi contractul-cadru de finanţare a acestora aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport nr. 149/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 29 noiembrie 2003, care prevedea expres ca şi condiţie de eligibilitate: „g) să nu se afle în litigiu cu instituţia finanţatoare.“; ulterior reglementarea a fost menţinută prin dispoziţiile lit. f) din anexa nr. 2 la Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport nr. 130/2006 privind finanţarea nerambursabilă din fonduri publice a proiectelor cluburilor sportive de drept privat şi ale asociaţiilor pe ramură de sport judeţene şi ale municipiului Bucureşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 11 aprilie 2006, care avea următorul enunţ: „f) să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare;“; de asemenea, la lit. D pct. 3 lit. c) din acelaşi act administrativ cu caracter normativ se precizează că solicitantul declară pe propria răspundere că „c) nu are obligaţii de plată exigibile şi nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare;“. Faţă de cele prezentate s-a apreciat că acest motiv de nelegalitate este nefondat, având o aplicabilitate în timp de peste 20 de ani. Referitor la critica de nelegalitate a Ordinului ministrului tineretului şi sportului nr. 664/2018, potrivit căreia „Stabilirea condiţiei de a nu exista niciun fel de litigii între autoritatea finanţatoare şi beneficiarul finanţării nerambursabile reprezintă un veritabil exces de putere“, s-a arătat că există reglementări similare prin care instituţia finanţatoare a stabilit drept criteriu de eligibilitate inexistenţa unui litigiu între aceasta şi beneficiarul finanţării, astfel: art. 3 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2011 privind aprobarea Programului Mihail Kogălniceanu pentru întreprinderi mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din data de 30 iunie 2011, care prevede că I.M.M.-urile sunt eligibile dacă „c) nu se află în litigiu, în calitate de pârâţi, cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi instituţia de credit parteneră;“, art. 3 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2013 privind aprobarea Programului Mihail Kogălniceanu pentru întreprinderi mici şi mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 631 din data de 11 octombrie 2013, care prevede că I.M.M.-urile sunt eligibile dacă „nu se află în litigiu, în calitate de pârâţi, cu Ministerul Finanţelor Publice şi/sau instituţia de credit parteneră;“, art. 9 alin. (1) lit. c) la anexa nr. 1/art. 3.1 lit. c) la anexa nr. 2/pct. 14 la anexa nr. 3.1/lit. B lit. d8) la anexa nr. 3.5 la Ordinul comun nr. 1.039/101/2022 - Ordin al ministrului finanţelor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor şi al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 933/79/2022 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat asociate Programului RURAL INVEST, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 şi 398 bis din data de 26 aprilie 2022, care prevede că beneficiarii sunt eligibili dacă „nu se află în litigiu, în calitate de pârât, cu MF şi/sau instituţia de credit care acordă finanţarea“. Faţă de prevederile actelor normative mai sus enunţate, fie acestea ordonanţe de urgenţă, fie ordine, s-a apreciat că este dreptul finanţatorului de a statua drept condiţie de eligibilitate lipsa situaţiilor litigioase cu beneficiarii finanţărilor din fonduri publice. Referitor la capătul de cerere accesoriu privind despăgubirile s-a argumentat că fapta ilicită nu există, deoarece actele administrative atacate nu au caracter ilicit: ilicit înseamnă interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme, or, chiar în ipoteza anulării, în parte, a actelor administrative cu caracter normativ, nu se poate aprecia că reglementarea prevăzută de acestea a intrat în sfera ilicitului, nefiind dispoziţii legale interzise de lege; mai mult decât atât, s-au indicat acte normative care au forţă de lege, precum şi acte administrative cu caracter normativ care conţin dispoziţii similare celei atacate. Referitor la motivarea prejudiciului suferit de reclamantă s-a considerat că este nefondat, atât timp cât Hotărârea Consiliului Local nr. 75/2023 privind aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului) a fost aprobată la data de 31 martie 2023, iar cele 4 proiecte sportive depuse de reclamantă au fost înregistrate la data de 29.11.2023, adică la aproape 7 luni de la adoptarea Ghidului solicitantului. De asemenea, s-a punctat că legătura de cauzalitate dintre actul administrativ cu caracter normativ şi presupusul prejudiciu este nedovedită, atât timp cât reclamanta a avut cunoştinţă de prevederile din Ghidul solicitantului adoptat prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului X nr. 75/2023, prevederi care sunt similare cu cele adoptate în Hotărârea Consiliului Local al Municipiului X nr. 156/2021 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive, regulamentul de sprijin, ghidul solicitanţilor şi contractul-tip. Referitor la celelalte motive pe care reclamanta îşi întemeiază despăgubirile s-a menţionat că sunt nefondate, prin raportare la Decizia nr. 22/2019, pronunţată de Completul pentru soluţionarea recursului in interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 22 octombrie 2019, iar în privinţa angajării răspunderii administrativ-patrimoniale a autorităţii publice pârâte s-a reţinut după cum urmează: „Pentru angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorităţii publice pârâte este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii, deduse din interpretarea prevederilor art. 1.349 şi art. 1.357 şi următoarele din Codul civil, în corelaţie cu normele care configurează regimul juridic al contenciosului administrativ: existenţa unei fapte ilicite constând într-un act administrativ nelegal anulat de instanţă sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatată ca atare de instanţă; producerea unui prejudiciu; dovada legăturii de cauzalitate între actul administrativ nelegal şi prejudiciul suferit de reclamant.