Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  SENTINŢA nr. 166 din 9 noiembrie 2016 referitoare la dispunerea anulării parţiale a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în sensul înlăturării sintagmei Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 SENTINŢA nr. 166 din 9 noiembrie 2016 referitoare la dispunerea anulării parţiale a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în sensul înlăturării sintagmei "grupa de vârstă 0-7 ani" din cadrul prevederilor "Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale" din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrin, lit. c) alin. 4 din anexa nr. 2 la ordinul sus-menţionat

EMITENT: Curtea de Apel Braşov - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 403 din 10 mai 2018
Comenteaza legea
    Dosar nr. 154/64/2016
    Completul compus din:

┌─────────────────┬────────────────────┐
│Preşedinte       │- Laura Popa        │
├─────────────────┼────────────────────┤
│Grefier          │- Doina Tiu         │
└─────────────────┴────────────────────┘


    Pentru astăzi amânată pronunţarea asupra acţiunii formulate de reclamanţii Rabocskai Marika, Neagu Mariana, Ilie Anca-Maria, Costin Mioara, Ginta Ana-Maria Teodora, Chifor Elena-Colette, Dumitrana Diana-Violeta, Gîlca Silvia-Chivuţa, Ciornei Mihaela, Tudor Ilariana-Daniela, Micu Luminiţa, Icusca Daniela, Bogiu Malina, Măgurean Ruxandra-Ileana, Ghişă Olimpia, Pană Atena-Mariana, Voicau Felicia-Adina, Mezei Sanda, Mureşan Aneta, Szocs Hajnalka-Magdolna, Popa Mihai, Matyas Tunde-Zsuzsa, Cîrstoiu (Ciungu) Gabriela-Marinela, Nechifor Cristina Simona, Dăniluc Mariana, Bukovszki Monica-Cristina, Ghiorghiţă Mariana, Avram Eugenia-Cristina, Dobrin Emilia, Mociorniţă Ionela, Solomon Mădălina-Roxana, Ferentiu Maria, Savu Alina, Mateş Narcisa-Loredana, Stănescu Andreea-Beatrice, Leac Eva-Georgiana, Egri Monica-Teodora, Şandor Pop Emilia în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, având ca obiect anulare act administrativ.
    Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 26.10.2016 când părţile au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, în temeiul art. 396 alin. (2) din Codul de procedură civilă în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 9.11.2016.
    CURTEA,
    Asupra acţiunii de faţă,
    Constată că, prin cererea formulată la data de 4 martie 2016, reclamanţii Rabocskai Marika, Neagu Mariana, Ilie Anca-Maria, Costin Mioara, Ginta Ana-Maria Teodora, Chifor Elena-Colette, Dumitrana Diana-Violeta, Gîlca Silvia-Chivuţa, Ciornei Mihaela, Tudor Ilariana-Daniela, Micu Luminiţa, Icusca Daniela, Bogiu Malina, Măgurean Ruxandra-Ileana, Ghişă Olimpia, Pană Atena-Mariana, Voicau Felicia-Adina, Mezei Sanda, Mureşan Aneta, Szocs Hajnalka-Magdolna, Popa Mihai, Matyas Tunde-Zsuzsa, Cîrstoiu (Ciungu) Gabriela-Marinela, Nechifor Cristina Simona, Dăniluc Mariana, Bukovszki Monica-Cristina, Ghiorghiţă Mariana, Avram Eugenia-Cristina, Dobrin Emilia, Mociorniţă Ionela, Solomon Mădălina-Roxana, Ferentiu Maria, Savu Alina, Mateş Narcisa-Loredana, Stănescu Andreea-Beatrice, Leac Eva-Georgiana, Egri Monica-Teodora, Şandor Pop Emilia, în calitate de reprezentanţi legali ai minorilor Rabocskai David, Neagu Alessandra-Gabriela, Silion Alexandra-Maria, Costin Roberta-Ioana, Ginta Alex-Octavian, Chifor Daria-Andreea, Dumitrana Mihail-Vlad, Gilca Radu-Mihai, Ciornei Elyza-Ioana, Oprescu Ioana-Teodora, Micu Maria-Saviana, Icusca Emilia-Teodora, Hanga Melissa Maria Elena, Hanga Matteo, Magurean Andrei-Cristian, Ciocan Maria Izabela, Pana Albert-Ionuţ, Voicau Darian, Mezei Alexandra-Gabriela, Kammerer Dennis, Szocs Szilard, Popa Antonia, Matyas Peter, Ciungu Robert-Ştefan, Nechifor Raluca-Alexandra, Daniluc Daria-Teodora, Volosciuc Cristina-Atia, Ghiorghita Maria-Gabriela, Costache Andrei-Darius, Dobrin Alexandra-Georgiana, Mociornita Darius-Nicolae, Solomon Andrada-Stefania, Ferentiu Bogdan-Andrei, Savu Miruna-Alexandra, Mates Aissa, Stanescu Maria-Ioana, Leac Vlad-Aurel, Egri Rares-Teodor, Negru Mihai-Alexandru au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale anularea parţială a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în sensul înlăturării sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“ din cadrul prevederilor „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“ din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrin, lit. c) alin. 4 din anexa nr. 2 la ordinul sus-menţionat.
    În motivarea acţiunii introductive, reclamanţii au arătat că sunt reprezentanţi legali ai unor minori cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani, diagnosticaţi cu diabet zaharat tip I, făcând o descriere a bolii şi a nevoilor copiilor diagnosticaţi cu o astfel de boală. În ce priveşte legislaţia se arată că copiii suferinzi de diabet zaharat tip l pot fi încadraţi în grade de handicap în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei. În anexa nr. 1 la Ordinul nr. 725/12.709/2002, cu modificările ulterioare, se prevede că pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap se va ţine seama de faptul că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcţionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali. Gradele de handicap se pot acorda după cum urmează: gradul grav, copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependenţă ridicat fizic şi psihic. În această situaţie autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricţii multiple în participarea socială a copilului. Drept urmare, copilul necesită îngrijire specială şi supraveghere permanentă din partea altei persoane; gradul accentuat, copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vârstei se datorează unor limitări funcţionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor aparate şi sisteme. În această situaţie participarea socială a copilului este substanţial restricţionată; gradul mediu: copiilor care au capacitate de prestaţie fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficienţe funcţionale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu aşteptările corespunzătoare vârstei. În această situaţie ele se reflectă în restricţii relativ semnificative ale participării sociale a copilului; gradul uşor, se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activităţii, şi nu necesită măsuri de protecţie specială, participarea socială fiind în limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate şi înregistrate statistic.
