Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA nr. 85 din 2 aprilie 2025 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Iaşi PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 92 din 5 februarie 2026
Dosar nr. 893/45/2024
Completul constituit din:
Preşedinte: - Dan Dănăilă
Grefier: - Lăcrămioara Rusu-Cipiniuc
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant XX şi pe pârâţii Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia, având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza a fost dezbătută în şedinţa publică din data de 19.03.2025, fiind întocmită încheierea de şedinţă care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când
CURTEA DE APEL,
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul XX solicită în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, prin reprezentant legal ministrul dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei, şi Inspectoratul de Stat în Construcţii, denumit în continuare I.S.C., Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia (RTE) din cadrul I.S.C., denumită în continuare Comisia:
- anularea parţială a art. 44 alin. (2) pct. 8 din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003 (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), în ceea ce priveşte sintagma „nu este înscris în cazierul judiciar“, precum şi în ce priveşte sintagma „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“;
– anularea parţială a art. 9 alin. (10) din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003 (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), în ceea ce priveşte referirea la „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“;
– anularea anexei nr. 12 din Ordinul nr. 1.895/2016 pentru aprobarea Procedurii privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, precum şi pentru modificarea Reglementării tehnice „Îndrumător pentru atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii“, aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 777/2003 (actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), conţinând modelul de declaraţie pe propria răspundere în acest sens;
– anularea hotărârii emise în soluţionarea Dosarului D0 309.676/8.07.2024 (necomunicată subsemnatului) şi a deciziei comunicate prin Adresa DO_344499Z26.07.2024; cu subsidiarul constatării refuzului nejustificat al pârâtelor de a prelungi valabilitatea legitimaţiei subsemnatului de responsabil tehnic cu execuţia, deţinută de subsemnatul cu nr. 00003282 din 9.08.2019;
– obligarea pârâtelor Comisia şi I.S.C. la admiterea cererii subsemnatului, formulate prin solicitarea ce face obiectul Dosarului D0_309676/8.07.2024, pentru prelungirea valabilităţii legitimaţiei de RTE deţinută de subsemnatul cu nr. 00003282 din 9.08.2019.
Cu privire la admisibilitatea acţiunii de anulare parţială a Ordinului nr. 1.665/2016, fără parcurgerea etapei plângerii prealabile arată că, la data refuzului prelungirii legitimaţiei de RTE, art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevede că: „În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.“
Cu privire la solicitarea de anulare parţială a Ordinului nr. 1.865/2016, sub aspectul menţiunii înscrierea în cazierul judiciar, reclamantul a susţinut că I.S.C. a comunicat respingerea cererii, reţinând nerespectarea unei condiţii din Ordinul nr. 1.895/2016, respectiv aceea referitoare la „înscrierea în cazierul judiciar“.
Apreciază că acest refuz este nelegal, fiind întemeiat pe o prevedere normativă lovită de nulitate din mai multe perspective.
Reclamantul a susţinut că dispoziţiile contestate încalcă dispoziţiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, respectiv nu respectă condiţiile privind claritatea, fiind echivocă în redactare.
Astfel, textul prevede că „Dosarul pentru confirmarea periodică a dreptului de practică a responsabilului tehnic cu execuţia autorizat va cuprinde următoarele documente: 8. declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“. Se constată că teza intră în contradicţie cu teza a 2-a, respectiv că nu a suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevedere care rămâne inaplicabilă, pentru că, odată îndeplinită teza 1, înscrierea în cazierul judiciar, devine lipsit de relevanţă pentru ce fapte.
Din perspectivă strict formală, redactarea este deficitară şi contrară normelor de tehnică legislativă care impun claritatea normei, sens în care vă rugăm să constataţi nulitatea art. 44 alin. (2) pct. 8 teza 1, sub aspectul sintagmei „este înscris în cazierul judiciar“, precum şi sub aspectul sintagmei „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“, precum şi a anexei nr. 12 care include modelul de declaraţie pe propria răspundere.
