Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULAMENTUL INTERIOR AL CONGRESELOR*) din 5 octombrie 2004
ART. 1 Dispoziţii generale Prezentul regulament interior, denumit în continuare "Regulament", este stabilit prin aplicarea actelor Uniunii şi le este subordonat. În caz de divergenţe între una dintre dispoziţiile sale şi o dispoziţie a actelor, aceasta din urmã are autoritate. ART. 2 Delegaţii 1. Prin termenul "delegaţie" se înţelege persoana sau ansamblul de persoane desemnat de un stat membru pentru a participa la Congres. Delegaţia se compune dintr-un şef de delegaţie şi, dacã este cazul, dintr-un adjunct al şefului de delegaţie, din unul sau mai mulţi delegaţi şi, eventual, din unul sau mai mulţi funcţionari ataşaţi (inclusiv experţi, secretari etc.). 2. Şefii de delegaţie, adjuncţii lor, precum şi delegaţii sunt reprezentanţi ai statelor membre conform art. 14.2 din Constituţie, dacã ei au puteri care sã rãspundã condiţiilor fixate în cadrul art. 3 din prezentul regulament. 3. Funcţionarii ataşaţi sunt admişi la şedinţe şi au dreptul de a participa la deliberãri, dar nu au, în principiu, drept de vot. Totuşi, ei pot sã fie autorizaţi de cãtre şeful lor de delegaţie sã voteze în numele ţãrii lor în şedinţele comisiilor. Asemenea autorizaţii trebuie sã fie înaintate în scris preşedintelui Comisiei interesate înainte de începerea şedinţei. ART. 3 Puterile delegaţiilor 1. Împuternicirile delegaţilor trebuie sã fie semnate de şeful statului, de şeful guvernului sau de Ministerul Afacerilor Externe din ţara interesatã. Ele trebuie sã fie redactate în forma corectã. Împuternicirile delegaţiilor abilitate sã semneze actele (plenipotenţiarii) trebuie sã indice puterea acestei semnãturi (semnãtura sub rezerva ratificãrii sau aprobãrii, semnãturã "ad referendum", semnãtura definitivã). În absenţa unei astfel de precizãri, semnãtura este consideratã ca supusã ratificãrii sau aprobãrii. Împuternicirile care autorizeazã semnarea actelor în mod implicit trebuie sã cuprindã dreptul de a decide şi dreptul de vot. Delegaţii cãrora autoritãţile competente le-au încredinţat depline puteri fãrã sã precizeze nivelul acestor puteri sunt autorizaţi sã delibereze, sã voteze şi sã semneze acte numai dacã din textul prin care se acordã împuternicirile nu rezultã contrariul. 2. Împuternicirile trebuie sã fie depuse încã de la deschiderea Congresului pe lângã autoritatea desemnatã în acest scop. 3. Delegaţii care nu au Împuterniciri sau care şi-au depus împuternicirile lor pot, dacã guvernul lor a anunţat guvernul ţãrii gazdã, sã ia parte la deliberãri şi sã voteze în momentul în care încep sã participe la lucrãrile Congresului. Acelaşi lucru va fi valabil şi pentru cei ale cãror Împuterniciri prezintã nereguli. Aceşti delegaţi nu vor mai fi autorizaţi sã voteze începând din momentul în care Congresul a aprobat ultimul raport al Comisiei de verificare a puterilor, care constatã ca Împuternicirile lor sunt greşite sau prezintã nereguli, atât timp cât situaţia nu este regularizatã (ultimul raport trebuie sã fie aprobat de Congres înainte de alegeri, altele decât cea a preşedintelui Congresului, şi înainte de aprobarea proiectelor cu privire la acte). 4. Împuternicirile unui stat membru care este reprezentat la Congres de cãtre delegaţia unui alt stat membru (procurã) va prezenta aceeaşi formã cu cele menţionate în paragraful 1. 5. Împuternicirile şi procurile adresate prin telegramã nu sunt admise. În schimb, vor fi acceptate telegramele care rãspund unei cereri de informare cu privire la o problemã ce ţine de împuterniciri. 6. Delegaţia care, dupã ce şi-a depus puterile, este împiedicatã sã asiste la una sau mai multe şedinţe are dreptul sã fie reprezentatã de cãtre delegaţia unei alte ţãri, cu condiţia sã îl informeze în scris pe preşedintele reuniunii. Totuşi, o delegaţie poate reprezenta doar o singurã ţarã, alta decât a sa. 7. Delegaţii statelor membre care nu sunt parte la acord pot lua parte, fãrã drept de vot, la deliberãrile Congresului referitoare la acel acord. ART. 4 Ordinea de aranjare 1. La şedinţele Congresului şi comisiilor, delegaţiile sunt aranjate în ordinea alfabeticã francezã a statelor membre reprezentate. 