Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
SENTINŢA CIVILĂ nr. 153 din 26 iunie 2023 referitoare la acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ
EMITENT: Curtea de Apel Constanţa PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 953 din 15 octombrie 2025
Complet pentru cauze contencios administrativ şi fiscal
Preşedinte - XX
Grefier - XX
Dosar nr. XX
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul XX, cu domiciliul în XX, în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României (Administraţia Prezidenţială), cu sediul în XX, intervenientul accesoriu în interesul pârâtului, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989, cu sediul ales în XX, şi intervenient, prim-ministrul, cu sediul în XX, având ca obiect anulare act administrativ - anulare în parte a Decretului nr. 232/25.02.2022 (poziţia nr. 1 din anexa nr. 1).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 29.05.2023, consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 12.06.2023 şi la data de 26.06.2023, dată la care a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra acţiunii în contencios administrativ de faţă:
Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu nr. XX la data de 26.10.2022, reclamantul XX, în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României (Administraţia Prezidenţială), intervenientul accesoriu în interesul pârâtului, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989 şi intervenientul prim-ministrul, a solicitat:
1. anularea în parte a Decretului nr. 232/25.02.2022, respectiv a poziţiei nr. 1 din anexa nr. 1 la decret, emis de pârât, în partea care priveşte retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“;
2. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, constând în contravaloarea taxei de timbru şi a onorariului de avocat.
În motivarea cererii reclamantul arată că prin Decretul nr. 232/25.02.2022 emis de Instituţia Preşedintelui României, reprezentată de dl Preşedinte, XX, s-a dispus retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, aspect consemnat în poziţia nr. 1 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 232/2022.
Decretul atacat a avut la bază Adresa nr. 1.553/9.02.2022, întocmită de Instituţia Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin care a fost
transmisă către Instituţia Preşedintelui României lista pentru un număr de 47 de persoane, printre care şi reclamantul (regăsit la poziţia nr. 1 din anexa nr. 1 la decret), cuprinzând persoanele pentru care Comisia art. 49, constituită în baza Ordinului nr. 2/2022, a propus prin Procesul-verbal nr. 18/1.513/ 8.02.2022 - anularea certificatelor şi retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, în temeiul prevederilor art. 430 din noul Cod de procedură civilă.
Potrivit motivării adresei de înaintare a acestei liste, întocmită la propunerea secretariatului de stat, „cele 47 de persoane deţin titluri de «Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant», emise prin Decretul nr. 1.053/10.12.2019, publicat în M.O. nr. 1000/12.12.2019, au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, au certificatele tipărite şi eliberate, figurează cu indemnizaţii în plată la casele de pensii“.
În egală măsură şi Decretul nr. 232/25.02.2022 - poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, emis de pârâta, Instituţia Preşedintelui României, a avut la bază aceeaşi motivare, respectiv a faptului că pentru toate cele 47 de persoane care au fost cuprinse în lista anexă (inclusiv reclamantul) există hotărâri judecătoreşti definitive de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant.
Arată reclamantul că în cazul său a fost indicată în anexa nr. 1 - poziţia nr. 1 la decret - existenţa Deciziei civile nr. XX a Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. XX.
II. Considerente în drept. Motive de nelegalitate privind Decretul nr. 232/25.02.2022, respectiv poziţia nr. 1 din anexa nr. 1 la decretul atacat
II.1. Nelegalitatea Decretului nr. 232/25.02.2022 - poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, prin raportare la încălcarea flagrantă şi nepermisă de către emitentul actului atacat a dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) şi art. 434 din Codul de procedură civilă (forţa probantă a hotărârii).
Prin Decizia civilă nr. XX a Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. XX, s-a dispus în contradictoriu cu recurentul pârât, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, admiterea recursului formulat de recurentul pârât, casarea în parte a Sentinţei civile nr. XX, pronunţată de Tribunalul Constanţa, dispunând respingerea capătului de cerere privind obligarea recurentei la soluţionarea cererii înregistrate la data de 15.12.2015.
În realitate însă Decizia civilă nr. XX a Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. XX, avută în vedere la emiterea decretului contestat, a avut un cu totul alt obiect juridic decât cel reţinut în mod nelegal şi cu aplicarea greşită a prevederilor art. 430 din noul Cod de procedură civilă, de către pârâta, Instituţia Preşedintelui României.
Arată reclamantul că, prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul Dosarului nr. XX al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a solicitat ca instanţa să dispună în sensul obligării pârâtului, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, la soluţionarea cererii din data de 15.12.2015, privind preschimbarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant, precum şi obligarea pârâtului să emită o decizie prin care să introducă fosta Securitate a judeţului Constanţa şi Miliţia judeţului Constanţa în categoria obiectivelor de importanţă deosebită.
Prin Sentinţa civilă nr. XX instanţa de fond a Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea, dispunând obligarea pârâtului Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 doar la soluţionarea cererii sale privind preschimbarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant, înregistrată cu nr. 18/14.898/15.12.2015, respingând celălalt capăt de cerere, de obligare a pârâtului să emită o decizie prin care să introducă fosta Securitate a judeţului Constanţa şi Miliţia judeţului Constanţa în categoria obiectivelor de importanţă deosebită, ca nefondată.
Cu alte cuvinte, pârâtul Preşedintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului său de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“, aspect consemnat în poziţia nr. 1 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 232/2022, a încălcat în mod flagrant şi nepermis dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) şi art. 434 din Codul de procedură civilă (forţa probantă a hotărârii), reţinând şi validând cu aceeaşi motivare contrară legii împrejurarea că „cele 47 de persoane deţin titluri de «Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant», emise prin Decretul nr. 1.053/10.12.2019, publicat în MO nr. 1000/12.12.2019, au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, au certificatele tipărite şi eliberate, figurând cu indemnizaţii în plată la casele de pensii“.
Contrar acestui mod vădit greşit de interpretare şi aplicare a efectelor definitive a Deciziei civile nr. XX a Curţii de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. XX, în realitate hotărârea judecătorească invocată în anexa nr. 1, poziţia nr. 1 la Decretul nr. 232/25.02.2022 nu a tranşat vreodată şi nici nu a avut ca obiect o cerere a sa care să fi avut ca obiect obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, situaţie în care nici nu a existat în cazul său şi nu există nici în prezent o hotărâre judecătorească definitivă de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant.
Întrucât efectul autorităţii de lucru judecat priveşte, potrivit legii procesual civile [art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă], atât dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină şi având în vedere că hotărârea judecătorească definitivă respectivă nu a vizat obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant şi cum această decizie civilă definitivă are forţă probantă a unui înscris autentic (art. 434 din Codul de procedură civilă), rezultă în mod categoric concluzia potrivit căreia Decretul nr. 232/25.02.2022, respectiv poziţia nr. 1 din anexa nr. 1 la decret, a fost emis cu încălcarea şi nesocotirea evidentă a acestor dispoziţii legale imperative ce atrag nelegalitatea parţială a decretului atacat, respectiv numai în partea care priveşte poziţia nr. 1 din anexa nr. 1 la decret.
II.2. Nelegalitatea Decretului nr. 232/25.02.2022 - poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, prin raportare la efectele juridice valabile ale Deciziei nr. 343/10.10.2019 (poziţia nr. 4), emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin Decizia nr. 343/10.10.2019 (poziţia nr. 4), emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost admisă în unanimitate cererea sa înregistrată cu nr. 18/LRD/5862/11.05.2015 - de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.
Adoptarea Deciziei nr. 343/10.10.2019 a survenit ca urmare a cererii formulate şi înregistrate cu nr. 18/LRD/5862/
11.05.2015, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant.
