Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  SENTINŢA CIVILĂ nr. 138 din 8 aprilie 2024 referitoare la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 SENTINŢA CIVILĂ nr. 138 din 8 aprilie 2024 referitoare la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ

EMITENT: Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a Contencios Administrativ şi Fiscal
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1107 din 28 noiembrie 2025
Comenteaza legea
    Instanţa constituită din:

┌───────────┬──────────────────────────┐
│Preşedinte │- Bogdan George Zdrenghea │
├───────────┼──────────────────────────┤
│Grefier    │- Alexandra Lucia Dumitru │
└───────────┴──────────────────────────┘


    Pe rol fiind soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanţii Composesoratul Răchiţele Piatra Grăitoare, Asociaţia Composesorilor din Satul Cacova Ierii, Asociaţia Composesorilor din Comuna Ocolişel, Composesoratul Urbarial Rogojel, Asociaţia Composesorală Petrova, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ - H.G. nr. 1.370/9.11.2022.
    Mersul dezbaterilor, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2024, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunţării la datele de 25 martie 2024 şi 8 aprilie 2024.
    CURTEA,
    deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
    Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 1.073/33/2023 la data de 15.11.2023, reclamantele Composesoratul Răchiţele Piatra Grăitoare, Asociaţia Composesorilor din Satul Cacova Ierii, Asociaţia Composesorilor din Comuna Ocolişel, Composesoratul Urbarial Rogojel şi Asociaţia Composesorală Petrova au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
    A. anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1.370 din 9.11.2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10.11.2022, în concret:
    1. anularea parţială a articolului 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022;
    2. anularea parţială a art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 privind termenul-limită pentru depunerea cererilor şi a documentaţiilor şi momentul de la care se calculează acest termen;
    3. anularea parţială a titlului din anexa nr. 1 la normele metodologice;
    4. anularea parţială a titlului din anexa nr. 2 la normele metodologice;

    B. obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern în care să se reflecte efectele juridice ale cererilor de mai sus, în sensul următor:
    1) ca efect al anulării parţiale a articolului 1 din normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicită ca noul conţinut al articolului să fie următorul: „Prezentele norme se aplică tuturor proprietarilor de suprafeţe de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase“ sau un conţinut echivalent care să reflecte recunoaşterea dreptului la compensaţii tuturor proprietarilor de păduri;
    2) ca efect al anulării parţiale a articolului 4 alin. (3) din normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicităm ca noul conţinut al articolului să fie următorul: „Cererea de acordare a compensaţiilor, însoţită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 90 de zile, termen care se calculează de la intrarea în vigoare a hotărârii de modificare a normelor metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură“ sau un conţinut echivalent al duratei maxime, dar care să reflecte în substanţă exercitarea efectivă a dreptului de a depune cererea de acordare a compensaţiilor;
    3) ca efect al anulării parţiale a titlului anexei nr. 1 Ia normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicită ca noul conţinut al titlului să fie următorul: „Metodologie de calcul pentru plata contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 pentru proprietarii de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă“ sau un conţinut echivalent care să reflecte recunoaşterea dreptului la compensaţii tuturor proprietarilor de păduri;
    4) ca efect al anulării parţiale a titlului anexei nr. 2 la normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicităm ca noul conţinut al titlului să fie următorul: „Cerere de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 pentru proprietarii de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă“ sau un conţinut echivalent care să reflecte recunoaşterea dreptului la compensaţii tuturor proprietarilor de păduri;

    C. obligarea pârâtului Guvernul României să completeze art. 4 din normele metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022 prin inserarea unui nou alineat, respectiv alin. (4), care să prevadă următoarele: „Prin derogare de la dispoziţiile alin. (3), proprietarii de păduri care au depus în termen cererea, însoţită de documentaţia completă prevăzută la alin. (2), nu sunt obligaţi să mai depună încă o dată cererea şi documentaţia în termenul stipulat la alin. (3), urmând ca acestea să fie verificate de structura teritorială competentă“ sau un conţinut echivalent care să reflecte/să permită valorificarea cererilor şi a documentaţiilor deja depuse la structura teritorială competentă;
    D. stabilirea unui termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pentru punerea în executare a obligaţiilor impuse sub sancţiunea aplicării unei penalităţi părţii obligate în cuantum de 500-1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere şi a unei amenzi prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;
    E. obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă.

    În motivarea cererii, reclamantele au susţinut că au parcurs procedura administrativă, prin formularea Plângerii prealabile nr. 199/17.05.2023, aceasta fiind înregistrată la pârâtul Guvernul României cu nr. 17/18.175/17.05.2023, la care nu am primit răspuns în termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
    Reclamantele au arătat că au calitatea de proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră, situate în arii protejate de tip Natura 2000, încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, fapt care presupune restricţii totale/extrem de drastice în recoltarea de masă lemnoasă. În fapt, regimul de arii naturale protejate de tip Natura 2000 a fost consacrat iniţial prin prevederile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
    Pe de o parte, art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic prevede: „(1) În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (...) b) acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă;“.
    Reclamantele au mai arătat că art. 99 din acelaşi act normativ prevede, de asemenea, că „Normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod“.
