Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: SENTINŢA CIVILĂ nr. 59 din 24 aprilie 2022 referitoare la anulare în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 lit. f) din acest act administrativ normativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

SENTINŢA CIVILĂ nr. 59 din 24 aprilie 2022 referitoare la anulare în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 lit. f) din acest act administrativ normativ

EMITENT: Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a Contencios Administrativ şi Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1151 din 20 decembrie 2023

Comenteaza legea

Dosar nr. 630/33/2021
Instanţa constituită din:


┌────────────┬─────────────────────────┐
│Preşedinte  │Roxana Mihaela Vereş     │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Grefier     │Daniela Chirilă          │
└────────────┴─────────────────────────┘

    Pe rol judecarea acţiunii în contencios administrativ judecată formulată de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenienta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.), având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ - Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009.
    Mersul dezbaterilor, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 17.02.2022, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, pentru a da părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanţa a dispus amânarea pronunţării pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
    CURTEA,
    Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul (...) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, în principal, anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009, în ceea ce priveşte prevederile art. 8 lit. f) din aceasta, care prevăd că „Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii: f ...) se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare.“, iar, în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtului la modificarea prevederilor indicate mai sus, în sensul de a se preciza, în mod expres, care sunt actele normative a căror încălcare atrage excluderea de la primirea despăgubirilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
    În motivare, reclamantul susţine că este titularul exploataţiei agricole cod de exploataţie - (...), din loc. (...), unde a fost declarată pesta porcină africană prin actul sanitar-veterinar de declarare a focarului de boală nr. 15.580 din 2.10.2020 al DSVSA Cluj.
    Prin acest act s-a constatat că la data şi ora controlului au fost găsite în exploataţie un număr de 63 capete suine, din care două erau moarte, respectiv că toate animalele din gospodărie au fost ucise, s-au îngropat, s-au efectuat dezinfecţii la locul îngropării şi în adăposturile din exploataţie.
    Cu toate acestea, în ciuda dispoziţiilor art. 3 şi 4 din HG 1.214/2009, deşi plata despăgubirii reprezentând valoarea de piaţă a animalelor moarte şi ucise pentru combaterea epizootiei trebuia să se facă în termen de 90 de zile, potrivit art. 5 din HG 1.214/2009: „Plata despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor se face la valoarea de piaţă, în termen de 90 de zile de la tăierea, uciderea sau afectarea în alt mod a animalelor, conform art. 2 lit. a) din Regulamentul (CE) nr. 349/2005 al Comisiei“, nici până la această dată nu a fost efectuată vreo plată.
    În actul sanitar veterinar de declarare a focarului de boală nr. 15.580 din 2.10.2020 al DSVSA Cluj se reţine: acordarea despăgubirilor se face în conformitate cu prevederile HG. nr. 1.214/2009, iar dată fiind situaţia constatată, în cazul de faţă, devin incidente prevederile art. 8 lit. f) care stabilesc: „Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii: (…) f) se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare.“
    Din modul general de formulare a normei juridice se deduce că restrângerea acestui drept nu priveşte doar situaţia în care titularul dreptului a încălcat dispoziţiile reglementate de HG 1.214/2009, ci include toate (şi orice) normele care privesc identificarea si înregistrarea animalelor, sănătatea, nutriţia şi bunăstarea acestora, iar cunoaşterea acestor norme constituie o obligaţie legală pentru fiecare proprietar al unei exploataţii nonprofesionale, aşa cum stabileşte şi Ordinul ANSVSA nr. 40/2010, dar şi celelalte acte normative din domeniul sanitar veterinar care privesc, inclusiv specia suinelor.
    Or, este evident, pe de o parte, că textul HG nr. 1.214/2009, art. 8 lit. f) - „nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii: f) se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare“, nu respectă rigorile de redactare prevăzute de art. 8 şi 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    Din modul de redactare a textului art. 8 din HG nr. 1.214/2009 se poate ca, într-o interpretare largă, excentrică (asemenea celei îmbrăţişate de DSVSA Cluj prin răspunsul menţionat mai sus), să se considere că dreptul la despăgubiri este oprit unei persoane care a încălcat orice fel de normă, inclusiv, spre exemplu, celor care au traversat strada la culoarea roşie a semaforului, de exemplu, încălcând astfel legislaţia în vigoare.
    De altfel, nici organele care trebuie să constate încălcarea nu sunt determinate de textul criticat, făcându-se doar referirea generică „organele competente“.
    În esenţă, faţă de modul de redactare al art. 8 lit. f) din HG nr. 1.214/2009, se poate aprecia că orice încălcare a unui act normativ din legislaţia naţională, indiferent de domeniul de reglementare, este de natură să atragă sancţiunea neacordării despăgubirilor. Or, este evident că o asemenea consecinţă nu poate fi acceptată datorită arbitrarului absolut pe care îl aduce în aplicarea legii.
    Cerinţa previzibilităţii, a clarităţii şi a caracterului accesibil al legii a fost consacrată la nivelul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Dacă la început Curtea Constituţională analiza cerinţa clarităţii şi previzibilităţii unei legi prin prisma încălcării diverselor dispoziţii constituţionale, în prezent această exigenţă a fost cristalizată din prevederile articolului 1 alineatul (5) din Constituţie. Pe de altă parte, exigenţa s-a îmbogăţit din punct de vedere substanţial, Curtea Constituţională impunând respectarea unui standard cât mai înalt al calităţii reglementării.
    O evoluţie importantă a concepţiei Curţii se realizează prin deciziile nr. 1 din 11 ianuarie 2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) şi nr. 494 din 10 mai 2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 19 iunie 2012). După ce, în prealabil, în ambele
    decizii Curtea reţine că „orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite cerinţe calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat“, aceasta concluzionează, în prima decizie citată, că textul „este neclar şi imprecis, astfel încât Curtea constată că, în mod evident, legea criticată este lipsită de previzibilitate, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. 5 din Constituţie“, iar în a doua decizie citată că prevederile legale analizate „nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie“.
    Aici, evoluţia jurisprudenţei este semnificativă: pe de-o parte, se exprimă în mod direct exigenţa respectării de către orice act normativ a unor cerinţe calitative (previzibilitatea, precizia şi claritatea), iar, pe de altă parte, această exigenţă îşi găseşte temeiul, pentru prima dată, în mod direct şi de sine stătător în art. 1 alin. (5) din Constituţie. Curtea reţine în final că imprecizia sau lipsa de previzibilitate a textului de lege supus controlului de neconstituţionalitate afectează demnitatea umană, valoare supremă prevăzută la art. 1 alin. (3), sau dreptul la un proces echitabil cuprins în art. 21 alin. (3) din Constituţie, deci alte prevederi constituţionale decât art. 1 alin. (5) în Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014), Curtea Constituţională procedează în mod invers. După ce a reţinut încălcarea dreptului de proprietate, a extins controlul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate şi în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, ceea ce reprezintă o premieră şi confirmă importanţa din ce în ce mai mare pe care această exigenţă o are din perspectiva constituţionalităţii.