    Cap V lit. c) - Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie, din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, cu modificările ulterioare, prevede: „copiii cu diabet din grupa de vârsta 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“. Comisiile pentru protecţia copilului din cadrul consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti procedează la o interpretare restrictivă a prevederilor Ordinului nr. 725/12.709/2002 şi, de regulă, după împlinirea vârstei de 7 ani, pentru copiii suferinzi de diabet zaharat tip I se emit hotărâri de încadrare în gradul accentuat de handicap. Acest fapt este determinat de o interpretare restrictivă a prevederilor cap. V lit. c) - Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002, apreciindu-se eronat că legiuitorul a distins pe limite de vârstă în ceea ce priveşte încadrarea în gradele de handicap. Acest aspect este dovedit prin hotărârile emise de comisiile pentru protecţia copilului din cadrul consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care arareori dispun încadrarea în gradul grav de handicap al copilului cu vârsta mai mare de 7 ani. Ori, cu toate că nu intervine nicio schimbare în participarea socială a copilului şi autonomia acestuia după împlinirea vârstei de 7 ani, comisiile emit hotărâri de încadrare în gradul de handicap accentuat, ca urmare a interpretării restrictive a sintagmei „0-7 ani“.
    Se arată, în continuare, care sunt efectele încadrării în gradul de handicap accentuat. Primul efect al neacordării gradului grav de handicap este pierderea dreptului la însoţitor pentru copilul care suferă de diabet zaharat tip I. Or, un copil în vârstă de 8 ani, spre exemplu, nu se diferenţiază din punctul de vedere al dezvoltării psihosociale de un copil în vârstă de 7 ani, iar cerinţele medicale privind copilul bolnav de diabet nu se schimbă odată cu împlinirea vârstei de 7 ani. Multitudinea, ritmul şi complexitatea operaţiunilor medicale de dozare a glicemiei şi administrare adecvată a insulinei, de dietă şi de monitorizare permanentă, recomandate bolnavului de diabet, nu pot fi realizate fără riscuri de copilul singur şi nesupravegheat, aceste cerinţe nefiind specifice vârstei, ci bolii de care suferă. Toate aceste cerinţe medicale permanente conduc la dependenţă, la limitări ale autonomiei şi la restricţii multiple în participarea socială a copilului, fiind necesare, pentru prevenirea şi eliminarea riscurilor multiple, atât în mediul familial, cât şi în cel extrafamilial, o îngrijire specială şi o supraveghere permanentă din partea altei persoane. Or, aceste cerinţe sunt specifice gradului de handicap grav, iar nu accentuat. Însă reglementarea din cap. V lit. c) - Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002, prin care se distinge în cadrul aceleaşi categorii - copiii, pe limita de vârstă 0-7 ani, nejustificată din punctul de vedere al autonomiei în realizarea cerinţelor medicale şi de dieta zilnice privind copilul bolnav de diabet zaharat tip I şi a dezvoltării psihosociale a acestuia, permite comisiilor astfel de practici cu efect discriminatoriu. Al doilea efect al încadrării în gradul accentuat de handicap, subsidiar pierderii dreptului la însoţitor, este reprezentat de riscul agravării stării medicale, care poate conduce chiar la moartea copilului. Copilul bolnav de diabet zaharat tip I este dependent de insulină, iar până la dobândirea unei vârste proprii şi a unui discernământ valabil, nu este capabil a-şi adapta singur dozele de insulină şi de dietă. În acest sens îngrijirea şi supravegherea permanentă din partea unui însoţitor sunt indispensabile, în caz contrar riscul de hipoglicemie severă sau hiperglicemie cu cetoză şi cetoacidoză poate creşte, având grave repercusiuni asupra sănătăţii şi putând cauza chiar moartea copilului. Mai mult, chiar în prospectul care conţine informaţii privind administrarea insulinei pentru utilizatorul acesteia, se prevede în mod expres faptul că acest medicament nu trebuie să fie lăsat la „îndemâna şi vederea copiilor“ - a se vedea pct. 5 din prospectul anexat prezentului înscris. Pe cale de consecinţă, este nevoie de asistenţă permanentă din partea unui supraveghetor la administrarea insulinei. Aşadar, delimitarea legislativă pe grupa de vârstă 0-7 ani şi interpretarea restrictivă a acestor prevederi în activitatea comisiilor competente în acordarea gradului de handicap pun în pericol chiar viaţa copilului, reprezentând totodată o încălcare a principiului interesului superior al copilului reglementat în mod expres de prevederile art. 2 alin. 4 din Legea nr. 272/2004.
    Aceste prevederi sunt în contradicţie cu reglementările naţionale şi internaţionale, respectiv prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, art. 2 alin. 4 şi art. 4 lit. a, art. 46 alin. 1, art. 49 alin. 1 şi 2,art. 55 alin. 1, cu prevederile art. 38 alin. 1,art. 41 alin. 1 din Codul civil, art. 1 din Convenţia pentru Drepturile Copilului a Organizaţiei Naţiunilor Unite, art. 6 din Convenţie, art. 487 din Convenţie, prevederile art. 23 paragraful 2 din Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137 din 31 august 2000, republicată, art. 1 alin. 2 lit. e) pct. IV,art. 2 alin. 1,art. 2 alin. 3; art. 2 alin. 4, prevederile art. 3 lit. b din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006, art. 34 alin. 1 din Constituţia României, capitolul 3.9 din Recomandarea Rec (2006)5 a Consiliului de Miniştri către statele membre ale Consiliului Europei, adoptată de Comitetul de Miniştri la data de 5 aprilie 2006.