    Reclamantele au mai arătat că prin Ordonanţa de Guvern nr. 14/2010 se reglementează măsurile financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. La art. 5 din O.G. nr. 14/2010 se menţionează expres: „Normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art. 4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în lei, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control.“
    Contrar obligaţiei legale exprese, pârâtul Guvernul României a tergiversat excesiv momentul adoptării normelor metodologice pentru anii 2010-2013, sens în care o parte din proprietarii de păduri au luat măsuri prin introducerea de cereri de chemare în judecată prin care să obţină obligarea Guvernului la adoptarea hotărârii pentru perioada antereferită.
    Demersurile s-au soluţionat favorabil pentru proprietari, în sensul că Guvernul a fost obligat de instanţele de judecată la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase ce nu poate fi recoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada 2010-2013.
    Reclamanta a arătat că, drept urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. 4.596/2020 (prin care a menţinut Sentinţa nr. 302/2018 a Curţii de Apel Craiova) în Dosarul nr. 494/54/2017 şi a Deciziei nr. 3.701/2021 în Dosarul nr. 214/57/2017, precum şi a procedurii de executare silită, derulată în Dosarul nr. 1.335/54/2022, finalizat prin Sentinţa civilă nr. 311/29.11.2022, Guvernul României a procedat în cele din urmă la adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 1.370 din 9.11.2022 privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive pentru anii 2010-2013. Această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10.11.2022.
    Reclamanta a arătat că prin cele două hotărâri judecătoreşti definitive instanţa supremă a obligat/a menţinut hotărârea de obligare a pârâtului Guvernul Românei la respectarea obligaţiilor impuse prin legislaţia naţională şi comunitară în sensul că dispozitivul hotărârilor judecătoreşti definitive viza obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă aferente perioadei 2010-2013.
    În urma examinării conţinutului acestor două decizii judecătoreşti definitive, rezultă că obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea hotărârii nu s-a dispus doar pentru a satisface interesele private ale celor două entităţi reclamante (Obştea Peştroşani şi Composesorat Jina), ci finalitatea acestora consta în adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ pentru aprobarea acestor norme metodologice, act administrativ general aplicabil tuturor proprietarilor de păduri.
    Reclamanta a arătat că în conţinutul articolului 1 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 (a cărui anulare o solicităm, printre altele) poate fi identificată o diferenţă radicală între obligaţia concretă impusă de instanţele de judecată şi modalitatea în care Guvernul României a înţeles să reflecte obligaţia impusă prin cele două hotărâri judecătoreşti. În această modalitate, Guvernul României a deturnat de la scopul şi finalitatea obligaţiilor impuse de cele două instanţe, după cum vom arăta mai jos.
    În acest sens redăm articolul 1 din normele metodologice: „Prezentele norme se aplică beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase.“
    Reclamanta a precizat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3.701/2021, pronunţată în Dosarul nr. 214/57/2017, a obligat Guvernul României la adoptarea H.G. privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluţionării cererii privind compensaţiile aferente perioadei 2010-2013.
    La fel a decis şi Curtea de Apel Craiova, prin Sentinţa nr. 302/2018, menţinută de Înalta Curte în recurs, prin Decizia nr. 4.596/2020. În concret, instanţa de fond a decis obligarea pârâtului la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice, respectiv obligarea acestuia la adoptarea şi publicarea proiectului de hotărâre de Guvern avizat de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei C (2012) 5166 final/19.07.2012.
    Relevant pentru cele susţinute de noi este că în anexa nr. 1 la art. 1 din proiectul de hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice, înaintat şi aprobat de Comisia Europeană, preluat la pct. 8 din această schemă, în ceea ce priveşte beneficiarii ajutorului, s-au prevăzut expres următoarele: „Beneficiarii, al căror număr este estimat la peste 1.000, sunt proprietari de păduri (persoane fizice şi juridice), asociaţii ale acestora înscrise în registrul specific, precum şi unităţi administrative/teritoriale care deţin în proprietate publică sau privată suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe aceste suprafeţe din acest motiv.“
    Reclamantele au arătat că Guvernul a înţeles să ignore cu desăvârşire obligaţia impusă, limitând, aşa cum s-a arătat mai sus, beneficiarii ajutorului la o categorie de persoane stipulată în mod subiectiv şi aleatoriu, diferită ca soluţie faţă de proiectul la care am făcut trimitere anterior.
    Mai mult, prin utilizarea acestei sintagme „proprietarii“ de către instanţele de judecată, dar şi prin această obligaţie impusă, de a adopta norme metodologice, s-a născut în sarcina pârâtului Guvernul României obligaţia de a adopta un act administrativ cu caracter normativ, general aplicabil tuturor proprietarilor de păduri care se regăsesc în situaţia premisă a beneficiarilor ajutorului şi care urma să prevadă în concret condiţiile în baza cărora proprietarii de păduri, care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, pot obţine compensaţii pentru această ingerinţă în dreptul de proprietate aferente anilor 2010-2013.
    Reclamantele au arătat că există o încălcare gravă a prevederilor art. 108 din Constituţie şi ale art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2000, în lumina următoarelor argumente juridice:
    Întrucât hotărârea Guvernului se adoptă în baza legii şi urmăreşte organizarea şi executarea în concret a legii, aceasta nu poate institui norme derogatorii de la lege, posibilitate rezervată doar actelor normative de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază. De aceea, atunci când o hotărâre a Guvernului încalcă legea sau adaugă la lege, ea poate fi anulată total sau parţial.