Prin Adresa nr. 10.982/25.10.2019, instituţia secretariatului de stat i-a comunicat faptul că „Cererea cu nr. 18/LRD/5862/ 11.05.2015, de acordare a calităţii de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost admisă în unanimitate de către Comisie, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004“.
Contrar motivării complet eronate reţinute de pârâtul Preşedintele României, în calitate de emitent al decretului de retragere a titlului său, în realitate, şi în prezent efectele Deciziei nr. 343/10.10.2019 (poziţia nr. 4) subzistau şi la momentul formulării propunerii de retragere a titlului său, dar şi la data emiterii decretului prezidenţial de retragere, efecte juridice care subzistă şi în prezent, întrucât această decizie nu a fost niciodată contestată sau infirmată (desfiinţată) din punct de vedere juridic.
Având în vedere aspectul esenţial al validităţii şi în prezent a efectelor acestei decizii care a constatat că în ceea ce îl priveşte sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. „b“ pct. 3 din Legea nr. 341/2004 (poziţia nr. 4), dar şi împrejurarea că această decizie nu a fost niciodată contestată judiciar, revocată şi nici anulată în mod definitiv de o instanţă judecătorească, rezultă în mod categoric concluzia potrivit căreia şi sub acest aspect decretul prezidenţial atacat a fost emis în ceea ce îl priveşte cu încălcarea şi nesocotirea evidentă a efectelor valide ale acestei Decizii nr. 343/10.10.2019, adoptată de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9 indice 2 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aspect ce determină, în egală măsură, nelegalitatea parţială a actului administraţie contestat.
II.3. Nelegalitatea Decretului nr. 232/25.02.2022 - poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, prin raportare la vădită încălcare a procedurii legale instituite de prevederile art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (hotărâre de anulare a certificatului emis de instanţa de contencios).
Potrivit art. 49 alin. (2) din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „în cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora“.
Contrar obligaţiei legale pe care pârâtul, instituţia Preşedintelui României, o avea, în calitate de emitent al decretului prezidenţial, de a verifica în prealabil apariţia şi existenţa unor elemente de noutate, a decis în mod vădit nelegal şi cu încălcarea dispoziţiilor legii emiterea decretului de retragerea a titlului său, cu toate că nu se afla în situaţia juridică prevăzută de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Prin sintagma elemente de noutate se înţelege: (a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) şi art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; (b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare; (c) hotărârile judecătoreşti definitive prin care s-a dispus anularea certificatului“.
Cu alte cuvinte, legalitatea emiterii decretului prezidenţial de retragere a titlului său nu este lăsată de legiuitor la aprecierea subiectivă a instituţiei Preşedintelui României, ci legalitatea acestei măsuri este condiţionată de respectarea de către pârât întocmai a procedurii legale instituite de art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, în condiţiile în care situaţia sa juridică nu se încadra sub nicio formă în vreuna dintre ipotezele legale expres şi limitativ reglementate de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în mod corelativ nici emitentul decretului prezidenţial nu putea dispune, în condiţii de legalitate, emiterea decretului prezidenţial de retragere a titlului său de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
În ipoteza în care nu exista o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a certificatului său emisă în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor art. 8 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (hotărâre de anulare a certificatului emis de instanţa de contencios), rezultă că Decretul nr. 232/2022, poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, este nelegal, impunându-se o soluţie de anulare în parte a acestuia.
Cu alte cuvinte, în mod nelegal şi în regim de exces de putere s-a procedat în cazul său la emiterea Decretului nr. 232/2022, poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, în absenţa oricărei hotărâri judecătoreşti definitive şi opozabile prin care să se fi dispus în prealabil respingerea cererii de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant sau în condiţiile existenţei oricărei alte hotărâri judecătoreşti de natura celor prevăzute de art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. „b şi c“, art. 10 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, republicată, art. 430 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă (autoritatea de lucru judecat) şi art. 434 din Codul de procedură civilă (forţa probantă a hotărârii); art. 49 alin. (2) şi art. 49 indice 1 alin. (2) lit. „a, b şi c“ din HG nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 223 alin. (3) din Codul de procedură civilă şi art. 453 din Codul de procedură civilă.
În probaţiune: proba cu înscrisuri, respectiv documentaţia care a stat la baza emiterii Decretului nr. 232/2022, poziţia nr. 1 din anexa nr. 1, inclusiv propunerea întocmită şi înaintată de către secretariatul de stat prin Adresa nr. 1.553/9.02.2022 (dosarul administrativ).
La data de 28.11.2022 pârâta Administraţia Prezidenţială a depus întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepţie netimbrarea cererii şi inadmisibilitatea cererii din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 din Constituţia României, republicată.
II. Pe fondul cererii, dacă vor fi respinse excepţiile invocate, solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 47/1994):
"(1) Pentru exercitarea de către Preşedintele României a prerogativelor care îi sunt stabilite prin Constituţia României şi alte legi se organizează şi funcţionează Administraţia prezidenţială, instituţie publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Bucureşti, Palatul Cotroceni.
(2) În sensul prezentei legi, prin Administraţia prezidenţială se înţelege «serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui României, pentru îndeplinirea atribuţiilor sale"
Atribuţiile compartimentelor din cadrul Administraţiei Prezidenţiale sunt stabilite, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 47/1994, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale. Potrivit acestuia, Secretariatul General al Administraţiei Prezidenţiale are atribuţii de reprezentare în instanţă a Preşedintelui României şi a Administraţiei Prezidenţiale.
Chestiuni prealabile
1. Stabilirea cadrului procesual - din perspectiva necesităţii introducerii în cauză a prim-ministrului, învederează instanţei dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primulministru“.
Aşadar, din categoria decretelor ce sunt supuse regulii contrasemnării de prim-ministru fac parte şi decretele emise pentru conferirea de decoraţii şi titluri de onoare.
Decretul nr. 232/2022 a fost contrasemnat de către primministru, în temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României.
Contrasemnarea decretului dă actului respectiv o motivaţie mai solidă şi antrenează, de regulă, răspunderea juridică a celui care a contrasemnat actul, aceasta fiind o condiţie de validitate a actului.
Faţă de această situaţie de fapt şi de drept, supune atenţiei prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, care prevăd următoarele: „Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.“
În consecinţă, solicită a fi pusă în discuţie necesitatea introducerii în cauză a prim-ministrului, respectiv ca reclamantul să precizeze dacă înţelege sau nu să completeze cadrul procesual pasiv în prezentul dosar.
Cu privire la prevederile textului legal invocat, respectiv art. 161 din Legea nr. 554/2004, pârâta face menţiunea expresă că, în calitate de reprezentantă a Preşedintelui României, nu solicită introducerea în cauză a prim-ministrului, întrucât reclamantul este cel care are, în primul rând, interesul ca hotărârea pe care urmăresc să o obţină să fie opozabilă şi acestuia.
În situaţia în care reclamantul nu îşi precizează punctul de vedere cu privire la stabilirea cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză a prim-ministrului, consideră că s-ar impune aplicarea de către instanţă a sancţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 161 teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, respectiv respingerea acţiunii fără a intra pe fondul cauzei.
Stabilirea cadrului procesual - din perspectiva necesităţii introducerii în cauză a Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 nr. 1.553/9.02.2022 referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant („Secretariatul de Stat“).
