Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA CIVILĂ nr. 295 din 20 noiembrie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Constanţa PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 24 din 15 ianuarie 2026
Dosar nr. 720/36/2022
Complet pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal:
Preşedinte: - Elisabeta Crihană
Grefier: - Mariana Nica
Pe rol, judecarea cauzei în materia contenciosului administrativ şi fiscal, formulată de reclamant (...), cu domiciliul procesual ales la (...), din municipiul (...), în contradictoriu cu pârâţii: Preşedintele României (Administraţia Prezidenţială), cu sediul în Bucureşti, şoseaua Cotroceni nr. 1, sectorul 6, Primul Ministru al României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, cu sediul procesual ales în Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, corp B, etaj 3, sectorul 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamantul prin avocat (...), în baza împuternicirii avocaţiale aflate la fila 12, lipsind pârâţii.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispoziţiilor art. 153 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile, obiectul litigiului şi stadiul procesual.
Avocat (...), în vederea soluţionării excepţiilor, depune la dosar practică judiciară de la nivelul Curţii de Apel Constanţa, în cauze similare.
Curtea acordă cuvântul asupra excepţiei netimbrării, invocată de pârâtul Primul Ministru al României.
Avocat (...), pentru reclamant, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, fiind complinită obligaţia.
Curtea, cu privire la excepţia netimbrării cererii, o respinge ca neîntemeiată, întrucât la dosar se află dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei, conform art. 16 din OUG nr. 80/2013.
Dă cuvântul asupra excepţiei nulităţii acţiunii raportat la art. 196 alin. (1) din Codul de procedură civilă, invocată de acelaşi pârât, motivat de faptul că nu s-au indicat pretenţiile faţă de Primul Ministru al României.
Avocat (...) solicită respingerea acestei excepţii ca neîntemeiată; chestiunile sunt discutate în contradictoriu faţă de părţi; nu se pune problema lipsei de motivare, aşa cum greşit susţine partea adversă. Pârâtul Instituţia Primului Ministru este chemat în judecată în calitate de contrasemnatar al decretului a cărui anulare se solicită, din punctul de vedere al respectării condiţiilor de legalitate în relaţia cu Instituţia Preşedintelui României. Nu sunt îndeplinite cerinţele art. 196 alin. (2) din Codul de procedură civilă pentru pronunţarea unei soluţii pe excepţie de nulitate a hotărârii.
Curtea respinge ca neîntemeiată excepţia nulităţii acţiunii în raport cu motivele invocate, întrucât Primul Ministru al României a fost chemat în judecată în calitate de contrasemnatar al decretului prezidenţial a cărui anulare se solicită în prezenta cauză.
Acordă cuvântul asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii în raport cu art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, invocată de Preşedintele României prin întâmpinare.
Avocat (...) pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, solicitând a se reţine că a formulat şi note de şedinţă expres pe această chestiune, depuse în data de 25.01.2023.
S-a invocat inadmisibilitatea din perspectiva dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi prin raportare la art. 26 din Constituţia României, susţinându-se în esenţă că ar fi vorba despre un fine de neprimire şi că acest decret ar face parte din categoria acelor acte administrative care ar privi raporturile de natură politică cu Parlamentul şi în felul acesta ar fi excluse controlului de legalitate. Nimic mai greşit: a arătat în mod exact şi clar de ce acel decret, faţă de care survine ca urmare a unora dintre atribuţiile extinse ale Preşedintelui României reglementate în titlul III cap. 2 din Constituţia României, nu se încadrează în sfera celor pentru s-ar putea pune în discuţie finele de neprimire pe cale de inadmisibilitate.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. k), doar actele care privesc raporturile cu Parlamentul sunt exceptate, dar sunt definite de legea contenciosului ca fiind acte emise de autoritate publică în realizarea atribuţiilor sale prevăzute de Constituţie sau de o lege organică în raporturile de natură publică cu Parlamentul.
În cauza de faţă speţa nu se situează în această ipoteză, dimpotrivă, decretul este un act administrativ unilateral, care priveşte strict situaţia reclamantului din prezenta cauză şi care nu are nicio legătură cu exercitarea atribuţiilor sau legătura cu sfera politicului între Instituţia Preşedintelui şi Parlamentul României. Prin urmare, contrar susţinerilor părţii adverse că nu ar fi admisibilă o asemenea cerere, dimpotrivă, este admisibilă. În concepţia acestei teorii a depus şi practică judiciară la acest termen.
Curtea se va pronunţa asupra excepţiei inadmisibilităţii odată cu fondul cauzei.
Pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Primul Ministru şi, susţine acesta, pe cale de consecinţă, inadmisibilitatea acţiunii prin raportare la calitate.
Avocat (...) este un mod diferit de a invoca inadmisibilitatea, nu are legătură cu temeiurile şi modalitatea în care Administraţia Prezidenţială - Instituţia Preşedintelui a invocat inadmisibilitatea, concluziile sunt de respingere; nu se poate susţine teoria inexistenţei, lipsei calităţii procesuale pasive a Instituţiei Primului Ministru prin raportare la faptul că este contrasemnatar pentru legalitate şi îşi asumă în egală măsură responsabilitatea de natură politică, semnând decretul, chiar dacă această cerinţă este complinită ca o condiţie de legalitate, iar emitentul actului
administrativ contestat în esenţă este Instituţia Preşedintelui României. Există calitate procesuală pasivă şi sub acest aspect nu se poate susţine că cererea ar fi inadmisibilă. Concluzii de respingere.
Curtea se va pronunţa odată cu fondul şi asupra acestei excepţii.
Acordă cuvântul asupra probelor solicitate.
Avocat (...) solicită încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei; solicită a se constata că au fost administrate în decursul acestor termene; învederează că nu are alte cereri de formulat, înscrisuri de depus sau excepţii de invocat.
Curtea încuviinţează pentru reclamant şi pentru pârâtul Preşedintele României administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat, apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat (...), având cuvântul pentru reclamantul (...), pe fondul cererii de chemare în judecată, solicită admiterea acesteia, anularea în parte a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, în partea care priveşte poziţia nr. 8 din anexa la decret, ce îl priveşte strict pe reclamant; să se constate că în mod nelegal a fost emis decretul, în regim de exces de putere şi cu nerespectarea principiului legalităţii actelor administrative, luându-se act că în speţă cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
Arată că sunt patru motive de nelegalitate, pe care le va puncta în esenţă:
1. Prima chestiune vizează nelegalitatea decretului din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, respectiv efectul pozitiv al lucrului judecat şi art. 434 din Codul de procedură civilă - forţa probantă a hotărârii.
În esenţă, deşi motivarea decretului prezidenţial a fost clar explicată şi lămurită, susţinându-se că este vorba de hotărâri pronunţate, definitive, privind respingerea cererii de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant privind pe reclamant, simpla lectură a celor două hotărâri la care se face referire conduce la o altă concluzie, contrară celei susţinute de către pârâţii din prezenta cauză.
În esenţă, este vorba despre o hotărâre pronunţată în recurs de către Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a admis recursul reclamantului, s-a casat în tot sentinţa primei instanţe pe care o foloseşte pârâtul Preşedintele României şi, în rejudecare, s-a admis acţiunea reclamantului, s-a anulat Decizia nr. 129/13.08.2019 - poziţia 118 în ceea ce îl priveşte pe reclamant, dar mai important decât soluţia în sine, favorabilă reclamantului, ar fi trebuit examinat de pârât conţinutul considerentelor acestei decizii şi s-ar fi observat că, în realitate, motivarea care a fost evocată de Curtea de Apel Constanţa este una vădit favorabilă reclamantului, instanţa constatând, pe baza unui înscris nou-depus în acel ciclu procesual, faptul că la dosar se depusese o decizie administrativă înregistrată cu nr. 334 la 15.05.2019 prin care la poziţia 22 i se recunoştea reclamantului calitatea de Luptător cu Rol Determinant şi îndeplinirea deopotrivă a condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004.
Ca urmare a unei cereri formulate de reclamant în procedura administrativă, în cursul acelui dosar, între fond şi recurs, pe cale administrativă, acestuia i s-a recunoscut calitatea prin acest act administrativ unilateral. Decizia respectivă a fost administrată ca mijloc de probă în acel dosar, instanţa s-a pronunţat în raport cu aceasta şi a motivat că deja comisia respectivă s-a pronunţat şi a stabilit calitatea de Luptător cu Rol Determinant a reclamantului.
Prin urmare, hotărârea prin care s-a admis recursul a avut la bază această motivare şi reprezintă o chestiune care a fost tranşată din punct de vedere juridic, în mod definitiv, şi beneficiază de efectul pozitiv al lucrului judecat sub aspectul chestiunii tranşate.
Pe cale de consecinţă, Preşedintele României când a examinat propunerea formulată de către SSRML, nu ar mai fi putut infirma efectele menţinute în considerente şi modul de motivare al instanţei Curţii de Apel Constanţa sub aspectul tranşării acestei chestiuni litigioase privind stabilirea în favoarea reclamantului a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege.
Prin modul în care a emis decretul vine şi contrazice în mod flagrant efectele unei dispoziţii anterioare a Curţii de Apel Constanţa, care a stabilit că reclamantul beneficiază de calitatea de Luptător cu Rol Determinant.
2. Al doilea motiv de nelegalitate se referă la încălcarea efectelor unei decizii - nr. 334/2019, emisă de Comisia de aplicare a art. 49, decizie administrativă care este şi astăzi în vigoare. În raport cu această decizie, care a stat la baza invocării motivului de nelegalitate, acest act administrativ nu a fost vreodată contestat, atacat, infirmat sau contestat judiciar de către pârâţii din prezenta cauză.
Cât timp decizia subzistă sub efectul consecinţelor juridice pe care le produce, şi astăzi reclamantul beneficiază de recunoaştere a calităţii de Luptător cu Rol Determinant, pe cale administrativă.
3. Cea de-a treia chestiune vizează încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi art. 49^1 alin. (2) lit. a), b), c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare - în esenţă, absenţa oricărei hotărâri judecătoreşti de anulare a certificatului emis de instanţa de contencios.