    În dezacord cu obligaţia impusă de instanţele de judecată, Executivul a procedat la adoptarea defectuoasă a hotărârii de Guvern, în sensul că a restricţionat drastic, prin utilizarea unei formulări neconforme, categoria persoanelor vizate, contrar celor două hotărâri judecătoreşti (titluri executorii).
    Aşadar, deşi trebuia utilizată sintagma „proprietarilor de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice“, la art. 1 din normele metodologice regăsim sintagma „beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice“.
    De asemenea, în conţinutul anexei nr. 1 - Metodologie şi al anexei nr. 2 - Cerere, ambele anexe ale normelor metodologice şi parte integrantă din H.G. nr. 1.370/2022, regăsim sintagma „pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive“.
    Hotărârea de Guvern la a cărei adoptare a fost obligat pârâtul Guvernul României are, în mod indubitabil, natura unui act administrativ normativ (aspect care rezultă chiar şi din poziţia procesuală a Guvernului exprimată în cele două dosare - nr. 494/54/2017 şi nr. 214/57/2017), întrucât aceasta urma să conţină prevederi cu caracter general, impersonale, care să producă efecte juridice erga omnes, în concret, care să prevadă condiţiile ce trebuie îndeplinite de către orice proprietar de pădure care suferă restricţii de natura celor reglementate prin art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.
    Reclamantele au mai arătat că prevederile legale a căror anulare o solicităm aduc atingere dreptului de proprietate, astfel cum acesta este garantat de Constituţie, de Codul civil şi de protecţia conferită de însuşi Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului.
    Mai mult, este incidentă o discriminare vădită prin raportare la toţi ceilalţi proprietari de păduri care nu deţin hotărâri judecătoreşti definitive prin care li s-a statuat dreptul la compensaţii pentru anii 2010-2013, dar care au aceleaşi interdicţii de recoltare precum cei doi justiţiabili care au obţinut obligarea Guvernului României la adoptarea hotărârii de Guvern privind aprobarea normelor metodologice. De asemenea, proprietarii de păduri au dreptul la compensaţii în temeiul legii, motiv pentru care nici măcar nu trebuiau să deţină hotărâri judecătoreşti care să le statueze acest drept.
    Revenind la natura juridică a actului constând în Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, învederăm următoarele:
    Calificarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii (normativ şi individual) se face, aşa cum s-a decis în practica judiciară (ICCJ - Secţia de contencios administrativ şi fiscal - Decizia nr. 1.718/2013), prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuţie. Aşa fiind, un act administrativ este fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor pe care le produce, independent de conţinutul unei anexe a acelui act.
    Şi în acest caz, jurisprudenţa ICCJ - Secţia de contencios administrativ şi fiscal (Decizia nr. 3.807/2022) a statuat că un act normativ îşi păstrează caracterul normativ, chiar dacă la data publicării sale ar fi determinabile subiectele de drept cărora urmează să le fie aplicabil, însă rămân nedeterminate toate subiectele de drept care vor resimţi efectele pe parcursul activităţii sale. Aceasta deoarece, în actele administrative individuale, subiectele de drept sunt determinate, individualizate ca atare în cuprinsul actului.
    Or, tocmai această nuanţă de natură juridică a fost nesocotită de către pârâtul Guvernul României la momentul adoptării H.G. nr. 1.370/2022.
    Reclamantele au prezentat în continuare argumente în sensul că H.G. nr. 1.370/2022 are caracterul unui act administrativ normativ. În privinţa acesteia nu se poate reţine că ar fi aplicabilă unor situaţii strict determinate, pentru că aceasta conţine reguli generale, care sunt de aplicabilitate repetată tuturor persoanelor care la fiecare aplicare îndeplinesc exigenţele sale.
    Cu privire la anularea parţială a H.G. nr. 1.370/2022, în sensul anulării parţiale a articolului 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022:
    Reclamanţii au mai arătat că este necesară anularea art. 4 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 privind termenul-limită pentru depunerea cererilor şi a documentaţiilor şi momentul de la care se calculează acest termen, întrucât şi acesta este vătămător.
    În forma actuală, acest text prevede: „Cererea de acordare a compensaţiilor, însoţită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.“
    Astfel, ca urmare a anulării articolului 1 din normele metodologice, se impune anularea şi a articolului 4 alin. (3) din acestea, întrucât, în caz contrar, situaţia proprietarilor de terenuri afectate de restricţii ar rămâne neschimbată, aceştia nemaiputând să depună cerere de acordare a compensaţiilor.
    Reclamantele au arătat că sintagma „în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme“ reprezintă un interval de timp care s-a epuizat deja, deoarece H.G. nr. 1.370/2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data de 10.11.2022 cu nr. 1087 din 10.11.2022.
    Drept urmare, pentru a exista posibilitatea legală şi reală ca alţi proprietari de păduri afectaţi în sensul art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul silvic să poată formula cereri pentru acordarea compensaţiilor pentru perioada 2010-2013, se impune anularea şi a acestui text legal, care pune în imposibilitate un potenţial solicitant de a se adresa gărzii forestiere cu o astfel de cerere, întrucât aceasta s-ar respinge în mod cert ca tardiv formulată.