    De altfel, poate şi mai important, în această decizie, precum şi într-o decizie ulterioară (Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, celebră datorită dispoziţiilor analizate - „codul insolvenţei“), Curtea Constituţională ridică previzibilitatea şi claritatea la nivel de „condiţie esenţială a calităţii şi constituţionalităţii normei juridice“.
    Astfel, nu numai că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, dar claritatea şi previzibilitatea sunt elemente sine qua non ale constituţionalităţii şi convenţionalităţii reglementării.
    În data de 30.08.2021, reclamantul a formulat, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângere prealabilă împotriva prevederilor art. 8 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, însă, deşi s-a împlinit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâtul nu a răspuns în niciun mod plângerii formulate de subsemnatul.
    Pentru toate aceste considerente, reclamantul solicită, în principal, anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009, în ceea ce priveşte prevederile art. 8 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, care prevăd că „Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii: j) se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare“, iar, în subsidiar, solicităm obligarea pârâtului la modificarea prevederilor indicate mai sus, în sensul de a se preciza, în mod expres, care sunt actele normative a căror încălcate atrage excluderea de la primirea despăgubirilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009.
    În drept, dispoziţiile art. 1, art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 8, art. 36 din Legea nr. 24/2000, art. 453 din Codul de procedură civilă.
    În apărare a formulat întâmpinare pârâtul Guvernul României, solicitând anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, pe cale de excepţie; respingerea acţiunii, ca tardiv formulată; respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
    În speţă, cauza dedusă judecăţii se înscrie în categoria litigiilor de contencios administrativ, împrejurare faţă de care devin aplicabile prevederile art. 17 alin. (2) din actul normativ precitat, potrivit cărora „(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare“.
    Totodată, potrivit art. 197 din noul Cod de procedură civilă (NCPC), „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii“.
    Prin urmare, întrucât exemplarul cererii de chemare în judecată ataşat comunicării emise în Dosarul nr. 630/33/2021, pentru pârâtul Guvernul României, nu este însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru şi în măsura în care aceasta nu se regăseşte nici la dosarul cauzei, obligaţia timbrării cererii îndeplinindu-se anticipat, înţelegem să invocăm excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa timbrării, pe care vă solicităm să o admiteţi şi să dispuneţi anularea cererii de chemare în judecată, în situaţia în care reclamanta nu face dovada îndeplinirii acestei obligaţii.
    Cu privire la acest aspect, şi Curtea Constituţională a reţinut că, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013).
    Cu privire la excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, a susţinut că, potrivit normelor imperative ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Termenul de introducere a acţiunii: (1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) Abrogată.“
    În toate cazurile, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1) (în speţă 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului (termen de decădere).
    Prezenta acţiune este tardiv formulată prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    Potrivit art. 108 din Constituţie, republicată, hotărârile adoptate de Guvern se semnează de prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, măsura oficială de comunicare către cei interesaţi a hotărârilor Guvernului, măsură care condiţionează însăşi intrarea în vigoare a acestor acte administrative, este publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, moment de la care încep să curgă şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ.
    Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 face parte din categoria actelor prevăzute de art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală şi a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de partea reclamantă este 30 octombrie 2009 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741.
    Hotărârea de Guvern în discuţie este un act administrativ cu caracter individual, deoarece se adresează unor persoane determinate, indicate chiar în titlul actului, în speţă proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
    În aceste condiţii este evident că introducerea prezentei acţiuni la data de 1.09.2021 s-a făcut cu mult peste termenul de decădere de 1 an de la data publicării/aducerii la cunoştinţă publică a actului (30 octombrie 2009).
    Faţă de dispoziţiile imperative ale art. 11 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 554/2004 se solicită admiterea excepţiei şi, în consecinţă, să se dispună respingerea acţiunii ca tardiv formulată.
    Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
    Faţă de criticile generice şi sumare vizând Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precizăm că acesta nu oferă, în mod concret, o argumentaţie ori temeinicie legală în sprijinul acestora.
    Temeiul legal al adoptării acestui act normativ l-au constituit prevederile art. 108 din Constituţia României, republicată, precum şi prevederile art. 26 alin. (6), (6^1) şi (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
    Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese şi din nota de fundamentare a acesteia, prin însuşirea proiectului iniţiat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi avizat de organele de specialitate ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în acest domeniu.
    La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul hotărârii fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acesteia, respectiv de Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Departamentul pentru Afaceri Europene, Ministerul pentru Afaceri Europene, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în organizarea de la acea dată).
    Sub aspectul oportunităţii, adoptarea actului administrativ contestat a fost determinată de motivele menţionate în nota de fundamentare a acestuia, respectiv cele regăsite în secţiunea a 2-a „Motivul emiterii actului normativ“.
    Pe de altă parte, prin raportare la susţinerile părţii reclamante, rugăm onorata instanţă să observe că nu pot fi reţinute elemente de nelegalitate ale Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009 sau eventuale împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalităţii, veridicităţii şi autenticităţii acestui act administrativ.
    Legalitatea actului administrativ impune respectarea anumitor cerinţe:
    - actele să fie adoptate sau emise de către autorităţile competente din punct de vedere material/teritorial şi în limitele acestor competenţe;
    – conţinutul actului administrativ să fie conform cu conţinutul legii în baza căreia este emis;
    – actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare;
    – actele să fie adoptate sau emise în forma specifică actelor administrative şi a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege.

