Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
SENTINŢĂ nr. 14 din 31 ianuarie 2024 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
Dosar nr. XX/43/2023 Completul constituit din: Preşedinte: XX Grefier: XX Pe rol se află judecarea acţiunii formulate de reclamanta A, cu sediul în X, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, cu sediul în X şi cu sediul procesual ales la X, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu sediul în X, şi Ministerul Sănătăţii, cu sediul în X, având ca obiect anulare act administrativ. Fără citarea părţilor. Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 16.01.2024, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunţarea hotărârii fiind amânată pentru data de 30.01.2024, iar, ulterior, pentru data de astăzi, 31.01.2024. CURTEA DE APEL Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 2 octombrie 2023 cu nr. X, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună anularea în parte a Ordinului comun al pârâţilor nr. 611/2019 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, ca netemeinic şi nelegal. În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în perioada ianuarie 2019-iunie 2020 societatea reclamantă, care are ca obiect principal de activitate construcţiile de clădiri rezidenţiale şi nerezidenţiale, a desfăşurat activitate de construcţii în afara ţării, în baza contractului de subantrepriză încheiat cu firma X şi a convenţiei de colaborare încheiate cu firma X din Ungaria, context în care a detaşat, potrivit prevederilor Legii nr. 16/2017, salariaţi în străinătate în vederea executării lucrărilor contractate cu firmele externe. Salariaţii firmei reclamante detaşaţi temporar în străinătate şi-au păstrat contractele de muncă, au prestat servicii în interesul firmei reclamante şi au fost salarizaţi pe întreaga perioadă în baza prevederilor Codului muncii, coroborat cu prevederile Codului fiscal. Astfel, detaşarea salariaţilor în afara ţării, în cadrul Comunităţii Europene, aceasta se realizează potrivit prevederilor Legii speciale nr. 16/2017, coroborată cu prevederile Codului muncii (Legea nr. 53/2003 actualizată). Potrivit strategiei de dezvoltare pe termen lung a politicii bugetare şi fiscale a Guvernului, precum şi a politicii de protecţie socială, în luna decembrie 2018 a fost emisă OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, context în care au fost modificate şi prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal (potrivit art. 66 din OUG nr. 114/2018). Printre măsurile de protecţie socială întreprinse prin modificarea Codului fiscal se numără şi scutirea salariaţilor din domeniul construcţiilor de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor aferente, în contextul în care sunt îndeplinite un cumul de condiţii. Astfel, prin OUG nr. 114/2018 se prevede completarea art. 60 din Codul fiscal cu un punct nou, şi anume punctul 5. Ca o consecinţă a acestor modificări legislative mai sus invocate, societatea reclamantă, având ca obiect principal de activitate construcţiile şi realizând la nivelul anului precedent din această activitate o pondere de peste 80% din cifra de afaceri, a decis ca începând cu data de 1.01.2019 să fie modificate contractele individuale de muncă, astfel ca veniturile brute ale salariaţilor să fie majorate, respectând astfel condiţiile impuse de lege, în sensul de a asigura un venit salariat brut minim de 3.000 lei pe lună şi un nivel maxim pentru care se aplică scutirea de 30.000 lei pe lună, în condiţiile art. 60 pct. 5 lit. c) din Codul fiscal modificat prin OUG nr. 114/2018. Cu privire la dispoziţiile cuprinse la art. 60 pct. 5 lit. d) din Legea nr. 227/2015, Ordonanţa nr. 114/2018 precizează: „scutirea se aplică în baza ordinului comun ..... prevăzut de art. 147 alin. (17) din Codul fiscal“, iar art. 147 alin. (17) din Codul fiscal se referă la modelul, conţinutul, modalitatea de depunere şi de gestionare a declaraţiei 112 privind plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale. Ca atare, reclamanta a arătat că prevederile Codului fiscal modificat prin OUG nr. 114/2018 nu fac nicio precizare concretă cu privire la excepţiile din domeniul construcţiilor care nu fac obiectul facilităţilor fiscale acordate în baza art. 60 alin. (5), iar art. 147 alin. (17) din Codul fiscal se referă la conţinutul şi modalitatea de gestionare a Declaraţiei 112 (privind declararea şi plata contribuţiilor sociale şi a impozitului pe venit) şi nicidecum la stabilirea condiţiilor pentru acordarea unor facilităţi fiscale. Ulterior, prin Monitorul Oficial nr. 127 din 15 februarie 2019, s-a publicat Ordinul comun nr. 611/138/127 din 31.01.2019 al ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului sănătăţii care aprobă conţinutul Declaraţiei 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. Prin anexa nr. 6 la ordin, intitulată Instrucţiuni de completare, se precizează - „Facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138^1, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 220^3 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi“. Însă, reclamanta a precizat din nou că prin actul normativ de bază, şi anume Codul fiscal, sau prin Normele de aplicare a Codului fiscal nu se face nicio referire cu privire la excepţiile care nu fac