    Aşadar, având în vedere şi aceste reglementări, reclamanţii apreciază că distincţia privind limită de vârsta 0-7 ani în cadrul aceleiaşi categorii - copii, realizată de prevederile Ordinului nr. 725/12.709/2002, nu este în acord cu legislaţia internă şi legislaţia internaţională, ratificată de statul român, încalcă dreptul copilului la sănătate şi, în special, dreptul copilului cu handicap de a beneficia în mod egal de îngrijiri speciale şi creează o situaţie discriminatorie, cu consecinţa atingerii aduse chiar dreptului la viaţă al copilului. Nicio prevedere legală, internă sau internaţională, nu face vreo distincţie între copiii cu vârsta de până la 7 ani şi copiii cu vârsta mai mare de 7 ani.
    În ce priveşte practica instanţelor de judecată, reclamanţii arată că, urmare a interpretării restrictive a prevederilor cap. V lit. c) - Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie, din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002, de către comisii, reprezentanţii legali ai copiilor cu diabet zaharat tip I sunt nevoiţi să atace în instanţa de judecată hotărârile comisiilor şi, de cele mai multe ori, li se recunoaşte acest drept prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în aceste cauze, constatându-se astfel ca ritmul, multitudinea şi complexitatea cerinţelor medicale şi de dietă conduc la dependenţă, la limitări ale autonomiei şi la restricţii multiple în participarea socială a copilului, iar acestea nu sunt specifice vârstei copilului, ci bolii de care acesta suferă. Aceste aspecte determină o încadrare justă în gradul grav de handicap, anexând în acest sens soluţii de practică judiciară.
    Reclamanţii menţionează, de asemenea, că au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, adresându-se anterior pârâţilor în vederea efectuării tuturor demersurilor necesare pentru înlăturarea sintagmei „grupa de vârsta 0-7 ani“ din prevederea cap. V lit. c) - Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
    În concluzie, reclamanţii au arătat că reglementarea cap. V lit. c) - Tulburări cronice de metabolism şi nutriţie din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002, privind sintagma „grupa de vârsta 0-7 ani“, are un caracter nelegal, după cum urmează:
    1. Creează o situaţie discriminatorie între copilul cu vârsta între 0-7 ani şi copilul cu vârsta mai mare de 7 ani, nejustificată din punctul de vedere al dezvoltării psihosociale a copilului, coroborată cu cerinţele medicale şi de dietă, de îngrijire şi supraveghere a copilului suferind de diabet zaharat tip I.
    2. Aduce o îngrădire în ocrotirea deplină a dreptului la sănătate şi dreptului la viaţă recunoscut copilului. 3. Determină o interpretare restrictivă realizată de comisiile pentru protecţia copilului din cadrul consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care dispun, de regulă, încadrarea în gradul accentuat de handicap a copilului bolnav de diabet zaharat tip I cu vârsta mai mare de 7 ani. 4. Ordinul nr. 725/12.709/2002 trebuie să conţină reglementări care să conducă la creşterea calităţii vieţii copilului şi respectarea dreptului la sănătate, garantat acestuia, lipsa unui însoţitor care să asigure o îngrijire şi supraveghere permanentă a copilului reducând şansele acestuia de a ţine sub control afecţiunea medicală de care suferă şi de a avea ulterior o viaţă independentă şi împlinită.

    În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 194 şi următoarele din Codul de procedură civilă; art. 34,art. 52 din Constituţia României, revizuită; Legea nr. 554/2004, republicată, Legea nr. 272/2004; Codul civil - art. 38, art. 41; Convenţia pentru Drepturile Copilului a Organizaţiei Naţiunilor Unite; Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi; Ordonanţei Guvernului nr. 137 din 31 august 2000; prevederile art. 3 lit. b) din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006; Recomandarea Rec (2006)5 a Consiliului de Miniştri către statele membre ale Consiliului Europei, adoptată de Comitetul de Miniştri la data de 5 aprilie 2006.
    În susţinerea cererii, reclamanţii au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
    Pârâţii Ministerul Sănătăţii, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
    Pârâtul Ministerul Sănătăţii a solicitat respingerea cererii având în vedere că, prin cererea introdusă pe rolul acestei instanţe de judecată, reclamanţii au solicitat anularea în parte a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, în sensul înlăturării sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“ din cadrul prevederilor „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“ din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrine, lit. c) alin. 4), însă, din punctul de vedere al criteriilor medicale, această situaţie a fost analizată de către Comisia de diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice a Ministerului Sănătăţii, care a făcut deja propuneri de modificare în ceea ce priveşte reformularea prevederilor a căror anulare o solicită reclamanţii. Propunerea are următorul conţinut: „c) diabetul zaharat tip 1 (insulinodependent) confirmat de către medicul curant şi medicul de specialitate diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice coordonator pe judeţ“, includerea la gradul accentuat de handicap a pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 cu vârste cuprinse între 14-18 ani şi a elevilor şi studenţilor bolnavi cu vârste între 18-25 ani; eliminarea precizării „poate“, modificarea prevederii referitoare la „grupa de vârstă 0-7 ani“ care va deveni „grupa de vârstă 0-14 ani“; înlocuirea formulei „se pot încadra“ cu „se încadrează“.
    Însă, potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 725/12.709/2002, criteriile în baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora sunt atât cele de ordin medical - şi care se cuvin a fi analizate de către acest pârât, dar şi de ordin psihosocial - analiza acestora neintrând în sfera de competenţă a Ministerului Sănătăţii. În acest sens dispoziţiile anexei nr. 1 la Ordinul nr. 725/12.709/2002 sunt cât se poate de clare: „încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei. Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entităţi nozologice se va ţine seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului; ci gradul tulburărilor funcţionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali etc.“ Astfel, aşa cum reiese din Ordinul comun nr. 725/12.709/2002 - aflat în procedura de modificare, încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei, analiza tuturor acestor criterii şi ponderea lor în constituirea handicapului presupunând dezbateri, consultări şi participare interinstituţională. Din probele depuse la dosarul cauzei (Adresa MS nr. 10.084/23.02.2015, Adresa ANPDCA nr. 1.391/DGPDC/SSP/ip/2015) rezultă că Ordinul comun nr. 725/12.709/2002 se află la acest moment în procedură de modificare, aceasta vizând exact aspectele semnalate de reclamanţi în prezenta cauză.
