Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA nr. 126 din 10 octombrie 2024 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Tg. Mureş - Sc II CV+CA+FISC PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 133 din 18 februarie 2026
Dosar nr. 44/43/2024
Completul compus din:
Preşedinte: - Andreea Toma
Grefier: - Mariana Gabriela Oltean
Pe rol se află judecarea acţiunii formulate de reclamanta AAA, cu sediul, CF 12840761, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul, şi preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul, având ca obiect obligaţie de a face.
În lipsa părţilor.
Mersul dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale reprezentantului reclamantei au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 12 septembrie 2024, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, fiind amânată pronunţarea pentru data de 26 septembrie 2024, apoi pentru data de azi, 10 octombrie 2024, când, după deliberare, a pronunţat următoarea hotărâre.
CURTEA DE APEL,
deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 13 februarie 2024, sub Dosarul nr. 44/43/2024, reclamanta AAA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâţilor să modifice art. 11 alin. (1) lit. a) din normele adoptate prin Ordinul nr. 144/2008, în sensul solicitat de reclamantă prin petiţia din data de 9.08.2023, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în data de 24.04.2023 a depus o petiţie la CNCD prin care a reclamat mai multe fapte care contravin prevederilor OG nr. 137/2000. CNCD a adoptat Hotărârea nr. 279/2023 prin care a clasat cazul, cu motivarea că, în petiţie, nu s-a indicat adresa de corespondenţă a persoanei reclamate, o condiţie prevăzută la art. 11 alin. (1) lit. a) din normele adoptate prin Ordinul nr. 144/2008 emis de către al doilea pârât. Reclamanta este de părere că această condiţie este nelegală şi inoportună. La data de 9.08.2023, reclamanta a adresat o petiţie pârâţilor, prin care a arătat aceste aspecte şi a solicitat modificarea acelor norme.
În urma acestei petiţii, reclamanta nu a primit niciun răspuns în termenul legal de 30 de zile. A revenit cu solicitarea de soluţionare a petiţiei, iar în data de 19.10.2023 a primit Răspunsul nr. 6.238 prin care se refuză soluţionarea în mod pozitiv a petiţiei, cu referire la o serie de aspecte care sunt nerelevante.
Prevederea criticată de reclamantă constituie adăugare la OG nr. 137/2000, ceea ce nu este permis. Pârâţii aveau posibilitatea doar să concretizeze prevederile ordonanţei, pentru a crea un cadru legal şi propice soluţionării petiţiilor şi nicidecum să formuleze în sarcina petiţionarilor o cerinţă în plus. Astfel, rezultă nu numai că acea prevedere nu are bază legală, dar, mai mult, a fost adoptată cu încălcarea principiilor care stau la baza adoptării OG nr. 137/2000, respectiv încalcă chiar prevederile acelei ordonanţe.
În continuare, reclamanta apreciază că problema sesizată are relevanţă în sensul că au existat şi există şi în prezent cazuri pe rolul instanţelor în care CNCD invocă acea prevedere, iar instanţele adoptă, în baza lor, hotărâri care favorizează persoane care au comis contravenţii. Având în vedere că actul normativ în cauză lezează interesul legitim al reclamantei de a acţiona pentru scopurile fundaţiei, a intrat deja în circulaţie şi a produs efecte, fundaţia reclamantă precizează că se poate adresa instanţei cu prezenta acţiune, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Totuşi, pentru a încerca soluţionarea acestei probleme pe cale amiabilă reclamanta s-a adresat pârâţilor, solicitând modificarea Ordinului nr. 144/2008, însă aceştia au refuzat să dea curs acestei solicitări.
Pe fondul cererii, reclamanta solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor să modifice procedura şi să emită un ordin privind acea modificare, în sensul ca la art. 11 alin. (1) lit. a) din acea procedură cuvântul „părţilor“ să fie înlocuit cu „petiţionarului“.