obiectul acordării facilităţilor fiscale prevăzute pentru salariaţii din domeniul construcţiilor (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus). Mai mult, reclamanta a apreciat că este important a se avea în vedere împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, „Ordinele cu caracter normativ.... se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului“. Totodată, potrivit art. 76 din aceeaşi Lege nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora“. Aşadar, respectând principiul ierarhiei normelor juridice, este de înţeles că printr-un ordin nu se poate adăuga la lege şi, mai mult, nu se poate contraveni conţinutului acesteia. Or, în concret, acest ordin a stat la baza întocmirii în sarcina reclamantei a unor acte de impunere fiscală prin care s-au reţinut obligaţii suplimentare către bugetul de stat, argumentând legalitatea acestora. Astfel, în sarcina societăţii reclamante s-a întocmit Decizia de impunere emisă de AJFP X privind obligaţiile fiscale principale aferente diferenţelor de baze de impozitare nr. X, având la bază Raportul de inspecţie fiscală nr. X, respectiv Decizia nr. X a DGRFP X, acestea fundamentându-se pe dispoziţiile ordinului atacat. Actele administrative fiscale mai sus invocate au fost contestate pe cale administrativă, iar ulterior pe cale jurisdicţională, făcând obiectul dosarului cu numărul X aflat momentan în rejudecare pe rolul Tribunalului Harghita. În prima etapă jurisdicţională, instanţa de fond, Tribunalul X, a admis acţiunea societăţii reclamante, apreciind că ordinul în discuţie încalcă normele de tehnică legislativă. Instanţa de recurs a admis acţiunea reprezentanţilor Ministerului de Finanţe, apreciind că în contextul în care Ordinul nr. 611/019 nu a fost anulat, acesta se impune a fi luat în considerare, chiar dacă încalcă dispoziţiile Legii nr. 24/2000. În atari condiţii, reclamanta a arătat că a promovat prezenta cerere de chemare în judecată, urmărind necesitatea constatării nelegalităţii acestui ordin, chiar dacă acesta a ieşit din vigoare, acesta producând în continuare efecte în privinţa reclamantei, având un rol decisiv în soluţionarea cauzei ce face obiectul dosarului cu nr. X aflat pe rolul Tribunalului X. Reclamanta a apreciat că acest ordin invocat în mod constant de pârâtă în argumentarea legalităţii actelor administrative fiscale contestate vine să adauge la actul normativ primar, ba mai mult, să îi anihileze efectele. Potrivit normelor de tehnică legislativă, ordinele de punere în aplicare nu se impun a fi coroborate cu actul normativ primar, ci vin să sprijine punerea în aplicare a acestuia. În drept au fost invocate prevederile art. 194 din Codul de procedură civilă raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004. Pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată (excepţie respinsă prin practicaua prezentei hotărâri) şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. În motivarea excepţiei s-a arătat că lipsa calităţii procesual pasive a MMSS este întemeiată pe dispoziţiile HG nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că Ministerul Finanţelor Publice se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanţelor publice. Ministerul Finanţelor Publice aplică Programul de guvernare şi contribuie la elaborarea şi implementarea strategiei în domeniul finanţelor publice, în exercitarea administrării generale a finanţelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare, în concordanţă cu cerinţele economiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei operatorilor economici. Ministerul Finanţelor Publice îndeplineşte funcţia de strategie, prin care se asigură, în conformitate cu politica financiară a Guvernului şi cu normele Uniunii Europene, elaborarea strategiei în domeniile de activitate specifice ministerului: fiscal, bugetar, contabilitate publică, reglementări contabile, datorie publică, audit public intern, managementul investiţiilor publice, domenii reglementate specific, de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul finanţelor publice, de concepţie bugetară şi fiscală. S-a mai precizat că facilităţile fiscale se regăsesc prevăzute în Codul fiscal, iar Ministerul Finanţelor, în calitatea sa de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, aplică strategia şi Programul de guvernare în domeniul finanţelor publice şi îndeplineşte, conform legii, funcţia de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul finanţelor publice. În calitate de coiniţiator, competenţa MMSS a fost limitată, constând doar în completarea anexelor acestor ordine care făceau referire la tipurile de asiguraţi din sistemul public de pensii şi la datele pe baza cărora se putea constitui stagiul de cotizare şi se putea calcula punctajul aferent pensiei din acest sistem. Ca urmare, avizul dat de instituţia pârâtă făcea strict referire la domeniul de competenţă al acesteia. În ceea ce priveşte facilităţile fiscale acordate persoanelor fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi care se încadrează în condiţiile prevăzute la art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, acestea au fost instituite prin intrarea în vigoare, începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2019, a prevederilor OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, care