Cele trei ipoteze de la literele a), b) şi c) de la art. 49^1 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004 sunt trei situaţii distincte şi limitativ prevăzute de lege, care au la bază emiterea unor hotărâri judecătoreşti definitive de retragere a calităţii de Luptător cu Rol Determinant. Situaţia reclamantului nu se încadrează în niciuna dintre aceste situaţii. Nu există o hotărâre definitivă pronunţată în contradictoriu cu reclamantul prin care să se fi dispus anularea certificatului de Luptător cu Rol Determinant.
Prin urmare, în mod greşit în exercitarea aplicării dispoziţiilor legale şi cu nerespectarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, a fost emis decretul.
Preşedintele României trebuia să verifice propunerea SSRML, dacă are la bază documentele care susţine că există.
4. Ultimul motiv de nelegalitate vizează motivul de nelegalitate a decretului emis în data de 1.08.2022 sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice, aşa cum au fost ele modificate prin Hotărârea nr. 482/2022, intrată în vigoare la 19.04.2022. Această hotărâre a modificat dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi (3) şi a inclus art. 49^3, a stabilit nişte condiţii şi o procedură care trebuia urmată cu prilejul emiterii acestui decret.
Aceste dispoziţii au fost încălcate sub aspectul că, pe de o parte, conform art. 49 alin. (2), modificat prin HG nr. 482/202, analiza elementelor de noutate şi decizia cu privire la anularea certificatelor sunt de competenţa Comisiei produsă de art. 13.
Solicită a se constata că nu există nicio decizie de anulare administrativă şi, în egală măsură, şi competenţa atributivă reglementată de art. 13 a fost una încălcată faţă de componenţa comisiei.
A mai invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 49 alin. (3) din Normele metodologice, modificate prin HG nr. 482/2022; conform textului care se aplica la momentul emiterii decretului de către Preşedinte, anularea certificatelor şi înaintarea propunerii de retragere a titlurilor se fac de către SSPR, cu avizul comisiei parlamentare. Conform actelor de la dosar, nici această cerinţă a existenţei avizului prealabil al comisiei parlamentare nu este îndeplinită în cauză, în sensul că nu s-a solicitat şi nu s-a obţinut un aviz de legalitate, aşa cum prevede textul de lege, care era necesar şi prealabil emiterii deciziei de anulare.
Solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi anularea în parte a decretului, poziţia nr. 8; totodată, solicită a se lua act că va solicita cheltuieli pe cale separată.
Curtea rămâne în pronunţare.
CURTEA,
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Constanţa la data de 16.12.2022, cu nr. 720/36/2022, reclamantul (...), în temeiul dispoziţiilor art. 8 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a chemat în judecată pe pârâtul Preşedintele României, solicitând a se dispune:
1. anularea în parte a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, respectiv a poziţiei nr. 8 din anexa la decretul emis de pârât, cuprinzând lista persoanelor cărora le-a fost retras titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, numai în ceea ce priveşte retragerea titlului reclamantului;
2. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în contravaloarea taxei de timbru şi a onorariului de avocat.
I. Considerente în fapt
1. Prin Decretul nr. 1.068/1.08.2022 emis de Instituţia Preşedintelui României reprezentată de dl Preşedinte, Klaus Werner Iohannis, s-a dispus retragerea titlului reclamantului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, aspect consemnat în poziţia nr. 8 din anexa la Decretul nr. 1.068/2022;
2. Decretul atacat a avut la bază o propunere întocmită de Instituţia Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, prin care a fost transmisă către Instituţia Preşedintelui României o listă pentru un număr de 19 persoane, printre care şi reclamantul (regăsit la poziţia nr. 8 din anexa decretului), cuprinzând persoanele pentru care Comisia art. 49, constituită în baza Ordinului nr. 2/2022, a propus anularea certificatelor şi retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ în temeiul prevederilor art. 430 din noul Cod de procedură civilă.
3. Împotriva Decretului nr. 1.068/1.08.2022 a formulat plângerea administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată, înregistrată la Secretariatul General al Administraţiei Prezidenţiale cu nr. SG/9.950/17.08.2022, conexată cu nr. SG/10.035/19.08.2022, solicitând anularea (revocarea) decretului şi repunerea sa în situaţia anterioară prin emiterea unei decret prin care să îi fie conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
4. Prin Adresa nr. SG/11.442/20.09.2022 emisă de Administraţia Prezidenţială prin Secretariatul General, i-a fost comunicat un răspuns al instituţiei prezidenţiale la plângerea sa administrativă prealabilă, în sensul că „motivarea decretului se regăseşte în anexa acestuia, iar retragerea titlurilor s-a realizat în baza hotărârilor judecătoreşti definitive privind respingerea cererii de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant“, precum şi că „aspectele sesizate de dumneavoastră sunt complexe, astfel încât necesită o cercetare mai amănunţită care presupune un termen mai îndelungat pentru a reanaliza succesiunea şi legalitatea operaţiunilor administrative premergătoare emiterii decretului la care se referă plângerea dumneavoastră“.
5. În cazul său a fost indicată în anexa decretului, la poziţia nr. 8, existenţa Sentinţei civile nr. 635/23.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.277/118/2019, precum şi Decizia civilă nr. 1.466/CA/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
II. Considerente în drept. Motive de nelegalitate privind Decretul nr. 1.068/1.08.2022, respectiv poziţia nr. 8 din anexa decretului atacat
II.I. Nelegalitatea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziţia nr. 8 din anexă, prin raportare la încălcarea flagrantă şi nepermisă de către emitentul actului atacat a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) şi art. 434 din Codul de procedură civilă (forţa probantă a hotărârii)
6. Prin Decizia civilă nr. 1.466/CA/12.12.2019 - definitivă, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.277/118/2019, s-a dispus, în contradictoriu cu pârâtul, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 - admiterea recursului reclamantului, casarea în tot a Sentinţei civile nr. 635/23.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, şi, rejudecând, s-au dispus admiterea acţiunii civile şi anularea Deciziei nr. 129/13.08.2019 - poziţia nr. 118, în ceea ce îl priveşte.
7. Contrar motivării complet eronate reţinute de emitentul decretului contestat, în realitate, hotărârile judecătoreşti la care instituţia prezidenţială a făcut trimitere expresă, respectiv Sentinţa civilă nr. 635/23.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.277/118/2019, precum şi Decizia civilă nr. 1.466/CA/12.12.2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - nu fac parte din categoria hotărârilor judecătoreşti prevăzute în mod expres şi limitativ de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
8. Or, Instituţia Preşedintelui României, în calitate de emitent al actului contestat, a refuzat în mod nelegal să ţină cont de efectele judecătoreşti definitive stabilite de instanţa de recurs, în sensul că, prin Decizia civilă nr. 1.466/CA/12.12.2019, Curtea de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a hotărât în mod definitiv în Dosarul nr. 6.277/118/2019 admiterea recursului reclamantului, casarea în tot a Sentinţei civile nr. 635/23.04.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, şi, rejudecând, s-au dispus admiterea acţiunii civile şi anularea Deciziei nr. 129/13.08.2019 - poziţia nr. 118, în ceea ce îl priveşte.
9. În cuprinsul considerentelor deciziei civile pronunţate în recurs şi pe care cu certitudine Instituţia Preşedintelui României le-a ignorat cu desăvârşire sau pur şi simplu a refuzat să le ia în considerare, soluţia instanţei de recurs a Curţii de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost motivată astfel: „Curtea reţine că prin Adresa nr. 5.543/20.05.2019 intimatul pârât Secretariatul de Stat a comunicat recurentului (...) faptul că cererea acestuia cu nr. 18/LRD/11.05.2015, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost admisă în unanimitate de către Comisie, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004. Astfel, în recurs, a fost depusă la dosar Decizia nr. 334/15.05.2019 prin care cererea reclamantului (...) a fost admisă (fila 13)“.
10. Aşadar, contrar opiniei juridice eronate a pârâtului, emitent al decretului contestat, acesta nu a reuşit să aprofundeze şi să înţeleagă în ansamblu mecanismul de gândire al instanţei care a motivat hotărârea şi care a reţinut tocmai aspectul favorabil reclamantului, constând în efectele valide ale Deciziei nr. 334/15.05.2019 (poziţia nr. 22), prin care „cererea reclamantului a fost admisă în unanimitate de voturi“, nefiind în niciun caz în discuţie o hotărâre judecătorească de natura celor reglementate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
11. Cu alte cuvinte, pârâtul Preşedintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului reclamantului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, aspect consemnat în poziţia nr. 8 din anexa la Decretul nr. 1.068/2022, a încălcat în mod nepermis dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) şi art. 434 din Codul de procedură civilă (forţa probantă a hotărârii), reţinând şi validând o motivare contrară realităţii juridice stabilite prin hotărârea definitivă a instanţei de recurs, potrivit căreia „retragerea titlurilor s-a realizat în baza hotărârilor judecătoreşti definitive de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant“.
12. Întrucât efectul autorităţii de lucru judecat priveşte, potrivit legii procesual civile [art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă], atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, şi având în vedere că hotărârea judecătorească definitivă respectivă este opozabilă pârâtului, deoarece reprezintă o decizie care a stat la baza propunerii formulate şi înaintate de către instituţia Secretariatului de Stat (SSRML) pârâtului din prezenta cauză, fără a-l exonera însă pe acesta din urmă de obligaţia legală de a verifica şi de a analiza toate documentele ataşate de SSRML, cu ocazia înaintării propunerii de retragere a titlului reclamantului, inclusiv examinarea sensului legal real al efectelor hotărârii judecătoreşti definitive pronunţate în Dosarul civil nr. 6277/118/2019 al Curţii de Apel Constanţa, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi faptul că această decizie civilă definitivă are forţa probantă a unui înscris autentic (art. 434 din Codul de procedură civilă), rezultă în mod categoric concluzia potrivit căreia Decretul nr. 1.068/1.08.2022, respectiv poziţia nr. 8 din anexa la decret, a fost emis cu încălcarea şi nesocotirea evidentă a acestor dispoziţii legale imperative ce atrag nelegalitatea parţială a decretului atacat, respectiv numai în partea care priveşte poziţia nr. 8 din anexa la decret.