Reclamantul a mai susţinut că dispoziţiile contestate sunt emise cu încălcarea prevederilor legale imperative referitoare la ierarhia actelor normative, care interzic reglementărilor locale încălcarea actelor normative de rang superior, conform art. 11 şi 78 din Legea nr. 24/2000, deoarece dispoziţiile contestate includ restricţii suplimentare, care nu există în actul normativ de rang superior, în aplicarea căruia a fost emis ordinul, respectiv Legea nr. 10/1995.
Dispoziţiile contestate includ restricţii suplimentare, care adaugă la lege şi din perspectiva modalităţii de aplicare a sancţiunilor penale, încălcând atât dispoziţiile Codului penal cu privire la modul de aplicare a pedepselor complementare şi accesorii.
S-a mai susţinut că dispoziţiile contestate includ restricţii suplimentare, care încalcă prevederile Constituţiei - cu privire la art. 53 - „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.“ Art. 23 alin. 12 - „(12) Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.“ Art. 41. - „(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.“
În condiţiile în care dispoziţiile contestate permit refuzul prelungirii legitimaţiei de RTE chiar şi când instanţa penală nu a aplicat pedeapsa complementară a interdicţiei dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, rezultă că Ordinul nr. 1.865/2016 include o sancţiune suplimentară, neintenţionată de instanţă şi nelegală prin raportare la conţinutul Codului penal şi al Constituţiei.
Reclamantul a mai susţinut că norma-regulă indică în mod clar faptele penale care atrag interdicţia ca făptuitorul acestora să poată fi autorizat ca responsabil tehnic cu execuţia, în timp ce norma de aplicare extinde regula generală la orice condamnare penală, printr-o exprimare deficitară, în măsura în care este interpretată în sensul dat de I.S.C.
Este reclamantul de părere că dispoziţiile criticate trebuie interpretate în sensul că legiuitorul a avut în vedere strict la faptele penale expuse, din moment ce a considerat că trebuie enumerate, iar includerea sintagmei „nu este înscris în cazierul judiciar“ creează confuzie şi prejudicii injuste. Dacă intenţia legiuitorului ar fi fost în sensul interdicţiei de a profesa în calitate de responsabil cu execuţia pentru persoanele care au săvârşit orice fel de faptă penală, exprimarea legislativă ar fi fost strict cu referire la cazierul judiciar, fără enumerarea existentă.
Prin urmare, solicită admiterea acţiunii şi anularea dispoziţiilor contestate.
În subsidiar solicită reţinerea incidenţei refuzului nejustificat.
În ipoteza în care instanţa va aprecia că actele unilaterale contestate nu au caracter de act administrativ solicită instanţei să observe că ne aflăm în faţa unui refuz nejustificat expres, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În speţă, refuzul nu este dat în vederea executării legii - condiţie necesară în cazul actelor administrative tipice - deoarece, din punctul de vedere al pârâtelor, legea este executată tocmai în situaţia în care nu se emite actul cerut de subsemnata (hotărârea de emitere a legitimaţiei), motiv pentru care este dat refuzul.
Este de părere reclamantul că se află în faţa unui refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
În condiţiile în care îndeplineşte condiţia de a nu fi suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în sensul art. 9 alin. (10) din Ordinul nr. 1.895/2016, solicită anularea hotărârii şi deciziei contestate şi obligarea pârâtelor la admiterea cererii de prelungire a valabilităţii legitimaţiei RTE deţinute.
Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtelor la prelungirea valabilităţii legitimaţiei de RTE, reclamantul a susţinut că îndeplineşte toate celelalte condiţii impuse de ordin, inclusiv condiţia de a nu fi suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în sensul art. 9 alin. (10) din Ordinul nr. 1.895/2016, solicită obligarea pârâtelor la admiterea cererii de prelungire a valabilităţii legitimaţiei RTE deţinute.
Pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantul XX ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată.