a modificat şi completat, printre alte acte normative, şi Codul fiscal. Modificările legislative care au intervenit şi au vizat acordarea de facilităţi fiscale acestor categorii de salariaţi au avut în vedere Acordul dintre Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii, semnat la data de 29 noiembrie 2018, privind măsuri pentru o creştere economică sustenabilă a României, bazată pe investiţii, în următorii 10 ani. Prin acest acord, sectorul construcţiilor a fost declarat sector prioritar, de importanţă naţională pentru economia românească pe următorii 10 ani, începând cu 1 ianuarie 2019, reprezentând, totodată, unul din domeniile prioritare pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Programul de guvernare. Totodată, în preambulul OUG nr. 114/2018 se precizează că activitatea de construcţii este decisivă pentru realizarea proiectelor de investiţii publice şi private, având în vedere că în ultimii ani sectorul construcţiilor s-a confruntat cu dificultăţi legate de asigurarea cu forţă de muncă specializată şi de o concurenţă neloială. Pentru punerea în aplicare a prevederilor acordului s-au creat premisele pentru completarea cadrului normativ de nivel primar cu posibilitatea de a reglementa prin hotărâre a Guvernului niveluri ale salariului minim brut pe ţară garantat în plată diferenţiate pe domenii de activitate, unul dintre obiective fiind combaterea muncii la negru şi, totodată, stoparea perpetuării dificultăţilor legate de asigurarea cu forţă de muncă specializată în domeniul construcţiilor. De asemenea, pârâtul a solicitat ca instanţa să aibă în vedere prevederile art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia „Sunt scutiţi de la plata impozitului pe venit următorii contribuabili: (...) pct. 5 persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), pentru activitatea desfăşurată în România, în baza contractului individual de muncă, până la 31 decembrie 2028 inclusiv, pentru care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) angajatorii desfăşoară activităţi în sectorul construcţii care cuprind: (i) activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 - secţiunea F - Construcţii; (ii) domeniile de producere a materialelor de construcţii, definite de următoarele coduri: 2312 - Prelucrarea şi fasonarea sticlei plate; 2331 - Fabricarea plăcilor şi dalelor din ceramică; 2332 - Fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi altor produse pentru construcţii din argilă arsă; 2361 - Fabricarea produselor din beton pentru construcţii; 2362 - Fabricarea produselor din ipsos pentru construcţii; 2363 - Fabricarea betonului; 2364 - Fabricarea mortarului; 2369 - Fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos; 2370 - Tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei; 2223 - Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii; 1623 - Fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii; 2512 - Fabricarea de uşi şi ferestre din metal; 2511 - Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice; 0811 - Extracţia pietrei ornamentale şi a pietrei pentru construcţii, extracţia pietrei calcaroase, ghipsului, cretei şi a ardeziei; 0812 - Extracţia pietrişului şi nisipului; 2351 - Fabricarea cimentului; 2352 - Fabricarea varului şi ipsosului; 2399 - Fabricarea altor produse din minerale nemetalice n.c.a.;
(iii) 711 - Activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică;
b) angajatorii realizează cifră de afaceri din activităţile prevăzute la lit. a) în limita a cel puţin 80% din cifra de afaceri totală determinată potrivit prevederilor lit. b^1). Pentru angajatorii nou-înfiinţaţi, respectiv înregistraţi la registrul comerţului/ înregistraţi fiscal în cursul anului, cifra de afaceri se calculează cumulat de la data înregistrării, inclusiv luna în care se aplică scutirea, iar pentru angajatorii existenţi la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cifra de afaceri se calculează cumulat pentru perioada corespunzătoare din anul curent, inclusiv luna în care se aplică scutirea. Această cifră de afaceri se realizează pe bază de contract sau comandă şi acoperă manoperă, materiale, utilaje, transport, echipamente, dotări, precum şi alte activităţi auxiliare necesare activităţilor prevăzute la lit. a). Cifra de afaceri va cuprinde inclusiv producţia realizată şi nefacturată; b^1) pentru determinarea ponderii cifrei de afaceri realizate efectiv din activitatea de construcţii în cifra de afaceri totală, indicatorul cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii cuprinde numai veniturile din activitatea de construcţii desfăşurată pe teritoriul României, iar indicatorul cifra de afaceri totală cuprinde veniturile din întreaga activitate desfăşurată pe teritoriul României. Prin activitatea desfăşurată pe teritoriul României se înţelege activitatea desfăşurată efectiv în România în scopul realizării de produse şi prestări de servicii; c) veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea sunt calculate la un salariu brut de încadrare pentru 8 ore de muncă/zi de minimum 4.000 lei lunar*^4). Scutirea se aplică pentru sumele din venitul brut lunar de până la 10.000 lei inclusiv, obţinut din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice. Partea din venitul brut lunar ce depăşeşte 10.000 lei nu beneficiază de facilităţi fiscale; d) scutirea se aplică potrivit procedurii aprobate prin ordin al ministrului finanţelor^5), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii.“