În susţinerea acestei solicitări, reclamanta consideră că sunt relevante motivaţiile din petiţia adresată pârâţilor, acestea fiind relevante şi pertinente.
Cu privire la argumentele pârâţilor din Răspunsul nr. 6.238/19.10.2023, reclamanta arată că din interpretarea sistemică a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (4) şi (6) din OG nr. 137/2000 nu rezultă că petiţionarul trebuie să indice CNCD adresa de corespondenţă a persoanei reclamate. Este adevărat că alin. (4) şi (6) prevăd punerea în aplicare a principiului contradictorialităţii, dar nu impun petiţionarului obligaţia stabilită de către pârâţi prin Ordinul nr. 144/2008. CNCD desfăşoară o activitate jurisdicţională, dar din natura concretă a acelei activităţi rezultă că acea activitate este similară cu cea a instanţelor penale, şi nu a celor civile, iar, în aceste condiţii, este falsă susţinerea conform căreia nu i se poate transfera obligaţia identificării reclamaţilor.
Pârâţii fac referire la art. 51 din Constituţie, or, prevederea criticată de reclamantă, din Ordinul nr. 144/2008, constituie o îngrădire a acelui drept, ceea ce, conform Constituţiei, se poate face numai prin lege şi numai în condiţii bine stabilite. Astfel acea prevedere încalcă chiar şi Constituţia.
Reclamanta consideră că este lipsită de relevanţă referirea la Codul de procedură civilă. Sunt însă relevante prevederile Codului de procedură penală, care, chiar în privinţa plângerilor, prevede, la art. 289, „indicarea făptuitorului şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute“, deci depunerea unei plângeri la parchet nu presupune nici măcar indicarea numelui persoanei reclamate, şi, cu atât mai puţin, a adresei sale de corespondenţă. Este lipsită de orice sens, dar în acelaşi timp şi falsă susţinerea conform căreia nu s-ar putea formula o petiţie cu privire la Ordinul nr. 144/2008, de vreme ce OG nr. 27/2002 nu prevede o astfel de excepţie. Este falsă afirmaţia conform căreia nu ar exista echivalenţă între cazurile în care o persoană oarecare sesizează CNCD şi cele în care CNCD se autosesizează. Chiar procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008 este dovadă a faptului că procedura care se urmează în cele două cazuri este identică, cu o singură excepţie: autosesizarea (art. 13 din procedură) nu trebuie să conţină adresa de corespondenţă a persoanei reclamate.
În răspunsul pârâţilor nu apare explicit, dar se sugerează că cererea reclamantei ar avea drept scop ca CNCD să nu aplice principiul contradictorialităţii, ceea ce este complet fals. Acel principiu trebuie, în mod obligatoriu, aplicat în orice procedură jurisdicţională, cererea reclamantei vizând cu totul altceva, respectiv se referă la identitatea celui care este obligat să identifice adresa de corespondenţă a persoanei reclamate.
Este falsă şi susţinerea pârâţilor conform căreia şi instanţele de judecată au găsit legală prevederea din procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008. În Sentinţa civilă nr. 4.867/2017 instanţa nu a afirmat că acea prevedere este legală, ci că, fiind în vigoare, trebuie respectată de petiţionari.
Prin urmare, rezultă că niciunul dintre argumentele pârâţilor nu este în măsură să dovedească că prevederea criticată ar fi legală sau oportună.
Cu privire la dreptul de a se adresa instanţei, reclamanta arată că are un interes personal, respectiv este parte în Dosarul nr. 213/43/2023 care are ca obiect anularea Hotărârii CNCD nr. 279/2023 prin care a fost clasată petiţia fundaţiei pentru faptul că nu a putut indica adresa de corespondenţă a persoanei reclamate. În altă ordine de idei, arată că existenţa, în procedura aprobată prin Ordinul nr. 144/2008, a prevederii criticate face imposibil ca reclamanta să se adreseze CNCD cu petiţii împotriva persoanelor care încalcă drepturi şi interese ale comunităţii maghiare din România, dar a căror adresă de corespondenţă nu o cunoaşte, astfel că acea prevedere afectează în mod direct dreptul de a acţiona pentru unul dintre scopurile fundaţiei.