2. Preşedintele Consiliului de administraţie trage la sorţi, la momentul oportun, numele statului care va ocupa primul loc în faţa tribunei prezidenţiale cu ocazia şedinţelor Congresului şi comisiilor. ART. 5 Observatorii de drept 1. Reprezentanţii Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt admişi în calitate de observator la lucrãrile Congresului. 2. Uniunile restrânse sunt admise în calitate de observator la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale. 3. Liga Statelor Arabe şi Uniunea Africanã (UA) sunt admise ca observatori la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale. 4. Membrii Comitetului consultativ vor fi admişi ca observatori la şedinţele Congresului şi în cadrul comisiilor sale. 5. Observatorii menţionaţi la paragrafele 1-4 nu vor putea vota, dar pot lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii. 6. În situaţii excepţionale, dreptul observatorilor menţionaţi la paragraful 4 de a participa la anumite reuniuni sau pãrţi din cadrul reuniunilor poate fi limitat dacã este necesar sã se pãstreze confidenţialitatea cu privire la subiectul reuniunii. Aceştia vor fi informaţi în acest sens în cel mai scurt timp posibil. Aceastã restricţie poate fi decisã de la caz la caz de oricare organ interesat sau de preşedintele acestuia. Aceste decizii vor fi examinate de Biroul Congresului, care este abilitat sã confirme sau sã infirme aceste decizii printr-un vot cu majoritate simplã. ART. 6 Invitaţi 1. Reprezentanţii agenţiilor specializate ale Naţiunilor Unite şi organizaţiile interguvernamentale vor fi desemnate de Consiliul de administraţie sã ia parte la anumite întâlniri ale Congresului şi comisiilor sale atunci când sunt discutate puncte de interes pentru acestea. 2. Reprezentanţii oricãrui organism internaţional, ai oricãrei asociaţii ori unitãţi sau orice persoanã calificatã, desemnaţi de Consiliul de administraţie, vor fi admişi la anumite întruniri ale Congresului sau ale comisiilor sale. 3. Invitaţii la care se referã paragrafele 1 şi 2 nu vor putea vota, dar vor putea lua cuvântul cu permisiunea preşedintelui reuniunii. ART. 7 Decanul Congresului 1. Administraţia poştalã a ţãrii gazdã a Congresului va sugera desemnarea decanului Congresului în acord cu Biroul Internaţional. Consiliul de administraţie va aproba aceastã numire în timpul necesar. 2. La deschiderea primei şedinţe plenare a fiecãrui Congres, decanul va prezida Congresul pânã când acesta îşi alege preşedintele. El va exercita funcţiile care îi sunt atribuite de prezentul regulament. ART. 8 Preşedinţii şi vicepreşedinţii Congresului şi ai comisiilor 1. În prima sa adunare plenarã, Congresul va alege, la propunerea decanului, preşedintele Congresului, apoi va aproba, la propunerea Consiliului de administraţie, desemnarea statelor membre care îşi vor asuma vicepreşedinţia Congresului, precum şi preşedinţia şi vicepreşedinţia comisiilor. Aceste funcţii sunt atribuite ţinându-se seama, pe cât este posibil, de repartiţia geograficã echitabilã a statelor membre. 2. Preşedinţii deschid şi închid şedinţele pe care le prezideazã, conduc discuţiile, dau cuvântul oratorilor, supun la vot propunerile şi anunţã ce majoritate este necesarã pentru adoptarea lor, proclamã deciziile şi, sub rezerva aprobãrii Congresului, dau eventual o interpretare acestor decizii. 3. Preşedinţii vor veghea la respectarea prezentului regulament şi la menţinerea ordinii în cursul şedinţelor. 4. Orice delegaţie poate sã facã apel, în faţa Congresului sau a Comisiei, împotriva unei decizii luate de cãtre preşedintele acestora, pe baza unei dispoziţii din Regulament sau a unei interpretãri din cadrul acestuia; decizia preşedintelui va rãmâne, totuşi, valabilã doar dacã ea nu este anulatã de majoritatea membrilor prezenţi care voteazã. 5. Dacã un stat membru însãrcinat cu preşedinţia nu mai este în mãsurã sã îşi asume aceastã funcţie, unul dintre vicepreşedinţi va fi desemnat de Congres sau de Comisie sã îl înlocuiascã.