Având în vedere considerentele menţionate anterior, pârâtul a apreciat că prevederile Codului fiscal, ale Ordinului nr. 611/2019 aplicabile în sectorul construcţii au ca scop sprijinirea activităţii acestui sector din România, iar facilităţile fiscale ar trebui acordate doar în condiţiile în care activitatea salariaţilor se desfăşoară pe teritoriul naţional. Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând în motivare faptul că acordarea facilităţilor fiscale astfel cum sunt reglementate de art. 60 pct. 5 din Codul fiscal a avut la bază acordul dintre Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii, potrivit căruia sectorul construcţii este declarat „sector prioritar de importanţă naţională pentru economia românească pe următorii 10 ani, începând cu 1.01.2019“. În spiritul acestui acord, intenţia legislativă de acordare a facilităţilor fiscale a avut în vedere faptul că activitatea de construcţii este decisivă pentru realizarea proiectelor de investiţii publice şi private. De asemenea, printre obiectivele Acordului, concretizate sub aspect fiscal cu acordarea unor facilităţi fiscale angajatorilor din domeniul construcţii, s-a aflat şi combaterea dificultăţilor cu care se confruntă acest sector în asigurarea forţei de muncă specializată. Decizia privind adoptarea măsurilor din Acord a avut în vedere şi migraţia forţei de muncă specializată în domeniul construcţiilor, precum şi faptul că o parte importantă a persoanelor care lucrează în acest domeniu o fac fără forme legale la angajare. Prin urmare, lucrătorii nu au contribuit la sistemele de asigurări sociale de sănătate, pensii, şomaj, accidente de muncă, fiind afectate negativ bugetele asigurărilor sociale. În acest context, pachetul de măsuri implementat prin OUG nr. 114/2018 care a vizat domeniul construcţiilor are ca obiectiv principal sprijinul social al personalului din acest sector printrun salariu minim crescut, păstrând lucrătorii din România, şi stimularea reîntregirii familiei prin determinarea lucrătorilor care au părăsit România să se întoarcă în ţară. Ca atare, faptul că facilităţile fiscale acordate persoanelor fizice angajate în domeniul construcţiilor, prevăzute la pct. 5 al art. 60, art. 1381 şi art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, doar pentru societăţile din construcţii care desfăşoară activitate pe teritoriul României se justifică în mod direct prin criterii obiective, care se referă la atragerea şi menţinerea forţei de muncă în România pentru acest sector prioritar al economiei naţionale, raportat la cele acordate în alte state membre ale Uniunii Europene. Potrivit prevederilor Codului fiscal în vigoare începând cu anul 2019, de facilităţile fiscale beneficiază persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2028 inclusiv, pentru care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile menţionate la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, printre care: „(...) d) scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17)“, iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii. În codul fiscal sunt reglementate condiţiile cumulative necesare acordării facilităţilor fiscale, iar prin dispoziţiile art. 60 pct. 5 lit. d) şi ale art. 147 alin. (17) din acelaşi act normativ s-a prevăzut că pentru aplicarea scutirii se vor avea în vedere instrucţiunile de completare a formularului 112, instrucţiuni stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor, al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii. Prin urmare, ordinele comune date în aplicarea prevederilor art. 147 alin. (17) din Codul fiscal trebuie să conţină toate informaţiile necesare completării corecte a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate“, astfel încât aceasta să asigure instrucţiuni cât mai clare pentru fiecare informaţie cuprinsă în actul normativ primar, respectiv în Codul fiscal, deci şi din perspectiva modalităţii de acordare a facilităţilor fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 1381, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 2203 alin. (2) din actul normativ menţionat. Astfel, prevederile din instrucţiunile la ordinele comune ale ministrului finanţelor, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii, precum şi mecanismul de calcul al cifrei de afaceri precizat la anexa nr. 6, care au temeiul legal reglementat la art. 60 pct. 5 lit. d) din Codul fiscal, sunt parte componentă a condiţiilor cumulative de aplicare a facilităţii fiscale. În temeiul prevederilor art. 60 pct. 5 lit. d) din Codul fiscal, aşa cum au fost modificate de OUG nr. 114/2018, ale art. 147 alin. (17) din aceeaşi lege, în concordanţă cu intenţia legislativă, în ordinele comune ale ministrului finanţelor, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii s-au introdus instrucţiuni necesare aplicării facilităţilor fiscale acordate persoanelor fizice care desfăşoară activitate în sectorul construcţii, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor. Ulterior, OUG nr. 43/2019 a modificat unele prevederi ale art. 60 pct. 5 din Codul