II.2. Nelegalitatea Decretului nr. 1.068/1.02.2022 - poziţia nr. 8 din anexă, prin raportare la efectele juridice valabile ale Deciziei nr. 334/15.05.2019 [poziţia nr. (…)], emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare
13. Prin Decizia nr. 334/15.05.2019 (poziţia nr. 22) - emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost admisă în unanimitate cererea reclamantului, înregistrată cu nr. 18/LRD/11.05.2015 - de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.
14. Adoptarea Deciziei nr. 334/11.05.2019 (poziţia nr. 22) a survenit ca urmare a cererii formulate de reclamant şi înregistrată cu nr. 18/LRD/11.05.2015, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.
15. Prin Adresa nr. 5.543/20.05.2019 emisă de Secretariatul de Stat (SSRML) i s-a comunicat faptul că „cererea cu nr. 18/LRD/11.05.2015, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost admisă în unanimitate de către Comisie, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004“.
16. Motivarea reţinută de pârâtul Preşedintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului reclamantului, este complet eronată în condiţiile în care intră în coliziune directă cu efectele Deciziei nr. 334/11.05.2019 (poziţia nr. 22), care subzistau atât la momentul formulării propunerii de retragere a titlului său, cât şi la data emiterii decretului de retragere, efecte juridice care subzistă şi în prezent, întrucât această decizie nu a fost niciodată contestată sau infirmată (desfiinţată) pe cale judiciară.
17. Având în vedere aspectul esenţial al validităţii şi în prezent a efectelor acestei decizii care a constatat că în ceea ce îl priveşte sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 (poziţia nr. 22), dar şi împrejurarea că această decizie nu a fost niciodată contestată judiciar, revocată şi nici anulată în mod definitiv de o instanţă judecătorească, fiind demult intrată în circuitul civil, rezultă în mod categoric concluzia potrivit căreia şi sub acest aspect decretul prezidenţial atacat a fost emis cu încălcarea şi nesocotirea evidentă a efectelor valide ale acestei Decizii nr. 334/15.05.2019, adoptată de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aspect ce determină în egală măsură nelegalitatea parţială a actului administrativ contestat.
II.3. Nelegalitatea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziţia nr. 8 din anexă, prin raportare la vădita încălcare a procedurii legale instituite de prevederile art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (absenţa hotărârii de anulare a certificatului emise de instanţa de contencios)
18. Potrivit art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora.“
19. Contrar obligaţiei legale pe care pârâtul - Preşedintele României - o avea în calitate de emitent al decretului prezidenţial, de a verifica în prealabil apariţia şi existenţa unor elemente de noutate, a decis în mod vădit nelegal şi cu încălcarea dispoziţiilor legii emiterea decretului de retragere a titlului reclamantului, cu toate că nu se află în niciuna dintre situaţiile legale prevăzute de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
20. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare: „Prin sintagma elemente de noutate se înţelege: a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) şi art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; c) hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a dispus anularea certificatului.“
21. Cu alte cuvinte, legalitatea emiterii decretului prezidenţial de retragere a titlului său nu este lăsată de legiuitor la aprecierea subiectivă a Instituţiei Preşedintelui României, ci legalitatea acestei măsuri este condiţionată de respectarea de către pârât întocmai a procedurii legale instituite de art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
22. Or, în condiţiile în care situaţia sa juridică nu se încadra sub nicio formă în vreuna dintre ipotezele legale expres şi limitativ reglementate de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în mod corelativ nici pârâtul, în calitate de emitent al decretului prezidenţial, nu putea dispune în condiţii de legalitate emiterea decretului de retragere a titlului reclamantului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
23. În ipoteza în care nu exista în cazul său o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a certificatului emisă în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (hotărâre de anulare a certificatului emisă de instanţa de contencios), rezultă că Decretul nr. 232/2022, poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, este nelegal, impunându-se o soluţie de anulare în parte a acestuia.
24. Cu alte cuvinte, în mod nelegal şi în regim de exces de putere s-a procedat în cazul său la emiterea Decretului nr. 1.068/2022, poziţia nr. 8 din anexă, în absenţa oricărei hotărâri judecătoreşti definitive de natura celor prevăzute de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
25. În drept: art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c), art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată, art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) şi art. 434 din Codul de procedură civilă (forţa probantă a hotărârii); art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. a), b) şi c) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 223 alin. (3) şi art. 453 din Codul de procedură civilă.
26. În probaţiune: proba cu înscrisuri; a depus: copie act de identitate, Decret 1.068/2022, Adresă emisă de pârât nr. SG/11.442/20.09.2022, plângere prealabilă, aviz Cargus 07709-07-30-04, certificat şi legitimaţie Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 seria LRD-L nr. 00111, Decizia civilă nr. 1.466 din 12.12.2019, adresă emisă de Guvernul României nr. 43 din 20.05.2019, Decizia nr. 334/15.05.2019 emisă de Guvernul României; solicită îndatorarea emitentului actului atacat la depunerea întregii documentaţii care a stat la baza emiterii Decretului nr. 1.068/2022, poziţia nr. 8 din anexă, inclusiv a propunerii întocmite şi înaintate de către Secretariatul de Stat către Instituţia Preşedintelui României şi care a stat la baza emiterii decretului contestat (dosarul administrativ).
Prin întâmpinarea formulată de Administraţia Prezidenţială, depusă la dosar în data de 13.01.2023, se invocă excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare (parţială) a Decretului Preşedintelui României nr. 1.068/1.08.2022, acesta fiind un act ce intră în sfera finelui de neprimire de rang constituţional şi legal, reglementat de dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar, pe fondul cauzei, solicită respingerea de anulare (parţială) a Decretului Preşedintelui României nr. 1.068/1.08.2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, ca neîntemeiată.
Totodată solicită respingerea, ca nefondate, a solicitărilor reclamantului referitoare la plata de către Preşedintele României a sumelor de bani menţionate.
Având în vedere dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 16^1 din Legea nr. 554/2004, consideră că reclamantul este cel care ar trebui să solicite introducerea în cauză a primministrului, cel care contrasemnează decretele emise de Preşedintele României.
În situaţia în care reclamantul nu îşi precizează punctul de vedere cu privire la stabilirea cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză a prim-ministrului, consideră că s-ar impune aplicarea, de către instanţă, a sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 16^1 teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, respectiv respingerea acţiunii fără a intra pe fondul cauzei.
Mai arată că pentru acordarea sau retragerea unui titlu, prin decret al Preşedintelui României, în condiţiile Legii nr. 341/2004, trebuie să existe o propunere a Secretariatului de Stat; în absenţa acesteia, decretul nu se poate emite, serviciile din subordinea Preşedintelui României neavând atribuţia legală (şi nici posibilitatea efectivă) de a analiza şi constata care dintre persoane îndeplineşte sau nu condiţiile pentru acordarea sau retragerea titlului.
Faţă de acest aspect, solicită a se pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a emitentului propunerii de retragere a titlului - Secretariatul de Stat, respectiv ca reclamantul să precizeze dacă înţelege sau nu să completeze cadrul procesual pasiv în prezentul dosar.
I. Excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare (parţială) a Decretului nr. 1.068/1.08.2022 Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Decretului nr. 1.068/2022, în vederea respectării atât a dispoziţiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, cât şi a succesiunii logice fireşti ce determină o anumită ordine a soluţionării excepţiilor invocate, ţinând cont de efectul pe care tind să îl realizeze fiind în discuţie un act ce intră în sfera finelui de neprimire de rang constituţional, emis în raporturile cu Parlamentul, prin contrasemnarea decretului de către primministru, considerăm că se impune soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 din Constituţia României.
Apreciază că o asemenea interpretare şi respectare a acestei ordini legale de soluţionare a excepţiilor invocate va permite valorificarea ulterioară, cu bună-credinţă, a argumentelor părţilor litigante.
I.1. Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din Constituţie, unele decrete ale Preşedintelui se contrasemnează de prim-ministru. Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora: „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.“ Aşa fiind, în măsura în care, prin obiectul de reglementare, decretele Preşedintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
O interpretare contrară ar însemna ca instanţele judecătoreşti învestite cu exercitarea controlului de legalitate s-ar substitui prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României, ceea ce este în evidentă contradicţie cu prevederile legale şi ar echivala cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale Preşedintelui României, care ar deveni atribuţii comune/partajate cu instanţele judecătoreşti. Din această perspectivă, pentru acest tip de decret, instanţele judecătoreşti nu au vreo competenţă de control şi cenzură.
Decretele Preşedintelui emise în exercitarea prerogativei prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituţie nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, şi, în consecinţă, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.
Preşedintele României exercită atât atribuţii constituţionale, cât şi atribuţii legale. În privinţa celor constituţionale, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a recunoscut că, în exercitarea prerogativelor sale, Preşedintele României se bucură în unele cazuri de putere discreţionară, iar în altele de o largă putere de apreciere cu privire la îndeplinirea unor standarde legale. Principiul supremaţiei Constituţiei, proclamat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, interzice ca instanţele de judecată să se poată pronunţa asupra unei atribuţii constituţionale ce implică analiza exclusivă a emitentului actului.
Prin contrasemnarea decretului, prim-ministrul, în acord cu rolul său constituţional, dar şi cu jurisprudenţa constituţională, a efectuat un control de legalitate şi oportunitate cu privire la decretul Preşedintelui României.
În motivarea şi susţinerea acestei excepţii a inadmisibilităţii apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 285 din 21 mai 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a stabilit natura juridică şi efectele contrasemnării unui decret al Preşedintelui României (paragrafele 55-58).
I.2. De asemenea, încă din anul 2005, şi practica judiciară a instanţelor de drept comun este formată în sensul inadmisibilităţii controlului judecătoresc asupra decretelor Preşedintelui României, contrasemnate de către prim-ministru: Decizia nr. 1.840/2005 - pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de recurs, în Dosarul nr. 797/2005, Sentinţa civilă nr. 257/2020 în Dosarul nr. 1.874/2/2020 al Curţii de Apel Bucureşti, Sentinţa civilă nr. 31/2022 în Dosarul nr. 607/45/2021 al Curţii de Apel Iaşi.