ART. 9 Biroul Congresului 1. Biroul este organul central însãrcinat sã conducã lucrãrile Congresului. El este compus din preşedintele şi vicepreşedinţii Congresului, precum şi din preşedinţii comisiilor. El se reuneşte periodic pentru a examina derularea lucrãrilor Congresului şi a comisiilor acestuia şi pentru a formula recomandãri care sã favorizeze aceastã desfãşurare. El îl ajutã pe preşedinte sã elaboreze ordinea de zi a fiecãrei şedinţe plenare şi sã coordoneze lucrãrile comisiilor. El face recomandãri referitoare la închiderea Congresului. 2. Secretarul general al Congresului şi secretarul general adjunct menţionaţi la art. 12.1 asistã la reuniunile Biroului. ART. 10 Membrii comisiilor 1. Statele membre reprezentate în Congres sunt de drept membre al comisiilor însãrcinate cu examinarea propunerilor referitoare la Constituţie, Regulamentul general şi Convenţie. 2. Statele membre reprezentate în Congres care fac parte din unul sau mai multe acorduri facultative sunt de drept membre ale Comisiei şi/sau comisiiilor însãrcinate cu revizuirea acestor acorduri. Dreptul de vot al membrilor acestei sau acestor comisii este limitat la acordul ori acordurile la care sunt parte. 3. Delegaţiile care nu sunt membre ale comisiilor care se ocupã cu acordurile au posibilitatea sã asiste la şedinţele acestor comisii şi sã ia parte la deliberãri fãrã drept de vot. ART. 11 Grupele de lucru Congresul şi fiecare comisie pot constitui grupe de lucru pentru studiul problemelor speciale. ART. 12 Secretariatul Congresului şi al comisiilor 1. Directorul general şi directorul general adjunct al Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar general şi de secretar general adjunct în cadrul Congresului. 2. Secretarul general şi secretarul general adjunct asistã la şedinţele Congresului şi Biroului Congresului, luând parte la deliberãri fãrã drept de vot. De asemenea, ei pot, în aceleaşi condiţii, sã asiste la şedinţele comisiilor sau sã fie reprezentaţi în cadrul lor de cãtre un funcţionar (oficial) superior al Biroului Internaţional. 3. Lucrãrile secretariatului Congresului, Biroului Congresului şi comisiilor sunt asigurate de personalul Biroului Internaţional, în colaborare cu administraţia poştalã a ţãrii gazdã. 4. Funcţionarii superiori ai Biroului Internaţional îndeplinesc funcţiile de secretar al Congresului, al Biroului Congresului şi al comisiilor. Ei îl asistã pe preşedinte în timpul şedinţelor şi sunt responsabili cu redactarea rapoartelor. 5. Secretarii Congresului şi comisiilor sunt asistaţi de secretari adjuncţi. ART. 13 Limbile de deliberare 1. Sub rezerva dispoziţiilor prevãzute la paragraful 2, limbile francezã, englezã, spaniolã şi rusã sunt admise pentru deliberãri, prin intermediul unui sistem de interpretare simultanã sau consecutivã. 2. Deliberãrile Comisiei de redactare se desfãşoarã în limba francezã. 3. Sunt autorizate şi celelalte limbi pentru deliberãrile indicate în paragraful 1. Limba ţãrii gazdã are drept de prioritate în aceastã privinţã. Delegaţiile care utilizeazã alte limbi asigurã interpretarea simultanã în una dintre limbile menţionate la paragraful 1, fie prin sistemul de interpretare simultanã, când pot fi aduse modificãri de ordin tehnic, fie prin interpreţi particulari. 4. Cheltuielile de instalare şi de întreţinere a echipamentului tehnic sunt în sarcina Uniunii. 5. Cheltuielile serviciilor de interpretare sunt repartizate între statele membre care utilizeazã aceeaşi limbã, proporţional cu contribuţia lor la cheltuielile Uniunii. ART. 14 Limbile de redactare a documentelor Congresului 1. Documentele elaborate în timpul Congresului, inclusiv proiectele de hotãrâri supuse aprobãrii Congresului, sunt publicate în limba francezã de secretariatul Congresului. 2. În acest scop, documentele care provin de la delegaţiile statelor membre trebuie sã fie prezentate în limba francezã, fie direct, fie prin intermediul serviciilor de traducere ataşate secretariatului Congresului. 