Faţă de solicitarea reclamantului privind anularea hotărârii I.S.C. emise în soluţionarea Dosarului nr. DO 309676/8.07.2024 şi a deciziei comunicate reclamantului cu Adresa I.S.C. nr. DO 344499/26.07.2024, a fost invocată excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât nu există o hotărâre emisă de I.S.C. în soluţionarea Dosarului nr. DO 309676/8.07.2024 sau o decizie emisă în acest sens.
În speţă, actele, a căror anulare se solicită, respectiv hotărâre şi decizie, nu există, iar Adresa I.S.C. nr. DO 344499/26.07.2024 nu reprezintă un act administrativ, care să genereze, modifice sau să stingă drepturi şi obligaţii, ci o operaţiune administrativă. Această adresă nu este o manifestare a voinţei juridice de a produce efecte juridice, nu stabileşte obligaţii în sarcina reclamantului, ci i se comunică faptul că nu îndeplineşte condiţiile pentru confirmarea dreptului de practică RTE. Operaţiunile administrative sau actele premergătoare, în a căror categorie intră şi Adresa I.S.C. nr. DO_344499/26.07.2024, nu produc efecte juridice prin ele însele.
În ce priveşte solicitarea privind constatarea, în subsidiar, a refuzului nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi obligarea I.S.C. la prelungirea valabilităţii legitimaţiei RTE deţinute de reclamat, solicită instanţei să reţină că nu există un refuz nejustificat al I.S.C., în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din această lege.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în înţelesul acestei legi, refuzul nejustificat este definit ca fiind refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia din cadrul I.S.C. a analizat documentele din dosarul reclamantului şi a constatat că, potrivit declaraţiei acestuia pe propria răspundere, document parte componentă a Dosarului nr. D0_30%76/8.07.2024, conform prevederilor art. 44 alin. (2) pct. 8 din Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, reclamantul este înscris în cazierul judiciar.
Art. 44 alin (2) pct. 8 din Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, nu distinge faptele/sancţiunile penale înscrise în cazierul judiciar şi, pe cale de consecinţă, textul trebuie înţeles ca instituind condiţiile expres prevăzute referitoare la dosarul de autorizare, respectiv să lipsească înscrierile în cazierul judiciar. Prin urmare, cerinţa referitoare la declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar trebuie să respecte dispoziţiile cuprinse în prevederile legale sus-menţionate şi, atât timp cât reclamantul este înscris în cazierul judiciar, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru confirmarea periodică a dreptului de practică.
Prin Adresa I.S.C. nr. DO_344499/26.07.2024 s-a comunicat reclamantului faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru confirmarea periodică, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 44 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016, întrucât are fapte înscrise în cazierul judiciar, iar prin Adresa nr. DO_373808/13.08.2024 instituţia comunică reclamatului, ca urmare a contestaţiei formulate, faptul că îşi menţine punctul de vedere exprimat prin adresa menţionată.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului privind obligarea la confirmarea dreptului de practică al acestuia arată că instituţia nu poate confirma dreptul de practică deoarece un act normativ obligatoriu impune o serie de condiţii, iar reclamantul nu îndeplineşte una dintre aceste condiţii. ISC.
În concluzie, înscrisurile a căror anulare se solicită nu sunt acte administrative, întrucât prin intermediul lor comunicăm reclamantului faptul că nu îndeplineşte condiţiile pentru confirmarea dreptului de practică RTE, întrucât are fapte înscrise în cazierul judiciar.
Solicită respingerea cheltuielilor de judecată formulate de reclamant în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, întrucât nu există o culpă procesuală din partea I.S.C., având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (10), ale art. 44 alin. (2) pct. 8 şi ale anexei nr. 12 din Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016 arătate. Fundamentul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a celui care a determinat iniţierea unui proces sau a promovat un proces lipsit de fundament juridic. În scopul determinării culpei procesuale, care constituie fundament al plăţii cheltuielilor de judecată, interesează, în egală măsură, atât rezultatul procesului, cât şi conduita părţilor manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia. Instanţele de judecată analizează în concret, în fiecare litigiu în parte, culpa procesuală, atât în funcţie de rezultatul final al acestuia, cât şi de conduita manifestă a părţilor, premergător şi în cursul judecăţii, putându-se aprecia şi cu privire la vătămarea în drepturile sale prevăzute de lege, ale reclamantului, pentru evitarea abuzurilor de drept procesual.