    La rândul său, pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată deoarece legislaţia în vigoare ce vizează domeniul încadrării copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap este aliniată standardelor internaţionale, care promovează modelul biopsihosocial de abordare a dizabilităţii, şi anume: Clasificaţia Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri (CIF-CT), adoptată de OMS în 2007, şi Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010. Prin alinierea, iniţial la CIF adoptat de OMS în 2001 şi ulterior la CIF-CT adoptată în 2007, statul român promovează modelul social, care consideră dizabilitatea ca fiind o problemă creată social şi care necesită integrarea în societate. Un copil cu dizabilităţi este evaluat complex - medical, psihologic, social şi educaţional -, iar prin aplicarea criteriilor biopsihomedicale se propune încadrarea într-un grad de handicap şi un plan de recuperare cu beneficii sociale, servicii (din domeniile protecţia copilului, educaţie, sănătate şi recuperare) şi intervenţii în funcţie de nevoile copilului şi ale familiei. Astfel, prezenţa bolii nu semnifică automat prezenţa dizabilităţii sau a handicapului. Fiecare copil în parte este privit holistic şi individual, fapt pentru care copii cu acelaşi diagnostic pot avea încadrări diferite în grad de handicap, la fel şi acelaşi copil, în dinamică, în funcţie de progresele sau regresele înregistrate. În acest sens, dispoziţiile anexei nr. 1 la Ordinul nr. 725/12.709/2002 prevăd că: „încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei. Pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap în cazul diverselor entităţi nozologice se va ţine seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcţionale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali etc. Deci, pentru aceeaşi boală - ca premisă a identificării şi încadrării - încadrarea în grade de handicap poate merge de la gradul uşor la gradul grav.“ Deşi aspectele care ţin de dizabilitate au întotdeauna un impact emoţional puternic asupra oricărui om, trebuie menţionat faptul că încadrarea în grad de handicap a copilului cu dizabilităţi are în vedere două componente. Pe de o parte, deficienţa/afectarea funcţională constatată prin aplicarea criteriilor medicale pornind de la diagnosticul medical formulat de medicul de specialitate, iar, pe de altă parte, limitarea activităţii şi restricţiile de participare constatate prin aplicarea criteriilor psihosociale pornind de la rezultatul evaluării sociale, interviul cu copilul şi părinţii şi, după caz, rezultatul evaluării psihologice. Fiecare dintre cele două componente are o grilă de ierarhizare a gravităţii de la uşor la grav. Comisia pentru protecţia copilului de la nivel judeţean/de sector al municipiului Bucureşti aprobă încadrarea în grad de handicap pe baza corelării celor două componente. Pârâta a precizat, totodată, că în acest moment Ordinul nr. 725/12.709/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie se află în procedură de modificare, criteriile medicale fiind concepute şi revizuite de către Ministerul Sănătăţii, prin intermediul comisiilor de specialitate, iar criteriile psihosociale fiind concepute şi revizuite de către ANPDCA.
    La rândul său, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat, în primul rând, excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive pentru următoarele considerente: Ordinul nr. 725/12.709 din 1 octombrie 2002 contestat de reclamanţi este emis de Ministerul Sănătăţii cu nr. 725 şi de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţii cu nr. 12.709 în temeiul prevederilor art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată şi modificată prin Legea nr. 519/2002, ale art. 4 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 22/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului si Adopţie, aprobată şi modificată prin Legea nr. 252/2001, şi ale art. 9 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 216/2001 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, ministrul sănătăţii şi familiei şi secretarul de stat; Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie. Conform prevederilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 216 din 26 ianuarie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 6 februarie 2001, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, denumită în continuare Autoritatea, s-a organizat şi a funcţionat ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea directă a ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. La data promovării acţiunii reclamanţilor în conformitate cu prevederile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 299/2014 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în vigoare la 20.04.2014, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice. Prin urmare pârâtul M.M.F.P.S.P.V. nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecaţii, ordinul contestat nefiind emis de această instituţie.
    Pe fondul cauzei, pârâtul M.M.F.P.S.P.V., neavând calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii, a solicitat respingerea acţiunii promovate de Rabocskai Marika, Neagu Mariana şi alţii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii. Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, în răspunsul la memoriul adresat ministrului sănătăţii, transmis spre competenta soluţionare A.N.P.D., a comunicat următoarele: „Potrivit art. 85 alin. (2) din. Legea nr. 448/2006, republicată, încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecţia copilului. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, hotărârea comisiei este executorie. Hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului, republicată în 2014.“ De asemenea, prin Adresa nr. 1.391/13.02.2015 referitoare la reanalizarea Ordinului nr. 725/12.709/2007, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie a arătat că, urmare a procesului de revizuire a mai multor acte normative bazat pe o etapă de consultare serviciile de evaluare complexă pentru copii, centrele de resurse şi asistenţă educaţională, direcţiile de sănătate publică, organizaţiile neguvernamentale de profil, universităţi şi, nu ultimul rând, părinţi ai copiilor cu dizabilităţi, a fost elaborat un pachet legislativ, care cuprinde mai multe acte normative, între care şi proiectul de ordin al ministrului sănătăţii şi ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice pentru înlocuirea Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei şi al secretariatului de stat al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială acestora. De asemenea se menţionează că pachetul legislativ urmează să fie pus în dezbate publică pe site-ul celor trei ministere, astfel că propunerea privind reanalizarea ordinului de mai sus, care formează şi obiectul prezentului litigiu, va fi luată în discuţie, decizia privind aspectele medicale revenind în exclusivitate Ministerului Sănătăţii, şi nu M.M.F.P.S.P.V. Prin urmare, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecăţii şi solicită respingerea acţiunii promovate de reclamanţi în contradictoriu cu M.M.F.P.S.P.V. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală pasivă, aceasta fiind şi neîntemeiată.