În subsidiar, reclamanta invocă interesul general [art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004], dat fiind faptul că are cunoştinţă de alte cazuri în care petiţiile au fost clasate în baza acelei prevederi.
În fine, cu privire la persoanele chemate în judecată, reclamanta arată că art. III din Legea nr. 324/2006 prevede că procedura internă de soluţionare a petiţiilor trebuie adoptată de către CNCD, respectiv că procedura „se aprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I“. Această procedură s-a materializat prin Ordinul preşedintelui CNCD nr. 144/2008. În aceste condiţii, consideră că modificarea solicitată trebuie să urmeze aceeaşi cale, adică trebuie adoptată mai întâi de către CNCD şi, ulterior, aprobată prin ordin al preşedintelui CNCD.
În concluzie, reclamanta solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 51 din Constituţia României, OUG nr. 27/2002, Legea nr. 554/2004, Codul de procedură civilă.
Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate următoarele înscrisuri: Petiţia nr. 56/2023 (f. 4), răspunsul CNCD (f. 5-6), extras din Registrul naţional, partea B - Fundaţii (f. 7-10).
Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare, însă a transmis prin poştă, fiind înregistrate la dosar, la data de 14 mai 2024, note scrise.
Pârâtul apreciază că, raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii, aceasta este lipsită de obiect, având în vedere prevederile art. 2 al Ordinului nr. 27/2024 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, în vigoare de la 12 februarie 2024, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120 din 12 februarie 2024.
În ceea ce priveşte netemeinicia acţiunii deduse judecăţii pârâtul arată că, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, act abrogat: Petiţia privind acte sau fapte de discriminare va cuprinde: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, se va arăta domiciliul ales, unde urmează să i se facă toate comunicările privind soluţionarea petiţiei.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (4) şi (6) din OG nr. 137/2000: Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei; Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării; Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (4) şi (6) din OG nr. 137/2000, coroborat cu art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, rezultă limpede faptul că petentul, cel care se consideră victima unei fapte de discriminare şi alege să petiţioneze Consiliul, are obligaţia respectării condiţiilor de formă ale petiţiei, inclusiv sub aspectul indicării numelui, domiciliului sau reşedinţei părţilor ori, pentru persoanele juridice, a denumirii şi sediului lor, pentru îndeplinirea obligaţiilor procedurii administrativ-jurisdicţionale a CNCD în cadrul căreia se va soluţiona petiţia, astfel încât partea reclamată de către petent să poată fi citată în scopul asigurării dreptului la apărare şi respectării principiului contradictorialităţii.
Aşadar, dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor se conformează exigenţelor dispoziţiilor art. 20 alin. (1), (4) şi (6) din OG nr. 137/2000, raportat la natura juridică a CNCD.
Sub acest aspect, pârâtul precizează că CNCD este o autoritate cu atribuţii administrativ-jurisdicţionale, soluţionarea petiţiilor realizându-se în cadrul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale, similară cu cea a instanţelor judecătoreşti, care presupune soluţionarea unor litigii juridice cu respectarea rigorilor specifice unei proceduri jurisdicţionale, constând în independenţa şi echidistanţa faţă de interesele private ale părţilor litigante, asigurarea dreptului la apărare şi respectarea principiului contradictorialităţii.
Astfel, CNCD, ca jurisdicţie specială administrativă, nu se poate subroga în drepturile, respectiv obligaţiile celor care iniţiază litigii juridice în materia nediscriminării (petenţii), autoritatea jurisdicţională neasumând ab initio obiectul şi reclamaţiile petiţiei, astfel încât să se poată transfera obligaţia identificării reclamaţilor în sarcina autorităţii jurisdicţionale.