În acest context, ţinând seama de modul de edictare a decretului, cu respectarea dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din Constituţia României, apreciem în sensul în care Decretul Preşedintelui României nr. 1.068/2022 reprezintă un act administrativ exceptat de la posibilitatea legală de a fi contestat în faţa instanţelor de contencios administrativ, fapt care face imposibile supunerea sa controlului judecătoresc şi, implicit, aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi al art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/ 2004, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare parţială a Decretului nr. 1.068/2022.
II. Pe fondul cauzei
II.1. Decretul nr. 1.068/2022 are la bază propunerea formulată de Secretariatul de Stat, cuprinzând: Adresa Secretariatului de Stat nr. 18/6.446/7.07.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinat pentru un număr de 18 persoane din anexa la Decretul Preşedintelui României nr. 1.053/2019, printre care şi reclamantul din prezentul dosar, procesele-verbale ale Comisiei constituite în baza Ordinului secretarului de stat nr. 46/2022 (nr. 18/6.012/24.06.2022 şi nr. 18/6.432/6.07.2022).
Conform prevederilor Legii nr. 341/2004 şi ale Normelor metodologice de punere în aplicare, Preşedintele României nu poate acorda şi nu poate retrage titlul de revoluţionar decât ca urmare a propunerilor înaintate de Secretariatul de Stat.
Propunerile Secretariatului de Stat sunt înaintate doar după ce această instituţie a emis deja sau a anulat, ca urmare a analizei individuale efectuate, certificate de revoluţionar persoanelor cărora, ulterior, Preşedintele României le acordă sau le retrage şi titlul de revoluţionar.
Acordarea/Preschimbarea certificatelor, dar şi retragerea lor de către Secretariatul de Stat reprezintă o activitate de cercetare din partea Comisiei constituite la nivelul acestei instituţii, conform prevederilor art. 49 din normele metodologice, şi de studiere a fiecărui dosar depus.
Numai după ce Secretariatul de Stat constată îndeplinirea condiţiilor legale specifice şi decide că persoana aplicantă este eligibilă pentru a primi certificatul care îi atestă calitatea de revoluţionar, această instituţie va înainta propunerea Preşedintelui României, în vederea emiterii decretelor.
Şi în cazul retragerii titlurilor, decretele prezidenţiale au în vedere exclusiv propunerile Secretariatului de Stat, ca urmare a unei activităţi administrative similare cu cea de acordare, activitate în urma căreia Secretariatul constată intervenirea unei situaţii care atrage încetarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru deţinerea calităţii, respectiv a titlului de revoluţionar.
II.2. Aşadar, în ceea ce priveşte emiterea decretului Preşedintelui, menţionează că există o procedură prealabilă, o operaţiune administrativă clar conturată, care se desfăşoară anterior emiterii acestuia, la nivelul Secretariatului, care este singura instituţie abilitată de lege în acest domeniu.
Din înscrisurile depuse de reclamant reiese faptul că Secretariatul de Stat nu a efectuat demersurile de anulare a certificatului, prevăzute de art. 49 alin. (2), art. 49^1 şi art. 49^1 alin. (1)-(3) din Normele metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004 din 2.09.2004 (Norme metodologice, înainte de transmiterea către Preşedintele României a propunerii de retragere a titlului. Potrivit actului normativ invocat, numai „după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de anulare a certificatului. Secretariatul de Stat va formula solicitare către Preşedintele României în vederea retragerii titlului atribuit prin decret“.
Astfel, în cuprinsul „solicitării către Preşedintele României“ - propunerii se regăsesc enumerate hotărârile judecătoreşti care fac parte din dosarul administrativ gestionat de Secretariatul de Stat şi care, în analiza acestuia, constituie motive pentru înaintarea propunerii de emitere a decretului de retragere a titlului de Luptător cu Rol Determinant (Sentinţa nr. 635/2019, emisă de Tribunalul Constanţa, precum şi Decizia nr. 1.466/2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 6.277/118/2018).
Face precizare că Decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 1.466/12.12.2019 nu reprezintă un element de noutate, în sensul art. 49^1 alin. (2) din Normele metodologice, care să fi îndreptăţit modificarea situaţiei juridice a reclamantului. Consideră că, în mod greşit, Secretariatul de Stat a calificat această situaţie drept „element de noutate“, însă emitentul decretului nu are obligaţia legală de a efectua vreo analiză asupra propunerii înaintate din partea Secretariatului de Stat.
În prezenta cauză, Secretariatul de Stat a procedat la verificarea copiilor de pe hotărârile din dosarele de instanţă anexate adresei şi a apreciat că cele 18 persoane au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, iar printre acestea se regăseşte şi reclamantul (...).
Aşadar, Secretariatul de Stat înaintează Preşedintelui României propunerea de retragere a titlului atribuit, iar Preşedintele României, ca urmare a primirii acesteia, ia act şi emite decretul de retragere a titlului.
În baza încrederii cu care instituţia abilitată de lege a fost învestită să facă propuneri în vederea emiterii decretului de către Preşedintele României (de atribuire sau de retragere a titlului), a dispoziţiilor legale care îi reglementează obiectul de activitate, precum şi a propriilor verificări cu privire la fapte intervenite, respectiv a hotărârilor judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant şi care au schimbat situaţia juridică, Secretariatul de Stat, în prezenta cauză, a apreciat că reclamantul nu mai îndeplineşte cerinţele legale şi, în consecinţă, a înaintat propunerea de retragere a titlului către Preşedintele României.
Cu privire la obligaţia legală a Secretariatului de Stat de verificare a hotărârilor judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, Secretariatul este ţinut să realizeze verificarea cerinţelor legale, să ia decizia de a formula şi înainta propunere de retragere, această activitate nefiind atributul Preşedintelui României.
Aceste atribuţii legale de verificare aparţin în exclusivitate subiectului de drept calificat, titularul prevăzut de lege - Secretariatului, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituţie îşi asumă răspunderea cu privire la conţinutul propunerii transmise către Preşedintele României, nefiind instituită, prin lege, în sarcina acestuia posibilitatea de returnare a propunerii Secretariatului de Stat.
A efectua un control posterior asupra activităţilor desfăşurate de Secretariatul de Stat, aşa cum în mod greşit invocă reclamantul, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor legale exprese în domeniu. Activitatea pe care Administraţia Prezidenţială o poate desfăşura în ceea ce priveşte acordarea/retragerea calităţii de revoluţionar este prevăzută în mod exclusiv în Normele metodologice.
Cu privire la obligaţia legală a Preşedintelui României invocată de reclamant la pct. 19 din Cerere, face precizarea că Legea nr. 341/2004 nu instituie nicio obligaţie de natură procedural-administrativă (cum ar fi, de exemplu, verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond prevăzute de lege în vederea obţinerii calităţii de revoluţionar) în sarcina Preşedintelui României, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui, aşa cum în mod greşit apreciază reclamantul.
Mai mult, cu ocazia emiterii decretelor care au la bază propuneri din partea altor instituţii, Preşedintele României acţionează în baza prezumţiei legalităţii, prezumţie care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate. Aşadar, câtă vreme propunerea Secretariatului de Stat nu a fost retrasă, nu i se poate imputa Preşedintelui României că a emis un act nelegal.
Secretariatul de Stat a sesizat în mod nelegal şi netemeinic Preşedintele României, în sensul transmiterii propunerii de retragere a titlului, în condiţiile în care nu deţinea în realitate nicio hotărâre judecătorească, pronunţată ulterior acordării titlului, prin Decretul nr. 1.053/2019, care să poată fi considerată element de noutate, în sensul legii.
Administraţia Prezidenţială nu poate efectua activităţi suplimentare şi nici nu poate formula către Secretariatul de Stat solicitări care excedează cadrului legal, în ciuda celor considerate de către reclamant, întrucât Preşedintele României a acţionat cu bună-credinţă în vederea emiterii decretului, în baza unei propuneri formulate de Secretariat, conform procedurii instituite. Propunerea Secretariatului, fiind act administrativ, beneficia, la data comunicării către Preşedintele României, de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, fiind titlu executoriu.
De asemenea, Preşedintele României, cu ocazia exercitării prerogativei constituţionale de retragere a unui titlu (în baza unei propuneri ca urmare a unei soluţii date de o instanţă de judecată) nu poate face o evaluare a modului în care instanţele judecătoreşti au soluţionat dosarele, a temeiniciei considerentelor care au stat la baza soluţionării acestor dosare, întrucât o asemenea evaluare ar echivala cu o ingerinţă nepermisă în activitatea puterii judecătoreşti şi ar încălca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.
Solicită a se observa că în sarcina Secretariatului de Stat este conturată întreaga culpă, acesta a creat întreaga situaţie expusă în prezenta cauză, a emis acte prin care a indus în eroare Preşedintele României.
În acest sens, în situaţia în care instanţa va considera necesară introducerea în cauză a Secretariatului de Stat, în măsura în care va admite capătul de cerere referitor la plata „tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu“, solicită reţinerea acestora în sarcina exclusivă a Secretariatului de Stat, ţinând cont de toate argumentele expuse anterior.
În privinţa atribuţiilor constituţionale ale Preşedintelui României - de a emite decrete, arată că, în speţă, au fost respectate dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţie, referitoare la necesitatea contrasemnării de către prim-ministru a decretelor emise de către Preşedinte în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie.
Solicită a se constata că Decretul nr. 1.068/2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 1 august 2022, prin care reclamantului i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor constituţionale şi legale aplicabile şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de anulare parţială a acestui act administrativ, ca neîntemeiată.
În drept: dispoziţiile art. 94 lit. a) şi art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, Legii nr. 341/ 2004, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 205 din Codul de procedură civilă
Prin notele de şedinţă depuse în data de 25.01.2023 reclamantul (...) susţine următoarele:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare în parte a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 din Constituţia României, republicată, în esenţă, în dezvoltarea acestei excepţii, pârâtul a susţinut că este în discuţie un act ce intră în sfera finelui de neprimire de rang constituţional, emis în raporturile cu Parlamentul, prin contrasemnarea decretului de către prim-ministru, motiv pentru care a apreciat că se impune soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 din Constituţia României, republicată.