În cuprinsul Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 341/2004), se prevăd următoarele:
- la art. 5 alin. (5) - „Secretariatul de Stat face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea titlurilor.“;
– la art. 8 alin. (6) - „În cazul anulării unui certificat, Secretariatul de Stat va propune Preşedintelui României retragerea titlului atribuit în baza acestuia.“;
– la art. 9 alin. (5) - „Secretariatul de Stat va înainta periodic Preşedintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în vederea publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I“.
În consecinţă, pentru acordarea sau retragerea unui titlu, prin decret al Preşedintelui României, în condiţiile Legii nr. 341/2004, trebuie să existe o propunere a Secretariatului de Stat; în absenţa acesteia, decretul nu se poate emite, serviciile din subordinea Preşedintelui României neavând atribuţia legală (şi nici posibilitatea efectivă) de a analiza şi constata care dintre persoane îndeplineşte sau nu condiţiile pentru acordarea sau retragerea titlului.
În concret, aşa cum vor arăta şi la apărările pe fondul cauzei, emiterea decretului a cărui anulare se solicită în prezentul dosar s-a realizat ca urmare a Adresei (propunerii) Secretariatului de Stat nr. 1.553 din 9.02.2022, înregistrată la Cancelaria Ordinelor din cadrul Administraţiei Prezidenţiale cu nr. CA/223/10.02.2022.
În cuprinsul acestei adrese (fila 1, paragraful final), se arată: „Excelenţa Voastră, solicităm prin prezenta emiterea unui decret privind retragerea titlului de «Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant», pentru un număr de 47 de persoane a căror date sunt evidenţiate în anexă.“ Mai departe, în cuprinsul aceleiaşi adrese, Secretariatul de Stat motivează propunerea formulată, arătând că „cele 47 de persoane (...) au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant (...)“.
Faţă de acest aspect, consideră necesară introducerea în cauză a Secretariatului de Stat, autoritatea care a formulat propunerile în baza cărora s-a emis decretul contestat, pentru a-şi susţine aceste propuneri.
Se mai arată că reclamantul a formulat o cerere de chemare în judecată, Dosar nr. 3.036/118/2022, aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, având ca obiect anulare act administrativ, pârâţi Preşedintele României şi Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, nr. 1.553/9.02.2022, referitoare la retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinant. Prin Hotărârea civilă nr. 1.259/2022, instanţa de fond, Tribunalul Constanţa, „respinge cererea de chemare în judecată (...) ca neîntemeiată. Ia act că reclamantul a renunţat la judecarea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României“.
Cu privire la excepţia netimbrării cererii solicită admiterea acesteia, pentru următoarele motive:
Art. 148 alin. (6) din Codul de procedură civilă prevede că „Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel“.
Potrivit art. 197 din Codul de procedură civilă, se instituie obligaţia de a timbra cererea, astfel: „în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii“.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează cuantumul taxelor judiciare de timbru aferente acţiunilor şi cererilor adresate instanţelor judecătoreşti, Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi sfera acţiunilor şi cererilor adresate aceloraşi instituţii ce sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru (scutiri obiective şi subiective).
Solicită a se observa că la prezenta cerere nu a fost anexată dovada achitării taxei de timbru.
Din aceste considerente, solicită admiterea excepţiei netimbrării cererii şi, pe cale de consecinţă, să se dispună sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.
Cu privire la excepţia invocată inadmisibilităţii cererii, în vederea respectării atât a dispoziţiilor art. 248^3 din Codul de procedură civilă, cât şi a succesiunii logice fireşti ce determină o anumită ordine a soluţionării excepţiilor invocate, ţinând cont astfel de raţiunile interne ale procesului civil, dar şi de efectul pe care tinde să îl realizeze, fiind în discuţie un act ce intră în sfera finelui de neprimire de rang constituţional, emis în raporturile cu Parlamentul, prin contrasemnarea decretului de către primministru, consideră că se impune soluţionarea cu prioritate a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 din Constituţia României, republicată.
Apreciază că o asemenea interpretare şi respectare a acestei ordini legale de soluţionare a excepţiilor invocate va permite valorificarea ulterioară, cu bună-credinţă, a argumentelor părţilor litigante.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 alin. (2) din Constituţie, unele decrete ale Preşedintelui României se contrasemnează de primministru. Acestor acte juridice le sunt aplicabile dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale“. Aşa fiind, în măsura în care, prin obiectul de reglementare, decretele Preşedintelui nu se circumscriu sferei actelor exceptate, ele pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
O interpretare contrară ar însemna că instanţele judecătoreşti învestite cu exercitarea controlului de legalitate sar substitui prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României, ceea ce este în evidentă contradicţie cu prevederile legale şi ar echivala cu negarea atribuţiilor constituţionale proprii ale Preşedintelui României, care ar deveni atribuţii comune/partajate cu instanţele judecătoreşti. Din această perspectivă, opinează că, pentru acest tip de decret, instanţele judecătoreşti nu au vreo competenţă de control şi cenzură.
Decretele Preşedintelui emise în exercitarea atribuţiei constituţionale prevăzute de art. 94 lit. a) din Constituţie nu sunt simple acte administrative susceptibile de control pe calea contenciosului administrativ, ci sunt acte juridice complexe ce exprimă raporturi de natură constituţională între Preşedintele României, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, şi, în consecinţă, potrivit art. 1 alin. (4) din Constituţie, nu sunt cenzurabile de către instanţele judecătoreşti pe calea contenciosului administrativ.
De altfel, prin Decizia nr. 946 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 19 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie „se limitează numai la reglementarea constituţională a garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ, de la care fac excepţie în mod absolut numai două categorii de acte, cele de comandament cu caracter militar şi cele care privesc raporturile cu Parlamentul, care prin natura lor nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc“.
Preşedintele României exercită atât atribuţii constituţionale, cât şi atribuţii legale. În privinţa celor constituţionale, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a recunoscut că, în exercitarea prerogativelor sale, Preşedintele României se bucură în unele cazuri de putere discreţionară, iar în altele de o largă putere de apreciere cu privire la îndeplinirea unor standarde legale. Principiul supremaţiei Constituţiei, proclamat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, interzice ca instanţele de judecată să se poată pronunţa asupra unei atribuţii constituţionale ce implică analiza exclusivă a emitentului actului.
Prin contrasemnarea decretului, prim-ministrul, în acord cu rolul său constituţional, dar şi cu jurisprudenţa constituţională, a efectuat un control de legalitate şi oportunitate cu privire la decretul Preşedintelui României.
În motivarea şi susţinerea acestei excepţii a inadmisibilităţii, apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 285 din 21 mai 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a stabilit natura juridică şi efectele contrasemnării unui decret al Preşedintelui României.
De asemenea, şi practica judiciară, încă din 2005, este în sensul inadmisibilităţii controlului judecătoresc asupra decretelor Preşedintelui României, contrasemnate de către prim-ministru.
Astfel, cu titlu de exemplu, invocă şi unele din considerentele reţinute de Decizia nr. 1.840/2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă de recurs, în Dosarul nr. 797/2005: „Raţiunea obligaţiei de a se contrasemna aceste decrete de către primministru constă tocmai în exercitarea unui control parlamentar indirect, ce ţine de principiul democraţiei constituţionale, instituit prin art. 1 alin. (4) din Constituţie. Şi în aceste condiţii, prin instituţia contrasemnării, astfel cum s-a arătat, Parlamentul exercită un control indirect prin mijlocirea prim-ministrului, care răspunde în faţa legislativului.“
În contextul Constituţiei României revizuite în 2003, este întărit rolul Parlamentului, decretele Preşedintelui României contrasemnate de prim-ministru evidenţiind „raporturi de natură constituţională dintre cei doi şefi ai Executivului, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, fiind temeiul exercitării unui control politic de către Parlament asupra Executivului, control direct asupra prim-ministrului, ca şef al Guvernului, potrivit art. 109 alin. (1) din Constituţie şi indirect asupra Preşedintelui Republicii, fie în ideea sesizării Curţii Constituţionale, dacă se apreciază că prin acest act, ce emană de la Executiv, s-a creat un conflict, în sensul 146 lit. e) din Constituţie, fie în perspectiva declanşării procedurii de suspendare, în condiţiile art. 95 din Constituţie“.