    Reclamantele au arătat că pentru a se putea formula o astfel de cerere de acordare a compensaţiilor, art. 4 alin. (2) din normele aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022, solicitantul trebuie să anexeze o vastă documentaţie, iar pentru obţinerea tuturor înscrisurilor imperios necesare termenul de 30 de zile este mult prea scurt.
    Astfel, art. 4 alin. (2) lit. e) stipulează că trebuie anexată confirmarea din partea administratorului sitului Natura 2000 sau a serviciului teritorial al Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate, după caz, cu privire la încadrarea suprafeţei de pădure aflate în proprietate în siturile Natura 2000 în perioada 2010-2013. Or, A.N.A.N.P. sau administraţia unui parc natural sau naţional beneficiază de un termen legal de 30 de zile să răspundă solicitării adresate.
    Aşadar, posibilitatea ca un proprietar să efectueze toate demersurile şi să depună documentaţia completă prevăzută de art. 4 alin. (2) din norme în termenul de 30 de zile apare ca fiind nerealistă.
    Ceea ce pârâtul Guvernul României a urmărit prin maniera de reglementare a H.G. nr. 1.370/2022, in concreto, a normelor metodologice aprobate prin aceasta, a fost limitarea drastică a categoriei solicitanţilor în mod nelegal şi, mai mult decât atât, pierderea termenului de depunere a cererilor şi documentaţiilor, aspecte de neacceptat din partea unei autorităţi publice care vine în serviciul cetăţenilor.
    În consecinţă, reclamantele au solicitat anularea parţială şi a art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 şi obligarea pârâtului la modificarea conţinutului acestuia în sensul indicat prin prezenta.
    În privinţa anulării parţiale a titlului din anexa nr. 1 la normele metodologice s-au învederat următoarele:
    În titlul anexei nr. 1 la norme se utilizează din nou, în mod defectuos, la fel ca în cazul art. 1 din norme, sintagma „beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive“, care, după cum am învederat mai sus, conduce la vătămarea potenţialilor solicitanţi, întrucât se limitează nelegal şi excesiv categoria persoanelor care pot formula cerere de accesare a compensaţiilor pentru anii 2010-2013.
    Şi în acest cazul acestui capăt de cerere solicităm anularea/eliminarea sintagmei indicate mai sus din cuprinsul titlului anexei nr. 1 la norme, întrucât se impune utilizarea unei sintagme care să reglementeze acordarea compensaţiilor întocmai în sensul impus de instanţele de judecată.
    Aşadar, în locul sintagmei criticate mai sus, arătăm că trebuia utilizată următoarea sintagmă: „pentru proprietarii de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă“. Apreciem că doar în acest fel obligaţia de adoptare a hotărârii de Guvern privind aprobarea normelor metodologice pentru anii 2010-2013 este dusă la îndeplinire în mod corespunzător şi legal.
    În acest sens, argumentele invocate la capitolul III pct. 1 din prezenta sunt aplicabile mutatis mutandis şi cu privire la solicitarea de anulare parţială a titlului anexei nr. 1 la normele metodologice, sens în care ne menţinem argumentele invocate cu privire la acel capăt de cerere.
    Referitor la solicitarea privind anularea parţială a titlului din anexa nr. 2 la normele metodologice s-a solicitat, de asemenea, admiterea acesteia.
    Instanţele de judecată au obligat pârâtul, în ceea ce priveşte perioada anilor 2010-2013, la adoptarea unei hotărâri de Guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.
    Astfel, în niciun moment pârâtului Guvernul României nu îi era permis să denatureze scopul vizat de instanţele de judecată prin cele două hotărâri judecătoreşti definitive şi nici să schimbe categoria beneficiarilor cărora acest act administrativ normativ li se adresează.
    Drept urmare, şi în acest caz sintagma „pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive“ a fost inserată în mod nelegal, cu nerespectarea dispoziţiilor instanţei, motiv pentru care solicităm anularea parţială a titlului anexei nr. 2.
    Reclamantele au arătat în continuare că în urma anulării dispoziţiilor indicate anterior ar trebui ca acestea să se modifice în aşa fel încât să fie aplicabile tuturor proprietarilor.
    Pentru operativitatea şi efectivitatea, respectiv celeritatea punerii în executare a hotărârii ce urmează să fie pronunţată în cauză, pentru protejarea cât mai completă a drepturilor reclamantului, am solicitat instanţei să dispună stabilirea unui termen de executare de maximum 30 de zile, însoţit de obligarea pârâtului la plata unei penalităţi de întârziere cuprinse între 500 şi 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea integrală a obligaţiei, prevăzută de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum şi la plata unei amenzi, prevăzută de art. 18 alin. (6) raportat la art. 24 alin. (2) din aceeaşi lege.
    În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 194, art. 223 alin. (3) şi art. 453 din Codul de procedură civilă.
