Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
────────── Aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8 din 24 februarie 1994, publicată în Monitorul oficial, Partea I, nr. 50 din 25 februarie 1994.────────── CAP. 1 Organizarea Camerei Deputaţilor SECŢIUNEA 1 Constituirea Camerei Deputaţilor ART. 1 Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei. ART. 2 Până la alegerea Biroului permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în vârsta deputat, în calitate de preşedinte de vârsta, asistat de 4 secretari, desemnaţi din rindul celor mai tineri deputaţi. Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele de vârsta sau de către unu ori mai mulţi secretari prevăzuţi la alin. 1 atrage, de drept, înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vârsta sau, după caz, cu cei mai tineri deputaţi din rindul celor prezenţi. În intervalul de timp prevăzut la alin. 1 nu pot avea loc dezbateri parlamentare, cu excepţia celor care privesc validarea mandatelor de deputat. ART. 3 Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege, în prima sa şedinţa, o comisie compusa din 30 de deputaţi care să reflecte configuraţia politica a Camerei, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare. Comisia de validare funcţionează pe întreaga durata a mandatului Camerei Deputaţilor. ART. 4 Numărul deputaţilor care vor fi desemnaţi în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcţie de proporţia membrilor săi în totalul deputaţilor. Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revin fiecărui grup parlamentar se fac de către liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor. Preşedintele de vârsta prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Propunerile pentru componenta nominală a comisiei se fac de către grupurile parlamentare în limita numărului de locuri aprobat. Componenta comisiei este aprobată de Camera cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 5 Comisia de validare îşi alege un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei, şi se organizează în 9 grupe de lucru, compuse din cîte 3 membri, cu respectarea pe cît posibil a proportiei prevăzute la art. 4 alin. 1. ART. 6 Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la alegerea deputaţilor primite de la Biroul Electoral Central, cu excepţia celor privind membrii grupelor de lucru. Verificarea legalităţii alegerii deputaţilor care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare. Biroul comisiei de validare şi grupele de lucru sunt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputat, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorităţii membrilor biroului sau grupelor de lucru. După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei. Comisia de validare se pronunţa asupra contestaţiilor nesolutionate şi asupra acelora a căror soluţionare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la procedura de soluţionare. ART. 7 Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat numai în cazurile în care constata ca alegerea deputatului s-a făcut prin frauda electorală. ART. 8 Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmeşte un raport în care vor fi precizati deputaţii pentru care se propune validarea, invalidarea sau, după caz, amînarea validării mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare sau de amînare. ART. 9 Raportul este aprobat de comisie cu votul majorităţii membrilor acesteia; în caz de paritate, votul preşedintelui este hotărâtor. ART. 10 Camera deputaţilor se întruneşte în şedinţa, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia. Raportul comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele acesteia. ART. 11 În cazul deputaţilor pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7, se întocmeşte, pe circumscripţii electorale, o lista cu numele şi prenumele acestora, asupra căreia Camera se pronunţa printr-un singur vot. În cazul deputaţilor la care a fost propusă invalidarea mandatului, Camera dezbate şi se pronunţa prin vot pentru fiecare caz în parte. Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face prin votul majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 12 Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat. SECŢIUNEA a 2-a Grupurile parlamentare ART. 13 Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei Deputaţilor. Ele se pot constitui din cel puţin 10 deputaţi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaţiuni politice. Deputaţii unui partid sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decît un singur grup parlamentar. Deputaţii care au candidat pe listele unei coalitii electorale şi fac parte din partide sau formaţiuni politice diferite pot constitui grupuri parlamentare proprii ale partidelor sau formatiunilor din care fac parte. Deputaţii unor partide sau formaţiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte sau se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1. Deputaţii care reprezintă organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, altele decît minoritatea maghiara, pot constitui un singur grup parlamentar. ART. 14 În prima sa şedinţa, fiecare grup parlamentar procedează la desemnarea conducerii proprii alcătuită din lider şi, după caz, unu sau mai mulţi loctiitori. ART. 15 Liderul grupului prezintă Camerei denumirea acestuia, precum şi componenta lui numerică şi nominală. Succesiunea prezentarilor se stabileşte de către preşedintele de vârsta al Camerei, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare. ART. 16 Grupurile parlamentare au la dispoziţie, prin grija Biroului permanent, cîte o sala pentru întruniri şi alte spaţii pentru desfăşurarea activităţii, precum şi dotările de birou necesare. În funcţie de mărimea grupurilor parlamentare, acestea au dreptul la un număr de experţi după cum urmează:
┌┬───────────────────────┬──────────┐
││- până la 25 membri │2 experţi;│
├┼───────────────────────┼──────────┤
││- de la 26 la 50 membri│3 experţi;│
├┼───────────────────────┼──────────┤
││- peste 50 membri │5 experţi.│
└┴───────────────────────┴──────────┘
Grupurile parlamentare dispun, de asemenea, de mijloace de transport şi de o secretara - dactilografa. Numărul mijloacelor de transport se stabileşte în funcţie de mărimea grupurilor parlamentare, după cum urmează:
┌┬────────────────────────┬──────────────────────────┐
││- până la 25 membri │- 1 mijloc de transport; │
├┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
││- de la 26 la 50 membri │- 2 mijloace de transport;│
├┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
││- de la 51 la 75 membri │- 3 mijloace de transport;│
├┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
││- de la 76 la 100 membri│- 4 mijloace de transport;│
├┼────────────────────────┼──────────────────────────┤
││- peste 100 membri │- 5 mijloace de transport.│
└┴────────────────────────┴──────────────────────────┘