Pârâtul reiterează faptul că CNCD, ca autoritate administrativ-jurisdicţională, este obligat să respecte rigorile independenţei, neutralităţii şi echidistanţei faţă de interesele părţilor care formează cadrul litigiilor juridice cu a căror soluţionare este învestit.
Aceasta, a fortiori, având în vedere principiul disponibilităţii care stă la baza procedurii de soluţionare a petiţiilor aflate pe rolul CNCD, principiu reglementat în mod expres prin dispoziţiile art. 3 lit. f) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.
Susţinerea acestei reclamante în sensul că activitatea jurisdicţională a CNCD ar fi una similară cu cea a instanţelor penale este simultan confuză, întrucât referirea reclamantei la „instanţele penale“ nu înlătură respectarea aceloraşi rigori jurisdicţionale de natura neutralităţii instanţei penale în raport cu acuzaţiile procurorului, respectiv apărările acuzatului, cât şi aberantă şi chiar riscantă, putând atrage efectul neconstituţionalităţii CNCD, efect înlăturat de către Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 1.096/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 51 din Constituţia României, este garantat dreptul la petiţionare, însă acest fapt nu conduce la concluzia că petiţiile în cauză nu ar trebui să îndeplinească anumite condiţii de formă, precum cea privind indicarea numelui şi domiciliului părţii reclamate. A fortiori în cazul procedurilor jurisdicţionale, precum cea din cadrul CNCD, unde jurisdicţiile au obligaţia independenţei şi echidistanţei faţă de interesele părţilor, ceea ce înseamnă că nu pot susţine a priori cauzele petenţilor prin prezumarea vinovăţiei celor reclamaţi, concretizată prin demersuri de identificare a acestora.
În măsura în care s-ar considera, prin absurd, că dispoziţiile procedurii administrativ-jurisdicţionale a CNCD, care stabilesc condiţia de formă a petiţiei în sensul indicării numelui, domiciliului sau reşedinţei părţilor ori, pentru persoanele juridice, a denumirii şi sediului lor, ar încălca dispoziţiile art. 51 din Constituţia României, care garantează dreptul la petiţionare, atunci, pentru aceleaşi considerente juridice şi pentru aceeaşi logică juridică a rigorii jurisdicţionale, şi dispoziţiile procedurii judiciar-jurisdicţionale, dispoziţiile art. 148 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilesc aceeaşi condiţie pentru forma acţiunilor judecătoreşti (indicarea numelui, domiciliului sau reşedinţei părţilor ori, pentru persoanele juridice, a denumirii şi sediului lor), ar fi susceptibile de a încălca dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care statuează accesul liber şi neîngrădit la justiţie.
Subliniază faptul că dispoziţiile OG nr. 27/2002, actul normativ-cadru care reglementează soluţionarea în general a petiţiilor, nu au incidenţă în ceea ce priveşte procedura specială administrativ-jurisdicţională a CNCD în cadrul căreia se soluţionează petiţiile, acestei proceduri aplicându-i-se dispoziţiile speciale ale OG nr. 137/2000, coroborat cu cele ale actului administrativ cu caracter normativ - Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor si sesizărilor.
De asemenea, pârâtul este de părere că se impune a se sublinia faptul că nu există echivalenţă între situaţia petiţiilor, care exprimă dreptul petentului de a adresa petiţii CNCD, respectiv obligaţia îndeplinirii condiţiilor de formă a petiţiei, şi situaţia autosesizărilor, care presupun demersuri ale membrilor Colegiului director al CNCD doar în cazurile în care aceştia apreciază că există indicii cu privire la existenţa unor situaţii care presupun săvârşirea unei fapte de discriminare, potrivit dispoziţiilor art. 13 din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.