fiscal în ceea ce priveşte condiţia privind îndeplinirea indicatorului „cifra de afaceri“, în sensul că pentru societăţile existente la data de 1 ianuarie a fiecărui an se consideră ca bază de calcul cifra de afaceri realizată cumulat pe anul fiscal anterior. În cazul în care limita maximă a procentului de 80% nu este realizată, se aplică principiul societăţilor nou-înfiinţate, respectiv al societăţilor înregistrate la registrul comerţului începând cu luna ianuarie 2019, pentru care cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care se aplică scutirea. Totodată, la condiţiile de acordare a facilităţilor fiscale s-a introdus lit. e) care prevede: „(...) e) mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prevăzut la lit. b), în vederea aplicării facilităţii fiscale, se va stabili prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care se va publica pe site-ul instituţiei.“ În consecinţă, Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/2019 a preluat informaţiile privind calculul indicatorilor „cifra de afaceri realizată efectiv din activitate de construcţii“ şi „cifra de afaceri totală“ din anexa nr. 6 la Ordinul comun al ministrului finanţelor, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), şi, de asemenea, a adus clarificări privind unele aspecte sesizate de contribuabili în acordarea facilităţilor, cum ar fi, de exemplu, acordarea facilităţilor fiscale în cadrul angajatorilor, alţii decât societăţile înfiinţate conform Legii nr. 31/1990, în sensul că şi pentru aceştia mecanismul de calcul al cifrei de afaceri se aplică în mod corespunzător. Indicatorii „cifra de afaceri realizată efectiv din activitate de construcţii“ şi „cifra de afaceri totală“ utilizaţi în vederea determinării procentului de 80% din cifra de afaceri totală sunt indicatori specifici, diferiţi de cifra de afaceri raportată în documentele contabile, pentru stabilirea cărora nu se utilizează o informaţie standard din contabilitate, ci se determină potrivit art. 3 din anexa la Ordinul nr. 239 din 24.07.2019 pentru aprobarea metodologiei privind mecanismul de calcul al cifrei de afaceri. Cu privire la instrucţiunile de acordare a facilităţilor fiscale care menţionează faptul că pentru determinarea ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitate de construcţii din cifra de afaceri totală, la determinarea indicatorului „cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii“ vor fi avute în vedere veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României, iar pentru determinarea indicatorului „cifra de afaceri totală“ vor fi avute în vedere veniturile realizate din întreaga activitate, având ca obiectiv ducerea la îndeplinire a Acordului încheiat între Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii. Facilităţile fiscale pentru sectorul construcţii nu pot fi acordate angajaţilor care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor în afara teritoriului României întrucât în această situaţie măsurile legislative adoptate nu şi-ar mai atinge scopul pentru care au fost instituite. Astfel, prevederile din ordinele a căror anulare este cerută prin acţiune nu adaugă la lege întrucât nu reprezintă o nouă condiţie de îndeplinirea căreia să se ţină cont pentru acordarea facilităţii fiscale, ci derivă din aceste prevederi legale şi au doar rolul de a clarifica, în concordanţă cu intenţia legislativă, modul în care trebuie să se procedeze în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor, pentru realizarea veniturilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate în cazul Ministerului Sănătăţii. Ministerul Finanţelor prin AJFP Mureş a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, în ceea ce priveşte solicitarea de anulare în parte a prevederilor actului normativ anterior menţionat şi raportat la motivele invocate, s-au arătat următoarele: acordarea facilităţilor fiscale, astfel cum sunt reglementate la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, a avut la bază Acordul dintre Guvernul României şi Federaţia Patronatelor Societăţilor din Construcţii, potrivit căruia sectorul construcţii este declarat „sector prioritar de importanţă naţională pentru economia românească pe următorii 10 ani, începând cu 1.01.2019“. În spiritul acestui acord, intenţia legislativă de acordare a facilităţilor fiscale a avut în vedere faptul că activitatea de construcţii este decisivă pentru realizarea proiectelor de investiţii publice şi private. De asemenea, printre obiectivele Acordului, concretizate sub aspect fiscal cu acordarea unor facilităţi fiscale angajaţilor din sectorul construcţii, s-a aflat şi combaterea dificultăţilor cu care se confruntă acest sector în asigurarea forţei de muncă specializată. Astfel, Acordul are ca obiective: realizarea proiectelor de investiţii publice şi private, activitatea de construcţii fiind decisivă pentru realizarea acestora; eliminarea dificultăţilor semnificative legate de asigurarea forţei de muncă specializate, aspect cu care sectorul construcţiilor s-a confruntat; reducerea situaţiilor în care, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani, anteriori anului 2019, numărul unităţilor din sectorul construcţiilor care au înregistrat pierdere a crescut, deşi economia a înregistrat un ritm ridicat de creştere