Excepţia inadmisibilităţii cererii din perspectiva dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 din Constituţia României, republicată, este vădit neîntemeiată, motiv pentru care va solicita respingerea acesteia, având în vedere următoarele argumente (apărări).
Prin apărările formulate, pârâtul tinde către formarea convingerii instanţei în sensul că demersul reclamantului intră în sfera finelui de neprimire, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, care sustrag controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ „actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul“.
În accepţiunea Legii nr. 554/2004, aşa cum rezultă din definiţia legală cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. „k“, „actele care privesc raporturile cu Parlamentul“ sunt actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul.
Or, complexitatea atribuţiilor prevăzute pentru Preşedintele României în titlul III capitolul II din Constituţia României, domeniile diferite în care sunt reglementate acestea nu permit încadrarea tuturor decretelor Preşedintelui României în categoria finelor de neprimire exclusiv din perspectiva contrasemnării, ca mod de asumare a răspunderii politice a prim-ministrului, fără o evaluare concretă a naturii lor juridice prin prisma obiectului, a efectelor pe care le produc şi a existenţei reale a unei interferenţe cu sfera politicului.
Pentru magistratul învestit să soluţioneze o cauză în contenciosul administrativ, verificarea efectivă şi concretă în funcţie de obiectul propriu-zis al actului şi de existenţa unui remediu procesual se impune şi în considerarea faptului că, prin art. 52 din Constituţia României, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa unei instanţe specializate este consacrat ca un drept fundamental al cetăţeanului (drept - garanţie), condiţiile şi limitele exercitării acestui drept fiind cele stabilite expres prin legea organică;
În speţă, soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii se fundamentează pe aplicarea adecvată a tuturor acestor norme şi principii deduse din prevederile constituţionale evocate anterior.
Concret, pârâtul Preşedintele României a emis decretul atacat privind retragerea titlului subsemnatului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist, după parcurgerea unei proceduri administrative expres reglementate prin lege, în urma căreia a fost transmisă Instituţiei Preşedintelui României o listă cuprinzând un număr de 19 persoane, printre care s-a regăsit şi reclamantul, la poziţia nr. 8 din anexa Decretului nr. 1.068/1.08.2022.
Având în vedere această reglementare şi analizând în concret natura juridică a decretului, dar şi a conţinutului raportului juridic, concluzia care se desprinde în mod cert este aceea că retragerea titlului reclamantului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, în condiţiile în care această retragere a survenit fără a avea vreo legătură cu atribuţiile privind raporturile de natură politică cu Parlamentul, nu este sustrasă controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi ale art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, solicită a se constata lipsa totală de temeinicie a excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare parţială a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, urmând a se dispune în sensul respingerii excepţiei inadmisibilităţii, ca neîntemeiată.
La data de 25.01.2023 reclamantul a depus la dosar cerere de completare a motivelor de nelegalitate din cererea introductivă, prin care susţine următoarele:
II.4. Nelegalitatea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziţia nr. 8 din anexă, prin raportare la încălcarea flagrantă a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice de aplicare a legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 - Legea nr. 341/2004, norme aprobate prin HG nr. 1.412/2.09.2004, modificate şi completate ulterior prin HG nr. 482/2002 - privind modificarea şi completarea HG nr. 1.412/2004, intrată în vigoare la 19.04.2022 prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383/19.04.2022.
1. Prin dispoziţiile HG nr. 482/2022 privind modificarea şi completarea HG nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987, modificare intrată în vigoare la data de 19.04.2022 prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383/19.04.2022 - au fost modificate şi completate prevederile art. 49, în sensul redefinirii dispoziţiilor iniţiale prin includerea art. 49 indice 3.
2. Prin urmare, având în vedere data emiterii actului administrativ atacat, respectiv Decretul Preşedintelui României nr. 1.068/1.08.2022, erau incidente şi aplicabile dispoziţiile HG nr. 482/2002 privind modificarea şi completarea HG nr. 1.412/2004, în sensul în care întreaga procedură legală de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale prealabile emiterii decretului, dar şi a elementelor de noutate în sensul legii trebuia să aibă la bază noile prevederi legale modificate.
3. Din analiza dispoziţiilor legale modificate rezultă cu claritate faptul că, potrivit art. 49 alin. (2), aşa cum au fost modificate prin HG nr. 482/2022 - privind modificarea şi completarea HG nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, „Analiza elementelor de noutate şi decizia cu privire la anularea certificatelor sunt de competenţa comisiei prevăzute la art. 13“.
4. Or, în speţă, Instituţia Preşedintelui avea obligaţia legală de a verifica modul de aplicare a acestor dispoziţii legale, care au fost în mod evident încălcate în mod flagrant de către Comisia art. 49 constituită în baza Ordinului nr. 46/27.04.2022, care a formulat o propunere nelegală de retragere a titlului subsemnatului către Instituţia Preşedintelui României, întrucât, pe de o parte, această comisie nu avea competenţa legală atributivă stabilită de lege să analizeze îndeplinirea sau nu a dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004 sau de normele metodologice modificate, iar, pe de altă parte, această comisie nu s-a pronunţat printr-o decizie aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Normele metodologice modificate.
5. Referitor la necompetenţa legală atributivă a Comisiei care a emis propunerea nelegală de retragere a titlului reclamantului către Instituţia Preşedintelui României - învederează instanţei faptul că, potrivit dispoziţiilor legale modificate, competenţa legală de a examina şi analiza existenţa elementelor de noutate cu privire la anularea certificatelor era stabilită în favoarea unei cu totul alte comisii decât cea compusă din trei membri, care a soluţionat nelegal cazul reclamantului, respectiv o comisie prevăzută de lege, care avea o componenţă legală expres stabilită de lege şi care includea obligatoriu o altă alcătuire, respectiv un număr mult mai mare de persoane indicate la literele art. 13 alin. (2) lit. „a-f“ din norma metodologică.
6. Cu alte cuvinte, emiterea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 poziţia nr. 8 din anexa la decretul emis de pârât, referitor la retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant,“ a fost dispusă în mod nelegal, în condiţiile eludării de către Instituţia Preşedintelui României a obligaţiei sale legale de a verifica în prealabil modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 49 alin. (2) din Normele metodologice modificate, în sensul în care actul administrativ atacat a avut la bază o propunere nelegală efectuată de o comisie compusă din trei membri care nu avea această atribuţie legală, conform modificărilor intervenite prin HG nr. 482/2022 - privind modificarea şi completarea HG nr. 1.412/2004 şi, în egală măsură, fără ca acea comisie prevăzută de lege să se fi pronunţat în condiţiile art. 49 alin. (2), şi anume printr-o decizie.
7. Referitor la motivul de nelegalitate privind adoptarea actului administrativ atacat cu încălcarea prevederilor art. 49 alin. (3) din Normele metodologice - învederează instanţei faptul că, potrivit dispoziţiilor legale modificate invocate: „Anularea certificatelor şi înaintarea propunerii de retragere a titlurilor se fac de către SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare“.
8. În cazul reclamantului, contrar dispoziţiilor legale imperative invocate anterior, Instituţia Preşedintelui României a omis să verifice îndeplinirea condiţiilor de legalitate a propunerii înaintate de SSRML (Secretariatul de Stat), atât în ceea ce priveşte procedura legală de anulare a certificatului său, cât şi propunerii în sine de retragere a titlului reclamantului, preferând să acţioneze în sensul emiterii Decretului nr. 1.068/1.08.2022 - poziţia nr. 8 din anexa la decret, cu neîndeplinirea acestei condiţii legale imperative, respectiv ca propunerea înaintată să deţină în prealabil şi avizul Comisiei Parlamentare, situaţie care atrage şi consecinţa nelegalităţii procedurii de emitere a actului administrativ atacat, întrucât a fost întocmit cu eludarea dispoziţiilor legale în această materie.
9. Cu alte cuvinte, în mod nelegal şi abuziv s-a procedat în cazul său la emiterea Decretului nr. 1.068/1.08.20222 - poziţia nr. 8 din anexa la decret, prin care s-a decis contrar legii şi în regim de exces de putere, cu încălcarea principiului legalităţii adoptării actelor administrative, retragerea titlului său de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant,“ în condiţiile eludării efectuării unor minime verificări de legalitate în ceea ce priveşte respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi (3) din Normele metodologice de aplicare a legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989 - Legea nr. 341/2004, norme aprobate prin HG nr. 1.412/2.09.2004, modificate şi completate ulterior prin HG nr. 482/2002 - privind modificarea şi completarea HG nr. 1.412/2004, intrată în vigoare la 19.04.2022 prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383/19.04.2022.
10. Sub un ultim aspect, învederează un motiv suplimentar de apărare, de natură să completeze apărarea reclamantului formulată în cadrul motivului de nelegalitate invocat la punctul II.2 din cererea de chemare în judecată (fila 4 din acţiunea introductivă), constând în faptul că, în procedură administrativă, ca urmare a formulării cererii reclamantului adresate către SSRML, această din urmă instituţie a emis Decizia nr. 334/15.05.2019 (poziţia nr. 22), prin Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 241/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prin care a fost admisă în unanimitate cererea reclamantului de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ (L.R.D.).
11. Ca urmare a adoptării acestei decizii administrative, Secretariatul de Stat (SSRML), cu avizul Comisiei Parlamentare, a înaintat Preşedintelui României propunerea de atribuire a titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ (L.R.D.), iar Preşedintele României a emis Decretul nr. 1.053/10.12.2019, prin care, la poziţia 168, a conferit reclamantului titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ (L.R.D.).
12. Ulterior, în baza Decretului nr. 1.053/10.12.2019 emis de Preşedintele României, la data de 7.12.2020, Secretariatul de Stat (SSRML) i-a eliberat Certificatul seria LRD-L nr. 00111/7.12.2020, prin care i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
13. În consecinţă, este de remarcat faptul că odată cu emiterea titlului de luptător cu rol determinant (LRD) şi a certificatului, inclusiv drepturile patrimoniale ale reclamantului au fost recunoscute de către statul român, în modalitatea naşterii în patrimoniul său a dreptului la un „bun“, în sensul dispoziţiilor art. 1 din Protocolul la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la indemnizaţie).