3. Aceste servicii, organizate pe cheltuiala lor de cãtre grupurile lingvistice constituite conform dispoziţiilor corespunzãtoare din Regulamentul general, pot, de asemenea, sã traducã documente ale Congresului în limbile lor respective. ART. 15 Propuneri 1. Toate problemele aduse în faţa Congresului fac obiectul unor propuneri. 2. Toate propunerile publicate de Biroul Internaţional înainte de deschiderea Congresului sunt considerate ca supuse Congresului. 3. Cu douã luni înainte de deschiderea Congresului, nici o propunere nu va fi luatã în consideraţie, în afara celor care sunt supuse amendamentelor propunerilor anterioare. 4. Se considerã amendament orice propunere de modificare care, fãrã sã modifice fondul propunerii, comportã o suprimare, o adãugare la o parte a propunerii originale sau revizuirea unei pãrţi a acestei propuneri. Nici o propunere de modificare nu va fi consideratã ca amendament dacã ea este incompatibilã cu sensul sau intenţia propunerii originale. În cazuri îndoielnice, tranşarea problemei revine Congresului sau Comisiei. 5. Amendamentele prezentate în Congres, referitoare la propuneri deja fãcute, trebuie sã fie înaintate în scris, în limba francezã, la secretariat, înainte de ora 12,00 a zilei anterioare în raport cu ziua aleasã pentru deliberarea lor, pentru a fi distribuite în aceeaşi zi delegaţilor. Acest termen nu se aplicã amendamentelor ce rezultã direct din discuţiile în cadrul Congresului sau în Comisie. În acest ultim caz, dacã se solicitã, autorul amendamentului trebuie sã prezinte textul în scris în limba francezã sau, în caz de dificultate, în orice limbã aleasã pentru dezbateri. Preşedintele interesat va citi sau va prezenta spre citire textul. 6. Procedura prevãzutã la paragraful 5 se aplicã şi în prezentarea propunerilor care nu vizeazã modificarea textului actelor (proiecte de rezoluţie, de recomandãri, legãminte etc.). 7. Orice propunere sau amendament trebuie sã primeascã forma definitivã a textului care va fi introdus în actele Uniunii, sub rezerva revizuirii de cãtre Comisia de redactare. ART. 16 Examinarea propunerilor în Congres şi în comisii 1. Propunerile de ordin redacţional (al cãror numãr este urmat de litera R) sunt atribuite Comisiei de redactare fie direct, dacã din partea Biroului Internaţional nu existã nici o îndoialã privind natura lor (o listã a lor este stabilitã de Biroul Internaţional în atenţia Comisiei de redactare), fie dacã, conform avizului Biroului Internaţional, existã îndoieli privind natura lor, dupã ce celelalte comisii au confirmat natura lor pur redacţionalã (o listã a lor este redactatã în atenţia comisiilor interesate). Totuşi, dacã asemenea propuneri sunt legate de alte propuneri de fond ce trebuie evaluate de Congres sau de alte comisii, Comisia de redactare nu le studiazã decât dupã ce Congresul sau celelalte comisii s-au pronunţat faţã de propunerile de fond corespunzãtoare. Propunerile al cãror numãr nu este urmat de litera R dar care, dupã pãrerea Biroului Internaţional, sunt propuneri de ordin redacţional sunt repartizate direct comisiilor care se ocupã de propunerile de fond corespunzãtoare. Aceste comisii decid încã de la începerea lucrãrilor care dintre aceste propuneri vor fi atribuite direct Comisiei de redactare. O listã a acestor propuneri este redactatã de Biroul Internaţional în atenţia comisiilor în cauzã. 2. Dacã aceeaşi problemã face obiectul mai multor propuneri, preşedintele hotãrãşte ordinea lor pentru a fi discutate, începând, în principiu, cu propunerea care se abate cel mai mult de la textul de bazã şi care comportã cea mai profundã schimbare faţã de status quo. 3. Dacã o propunere poate fi subdivizatã în mai multe pãrţi, fiecare dintre ele poate, cu acordul autorului propunerii sau al adunãrii, sã fie examinatã şi supusã separat votului. 4. Orice propunere retrasã din cadrul Congresului sau în Comisie de autorul sãu poate fi reluatã de cãtre delegaţia altui stat membru. De asemenea, dacã un amendament la o propunere este acceptat de cãtre autorul acesteia, o altã delegaţie poate relua propunerea originalã neamendatã. 