“ Prin întâmpinarea formulată, intimaţii Consiliul Local al Municipiului X şi Unitatea administrativ-teritorială Municipiul X au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. Intimaţii au făcut trimitere la cele cuprinse în Adresa nr. 28.807/26.04.2023, emisă de Municipiul X, prin care a formulat răspuns la plângerea prealabilă transmiţându-i petentului următoarele: 1. condiţia de a nu se afla „în litigiu“ cu instituţia finanţatoare cuprinsă în Regulamentul aprobat prin HCL nr. 75/31.03.2022 nu poate fi considerată o adăugare la Legea nr. 350/2005, această condiţie rezultând fără echivoc din Ordinul nr. 664 din 6 septembrie 2018 emis în temeiul prevederilor Legii nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, cu modificările şi completările ulterioare, privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, unde în anexa nr. 2 art. 4 alin. (1) lit. f) se specifică clar cerinţa ca solicitantul să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare; 2. Ghidul solicitantului aprobat prin HCL nr. 75/2022 a fost întocmit respectând întocmai prevederile Ordinului nr. 664/2018, ordin aflat în vigoare; 3. nelegalitatea unui act administrativ se constată de către instanţa de contencios administrativ. Intimaţii au precizat că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului X nr. 75 din 31 martie 2022 transpune la nivel local legislaţia naţională, neadăugând nimic faţă de criteriile şi condiţiile de acces la fondurile publice care trebuie îndeplinite de către structurile sportive, unităţile şi instituţiile de învăţământ pentru asociaţiile sportive şcolare şi universitare, alte organizaţii şi instituţii pentru proiecte şi programe sportive, aşa cum sunt enumerate acestea în legislaţia naţională, fiind în acord cu art. 18^1 alin. (2) şi art. 67^1 alin. (2) şi (3) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, dar şi cu prevederile Ordinului nr. 664 din 6 septembrie 2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, anexa nr. 2 - Principiile şi criteriile întocmirii metodologiei/regulamentului de finanţare, precum şi condiţiile de acces la fondurile publice pentru finanţarea proiectelor şi programelor sportive. Mai mult, s-a apreciat că atât HCL nr. 75 din 31 martie 2022 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului), cât şi HCL nr. 102 din 30 martie 2023 privind aprobarea sumelor pentru finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al Municipiului X pentru proiecte sportive pe semestrul I al anului 2023 au fost transmise, pentru exercitarea controlului de legalitate potrivit art. 255 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Instituţiei Prefectului - Judeţul X, iar în urma exercitării controlului de legalitate de către Instituţia Prefectului - Judeţul X nu au fost constatate aspecte de nelegalitate cu privire la HCL nr. 75/2022, respectiv HCL nr. 102/2023. În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata de despăgubiri s-a opinat că, în raport cu art. 1.385 şi 1.386 din Codul civil, trebuie constatat că proiectele depuse de către reclamanta A nu au respectat condiţiile de acces la fondurile publice, condiţii prevăzute în mod expres în cadrul Ordinului nr. 664 din 6 septembrie 2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, nefiind respectată condiţia de acces la fondurile publice potrivit căreia structurile sportive de drept privat să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare, respectiv în cadrul documentaţiei aferente celor patru proiecte depuse se regăseşte o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului A, prin care numitul X, în calitate de preşedinte, a declarat, potrivit punctului c), că nu are obligaţii de plată exigibile şi nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare, fiind incidente prevederile art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declaraţii. S-a apreciat că nu sunt incidente prevederile Codului civil la care face trimitere reclamanta cu privire la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale, întrucât nu poate fi reţinută culpa Municipiului X pentru nerespectarea criteriilor şi condiţiilor de acces la fondurile publice care trebuie îndeplinite de către structurile sportive. Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că reclamanta Asociaţia A este o organizaţie neguvernamentală, înfiinţată în baza OG nr. 26/2000, fiind înregistrată ca club sportiv conform Certificatului de identitate sportivă nr. X. În anul 2023, Asociaţia A a participat la concursul privind acordarea unor finanţări nerambursabile, depunând în data de 29.11.2022 la pârâtul Municipiul X următoarele proiecte: 1) „Participare sportivi secţia motocross la nivel naţional şi internaţional“, 2) „Participare competiţii, cantonamente-karate wukf“, 3) „Olimpiada X fotbal, şah, tir cu arcul şi karate“, 4) „Pion Campion - Pion Campion Junior - şah“. Potrivit centralizatorului cuprinzând propunerile de evaluare a proiectelor sportive semestrul I - 2023, cele patru proiecte propuse de către A au fost analizate şi admise de către Comisia de evaluare şi jurizare a propunerilor de proiecte. În data de 30.03.2023, Consiliul Local al Municipiului X a adoptat Hotărârea nr. 102 privind aprobarea sumelor pentru finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al Municipiului X pentru proiecte sportive pe semestrul I al anului 2023, hotărâre care nu cuprinde şi cele patru proiecte sportive depuse de către A. Autoritatea a reţinut că, din verificările ulterioare admiterii, reiese că reclamanta mu respectă condiţiile de acces la fondurile publice, condiţii prevăzute în mod expres în cadrul Ordinului nr. 664 din 6 septembrie 2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, nefiind respectată condiţia de acces la fondurile publice potrivit căreia structurile sportive de drept privat să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare. În concret, s-a constatat că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti se află dosarul nr. X în care Asociaţia A are calitatea de reclamant, în contradictoriu cu Municipiul X, Consiliul Local al Municipiului X şi Clubul Sportiv Municipal X, având ca obiect acţiune în constatare. Reclamanta