În fine, se impune a se sublinia şi faptul că rolul CNCD, ca autoritate administrativ-jurisdicţională, nu este acela de a aplica sancţiuni ca urmare a oricărei petiţii cu care este sesizat, având în vedere că autoritatea jurisdicţională nu îşi însuşeşte a priori obiectele acestor petiţii astfel încât să prezume vinovăţia celor reclamaţi, situaţie faţă de care să se subroge în interesele petenţilor, ci rolul unei jurisdicţii este ipso jure acela de a soluţiona litigiile juridice aduse în faţa sa, sub obiectivul stabilirii în mod neutru şi nepărtinitor a adevărului legal al litigiilor în speţă, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente, respectiv cu lucrările şi probele administrate de către părţile implicate şi interesate litigios.
Pârâtul reiterează principiul disponibilităţii, care stă la baza procedurii de soluţionare a petiţiilor aflate pe rolul CNCD, principiu reglementat în mod expres prin dispoziţiile art. 3 lit. f) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.
De altminteri, inclusiv jurisprudenţa instanţelor statuează legalitatea condiţiilor de formă impuse prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, corelat cu dispoziţiile art. 20 alin. (1), (4) şi (6) din OG nr. 137/2000.
În concluzie, pârâtul solicită respingerea acţiunii reclamantei.
În drept, pârâtul a invocat dispoziţiile art. 263 din Codul de procedură civilă
La data de 14 mai 2024 reclamanta AAA a transmis cerere modificatoare şi note scrise prin care a arătat, cu privire la excepţia lipsei de obiect, că cererea de chemare în judecată a fost formulată şi expediată în data de 7 februarie anul curent, dată la care Ordinul preşedintelui CNCD nr. 144/2008 era în vigoare, fiind abrogat ulterior, în data de 12 februarie, când a apărut în Monitorul Oficial Ordinul nr. 27/2024. Astfel, la data la care cererea a fost formulată, avea un obiect existent şi bine determinat. Având însă în vedere faptul că, între timp, a intrat în vigoare noua procedură internă de soluţionare a petiţiilor, reclamanta modifică primul petit din cererea iniţială în felul următor: obligarea pârâţilor să modifice art. 11 alin. (1) lit. a) din normele adoptate prin Ordinul nr. 27/2024 în sensul solicitat de noi în petiţia din data de 9.08.2023.
În ceea ce priveşte notele scrise depuse de CNCD, reclamanta arată că nu este de acord cu susţinerea conform căreia invocarea similitudinii cu organele penale ar fi confuză. Reclamanta nu a invocat aspectele despre care s-a pronunţat Curtea Constituţională, ci un singur lucru, anume că CNCD are posibilitatea de a afla datele de contact ale unei persoane reclamate de la serviciile publice de evidenţa populaţiei, deci poate derula cercetarea unei petiţii cu respectarea tuturor principiilor la care face referire pârâtul şi în cazul în care petiţionarul nu poate furniza toate datele de identificare a reci artistului.
Menţionează că este falsă susţinerea de pe pagina 4, conform căreia „jurisprudenţa instanţelor statuează legalitatea condiţiilor de formă impuse prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008“, pentru că în sentinţa invocată instanţa nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea acelor condiţii, ci a statuat că câtă vreme acelea sunt în vigoare trebuie în mod obligatoriu respectate, ceea ce este cu totul altceva, dar fără vreo legătură cu prezenta cauză.
Prin notele scrise pârâtul s-a achitat numai formal de posibilitatea lui de a se apăra, nereuşind să combată susţinerile şi argumentele reclamantei.
În consecinţă, reclamanta solicită admiterea cererii aşa cum a fost modificată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 11 iunie 2024 au fost înregistrate la dosar concluzii scrise/răspuns la cererea modificatoare şi notele scrise ale reclamantei, formulate de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul subliniază faptul că lucrarea procesuală intitulată „note scrise“ a fost fundamentată legal în baza dispoziţiilor art. 263 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora pârâtul are asigurat dreptul procesual la apărare, în scris şi/sau oral (pe tot parcursul judecăţii), sub aspectul analizării şi dezbaterii în fapt şi în drept a temeiniciei pretenţiilor, susţinerilor şi a dovezilor actualului reclamant. Din conţinutul lucrării procesuale anterioare, administrată la dosarul cauzei, rezultă în mod limpede argumentele combative pe deplin la adresa acţiunii reclamantei.