    În concluzie, susţinerile părţii reclamante privind vătămarea unor drepturi prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009 sunt nefondate şi nu pot demonstra nelegalitatea acesteia.
    Faţă de acestea, se impune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de constatare a inexistenţei Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009.
    La data de 17 ianuarie 2022 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul Guvernului României, solicitând admiterea cererii de intervenţie şi respingerea cererii reclamantului.
    Legea stabileşte că terţul din cererea de intervenţie accesorie are o poziţie subordonată părţii pe care o apără, dispunând că acesta nu poate face decât acele acte de procedură care profită părţii respective.
    Conform art. 3 alin. (1) pct. 13 din H.G. nr. 137/2020 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului:
    "ART. 3
    (1) Secretariatul General al Guvernului îndeplineşte următoarele atribuţii principale: (...)
    13. asigură reprezentarea Guvernului, inclusiv a prim-ministrului, în faţa instanţelor judecătoreşti, împreună cu ministerele iniţiatoare sau continuatoare/succesoare în urma reorganizării şi/sau instituţiile publice care au obligaţia de a pune în executare actele adoptate de Guvern şi deciziile prim-ministrului împotriva cărora s-au formulat acţiuni în justiţie sau care au obligaţia de a iniţia actele administrative sau de a efectua operaţiunile administrative solicitate Guvernului sau prim-ministrului."