5. Orice amendament la o propunere, acceptat de cãtre delegaţia care prezintã aceastã propunere, este imediat încorporat în textul propunerii. Dacã autorul propunerii originale nu acceptã un amendament, preşedintele hotãrãşte dacã trebuie sã se voteze mai întâi asupra amendamentului ori asupra propunerii, plecând de la redactarea care se abate cel mai mult de la sensul sau intenţia textului de bazã şi care produce schimbarea cea mai profundã faţã de status quo. 6. Procedura descrisã în paragraful 5 se aplicã şi atunci când sunt prezentate mai multe amendamente pentru aceeaşi propunere. 7. Preşedintele Congresului şi preşedinţii comisiilor trimit Comisiei de redactare, dupã fiecare şedinţã, textul scris al propunerilor, amendamentelor sau hotãrârilor adoptate. ART. 17 Deliberãri 1. Delegaţii nu pot lua cuvântul decât dupã ce au fost autorizaţi de preşedintele reuniunii. El le recomandã sã vorbeascã lent şi distinct. Preşedintele trebuie sã acorde delegaţiilor posibilitatea de a-şi exprima liber şi în totalitate pãrerea lor asupra subiectului în discuţie, atât timp cât exprimarea este compatibilã cu derularea normalã a deliberãrilor. 2. În afara unei decizii contrare luate de majoritatea membrilor prezenţi şi votanţi, discursurile nu pot sã depãşeascã 5 minute. Preşedintele este autorizat sã întrerupã orice persoanã care ia cuvântul şi care depãşeşte timpul acordat luãrii de cuvânt. De asemenea, el poate sã invite delegatul sã nu se îndepãrteze de la subiect. 3. În cursul unei dezbateri, preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanţi, sã declare închisã lista oratorilor dupã ce i-a dat citire. Când lista este terminatã, el declarã dezbaterile închise, sub rezerva de a acorda autorului propunerii în discuţie, chiar dupã închiderea listei, dreptul de a rãspunde oricãrui discurs pronunţat. 4. De asemenea, preşedintele poate, cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanţi, sã limiteze numãrul de intervenţii al uneia din cadrul aceleiaşi delegaţii asupra unei propuneri sau unui grup de propuneri determinat, acordând totuşi posibilitatea autorului propunerii de a o prezenta şi de a interveni ulterior, dacã solicitã, pentru a aduce elemente noi ca rãspuns la intervenţiile altor delegaţii, în aşa fel încât sã poatã avea ultimul cuvânt dacã solicitã acest lucru. 5. Cu acordul majoritãţii membrilor prezenţi şi votanţi, preşedintele poate limita numãrul intervenţiilor asupra unei propuneri sau a unui grup de propuneri determinat; aceastã limitare nu poate fi mai micã de 5 pentru şi împotriva propunerii în discuţie. ART. 18 Moţiuni de ordine şi moţiuni de procedurã 1. În cursul discuţiei oricãrei probleme şi chiar, dacã este cazul, dupã încheierea votului, o delegaţie poate sã înainteze o moţiune de ordine pentru a cere: - lãmuriri asupra derulãrii dezbaterilor; - respectarea Regulamentului interior; - modificarea ordinii sugerate de preşedinte pentru discutarea propunerilor. Moţiunea de ordine are prioritate asupra tuturor problemelor, inclusiv a moţiunilor de procedurã menţionate în paragraful 3. 2. Preşedintele face imediat precizãrile dorite sau ia decizia pe care o considerã necesarã cu privire la moţiunea de ordine. În caz de obiecţii, hotãrârea preşedintelui este imediat supusã votului. 3. În plus, în cursul discutãrii unei probleme, o delegaţie poate introduce o moţiune de procedurã având ca obiect propunerea pentru: a) suspendarea şedinţei; b) închiderea şedinţei; c) amânarea dezbaterilor asupra problemei în discuţie; d) închiderea dezbaterilor asupra problemei în discuţie. Moţiunile de procedurã au prioritate, în ordinea stabilitã mai sus, asupra tuturor celorlalte propuneri, în afara moţiunilor de ordine menţionate în paragraful 1. 