Pârâtul subliniază că formulează aceleaşi apărări şi în raport cu cererea modificatoare a reclamantei, prin care urmăreşte modificarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, în vigoare de la 12 februarie 2024, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120 din 12 februarie 2024.
În concluzie, pârâtul solicită respingerea acţiunii reclamantei.
În drept, invocă dispoziţiile art. 263 din Codul de procedură civilă.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar. De asemenea, au fost solicitate şi furnizate instanţei relaţii de la MAI - Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor (f. 61).
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Pârâtul CNCD a invocat excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, în considerarea faptului că acţiunea iniţială viza prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 144/2008 privind adoptarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, emis de preşedintele CNCD, însă acest act a fost abrogat prin art. 2 al Ordinului nr. 27/2024 privind aprobarea Procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, în vigoare de la 12 februarie 2024.
În soluţionarea excepţiei instanţa are în vedere împrejurarea că anterior primului termen de judecată, potrivit art. 204 din Codul de procedură civilă, reclamanta şi-a modificat acţiunea sub aspectul obiectului acesteia, în sensul că s-a dedus judecăţii analiza legalităţii art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024.
Prin urmare, excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pretenţia dedusă judecăţii conform art. 32 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă fiind reprezentată de cercetarea legalităţii unui act administrativ în vigoare, respectiv art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul preşedintelui CNCD nr. 27/2024.
Analizând în continuare acţiunea dedusă judecăţii se reţine că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.
Instanţa reţine că reclamanta a invocat în susţinerea acţiunii sale nelegalitatea parţială a unui act administrativ normativ, respectiv a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul preşedintelui CNCD nr. 27/2024, care dispun în sensul că petiţia privind pretinsele acte sau fapte de discriminare va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente:
a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, respectiv, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. Dacă reclamatul are domiciliul sau reşedinţa în străinătate, se va preciza domiciliul procedural ales din România sau adresa de e-mail unde urmează să i se facă toate comunicările privind soluţionarea petiţiei.
Reclamanta invocă nelegalitatea acestor dispoziţii în virtutea faptului că instituie în sarcina petentului o obligaţie care nu este prevăzută de OG nr. 137/2000, în aplicarea căreia a fost adoptată, restricţionându-i în mod nejustificat accesul la procedura instituită de legiuitor pentru sesizarea faptelor de discriminare. Astfel, celui care intenţionează să recurgă la procedura instituită de OG nr. 137/2000, ce se desfăşoară în faţa CNCD într-o primă fază, îi este imposibil să indice domiciliul persoanei împotriva căreia se face sesizarea, neavând acces la astfel de informaţii.
Instanţa reţine că, potrivit art. 16 din OG nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi, totodată, garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte. Printre atribuţiile prevăzute de lege în sarcina CNCD se află şi cea referitoare la investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare [art. 19 alin. (1) lit. c)].
Se mai reţine că legiuitorul consacră dreptul persoanei care se consideră discriminată de a sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei [art. 20 alin. (1)]. În continuare, se prevede că Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.
Pârâtul arată prin apărările formulate în cauză că dispoziţiile ce formează obiect al analizei în cauză sunt legale, întrucât prin instituirea în sarcina petentului a obligaţiei de a indica domiciliul persoanei reclamate se urmăreşte respectarea principiului contradictorialităţii, OG nr. 137/2000 impunând ca procedura desfăşurată în faţa Consiliului să aibă loc cu citarea obligatorie a ambelor părţi.