a produsului intern brut. Astfel, cifra de afaceri din sectorul construcţiilor s-a redus, fiind în anul 2017 cu aproximativ 3 mld. lei mai mică decât în anul 2015; reducerea fenomenului de migrare a forţei de muncă specializată din domeniul construcţiilor şi a fenomenului de „muncă la negru“, care face ca persoanele ce muncesc în acest domeniu, fără forme legale, să fie neasigurate în sistemele de asigurări sociale, iar, pe de altă parte, să fie afectate bugetele de asigurări sociale; reducerea concurenţei ridicate a importurilor de materii prime şi materiale de construcţii utilizate în unele sectoare adiacente activităţii de construcţii. Decizia privind adoptarea măsurilor incluse în Acord a avut în vedere şi migraţia în ultimii ani a forţei de muncă specializată în domeniul construcţiilor, precum şi faptul că o parte importantă a persoanelor care lucrează în acest domeniu o fac fără forme juridice (piaţa neagră). Prin urmare, lucrătorii nu au contribuit la sistemele de asigurări sociale de sănătate, pensii, şomaj, accidente de muncă, fiind afectate negativ bugetele asigurărilor sociale. Prin implementarea pachetului de măsuri cu privire la salariul minim brut lunar de 3.000 lei şi impozitele reduse pentru muncă s-a avut în vedere ca salariul net lunar să depăşească echivalentul a 500 EUR. În acest context, pachetul de măsuri implementat prin OUG nr. 114/2018 (facilităţile fiscale şi creşterea nivelului salariului minim brut lunar la 3.000 lei), care au vizat domeniul construcţiilor, are ca obiectiv principal sprijinul social al personalului din acest sector printr-un salariu minim crescut, păstrând lucrătorii din România, şi stimularea reîntregirii familiei prin determinarea lucrătorilor care au părăsit România să se întoarcă în ţară. Ca atare, faptul că facilităţile fiscale acordate persoanelor fizice angajate în domeniul construcţiilor, prevăzute la pct. 5 al art. 60, art. 138A1 şi art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. cu modificările şi completările ulterioare, doar pentru societăţile de construcţii care desfăşoară activitate pe teritoriul României, se justifică în mod direct prin criterii obiective, care se referă la atragerea şi menţinerea forţei de muncă în România pentru acest sector prioritar al economiei naţionale, raportat la cele acordate în alte state membre ale Uniunii Europene. Pârâta a precizat că măsura are rolul de a contrabalansa nivelul veniturilor mult mai mari obţinute de către persoanele fizice salariate în cadrul unor companii care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor pe teritoriul altor state membre, prin introducerea unui instrument care să permită diminuarea decalajului în ceea ce priveşte nivelul salariului acordat în acest domeniu pe teritoriul statului român, precum şi combaterea migraţiei masive în alte state dublată, din aceleaşi considerente, de imposibilitatea atragerii forţei de muncă de pe alte pieţe, fapt care afectează disponibilitatea şi numărul forţei de muncă din România, cu posibile implicaţii asupra capacităţii de dezvoltare a economiei româneşti pe viitor. Potrivit prevederilor Codului fiscal în vigoare începând cu anul 2019, de facilităţile fiscale beneficiază persoanele fizice, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), în perioada 1 ianuarie 2019-31 decembrie 2028 inclusiv, pentru care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile menţionate la art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, printre care: „(...) d) scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii.“ În codul fiscal sunt reglementate condiţiile cumulative necesare acordării facilităţilor fiscale, iar prin dispoziţiile art. 60 pct. 5 lit. d) şi ale art. 147 alin. (17) din acelaşi act normativ s-a prevăzut că pentru aplicarea scutirii se vor avea în vedere instrucţiunile de completare ale formularului 112, instrucţiuni care se stabilesc prin ordin comun al ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii. Prin urmare, ordinele comune date în aplicarea art. 147 alin. (17) din Codul fiscal trebuie să conţină toate informaţiile necesare completării corecte a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate“, astfel încât aceasta să asigure instrucţiuni cât mai clare pentru fiecare informaţie cuprinsă în actul normativ primar, respectiv în Codul fiscal, deci şi din perspectiva modalităţii de acordare a facilităţilor fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138A1, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 220A3 alin. (2) din actul normativ menţionat. Astfel, prevederile din instrucţiunile la ordinele comune ale ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii, precum şi mecanismul de calcul al cifrei de afaceri precizat la anexa nr. 6, ce au temeiul legal reglementat la art. 60 pct. 5 lit. d) din Codul fiscal, sunt parte componentă a condiţiilor cumulative de aplicare a facilităţii fiscale. În temeiul prevederilor art. 60 pct. 5 lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ale art. 147 alin. (17) din aceeaşi lege, în concordanţă cu intenţia legislativă, în ordinele comune ale ministrului finanţelor publice, ministrului muncii şi protecţiei sociale şi ministrului sănătăţii s-au introdus instrucţiuni necesare aplicării facilităţilor fiscale