Personalul prevăzut la alin. 2 şi 3 se încadrează pe baza opţiunii conducerii fiecărui grup parlamentar, iar fondurile necesare se asigura din bugetul Camerei Deputaţilor. ART. 17 Preşedintele Camerei Deputaţilor, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, repartizează locurile în sala de şedinţe pentru fiecare grup parlamentar. ART. 18 Deputaţii care părăsesc un grup parlamentar pot activa în continuare numai în afară grupurilor parlamentare. Trecerea de la un grup parlamentar la altul, precum şi formarea de grupuri parlamentare ale unor partide care nu au obţinut mandate în urma alegerilor sunt interzise. ART. 19 Orice modificare intervenita în componenta unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţa preşedintelui Camerei Deputaţilor sub semnatura liderului grupului şi după caz, a deputatului. Preşedintele Camerei informează deputaţii, în şedinţa publică, asupra modificărilor intervenite în componenta grupurilor parlamentare. Secţiunea a 3-a Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor şi a celorlalţi membri ai Biroului permanent ART. 20 După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se alege preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi Biroul permanent al acesteia. Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cît posibil, configuraţia politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare. ART. 21 Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere. Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majorităţii deputaţilor. Dacă nici un candidat nu a întrunit, după doua tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului prevăzut de art. 64 din Constituţie. ART. 22 O dată cu alegerea preşedintelui Camerei, activitatea preşedintelui de vârsta încetează. ART. 23 Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare. În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor stabileşte numărul de locuri din Biroul permanent care revine, pe funcţii, unor grupuri parlamentare, potrivit configuraţiei politice a Camerei. Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în limita numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaţilor propuşi pentru Biroul permanent se supune în întregime votului Camerei Deputaţilor şi se aproba cu majoritatea voturilor deputaţilor. Dacă nu se realizează aceasta majoritate, se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Votul este secret şi se exprima prin bile. ART. 24 Vicepreşedinţii, secretarii şi chestorii sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni ordinare. ART. 25 Oricărui membru al Biroului permanent i se poate revoca mandatul înainte de expirarea acestuia, la cererea motivată a grupului parlamentar care l-a propus sau a cel puţin o treime din numărul deputaţilor provenind din minimum trei grupuri parlamentare. Votul este secret şi se exprima prin bile pentru fiecare caz în parte, în cel mult 15 zile de la data înregistrării cererii de revocare. ART. 26 Funcţiile din Biroul permanent devenite vacante în timpul sesiunii se ocupa la propunerea grupului parlamentar căruia i-a fost repartizata funcţia respectiva, în condiţiile prevăzute la art. 23. ART. 27 O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnaţi în condiţiile art. 2 alin. 1 încetează. ART. 28 Hotărârile prevăzute la art. 1 - 27 se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel. SECŢIUNEA a 4-a Biroul permanent al Camerei Deputaţilor ART. 29 Biroul permanent al Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii: a) propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare; b) solicita preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare; c) supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de modificare; d) prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar; e) pregăteşte şi asigura desfăşurarea, în bune condiţii, a lucrărilor Camerei Deputaţilor; f) primeşte şi distribuie proiectele de legi, propunerile legislative şi rapoartele comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura Camerei Deputaţilor, dacă plenul Camerei nu stabileşte altfel; g) întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei şi programul de lucru al acesteia; h) organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe baza consultării, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului Roman al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politica externa şi a altor comisii permanente, informind Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire la componenta nominală a delegatiilor; i) supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenta delegatiilor permanente la organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu respectarea configuraţiei politice a Camerei; j) aproba statul de funcţii şi regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor; supune aprobării Camerei structura serviciilor acesteia; k) conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor; l) aproba regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor; m) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziţii legale sau însărcinări date de către Camera Deputaţilor. Dezbaterile din Biroul permanent se consemnează în procese-verbale sau stenograme. Deputaţii pot consulta stenogramele sau pot obţine o copie a acestora, cu excepţia celor declarate confidenţiale de către Biroul permanent, care pot fi numai consultate. ART. 30 Biroul permanent se convoacă la cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor sau la cererea a cel puţin 4 membri ai săi. ART. 31 Preşedintele Camerei Deputaţilor are următoarele atribuţii: a) convoacă deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare; b) conduce lucrările Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea regulamentului; c) acorda cuvintul, modereaza discutiile, sintetizeaza problemele puse în dezbatere, stabileşte ordinea votării, precizează semnificatia votului şi anunta rezultatul acestuia; d) conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent; e) sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute de art. 144 lit. a) şi b) din Constituţie; f) asigura trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse de Camera, sau, după caz, Preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în termenele stabilite de lege; g) reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe; h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, precum şi însărcinările date de către Camera Deputaţilor. ART. 32 Vicepreşedinţii îndeplinesc, prin rotaţie, atribuţiile preşedintelui, la cererea sa sau în caz de indisponibilitate a acestuia, precum şi alte sarcini încredinţate de Biroul permanent. ART. 33 Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvint, pe baza solicitărilor deputaţilor, în ordinea în care au fost făcute; prezintă propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate Camerei, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, ţin evidenta hotărîrilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor, asista preşedintele în realizarea atribuţiilor ce-i revin şi îndeplinesc orice alte sarcini primite de la acesta sau de la Biroul permanent. ART. 34 Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului, funcţionarea şi calitatea serviciilor Camerei Deputaţilor şi fac propuneri corespunzătoare Biroului permanent. Exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent proiectul de buget al Camerei şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual, asigura menţinerea ordinii în localul Camerei Deputaţilor şi îndeplinesc alte atribuţii, în conformitate cu dispoziţiile preşedintelui acesteia sau ale Biroului permanent. În exercitarea atribuţiilor de control financiar - contabil chestorii sunt sprijiniti de un corp de control compus din doi experţi contabili şi sunt subordonaţi numai plenului Camerei Deputaţilor. La sfârşitul fiecărei sesiuni, chestorii prezintă Camerei Deputaţilor un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate. Sesiunea a 5-a Comisiile Camerei Deputaţilor 1. Dispoziţii comune ART. 35 Comisiile sunt organe de lucru ale Camerei Deputaţilor, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt încredinţate în vederea pregătirii lucrărilor Camerei. ART. 36 Camera Deputaţilor îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camera Deputaţilor constituie, de asemenea, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Senatul. Comisiile permanente sunt formate dintr-un număr de 13-40 deputaţi, stabilit, pentru fiecare în parte, de Camera Deputaţilor. Numărul membrilor şi componenta nominală a comisiilor de ancheta sau speciale se aproba o dată cu constituirea acestora. Un deputat face parte obligatoriu dintr-o singura comisie permanenta din cele prevăzute la art. 55, cu excepţia membrilor Biroului permanent. ART. 37 Alcătuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a Camerei. Pentru fiecare comisie, numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaţilor independenţi se stabileşte de Camera Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent. ART. 38 Propunerile de membri ai comisiilor se vor face, în termenul stabilit de preşedintele Camerei Deputaţilor, de către grupurile parlamentare, în limita locurilor stabilite potrivit art. 37 alin. 2. ART. 39 Membrii comisiilor sunt desemnaţi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei. În cazul în care nu exista dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. 