    În apărare a formulat întâmpinare pârâtul Guvernul României, solicitând anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa taxei judiciare de timbru, pe cale de excepţie; respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa calităţii procesuale active, pe cale de excepţie; admiterea excepţiei de inadmisibilitate a petitului prin care se solicită obligarea Guvernului la adoptarea unei hotărâri „în care să se reflecte efectele juridice“ ale cererilor de la punctul B; pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată; respingerea petitului privitor la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
    În ceea ce priveşte subiectul procesual pasiv - Guvernul României, în contradictoriu cu care reclamantele înţeleg să se judece, în raport cu dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat ca fiind necesară lărgirea cadrului procesual pasiv, ţinând cont de faptul că ministerul cu atribuţii şi competenţe exclusive şi coiniţiator al actului contestat este Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor. (În speţă s-a formulat cerere de intervenţie accesorie de către Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi a fost admisă.)
    În speţă s-a mai invocat excepţia lipsei de interes a părţilor reclamante în promovarea acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestora, arătând că nu fac dovada interesului şi a calităţii de a formula prezenta acţiune.
    Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
    În ceea ce priveşte solicitarea de anulare în parte a Hotărârii Guvernului nr. 1.370/2022, arătăm că acest act administrativ a fost adoptat în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 99 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere Decizia civilă nr. 3.701 din 16.06.2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, precum şi Decizia civilă nr. 4.596 din 23.09.2020, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 494/54/2017, precum şi art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    Sub aspectul oportunităţii, adoptarea actului administrativ contestat a fost determinată de motivele menţionate atât în preambulul actului normativ, cât şi expuse pe larg în nota de fundamentare a acestuia.
    Pârâtul a arătat că actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese şi din nota de fundamentare care a însoţit proiectul actului administrativ, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.
    Pârâtul a arătat că la elaborarea actului normativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiilor din etapa de avizare“.
    Pârâtul a arătat că la elaborarea H.G. nr. 1.370/2022, ale cărei modificare şi completare se solicită, legiuitorul a avut în vedere toţi beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale TI şi T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii de recoltare a masei lemnoase.
    Pârâtul a arătat că prin cererea formulată de către părţile reclamante se doreşte schimbarea destinatarilor H.G. nr. 1.370/2022, în sensul că aceasta să se refere la toţi proprietarii de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, şi repunerea în termenul de depunere a cererilor de acordare a compensaţiilor pentru toţi proprietarii de păduri, chiar dacă aceştia nu şi-au valorificat drepturile pe cale judecătorească sau în termenele prevăzute de lege.
    Hotărârea Guvernului nr. 1.370/2022 nu este o reeditare a hotărârilor de Guvern anterioare (exemplu, H.G. nr. 447/2022 prin care au fost aprobate norme metodologice în baza unei decizii a Comisiei Europene), ci reprezintă un set de norme care se adresează acelor proprietari care au obţinut în instanţă dreptul de a beneficia de despăgubiri (echivalentul compensaţiilor) pentru restricţiile impuse potrivit legii în perioada 2010-2013.
    Pentru toate cele de mai sus, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca inadmisibilă, pe cale de excepţie, şi, pe fond, ca neîntemeiată.
    În ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta este neîntemeiată, deoarece în situaţia de faţă nu se poate reţine culpa procesuală a pârâtului, condiţie pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
    În concluzie, Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale, pentru punerea în aplicare a legii, îndeplineşte toate condiţiile de legalitate cerute pentru valabilitatea sa, fiind emisă de organul competent în limitele competenţei, cu respectarea normelor de tehnică legislativă.
    La data de 2.02.2024 Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a formulat cerere de intervenţie accesorie, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
    În conformitate cu prevederile art. 97-99 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.
    Intervenientul a arătat că normele metodologice de acordare, utilizare şi control al sumelor anuale pentru acordarea compensaţiilor se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.
    Acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se putea face începând cu data de 1 ianuarie 2010, după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat, conform Liniilor directoare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier în perioada 2007-2013 nr. 2006/C 319/01.
    Intervenientul a arătat că pentru perioada 2010-2012 nu a existat o decizie a Comisiei Europene, iar ulterior emiterii Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 privind ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor gestionării durabile a pădurilor, până la data de 30.06.2014, nu a fost adoptat în legislaţia naţională un act normativ care să permită acordarea acestor compensaţii.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia civilă nr. 36/2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.794/1/2015, a stabilit că:
    "Pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010."

    Decizia CE nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 a avut prevăzută la pct. 6 durata, stabilindu-se că schema va expira la 31 decembrie 2013, iar prin Decizia CE nr. C (2013) 9369 final/18.12.2013 a fost prelungit acest acord până la data de 30.06.2014. La acest moment, efectele deciziei au încetat. În lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens, prevederile deciziei nu pot ultraactiva, spre a se aplica şi la o dată ulterioară încetării prin împlinirea termenului expres prevăzut.
    Or, acordarea altor compensaţii decât cele stabilite pentru beneficiarii care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive echivalează cu ultraactivarea prevederilor Deciziei CE nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012 peste termenul stabilit prin Decizia CE nr. C (2013) 9369 final/18.12.2013.
    Pentru acordarea de compensaţii, altele decât cele reglementate prin H.G. nr. 1.370/2022 în favoarea proprietarilor care au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive, nu există, la acest moment, aprobarea schemei de ajutor de stat de către Comisia Europeană. Comisiei Europene nu i-a fost notificată o schemă de ajutor şi, implicit, nu există o decizie favorabilă din partea acesteia pentru perioada 2010-2013, alta decât cea aprobată prin CE nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012, a cărei valabilitate a încetat.