a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat modificarea HCL nr. 75 din 31 martie 2022 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului), respectiv modificarea HCL nr. 102 din 30 martie 2023 privind aprobarea sumelor pentru finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al Municipiului X pentru proiecte sportive pe semestrul I al anului 2023. Prin adresa din 26.04.2023, Municipiul X a formulat răspuns, arătând că condiţia „de a nu se afla în litigiu“ cu instituţia finanţatoare cuprinsă în Regulamentul aprobat prin HCL nr. 75/31.03.2022 nu poate fi considerată o adăugare la Legea nr. 350/2005, deoarece această condiţie rezultă din anexa nr. 2 alin. (1) lit. f) din Ordinul nr. 664 din 6 septembrie 2018 emis în temeiul prevederilor Legii nr. 350/2005, act normativ aflat în vigoare. De asemenea, reclamanta a formulat plângere prealabilă şi împotriva Ordinului nr. 664/2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive la Ministerul Sportului şi la Agenţia Naţională pentru Sport, în sensul revocării mai multor dispoziţii din cuprinsul acestora, plângere la care aceşti pârâţi nu au răspuns. Înainte de analiza fondului, faţă de prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă, se impune soluţionarea excepţiilor invocate de pârâtul Secretariatul General al Guvernului. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pe considerentul că nu poate fi prefigurat folosul propriu pe care partea reclamantă l-ar obţine ca urmare a admiterii cererii, Curtea reţine că calitatea procesuală activă a reclamantei se grefează pe raportul de drept administrativ substanţial care are în componenţă refuzul nejustificat invocat de reclamantă faţă de cererea sa de revocare a textelor apreciate nelegale şi repararea prejudiciului suferit. Afirmaţia că nu poate fi prefigurat folosul propriu pe care reclamanta l-ar obţine în cazul admiterii acţiunii este lipsită de fundament, deoarece reclamanta invocă în mod clar prejudiciul încercat, care constă în pierderea finanţării nerambursabile ca urmare a aplicării normelor pe care reclamanta le consideră nelegale, având astfel un interes în înlăturarea reglementărilor nelegale şi obţinerea reparării prejudiciului în condiţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului va fi admisă pe considerentul că emitentul Ordinului nr. 664/2018 a cărui nelegalitate parţială se invocă este ministrul tineretului şi sportului, iar Ministerul Tineretului şi Sportului (MTS) a fost desfiinţat, în urma reorganizării intervenite în temeiul OUG nr. 59/2023. Potrivit art. 2 alin. (1)-(3) din OUG nr. 59/2023, „Se înfiinţează Agenţia Naţională pentru Sport, instituţie publică, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului, prin reorganizarea prin transformare a Ministerului Sportului, care se desfiinţează. (1^1) Agenţia Naţională pentru Sport este finanţată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului (...). (2) Agenţia Naţională pentru Sport preia de la Ministerul Sportului toate activităţile, posturile, personalul şi patrimoniul, în condiţiile legii. (3) Agenţia Naţională pentru Sport este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat şi de doi vicepreşedinţi cu rang de subsecretar de stat, numiţi şi eliberaţi prin decizie a prim-ministrului.“ Rezultă din normele de mai sus că pârâtul Secretariatul General al Guvernului nu este succesorul în drepturi al Ministerului Tineretului şi Sportului, această calitate revenindu-i celuilalt pârât chemat în judecată, Agenţia Naţională pentru Sport. Susţinerea reclamantei că Agenţia Naţională pentru Sport nu este condusă de ministru nu este de natură să impună introducerea în cauză a Secretariatului General al Guvernului, din moment ce Agenţia Naţională pentru Sport este continuator al drepturilor şi obligaţiilor ministerului desfiinţat, potrivit art. 2 alin. (2) din OUG nr. 59/2023. Nici cu privire la petitul având ca obiect despăgubiri nu se justifică calitatea procesuală a Secretariatului General al Guvernului, deoarece faptul că Agenţia Naţională pentru Sport este o instituţie publică aflată în subordinea Guvernului şi este finanţată de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului nu sunt împrejurări care să lipsească de capacitate Agenţia în cererile având ca obiect plata unor sume de bani. În acest sens trebuie observat că, potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 59/2023, Agenţia este instituţie publică cu personalitate juridică, iar preşedintele Agenţiei este ordonator secundar de credite. În acelaşi timp, după cum corect punctează şi Secretariatul General al Guvernului, cei doi pârâţi dispun de independenţă patrimonială în sensul dispoziţiilor art. 222 din Codul civil, potrivit cărora „Persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă.“ Trecând la analiza fondului cauzei, Curtea observă că aspectele de fapt relevante soluţionării cauzei, astfel cum au fost înfăţişate mai sus, nu sunt contestate de părţile litigiului, divergenţa de poziţie decurgând din poziţia diferită raportat la legalitatea dispoziţiilor normative în baza cărora municipiul pârât a respins finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al municipiului X pentru cele patru proiecte sportive depuse de reclamantă. Astfel, în primul rând se invocă nelegalitatea normei cuprinse în Ordinul nr. 664/2018 privind finanţarea din fonduri publice a proiectelor şi programelor sportive, anexa nr. 2, din secţiunea având denumirea „Principiile şi criteriile întocmirii metodologiei/ regulamentului de finanţare, precum şi condiţiile de acces la fondurile publice pentru finanţarea proiectelor şi programelor sportive“, pct. 1 lit. f), care prevede „Criteriile şi condiţiile de acces la fondurile publice care trebuie îndeplinite de către structurile sportive, unităţile şi instituţiile de învăţământ pentru asociaţiile sportive şcolare şi universitare, alte organizaţii şi instituţii pentru proiecte şi programe sportive, aşa cum sunt enumerate la art. 18^1 alin. (2) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt următoarele: (...) să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare.“ Drept consecinţă, se solicită anularea parţială din anexa nr. 3 a Ordinului a formularului „Declaraţia reprezentanţilor legali ai structurii sportive că structura sportivă pe care o reprezintă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul MTS nr. 664/2018“, prin eliminarea sintagmei de la lit. c), respectiv, „(...) şi nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare“. Apreciind că norma locală a fost adoptată în baza Ordinului MTS nr. 664/2018, reclamanta solicită şi anularea HCL X nr. 75/31.03.2022 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului), astfel încât condiţia impusă prin anexa I a Regulamentului de sprijinire a activităţilor sportive din Municipiul X - Ghidul solicitanţilor pentru acordarea finanţării nerambursabile de la bugetul local structurilor sportive de drept privat, cu personalitate juridică română din municipiul X, care iniţiază şi organizează programe şi acţiuni sportive (sport de performanţă, sport pentru toţi şi sport şcolar) - constând în sintagmele „să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare“/„să nu se afle în litigiu cu instituţia finanţatoare“/„nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare“, să fie eliminată din: (i) criteriile şi condiţiile minimale de finanţare a structurilor sportive - pct. 5A.f) şi pct. 5B.f) din Ghid, paginile 4 şi 5 din Ghid; (ii) procedura de evaluare - pct. 9 lit. e) din Ghid, pagina 8 din Ghid şi (iii) declaraţia reprezentanţilor legali ai structurilor sportive care solicită finanţare nerambursabilă în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2005 - lit. c), paginile 14 şi 20 din Ghid. Cercetând motivele de nelegalitate invocate, Curtea nu poate primi argumentarea că formularea normelor criticate din cuprinsul Ordinului MTS nr. 664/2018 şi HCL nr. 75/2022 ar fi ambiguă, în sensul că nu se defineşte ce înseamnă „litigiu“, încălcându-se astfel principiul securităţii raporturilor juridice prin imprevizibilitatea interpretării corecte a textelor, precum şi normele de tehnică legislativă cuprinse în art. 8 alin. (4) şi art. 36 din Legea nr. 24/2000. În ceea ce priveşte textele de tehnică legislativă invocate, Curtea observă că, potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură afectivă. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.“, în timp ce, potrivit art. 36 alin. (1), „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie.“, respectiv alin. (4): „Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înţelegerii cu uşurinţă a textului de către destinatarii acestuia.“ Curtea nu poate reţine carenţele de tehnică legislativă invocate de reclamantă, deoarece normele sunt clare în formă şi conţinut, fiind instituită o cauză de excludere de la accesul la fondurile publice pentru finanţarea de proiecte şi programe sportive în considerarea existenţei unui litigiu între solicitant şi autoritatea finanţatoare. Condiţia de acces este clar exprimată, iar în lipsa unor circumstanţieri rezultă concluzia că autorul normei a înţeles să refuze finanţarea în cazul unui conflict de drept care formează obiectul unui proces. Noţiunea de litigiu nu ridică dificultăţi de înţelegere, deoarece în vorbirea curentă are înţelesul de diferend între două sau mai multe persoane, rezolvat într-un cadru organizat, în faţa unei instanţe de judecată. În realitate, nemulţumirea reclamantei vizează împrejurarea că norma este lipsită de nuanţă, incluzând orice tip de litigii între solicitant şi autoritatea finanţatoare, critică care poate prezenta relevanţă în contextul celorlalte două motive de nelegalitate invocate, nu şi din perspectiva imprevizibilităţii interpretării corecte, deoarece formularea normelor nu lasă loc de îndoială cu privire la înţeles şi nu ridică dificultăţi de înţelegere a textului de către destinatari. Privitor la celelalte două motive de nelegalitate invocate, Curtea apreciază că ele se impun a fi analizate împreună, deoarece aduc în discuţie conformitatea textelor criticate cu norme de forţă juridică superioară şi exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere de către autorităţile care au adoptat actele administrative normative atacate. Astfel, reclamanta a invocat în primul rând nesocotirea principiului ierarhiei actelor normative şi a prevederilor art. 4 alin. (3) şi art. 77 din Legea nr. 24/2000, în condiţiile în care Legea nr. 350/2005 nu condiţionează finanţarea de inexistenţa unui litigiu cu instituţia publică căreia i se solicită atribuirea unui contract de finanţare, iar condiţia de a nu se afla „în litigiu“ cu instituţia finanţatoare cuprinde o gamă largă de situaţii care nu privesc vreo obligaţie neîndeplinită de către solicitant în raport cu Legea nr. 350/2005. S-a apreciat că în acest mod se îngrădeşte fără niciun temei legal accesul la fondurile nerambursabile al asociaţiilor nonprofit care îşi realizează activităţile în mod legal şi cu respectarea obligaţiilor asumate faţă de instituţia finanţatoare. Curtea observă că în preambulul Ordinului nr. 664/2018 se arată actele normative în temeiul cărora s-a emis Ordinul, fiind indicată, alături de Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, HG nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 69/2000, HG nr. 11/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Tineretului şi Sportului, şi Legea nr. 350/2005. Raportul dintre Ordinul nr. 664/2018 şi Legea nr. 350/2005 este reluat şi la art. 2 alin. (1) din Ordin, care arată că „Finanţarea proiectelor sportive iniţiate de către structurile sportive de drept privat şi asociaţiile pe ramură de sport judeţene şi ale municipiului Bucureşti, din cadrul programelor sportive de utilitate publică prevăzute la art. 1, se efectuează prin finanţare nerambursabilă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu dispoziţiile prezentului ordin şi cu celelalte dispoziţii legale în materie.“ În privinţa raportului ierarhic dintre lege şi actele normative ale administraţiei centrale şi locale trebuie avut în vedere că, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.“, iar conform art. 77 din Legea nr. 24/2000: „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).