1, Camera va aproba componenta comisiilor cu votul deschis al majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 40 Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune şi Camera hotărăşte, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politica a Camerei. ART. 41 În prima lor şedinţa, convocată de preşedintele Camerei, comisiile permanente îşi aleg birourile, compuse dintr-un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 2 secretari. Componenta birourilor comisiei se stabileşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se, pe cît posibil, configuraţia politica a Camerei, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare. Propunerile nominale pentru funcţiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Lista candidaţilor pentru biroul comisiei se supune în întregime votului membrilor acesteia şi se aproba cu majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi. Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care l-a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei. ART. 42 Biroul fiecărei comisii: a) propune ordinea de zi a şedinţelor, supunind-o votului membrilor comisiei; b) propune proiectul regulamentului de funcţionare a comisiei; c) stabileşte sarcinile ce revin deputaţilor din comisie; d) adopta hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activităţii comisiei; e) constituie, dacă este necesar, subcomisii, desemnindu-le misiunea, componenta şi conducerea. ART. 43 Preşedintele comisiei: a) conduce şedinţele comisiei; b) poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiţii, sa ia parte şi alte persoane; c) asigura reprezentarea comisiei în raporturile cu Guvernul, cu Biroul permanent al Camerei şi cu celelalte comisii; d) îndeplineşte alte atribuţii cerute de desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor comisiei. ART. 44 Vicepreşedinţii comisiilor îndeplinesc, pe rind, în lipsa preşedintelui, atribuţiile acestuia. ART. 45 Secretarii comisiilor: a) ţin evidenta prezentei membrilor comisiei la şedinţele acesteia; b) asigura redactarea tuturor actelor comisiei; c) numara voturile exprimate în şedinţele comisiei; d) urmăresc întocmirea proceselor - verbale ale şedinţelor comisiei; e) îndeplinesc orice alte atribuţii necesare bunului mers al comisiei, ca urmare a dispoziţiilor biroului sau ale preşedintelui acesteia. ART. 46 Convocarea şedinţelor comisiei se face cu cel puţin 24 de ore înainte, de către preşedintele acesteia, sau în lipsa lui, de un vicepreşedinte care îl înlocuieşte. Participarea deputaţilor la şedinţele comisiilor este obligatorie. În caz de absenta nejustificată de la lucrările comisiei, se aplică prevederile art. 125 alin. 3. ART. 47 Şedinţele comisiilor nu sunt publice. În mod excepţional, comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanţilor presei, precum şi condiţiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingerea unor interese de stat care recomanda păstrarea secretului acestor dezbateri. ART. 48 Miniştrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie. Guvernul trebuie înştiinţat, prin preşedintele Camerei, de data la care au loc şedinţele acestora. Comisiile pot decide ca anumite lucrări să se desfăşoare fără prezenta unor reprezentanţi ai Guvernului. ART. 49 La şedinţele comisiilor au dreptul sa participe deputaţii care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ. Comisiile pot invita sa participe la şedinţe persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate. Persoanele interesate şi reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale pot solicita participarea la lucrările comisiei printr-o cerere care se aproba de membrii acesteia. Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în şedinţa comisiei, dar nu pot participa la vot. Comisia poate hotărî, la propunerea biroului comisiei, a preşedintelui sau a unui deputat, limitarea duratei luarilor de cuvint. Deputaţii şi invitaţii sunt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea supusă dezbaterii. În caz contrar, preşedintele poate retrage cuvintul. Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacă îi este dat de preşedinte. ART. 50 Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal, este necesară participarea majorităţii membrilor care le compun. Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. ART. 51 Preşedinţii comisiilor permanente, în acord cu preşedintele Camerei, vor urmări ca, pe timpul desfăşurării sesiunilor, o zi pe saptamina se fie consacrată exclusiv activităţii în comisii. ART. 52 La începerea dezbaterii unei lucrări aflate pe ordinea de zi, comisia desemnează, la propunerea preşedintelui, unu sau mai mulţi raportori dintre membrii săi. Aceştia vor asigura redactarea raportului sau a avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia. Rapoartele şi avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lângă opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerea contrară motivată, a celorlalţi deputaţi din comisie. ART. 53 Votul din comisie este, de regula, deschis. În anumite situaţii, hotărîte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret. ART. 54 Cu privire la desfăşurarea şedinţelor comisiilor se încheie procese-verbale, care pot fi consultate de deputaţi. La sfârşitul fiecărei şedinţe, prin grija biroului comisiei, se redactează un comunicat de presa. Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămînal în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Sinteza cuprinde problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor şi a proiectelor de legi, numele şi prenumele celor absenţi. Comisia, în cazuri justificate, va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acestora. 2. Comisiile permanente ART. 55 Comisiile permanente se aleg pe întreaga durata a legislaturii. Denumirea şi domeniile de activitate ale comisiilor permanente sunt următoarele: 1. Comisia pentru politica economică, reforma şi privatizare --------------------------------------------------------------- - restructurarea economiei la nivel macroeconomic şi la nivel sectorial; programe de reconstrucţie şi dezvoltare; prognoza economică; mijloace şi instituţii specifice ale economiei de piaţa; problemele preţurilor şi concurentei; libera iniţiativă; privatizarea; activitatea economică a Fondului Proprietăţii de Stat şi a Fondurilor Proprietăţii Private, a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital integral de stat sau mixt; importul şi exportul de capital; – alte probleme privind strategia dezvoltării economice şi politica reformei. 2. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci ------------------------------------------- - bugetul de stat şi execuţia bugetară; bugetul asigurărilor sociale de stat şi execuţia acestuia; politica financiară; sistemul de impozite şi taxe, asigurări şi reasigurari; echilibru monetar, circulaţia bănească, credite şi sisteme de credite, dobinzi, scont; bursa de valori şi efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiţii realizate din credite bugetare. 3. Comisia pentru industrii şi servicii ----------------------------------------- - industria şi ramurile ei; transporturi, telecomunicaţii, comerţ (interior şi exterior), turism; protecţia consumatorilor; strategii de dezvoltare a industriilor şi a serviciilor; asigurarea resurselor de materii prime şi energie pentru economia naţionala; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii în industrie şi în servicii; probleme specifice ale privatizării în industrie şi servicii, ale dezvoltării sectorului privat în aceste ramuri; bursele de mărfuri industriale şi servicii; strategii de investiţii; calitatea produselor industriale şi a serviciilor; standarde şi mărci; protecţia investiţiilor şi a marcilor; progresul tehnic şi dezvoltarea tehnologică; eficienta şi capacitatea concurentiala a produselor şi serviciilor pe piaţa interna şi externa. 4. Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara -------------------------------------------------------------------- şi servicii specifice ----------------------- - programe în domeniul agriculturii, horticulturii, zootehniei, pisciculturii, silviculturii, fondului cinegetic; probleme specifice ale privatizării în agricultura; libera iniţiativă, forme de proprietate, de asociere, creditare, arendare; gospodărirea fondului financiar; activitatea societăţilor şi regiilor cu capital de stat sau mixt în agricultura, silvicultura şi alimentaţie; servicii pentru agricultura, îmbunătăţiri funciare, industrie alimentara şi silvicultura. 5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele ---------------------------------------------------------- minorităţilor naţionale --------------------------- - drepturile omului şi cetăţeanului; problemele minorităţilor; libertatea de constiinta; problemele cultelor religioase; libertatea de exprimare prin alte mijloace decît prin presa. 6. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului -------------------------------------------------------------------- şi echilibru ecologic ------------------------- - autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ - teritorială; statutul funcţionarului public; sisteme urbane; reţele urbane şi rurale; finanţele publice locale; sisteme ecologice şi echilibru ecologic; calitatea aerului, apei, solului; protecţia florei, faunei şi aşezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul şi eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor; amenajarea teritoriului; construcţii. 7. Comisia pentru munca şi protecţie socială ---------------------------------------------- - raporturile individuale de muncă (contractul colectiv de muncă, timpul de lucru, concediile, protecţia muncii, sistemul de salarizare, jurisdicţia muncii, statutul juridic al femeii salariate); raporturile colective de muncă (negocierea colectivă, contractul colectiv de muncă, jurisdicţia conflictelor colective de muncă); statutul juridic al sindicatelor şi al organizaţiilor patronale; sistemul asigurărilor sociale (pensii, indemnizaţii, ajutor de şomaj, alocaţie de stat); asistenţa socială (ajutoare materiale, gratuităţi; ajutoare materiale pentru persoane defavorizate : batrini, persoane handicapate, minori şi altele); problematica ocupării forţei de muncă. 8. Comisia pentru sănătate şi familie --------------------------------------- - ocrotirea sănătăţii populaţiei; asistenţa sanitară; forme de organizare a reţelei sanitare; probleme sociale ale familiei, mamei şi copilului, batrinilor şi handicapaţilor; probleme demografice. 9. Comisia pentru învăţământ, ştiinţa, tineret şi sport ----------------------------------------------------------- - învăţământul de toate formele şi gradele; cercetarea ştiinţifică; activitatea sportiva; problemele tineretului; protecţia proprietăţii intelectuale. 10. Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa ----------------------------------------------------------------- - instituţii de arta şi cultura; protecţia patrimoniului cultural naţional; activitatea presei şi a celorlalte mijloace de informare în masa. 11. Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi -------------------------------------------------- - constituţionalitatea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative; reglementări în domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească; alte reglementări cu caracter precumpanitor juridic; probleme legate de interpretarea Regulamentului Camerei Deputaţilor; probleme de disciplina parlamentară, incompatibilităţi şi imunităţi. 12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţa naţionala ------------------------------------------------------------------- - probleme privind apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţionala. 13. Comisia pentru politica externa ------------------------------------- - probleme şi programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu comisiile similare ale parlamentelor altor state şi ale organismelor parlamentare internaţionale; avizarea tratatelor, convenţiilor şi altor instrumente internaţionale la care adera România; audierea persoanelor propuse a fi numite în funcţia de ambasador al României în străinătate, în urma căreia da un aviz consultativ. 14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii ----------------------------------------------------------------------- - examinarea petitiilor primite şi cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiţii; efectuarea unei anchete asupra abuzurilor sesizate în cazurile în care Camera dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei cereri în faţa Camerei. ART. 56 Schimbarea unui membru al unei comisii se face la propunerea grupului sau parlamentar şi cu aprobarea Camerei Deputaţilor. În cazul când un grup parlamentar îşi modifica componenta sau îşi încetează existenta, Camera Deputaţilor poate hotărî asupra rămânerii în comisii a reprezentanţilor grupului iniţial. ART. 57 Comisiile permanente examinează proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor; dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent; pot efectua anchete parlamentare în condiţiile art. 68 din prezentul regulament. ART. 58 Biroul permanent trimite, spre examinare şi în vederea elaborării rapoartelor, proiectele de legi, propunerile legislative şi amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competenţa căreia intra materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza şi alte comisii pentru a-şi da avizul cu privire la lucrarea respectiva. ART. 59 Orice comisie permanenta care se considera competenţa pentru a-şi da avizul asupra unui proiect de lege, propunere legislativă sau amendament trimis de Biroul permanent altei comisii informează pe preşedintele acestuia ca doreşte să-şi dea avizul. În caz de refuz din partea Biroului permanent, Camera hotărăşte prin vot. ART. 60 Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent, în termen de cel mult 10 zile de la anunţarea în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative, trimiterea lor către acea comisie. În caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 59 alin. 2. La fel se va proceda şi în caz de conflict de competenţa între comisii. ART. 61 Comisia permanenta sesizată în fond va putea stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultindu-se cu acestea şi ţinând seama de termenul de predare a raportului. În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizată în fond îşi va putea redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective. ART. 62 La şedinţele comisiei sesizate în fond pot participa la dezbateri raportorii comisiilor sesizate pentru avize. ART. 63 În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii, care au examinat proiectul sau propunerea respectiva, la toate amendamentele primite şi la avizul Consiliului Legislativ. Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări şi se înaintează Biroului permanent. În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de legi şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare se întocmeşte un singur raport, cu respectarea prevederilor de la alin. 1 şi 2. ART. 64 Biroul permanent, după consultarea preşedintelui comisiei sesizate în fond, stabileşte un termen înăuntrul căruia comisia trebuie să-şi depună raportul; modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de Camera. Termenele stabilite de Biroul permanent nu pot fi, de regula, mai mici de 14 zile sau mai mari de 60 de zile. Raportul va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 8 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul Camerei. ART. 65 Avizarea amendamentelor scrise, depuse de deputaţi cu cel puţin 6 zile înainte de data dezbaterii în plen, se va face de către comisia sesizată în fond şi, numai dacă aceasta considera necesar, şi de o alta comisie. Pentru amendamentele orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau la alte aspecte mai puţin însemnate, avizarea se va putea face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond, la solicitarea preşedintelui Camerei. ART. 66 Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conţinutul proiectului, el se trimite spre reexaminare comisiei sesizate în fond. Asupra acestei măsuri, Camera Deputaţilor se pronunţa prin vot, la propunerea preşedintelui Camerei sau a unui grup parlamentar. ART. 67 Comisiile permanente pot tine şedinţe comune cu aprobarea Biroului permanent care va stabili, cu acest prilej, în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor. În asemenea situaţii, comisiile elaborează un raport sau aviz comun. ART. 68 Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, cu încuviinţarea Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică. Pentru a obţine încuviinţarea, comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare şi termenul până la care raportul comisiei urmează a fi prezentat Camerei Deputaţilor. 