Tot prin legea de revizuire a Constituţiei a fost introdusă în art. 126 alin. (6) teza I soluţia finelor de neprimire în materia contenciosului administrativ - „controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament militar“.
În plus, în practica sa recentă, şi Curtea de Apel Bucureşti a constatat că: „nu poate fi supus controlului efectuat de instanţele de contencios administrativ, în acord cu prevederile art. 5 din Legea nr. 544/2004, un decret contrasemnat de prim-ministru. Art. 100 alin. (2) din Constituţie instituie obligaţia ca decretul să fie contrasemnat de către prim-ministru. Acest aspect prezintă importanţă din perspectiva art. 5 din Legea nr. 554/2004, conform căruia nu pot fi atacate în contencios administrativ acte administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul.
De altfel, în acest sens, atât doctrina, cât şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (a se vedea Decizia nr. 1.840/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - SCAF) au considerat că raţiunea obligaţiei de a se contrasemna decretele de către primministru constă tocmai în exercitarea unui control parlamentar indirect, fie pe calea unei interpelări, fie a unei moţiuni“.
În acest sens, invocă Hotărârea nr. 257/2020 în Dosarul nr. 1.874/2/2020 şi, respectiv, Hotărârea nr. 236/2020 în Dosarul nr. 1.684/2/2020.
De asemenea, şi Curtea de Apel Iaşi a considerat că, „având în vedere că obligativitatea contrasemnării de către primministru a decretului contestat îi conferă acestuia, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale a României, natura unui act administrativ care vizează raporturile acestuia din urmă cu Parlamentul, (...), acest act aparţine categoriei exceptate controlului judecătoresc al instanţelor de contencios administrativ, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 şi art. 126 alin. (6) din Constituţia României. Pentru aceste motive, Curtea va admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii, (...) respingând cererea reclamantului în totalitate“. Astfel, Curtea de Apel Iaşi s-a pronunţat în Dosarul nr. 607/45/2021, Hotărârea nr. 31/2022 (nedefinitivă la data formulării întâmpinării).
În cuprinsul Hotărârii nr. 31/2022, despre natura juridică a decretului emis de Preşedintele României, Curtea de Apel Iaşi consideră că sunt relevante considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 284/2015, în cuprinsul cărora se arată că „actul contrasemnării decretului (...) reprezintă o atribuţie proprie a prim-ministrului, care, desigur, în final angajează răspunderea Guvernului“.
În temeiul art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, această soluţie fiind în conformitate cu prevederile legale, cu opiniile exprimate în literatura de specialitate, precum şi cu practica recentă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Iaşi, ICCJ.
II. Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În situaţia respingerii excepţiilor anterior invocate şi argumentate, solicită ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună respingerea cererii de anulare a Decretului nr. 232/2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, poziţia 1 din anexa decretului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1.03.2022, ca neîntemeiată, din următoarele considerente:
În cuprinsul anexei Decretului nr. 232/2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1.03.2022, la poziţia nr. 1, se regăseşte numele reclamantului, căruia i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, conferit prin Decretul nr. 1.053 din 10 decembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1000 din 12 decembrie 2019.
Decretul nr. 232/2022 a fost emis - aşa cum se arată în preambulul său - în „temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, ale Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare“.
II.1. Faţă de motivarea acţiunii, arată că Decretul nr. 232/2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1.03.2022, prin care s-a retras titlul de Luptător cu Rol Determinant, are la bază:
- Adresa Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 nr. 1.553/9.02.2022 referitoare Ia retragerea titlului de Luptător cu Rol Determinat pentru un nr. de 47 de persoane din anexa Decretului Preşedintelui României nr. 1.053/2019;
– Procesul-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/2022 din data de 26.01.2022;
– Hotărârea civilă nr. XX, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. XX.
În cuprinsul adresei se menţionează următoarele: „cele 47 de persoane au titluri de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant emise prin Decretul nr. 1.053 din 10 decembrie 2019, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1000 din 12 decembrie 2019, au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere a cererii privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, au certificatele tipărite şi eliberate, figurează cu indemnizaţii în plată la casele de pensii“.
Reclamantul din prezentul dosar se regăseşte la poziţia nr. 1/47 a tabelului anexă.
II.2. Din conţinutul Procesului-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/2022 din data de 26.01.2022, reies următoarele: „Membrii Comisiei art. 49 procedează la verificarea copiilor de pe hotărârile judecătoreşti din dosarele de instanţă anexate referatului şi constată că cele 47 de persoane au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant. În speţă, s-a analizat documentaţia aferentă următoarelor persoane: (...)“. Printre aceste persoane se numără şi reclamantul din prezentul dosar, XX. Cu privire la acesta, învederează soluţia definitivă a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul de recurs nr. XX, în care se „admite recursul (...) formulat de recurent pârât Secretariatul de stat (...) împotriva Sentinţei civile nr. XX, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. XX, în contradictoriu cu intimatul reclamant XX (...), având obligaţia de a face. Casează în parte sentinţa recurată şi dispune respingerea capătului de cerere privind obligarea recurentei la soluţionarea cererii înregistrate la data de 15.12.2015. Menţine celelalte dispoziţii. Definitivă“.
De asemenea, mai este consemnat în acest proces-verbal faptul că hotărârile judecătoreşti definitive prevalează asupra oricărui act administrativ, existând incidenţa puterii de lucru judecat, iar acest aspect constituie, în esenţă, raţiunea înaintării propunerii menţionate anterior. Totodată, întocmirea şi transmiterea unei adrese cu propunerea de retragere a titlurilor, de către Preşedintele României, sunt de competenţa secretarului de stat - în calitate de reprezentat legal al Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989 - SSRML, având în vedere inclusiv dispoziţiile Legii nr. 179/2021 pentru modificarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, respectiv ale Legii nr. 242/2021 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.
"După deliberare (...), Comisia cu unanimitate de voturi decide să înainteze Secretarului de stat al SSRML propunerea privind solicitarea de a transmite cu celeritate către Administraţia Prezidenţială a adresei prin care secretarul de stat al SSRML propune Preşedintelui României retragerea titlului pentru cele 47 de persoane pentru care există hotărâri definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, având ca anexă documentaţia conexă - şi anume: lista nominală - 3 file - a celor 47 de persoane cu evidenţierea poziţiei în care acestea figurează în anexele 1-3 la Decretul nr. 1.053/2019."
II.3. Decretul nr. 232/2022 a fost emis, aşa cum se menţionează în preambulul acestuia, în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, şi ale Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a propunerii înaintate de secretarul de stat al SSRML nr. 1.553/9.02.2022, având la bază Procesul-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/26.01.2022.
În privinţa Decretului nr. 232/2022, puterea discreţionară a Preşedintelui României, recunoscută de legiuitor prin posibilitatea reglementată de art. 94 lit. a) din Constituţie de a retrage decoraţii, nu trebuie confundată cu excesul de putere. Noţiunea de „putere discreţionară“ desemnează o anumită marjă de libertate în decizie şi acţiune, posibilitatea de a alege între mai multe atitudini posibile.