În concluzie, faţă de cele menţionate solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă ori ca neîntemeiată.
Statuând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare, tribunalul reţine următoarele:
În fapt, prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat, printre altele, şi anularea hotărârii emise în soluţionarea Dosarului D_O 309676/8.07.2024 şi a deciziei comunicate reclamantului prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024.
Prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024 i s-a comunicat refuzul de prelungire a valabilităţii legitimaţiei de RTE autorizat.
În drept, art. 8 din Legea nr. 554/2004, articol ce poartă denumirea marginală de obiectul acţiunii judiciare, prevede că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.
Curtea reţine cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 8, aceea în care se solicită cenzurarea unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, întrucât nu a fost emis un act administrativ de soluţionare a Dosarului nr. DO_309676/8.07.2024, cum susţine reclamantul, Adresa DO-344499/26.07.2024 nereprezentând altceva decât manifestarea refuzului de soluţionare a cererii de prelungire a valabilităţii legitimaţiei.
În consecinţă, găseşte întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a capătului de cerere privind anularea hotărârii emise în soluţionarea Dosarului D_O 309676/8.07.2024 şi a deciziei comunicate reclamantului prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024 şi respinge acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia (RTE) din cadrul I.S.C.
Analizând, pe fond, cererea de chemare în judecată prin raportare la actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În fapt, reclamantul XX deţine calitatea de responsabil tehnic cu execuţia (RTE), având eliberate în acest sens de către pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.S.C.) Autorizaţia de responsabil tehnic cu execuţia nr. 00003282 din 9.08.2019 şi legitimaţia cu acelaşi nr. 00003282 din 9.08.2019, valabilă până la 9.08.2024. Legitimaţia de RTE, cu care persoana autorizată îşi dovedeşte calitatea şi dreptul de a practica activitatea autorizată, este supusă unei proceduri de avizare periodică, valabilitatea unei vize fiind limitată la 5 ani, conform art. 38 alin. (3) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1.895/2016 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
Anterior expirării valabilităţii Legitimaţiei nr. 3.282/9.08.2019, reclamantul s-a adresat pârâtului în condiţiile impuse de art. 44 din ordin, solicitând prelungirea valabilităţii legitimaţiei, cererea sa fiind soluţionată negativ. Argumentul invocat de către pârâţi prin Adresa nr. DO_344499/26.07.2024, comunicată reclamantului la data de 29.07.2024, are la bază înscrierea în cazierul judiciar a unei infracţiuni pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută la art. 44 alin. (2) pct. 8 din Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul MDRAP nr. 1.895/2016. Măsura a fost menţinută şi în urma formulării de către reclamant a plângerii prealabile.
În acest context, reclamantul a solicitat anularea parţială a procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1.895/2016 al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în ceea ce priveşte sintagmele „nu este înscris în cazierul judiciar“ şi „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“ din cuprinsul art. 48 alin. (2) pct. 8, art. 9 alin. (10) şi anexa nr. 12.
În drept, potrivit art. 9 alin. (10) din Procedura privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1.895 din 31 august 2016, „nu pot fi autorizate persoanele care au suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“. Potrivit art. 44 alin. (2) pct. 8 din acelaşi act normativ, dosarul pentru confirmarea periodică a dreptului de practică a responsabilului tehnic cu execuţia autorizat va cuprinde, printre altele, şi o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, că nu a suferit condamnări pentru concurenţă neloială, abuz de încredere, fals sau altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 12.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4). Potrivit art. 78 din acelaşi act normativ, acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.