    În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
    Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că acţiunea formulată de reclamanţi este fondată pentru următoarele considerente:
    Analizând cu precădere excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, invocată prin întâmpinare, curtea de apel constată că aceasta este nefondată, impunându-se a fi respinsă. Curtea de apel reţine că susţinerile acestui pârât privind lipsa competenţei sale în materie nu sunt întemeiate deoarece, potrivit legii, acest pârât are atribuţii de reglementare în domeniul în care a fost emis ordinul contestat de reclamanţi. Astfel, potrivit art. 4 alin. 2 lit. a) şi i) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 din 30 aprilie 2014 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, acest minister îndeplineşte următoarele atribuţii specifice, în domeniile: a) Protecţia drepturilor copilului şi adopţie: 1. avizează cadrul normativ în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei şi al armonizării legislaţiei interne în materia protecţiei drepturilor copilului şi adopţiei cu normele şi principiile prevăzute de tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi în vederea aplicării efective a acestora; 2. coordonează elaborarea şi aprobă Strategia naţională în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al adopţiei; 3. coordonează şi monitorizează implementarea politicilor şi strategiilor în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al adopţiei; 4. iniţiază proiecte de acte normative în domeniul asigurării calităţii serviciilor sociale din domeniul protecţiei drepturilor copilului şi adopţie; 5. acreditează serviciile sociale destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale a copilului, organizate, în condiţiile legii, de către autorităţile publice sau organismele private autorizate; (...) i) Protecţia persoanelor cu dizabilităţi: 1. iniţiază şi avizează, după caz, proiectele de acte normative cu impact asupra domeniului protecţiei persoanelor cu dizabilităţi; 2. acreditează furnizorii de servicii sociale pentru protecţia persoanelor cu dizabilităţi.
    Totodată, nu numai că acest pârât are atribuţii cu privire la domeniul reglementat de actul normativ contestat, că acest ordin este un ordin comun al mai multor ministere, iar unul din emitenţi funcţionează în subordinea sa (pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie), dar, mai mult, acest pârât a emis acte de modificare şi abrogare (ordine comune mai multor ministere) a ordinului contestat. Astfel, acest pârât a emis, împreună cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, Ordinul nr. 762/2.260/2012 pentru modificarea Ordinului nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, precum şi Ordinul nr. 89/113/2015 pentru completarea anexei nr. 2 la Ordinul nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora.
    Mai mult decât atât, a emis, tot împreună cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, după pronunţarea prezentei hotărâri, un ordin comun prin care a fost abrogat ordinul contestat de reclamanţi. Este vorba despre Ordinul comun nr. 1.306/1.883/2016 din 17 noiembrie 2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora, emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii - cu nr. 1.306 din 17 noiembrie 2016 şi de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - cu nr. 1.883 din 14 septembrie 2016, la a cărui intrare în vigoare a fost abrogat ordinul ce face obiectul prezentei judecăţi.
    Faţă de toate aceste considerente, curtea de apel reţine că acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză, acţiunea de faţă urmând a fi judecată în contradictoriu şi cu acest minister în calitate de pârât, niciuna din susţinerile sale nefiind întemeiate, impunându-se a fi înlăturate.
    În ce priveşte fondul cauzei, ca stare de fapt, curtea de apel reţine că, potrivit art. 8 alin. 1 şi 1^2 din Legea nr. 544/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii. Art. 11 alin. 4 din aceeaşi lege prevede că actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
    Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanţii au solicitat anularea parţială a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de pârâţi, în sensul înlăturării sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“ din cadrul prevederilor „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale.“ din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrin, lit. c) alin. 4 din anexa nr. 2 la ordinul sus-menţionat. Reclamanţii au arătat că această reglementare creează o situaţie discriminatorie, între copilul cu vârstă între 0-7 ani şi copilul cu vârstă mai mare de 7 ani, nejustificată din punctul de vedere al dezvoltării psihosociale a copilului, coroborată cu cerinţele medicale şi de dietă, de îngrijire şi supraveghere a copilului suferind de diabet zaharat tip I. Totodată, aduce o îngrădire în ocrotirea deplină a dreptului la sănătate şi dreptului la viaţă recunoscut copilului şi determină o interpretare restrictivă realizată de comisiile pentru protecţia copilului care dispun, de regulă, încadrarea în gradul accentuat de handicap a copilului bolnav de diabet zaharat tip I cu vârstă mai mare de 7 ani. De asemenea consideră că Ordinul nr. 725/12.709/2002 trebuie să conţină reglementări care să conducă la creşterea calităţii vieţii copilului şi respectarea dreptului la sănătate, garantat acestuia, lipsa unui însoţitor care să asigure o îngrijire şi supraveghere permanentă a copilului reducând şansele acestuia de a ţine sub control afecţiunea medicală de care suferă şi de a avea ulterior o viaţă independentă şi împlinită.
    Reclamanţii au justificat interesul în promovarea acţiunii de faţă prin faptul că sunt reprezentanţi legali ai unor minori cu vârste cuprinse între 4 si 14 ani, copii cărora le este aplicabil textul de lege contestat, diagnosticaţi cu diabet zaharat tip I şi care se încadrează în gradul de handicap. Reclamanţii locuiesc în regiuni diferite ale României, inclusiv în judeţul Covasna, având domiciliul ales în Braşov.
    Reclamanţii au îndeplinit procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2004, la dosar fiind ataşat răspunsul pârâţilor.