De altfel, şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ, referindu-se de această dată la puterea executivă, s-a reţinut că „Puterea discreţionară se exercită în oportunitate, lăsând autorităţii publice posibilitatea de a alege între mai multe decizii, măsuri sau soluţii, conforme din punct de vedere al legalităţii şi care sunt supuse controlului judecătoresc numai în cazul unei erori manifeste de apreciere“.
În plus, pentru soluţionarea judicioasă a cauzei, se impune a fi reţinut că art. 94 lit. a) din Constituţia României, republicată, prevede ca atribuţie a Preşedintelui României şi pe aceea „de a conferi decoraţii şi titluri de onoare“, prerogativă exercitată de Preşedinte în considerarea calităţii sale de reprezentant al statului român, în conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea fundamentală.
Chiar dacă în Constituţie nu este prevăzută, în mod expres, alături de atribuţia Preşedintelui de a conferi titluri şi decoraţii, şi aceea de retragere a acestora, aceasta din urmă nu poate fi contestată, întrucât decurge firesc din prerogativa constituţională de a conferi.
După cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 88/2009, „a nega posibilitatea Preşedintelui de a retrage o decoraţie înseamnă a restrânge una dintre atribuţiile ce revin în calitatea sa de reprezentant al statului român“.
II.4. Cu privire la procedura de emitere a decretului Preşedintelui, aduce următoarele lămuriri:
Decretul nr. 232/2022 a fost emis, aşa cum se menţionează în preambulul acestuia, în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, şi ale Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a Propunerii înaintate de secretarul de stat nr. 1.553/9.02.2022, având la bază Procesul-verbal al şedinţei Comisiei art. 49 constituite în baza Ordinului nr. 02/26.01.2022.
La data de 9.02.2022, secretariatul a înaintat Preşedintelui României propunerea referitoare la emiterea unui decret privind retragerea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“.
Aşadar, în ceea ce priveşte procedura de emitere a decretului Preşedintelui, menţionează că există o procedură prealabilă, o operaţiune administrativă clar conturată, care se desfăşoară anterior emiterii acestuia, la nivelul instituţiilor abilitate de lege, respectiv al secretariatului de stat, după cum urmează:
- anterior înaintării propunerii de atribuire a titlurilor către Preşedintele României, această instituţie analizează cererile şi verifică dosarele persoanelor care solicită acordarea calităţii prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), pct. 3 şi eliberează certificatul care atestă calitatea de Luptător cu Rol Determinant, singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 341/2004;
– după realizarea îndeplinirii condiţiilor legale, secretariatul de stat înaintează Preşedintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în vederea emiterii decretului şi publicării acestuia în Monitorul Oficial;
– anterior înaintării propunerii de retragere a titlurilor către Preşedintele României, secretariatul de stat procedează la analizarea situaţiilor apărute după data emiterii decretului de conferire a titlului, mai exact verifică dacă nu au intervenit fapte care să schimbe situaţia juridică iniţială;
– după analizarea condiţiilor legale intervenite, în sensul modificării situaţiei juridice, secretariatul de stat înaintează Preşedintelui României propuneri de retragere a titlurilor, în vederea emiterii decretului şi publicării acestuia în Monitorul Oficial;
– în prezenta cauză, secretariatul de stat a procedat la verificarea copiilor de pe hotărârile din dosarele de instanţă anexate referatului şi constată că cele 47 de persoane au hotărâri judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, printre acestea se regăseşte şi reclamantul XX, la poziţia nr. XX a tabelului;
– în situaţia în care persoanele nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată, secretariatul de stat retrage certificatul acordat;
– în cazul retragerii unui certificat, secretariatul de stat înaintează Preşedintelui României propunerea de retragere a titlului atribuit, iar Preşedintele României, ca urmare a primirii acesteia, ia act şi emite decretul de retragere a titlului.
În baza încrederii cu care instituţia abilitată de lege a fost învestită să facă propuneri în vederea emiterii decretului de către Preşedintele României (de atribuire sau de retragere a titlului), a dispoziţiilor legale care îi reglementează obiectul de activitate, precum şi a propriilor verificări cu privire la fapte intervenite, respectiv a hotărârilor judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant şi care au schimbat situaţia juridică, secretariatul de stat, în prezenta cauză, a constatat că reclamantul nu mai îndeplineşte cerinţele legale şi, în consecinţă, a înaintat propunerea de retragere a titlului către Preşedintele României.
Cu privire la operaţiunea administrativă de verificare efectuată de către secretariatul de stat referitoare la hotărârile judecătoreşti definitive de respingere privind acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant, anterior menţionate, nu pot exista nuanţe, în sensul că secretariatul de stat nu are dreptul de apreciere cu privire la acestea, ci această operaţiune presupune o analiză din următoarea perspectivă:
- dacă hotărârea judecătorească în discuţie vizează persoana asupra căreia s-a modificat situaţia juridică, intervenită ulterior momentului emiterii decretului de acordare a titlului;
– dacă obiectul hotărârii judecătoreşti are legătură cu aspecte legate de acordarea calităţii de Luptător cu Rol Determinant a persoanei în cauză;
– dacă hotărârea judecătorească este definitivă sau a rămas definitivă prin nerecurare.
Prin urmare, cu privire la îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la orice persoană care se află în situaţia pe care o analizează, secretariatul de stat este ţinut să realizeze verificarea cerinţelor legale, să ia decizia de a formula şi înainta propunerea de retragere, această activitate nefiind atributul Preşedintelui României. Această atribuţie legală aparţine în exclusivitate altui subiect de drept calificat, titularului prevăzut de lege - secretariatul de stat, emitentul propunerii, întrucât exclusiv această instituţie îşi asumă răspunderea cu privire la conţinutul propunerii transmise Preşedintelui României.
Cu ocazia emiterii decretelor care au la bază propuneri din partea altor instituţii, Preşedintele României acţionează în baza prezumţiei legalităţii, prezumţie care, la rândul său, se bazează pe prezumţia de autenticitate şi de veridicitate. Aşadar, câtă vreme propunerea secretariatului de stat nu a fost retrasă, nu i se poate imputa Preşedintelui României că a emis un act nelegal.
Preşedintele României a acţionat cu bună-credinţă în vederea emiterii decretului, în baza unei propuneri legale, formulate de secretariat, conform procedurii instituite.
Propunerea secretariatului de stat, fiind act administrativ, beneficia, la data comunicării către Preşedintele României, de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, fiind titlu executoriu.
Eventuala neexecutare a acestui act administrativ (respectiv, neemiterea decretului de retragere a titlului) ar fi fost contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept şi o democraţie constituţională.
A induce ideea că există o culpă şi în sarcina emitentului decretului înseamnă a admite că acesta nu ar mai trebui în activitatea de emitere a decretelor să opereze cu prezumţiile de legalitate, autenticitate şi veridicitate a propunerilor venite din partea altor instituţii, lucru care ar echivala cu o ingerinţă a Preşedintelui României/Administraţiei Prezidenţiale în activitatea acestor instituţii, precum şi o încălcare a prerogativelor legale şi constituţionale ale Preşedintelui României.
II.5. Preşedintele României, cu ocazia acordării sau retragerii unui titlu sau a unei decoraţii, în baza unei propuneri, nu poate face o evaluare a modului în care autoritatea care are dreptul de a formula acea propunere a analizat situaţia de fapt şi de drept. În primul rând, pentru că nu dispune de mijloacele necesare pentru această verificare (de exemplu, în cazul de faţă, nu are posibilitatea verificării dosarelor fiecărei persoane cu privire la care se formulează propunerea), iar în al doilea rând, se porneşte de la premisa că acea documentaţie care însoţeşte propunerea respectă toate prevederile legale aplicabile.