    Intervenientul a arătat că durata de valabilitate a schemei de ajutor nu înseamnă că statul român poate acorda oricând ajutoarele în discuţie, cu singura condiţie ca aceasta să se refere la perioada menţionată prin decizie (31.12.2013 şi, ulterior, 30.06.2014), ci că beneficiarii pot accesa ajutoarele de stat (în speţă compensaţiile) doar pe durata perioadei de valabilitate, respectiv până la 30.06.2014.
    De altfel, dacă s-ar referi la perioada pentru care beneficiarii pretind compensaţii, nu ar fi explicabil de ce durata schemei este până la 30.06.2014, în condiţiile în care compensaţiile sunt solicitate pentru perioada de până la 31.12.2013.
    Aşadar, la acest moment, nu mai există o decizie a Comisiei Europene privind ajutorul de stat pentru perioada 2010-2013, Decizia nr. C (20H) 5166 final/19.07.2012 încetându-şi valabilitatea.
    H.G. nr. 1.370/2022 a fost elaborată pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 3.701/16.06.2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, prin care instanţa a admis în parte acţiunea formulată de Asociaţia Composesoratul Jina şi a obligat pârâtul Guvernul României la adoptarea hotărârii pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluţionării cererii privind compensaţiile aferente perioadei 2010-2013, formulată de către Asociaţia Composesoratul Jina, precum şi a Deciziei civile nr. 4.596/23.09.2020, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 494/54/2017, prin care s-a admis în parte acţiunea formulată de Obştea Peştişani şi a fost obligat pârâtul Guvernul României la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de hotărâre de Guvern avizată în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012.
    La elaborarea H.G. nr. 1.370/2022, ale cărei modificare şi completare se solicită, legiuitorul a avut în vedere beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase.
    H.G. nr. 1.370/2022 nu este o reeditare a hotărârilor de Guvern anterioare (exemplu, H.G. nr. 447/2022 prin care au fost aprobate norme metodologice în baza deciziei Comisiei Europene), ci reprezintă un set de norme care se adresează acelor proprietari care au obţinut în instanţă dreptul de a beneficia de despăgubiri (echivalentul compensaţiilor) pentru restricţiile impuse potrivit legii în perioada 2010-2013.
    Aceste norme metodologice au fost elaborate în baza unor decizii ale instanţelor de judecată, şi nu în baza Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 final din data de 19.07.2012 privind ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice şi a costurilor gestionării durabile a pădurilor, a cărei aplicabilitate s-a încheiat în data de 30 iunie 2014.
    Adoptarea unor norme metodologice care să dispună pentru trecut ar constitui o încălcare flagrantă a principiului neretroactivităţii legii, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    Referitor la modificarea termenului prevăzut la art. 4 alin. (3) din anexa la H.G. nr. 1.370/2022, facem precizarea că art. 68 din Legea nr. 24/2000 prevede că prin acte normative ulterioare se poate prelungi, extinde sau restrânge durata actelor normative temporare. Dispoziţia de prelungire a termenului de aplicare a actului normativ temporar trebuie să intervină însă înainte de expirarea termenului şi să indice, când este cazul, noul termen.
    Proiectul de act normativ mai sus amintit a fost elaborat cu respectarea prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, potrivit căreia a fost stabilită o perioadă pentru a primi în scris propuneri, sugestii sau opinii cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice, iar reclamantele nu au formulat nicio propunere, sugestie sau opinie.
    Prin cererea formulată, reclamantele solicită, de fapt, punerea în executare a celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în dosarele nr. 494/54/2017 şi nr. 214/57/2017, în interpretarea pe care ele o dau acestor hotărâri, ceea ce este un demers inadmisibil din punct de vedere procesual, acestea nefiind parte în cele două dosare şi nefiind respectat termenul de prescripţie statuat de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
    Singurele persoane îndreptăţite la un astfel de demers erau reclamantele din cele două dosare, respectiv Obştea Peştişani şi Composesoratul Jina. Iar Obştea Peştişani a obţinut punerea în executare în forma H.G. nr. 1.370/2022, iar Composesoratul Jina nu a urmat procedura de punere în executare, formulând cererea de acordare a compensaţiilor în temeiul H.G. nr. 1.370/2022.
    În consecinţă, reclamantele nu au deschisă calea de a solicita instanţei să modifice un act administrativ pe baza unei interpretări pe care acestea o dau unor hotărâri judecătoreşti, pentru motivul că nu au calitatea de a solicita lămurirea acestor hotărâri.
    În drept, dispoziţiile art. 63 şi următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
    Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, Curtea reţine următoarele:
    Prin hotărârea de Guvern atacată în prezenta cauză, respectiv H.G. nr. 1.370/2022, s-au aprobat „Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive“.
    Articolele din normele metodologice în privinţa cărora s-a solicitat anularea parţială au următorul conţinut:
    Art. 1 „Prezentele norme se aplică beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase.“
    Articolul 4 alin. (3) din normele metodologice: „Cererea de acordare a compensaţiilor, însoţită de documentele prevăzute la alin. (2), se depune în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice la structura teritorială de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.“
    Titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice are următorul conţinut: „Metodologie de calcul pentru plata contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive“.
    Anexa nr. 2 la normele metodologice reglementează modelul cererii, care are următorul titlu: „Cerere de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000 pentru beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive“.