acordate persoanelor fizice care desfăşoară activitate în sectorul construcţii, pentru veniturile realizate din salarii şi asimilate salariilor. Ulterior, O.U.G. nr. 43/2019 a modificat unele prevederi ale art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, în ceea ce priveşte condiţia privind îndeplinirea indicatorului „cifra de afaceri“, în sensul că pentru societăţile existente la data de 1 ianuarie a fiecărui an se consideră ca bază de calcul cifra de afaceri realizată cumulat pe anul fiscal anterior. În cazul în care limita minimă a procentului de 80% nu este realizată, se aplică principiul societăţilor nou-înfiinţate, respectiv al societăţilor înregistrate la registrul comerţului începând cu luna ianuarie a anului 2019, pentru care cifra de afaceri se calculează cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care se aplică scutirea. Totodată, la condiţiile de acordare a facilităţilor fiscale s-a introdus lit. e), care prevede: „(...) e) mecanismul de calcul al cifrei de afaceri prevăzut la lit. b), în vederea aplicării facilităţii fiscale, se va stabili prin ordin al preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, care se va publica pe site-ul instituţiei“. În consecinţă, Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză nr. 239/2019 a preluat informaţiile privind calculul indicatorilor „cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii“ şi „cifra de afaceri totală“ din anexa nr. 6 la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), şi de asemenea a adus clarificări privind unele aspecte sesizate de contribuabili în acordarea facilităţilor, cum ar fi, de exemplu, acordarea facilităţilor fiscale în cazul angajatorilor, alţii decât societăţile înfiinţate conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că şi pentru aceştia mecanismul de calcul al cifrei de afaceri se aplică în mod corespunzător. Cu privire la instrucţiunile de acordare a facilităţilor fiscale care menţionează faptul că pentru determinarea ponderii de 80% a cifrei de afaceri realizate efectiv din activitatea de construcţii în cifra de afaceri totală, la determinarea indicatorului „cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii“ vor fi avute în vedere veniturile din activitatea desfăşurată pe teritoriul României, iar pentru determinarea indicatorului „cifra de afaceri totală“ vor fi avute în vedere veniturile realizate din întreaga activitate, pârâtul a precizat că s-a avut în vedere realizarea obiectivelor din Acordul mai sus menţionat. Astfel, facilităţile fiscale pentru sectorul construcţii nu pot fi acordate angajaţilor care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor în afara teritoriului României, întrucât în această situaţie măsurile nu şi-ar mai atinge scopul pentru care au fost instituite. S-a mai precizat că prevederile din ordinele menţionate în legătură cu acest aspect nu adaugă la lege, întrucât nu reprezintă o nouă condiţie de îndeplinirea căreia să se ţină cont pentru acordarea facilităţilor fiscale, ci derivă din acestea şi au doar rolul de a clarifica, în concordanţă cu intenţia legislativă, modul în care trebuie să se procedeze în cazul salariaţilor care desfăşoară activitate în domeniul construcţiilor. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus la dosar ordinul atacat şi actele care au stat la baza emiterii acestuia. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, aceasta va fi respinsă întrucât calitatea procesuală pasivă a acestui pârât rezultă din calitatea sa de emitent al actului administrativ atacat. Indiferent de rolul şi atribuţiile preponderente ale Ministerului Finanţelor, în ceea ce priveşte aplicarea strategiei şi programului de guvernare în domeniile finanţelor publice, implicarea pârâtului Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale există şi rezultă din dispoziţiile legale care îi stabilesc competenţa în participarea sa la emiterea actului administrativ contestat. Cu privire la fondul cauzei, Curtea reţine că Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificată prin OUG nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, act normativ publicat în Monitorul Oficial nr. 1116 din 29.12.2018. Prin această modificare s-a reglementat acordarea unor facilităţi fiscale pentru persoanele fizice care realizează venituri din salarii şi asimilate salariaţilor, în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu angajatori care desfăşoară activităţi în sectorul construcţii şi care se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 60 pct. 5 din Codul fiscal. Aceste condiţii sunt următoarele: "angajatorii desfăşoară activităţi în sectorul construcţii care cuprind: (i) activitatea de construcţii definită la codul CAEN 41.42.43 - secţiunea F - Construcţii; (ii) domeniile de producere a materialelor de construcţii, definite de următoarele coduri CAEN: 2312 - Prelucrarea şi fasonarea sticlei plate; 2331 - Fabricarea plăcilor şi dalelor din ceramică; 2332 - Fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi altor produse pentru construcţii din argilă arsă; 2361 - Fabricarea produselor din beton pentru construcţii; 2362 - Fabricarea produselor din ipsos pentru construcţii; 2363 - Fabricarea betonului; 2364 - Fabricarea mortarului; 2369 - Fabricarea altor articole din beton, ciment