    Ca stare de fapt, curtea de apel constată că, la data de 28 octombrie 2002, a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 781 Ordinul comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora. Prin acest ordin au fost aprobate criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, comisiile pentru protecţia copilului din cadrul consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi serviciile de evaluare complexă din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului din subordinea consiliilor judeţene şi locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti urmând a duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
    Anexa nr. 1 prezintă criteriile generale medicopsihosociale de identificare şi încadrare a copiilor (0-18 ani) cu deficienţe şi handicap (dizabilităţi) într-o categorie de handicap, pe baza cărora se stabilesc măsurile de protecţie specială, serviciile de intervenţie (reabilitare-recuperare) şi sprijin necesare, pentru asigurarea condiţiilor de dezvoltare optimă (biopsihosocială) în raport cu nevoile individuale şi particularităţile contextuale, pentru fiecare copil. Anexa 2, din care face parte textul de lege a cărei anulare se solicită de către reclamanţi, prevede categoriile de afectări (deficienţe) structurale şi funcţionale ale organismului, care pot determina starea de handicap (dizabilitate)
    În cadrul cap. V ce priveşte afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv, metabolic şi endocrin, lit. c) prevede „Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemului metabolic“, iar în cadrul tulburărilor cronice de metabolism şi nutriţie sunt enumerate următoarele:
    a) acidoză metabolică cronică, fenilcetonurie, glicogenoze, porfirie cu tulburări polinevritice şi tulburări psihice severe şi semne importante de hepatită cronică (se poate acorda gradul accentuat de handicap);
    b) degenerescenţa hepatolenticulară (Wilson) - se poate acorda gradul accentuat de handicap;
    c) diabet zaharat juvenil cu formele următoare:
    - diabet zaharat insulinodependent echilibrat, compensat, necomplicat; se apreciază ca deficienţă funcţională de nutriţie medie şi poate fi încadrat în gradul mediu de handicap;
    – diabet zaharat insulinodependent dezechilibrat, necomplicat, care necesită tratament strict supravegheat ca şi formele insulinorezistente; se apreciază că prezintă o deficienţă funcţională şi de nutriţie accentuată şi poate fi încadrat în gradul accentuat de handicap;
    – diabet zaharat decompensat cu comă acidocetozică, hiperosmotică repetată şi complicat cu polineuropatie, retinopatie şi metropatie; se apreciază că determină o deficienţă funcţională de nutriţie accentuată şi poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap;
    – formele grave de diabet zaharat cu caşexie gravă, cu complicaţii de tip cecitate şi polineuropatii grave, se apreciază că determină o deficienţă funcţională de nutriţie gravă şi pot fi asimilate cu încadrarea în gradul grav de handicap, necesitând îngrijire din partea altei persoane. Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale;

    d) intoleranţă la gluten, lactoză (documentate clinic, plus biopsie intestinală) - se poate încadra în gradul accentuat de handicap;
    e) formele de rahitism vitaminorezistent confirmate prin repetate internări în spital se apreciază că determină o deficienţă de nutriţie accentuată care poate fi asimilată cu încadrarea în gradul accentuat de handicap;
    f) stările de caşexie gravă şi deperdiţie proteică de diverse etiologii se apreciază că determină o deficienţă de nutriţie gravă când depăşesc un deficit ponderal de 25% şi pot fi asimilate cu încadrarea în gradul grav de handicap, necesitând îngrijiri din partea altei persoane.

    Reclamanţii au solicitat înlăturarea sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“ din cadrul prevederilor „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“ din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrin, lit. c) alin. 4.
    Contrar susţinerilor pârâţilor, analizând dispoziţiile legale contestate în raport cu legislaţia naţională şi internaţională relevantă, curtea de apel constată că textul legal este discriminatoriu în privinţa sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“, deoarece aplicarea corectă a acestora aduce atingere drepturilor consacrate destinatarilor normei de către legislaţia în vigoare.
    Prin introducerea acestei expresii în textul legal, legiuitorul a făcut o diferenţiere nepermisă, discriminatorie între copiii din grupa de vârstă 0-7 ani şi grupa următoare de vârstă, fără a avea la bază nicio justificare din punct de vedere medical, biologic sau psihosocial.
    Potrivit actului normativ analizat, copiii suferinzi de diabet zaharat tip I pot fi încadraţi în grade de handicap în raport cu intensitatea deficitului funcţional individual şi prin corelare cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vârstei. În anexa nr. 1 la Ordinul nr. 725/12.709/2002 se prevede că pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap se va ţine seama de faptul că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcţionale determinate de aceasta, în raport cu stadiul de evoluţie, de complicaţii în activitatea şi participarea socială, de factori personali. Gradele de handicap se pot acorda după cum urmează:
    - gradul grav: copiilor care au, în raport cu vârsta, capacitatea de autoservire încă neformată sau pierdută, respectiv au un grad de dependenţă ridicat fizic şi psihic. În această situaţie autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate, ceea ce conduce la restricţii multiple în participarea socială a copilului. Drept urmare, copilul necesită îngrijire specială şi supraveghere permanentă din partea altei persoane;
    – gradul accentuat: copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activitatea potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vârstei se datorează unor limitări funcţionale importante motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor aparate şi sisteme. În această situaţie participarea socială a copilului este substanţial restricţionată;
    – gradul mediu: copiilor care au capacitate de prestaţie fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzând unei deficienţe funcţionale scăzute, ceea ce duce la limitări în activitate, în raport cu aşteptările corespunzătoare vârstei. În această situaţie ele se reflectă în restricţii relativ semnificative ale participării sociale a copilului;
    – gradul uşor: se poate acorda pentru cazurile în care impactul afectării asupra organismului este minim, cu limitare nesemnificativă a activităţii, şi nu necesită măsuri de protecţie specială, participarea socială fiind în limite rezonabile. Aceste cazuri vor fi raportate şi înregistrate statistic.

    Potrivit textului de lege contestat de reclamanţi, „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“. Cu alte cuvinte, copiii cu diabet cu o vârstă mai mare, respectiv după 7 ani, nu mai beneficiază de încadrarea în gradul de handicap grav, chiar dacă nu a intervenit nicio schimbare în starea lor fizică şi emoţională, în gradul de autonomie şi participare socială. Potrivit hotărârilor depuse la dosar şi susţinerilor reclamanţilor, această situaţie se întâlneşte foarte des în practică, comisiile pentru protecţia copilului emiţând, de regulă, după împlinirea vârstei de 7 ani, hotărâri de încadrare în gradul accentuat de handicap pentru aceşti copii.