14. Prin urmare, concomitent cu adoptarea Decretului nr. 1.053/10.12.2019 şi ulterior a certificatului emis în data de 7.12.2020, în mod corect reclamantului i s-a recunoscut calitatea de Luptător cu Rol Determinant, în condiţiile în care până în prezent nicio instanţă nu a fost sesizată cu procedura judiciară de anulare a Decretului nr. 1.053/2019.
15. În ceea ce priveşte Certificatul seria LRD-L nr. 00111/7.12.2020, privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, deşi a fost exercitată acţiunea judiciară în anulare la cererea SSRML-ului, cu toate acestea, prin Sentinţa civilă nr. 43/26.01.2023, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 6.841/118/2022, s-a dispus, în contradictoriu cu reclamantul, respingerea cererii ca inadmisibilă.
La data de 6.04.2023 pârâta Administraţia Prezidenţială a depus întâmpinare la modificările şi completările ulterioare (Codul de procedură civilă), susţinând că îşi menţine apărările formulate prin Întâmpinarea nr. SG/556/13.01.2023 şi Punctul de vedere nr. SG/3.061/6.03.2023, prin care a solicitat, pe lângă admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pe fondul cauzei, respingerea cererii de anulare (parţială) a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, ca neîntemeiată, dar şi respingerea capătului de cerere referitor la plata „tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu“.
Solicită respingerea criticilor/motivelor prin care reclamantul solicită anularea Decretului nr. 1.068/1.08.2022, ca neîntemeiate.
1. Cu privire la cererea de completare a motivelor de nelegalitate din cererea introductivă, depusă de reclamant, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Propunerea realizată de către Secretariatul de Stat presupune o activitate de cercetare din partea Comisiei constituite la nivelul acestei instituţii, conform prevederilor art. 49 din Normele metodologice, şi de studiere a fiecărui dosar.
Modificarea la care se referă reclamantul, „în sensul redefinirii dispoziţiilor iniţiale prin includerea art. 49 indice 3“ din H.G. nr. 482/2022, prezintă următorul conţinut:
"38. La anexă, după articolul 49^2 se introduce un nou articol, articolul 49^3, cu următorul cuprins:
"ART. 49^3
(1) Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se face de comisia prevăzută la art. 49 alin. (1) din normele metodologice.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1), în cazul constatării incidenţei prevederilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va întocmi un proces-verbal pentru fiecare dosar analizat ce va fi transmis către Serviciul juridic, care va promova acţiune de anulare a certificatului în instanţa de contencios administrativ.
(3) După rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de anulare a certificatului, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 va formula solicitare către Preşedintele României în vederea retragerii titlului atribuit prin decret.
(4) Ulterior emiterii decretului de retragere al titlului de către Preşedintele României, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 are obligaţia de a notifica casele de pensii în vederea sistării indemnizaţiilor, precum şi prefecturile, în scopul luării măsurilor legale ce se impun."
"
Din articolul precizat reies obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească exclusiv „Comisia prevăzută la alin. (1)“.
Având în vedere dispoziţiile legale mai sus arătate, este cu atât mai legitimă cererea de introducere în cauză a emitentului propunerii, Secretariatul de Stat, şi, totodată în sarcina cărei instituţii revin aceste obligaţii.
2. Solicită pârâta respingerea şi a motivelor nr. 2 şi 3, în sensul în care întreaga procedură legală de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale prealabile emiterii decretului, dar şi a elementelor de noutate în sensul legii trebuia să aibă la bază noile prevederi legale modificate.
Ceea ce critică reclamantul este chiar legalitatea actelor emise de Secretariatul de Stat în cadrul procedurii administrative, supuse controlului instanţelor de contencios administrativ, conform dispoziţiilor legale aplicabile.
Decretul nr. 1.068/2022 are la bază propunerea formulată de Secretariatul de Stat, care a considerat că există elemente de noutate în sensul legii, astfel încât a înaintat propunerea de retragere a titlului în ceea ce priveşte pe reclamantul (...).
3. Totodată, prin motivele nr. 4 şi 5 se interpretează în mod greşit şi se adaugă la lege atribuţii în sarcina „Instituţiei Preşedintelui“.
În conţinutul alineatului (2) al articolului 49 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se regăseşte argumentul susţinut de reclamant, potrivit căruia „această comisie nu s-a pronunţat printr-o decizie aşa cum prevăd în mod expres dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Normele metodologice modificate“. Faţă de acest argument, solicită şi respingerea acestui motiv invocat de reclamant, ca neîntemeiat.
4. Cu privire la motivul nr. 6 - prin care reclamantul consideră că „emiterea Decretului nr. 1.068/1.08.2022 (...) a fost dispusă în mod nelegal, în condiţiile eludării de către Instituţia Preşedintelui României a obligaţiei sale legale de a verifica în prealabil modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 49 alin. (2) din Normele metodologice modificate, în sensul în care actul administrativ atacat a avut la bază o propunere nelegală efectuată de o comisie compusă din trei membri care nu avea această atribuţie legală, conform modificărilor intervenite prin HG nr. 1.412/2004 şi, în egală măsură, fără ca acea comisie prevăzută de lege să se fi pronunţat în condiţiile art. 49 alin. (2) şi anume printr-o decizie.“ - solicită respingerea.
Contrar susţinerii argumentului reclamantului referitor la „eludarea de către Instituţia Preşedintelui României a obligaţiei sale legale de a verifica în prealabil modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 49 alin. (2) din Normele metodologice modificate (...)“, arată că nici Administraţia Prezidenţială şi nici Preşedintele României nu au astfel de obligaţii/atribuţii şi apreciază că sunt relevante dispoziţiile art. 49, art. 49^1, art. 49^3 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de aceste norme legale, solicită a se observa că nu este atributul „Instituţiei Preşedintelui României (...) de a verifica în prealabil modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 49 alin. (2) din Normele metodologice modificate“, ci aceste obligaţii sunt exclusiv în sarcina Comisiei constituite la nivelul Secretariatului de Stat.
În prezenta cauză, Secretariatul a procedat la verificarea copiilor de pe hotărârile din dosarele de instanţă anexate adresei de înaintare (propunerii). Secretariatul de Stat înaintează Preşedintelui României propunerea de retragere motivată a titlului atribuit, iar Preşedintele României, ca urmare a primirii acesteia, ia act şi emite decretul de retragere a titlului. Astfel, în cuprinsul „solicitării către Preşedintele României“ - propunerii, se regăsesc enumerate hotărârile judecătoreşti care fac parte din dosarul administrativ gestionat de Secretariatul de Stat şi care, în analiza acestuia, constituie motive pentru înaintarea propunerii de emitere a decretului de retragere a titlului de Luptător cu Rol Determinant (Sentinţa nr. 635/2019, emisă de Tribunalul Constanţa, precum şi Decizia nr. 1.466/2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 6.277/118/2018).
În opinia pârâtei, Decizia Curţii de Apel Constanţa nr. 1.466/12.12.2019 nu reprezintă un element de noutate, în sensul art. 49^1 alin. (2) din Normele metodologice, care să fi îndreptăţit modificarea situaţiei juridice a reclamantului. Consideră că, în mod greşit, Secretariatul de Stat a calificat această situaţie drept „element de noutate“.
5. În ceea ce priveşte punctele 7 şi 8, solicită respingerea acestor critici, întrucât, în aplicarea dispoziţiilor art. 49 din Norme, Comisia constituită la nivelul Secretariatului de Stat are atribuţii de verificare şi analizare a condiţiilor legale în vederea înaintării propunerii de retragere a titlului.
Nici Legea nr. 341/2004, nici HG nr. 1.412/2004 nu stabilesc nicio obligaţie de natură procedural-administrativă, aşa cum apreciază eronat reclamantul (cum ar fi, de exemplu, verificarea îndeplinirii condiţiilor de fond prevăzute de lege în vederea obţinerii calităţii de revoluţionar/retragerii, precum şi acordării/retragerii titlului) în sarcina Preşedintelui României sau Administraţiei Prezidenţiale.
Aceste atribuţii legale aparţin în exclusivitate altui subiect de drept calificat, mai exact titularului prevăzut de lege - Secretariatul de Stat, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituţie îşi asumă răspunderea cu privire la conţinutul propunerii transmise către Preşedintele României, nefiind instituită, prin lege, în sarcina instituţiei prezidenţiale, posibilitatea de returnare a propunerii Secretariatului de Stat.
Se impune o distincţie între atribuţiile celor două instituţii, astfel că Secretariatul de Stat a înaintat Preşedintelui României o propunere care nu conţinea date referitoare la anularea certificatului de revoluţionar, deşi legea a reglementat în sarcina Secretariatului, procedural şi anterior oricărui demers, anularea certificatului.
6. Totodată, solicită şi respingerea punctelor următoare din cererea completatoare, întrucât aceste critici au ca obiect conduita defectuoasă urmată de Secretariatul de Stat.
De aceea, având în vedere întregul context al emiterii decretului de retragere a titlului de revoluţionar, a cărui anulare se solicită, consideră că este obligatorie conturarea culpei Secretariatului de Stat, pentru o corectă stabilire a răspunderii administrative şi civile.
Pe de altă parte, nulitatea unui act administrativ în baza căruia au fost emise alte acte administrative atrage nulitatea şi a acestor acte subsecvente, datorită legăturii lor juridice, în baza principiului general de drept potrivit căruia anularea (desfiinţarea) actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent („resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis“).
De aceea, pentru o justă dezlegare a prezentei cauze este necesar a se stabili legalitatea şi oportunitatea actelor administrative emise de Secretariatul de Stat în cadrul procedurii administrative, anterioare emiterii Decretului nr. 1.068/2022 şi care au stat la baza emiterii acestuia.
Având în vedere cele prezentate, precum şi înscrisurile care au stat la baza emiterii decretului, solicită a se observa culpa exclusivă din sarcina Secretariatului de Stat, faptul că acesta a creat întreaga situaţie expusă în prezenta cauză şi a emis acte prin care a indus în eroare Preşedintele României.