    Conform art. 1 alin. (1) din HG nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare:
    "ART. 1
    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumită în continuare Autoritatea, se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, în subordinea Guvernului şi în coordonarea prim-ministrului."

    În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ, pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, A.N.S.V.S.A. exercită şi funcţia de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, realizarea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor, cu respectarea legislaţiei naţionale şi europene.
    Întrucât Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin organele abilitate, efectuează activitatea de apărare a sănătăţii animalelor, de supraveghere, prevenire şi control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare şi a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţilor din domeniul sanitar-veterinar şi având în vedere că reclamanta solicită anularea parţială a Hotărârii Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, rezultă că instituţia noastră justifică un interes pentru care înţelege să
    intervină în prezentul dosar, fiind incidente dispoziţiile textului de lege mai sus citat coroborat cu art. 61 din NCPC.
    În considerarea tuturor celor expuse mai sus rezultă că, în speţă, sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 61 şi 63 din NCPC, motiv pentru care reiterăm concluziile noastre de admitere a prezentei cereri de intervenţie.
    Pe fondul cauzei, se solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului prin care a solicitat, în principal, anularea parţială a HG nr. 1.214/2009, în ceea ce priveşte prevederile art. 8 lit. f), şi, în subsidiar, obligarea pârâtului la modificarea acestei prevederi, în sensul de a preciza, în mod expres, care sunt actele normative a căror încălcare atrage excluderea de la primirea despăgubirilor prevăzute de HG nr. 1.214/2009, pentru următoarele motive:
    În conformitate cu prevederile art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, cu modificările şi completările ulterioare,
    "Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii:
    a) dacă nu au comunicat medicului veterinar oficial/medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de sănătate a animalelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale, în termen de maximum 48 de ore, prin notificare scrisă sau notă telefonică;
    b) nu asigură şi nu respectă normele de igienă şi biosecuritate în exploataţiile aprobate sanitar-veterinar;
    c) au importat animale bolnave a căror boală a fost dobândită anterior intrării pe teritoriul României şi a fost constatată prin testele de laborator;
    d) au introdus animate noi fără documentele sanitar-veterinare prevăzute de lege;
    e) au introdus animale provenite dintr-o altă exploataţie sau zonă aflată în derularea programului de combatere a unei boli;
    f) se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare."

    Alături de prevederile legale mai sus prezentate, în conformitate cu prevederile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, cu modificările şi completările ulterioare:
    "(1) Beneficiază de despăgubiri, potrivit legii, persoanele juridice şi persoanele fizice proprietare de animale, în cazul în care animalele sunt deţinute cu respectarea normelor sanitar-veterinare în vigoare, cu referire la declararea şi înregistrarea obligatorie în registrul agricol şi în sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor, în conformitate cu reglementările legate în vigoare, dacă au suferit pagube la suspicionarea sau confirmarea bolii prin aplicarea măsurilor de control specifice ce se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boli transmisibile prevăzute în lista cuprinsă în anexa nr. 1.

    (1^1) Proprietarii de animale neidentificate, suspecte sau bolnave de pestă porcină africană beneficiază de despăgubiri numai în condiţiile în care acestea sunt identificate şi înregistrate, potrivit legii, înainte de evaluare şi ucidere sau ucidere preventivă.
(2) Beneficiază de despăgubiri persoanele juridice şi persoanele fizice proprietare de animale, dacă animalele suspicionate de boală au fost predate către unităţile de abatorizare, autorizate sanitar-veterinar, direct de către proprietarii acestora ori prin intermediari, persoane fizice sau juridice, în cadrul programelor naţionale de eradicare a epizootiilor, de la data aprobării acestor programe, în vederea sacrificării în scop de diagnostic.
(3) Beneficiază de despăgubiri proprietarii de animale din exploataţiile în care se aplică măsurile de control al bolilor, inclusiv din exploataţiile aflate în zona de protecţie a focarului, precum şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor.
(4) Despăgubirile prevăzute la alin. (1)-(3) nu vor fi acordate persoanelor fizice sau juridice sancţionate contravenţional în baza art. 9."