    Astfel, cum corect au arătat reclamanţii, primul efect al neacordării gradului grav de handicap este pierderea dreptului la însoţitor pentru copilul care suferă de diabet zaharat tip I. Or, un copil în vârstă de 8 ani, spre exemplu, nu se diferenţiază din punctul de vedere al dezvoltării psihosociale de un copil în vârstă de 7 ani, iar cerinţele medicale privind copilul bolnav de diabet nu se schimbă odată cu împlinirea vârstei de 7 ani. Multitudinea, ritmul şi complexitatea operaţiunilor medicale de dozare a glicemiei şi administrare adecvată a insulinei, de dietă şi de monitorizare permanentă, recomandate bolnavului de diabet, nu pot fi realizate fără riscuri de copilul singur şi nesupravegheat, aceste cerinţe nefiind specifice vârstei, ci bolii de care suferă. Toate aceste cerinţe medicale permanente conduc la dependenţă, la limitări ale autonomiei şi la restricţii multiple în participarea socială a copilului, fiind necesare, pentru prevenirea şi eliminarea riscurilor multiple atât în mediul familial, cât şi în cel extrafamilial, o îngrijire specială şi o supraveghere permanentă din partea altei persoane. Or, aceste cerinţe sunt specifice gradului de handicap grav, iar nu accentuat.
    Un alt efect negativ al schimbării gradului de handicap pentru copilul mai mare de 7 ani este reprezentat de riscul agravării stării de sănătate a copilului, în lipsa pierderii dreptului la însoţitor, agravare ce poate conduce chiar la moartea copilului. Copilul bolnav de diabet zaharat tip I este dependent de insulină, iar până la dobândirea unei vârste proprii şi a unui discernământ valabil nu este capabil a-şi adapta singur dozele de insulină şi de dietă. În acest sens îngrijirea şi supravegherea permanentă din partea unui însoţitor sunt indispensabile, în caz contrar riscul de hipoglicemie severă sau hiperglicemie cu cetoză şi cetoacidoză poate creşte, având grave repercusiuni asupra sănătăţii şi putând cauza chiar moartea copilului.
    Prin urmare, curtea de apel reţine că delimitarea legislativă pe grupa de vârstă 0-7 ani şi interpretarea restrictivă a acestor prevederi în acordarea gradului de handicap pun în pericol chiar viaţa copilului, reprezentând nu numai o discriminare faţă de copiii din grupa de vârstă următoare, dar şi o încălcare a principiului interesului superior al copilului reglementat în mod expres de prevederile art. 2 alin. 4 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Art. 46 alin. 1 statuează totodată că copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept, iar art. 49 alin. 1 şi 2 prevede că un copil cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale, iar potrivit art. 55 alin. 1, copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
    Totodată, constituie o neconcordanţă cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Constituţia României, conform cărora dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, şi cu prevederile Legii nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care reglementează principiul prevenirii şi combaterii discriminării, art. 3 prevăzând că protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la bază mai multe principii, printre care prevenirea şi combaterea discriminării, egalizarea şanselor, adaptarea societăţii la persoana cu handicap, interesul persoanei cu handicap; abordarea integrată, protecţie împotriva neglijării şi abuzului, alegerea alternativei celei mai puţin restrictive în determinarea sprijinului şi asistenţei necesare, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.
    De asemenea vine în contradicţie cu reglementările internaţionale în materie: 1. Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, care prevede la lit. c) din preambul „universalitatea, indivizibilitatea, interdependenţa şi interrelaţionarea tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi necesitatea ca persoanelor cu dizabilităţi să li se garanteze dreptul de a beneficia pe deplin de acestea, fără discriminare“, la art. 3 lit. b), ca principiu general, nediscriminarea persoanelor cu dizabilităţi, art. 4 statuând drept obligaţie generală pentru statele participante „să asigure şi să promoveze exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilităţi şi fără niciun fel de discriminare pe criterii de dizabilitate“, inclusiv „să ia toate măsurile corespunzătoare, inclusiv cele legislative, pentru a modifica sau abroga legile, reglementările, cutumele şi practicile existente care constituie discriminare a persoanelor cu dizabilităţi“; 2. capitolul 3.9 din Recomandarea Rec (2006)5 a Consiliului de Miniştri către statele membre ale Consiliului Europei, adoptată de Comitetul de Miniştri la data de 5 aprilie 2006, care stabileşte ca obiectiv în ceea ce priveşte linia de acţiune a îngrijirii sănătăţii, ce trebuie îndeplinită de statele membre, asigurarea că toate persoanele cu dizabilităţi, indiferent de sex, vârstă sau origine, natură sau gradul handicapului, să aibă acces egal la toate serviciile medicale; să beneficieze de acces egal la toate serviciile specializate de îngrijire medicală disponibile; să fie, pe cât posibil, deplin implicate în procesul decizional asupra planului personal de îngrijire; 3. Convenţia cu privire la drepturile copilului, care prevede la art. 23 paragraful 2 că „statele părţi recunosc dreptul copiilor handicapaţi de a beneficia de îngrijiri speciale şi încurajează şi asigură, în măsura resurselor disponibile, la cerere, copiilor handicapaţi care îndeplinesc condiţiile prevăzute şi celor care îi au în îngrijire un ajutor adaptat situaţiei copilului şi situaţiei părinţilor sau a celor cărora le este încredinţat“.
    Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 399 din 08.06.2016, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat, cu privire la dispoziţiile legale a căror anulare o solicită reclamanţii prin acţiunea de faţă, că sintagma „0-7 ani“ din textul legal analizat este discriminatorie, pârâţii nejustificând cu niciun scop legitim de ce face această distincţie.
    Reţinând că sintagma „grupa de vârstă 0-7 ani“ constituie discriminare, că se limitează încadrarea în grad grav de handicap a copiilor de o vârstă mai mare de 7 ani, că este atins dreptul la o evaluare medicală individuală, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a pronunţat în sensul că, în cauză, sunt elemente care să probeze faptele de discriminare de care sunt acuzate părţile reclamate şi care să conducă la angajarea răspunderii contravenţionale, putând a se reţine o faptă de discriminare în sarcina părţilor reclamate, astfel că a dispus aplicarea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de câte 2.000 lei pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerul Sănătăţii Publice, prin reprezentant legal, şi a recomandat Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi Ministerului Sănătăţii Publice ca, în termen de trei luni, să modifice Ordinul nr. 725/12.709/2002, având în vedere legislaţia în vigoare (eliminarea sintagmei 0-7 ani) şi excluderea criteriilor cu caracter discriminatoriu.