De asemenea, solicită a se mai avea în vedere faptul că Administraţia Prezidenţială/Preşedintele României nu poate efectua activităţi suplimentare şi doar finalitatea procedurii concretizată prin emiterea decretului contestat.
De asemenea, este important de menţionat că propunerea Secretariatului nu a fost anulată şi reprezintă un act administrativ emis de o autoritate publică în sensul Legii nr. 554/2004, fiind titlu executoriu.
Prin punctul 15 al cererii completatoare reclamantul descrie situaţia juridică a Certificatului seria LRD-L nr. 00111/7.12.2020, privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
Din argumentele prezentate reiese că Secretariatul de Stat a sesizat în mod nelegal şi netemeinic Preşedintele României, în sensul transmiterii propunerii de retragere a titlului, în condiţiile în care nu deţinea nicio hotărâre judecătorească, pronunţată ulterior acordării titlului, prin Decretul nr. 1.053/2019, care să poată fi considerată element de noutate, în sensul legii, şi nici nu exista anularea certificatului, anterior emiterii acestei propuneri.
Reiterează apărările formulate prin Întâmpinarea nr. SG/556/13.01.2023, dar şi prin Punctul de vedere nr. SG/3.061/6.03.2023, prin care a solicitat, pe lângă admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, pe fondul cauzei, respingerea cererii de anulare (parţială) a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, ca neîntemeiată, dar şi respingerea capătului de cerere referitor la plata „tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu“.
Solicită a se constata că Decretul nr. 1.068/2022, prin care reclamantului i s-a retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost emis la propunerea Secretariatului de Stat cu respectarea tuturor prevederilor constituţionale şi legale în ceea ce priveşte obligaţiile emitentului decretului şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de anulare parţială a acestui act administrativ, ca neîntemeiată.
La data de 20.06.2023 pârâtul Prim-Ministrul României a depus la dosar întâmpinare prin care solicită:
1. anularea cererii de chemare în judecată, ca netimbrată şi ca nemotivată, pe cale de excepţie;
2. respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, pe cale de excepţie;
3. respingerea acţiunii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a Prim-ministrului, pe cale de excepţie.
1. a) Invocă excepţia netimbrării cererii:
Solicită a se dispune verificarea taxei de timbru a prezentei cereri de chemare în judecată, întrucât apreciază că se impune taxarea la valoarea pretenţiilor solicitate de către reclamant, conform prevederilor legii taxei de timbru, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, şi în corelaţie cu noul Cod de procedură civilă.
b) Invocă excepţia nulităţii acţiunii.
Cererea de chemare în judecată reprezintă actul procedural prin care reclamantul sesizează instanţa de judecată cu o pretenţie proprie, în scopul restabilirii dreptului sau interesului legitim ce i-a fost încălcat sau contestat.
Prin dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."
Totodată, pentru o soluţionare corespunzătoare a cauzei este necesar ca obiectul cererii de chemare în judecată să îndeplinească anumite cerinţe: să fie licit, să fie posibil şi să fie determinat, identificat cu exactitate. De asemenea, reclamantul trebuie să arate în cerere împrejurările de fapt care i-au determinat să ceară concursul justiţiei, deci să arate concret în ce mod dreptul ei subiectiv a fost încălcat sau nesocotit de către pârât.
Motivarea în fapt a cererii trebuie să fie însoţită de motivarea în drept, reclamantul având obligaţia de a indica şi cauza cererii lor, temeiul juridic al acesteia, actul sau fapta juridică care constituie fundamentul direct şi imediat al dreptului reclamat.
Prin aceste elemente, reclamantul justifică îndreptăţirea lui de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calitatea procesuală activă şi pasivă. Dreptul pretins de reclamant trebuie să îşi poată obţine recunoaşterea sau realizarea în contradictoriu cu persoana chemată în judecată sau pârâtul trebuie obligat la o anumită conduită în raport cu dreptul acestora (a da, a face sau a nu face).
În speţă, consideră că la formularea cererii reclamantul nu a respectat condiţiile de fond, sub aspectul elementelor acţiunii civile, neprecizând în mod corespunzător obiectul cererii de chemare în judecată şi cauza juridică a acesteia şi neindicând în mod corespunzător motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţiile acesteia faţă de Prim-ministru.
Solicită instanţei să admită excepţia invocată şi să dispună anularea acţiunii, având în vedere cele arătate mai sus.
2. Solicită respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, pe cale de excepţie.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese faptul că reclamantul a înţeles să sesizeze instanţa cu soluţionarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei Administraţia Prezidenţială Ia anularea Decretului nr. 1.068/1.08.2022.
La termenul din data de 22.05.2023, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Prim-ministrului României fără să motiveze în fapt şi în drept solicitarea respectivă.
Pentru a fi admisibilă o astfel de acţiune, care să justifice prezenţa în cauză a Prim-ministrului României, este evident că reclamantul trebuie să respecte exigenţele procedurale cu privire la obiectul acţiunii, care trebuie să fie determinat, iar nu expus ca o problematică generală, referitoare la anularea unui act administrativ ca urmare a aplicării Legii nr. 341/2004.
Pentru aceasta, solicită instanţei să pună în vedere reclamantului să precizeze în scris care sunt pretenţiile pe care doreşte să le valorifice în contradictoriu cu această autoritate şi să le întemeieze în drept.
Raportat la modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, precum şi la cadrul procesual stabilit, potrivit principiului disponibilităţii, apreciază că aceasta este inadmisibilă.
Analizând obiectul acesteia, respectiv anulare act administrativ, pretenţiile afirmate de către reclamant sunt în sensul desfiinţării efectelor juridice, de către instanţa sesizată, a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, prin care s-a retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant pentru acesta.
Întrucât reclamantul solicită extinderea cadrului procesual prin citarea Prim-ministrului României ca pârât în cauza pendinte, deoarece acesta a contrasemnat decretul prezidenţial a cărui anulare o solicită, trebuie făcută, în mod necesar, o raportare la dispoziţiile Normelor de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, astfel:
"(2) În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 141/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora.
(3) Analiza elementelor de noutate.fi decizia cu privire la anularea certificatelor sunt de competenta comisiei prevăzute la art. 13, până la expirarea termenului de preschimbare a certificatelor, iar după acest termen competenţa revine comisiei prevăzute la alin. (1).
(4) Constatarea neconcordanţelor între datele cuprinse în cererea pentru eliberarea noului certificat şi actele aflate la dosarul de preschimbare sunt de competenţa comisiei prevăzute la art. 9/2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, conform art. 21 alin. (4), până la expirarea activităţii acesteia. După expirarea activităţii comisiei prevăzute la art. 9/2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa revine comisiei prevăzute la alin. (1)."
Prin urmare, indiferent dacă în speţă operează una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute de art. 49 alin. (1), alin. (2), alin. (3) din Normele de aplicare ale Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1.412/2004, precum şi prin prisma prevederilor Legii nr. 341/2004 (care fac referire, evident, la ministerele şi celelalte instituţii ale administraţiei publice cu personalitate juridică, patrimoniu şi competenţe directe în aplicarea legii, precum autorităţile de resort menţionate mai sus), apreciază că pretenţiile reclamantului pot fi valorificate exclusiv în contradictoriu cu aceste autorităţi care au atribuţii şi competenţe de specialitate, Prim-ministrul României fiind, în speţă, lipsit de calitate procesuală pasivă.
3. Învederează instanţei faptul că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, calitatea procesuală pasivă fiind condiţionată de existenţa identităţii dintre pârât şi cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.
Potrivit dispoziţiilor constituţionale şi celor ale legii speciale de organizare şi funcţionare (O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare), Guvernul României este autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice, iar pentru realizarea atribuţiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza şi în vederea executării legii (hotărâri şi ordonanţe), în condiţiile stabilite de art. 102 coroborat cu art. 108 din Constituţia României, republicată.
Prin urmare, acest organ colegial (alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin legea organică) poate sta în justiţie, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, în acest caz fiind în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituţionale menţionate anterior şi pe dispoziţiile legii speciale de organizare şi funcţionare; acordând acestui organ al administraţiei de stat dreptul de a adopta acte administrative, implicit, legea îi acordă şi capacitatea de a sta în judecată, atunci când instanţele judecătoreşti exercită, în condiţiile stabilite de Legea nr. 554/2004, controlul legalităţii actelor sale.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din Constituţie, unele decrete ale Preşedintelui se contrasemnează de Prim-ministru. Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Aşa fiind, în măsura în care prin obiectul de reglementare decretele Preşedintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004. Decizia aparţine în exclusivitate titularilor prevăzuţi de Constituţie şi implică o apreciere subiectivă a autorităţii constituţionale decidente, care manifestă o opţiune personală, asumată în plan instituţional şi politic.
Prin contrasemnare, Prim-ministrul, în acord cu rolul său constituţional, dar şi cu jurisprudenţa constituţională, îşi exercită prerogativa statuată în prevederile art. 100 alin. (2) din Constituţie cu privire la Decretul Preşedintelui României nr. 1.068/1.08.2022, rol care însă nu îi conferă calitate de emitent al actului supus cenzurii.
Concluzia care se desprinde este aceea că poziţia procesuală a Prim-ministrului României într-un litigiu de contencios administrativ poate fi justificată numai în condiţiile în care a adoptat sau urmează să adopte asemenea acte administrative, respectiv decizii.
Însă învederează că în litigiul dedus judecăţii nu se contestă legalitatea unui act administrativ al Prim-ministrului, în cuprinsul cererii de chemare în judecată nefiind menţionat niciun act normativ emis de către acesta, care prin dispoziţiile sale să vatăme reclamantului vreun drept, iar aceştia nu se află nici în faţa unui refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, situaţie care se apreciază în raport cu competenţele şi atribuţiile stabilite pentru Executiv prin dispoziţiile constituţionale şi cele ale O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare.
Aşadar, în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii juridice administrative a Prim-ministrului, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluţionarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Totodată, vă învederează că din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată nu reiese că între Prim-ministru şi reclamant ar exista vreun raport juridic de drept material care, prin prezenta cerere, să poată fi transpus într-un raport de drept procesual.