4. Moţiunile referitoare la suspendarea sau ridicarea şedinţei nu sunt discutate, fiind supuse imediat la vot. 5. Când o delegaţie propune amânarea sau închiderea dezbaterilor asupra unei probleme în discuţie, cuvântul este acordat doar pentru douã persoane care se opun amânãrii sau închiderii dezbaterii, dupã care moţiunea este supusã la vot. 6. Delegaţia care prezintã o moţiune de ordine sau de procedurã nu poate, în intervenţia sa, sã trateze fondul problemei în discuţie. Autorul unei moţiuni de procedurã poate sã o retragã înainte ca ea sã fie supusã la vot şi orice moţiune asemãnãtoare, amendatã sau nu, care este retrasã poate fi reluatã de cãtre o altã delegaţie. ART. 19 Cvorum 1. Sub rezerva paragrafelor 2 şi 3, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate din numãrul statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot. 2. În momentul votãrii modificãrii Constituţiei şi a Regulamentului general, cvorumul necesar este constituit din douã treimi din numãrul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot. 3. În ceea ce priveşte acordurile, cvorumul necesar pentru deschiderea şedinţelor şi pentru votare este constituit din jumãtate din numãrul statelor membre reprezentate în Congres, care sunt parte la acord şi care au drept de vot. 4. Delegaţiile prezente, care nu participã la un vot determinat sau care declarã cã nu vor sã participe la el, nu sunt considerate ca absente în vederea determinãrii cvorumului solicitat în cadrul paragrafelor 1, 2 şi 3. ART. 20 Principiul şi procedura de vot 1. Problemele care nu pot fi reglate de comun acord sunt tranşate prin vot. 2. Votul se desfãşoarã prin sistemul tradiţional sau prin intermediul dispozitivului electronic de votare. În principiu, votul se desfãşoarã prin intermediul dispozitivului electronic, atunci când acesta este la dispoziţia adunãrii. Totuşi, pentru votul secret, recurgerea la sistemul tradiţional poate avea loc dacã cererea prezentatã în acest sens de cãtre o delegaţie este sprijinitã de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot. 3. Pentru sistemul tradiţional, procedura de votare este urmãtoarea: a) prin ridicarea mâinii: dacã rezultatul unei astfel de votãri produce îndoieli, preşedintele poate, în cazul în care doreşte sau la cererea unei delegaţii, sã procedeze imediat la votarea prin apel nominal cu privire la aceeaşi problemã; b) prin apel nominal: la cererea unei delegaţii sau la dorinţa preşedintelui. Apelul se face în ordinea alfabeticã francezã a statelor membre reprezentate, începând cu statul al cãrui nume a fost tras la sorţi de cãtre preşedinte. Rezultatul votului, cu lista statelor în funcţie de natura votului, este consemnat în raportul şedinţei; c) prin scrutin secret, folosind buletinul de vot, la cererea a douã delegaţii; în acest caz, preşedintele reuniunii desemneazã 3 persoane care sã numere voturile şi ia mãsurile necesare pentru a asigura secretul votului. 4. Prin intermediul dispozitivului electronic, procedura de votare este urmãtoarea: a) vot neînregistrat: înlocuieşte un vot prin ridicarea mâinii; b) vot înregistrat: înlocuieşte un vot prin apel nominal; totuşi, nu se procedeazã la apelul nominal al ţãrilor decât dacã o delegaţie solicitã acest lucru şi dacã propunerea este sprijinitã de majoritatea delegaţiilor prezente şi cu drept de vot; c) vot secret: înlocuieşte un vot secret prin buletin de vot. 5. Oricare ar fi sistemul utilizat, votarea prin scrutin secret are prioritate asupra oricãrei alte proceduri de votare. 6. Când începe votarea, nici o delegaţie nu poate sã o întrerupã, decât dacã este vorba de o moţiune de ordine referitoare la modalitatea conform cãreia se efectueazã votarea. 7. Dupã votare, preşedintele poate autoriza delegaţiile sã îşi explice votul. ART. 21 Condiţii de aprobare a propunerilor 1. Pentru a fi adoptate, propunerile referitoare la modificarea actelor trebuie sã fie aprobate: a) pentru Constituţie: de cãtre cel puţin douã treimi din numãrul statelor membre ale Uniunii cu drept de vot; b) pentru Regulamentul general: de cãtre majoritatea statelor membre reprezentate în Congres cu drept de vot; c) pentru Convenţie: de cãtre majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot; d) pentru acorduri: de cãtre majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot, care sunt pãrţi la acorduri. 