    Totodată, curtea de apel reţine că, prin întâmpinările formulate în cauză, pârâţii au recunoscut că ordinul analizat se află în procedură de modificare, elaborându-se un nou proiect normativ cu eliminarea sintagmei constate discriminatorii. De asemenea, potrivit notelor de şedinţă depuse la dosar de către pârâţi (filele 66, 82, 83 vol. 3), între părţi au avut loc întâlniri pentru soluţionarea amiabilă a cauzei, întâlniri ce nu s-au finalizat însă până la pronunţarea prezentei hotărâri.
    De asemenea, ulterior pronunţării sentinţei, prin Ordinul comun nr. 1.306/1.883/2016 din 17 noiembrie 2016 pentru aprobarea criteriilor biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi a modalităţilor de aplicare a acestora, emis de pârâtul Ministerul Sănătăţii - cu nr. 1.306 din 17 noiembrie 2016 şi de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice - cu nr. 1.883 din 14 septembrie 2016, publicat în Monitorul Oficial nr. 994 din 9 decembrie 2016, a fost abrogat ordinul ce face obiectul prezentei judecăţi, inclusiv sintagma a cărei anulare o solicită reclamanţii.
    Pentru toate aceste considerente, văzând dispoziţiile art. 8 şi art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, curtea de apel va admite acţiunea formulată de reclamanţi, în calitate de reprezentanţi legali ai copiilor lor minori, şi, în consecinţă, va dispune anularea parţială a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în sensul înlăturării sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“ din cadrul prevederilor „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“ din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrin, lit. c) alin. 4 din anexa nr. 2 la ordinul sus-menţionat.
    În ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de dispoziţiile art. 451 şi 453 din Codul de procedură civilă, constatând că pârâţii au căzut în pretenţii, iar cheltuielile sunt dovedite şi cuantumul solicitat este corespunzător cu complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, precum şi faţă de circumstanţele cauzei, curtea de apel va obliga pârâţii să plătească reclamantei Rabocskai Marika suma de 1.910 lei (1.860 lei onorariu avocat şi 50 lei taxă timbru) cu titlu de cheltuieli de judecată.
    În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 454 din Codul de procedură civilă deoarece niciunul dintre pârâţi nu a recunoscut până la primul termen de judecată pretenţiile reclamanţilor, dimpotrivă au solicitat respingerea acţiunii pentru diverse motive. Nici încercările ulterioare de soluţionare amiabilă a cauzei, nesoluţionate însă până la pronunţarea prezentei hotărâri, nu pot conduce la concluzia aplicării acestui text de lege, câtă vreme reclamanţii au efectuat deja cheltuielile pe care le-au solicitat şi dovedit, fiind obligaţi să continue procesul până la pronunţarea unei hotărâri de către o instanţa de judecată.
    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii
    HOTĂRĂŞTE:
    Admite acţiunea formulată de reclamanţii Rabocskai Marika, Neagu Mariana, Ilie Anca-Maria, Costin Mioara, Ginta Ana-Maria Teodora, Chifor Elena-Colette, Dumitrana Diana-Violeta, Gîlca Silvia-Chivuţa, Ciornei Mihaela, Tudor Ilariana-Daniela, Micu Luminiţa, Icusca Daniela, Bogiu Malina, Măgurean Ruxandra-Ileana, Ghişă Olimpia, Pană Atena-Mariana, Voicau Felicia-Adina, Mezei Sanda, Mureşan Aneta, Szocs Hajnalka-Magdolna, Popa Mihai, Matyas Tunde-Zsuzsa, Cîrstoiu (Ciungu) Gabriela-Marinela, Nechifor Cristina Simona, Dăniluc Mariana, Bukovszki Monica-Cristina, Ghiorghiţă Mariana, Avram Eugenia-Cristina, Dobrin Emilia, Mociorniţă Ionela, Solomon Mădălina-Roxana, Ferentiu Maria, Savu Alina, Mateş Narcisa-Loredana, Stănescu Andreea-Beatrice, Leac Eva-Georgiana, Egri Monica-Teodora, Şandor Pop Emilia, în calitate de reprezentanţi legali ai minorilor (cu domiciliul ales în Braşov, str. Iuliu Maniu nr. 32, cam. 3-4, Braşov), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii (cu sediul în Bucureşti, intr. Cristian Popişteanu nr. 1-3, sectorul 1), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (cu sediul în Bucureşti, bd. Gen. Gheorghe Magheru nr. 7, sectorul 1) şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (cu sediul în Bucureşti, str. Dem I. Dobrescu nr. 2-4, sectorul 1) şi, în consecinţă:
    Dispune anularea parţială a Ordinului comun nr. 725/12.709/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, emis de pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în sensul înlăturării sintagmei „grupa de vârstă 0-7 ani“ din cadrul prevederilor „Copiii cu diabet din grupa de vârstă 0-7 ani care prezintă probleme deosebite de alimentaţie şi administrare a tratamentului se pot încadra în gradul de handicap grav în baza recomandării medicale“ din secţiunea a V-a - Afectări ale structurii şi funcţiilor sistemelor digestiv metabolic şi endocrin, lit. c) alin. 4 din anexa nr. 2 la ordinul sus-menţionat.
    Obligă pârâţii să plătească reclamantei Rabocskai Marika suma de 1.910 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Curtea de Apel Braşov.
    Pronunţată în condiţiile art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, astăzi, 9 noiembrie 2016.


                    PREŞEDINTE,
                    LAURA POPA
                    Grefier,
                    Doina Tiu

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Altele, Alte Institutii,  SENTINŢA nr. 166 din 9 noiembrie 2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016