    Totodată, potrivit art. 9 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, cu modificările şi completările ulterioare, dispune:
    "(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte săvârşite de persoana fizică sau juridică proprietară de animale:
    a) neanunţarea, în termen de 48 de ore, a medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau a reprezentantului oficial al direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, despre apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale;
    b) neizolarea animalelor bolnave sau suspecte de boală, nepăstrarea cadavrelor animalelor moarte ori tăiate şi consumul sau înstrăinarea cărnii şi produselor provenite de la aceste animale până la sosirea medicului veterinar de liberă practică împuternicit şi/sau oficial;
    c) nerespectarea restricţiilor de circulaţie a animalelor, impuse de direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti;
    d) neasigurarea şi nerespectarea normelor de biosecuritate în exploataţiile de animale autorizate sanitar-veterinar."

    Având în vedere ansamblul prevederilor legale mai sus prezentate, se desprinde concluzia că sintagma „legislaţia în vigoare“ avută în vedere la art. 8 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009, cu modificările şi completările ulterioare, are în vedere legislaţia specifică domeniului sanitar-veterinar, care stabileşte măsurile necesare pentru supravegherea, prevenirea, controlul şi eradicarea bolilor animalelor.
    În aceste condiţii rezultă, contrar susţinerilor reclamantului, că sunt respectate rigorile de redactare a actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările ulterioare.
    În drept, dispoziţiile art. 61 NCPC, HG nr. 1.415/2009, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 24/2000, HG nr. 137/2020
    Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:
    Potrivit art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 30.10.2009,
    "Nu beneficiază de despăgubirile prevăzute în prezenta hotărâre persoanele fizice şi juridice proprietare de animale în următoarele situaţii:
    a) dacă nu au comunicat medicului veterinar oficial/medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de sănătate a animalelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale, în termen de maximum 48 de ore, prin notificare scrisă sau notă telefonică;
    b) nu asigură şi nu respectă normele de igienă şi biosecuritate în exploataţiile aprobate sanitar-veterinar;
    c) au importat animale bolnave a căror boală a fost dobândită anterior intrării pe teritoriul României şi a fost constatată prin testele de laborator;
    d) au introdus animate noi fără documentele sanitar-veterinare prevăzute de lege;
    e) au introdus animale provenite dintr-o altă exploataţie sau zonă aflată în derularea programului de combatere a unei boli;
    f) se constată de autorităţile competente că au încălcat legislaţia în vigoare."