Astfel cum se menţionează în preambulul procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1.895/2016, acesta a fost emis în temeiul art. 2, art. 9 lit. l) şi o), art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (2), art. 21 alin. (2) lit. b) şi art. 37 alin. (2) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 10 lit. i) din Regulamentul privind controlul de stat al calităţii în construcţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 272/1994.
Ce se critică, în esenţă, prin cererea de chemare în judecată este aceea că prin această procedură se interzic autorizarea şi prelungirea valabilităţii legitimaţiilor RTE tuturor persoanelor care au fost condamnate pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede obligativitatea aplicării sancţiunii complementare a interzicerii unor drepturi, indiferent dacă infracţiunea săvârşită are sau nu legătură cu activitatea profesională şi fără ca măsura complementară aplicată să vizeze exercitarea acestei profesii/activităţi.
Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Curtea constată că hotărârea contestată nu respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată.
În acord cu reclamantul, instanţa reţine că cerinţa ca solicitantul să nu fi fost condamnat pentru o infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, indiferent dacă pedeapsa complementară are sau nu legătură cu activitatea desfăşurată în calitate de RTE, are un caracter general, lipsit de previzibilitate (cerinţe constituţionale definite de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa - Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010) şi, nu în ultimul rând, excesiv.
Din modalitatea în care textul din ordin este redactat, în moment orice pedeapsă complementară prevăzută de legea penală şi aplicată unei persoane autorizate, chiar dacă nu are legătură cu exerciţiul dreptului de practică ca RTE, conduce la interzicerea exercitării temporare a acestui drept, deşi nici actul normativ contestat şi nici actul normativ în aplicarea căruia a fost emis nu oferă vreo justificare rezonabilă pentru care o asemenea interdicţie să fie aplicată. Dacă în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile expres indicate, concurenţă neloială, abuz de încredere, fals, motivele interzicerii dreptului de autorizare/prelungire a valabilităţii legitimaţiei RTE sunt uşor de decelat, acestea sunt greu, dacă nu imposibil de identificat în cazul în care infracţiunea pentru care solicitantul este condamnat şi pedeapsa complementară aplicată sunt străine de activitatea autorizată/pentru care se solicită prelungirea valabilităţii autorizării.
În lipsa aplicării unei pedepse complementare prin care să se interzică în mod expres dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria, interzicerea exercitării unui drept profesional pe durata executării altor pedepse complementare aplicate prin decizia de condamnare penală nu are o bază legală decât dacă legea prevede în mod expres această ipoteză. Instanţa reţine că emitentul actului administrativ normativ a nesocotit dispoziţiile art. 78 din Legea nr. 24/2000, care impun ca ordinul să se limiteze la cadrul stabilit de legea pe baza şi în executarea căreia a fost emis. Legea nr. 10/1995 nu conţine dispoziţii care să justifice reglementarea unei asemenea limitări a dreptului de a exercita activitatea de responsabil tehnic cu execuţia (RTE). Or, interdicţiile impuse prin art. 9 alin. (10) şi art. 44 alin. (2) pct. 8 din ordin trebuie să fie consecinţa unei condamnări penale prin care s-a aplicat o anumită pedeapsă complementară, în caz contrar se ajunge la aplicarea de facto a unei pedepse complementare neavute în vedere de către instanţa penală.
Constatând nelegalitatea impunerii condiţiei ca solicitantul autorizării RTE sau al prelungirii valabilităţii legitimaţiei RTE să nu fi săvârşit altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, instanţa va dispune anularea în parte a dispoziţiilor cuprinse la art. 9 alin. (10) şi art. 44 alin. (2) pct. 8 din procedură în ceea ce priveşte sintagma „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“.
Art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 impune ca textul legislativ să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce. Forma şi estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia şi claritatea dispoziţiilor.