Aşadar, Prim-ministrul nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi nu poate fi obligat la realizarea pretenţiilor părţii reclamante, motiv pentru care vă solicită, prin sentinţa civilă ce se va pronunţa, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive şi respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Faţă de toate cele de mai sus, solicită respingerea acţiunii formulate de către reclamant în contradictoriu cu Prim-ministrul, ca inadmisibilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9.10.2023 Curtea a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, privind pe reclamantul (...) şi pe pârâţii: Preşedintele României, Primul Ministru al României - reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989.
În conformitate cu prevederile art. 248 din Codul de procedură civilă Curtea se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor care fac de prisos soluţionarea pe fond a cauzei.
Asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul Preşedintele României, reprezentat de Administraţia Prezidenţială, Curtea reţine că este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României anularea în parte a Decretului nr. 1.068/1.08.2022, respectiv a poziţiei nr. 8 din anexa la decret, numai în ceea ce priveşte retragerea titlului reclamantului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Preşedintele României reprezentat de Administraţia Prezidenţială a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii motivată de faptul că decretul a cărui anulare parţială se solicită este un act ce intră în sfera finelui de neprimire de rang constituţional şi legal, reglementat de dispoziţiile art. 126 alin. 6 din Constituţie şi art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004. S-a arătat că Decretul Preşedintelui României nr. 1.068/1.08.2022 este un act emis în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 94 lit. a), coroborate cu dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţia României, conform cărora unele decrete ale Preşedintelui României, inclusiv cele prevăzute la art. 94 lit. a) din Constituţie, sunt contrasemnate de către prim-ministru, acesta din urmă exercitând controlul de legalitate asupra acestor categorii de acte, şi nu instanţele de judecată, iar acestor acte juridice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Aşa fiind, pot fi contestate în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, acele decrete ale Preşedintelui care, prin obiectul de reglementare, nu se circumscriu sferei actelor exceptate. A mai invocat pârâtul că decretele Preşedintelui emise în exercitarea atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituţie nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe, ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, şi, în consecinţă, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.
Instanţa reţine că este neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii întrucât, deşi Decretul nr. 1.068/2022 prin care i s-a retras reclamantului titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant este contrasemnat de către Prim-ministrul României, exceptarea prevăzută de art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 de la controlul pe calea contenciosului administrativ priveşte actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul, astfel cum aceste acte sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. k din Legea nr. 554/2004 ca fiind „actele emise de o autoritate publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul“.
Or, în speţă, prin Decretul nr. 1.068/2022 emis de Preşedintele României în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive i s-a retras reclamantului, şi nu numai, titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant. Astfel, decretul produce efecte doar faţă de destinatarii cărora li se adresează şi, deşi este contrasemnat de prim-ministru, nu prezintă interferenţe cu sfera politicului, instanţa reţinând că poate face obiect al controlului instanţei, excepţia inadmisibilităţii urmând a fi respinsă.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Prim-Ministrul României invocată prin întâmpinare, Curtea o va respinge având în vedere, astfel cum s-a arătat anterior, că se contestă un act contrasemnat de acest pârât, ceea ce-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art. 100 alin. (2) din Constituţia României, „Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.“
Prin Decizia nr. 285/2014 Curtea Constituţională a României a statuat că: „52. Curtea reţine că, în funcţie de criteriul condiţiilor de exercitare, criteriu care interesează cauza de faţă, atribuţiile Preşedintelui României se clasifică în atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele preşedinţiale nu sunt supuse nici unei condiţii exterioare şi în atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele preşedinţiale sunt supuse unor condiţii exterioare. În această din urmă situaţie, actele Preşedintelui României necesită fie aprobarea Parlamentului, fie contrasemnarea, fie îndeplinirea altor condiţii extrinseci.
53. Curtea constată că exercitarea atribuţiei Preşedintelui României de a conferi decoraţii sau titluri de onoare [art. 94 lit. a) din Constituţie] presupune exercitarea concurentă de către prim-ministru a atribuţiei sale prevăzute la art. 100 alin. (2) din Constituţie, care prevede expres că decretul astfel emis - act juridic al Preşedintelui României - se contrasemnează de prim-ministru. Având în vedere clasificarea menţionată la paragraful precedent, Curtea reţine că exercitarea atribuţiei Preşedintelui României de a conferi prin decret decoraţii sau titluri de onoare este supusă unei condiţii exterioare, respectiv contrasemnarea decretului, condiţie fără de care acesta nu poate fi emis.“
În consecinţă, Curtea va respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României.
Pe fondul cauzei, analizând cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul a solicitat prin prezenta acţiune anularea parţială a Decretului 1.068 din 1.08.2022, respectiv a poziţiei nr. 8 din anexa la decretul emis de Preşedintele României, prin care, ca urmare a propunerii Secretariatului de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, i s-a retras titlul de Luptător cu Rol Determinant, raportat la existenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6.277/118/2019 definitivă prin Decizia civilă nr. 1.466/CA/12.12.2019.
Curtea reţine că Decretul nr. 1.068/2022 a fost emis în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, şi ale Legii recunoştinţei pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, urmare propunerii SSRML nr. 6.446/2022, înaintată de Secretarul de Stat al SSRML, şi având la bază Procesul-verbal al şedinţei Comisiei Art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 2/2022. La data de 14.07.2022, Secretariatul de Stat a înaintat Preşedintelui României propunerea referitoare la emiterea unui decret privind retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, în urma verificărilor efectuate de către Secretariat.
Astfel că, referitor la îndeplinirea condiţiilor legale de către persoanele cărora li s-a retras titlul, Secretariatul are atribuţia şi obligaţia de a efectua verificarea cerinţelor legale, anterior formulării şi înaintării propunerii de retragere a titlului. Chiar dacă această activitate nu este atributul Preşedintelui României ca emitent al decretului, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru retragerea titlului prin decretul a cărui anulare parţială se solicită în cauză nu poate determina respingerea acţiunii, întrucât legalitatea actului contestat se analizează în cauză din perspectiva condiţiilor prevăzute expres de lege a căror verificare şi îndeplinire a fost consemnată în operaţiunile administrative prealabile efectuate de Secretariatul de Stat prin propunerea adresată preşedintelui României.
Potrivit prevederilor H.G. nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, art. 49 alin. (2), „În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora“.
Conform dispoziţiilor art. 49^1 alin. (2),
"Prin sintagma elemente de noutate se înţelege:
a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) şi art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
c) hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului."
În aplicarea acestor prevederi legale s-a apreciat că se află în situaţia prevăzută de art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1.412/2004,
întrucât prin Sentinţa civilă nr. 635/23.04.2019 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6.277/118/2018, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.466/CA/12.12.2019, prin care s-a admis recursul promovat de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, a fost casată în tot hotărârea pronunţată de Tribunalul Constanţa şi în rejudecare s-a dispus admiterea acţiunii şi anularea Deciziei nr. 129/13.08.2019 poziţia nr. 118 în referire la reclamantul (...).
Rezultă din considerentele hotărârii judecătoreşti definitive, care a stat la baza propunerii retragerii titlului, că instanţa a constatat că cererea reclamantului, de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant, a fost soluţionată prin admitere, prin Decizia nr. 334/15.05.2019 emisă de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 şi astfel. În plus, Curtea a reţinut că „prin Adresa nr. 5.543/20.05.2019 intimatul-pârât Secretariatul de Stat a comunicat recurentului (...) faptul că cererea acestuia cu nr. 18/LRD/11.05.2015, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant a fost admisă în unanimitate de către Comisie, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 3 din Legea nr. 341/2004“.
Aşadar, hotărârea judecătorească în baza căreia Secretariatul de Stat a formulat propunerea către Preşedintele României nu respinge cererea de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant, astfel cum a reţinut Secretariatul de Stat, ci constată că cererea reclamantului a fost admisă prin emiterea Deciziei nr. 334/15.05.2019 şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea Deciziei nr. 129/13.08.2019 - poziţia nr. 118 în referire la reclamantul (...).
În această situaţie, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1.412/2004, reclamantul nefiind în situaţia neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, având în vedere, distinct de hotărârea judecătorească menţionată, că nu s-a făcut dovada că Decizia nr. 334/15.05.2019 emisă de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a fost revocată sau anulată.
Prin urmare, Decretul nr. 1.068/1.08.2022, în privinţa poziţiei nr. 8 din anexă, este nelegal, situaţia juridică constatată prin decizia Curţii de Apel Constanţa fiind opusă celei învederate de Secretariatul de Stat.
Întrucât emiterea actului administrativ care produce efectul juridic al retragerii titlului de Luptător cu Rol Determinant deja recunoscut anterior, reprezentat de decretul emis de Preşedintele României, are la bază nelegala propunere a Secretariatului de Stat ca operaţiune administrativă prealabilă, se reţine că nu îndeplineşte condiţiile de legalitate prevăzute de lege.
Dând eficienţă juridică considerentelor expuse, în baza prevederilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acţiunea formulată şi va anula în parte Decretul nr. 1.068/1.08.2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, emis de Preşedintele României, numai cu privire la poziţia 8 din anexă, referitor la reclamantul (...).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
HOTĂRĂŞTE:
Respinge ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Preşedintele României reprezentat de Administraţia Prezidenţială.
Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României.
Admite cererea formulată de reclamant (...), cu domiciliul procesual ales la (...), din municipiul (...), în contradictoriu cu pârâţii: Preşedintele României (Administraţia Prezidenţială), cu sediul în Bucureşti, şoseaua Cotroceni nr. 1, sectorul 6, Primul Ministru al României, reprezentat prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, cu sediul procesual ales în Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, corp B, etaj 3, sectorul 1, având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează în parte Decretul nr. 1.068/1.08.2022, numai cu privire la poziţia nr. 8 din anexa la decret, cu privire la reclamantul (...).
Ia act că reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Recursul se va depune la Curtea de Apel Constanţa.
Pronunţată azi, 20 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Preşedinte,
Elisabeta Crihană
Grefier,
Mariana Nica
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