şi ipsos; 2370 - Tăierea, fasonarea şi finisarea pietrei; 2223 - Fabricarea articolelor din material plastic pentru construcţii; 1623 - Fabricarea altor elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii; 2512 - Fabricarea de uşi şi ferestre din metal; 2511 - Fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice; 0811 - Extracţia pietrei ornamentale şi a pietrei pentru construcţii, extracţia pietrei calcaroase, ghipsului, cretei şi a ardeziei; 0812 - Extracţia pietrişului şi nisipului; 711 - Activităţi de arhitectură, inginerie şi servicii de consultanţă tehnică; b) angajatorii realizează cifră de afaceri din activităţile menţionate la lit. a) în limita a cel puţin 80% din cifra de afaceri totală, calculată cumulat de la începutul anului, inclusiv luna în care aplică scutirea; c) veniturile brute lunare din salarii şi asimilate salariilor prevăzute la art. 76 alin. (1)-(3), realizate de persoanele fizice pentru care se aplică scutirea, sunt cuprinse între 3.000 şi 30.000 lei lunar inclusiv şi sunt realizate în baza contractului individual de muncă; d) scutirea se aplică potrivit instrucţiunilor la ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice şi al ministrului sănătăţii, prevăzut la art. 147 alin. (17), iar Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate reprezintă declaraţie pe propria răspundere pentru îndeplinirea condiţiilor de aplicare a scutirii."
În aplicarea prevederilor art. 60 pct. 5 lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal a fost emis Ordinul comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii nr. 611/138/127 din 31.01.2019, prin care se aprobă conţinutul declaraţiei 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozit pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. Acest act normativ dat în aplicarea legii şi care, potrivit prevederilor art. 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, nu poate să conţină soluţii care să contravină prevederilor legii în baza căreia a fost emis, a prevăzut în anexa nr. 6 „Facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 6, art. 138^1, art. 154 alin. (1) lit. r), art. 220^3 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi“. Această soluţie cuprinsă în ordinul atacat contravine în mod evident Legii nr. 227/2015 modificată prin Ordonanţa nr. 114/2018 care nu a prevăzut o astfel de excludere, pentru salariaţii detaşaţi. Prin urmare, soluţia prevăzută în ordinul atacat este contrară legii şi se impune a fi anulată. Instanţa nu poate reţine ca plauzibile argumentele aduse de către emitenţii actului vizând faptul că excluderea prevăzută derivă din prevederile legale privind determinarea cifrei de afaceri realizate în activitatea de construcţii şi care s-ar raporta potrivit susţinerilor pârâţilor doar la activitatea desfăşurată de agenţii economici angajatori în România. Curtea observă cu privire la acest argument că această condiţie a cifrei de afaceri trebuie îndeplinită în persoana angajatorului, iar excluderea propusă prin ordin se referă la persoana angajatului. Pe de altă parte, îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor în persoana angajatorului trebuie verificată raportat la fiecare situaţie în parte, fără a fi necesară introducerea unor condiţii de excludere nelegale în persoana angajatului, beneficiar al măsurilor de facilitate fiscală. Dacă verificarea condiţiei ponderii de 80% din cifra de afaceri realizată efectiv din activitatea de construcţii ar trebui să se raporteze doar la veniturile realizate din activitatea desfăşurată în România, excluderea trebuie făcută în baza acestei condiţii, şi nu a altuia suplimentară introdusă prin ordin şi neprevăzută de lege. Prin urmare, raportat la considerentele expuse în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Sănătăţii şi va anula în parte Ordinul comun al pârâţilor nr. 611/138/127/2019 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate“, în ceea ce priveşte anexa nr. 6 alin. (8) dispoziţia „Facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138^1, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 220^3 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi“. Totodată, Curtea va obliga pârâţii în solidar la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind întemeiate condiţiile prevăzute de art. 453 din Codul de procedură civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A (cu sediul în X) în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice (cu sediul în X şi cu sediul procesual ales la X), Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (cu sediul în X) şi Ministerul Sănătăţii (cu sediul în X). Anulează în parte Ordinul comun al pârâţilor nr. 611/138/127/2019 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate“ în ceea ce priveşte anexa nr. 6 alin. (8) dispoziţia „Facilităţile fiscale prevăzute la art. 60 pct. 5, art. 138^1, art. 154 alin. (1) lit. r) şi art. 220^3 alin. (2) din Codul fiscal nu se acordă pentru veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de salariaţii detaşaţi“. Obligă pârâţii în solidar la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Curtea de Apel Târgu Mureş. Pronunţată prin mijlocirea grefei astăzi, 31.01.2024.
Preşedinte, XX Grefier, XX
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