Relevantă este Decizia Curţii Constituţionale nr. 58/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/2021, considerentele sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel:
- paragraful 21 „(...) Curtea constată că numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei (...) se desfăşoară cu aportul unor instituţii publice, întrucât (...) membrilor Plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele României, la propunerea Colegiului (...)“;
– paragraful 22 „Curtea observă că normele referitoare la numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei (...) dau eficienţă principiului constituţional al colaborării puterilor în stat (...)“;
– paragraful 26 „(...) autorităţile şi instituţiile publice (...) trebuie să aibă în vedere şi să ţină seama de principiul loialităţii constituţionale circumscris de art. 1 alin. (5) din Constituţie, coroborat cu principiul bunei-credinţe prevăzut de art. 57 din Legea fundamentală şi să depună toate diligenţele necesare pentru respectarea termenelor (...) precum şi să procedeze la demararea procedurilor privind desemnarea noilor membrii, astfel încât, în procesul de interpretare şi de aplicare a legii să dea eficienţă principiul legalităţii, potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legislaţiei este obligatorie, care este de esenţa cerinţelor statului de drept.“
II.6. Pe de altă parte, arată şi faptul că Preşedintele României, cu ocazia exercitării prerogativei constituţionale de retragere a unui titlu sau a unei decoraţii în baza unei propuneri formulate ca urmare a unor soluţii a instanţei de judecată, nu poate face o evaluare a modului în care instanţele judecătoreşti au soluţionat dosarele, a temeiniciei considerentelor care au stat la baza soluţionării acestor dosare, întrucât o asemenea evaluare ar echivala cu o ingerinţă nepermisă în activitatea puterii judecătoreşti şi ar încălca principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat.
II.7. Cu privire la dreptul de apreciere al Preşedintelui în privinţa acordării sau retragerii unei decoraţii, arată că, în decizia anterior citată, Curtea Constituţională a constatat următoarele: „Decorarea, ca urmare a unor merite deosebite şi a întrunirii diverselor condiţii prevăzute de legea specială, nu constituie un drept, ci o vocaţie a persoanei, neavând o consacrare legală şi, cu atât mai puţin, constituţională. În niciun caz nu se poate aplica teoria potrivit căreia drepturile, odată câştigate, nu mai pot fi pierdute.“
II.8. În calitate de reprezentant al statului român, Preşedintele României este cel care ia decizia în privinţa acordării sau retragerii unei decoraţii.
În consecinţă, Preşedintele României, ca titular al dreptului de apreciere ce a stat la baza emiterii Decretului nr. 232/2022, şi-a exercitat acest drept în strictă conformitate cu prerogativele prevăzute de Constituţie şi cu dispoziţiile legale speciale.
Preşedintele României, în calitatea sa de reprezentant al statului român, potrivit art. 80 alin. (1) din Legea fundamentală, are atribuţia exclusivă de a conferi şi, totodată, de a retrage decoraţii şi titluri de onoare, potrivit art. 94 lit. a) din Constituţie. Legiuitorul constituant a prevăzut expres atribuţia Preşedintelui României de a conferi decoraţii, fără a limita în vreun fel această prerogativă, aşa cum a făcut-o în cazul numirii în funcţii publice, unde art. 94 lit. c) din Constituţie face trimitere la condiţiile prevăzute de lege.
II.9. Mai arată că, în speţă, au fost respectate şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţie, referitoare la necesitatea contrasemnării de către prim-ministru a decretelor emise de către Preşedinte în temeiul art. 94 lit. a) din Constituţie.
Pentru toate argumentele prezentate, solicită a se constata că Decretul nr. 232/2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 1 martie 2022, prin care reclamantului i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor constituţionale şi legale aplicabile şi, pe cale de consecinţă, să se respingă cererea reclamantului de anulare a acestui act administrativ, ca neîntemeiată.
La termenul din data de 23.01.2023 instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii acţiunii, care, prin Încheierea din data de 6.02.2023, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
La data de 26.01.2023 reclamantul XX a depus cerere de suspendare a judecăţii prezentei cauze, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. XX aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, la care a înţeles să renunţe, la termenul de judecată din data de 20.03.2023.
La data de 17.03.2023, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, în temeiul art. 63 din Codul de procedură civilă, a formulat cerere de intervenţie, prin care a solicitat introducerea în cauză a secretariatului de stat, în calitate de intervenient pentru pârâta Administraţia Prezidenţială.
Prin Încheierea din data de 3.04.2023, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Preşedintele României, formulată de intervenientul accesoriu Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 16^1 teza a doua din Legea nr. 554/2004, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient, a prim-ministrului.
La data de 24.04.2023, intervenientul prim-ministrul României a depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată prin care se solicită anularea în parte a Decretului nr. 232/2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant,
emis de Preşedintele României, arătând că din examinarea actelor ce i-au fost comunicate şi a informaţiilor din sistemul informatic ECRIS reiese că reclamantul a depus cererea de introducere în cauză a prim-ministrului României la termenul din 3.04.2023, în afara termenului procedural stabilit de art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, instanţa urmează să o respingă ca tardivă şi nu poate dispune disjungerea şi judecarea ei separată de cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, întrucât cerinţa referitoare la termenul procedural în care poate fi modificată cererea de chemare în judecată nu este îndeplinită în cauză, solicită admiterea excepţiei şi respingerea cererii de introducere în cauză a prim-ministrului României ca tardiv formulată.
În subsidiar, pentru cazul în care instanţa va stabili că cererea de introducere în cauză a prim-ministrului României nu ar fi tardiv formulată, solicită ca instanţa să analizeze şi să se pronunţe cu privire la:
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a prim-ministrului României
Instanţa de judecată, fiind interesată în pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, are obligaţia să verifice calitatea procesuală a fiecărei părţi, în privinţa pârâţilor trebuind să constate că sunt titularii obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.
Raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, calitatea procesuală pasivă fiind condiţionată de existenţa identităţii dintre pârât şi cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) din Codul de procedură civilă, partea reclamantă, fiind cea care a promovat acţiunea, avea obligaţia de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, iar lit. d) a aceluiaşi articol impune arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. Obiectul cererii de chemare în judecată, pretenţia concretă a părţii reclamante, trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: să fie licit, să fie posibil şi să fie determinat, identificat cu exactitate.
De asemenea, partea reclamantă trebuie să arate în cerere împrejurările de fapt care au determinat-o să ceară concursul justiţiei, deci să arate concret în ce mod dreptul său subiectiv a fost încălcat sau nesocotit de către pârâtul chemat în judecată.
Motivarea în fapt a cererii trebuie să fie însoţită şi de motivarea în drept, partea reclamantă având obligaţia de a indica şi cauza cererii sale, temeiul juridic al acesteia, actul sau fapta juridică care constituie fundamentul direct şi imediat al dreptului reclamat.
Prin aceste elemente, partea reclamantă justifică îndreptăţirea sa de a introduce cererea împotriva pârâtului, deci calitatea procesuală activă şi pasivă.
În speţă, la formularea acţiunii împotriva prim-ministrului României, reclamantul nu a respectat condiţiile de fond, sub aspectul elementelor acţiunii civile, neprecizând suficient obiectul cererii de chemare în judecată şi cauza juridică a acesteia.