Instanţa mai reţine că neîndeplinirea obligaţiei de a indica domiciliul persoanei împotriva căreia se face sesizarea este sancţionată cu clasarea petiţiei, reprezentând astfel o veritabilă condiţie de admisibilitate, reclamanta motivând cererea sa sub aspectul existenţei unui interes personal prin aceea că pe rolul instanţei se află Dosarul nr. 213/43/2023 în care este atacată o hotărâre a CNCD de clasare a sesizării sale pentru motivul că nu a fost indicat domiciliul persoanei reclamate. Astfel, potrivit art. 12 din Ordinul nr. 27/2024:
(1) Petiţiile anonime transmise prin orice mijloc se vor clasa.
(2) Petiţiile care nu întrunesc toate condiţiile prevăzute la art. 11 se vor analiza în procedură de admisibilitate.
(3) În procedura de admisibilitate petentului i se pune în vedere completarea petiţiei cu elementele prevăzute la art. 11 în termen de 15 zile de la comunicare.
(4) În cazul în care petentul nu aduce precizările solicitate, petiţia se clasează.
(5) În cazul în care un petent adresează mai multe petiţii cu obiect similar sau adiacent, acestea se vor conexa, urmând ca petentul să primească un singur răspuns cu referire la toate petiţiile primite.
(6) Dacă ulterior emiterii hotărârii se primeşte o nouă petiţie de la acelaşi petent, având acelaşi obiect, aceasta se clasează la numărul iniţial, menţionându-se faptul că s-a răspuns.
Rezultă din dispoziţiile citate mai sus că în mod cert persoanei care sesizează o faptă de discriminare în faţa CNCD îi revine o obligaţie prevăzută sub sancţiunea inadmisibilităţii, de a indica domiciliul persoanei reclamate.
Potrivit relaţiilor furnizate de autoritatea publică care deţine şi gestionează datele cu privire la domiciliile persoanelor fizice, respectiv Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor (f. 61), furnizarea datelor cu caracter personal din Registrul naţional unic de evidenţă a persoanelor se poate efectua numai cu respectarea dispoziţiilor Regulamentului UE 2016/679, respectiv în cazul în care se prezintă documente din care să rezulte temeiul legal justificat sau numai după obţinerea acordului persoanei vizate, în sensul comunicării datelor către solicitant. Mai rezultă din relaţiile furnizate de autoritatea publică menţionată că aceasta a procedat la furnizarea de date cu caracter personal ca urmare a unei solicitări oficiale emise în acest sens de către CNCD, dar că în situaţia în care astfel de date ar fi solicitate de către o persoană fizică în scopul utilizării pentru formularea unei sesizări destinate CNCD datele nu vor fi furnizate, iar persoana fizică va fi îndrumată să se adreseze CNCD cu datele pe care le cunoaşte, urmând ca, ulterior, CNCD să iniţieze demersuri în vederea obţinerii datelor personale de interes.
Instanţa reţine, aşadar, că datele privitoare la domiciliul persoanelor fizice reprezintă date cu caracter personal şi accesul la astfel de informaţii nu este permis celor care demarează procedura reglementată de dispoziţiile art. 20 din OG nr. 137/2000, însă respectivele date sunt furnizate la cererea pârâtului CNCD, acesta recunoscând de altfel că, la cerere, îi sunt comunicate astfel de informaţii (f. 64).
Dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. a) al Ordinului nr. 27/2024 au fost emise de către pârât în executarea OG nr. 137/2000, mai precis a art. 20 evocat mai sus. Astfel, articolul III din Legea nr. 324/2006 prevede că, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Consiliul va elabora Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Instanţa constată că nicio dispoziţie din OG nr. 137/2000 nu presupune ca în executarea sau aplicarea ei să fie necesară instituirea unei condiţii de admisibilitate privind indicarea domiciliului părţii reclamate, prin instituirea unei atari condiţii coroborat cu instituirea sancţiunii clasării petiţiei în situaţia nerespectării obligaţiei fiind negat chiar dreptul instituit de art. 20 din OG nr. 137/2000 de a sesiza CNCD cu presupuse fapte de discriminare.