“ În acelaşi timp, în mod specific cu privire la actele normative adoptate de autorităţile administraţiei publice locale, prevederile art. 81 alin. (1) şi (2) dispun: „La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior. Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.“ Textele citate consacră principiul ierarhiei actelor normative, potrivit căruia actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele şi potrivit normelor care îl guvernează, de nivel superior. Principiul rezultă într-o formă concisă specifică legii fundamentale şi din Constituţie, în formularea din art. 1 alin. (5), care arată că „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“. Dispoziţia constituţională de la art. 1 alin. (5) impune caracterul obligatoriu al legilor nu numai pentru indivizi, ci şi pentru administraţia publică, aceasta fiind obligată să vegheze în permanenţă la aplicarea legii, iar pentru organizarea executării legii şi pentru aplicarea concretă a acesteia, administraţia nu poate acţiona decât în temeiul şi în limitele legii. În cauză, actul normativ cu forţă juridică superioară invocat este Legea nr. 350/2005 privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activităţi nonprofit de interes general, care, potrivit art. 1, „are ca scop stabilirea principiilor, cadrului general şi a procedurii pentru atribuirea contractelor de finanţare nerambursabilă din fonduri publice.“ Cu privire la întinderea domeniului de aplicare a legii sunt relevante prevederile art. 3 alin. (2) din Lege, care arată că „Prevederile prezentei legi se aplică pentru atribuirea oricărui contract de finanţare nerambursabilă din fondurile publice, cu excepţia celor finanţate din fonduri externe nerambursabile.“ Aşadar, prevederile Legii nr. 350/2005 constituie cadrul pentru orice tip de contract de finanţare nerambursabilă din fondurile publice, stabilind cu titlu de principiu [art. 4 alin. (1) lit. a)] că urmăreşte să asigure condiţiile pentru ca persoana fizică sau juridică ce desfăşoară activităţi nonprofit să aibă dreptul de a deveni, în condiţiile legii, beneficiar. Corelativ acestui principiu, în art. 9 Legea dispune „Orice persoană fizică sau persoană juridică fără scop patrimonial care desfăşoară activităţi nonprofit menite să sprijine realizarea unor obiective de interes public general, regional sau local are dreptul de a participa, în condiţiile prezentei legi, la procedura pentru atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă.“ Din textele de mai sus rezultă că legea urmăreşte să asigure, indiferent de domeniul în care se oferă finanţarea nerambursabilă, participarea liberă a oricărei persoane fizice sau persoane juridice fără scop patrimonial care desfăşoară activităţi nonprofit menite să sprijine realizarea unor obiective de interes public, în condiţiile respectării cerinţelor stabilite de Lege. Condiţiile care prezintă relevanţă în analiza de faţă sunt cele de eligibilitate stabilite la art. 21 alin. (1) din Lege - potrivit acestui text, „Este exclus dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, respectiv nu este eligibil solicitantul care se află în oricare dintre următoarele situaţii: a) nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată exigibile a impozitelor şi taxelor către stat, precum şi a contribuţiei pentru asigurările sociale de stat; b) furnizează informaţii false în documentele prezentate; c) a comis o gravă greşeală în materie profesională sau nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate printr-un alt contract de finanţare nerambursabilă, în măsura în care autoritatea finanţatoare poate aduce ca dovadă mijloace probante în acest sens; d) face obiectul unei proceduri de dizolvare sau de lichidare ori se află deja în stare de dizolvare sau de lichidare, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; e) nu prezintă declaraţia menţionată la art. 12 alin. (3).“ În rândul cauzelor de excludere stabilite de Lege nu se regăseşte şi cea impusă prin actele normative criticate, respectiv ca solicitantul să nu fie în litigiu cu instituţia finanţatoare. Curtea apreciază întemeiate argumentele reclamantei că în cauză s-a nesocotit principiul ierarhiei actelor normative, deoarece legea stabileşte cu titlu imperativ, pe de o parte, domeniul său de aplicare complet, în sensul că reglementează condiţiile de acces pentru atribuirea oricărui contract de finanţare nerambursabilă din fondurile publice, iar, pe de altă parte, stabileşte cu aceeaşi forţă juridică libertatea accesului la fondurile nerambursabile, dar şi excepţiile de la această regulă, sub forma condiţiilor care exclud eligibilitatea proiectelor. Nu există dispută între părţi că prin normele criticate se lărgeşte sfera situaţiilor în care participanţii sunt excluşi de la procedura pentru atribuirea contractului de finanţare nerambursabilă, situaţie faţă de care Curtea reţine că Ordinul nr. 664/2018 încalcă Legea nr. 250/2005, depăşind competenţa de reglementare prin impunerea unor condiţii care excedează legii. Nu poate fi reţinută apărarea pârâtei Agenţia Naţională pentru Sport că Ordinul nr. 664/2018 are natura unei norme speciale, astfel că beneficiarul sumelor acordate în materia reglementată poate fi obligat să respecte anumite condiţii suplimentare faţă de cele impuse de Legea nr. 350/2005. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea are în vedere normele citate mai sus, Legea nr. 350/2005 stabilind prin norme imperative condiţiile de eligibilitate generale valabile pentru orice contract de finanţare nerambursabilă, astfel că o reglementare secundum legem nu poate restrânge condiţiile de acordare pe care legea a urmărit a le norma cu titlu general. În acelaşi timp, deşi textele relevante ale Legii nr. 350/2005, aşa cum au fost prezentate mai sus, nu legitimează o astfel de ipoteză, dacă s-ar aprecia totuşi că la emiterea Ordinului nr. 664/2008 autorul a dispus de o competenţă proprie de apreciere în privinţa condiţiilor de eligibilitate, Curtea reţine că ar fi întemeiate şi criticile reclamantei cu privire la comiterea unui exces de putere de către emitent, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, aplicabil şi în cazul elaborării actelor administrative cu caracter normativ. În acest sens, Curtea reţine că dreptul de apreciere al autorităţii nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona arbitrar, fără justificări legale, în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporţionalităţii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligaţia să îl reprezinte şi drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administraţiei. În acest context, analizând mai întâi necesitatea instituirii unei astfel de interdicţii suplimentare, trebuie observat că nu sa oferit niciun motiv legitim pentru impunerea condiţiei ca solicitantul să nu se afle în litigiu cu autoritatea finanţatoare. Apărarea pârâtei că este vorba de o condiţie impusă în domeniul finanţării structurilor sportive de drept privat deja prin art. 6 alin. (1) lit. g) din Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Sport nr. 149/2003 şi menţinută de-a lungul timpului în reglementările ulterioare sau că astfel de dispoziţii se regăsesc şi în alte norme prin care se reglementează raporturile dintre beneficiarii unor finanţări şi instituţia finanţatoare nu reprezintă argumente în sensul arătării scopului legitim urmărit de autoritatea publică. Existenţa îndelungată a unor reglementări administrative nu semnifică şi legalitatea lor, iar în condiţiile în care actele administrative normative pot fi atacate fără vreo limitare în timp, nu s-ar putea reţine consolidarea motivelor de nelegalitate a actului prin efectul trecerii timpului. Faţă de vastitatea şi varietatea de atribuţii pe care le desfăşoară o autoritate administrativ-teritorială şi litigiile care pot izvorî din exercitarea sarcinilor legale în diverse relaţii sociale, nu ar putea fi reţinută în cauză nici invocarea unei obligaţii de gratitudine specifică actelor civile cu titlu gratuit. Dacă pot fi identificate un scop rezonabil şi menţinerea unui echilibru rezonabil între dreptul de apreciere al autorităţii şi interesul solicitantului în cazul limitării accesului la fondurile nerambursabile pentru asociaţiile nonprofit care nu şi-au îndeplinit obligaţiile financiare sau de orice natură pe care le-ar avea în raport cu instituţia de la care solicită finanţarea nerambursabilă, în situaţia de faţă dezechilibrul produs în detrimentul drepturilor solicitanţilor este vădit, mai exact în privinţa dreptului de acces la justiţie, deoarece condiţionarea accesului la finanţări nerambursabile de inexistenţa oricărui litigiu va pune solicitanţii să evalueze asupra pornirii şi continuării unor procese pentru valorificarea unor drepturi şi interese legitime, care nu au nicio legătură cu conduita necesară pentru acces la fonduri publice. Spre exemplu, în situaţiile indicate de reclamantă, adică în cazul unor procese care au ca obiect furnizarea de informaţii de interes public, solicitate de un posibil solicitant al finanţării rambursabile, sau în cauze care se solicită pe cale separată cheltuielile de judecată dintr-un litigiu soluţionat definitiv, se relevă lipsa de proporţionalitate a includerii unei condiţii de eligibilitate de genul celei din cauză cu scopul urmărit de autoritate. De asemenea, excluderea operează independent de calitatea procesuală a solicitantului. Aşadar, dacă s-ar trece de exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege, ar trebui reţinut excesul de putere al autorităţii, prin aceea că interdicţia stabilită nu urmăreşte un scop necesar şi este de natură să producă efecte disproporţionate pentru solicitantul finanţării nerambursabile, prin afectarea dreptului de a iniţia şi a continua eventuale procese necesare pentru realizarea unor drepturi şi interese legitime fără vreo conexiune cu finanţarea oferită. Faţă de nelegalitatea parţială a Ordinului nr. 664/2018 se impune şi anularea în parte a HCL nr. 75/31.03.2022 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului), care a preluat condiţia de eligibilitate impusă prin Ordin. În ceea ce priveşte apărarea pârâţilor Municipiul X şi Consiliul local X că „în cadrul documentaţiei aferente celor patru proiecte depuse se regăseşte o declaraţie pe propria răspundere a solicitantului A, prin care numitul x în calitate de preşedinte a declarat potrivit punctului c) că (...) nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare, fiind incidente prevederile art. 326 din Codul penal cu privire la falsul în declaraţii“, Curtea observă că în refuzul de includere a reclamantei în hotărârea de consiliu local de aprobare a sumelor pentru finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al Municipiului X pentru proiecte sportive pe semestrul I al anului 2023, exprimat de Municipiul X prin Adresa din 26.04.2023, nu se face nicio menţiune la un astfel de considerent care să fi fundamentat respingerea cererilor reclamantei. În acelaşi timp, o asemenea împrejurare nu ar putea duce la excludere câtă vreme în cadrul acestui litigiu s-a stabilit caracterul nelegal al condiţionării participării în funcţie de existenţa unui litigiu şi din moment ce reclamanta a apreciat că declaraţia vizează litigii în legătură cu obligaţiile sale faţă de autoritatea publică locală, cum este şi obligaţia de plată a taxelor şi impozitelor, şi nu a prevăzut la momentul depunerii documentaţiei că cauza de eligibilitate va fi interpretată de Municipiul X în sensul că vizează orice proces. Cu privire la cererea de obligare a pârâţilor la plata de despăgubiri, Curtea reţine că, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, „În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.