    Textul adus în discuţie de reclamant pe calea petitului principal vizează o ipoteză de excludere de la beneficiul
    acordării de despăgubiri ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, fiind în mod evident o sancţiune care nu vizează, cel puţin nu în mod direct, conduita solicitantului.
    Astfel, se constată că ipotezele de excludere prevăzute de art. 8 lit. a)-e) din actul administrativ normativ în discuţie privesc situaţii care implică o acţiune sau o inacţiune a persoanei care solicită acordarea despăgubirilor, fie contrară legii, fie aptă să cauzeze prejudiciul suferit în contextul menţionat, sancţionată în acest fel prin înlăturarea posibilităţii de despăgubire.
    Aceste acţiuni sau omisiuni sunt în mod clar enumerate, descrise în textul normei - lit. a)-e) (dacă nu au comunicat medicului veterinar oficial/medicului veterinar de liberă practică împuternicit sau direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti modificările apărute în starea de sănătate a animalelor, apariţia oricărei îmbolnăviri, suspiciuni de boală, moartea sau tăierea de necesitate a unor animale, în termen de maximum 48 de ore, prin notificare scrisă sau notă telefonică; nu asigură şi nu respectă normele de igienă şi biosecuritate în exploataţiile aprobate sanitar-veterinar; au importat animale bolnave a căror boală a fost dobândită anterior intrării pe teritoriul României şi a fost constatată prin testele de laborator; au introdus animale noi fără documentele sanitar-veterinare prevăzute de lege; au introdus animale provenite dintr-o altă exploataţie sau zonă aflată în derularea programului de combatere a unei boli), prin intermediul lor fiind asigurat un cadru legal previzibil pentru potenţialii proprietari de animale solicitanţi de despăgubiri.
    Sub aspectul prevederii criticate de reclamant, instanţa reţine că, deşi vizează conduita unui terţ („autoritate competentă“), consecinţele sale se răsfrâng în mod nemijlocit asupra beneficiarului şi aceasta fără a se menţiona în conţinutul său o eventuală culpă concurentă a solicitantului.
    De asemenea, din examinarea cuprinsului actului nu se poate decela vreo corelare cu altă dispoziţie a acestuia, tot astfel cum nu se poate realiza o corelare a art. 8 lit. f) cu prevederile art. 26 alin. (6), alin. (6^1) şi alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea cărora a fost adoptată HG nr. 1.214/2009, în sensul că nu este individualizată cu claritate nici sfera autorităţilor competente la care face referire textul şi nici legislaţia în vigoare care ar fi fost încălcată.
    Nici art. 2 al HG nr. 1.214/2009 care stabileşte semnificaţia termenilor cu care operează Metodologia nu defineşte cele două noţiuni anterior menţionate, tot astfel cum nici OG nr. 42/2004 nu conţine o astfel de delimitare, ceea ce susţine concluzia că textul actului administrativ normativ prezintă un caracter neclar, echivoc, nefiind precizate cu claritate normele a căror încălcare de către autorităţi competente (de asemenea nedefinite în acest context) atrage excluderea acordării de despăgubiri în condiţiile acestei norme.
    Prin urmare, maniera de redactare a art. 8 lit. f) din HG nr. 1.214/2009 încalcă dispoziţiile art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, conform cărora textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice, pasaje obscure sau echivoce, respectiv într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc.
    Modalitatea de redactare a textului criticat lasă loc arbitrarului şi exercitării cu exces de putere a atribuţiilor de către autoritatea publică chemată să soluţioneze cererile de despăgubire, în speţă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, norma fiind lipsită de orice previzibilitate, cu atât mai mult cu cât nu este corelată încălcarea legislaţiei în vigoare (oricare ar fi aceea) de către autorităţile competente de o eventuală culpă a solicitantului.
    De asemenea, instanţa observă că art. 8 lit. f) din HG nr. 1.214/2009 nu acoperă nicio ipoteză descrisă de Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 (art. 26) a cărei organizare a executării o realizează, iar pârâtul nu a formulat apărări în acest sens.
    Examinând apărările formulate de emitentul actului cu privire la fondul cauzei, se constată că acestea prezintă un caracter general, nefiind indicată o corelaţie a textului art. 8 lit. f) din HG nr. 1.214/2009, cu modificările şi completările ulterioare, cu o prevedere din legea a cărei punere în executare o realizează. În speţă reclamantul nu a invocat necompetenţa emitentului actului, nici faptul că dispoziţia criticată nu ar fi conformă cu conţinutul legii în baza căreia este emis, nici forma specifică a adoptării sale, ci a invocat nelegalitatea din perspectiva lipsei de claritate şi previzibilitate a normei în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţie, respectiv art. 8 şi 26 din Legea nr. 24/2000. Or, cu privire la motivele de nelegalitate invocate, pârâtul nu a înţeles să aducă argumente contrare (în mod evident, în speţă nu au fost şi nici nu puteau fi aduse în discuţie aspecte legate de oportunitatea adoptării normei).
    Pentru toate acestea considerente, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acţiunea formulată de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi va anula în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 lit. f) din acest act administrativ normativ.
    Ca urmare a admiterii petitului principal, în mod evident nu se impune discutarea petitului subsidiar (nici din punctul de vedere al admisibilităţii şi nici pe fond).
    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii,
    HOTĂRĂŞTE:
    Admite acţiunea formulată de reclamantul (...), CNP (...), domiciliat în (...), tel. (...), titular al exploataţiei agricole cod de exploataţie (...), cu domiciliul procesual ales în (...) în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, având cod de identificare fiscală 4283422, cont bancar: RO98TREZ70023510120XXXXX deschis la ATCPMB.
    Anulează în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 lit. f) din acest act administrativ normativ.
    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recursul urmând a fi depus la Curtea de Apel Cluj.
    Pronunţată la data de 24.02.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţie părţilor cu mijlocirea grefei instanţei.

                    PREŞEDINTE
                    ROXANA MIHAELA VEREŞ
                    Grefier,
                    Daniela Chirilă

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Sentinta, Alte Institutii, SENTINŢA CIVILĂ nr. 59 din 24 aprilie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ SENTINŢA CIVILĂ nr. 59 din 24 aprilie 2022 referitoare la anulare în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 lit. f) din acest act administrativ normativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

SENTINŢA CIVILĂ nr. 59 din 24 aprilie 2022 referitoare la anulare în parte Hotărârea Guvernului nr. 1.214/2009 în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 lit. f) din acest act administrativ normativ