Curtea reţine ca lipsită de claritate şi logică menţiunea din conţinutul art. 44 alin. (2) pct. 8 din ordin care impune obligaţia de a declara pe propria răspundere că solicitantul nu este înscris în cazierul judiciar, întrucât de nicăieri din dispoziţiile Legii nr. 10/1995 sau chiar ale procedurii analizate nu rezultă că înscrierea în cazierul judiciar a unei infracţiuni [alta decât cele expres enumerate la art. 9 alin. (10) şi în continuare art. 44 alin. (2) pct. 8] ar putea constitui temei pentru refuzul prelungirii valabilităţii legitimaţiei RTE. Capacitatea acestei menţiuni de a da naştere la interpretări diferite este dovedită în litigiul pendinte de răspunsul pârâtului Inspectoratul de Stat în Construcţii care a justificat refuzul de prelungire a valabilităţii legitimaţiei RTE a reclamantului XX tocmai pe existenţa menţiunilor din cazierul judiciar. În consecinţa celor tocmai expuse, Curtea va anula în parte dispoziţiile art. 48 alin. (2) pct. 8 din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1.895/2016 în ceea ce priveşte sintagma „nu este înscris în cazierul judiciar“.
Faţă de cele mai sus expuse, se impune şi anularea în parte a anexei nr. 12 la procedură cu privire la sintagmele „este/nu este înscris în cazierul judiciar“ şi „am/nu am suferit condamnări pentru altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“.
Cât priveşte capetele de cerere formulate în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. C.F. Robescu nr. 23, sectorul 3, văzând soluţia în cererea de anulare parţială a procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1.895/2016 şi motivul pentru care pârâtele au refuzat prelungirea legitimaţiei de RTE, se impune ca cererea de prelungire să fie reanalizată potrivit cadrului rezultat în urma prezentei sentinţe. Instanţa nu poate da curs în întregime solicitării din petitul 6 al acţiunii, întrucât din actele dosarului nu rezultă cu evidenţă dacă autorităţile pârâte au analizat toate condiţiile de prelungire a valabilităţii legitimaţiei RTE a reclamantului sau, dimpotrivă, au oprit analiza la constatarea neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 44 alin. (2) pct. 8 din procedură. În aceste condiţii va obliga pârâţii, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia (RTE) din cadrul I.S.C., la analizarea cererii de prelungire a valabilităţii legitimaţiei de responsabil tehnic cu execuţia, fără luarea în considerare a dispoziţiilor din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1.895/2016, anulate prin prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
HOTĂRĂŞTE:
Admite excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea hotărârii emise în soluţionarea Dosarului D_O 309676/8.07.2024 şi a deciziei comunicate reclamantului prin Adresa I.S.C. nr. DO-344499/26.07.2024 şi respinge acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia (RTE) din cadrul I.S.C., ca inadmisibil.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul XX, identificat prin CNP ............, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat R.-A. I., cu sediul în municipiul ..............., în contradictoriu cu
Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, cu sediul în Bucureşti, Bd. Libertăţii nr. 16, latura nord, sectorul 5, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii, cu sediul în municipiul Bucureşti, str. C.F. Robescu nr. 23, sectorul 3.
Anulează în parte dispoziţiile art. 48 alin. (2) pct. 8 din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1.895/2016, în ceea ce priveşte sintagmele „nu este înscris în cazierul judiciar“ şi „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“, ale dispoziţiilor art. 9 alin. (10) din aceeaşi procedură în ceea ce priveşte referirea la „altă infracţiune pentru care este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi“ şi anexa nr. 12, cu privire la sintagmele mai sus amintite.
Obligă pârâţii, Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Comisia de autorizare şi confirmare a dreptului de practică al responsabililor tehnici cu execuţia (RTE) din cadrul I.S.C., la analizarea cererii de prelungire a valabilităţii legitimaţiei de responsabil tehnic cu execuţia fără luarea în considerare a dispoziţiilor din Procedura din 31 august 2016 privind autorizarea şi exercitarea dreptului de practică a responsabililor tehnici cu execuţia lucrărilor de construcţii, aprobată prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 1.895/2016, anulate prin prezenta hotărâre.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în data de 2.04.2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.
PREŞEDINTE
DAN DĂNĂILĂ
Grefier,
Lăcrămioara Rusu-Cipiniuc
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