    Reclamanţii critică aceste dispoziţii legale prin prisma faptului că restrâng sfera beneficiarilor la cei cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive.
    Reclamanţii au invocat în susţinerea cererii lor prevederile art. 97 alin. (1) lit. b şi art. 5 din O.G. nr. 14/2010.
    Temeiul juridic al cererii reclamanţilor este însă faptul că prin H.G. nr. 1.370/2022 s-au încălcat hotărârile judecătoreşti prin care a fost obligat Guvernul României la adoptarea unei hotărâri pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase ce nu poate fi recoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada 2010-2013. Reclamanţii au invocat încălcarea Deciziei nr. 4.596/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a menţinut Sentinţa civilă nr. 302/2018 a Curţii de Apel Craiova în Dosarul nr. 494/54/2017 şi a Deciziei nr. 3.701/2021 în Dosarul nr. 214/57/2017.
    Curtea constată că prin Sentinţa civilă nr. 302/2018, pronunţată în Dosarul nr. 494/54/2017 de Curtea de Apel Suceava, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4.596/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa a stabilit că „obligă pe pârâtul Guvernul României să adopte o hotărâre de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, respectiv a proiectului de hotărâre de Guvern avizată de Guvern în Comisia Europeană care a stat la baza emiterii Deciziei nr. C (2012) 5166 final/19.07.2012“.
    Din conţinutul hotărârilor menţionate anterior rezultă că această obligaţie se referă la perioada 2010-2013 (indicăm în acest sens fila 14 din Decizia nr. 4.596/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, f. 46 verso, vol. 1 din prezentul dosar).
    De asemenea, prin Decizia nr. 3.701/2021, pronunţată în Dosarul nr. 214/57/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus următoarele: „Obligă pârâtul Guvernul României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluţionării cererii privind compensaţiile aferente perioadei 2010-2013, formulată de reclamantă“.
    Obligaţia stabilită prin aceste hotărâri judecătoreşti este una generală, care se referă, cu titlu general, la proprietarii care nu le recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, în vederea soluţionării cererii privind compensaţiile aferente perioadei 2010-2013.
    Restrângerea sferei destinatarilor doar la beneficiarii hotărârilor judecătoreşti este în consecinţă contrară obligaţiei impuse în sarcina Guvernului României prin Sentinţa civilă nr. 302/2018, pronunţată în Dosarul nr. 494/54/2017 de Curtea de Apel Suceava, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 4.596/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi prin Decizia nr. 3.701/2021, pronunţată în Dosarul nr. 214/57/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    Contrar susţinerilor pârâtului şi ale intervenientului, Curtea apreciază că în speţă nu se opune admiterii acţiunii efectul inter partes al hotărârilor judecătoreşti indicate anterior.
    Aceasta deoarece, în calitate de proprietari ai suprafeţelor de pădure care suferă restricţii ca urmare a includerii acestora în siturile Natura 2000, reclamantele justifică pe deplin un interes în a formula prezenta acţiune şi a obţine admiterea acesteia pentru a beneficia de despăgubirile corespunzătoare.
    Din punctul de vedere al calităţii procesuale pasive, Curtea constată că, potrivit Legii nr. 554/2004, calitatea procesuală activă aparţine persoanelor care apreciază că li s-a vătămat un drept prin actul administrativ atacat.
    În continuare, Curtea constată că un act administrativ trebuie să fie conform legii şi actelor administrative normative cu o forţă legislativă superioară, dar şi cu hotărârile judecătoreşti, având în vedere dispoziţiile care prevăd obligativitatea acestora (art. 31 din Codul de procedură civilă). Atâta timp cât un act este contrar unei hotărâri judecătoreşti pe deplin opozabile pârâtului, reclamantele sunt pe deplin îndreptăţite să conteste legalitatea respectivului act.
    Mai mult, Curtea apreciază că Hotărârea pronunţată în data de 28 noiembrie 2023 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Obştea de Pădure Porceni Pleşa şi Composesoratul Piciorul Bătrân Banciu contra României impune aceeaşi soluţie.
    Curtea a reţinut încălcarea de către statul român a art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens Curtea a reţinut în primul rând că reclamantele deţin un bun în sensul articolului menţionat anterior, respectiv o speranţă legitimă întemeiată pe dispoziţiile legale şi hotărârile judecătoreşti pronunţate în favoarea lor la despăgubirile datorate pentru imposibilitatea de exploatare a terenurilor lor forestiere. Curtea a amintit că art. 1 din Protocolul nr. 1 presupune ca orice ingerinţă în dreptul de proprietate să fie legală şi a subliniat că, numai în situaţia în care a fost respectat principiul legalităţii, este necesar să verifice dacă s-a realizat un corect echilibru între interesul general şi drepturile fundamentale ale individului.
    În acest sens, Curtea a reţinut că inacţiunea prelungită a statului cu privire la adoptarea normelor metodologice pentru acordarea ajutoarelor de stat destinate compensării costului gestionării durabile a terenurilor forestiere ale reclamantelor, precum şi a valorii lemnului neexploatat de acestea în considerarea exigenţelor de protecţie impuse de reglementările administrative a condus la neaplicarea Regulamentului nr. 14 din 29 ianuarie 2010 cu privire la măsurile financiare privind ajutoarele de stat acordate producătorilor agricoli din 2010 şi a art. 99 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic. Curtea a concluzionat că nu s-a respectat principiul legalităţii şi că nici nu s-a pretins existenţa unui scop legitim în privinţa neadoptării normelor metodologice, nefiind în consecinţă necesară analiza existenţei unui echilibru între interesul general şi drepturile fundamentale ale individului.