2. Problemele de procedurã care nu pot fi rezolvate de comun acord sunt hotãrâte de majoritatea statelor membre prezente care au drept de vot. Acelaşi lucru este valabil şi pentru deciziile care nu privesc modificarea actelor, cu condiţia ca în Congres majoritatea statelor membre prezente şi cu drept de vot sã nu decidã altfel. 3. Sub rezerva dispoziţiilor prevãzute în paragraful 5, prin "State membre prezente şi cu drept de vot" trebuie sã se înţeleagã statele membre cu drept de vot care voteazã "pentru" sau "împotrivã", abţinerile nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii, la fel şi buletinele albe sau nule în caz de vot prin scrutin secret. 4. În caz de egalitate de sufragii, propunerea este consideratã respinsã. 5. Când numãrul de abţineri şi de buletine albe sau nule depãşeşte jumãtate din numãrul sufragiilor exprimate (pentru, împotrivã, abţineri), examinarea problemei este amânatã pentru o şedinţã ulterioarã în cursul cãreia abţinerile, precum şi buletinele albe sau nule nu vor mai fi luate în considerare. ART. 22 Alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştalã Pentru departajarea ţãrilor care au obţinut acelaşi numãr de voturi în alegerea membrilor Consiliului de administraţie şi ai Consiliului de Exploatare Poştalã, preşedintele procedeazã prin tragere la sorţi. ART. 23 Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional 1. Alegerea directorului general şi a directorului general adjunct ai Biroului Internaţional au loc prin scrutin secret, succesiv, în una sau mai multe şedinţe ţinute în aceeaşi zi. Este ales candidatul care obţine majoritatea sufragiilor exprimate de cãtre statele membre prezente şi cu drept de vot. Se organizeazã atâtea scrutine câte sunt necesare pentru ca un candidat sã obţinã aceastã majoritate. 2. Sunt considerate "state membre prezente şi cu drept de vot" cele care voteazã pentru unul dintre candidaţii anunţaţi în mod regulamentar, abţinerile şi buletinele necompletate sau nule nefiind luate în considerare la calculul voturilor necesare pentru constituirea majoritãţii. 3. Dacã numãrul de abţineri şi de buletine necompletate sau nule şi cele anulate depãşeşte jumãtate din numãrul de sufragii exprimate conform dispoziţiilor paragrafului 2, alegerea este amânatã pentru o şedinţã ulterioarã, în cursul cãreia abţinerile şi buletinele necompletate sau nule şi cele anulate nu mai sunt luate în considerare. 4. Candidatul care la un tur de scrutin a obţinut cele mai puţine voturi este eliminat. 5. În caz de egalitate de voturi se realizeazã un scrutin suplimentar ori un al doilea scrutin suplimentar, pentru a departaja candidaţii, votarea executându-se doar pentru aceşti candidaţi. Dacã rezultatul nu este concludent, se decide prin tragere la sorţi, de cãtre preşedinte. ART. 24 Rapoarte 1. Rapoartele şedinţelor plenare ale Congresului reproduc demersul şedinţelor, prezintã pe scurt intervenţiile, menţioneazã propunerile şi rezultatul deliberãrilor. 2. Deliberãrile şedinţelor comisiilor fac obiectul rapoartelor adresate Congresului. Ca regulã generalã, grupurile de lucru redacteazã un raport în atenţia organelor care le-au creat. 3. Totuşi, fiecare delegat are dreptul sã solicite introducerea analiticã sau in extenso cu privire la rapoartele oricãrei declaraţii fãcute de el, cu condiţia sã depunã textul în limba francezã sau englezã, la secretariat, în cel târziu douã ore de la sfârşitul şedinţei. 4. Din momentul în care au fost distribuite proiectele de rapoarte, delegaţii dispun de un termen de 24 de ore pentru a prezenta observaţiile lor secretariatului care, eventual, este intermediar între persoana interesatã şi preşedintele şedinţei respective. 5. În general şi sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4, la începutul fiecãrei şedinţe a Congresului, preşedintele supune aprobãrii raportul şedinţei precedente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru rapoartele comisiilor. Rapoartele ultimelor şedinţe care nu ar putea fi aprobate în cadrul Congresului sau în comisie sunt aprobate de preşedinţii respectivi ai acestor reuniuni. Biroul Internaţional va ţine seama şi de eventualele observaţii pe care delegaţii statelor membre le comunicã în termen de patruzeci de zile de la trimiterea respectivelor rapoarte. 