Reclamantul nu a arătat care sunt drepturile subiective vătămate de către pârâtul prim-ministrul României.
Din această perspectivă, solicită a se observa că poziţia procesuală a prim-ministrului României într-un litigiu de contencios administrativ poate fi justificată numai în raport cu actele administrative pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 29 din O.U.G. nr. 57/2019, le-a emis sau urmează să le emită.
Trebuie reţinut că, potrivit dispoziţiilor menţionate ale art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, modificată şi completată, „în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, prim-ministrul emite decizii, care sunt acte administrative“.
Însă, în litigiul dedus judecăţii nu se contestă vreun act administrativ tipic sau asimilat al prim-ministrului României, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, modificată şi completată.
În speţă, se observă că reclamantul solicită, în esenţă, anularea în parte a Decretului nr. 232/2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, acţiunea având ca obiect actul administrativ emis de Preşedintele României în temeiul prevederilor art. 100 din Constituţia României, republicată.
Potrivit acestor prevederi, „în exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României“.
În aceste condiţii, este evident că Preşedintele României poate sta în justiţie, în calitate de pârât, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le emite, în acest caz fiind în prezenţa unei capacităţi juridice speciale de drept public.
Acordând acestei autorităţi dreptul de a emite acte administrative, legea îi acordă şi capacitatea de a sta în judecată, atunci când instanţele judecătoreşti exercită controlul legalităţii actelor sale.
Prim-ministrul României, nefiind emitent al decretului dedus judecăţii, nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză şi nu poate fi obligat la realizarea pretenţiilor părţii reclamante.
Contrar opiniei părţii reclamante, împrejurarea că Decretul nr. 232/2022 a fost contrasemnat de prim-ministrul României nu poate fi interpretată, în lipsa oricărui temei legal, în sensul că această autoritate distinctă ar avea calitatea de emitent al actului administrativ ce se solicită a fi anulat.
Interesul atragerii în proces a prim-ministrului României, pe motiv că acest demers i-ar face opozabilă hotărârea judecătorească, nu este de natură să justifice respingerea excepţiei câtă vreme calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, condiţie neîndeplinită în cauză.
Particularizând, în situaţia în care pretenţiile formulate prin acţiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, constau în anularea în parte a Decretului nr. 232/2022, ţinând seama că subiectele raportului juridic administrativ sunt determinate, stabilirea calităţii procesuale nu ar fi trebuit să prezinte dificultăţi pentru reclamant, părţile din raportul de drept procesual fiind identice cu subiectele raportului juridic de drept substanţial.
Este adevărat că prim-ministrul României, în temeiul art. 100 alin. (2) din Constituţia României, republicată, respectiv al art. 33 din O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, contrasemnează decretele emise de Preşedintele României.
Cu toate acestea, aşa cum au mai arătat, actele pe care le emite prim-ministrul României, conform prevederilor art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019, modificată şi completată, sunt decizii.
De aici rezultă clar rolul prim-ministrului României, acesta neavând calitate procesuală pasivă într-un asemenea litigiu, neputându-se pune semnul egalităţii între emiterea şi contrasemnarea decretului ce se solicită a fi anulat parţial.
În esenţă, pentru soluţionarea judicioasă a cauzei trebuie reţinut că, în speţă, nu se solicită a fi analizată şi stabilită răspunderea juridică administrativă a prim-ministrului României, determinată de adoptarea vreunui act administrativ nelegal sau nesoluţionarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
Întrucât prim-ministrul României nu este emitent al Decretului nr. 232/2022, atragerea acestei entităţi în litisconsorţiul procesual pasiv nu este întemeiată, acesta neputând sta în calitate de pârât în cauză.
Pentru motivele arătate, având în vedere obiectul precizat al cererii de chemare în judecată, stabilit potrivit principiului disponibilităţii de partea reclamantă, solicită admiterea excepţiei invocate şi respingerea în tot a acţiunii faţă de prim-ministrul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
II.2. Pe fondul cererii de anulare în parte a Decretului nr. 232/2022, emis de Preşedintele României, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Analizând din perspectiva dispoziţiilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 cererea de anulare a Decretului nr. 232/2022 emis de Preşedintele României, se poate observa că susţinerile reclamantului privind nelegalitatea actului prin care i-a fost retras titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, conferit prin Decretul nr. 1.053/2019, sunt vădit nefondate.
Contrar celor afirmate de partea reclamantă, Decretul nr. 232/2022 a fost legal emis de Preşedintele României în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 100 din Constituţia României, republicată, precum şi ale Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În aceste condiţii nu se susţine critica reclamantului referitoare la nemotivarea Decretului nr. 232/2022, emis de Preşedintele României, actul contestat întrunind exigenţele de formă impuse de lege, prin indicarea în cuprinsul său a temeiurilor de drept avute în vedere la emitere.
Astfel, pentru soluţionarea judicioasă a cauzei, se impune a fi reţinut că art. 94 lit. a) din Constituţia României, republicată, prevede ca atribuţie a Preşedintelui României şi pe aceea „de a conferi decoraţii şi titluri de onoare“, prerogativă exercitată de Preşedinte în considerarea calităţii sale de reprezentant al statului român, în conformitate cu dispoziţiile art. 80 alin. (1) din Legea fundamentală.
În acest sens, Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, exprimă şi dezvoltă, prin dispoziţiile ei speciale, această atribuţie de rang constituţional a Preşedintelui.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, cu modificările ulterioare, doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului şi titular al brevetului de atestare a titlului acordat de către Preşedintele României, prin decret prezidenţial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I“.
Totodată, retragerea titlurilor este prevăzută atât de dispoziţiile Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi de cele ale H.G. nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
De altfel, chiar dacă în Constituţie nu este prevăzută, în mod expres, alături de atribuţia Preşedintelui de a conferi titlurile, şi aceea de retragere a acestora, competenţa retragerii nu poate fi contestată, întrucât decurge firesc din prerogativa constituţională de a conferi.
Deci, fiind lămurită competenţa Preşedintelui de a conferi şi de a retrage titlurile, în ceea ce priveşte susţinerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, potrivit cărora actul administrativ atacat ar fi complet nemotivat, solicită respingerea, ca neîntemeiate.
Astfel, nu poate fi reţinut argumentul reclamantului, în sensul că Decretul nr. 232/2022 ar fi nemotivat şi nelegal, cât timp actul a fost motivat în drept prin indicarea legislaţiei corespunzătoare în preambulul său, fiind întrunite exigenţele de formă impuse de lege.
Pe de altă parte, din analiza comparată a decretelor nr. 1.053/2019 şi nr. 232/2022, rezultă că actul contestat în prezenta cauză a fost emis cu respectarea regulilor paralelismului şi simetriei juridice, întrunind cerinţele de legalitate.
Altfel spus, dacă actul prin care reclamantului i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ nu trebuia motivat în fapt, corelativ, nici cel de retragere a titlului nu era necesar a fi motivat în fapt.
În cazul în care, prin reducere la absurd, sunt acceptate aserţiunile reclamantului referitoare la nelegalitatea retragerii titlului, pentru o pretinsă nemotivare a actului dedus judecăţii, urmează să se constate că aceeaşi logică juridică determină nelegalitatea acordării titlului, pentru toate argumentele de fapt şi de drept prezentate în motivarea cererii de chemare în judecată.
Totodată, din analiza jurisprudenţei comunitare rezultă că elementul fundamental al caracterului suficient al motivării actului administrativ este cel al legalităţii. Conform acestei jurisprudenţe, este suficientă motivarea care arată aplicarea legilor în vigoare în momentul adoptării actului şi care este capabilă să explice soluţia aleasă de administraţie.