    Obligaţia statului de a adopta normele metodologice rezultă în consecinţă şi din hotărârea CEDO menţionată anterior, întrucât neadoptarea acestora conduce la încălcarea obligaţiilor asumate de stat în temeiul art. 1 alin. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
    Mai trebuie precizat că, în cadrul considerentelor, Curtea a avut în vedere că nici până la data pronunţării respectivei hotărâri (28.11.2023) nu s-au adoptat normele metodologice pentru acordarea compensaţiilor pentru anul 2013 (în favoarea primei reclamante) şi pentru perioada 2010-2014 în favoarea celei de-a doua.
    În consecinţă, neadoptarea normelor metodologice care acordă tuturor proprietarilor terenurilor forestiere dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru suprafeţele de păduri încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, stabilite conform normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000, care determină restricţii în recoltarea masei lemnoase, conduce la perpetuarea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Pentru aceste motive, Curtea va admite acţiunea formulată şi va anula sintagmele din articolele indicate de reclamante prin care se restrânge sfera destinatarilor la beneficiarii unor hotărâri judecătoreşti definitive, respectiv: articolul 1 din normele metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătoreşti definitive“; titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătoreşti definitive“; titlul cererii aprobate prin anexa nr. 2 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătoreşti definitive“.
    O consecinţă necesară a anulării dispoziţiilor referitoare la restrângerea sferei beneficiarilor este şi anularea termenului prevăzut de art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022. Aceasta deoarece în măsura în care sar aplica acest termen ar rămâne fără niciun efect anularea dispoziţiilor referitoare la restrângerea sferei beneficiarilor actului normativ atacat.
    Cu privire la cel de-al doilea petit, Curtea constată că nu se poate pretinde emitentului unui act normativ să adopte o anumită formulare pentru modul în care actul va fi emis. Pe de altă parte, anularea anumitor sintagme din actul normativ poate să conducă la formulări neclare, care să nu corespundă cerinţelor de previzibilitate a legii. Astfel, o consecinţă necesară a admiterii primului petit este aceea de a se admite şi cel de-al doilea în forma de a fi obligat Guvernul la modificarea actului normativ atacat pentru a fi pus în concordanţă cu cele statuate prin prezenta sentinţă.
    Ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, se va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, aceasta fiind formulată în interesul pârâtului.
    În temeiul art. 451 alin. (1) şi al art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea îl va obliga pe pârât la plata în favoarea reclamantelor a cheltuielilor de judecată solicitate şi probate de acestea conform chitanţelor depuse la dosarul cauzei.
    PENTRU ACESTE MOTIVE
    În numele legii
    HOTĂRĂŞTE:
    Admite acţiunea formulată de reclamanţii Composesoratul Răchiţele Piatra Grăitoare, cu sediul în satul Răchiţele, comuna Mârgău, nr. 135, judeţul Cluj, CUI 13624618, Asociaţia Composesorilor din Satul Cacova Ierii, cu sediul în satul Cacova Ierii, Cluj, judeţul Cluj, C.I.F. 18358037, Asociaţia Composesorilor din Comuna Ocolişel, cu sediul în satul Ocolişel nr. 83, comuna Iara, judeţul Cluj, identificată prin C.I.F. 18534192, Composesoratul Urbarial Rogojel, cu sediul în satul Rogojel nr. 187/A, comuna Săcuieu, judeţul Cluj, C.I.F. 16561034, Asociaţia Composesorală Petrova, cu sediul în satul Petrova nr. 792, judeţul Maramureş, C.I.F. 14820841, având toate sediul procesual ales în municipiul Cluj-Napoca, Str. Cetinei nr. 22, judeţul Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Victoriei nr. 1, sectorul 1, având cod de identificare fiscală 4283422, cont bancar: R098TREZ70023510120XXXXX deschis la ATCPMB, adresă de e-mail: registratura@gov.ro, reprezentat prin Mircea Abrudean, secretar general al Guvernului.
    Anulează în parte Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, respectiv:
    Anulează articolul 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătoreşti definitive“.
    Anulează parţial art. 4 alin. (3) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 cu privire la sintagma „în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentelor norme metodologice“.
    Anulează parţial titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătoreşti definitive“.
    Anulează parţial titlul cererii aprobate prin anexa nr. 2 la normele metodologice, respectiv cu privire la sintagma „prin hotărâri judecătoreşti definitive“.

    Obligă pe pârât la adoptarea unei hotărâri de Guvern prin care să modifice normele metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022 pentru a le pune în acord cu prezenta sentinţă.
    Obligă pe pârât la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 25.245,02 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
    Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Cluj.
    Pronunţată prin punerea minutei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei, astăzi, 8.04.2024.


                    PREŞEDINTE
                    BOGDAN GEORGE ZDRENGHEA
                    Grefier,
                    Alexandra Lucia Dumitru

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial,  SENTINŢA CIVILĂ nr. 138 din 8 aprilie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016