Apărările pârâtului nu pot fi reţinute, căci OG nr. 137/2000 instituie obligaţia de soluţionare a sesizării cu citarea obligatorie a părţilor, această obligaţie revenindu-i pârâtului, care dispune de toate mijloacele necesare în vederea respectării principiului contradictorialităţii, fiind de altfel singurul abilitat în acest sens. Mai mult, se reţine că însuşi Codul de procedură civilă, care reglementează desfăşurarea procesului civil, nu permite aplicarea sancţiunii anulării unei cereri de chemare în judecată în cazul în care reclamantul nu dispune personal de anumite date sau informaţii, în acest sens fiind dispoziţiile art. 200 alin. (4^1): reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informaţii de care acesta nu dispune personal şi pentru obţinerea cărora este necesară intervenţia instanţei. De asemenea, în raport cu criticile concrete aduse de către reclamantă, nu este incidentă sub niciun aspect soluţia pronunţată de instanţă în Dosarul nr. 3.216/2/2017 şi invocată de către pârât în prezenta cauză.
Nelegalitatea dispoziţiei analizate mai rezultă şi din constatarea faptului că are drept efect concret împiedicarea pârâtului CNCD în îndeplinirea propriilor competenţe, astfel cum acestea i-au fost atribuite de legiuitor, respectiv de autoritate responsabilă cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării. CNCD este în domeniul prevenirii şi sancţionării tuturor formelor de discriminare organ de cercetare şi sancţionare contravenţională, aplicând sancţiuni contravenţionale, fiind obligat, potrivit art. 20 alin. (2) din OG nr. 137/2000, la soluţionarea sesizării formulate împotriva unei anumite persoane prin investigarea faptei de discriminare. Atât timp cât a fost sesizat cu privire la săvârşirea de către o anumită persoană a unei fapte de discriminare, pârâtul este obligat să întreprindă acţiunea de investigare a celor reclamate, respectiv să efectueze, dacă este necesar, şi demersurile de obţinere a datelor cu caracter personal neaccesibile celor care formulează sesizarea, în speţă a adresei de domiciliu.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei că urmare a constatării nelegalităţii dispoziţiei art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024 să fie obligat pârâtul la modificarea acesteia în sensul indicat de către reclamantă, instanţa reţine că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă. Prin urmare, instanţa de contencios administrativ, constatând nelegalitatea actului administrativ, poate doar să îl anuleze, neputând interveni în atribuţiile autorităţii publice pârâte în sensul de a reglementa în locul acesteia.
În consecinţă, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte acţiunea dedusă judecăţii şi se va anula în parte art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024, emis de CNCD, publicat în Monitorul Oficial, nr. 120 din 12 februarie 2024, respectiv în partea care impune petiţionarului condiţia de a indica domiciliul sau reşedinţa persoanei reclamate în orice situaţie, chiar dacă nu dispune personal de aceste date şi nu le poate obţine. Se va respinge cererea în partea care priveşte obligarea pârâtului la modificarea actului administrativ normativ în sensul indicat de reclamantă.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă va fi obligat pârâtul, ca parte care a pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru şi cheltuieli de transport (f. 71).
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Respinge excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii.
Admite în parte acţiunea formulată de AAA, cu sediul, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul, şi preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul.
Anulează în parte art. 11 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 27/2024, emis de CNCD, publicat în Monitorul Oficial, nr. 120 din 12 februarie 2024, respectiv în partea care impune petiţionarului condiţia de a indica domiciliul sau reşedinţa persoanei reclamate în orice situaţie, chiar dacă nu dispune personal de aceste date şi nu le poate obţine.
Respinge în rest cererea.
Obligă pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 330 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Târgu Mureş sub sancţiunea nulităţii.
Pronunţată prin punerea la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 10.10.2024.
PREŞEDINTE
ANDREEA TOMA
Grefier,
Mariana Gabriela Oltean,
fiind lipsă din instanţă,
semnează grefier-şef secţie
Viorica Luca
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