După cum s-a reţinut în doctrină şi jurisprudenţă, pentru a aprecia îndeplinirea obligaţiei de motivare a acestui gen de act administrativ, trebuie întotdeauna să existe cel puţin un început de motivare, pentru că motivarea poate fi completată în faţa judecătorului.
În speţă, este necontestat de către reclamant că situaţia sa se circumscrie ipotezei instituite prin dispoziţiile art. 49^1 alin. (2) lit. b), potrivit cărora
"Prin sintagma elemente de noutate se înţelege: (...)
b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
Aşa cum rezultă din conţinutul proceselor-verbale întocmite de comisia prevăzută la art. 49 din H.G. nr. 1.412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta a luat act de incidenţa autorităţii de lucru judecat a Deciziei civile nr. XX, pronunţată de Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. XX, prin care instanţa de judecată a respins recursul formulat împotriva Sentinţei civile nr. XX, pronunţată de Tribunalul Braşov.
În final, dar nu în ultimul rând, arată că au fost respectate, în speţă, şi dispoziţiile art. 100 alin. (2) din Constituţie, referitoare la necesitatea contrasemnării de către prim-ministrul României a decretelor emise de către Preşedinte în temeiul art. 94 lit. a) din Legea fundamentală.
Aşa cum au mai arătat, legiuitorul a prevăzut atribuţia Preşedintelui României de a conferi, respectiv de a retrage decoraţii şi titluri, în îndeplinirea acesteia Preşedintele dispunând de o putere discreţionară, asigurată de instituţia contrasemnării.
În ceea ce priveşte instituţia contrasemnării, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că „raţiunea obligaţiei de a se contrasemna aceste decrete de către primministru constă tocmai în exercitarea unui control parlamentar indirect ce (ţine de principiul democraţiei constituţionale instituit prin art. 1 alin. (4) din Constituţie, republicată. (...)
Contrasemnarea este contrapartida la statutul politic al Preşedintelui, care nu răspunde politic în faţa Parlamentului“.
Pe de altă parte, mai trebuie observat că, în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, a fost constant subliniată importanţa principiului constituţional general al comportamentului loial, principiu care derivă din prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie şi este garantat de alin. (5) al aceluiaşi articol constituţional.
În acest sens, Curtea Constituţională a stabilit că revine, în principal, autorităţilor publice sarcina de a-l aplica şi respecta în raport cu valorile şi principiile Constituţiei, inclusiv faţă de principiul consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie, referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei constituţionale.
În speţă, fiind îndeplinite condiţiile pentru aplicarea ipotezei prevăzute de art. 100 alin. (2) teză finală din Constituţie, văzând şi principiul loialităţii constituţionale, cristalizat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ce presupune, inter alia, cooperarea loială între organele ce exercită puterea în stat, prim-ministrul României a contrasemnat decretul contestat, cu respectarea strictă a atribuţiilor şi competenţelor sale legale.
În concluzie, pentru motivele arătate, solicită respingerea cererii reclamantului de anulare a Decretului nr. 232/2022, emis de Preşedintele României, ca neîntemeiată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin Decretul nr. 232/25.02.2023 a fost retras titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ persoanelor prevăzute în anexa parte integrantă a decretului, la poziţia nr. 1 fiind nominalizat reclamantul XX şi făcută menţiunea că hotărârea judecătorească definitivă prin care a fost respinsă cererea de acordare a calităţii de LRD este reprezentată de Decizia civilă nr. XX pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. XX.
Emiterea decretului a avut la bază propunerea formulată de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, prin Adresa înregistrată cu nr. 1.553/9.02.2022, însoţită de hotărârile judecătoreşti invocate în propunere şi de procesele-verbale ale şedinţelor Comisiei nr. 49, constituită în baza Ordinului nr. 2/2022, în vederea aplicării prevederilor art. 49 din H.G. nr. 1.412/2004.
Potrivit prevederilor H.G. nr. 1.412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, art. 49 alin. (2), „În cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora“.
Conform dispoziţiilor art. 49^1 alin. (2),
"Prin sintagma elemente de noutate se înţelege:
a) hotărârile judecătoreşti definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. (6) şi art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
b) hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia dintre condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
c) hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului."
Aşadar, având în vedere prevederile menţionate, s-a apreciat că reclamantul XX se află în situaţia prevăzută de art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1.412/2004, întrucât prin Decizia civilă nr. XX, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. XX, s-a constatat că acesta nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea nr. 341/2004, fiindu-i respinsă în mod definitiv cererea privind obţinerea calităţii de Luptător cu Rol Determinant.
Rezultă însă din considerentele hotărârii judecătoreşti definitive, care a stat la baza propunerii retragerii titlului, că instanţa a constatat că cererea reclamantului XX de acordare a titlului de Luptător cu Rol Determinant a fost soluţionată prin admitere, prin Decizia nr. XX, emisă de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, şi, astfel, nu există un refuz al autorităţii de emitere a certificatului, acest lucru fiind numai o chestiune de aplicare a Deciziei nr. XX.
Aşadar, hotărârea judecătorească nu respinge cererea de acordare a calităţii de Luptător cu Rol Determinant pe fond, astfel cum a reţinut secretariatul de stat, ci respinge cererea de obligare la emiterea noului certificat, pentru argumentele de fapt şi de drept menţionate în mod clar în considerentele hotărârii, argumente care nu ţin de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor legale prevăzute de Legea nr. 341/2004.
În această situaţie, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (2) din H.G. nr. 1.412/2004, reclamantul XX nefiind în situaţia neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, având în vedere, distinct de hotărârea judecătorească menţionată, că nu s-a făcut dovada că Decizia nr. XX, emisă de Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, a fost revocată sau anulată.
Din acest punct de vedere, Decretul nr. 232/25.02.2022, în privinţa poziţiei nr. 1 din anexă, este nelegal, situaţia juridică constatată prin Decizia civilă nr. XX, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. XX, fiind opusă celei învederate de secretariatul de stat.
Întrucât emiterea actului administrativ care produce efectul juridic al retragerii titlului de LRD deja recunoscut anterior este reprezentat de decretul emis de Preşedintele României, propunerea secretariatului de stat fiind operaţiunea administrativă prealabilă, considerăm că şi pârâtul avea obligaţia legală, prin serviciile sale specializate, să analizeze propunerea, care a fost şi însoţită, de altfel, de hotărârile judecătoreşti definitive menţionate, şi să constate că în privinţa reclamantului nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru emiterea decretului de retragere a titlului.
Faţă de toate aceste argumente, constatând că reclamantul XX este vătămat prin emiterea Decretului nr. 232/25.02.2023 - poziţia nr. 1 din anexă, în baza prevederilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite acţiunea formulată şi va anula în parte Decretul nr. 232/25.02.2023 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, emis de Preşedintele României, numai cu privire la poziţia 1 din anexă, referitor la reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
HOTĂRĂŞTE:
Admite acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul XX, cu domiciliul în XX, în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României (Administraţia Prezidenţială), cu sediul în XX, şi intervenientul prim-ministrul, cu sediul în XX.
Anulează în parte Decretul nr. 232/25.02.2022 privind retragerea titlului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant, emis de Preşedintele României, numai cu privire la poziţia 1 din anexă, referitor la XX.
Respinge cererea de intervenţie formulată de intervenientul accesoriu Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în perioada 1945-1989.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Constanţa, sub sancţiunea nulităţii.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, astăzi, 26.06.2023.
PREŞEDINTE
XX
Grefier,
XX
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