6. Biroul Internaţional este autorizat sã rectifice în rapoartele şedinţelor Congresului şi comisiilor erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia aprobãrii lor conform dispoziţiilor paragrafului 5. ART. 25 Apelul împotriva deciziilor adoptate de comisii şi de Congres 1. Orice delegaţie poate formula un apel împotriva deciziei referitoare la propuneri (acte, rezoluţii etc.) care au fost aprobate sau respinse în cadrul comisiei. Notificarea cu privire la apel va fi înmânatã în scris preşedintelui Congresului, în 48 de ore de la încheierea şedinţei comisiei în care propunerea a fost aprobatã sau respinsã. Apelul va fi discutat în urmãtoarea şedinţã plenarã. 2. Atunci când o propunere a fost adoptatã sau respinsã de Congres, aceasta poate fi reexaminatã de cãtre acelaşi congres numai dacã apelul este sprijinit de cel puţin 10 delegaţii. Acest apel trebuie acceptat cu o majoritate de douã treimi din numãrul membrilor prezenţi şi votanţi cu drept de vot. Aceastã posibilitate va fi limitatã la acele propuneri înaintate direct în şedinţele plenare, înţelegându-se faptul cã o singurã întrebare nu poate conduce la mai mult de un apel. ART. 26 Aprobarea de cãtre Congres a proiectelor de hotãrâri (acte, rezoluţii etc.) 1. În general, fiecare proiect de acte prezentat de cãtre Comisia de redactare este examinat articol cu articol. Preşedintele poate, cu acordul majoritãţii, sã foloseascã o procedurã mai rapidã, de exemplu capitol cu capitol. Fiecare act va putea fi considerat ca adoptat numai dupã un vot de ansamblu favorabil. Articolul 21.1 este aplicabil acestui vot. 2. Biroul Internaţional este autorizat sã rectifice în actele definitive erorile materiale care nu au putut fi evidenţiate cu ocazia examinãrii proiectelor de acte, numerotarea articolelor şi a paragrafelor, precum şi referinţele. 3. Proiectele de decizii, altele decât cele care modificã actele, prezentate de cãtre Comisia de redactare, sunt în general examinate în mod global. Dispoziţiile paragrafului 2 sunt aplicabile şi proiectelor acestor decizii. ART. 27 Atribuirea de studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã La recomandarea biroului sãu, Congresul atribuie studii Consiliului de administraţie şi Consiliului de Exploatare Poştalã, conform alcãtuirii şi competenţelor respective ale acestor douã organe, aşa cum sunt ele descrise în art. 102 şi 104 din Regulamentul general. ART. 28 Rezervele actelor 1. Rezervele trebuie sã fie prezentate secretariatului sub forma unei propuneri scrise în una dintre limbile de lucru ale Biroului Internaţional (propuneri privind protocolul final), în cel mai scurt timp posibil dupã adoptarea propunerii privind articolul la care se referã rezerva. 2. Pentru ca propunerile privind rezervele sã poatã fi distribuite tuturor statelor membre înaintea adoptãrii protocolului final de cãtre Congres, Secretariatul Congresului va fixa un termen limitã pentru prezentarea rezervelor şi îl va aduce la cunoştinţã statelor membre. 3. Rezervele la actele Uniunii, prezentate dupã acest termen limitã fixat de secretariat, nu vor fi luate în considerare nici de secretariat, nici de Congres. ART. 29 Semnarea actelor Actele aprobate definitiv de cãtre Congres sunt supuse semnãrii plenipotenţiarilor. ART. 30 Modificarea regulamentului 1. Fiecare congres poate modifica Regulamentul interior. Pentru a fi supuse deliberãrilor, propunerile de modificare a prezentului regulament, cu condiţia ca ele sã nu fie prezentate de cãtre un organ al UPU abilitat sã introducã propuneri, trebuie sã fie sprijinite în Congres de cel puţin 10 delegaţii. 2. Pentru a fi adoptate, propunerile de modificare a prezentului regulament trebuie sã fie aprobate de cel puţin douã treimi din numãrul statelor membre reprezentate în Congres şi care au drept de vot. __________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