“ Reclamanta a argumentat că sunt întrunite condiţiile răspunderii administrativ-patrimoniale prevăzute de art. 577 din Codul administrativ raportat la art. 1.349 şi art. 1.357 din Codul civil, respectiv: fapta ilicită, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate şi vinovăţia. Nu poate fi primită apărarea că emiterea unui act administrativ nu poate situa autoritatea în sfera ilicitului, deoarece art. 575 alin. (1) din Codul administrativ reglementează cu titlu de principiu răspunderea administrativ-patrimonială pentru prejudicii cauzate prin acte administrative în sarcina autorităţilor şi instituţiilor publice, prin bugetul propriu, pentru pagubele materiale sau morale cauzate prin acte administrative, prin refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere sau prin nesoluţionarea în termen a acesteia. Curtea reţine că cererea este întemeiată în parte, observând că faţă de considerentele de mai sus se identifică fapta ilicită, constând în emiterea unor acte administrative normative, prin instituirea unor cauze de eligibilitate neprevăzute de Legea nr. 350/2005, nejustificate din perspectiva interesului public şi producătoare de efecte disproporţionate pentru solicitantul finanţării nerambursabile. În ceea ce priveşte vinovăţia, îndeplinirea acestei cerinţe poate fi reţinută doar la nivelul emitentului Ordinului nr. 664/2008, deoarece prin acest act administrativ normativ sa săvârşit fapta ilicită prin introducerea unor cerinţe suplimentare neprevăzute de lege. În privinţa autorului HCLurilor nu poate fi reţinută condiţia în discuţie pentru angajarea răspunderii, din moment ce potrivit principiului ierarhiei actelor normative şi art. 81 din Legea nr. 24/2000 („La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior“), în contextul în care potrivit art. 3 din Ordinul nr. 664/2008 s-a stabilit că „Principiile şi criteriile întocmirii metodologiei/regulamentului de finanţare, precum şi condiţiile de acces la fondurile publice pentru finanţarea proiectelor/ programelor sportive sunt prevăzute în anexa nr. 2.“, autoritatea locală nedispunând de o marjă de apreciere în privinţa conţinutului condiţiilor de eligibilitate, neputând deroga de la prevederile Ordinului faţă de poziţia şi ordinea verticală a autorilor actelor administrative analizate. Trebuie avute în vedere şi prevederile art. 565 alin. (2) din Codul administrativ, care stabilesc că „Răspunderea se stabileşte în funcţie de forma de vinovăţie şi de participarea efectivă la încălcarea legii.“ Textul are în vedere condiţiile generale ale răspunderii administrative şi prezintă relevanţă în contextul cercetării condiţiilor pentru angajarea răspunderii administrative patrimoniale a Municipiului X, în sensul că nu poate fi vorba de o participare efectivă a acestuia la stabilirea conţinutului actului contrar cerinţelor legalităţii în condiţiile în care a fost emitentul actului subsecvent, fiind ţinut de obligaţia de conformitate faţă de Ordinul nr. 664/2008. În ceea ce priveşte prejudiciul invocat de reclamantă şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi pagubă, Curtea constată, în temeiul cerinţei cuprinse în anexa nr. 2 lit. f) din Ordinul nr. 664/2018, preluată şi în HCL nr. 75/31.03.2022, că cele patru proiecte admise în urmare verificării prealabile au fost ulterior respinse, cu consecinţa suportării de către reclamantă din fonduri proprii a cheltuielilor care urmau a beneficia de rambursare din fondurile autorităţii locale. Curtea observă că în Centralizatorul întocmit după evaluarea proiectelor sportive ale solicitanţilor, reclamanta a obţinut punctajul necesar obţinerii finanţării şi s-a propus de către Comisia de evaluare acordarea unei finanţări de până la valoarea de 104.936 lei aferentă proiectului „Participare sportivi secţia motocross la nivel naţional şi internaţional“, 72.053 lei pentru „Participare competiţii, cantonamente-karate wukf“, 139.680 lei pentru „Olimpiada x fotbal, şah, tir cu arcul şi karate“ şi 31.269 lei pentru proiectul „Pion Campion - Pion Campion Junior - şah“. Sumele propuse de Comisia de evaluare, care figurează în Centralizator la poziţiile 1-67, cu excepţia proiectelor reclamantei, au fost ulterior ca atare preluate în HCL nr. 102/2023. Din probele propuse de reclamantă rezultă atât existenţa prejudiciului, cât şi întinderea acestuia, aspecte care, de altfel, nu au fost contestate de părţile cauzei. Astfel, din înscrisurile administrate rezultă sumele alocate de reclamantă pentru desfăşurarea celor patru proiecte care nu au mai fost cuprinse în HCL nr. 102/2023, după cum urmează: pentru proiectul „Participare sportivi secţia motocross la nivel naţional şi internaţional“, total 7.310 lei - 2.950 lei şi 1.500 lei taxe participare; 675 lei servicii medicale; 885 lei asigurarea sportivă, 1.300 lei licenţă competiţie; pentru proiectul „Participare competiţii, cantonamente-karate wukf“, total 29.871,88 lei - 5.999,98 lei şi 3.045 lei închiriere sală sport; 3.231,9 lei şi 10.675 lei achiziţie echipament şi materiale sportive; 325 lei taxe de participare la campionat mondial; 1.195 lei taxe participare la acţiuni sportive naţionale; 5.400 lei contracte de activitate sportivă, mai exact procent din suma plătită pentru salariul pe 6 luni al antrenoarei x; pentru proiectul Sportul pentru toţi „Olimpiada x fotbal, şah, tir cu arcul şi karate“, suma totală de 23.040 lei - 960 lei, 960 lei, 240 lei, 960 lei, 960 lei, 960 lei, închiriere sală sport; 18.000 lei contracte de activitate sportivă, procent din suma plătită pentru salariul celor 4 antrenori şi coordonatorului x pentru 6 luni; pentru proiectul „Pion Campion - Pion Campion Junior - şah“ s-a cheltuit suma de 5.999,98 lei, reprezentând închiriere sală antrenament. În ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului, reclamanta a considerat că despăgubirile solicitate trebuie să fie acordate începând cu data producerii prejudiciului [art. 1.386 alin. (1) din Codul civil] - respectiv începând 30.03.2023, data la care s-a emis HCL nr. 102/2023, prin care Consiliul X a aprobat sumele pentru finanţarea nerambursabilă din fondurile bugetului local al Municipiului X pentru proiecte sportive pe semestrul I al anului 2023 - şi până la completa reparare a prejudiciului, potrivit art. 1.385 alin. (1) şi art. 1.386 alin. (1) din Codul civil, care presupune şi repararea prejudiciului suferit, prin actualizarea sumei executate cu rata inflaţiei damnum emergens (pierderea efectivă), cât şi prin acordarea dobânzii legale - lucrum cessans (beneficiul nerealizat). Curtea va admite această solicitare numai în parte, reţinând că, potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalităţii actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptăţită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât şi din beneficiul nerealizat. Se impune atât actualizarea cu indicele de inflaţie a sumei datorate, operaţiune care are ca scop păstrarea valorii reale a obligaţiei, cât şi plata dobânzii legale penalizatoare, care reprezintă lipsa de folosinţă pentru bunul respectiv. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au termeni şi reglementări diferite. Prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei ce îi incumbă, pe când actualizarea debitului presupune acoperirea unui prejudiciu cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul scurs de la scadenţă şi până la data plăţii efective, în acord cu Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În consecinţă, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin emiterea actului administrativ nelegal, pârâta Agenţia Naţională pentru Sport va fi obligată la plata sumei de 66.221,86 lei, cu titlu de daune materiale, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă. În privinţa cererii de a se acorda despăgubirile constând în dobânzi de la 30.03.2023, Curtea reţine că nu poate fi reţinut caracterul cert şi lichid al prejudiciului de la acel moment, deoarece prin HCL nr. 102/2023 s-au aprobat numai sumele pentru finanţarea nerambursabilă, însă prejudiciul efectiv nu a fost încercat de la acea dată. În acest sens trebuie observat că, potrivit metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile, adoptată prin HCL nr. 75/2022 (art. V din Regulamentul de sprijinire a activităţilor sportive din Municipiul X şi art. 12 din Ghidul solicitantului), sumele aprobate urmau a fi avansate de solicitanţi şi decontate ulterior, în termen de 30 de zile de la depunerea documentelor justificative depuse la autoritatea finanţatoare. Faţă de această situaţie, având în vedere că cheltuielile în discuţie au fost realizate la date diferite şi, în orice caz, după data indicată de reclamantă, 30.03.2023 - HCL nr. 102/2023, Curtea apreciază că data de la care prejudiciul poate fi considerat cert şi lichid şi data de la care se poate reţine punerea în întârziere a părţii obligate la suportarea pagubei este data formulării ca atare a acestor pretenţii şi a prezentării dovezilor aferente, odată cu introducerea cererii de chemare în judecată. Drept consecinţă, pârâta va fi ţinută la plata dobânzilor de la data introducerii acţiunii. Faţă de soluţia care urmează a fi pronunţată, ţinând cont şi de prevederile art. 453 alin. (1) şi (2) şi art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea va obliga în solidar pârâţii la plata cheltuielilor de judecată parţiale în sumă de 6.400 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţial parţial. La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată Curtea a avut în vedere, pe de o parte, că cererea introductivă nu a fost admisă integral, dar şi faptul că în raport cu valoarea prejudiciului invocat nu se justifică acordarea integrală a onorariului în cuantum de 9.572 lei într-o cauză soluţionată la primul termen de judecată, în baza apărărilor şi înscrisurilor de la dosar. Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, acţiunea va admisă în parte, potrivit dispozitivului. PENTRU ACESTE MOTIVE, În numele legii, HOTĂRĂŞTE: Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ASOCIAŢIA A. Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Guvernului şi respinge în consecinţă acţiunea formulată de reclamanta ASOCIAŢIA A în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, cu sediul în X. Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta ASOCIAŢIA A, cu sediul în X, având CUI X, înregistrată în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor cu nr. X, cu sediul procesual ales în X, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT, cu sediul în X; CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI X, cu sediul în X, având CUI X, e-mail X; MUNICIPIUL X, cu sediul în X, reprezentat prin primar. Anulează în parte Ordinul nr. 664/2018, respectiv (i) din anexa nr. 2 a Ordinului, denumită „Principiile şi Criteriile întocmirii metodologiei/regulamentului de finanţare, precum şi condiţiile de acces la fondurile publice pentru finanţarea proiectelor şi programelor sportive“, condiţia de la pct. 1 lit. f) - „să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare“, (ii) din anexa nr. 3 a Ordinului, lit. D) pct. 3 privind „Declaraţia reprezentanţilor legali ai structurii sportive că structura sportivă pe care o reprezintă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Ordinul MTS nr. 664/2018“, condiţia de la lit. c), respectiv „(...) şi nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare“. Anulează în parte HCL nr. 75/31.03.2022 cu privire la aprobarea metodologiei de acordare a finanţărilor nerambursabile din fondurile bugetului local al municipiului X pentru proiecte sportive (Regulament de sprijin şi Ghidul solicitantului), respectiv (i) pct. 5.A. lit. f) şi pct. 5.B. lit. f) din Ghid, vizând condiţia „să nu se afle în litigiu cu instituţia publică căreia îi solicită atribuirea unui contract de finanţare“; (ii) pct. 9 lit. e) din Ghid - „să nu se afle în litigiu cu instituţia finanţatoare“ şi (iii) sintagma „nu este în litigiu cu instituţia finanţatoare“ din cuprinsul lit. c) din declaraţia reprezentanţilor legali ai structurilor sportive care solicită finanţare nerambursabilă, de la fila 14 şi 20 din Ghid. Obligă pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT la plata sumei de 66.221,86 lei, cu titlu de daune materiale, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 29.09.2023. Obligă în solidar pârâţii la plata cheltuielilor de judecată parţiale în sumă de 6.400 lei. Prezenta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, după rămânerea definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Târgu Mureş. Pronunţată în data de 10.01.2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Preşedinte, xx Grefier, xx
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