3. Comisii speciale ART. 69 Camera Deputaţilor poate constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii. Prin aceeaşi hotărâre se vor desemna deputaţii ce compun comisia şi biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al Camerei, şi se va stabili termenul până la care raportul sau va fi depus. Comisiile speciale constituite potrivit alin. 1 au acelaşi statut ca şi comisiile permanente. Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente. Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 35 - 54 din prezenta secţiune nu sunt îndestulătoare. 4. Comisii de ancheta ART. 70 La cererea unei treimi din membrii săi, Camera Deputaţilor va putea hotărî înfiinţarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 35 - 54 şi art. 69 alin. 2 - 5 fiind aplicabile. ART. 71 Comisia de ancheta citeaza orice persoană care poate avea cunoştinţa despre o faptă sau împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei. La cererea comisiei de ancheta orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării sau care deţine un mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, sa răspundă la solicitarile comisiei de ancheta, în termenul stabilit de către aceasta. Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări, în vederea aflarii adevărului, sunt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize. Dispoziţiile legii referitoare la citarea, prezentarea şi ascultarea martorilor, precum şi cele privitoare la prezentarea şi predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor se aplică în mod corespunzător. Preşedintele comisiei atrage atenţia persoanei audiate ca are obligaţia de a spune adevărul, de a nu ascunde nimic din ceea ce ştie şi ca nerespectarea acestei obligaţii atrage răspunderea legală. Dacă dezbaterile asupra raportului comisiei releva existenta unor abateri grave în activitatea unui membru al Guvernului sau a unei persoane cu rang de ministru, Camera Deputaţilor îl înştiinţează pe Preşedintele României şi, după caz, pe primul - ministru pentru a se lua măsuri potrivit Constituţiei şi legii privind responsabilitatea ministerială. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul comisiilor permanente care desfăşoară anchete potrivit art. 68. 5. Comisii de mediere ART. 72 Dacă una dintre Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului vor iniţia procedura de mediere. În acest scop, Biroul permanent va propune Camerei Deputaţilor, după consultarea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputaţi care vor face parte din comisia de mediere, urmărindu-se respectarea configuraţiei politice a Camerei. Deputaţii aprobaţi de Camera Deputaţilor, împreună cu 7 senatori, desemnaţi de Senat, formează comisia de mediere. ART. 73 Comisia de mediere se reuneste la sediul uneia dintre Camere la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul. Conducerea lucrărilor se realizează prin rotaţie de către un deputat sau un senator, stabilit de comisie. ART. 74 Hotărârile comisiei se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. În caz de egalitate la 7 voturi, decide votul preşedintelui care conduce şedinţa comisiei în momentul votării. ART. 75 Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condiţiile art. 74, precum şi în cazul în care comisia nu ajunge la un acord asupra raportului în termenul stabilit. În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la textele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 73 alin. 1, sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii în şedinţa comuna a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe. CAP. 2 Desfăşurarea lucrărilor Camerei Deputaţilor SECŢIUNEA 1 Sesiunile şi actele Camerei Deputaţilor ART. 76 Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea în doua sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. Camera Deputaţilor se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent sau a cel puţin o treime din numărul deputaţilor. Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde ordinea de zi, precum şi perioada de desfăşurare a sesiunii. Neaprobarea de către Camera a ordinii de zi solicitate împiedica ţinerea sesiunii extraordinare. Convocarea Camerei Deputaţilor se face de către preşedintele acesteia. Preşedintele nu va lua în considerare cererile pentru convocarea unei sesiuni extraordinare care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. 2 şi 3. În timpul sesiunilor Camera Deputaţilor lucrează în şedinţe în plen, pe comisii şi în grupuri parlamentare. ART. 77 Camera Deputaţilor adopta legi, hotărâri şi moţiuni. De asemenea, Camera Deputaţilor poate adopta mesaje, declaraţii, rezoluţii şi alte acte politice. SECŢIUNEA a 2-a Ordinea de zi şi programul de lucru ART. 78 Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru ale Camerei Deputaţilor pentru saptamina următoare se întocmesc de către Biroul permanent şi se comunică în scris deputaţilor în ultima şedinţa a saptaminii. Materialele care se supun Camerei Deputaţilor, altele decît proiectele de legi sau propunerile legislative, se transmit Biroului permanent, pentru a fi înscrise în ordinea de zi, cu cel puţin 10 zile înainte de dezbaterea lor în plen, în afară de cazul în care, prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărâre a Camerei, se prevede un termen mai scurt. ART. 79 La şedinţele Biroului permanent în care se dezbate proiectul ordinii de zi poate participa, la cerere, şi un membru al Guvernului, precum şi delegaţi ai grupurilor parlamentare nereprezentate în birou. ART. 80 Proiectul ordinii de zi poate cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, proiecte de hotărâri, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, petiţii sau alte probleme propuse de Guvern, Biroul permanent ori deputaţi. Proiectele de legi şi propunerile legislative avizate de comisii se înscriu în proiectul ordinii de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond. ART. 81 Biroul permanent înscrie în proiectul ordinii de zi, cu prioritate şi, atunci când este cazul, la data solicitată, prezentarea şi dezbaterea cererilor adresate Camerei Deputaţilor de către Preşedintele României. ART. 82 Proiectul ordinii de zi şi proiectul programului de lucru sunt supuse spre aprobare Camerei în ultima zi de lucru, stabilită potrivit art. 126, ce precede perioada pentru care au fost întocmite. Proiectele se aproba cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 83 Modificarea ordinii de zi poate avea loc numai în prima zi a saptaminii, la cererea Guvernului, a Biroului permanent sau a unui grup parlamentar. Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi sau a programului de lucru se face printr-o singura luare de cuvint, limitată în timp. În cazul în care exista opoziţie, se va da cuvintul unui singur vorbitor, după care se va trece la vot. Modificarea ordinii de zi şi a programului se aproba cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. SECŢIUNEA a 3-a Procedura legislativă ART. 84 În Camera Deputaţilor iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, precum şi unui număr de cel puţin 250.000 de cetăţeni cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de art. 73 din Constituţie. În exerciţiul dreptului de iniţiativa legislativă, Guvernul înaintează Camerei proiecte de legi. Deputaţii şi cetăţenii prevăzuţi la alin. 1 pot prezenta Camerei Deputaţilor propuneri legislative. Ele trebuie însoţite de o expunere de motive şi redactate în forma cerută pentru proiectele de legi. Propunerile legislative formulate de deputaţi, care implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să se fundamenteze pe informarea cerută, în mod obligatoriu, Guvernului, în condiţiile art. 110 din Constituţie. Proiectele de legi se înaintează Camerei Deputaţilor însoţite de avizul Consiliului Legislativ. În cazul propunerilor legislative iniţiate de cetăţeni, preşedintele Camerei, înainte de distribuirea lor la deputaţi şi sesizarea în fond a comisiei permanente competente, va solicita Curţii Constituţionale verificarea îndeplinirii condiţiilor constituţionale pentru exercitarea iniţiativei legislative. ART. 85 Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistrează în ordinea prezentării lor şi sunt aduse la cunoştinţa Camerei, în prima şedinţa, prin anunţarea titlului, a iniţiatorului şi a comisiilor sesizate pentru examinare în fond şi pentru avizare. Ele se imprima şi se distribuie deputaţilor de îndată, fiind trecute pe ordinea de zi în condiţiile art. 80 alin. 2. ART. 86 Proiectele şi propunerile legislative se trimit, de îndată, de către Biroul permanent spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competente. ART. 87 Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să-şi retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea sa pe ordinea de zi. ART. 88 După examinarea proiectului sau a propunerii legislative, comisia permanenta sesizată în fond întocmeşte un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau a propunerii legislative examinate. Raportul se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea şi difuzarea acestuia Guvernului, deputaţilor şi initiatorilor, cu respectarea termenului prevăzut la art. 64 alin. 2. ART. 89 Proiectele şi propunerile legislative avizate potrivit art. 86-88 se supun dezbaterii Camerei în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de aceasta. ART. 90 Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente motivate în scris, care se transmit Biroului permanent cu cel puţin 6 zile înainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative în plenul Camerei. Amendamentele se supun examinării comisiilor competente, iar concluziile acestora se adauga la raportul întocmit anterior. ART. 91 Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative este precedată de prezentarea, de către initiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. ART. 92 Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative fiecare grup parlamentar poate să-şi desemneze un singur reprezentant. Preşedintele Camerei da cuvintul reprezentanţilor grupurilor parlamentare în ordinea înscrierii. El poate propune Camerei limitarea timpului destinat dezbaterii generale. ART. 93 Initiatorul proiectului sau propunerii legislative are dreptul sa ia cuvintul înainte de încheierea dezbaterii generale. ART. 94 În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente. ART. 95 Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot. ART. 96 Camera Deputaţilor trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificările propuse în raportul comisiei sesizate în fond. ART. 97 La discutarea fiecărui articol deputaţii pot lua cuvintul pentru a-şi exprima punctul de vedere. De asemenea, va putea lua cuvintul şi reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului. Preşedintele Camerei poate supune, spre aprobare, sistarea discuţiilor la articolul dezbătut. În cursul luarilor de cuvint, amendamentele privind probleme de redactare sau alte aspecte mai puţin importante pot fi prezentate şi oral. Amendamentele trebuie să se refere la conţinutul unui singur articol. ART. 98 Discutarea articolelor începe cu amendamentele. În cursul dezbaterilor, deputaţii, Guvernul sau grupurile parlamentare pot pune în discuţie amendamentele respinse de comisia sesizată în fond sau amendamentele depuse la comisie, în conformitate cu prevederile prezentului regulament, dar care nu figurează în raportul acesteia. În mod excepţional pot fi depuse amendamente noi şi în timpul dezbaterilor în plen. ART. 99 Când dezbaterea amendamentelor releva consecinţe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, preşedintele Camerei Deputaţilor poate trimite textele în discuţie comisiei sesizate în fond. În acest caz, autorii amendamentelor au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii Guvernului. ART. 100 Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune eliminarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii şi continua cu cele privind modificarea sau completarea acestuia. În cazul în care exista mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond. Camera se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte. Fiecare articol se supune votului Camerei şi se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 101 Dispoziţiile art. 85 - 100 sunt aplicabile şi pentru proiectele sau propunerilor legislative primite din partea Senatului. SECŢIUNEA a 4-a Procedura de urgenta ART. 102 La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Camera Deputaţilor poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedura de urgenta. Cererea Guvernului şi propunerile Biroului permanent, ale grupurilor parlamentare sau ale comisiilor permanente se supun aprobării Camerei în ziua în care au fost înregistrate sau, dacă deputaţii nu se afla în plen, în prima şedinţa ce urmează zilei de înregistrare a acestora. Ordonanţele emise de Guvern în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie se supun aprobării Camerei Deputaţilor în procedura de urgenta. ART. 103 Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate, în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenta. În acelaşi interval de timp, avizul Consiliului Legislativ se va trimite comisiei sesizate în fond. Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în cel mult 3 zile de la sesizare. ART. 104 Camera Deputaţilor, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate pe ordinea de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă şi trece la dezbaterea pe articole. ART. 105 La discutarea fiecărui articol pot lua cuvintul pentru a-şi exprima punctul de vedere, în limita unei perioade de timp stabilite de Camera, reprezentantul Guvernului, initiatorul, autorii amendamentelor depuse la comisia sesizată în fond şi cîte un deputat desemnat de fiecare grup parlamentar. În timpul dezbaterilor nu pot fi prezentate amendamente. ART. 106 Dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative în procedura de urgenta nu poate depăşi durata de timp aprobată de Camera, la propunerea preşedintelui acesteia, după consultarea biroului comisiei sesizate în fond. În situaţia în care timpul prevăzut la alin. 1 s-a epuizat, dezbaterea se încheie şi preşedintele Camerei supune votului fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol, după care se va proceda la votarea finala a proiectului de lege sau a propunerii legislative. SECŢIUNEA a 5-a Procedura de vot ART. 107 Legile, hotărârile şi moţiunile se adoptă de Camera Deputaţilor, prin vot. Legile adoptate de Camera Deputaţilor pot fi legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare. ART. 108 Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprima prin ridicarea miinii, prin ridicare în picioare, prin apel nominal sau prin mijloace electronice. Votul prin ridicarea miinii sau prin ridicare în picioare are următoarele semnificatii: pentru, contra sau abţinere. Votul secret se exprima prin buletine de vot, prin bile sau prin mijloace electronice. Camera hotărăşte, la propunerea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, ce modalitate de vot va folosi, în afară de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumită procedura de vot. ART. 109 Votul prin apel nominal se desfăşoară astfel: preşedintele explica obiectul votării şi sensul cuvintelor: "pentru" şi "contra"; unul dintre secretari da citire numelui şi prenumelui deputaţilor; fiecare deputat răspunde: "pentru" sau "contra". După terminarea apelului se repeta numele şi prenumele deputaţilor care nu au răspuns. ART. 110 Votul prin bile se desfăşoară astfel: în faţa preşedintelui Camerei Deputaţilor se aseaza o urna alba şi una neagra. Deputaţii vin pe rind la urne, după ce primesc de la secretari cîte doua bile, una alba şi una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba şi bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot "pentru", iar bila neagra introdusă în urna alba şi bila alba introdusă în urna neagra înseamnă vot "contra". Constatarea rezultatul votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta membrilor Biroului permanent. ART. 111 Votul prin mijloace electronice se realizează prin conectarea unuia din contactele care reprezintă "Vot pentru", "Vot împotriva" sau "Abţinere". Rezultatul votului electronic se afişează prin dispoziţia preşedintelui Camerei. În cazul în care preşedintele Camerei, asistat de cei doi secretari, constata existenta unor defectiuni în conectarea circuitelor, el poate cere repetarea votului electronic sau înlocuirea acestuia cu alta procedura de vot. Dispozitivul care permite deputatului accesul la mijloacele electronice de vot este personal. Utilizarea acestuia de către un alt deputat este interzisă. Nerespectarea interdicţiei atrage aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 lit. e). ART. 112 În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte. Exprimarea votului pentru numiri se face prin intermediul buletinelor de vot, cu excepţia cazurilor în care prin lege sau prin regulament se prevede o alta procedura de vot. Deputatul votează "pentru", lasind neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei propuse; el votează "contra" stergind numele şi prenumele persoanei propuse. Buletinele de vot se introduc în urne. Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poarta ştampila de control şi cele pe care numărul candidaţilor al căror nume nu a fost sters depăşeşte numărul funcţiilor pentru care se face alegerea. ART. 113 Legile constituţionale se adoptă cu votul unei majorităţi de cel puţin două treimi din numărul deputaţilor. Legile organice şi hotărârile privind Regulamentul Camerei se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor. Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferarii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. În cazurile în care Constituţia sau regulamentul prevede o majoritate de voturi de cel puţin două treimi şi preşedintele constata imposibilitatea întrunirii majorităţii prevăzute, amina votul până când în sala de şedinţe se afla majoritatea cerută. În măsura în care prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte hotărâri ale Camerei Deputaţilor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Înainte de votare preşedintele poate cere verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Deputaţii care nu-şi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţe, intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului. Dacă în sala de şedinţe nu se afla majoritatea deputaţilor, preşedintele amina votarea până la întrunirea cvorumului legal. ART. 114 În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui Camerei este decisiv. Preşedintele Camerei îşi exprima votul după acela al deputaţilor prezenţi. ART. 115 În cursul votării nu se poate acorda deputaţilor dreptul de a lua cuvintul. ART. 116 Proiectele de legi şi propunerile legislative respinse de Camera nu pot fi readuse în discuţia acesteia în cursul aceleiaşi sesiuni. ART. 117 Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor se semnează de preşedintele acesteia şi se înaintează Senatului în vederea dezbaterii şi adoptării. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. Proiectele de legi sau propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor şi respinse de Senat se supun unei noi dezbateri în Camera Deputaţilor, după care se trimit Senatului în vederea unei noi dezbateri. O noua respingere este definitivă. În cazul în care Camera Deputaţilor a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea aprobată de Senat, acesta, după ce a fost semnat de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, cu 5 zile înainte de a fi trimis la promulgare, se comunică Guvernului şi Curţii Supreme de Justiţie şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este aprobată cu procedura de urgenta, termenul este de 2 zile. Data la care legea a fost depusa la secretarul general al Camerei Deputaţilor se aduce la cunoştinţa în plenul Camerei, în termen de 24 de ore de la depunere. Depunerea şi comunicarea se fac numai în zilele în care Camerele Parlamentului lucrează în plen. După îndeplinirea termenelor prevăzute la alin. 3, legea se trimite, sub semnatura preşedintelui Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării. ART. 118 În cazurile de neconstituţionalitate, constatate potrivit art. 144 lit. a) şi b) din Constituţie, Camera Deputaţilor dezbate, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, obiecţia de neconstituţionalitate. Raportul Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi va cuprinde aprecieri cu privire la conţinutul deciziei Curţii Constituţionale şi va recomanda Camerei admiterea sau respingerea obiectiei de neconstituţionalitate. În raportul Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi şi în timpul dezbaterii obiectiei de neconstituţionalitate, nu pot fi făcute amendamente. În urma dezbaterii, legea declarata în întregime neconstitutionala sau ansamblul prevederilor declarate neconstituţionale se supune unui singur vot. Obiecţia de neconstituţionalitate a Curţii este înlăturată numai în cazul în care atât Camera Deputaţilor, cît şi Senatul au adoptat legea, în aceeaşi forma, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. În cazul în care în una dintre Camere nu se obţine majoritatea de două treimi, cerută de art. 145 alin. (1) din Constituţie, prevederile declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale se inlatura din lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelarile tehnico-legislative necesare. Dacă legea în ansamblul sau este declarata neconstitutionala, ea nu se mai trimite Preşedintelui României spre promulgare. ART. 119 Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, în urma cererii făcute de Preşedintele României în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii. Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinata de comisia permanenta sesizată în fond cu proiectul de lege sau propunerea legislativă; aceasta va întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de reexaminare. Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor după regulile procedurii legislative. ART. 120 În cazul în care Camera Deputaţilor adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă, într-o redactare diferita de cea aprobată de Senat, preşedintele Camerei Deputaţilor, de acord cu preşedintele Senatului, va iniţia procedura de mediere. Procedura de mediere va fi initiata şi în situaţia în care Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o alta redactare sau cu unele texte diferite faţă de proiectul votat de Camera Deputaţilor. Aceasta activitate se va desfăşura prin intermediul unei comisii paritare, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 56-67 şi 72-75 din prezentul regulament. Raportul comisiei de mediere va fi înscris în ordinea de zi a Camerei, urmindu-se procedura prevăzută de art. 78-100 din prezentul regulament. ART. 121 Raportul comisiei de mediere se dezbate în fiecare Cameră. Dacă deputaţii şi senatorii îşi insusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 117 alin. 3. ART. 122 În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta sau dacă una dintre Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, în tot sau în parte, se aplică prevederile art. 75 din prezentul regulament. SECŢIUNEA a 6-a Desfăşurarea şedinţelor Camerei Deputaţilor ART. 123 Şedinţele Camerei Deputaţilor sunt publice, în afară cazurilor în care, la cererea preşedintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăşte, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, ca anumite şedinţe să fie secrete. ART. 124 La şedinţele publice ale Camerei Deputaţilor pot asista diplomati, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditării sau a invitatiei semnate de secretarul general al Camerei, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetăţenii pot asista la lucrările Camerei pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului. Membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora au acces la lucrările Camerei. Dacă li se solicita participarea, prezenta lor devine obligatorie. Persoanele care asista la şedinţa trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala de către forta publică pusă la dispoziţia preşedintelui. La cererea unui deputat sau din proprie iniţiativă, după consultarea Camerei, preşedintele atrage atenţia mijloacelor de informare în masa asupra informaţiilor vadit inexacte (inclusiv omisiuni, deformari etc.), privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care aduc atingere instituţiei parlamentare. La cererea preşedintelui, mijloacele de informare în masa respective sunt obligate sa publice cele arătate de preşedinte. Dacă abaterea se repeta sau dacă luarea de poziţie a preşedintelui nu a fost publicată, acesta, cu acordul Camerei, va suspenda, pe timp de cel puţin o luna, acreditarea reprezentanţilor în culpa. Biroul de presa va prezenta zilnic o revista a presei membrilor Biroului permanent, liderilor grupurilor parlamentare şi preşedinţilor comisiilor permanente. ART. 125 Deputaţii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Camerei şi să se înscrie pe lista de prezenta, ţinuta de unul dintre secretari. Deputatul care nu poate lua parte la şedinţa, din motive independente de voinţa sa, va trebui sa anunţe din timp Biroul permanent, menţionînd cauzele care îl împiedica sa participe. Deputatului care nu îşi poate motiva absenta i se retine din indemnizaţia lunară, pentru fiecare zi de absenta, o sumă de bani ce reprezintă a 21-a parte din indemnizaţia lunară, la care se adauga diurna de şedinţa şi diurna de deplasare. ART. 126 Camera Deputaţilor îşi desfăşoară activitatea, în plen, în comisii şi în grupurile parlamentare pe parcursul a 4 sau 5 zile consecutive din saptamina, potrivit programului stabilit de ea, la propunerea Biroului permanent. De regula, a 5-a zi din saptamina este rezervată activităţii în circumscripţiile electorale în care deputaţii au fost aleşi. La propunerea Biroului permanent se vor putea tine şedinţe după un alt program. ART. 127 Şedinţa Camerei Deputaţilor este deschisă de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte. Preşedintele este asistat obligatoriu de 2 secretari. Persoana care conduce lucrările Camerei este obligată sa precizeze dacă este întrunit cvorumul legal şi sa anunţe ordinea de zi. ART. 128 Camera Deputaţilor lucrează legal în prezenta majorităţii deputaţilor. În timpul şedinţelor, liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Camerei verificarea întrunirii cvorumului. Preşedintele Camerei va decide dacă acest lucru este necesar. În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Camerei suspenda şedinţa şi arata ziua şi ora de reluare a lucrărilor. Secretarii vor informa ulterior Camera despre cauzele lipsei deputaţilor care nu şi-au anuntat absenta. ART. 129 Preşedintele Camerei sau vicepreşedintele care îl înlocuieşte conduce dezbaterile, asigura menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea regulamentului. ART. 130 Secretarii întocmesc liste cu deputaţii care se înscriu la cuvint. Deputaţii vor lua cuvintul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviinţarea preşedintelui Camerei. Ministrilor prezenţi în Camera li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterilor şi ori de cîte ori solicita acest lucru. ART. 131 Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacă îi este dat de preşedinte. Persoanele care iau cuvintul în Camera vorbesc de la tribuna acesteia. ART. 132 La propunerea preşedintelui, Camera are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcţie de obiectul dezbaterilor. Deputaţii şi celelalte persoane care iau cuvintul sunt obligate să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvint. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvintul. ART. 133 Preşedintele Camerei va da cuvintul oricând unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal care îl priveşte, limitind timpul acordat în acest scop. Prevederile alin. 1 se aplică şi în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament. ART. 134 Preşedintele Camerei sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuţia Camerei. Propunerea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 135 Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atât de la tribuna Camerei, cît şi din sala de şedinţe. Se interzice dialogul între vorbitorii aflaţi la tribuna şi persoanele aflate în sala. ART. 136 Preşedintele Camerei cheamă la ordine pe deputaţii care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persista şi poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor. ART. 137 Dezbaterile din şedinţele Camerei se înregistrează pe banda magnetica şi se stenografiaza. Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, în cel mult 10 zile, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete. Deputaţii au dreptul de a verifica exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetica, în cel mult 3 zile de la data şedinţei. Până la apariţia Monitorului Oficial, deputaţii au dreptul de a obţine o copie a acesteia. SECŢIUNEA a 7-a Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului ART. 138 Camera Deputaţilor are dreptul sa ceara urmărirea penală a membrilor Guvernului. ART. 139 Dezbaterea cererii se efectuează pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanenta ca urmare a unei anchete desfăşurate în condiţiile art. 68 din prezentul regulament, fie de o comisie specială de ancheta constituită în acest scop. Dacă ministrul are şi calitatea de deputat, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi, care va elabora un raport pe care îl înaintează Camerei. Rapoartele prevăzute la alin. 1 se înscriu cu prioritate în proiectul ordinii de zi. Cererea se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor. ART. 140 În cazul în care Camera Deputaţilor decide sa ceara urmărirea penală, preşedintele Camerei va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, el va înştiinţa pe Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută. ART. 141 Dispoziţiile art. 108-137 din prezentul regulament se aplică în mod corespunzător. CAP. 3 Moţiuni, întrebări, interpelări, informarea deputaţilor, petiţii 1. Moţiuni ART. 142 Moţiunea exprima poziţia Camerei Deputaţilor într-o anumită problema de politica interna sau externa. Moţiunea poate fi initiata de cel puţin 50 de deputaţi. Preşedintele Camerei nu va lua în considerare moţiunile care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la alin. 1 şi 2 şi nici pe cele care vizează finalitati specifice motiunii de cenzura. Iniţierea motiunilor de cenzura are loc în condiţiile prevăzute de art. 78 din regulamentul şedinţelor comune ale Camerei şi Senatului. ART. 143 Până la încheierea dezbaterii unei moţiuni, un deputat care a semnat-o nu mai poate semna alte moţiuni în aceeaşi problema. Moţiunile trebuie să fie motivate şi se depun la preşedintele Camerei, în cursul şedinţelor publice. După primirea motiunii, preşedintele Camerei o comunică de îndată Guvernului şi o aduce la cunoştinţa Camerei, după care dispune afişarea ei la sediul Camerei Deputaţilor. ART. 144 Preşedintele Camerei stabileşte data dezbaterii motiunii, care nu poate depăşi 6 zile de la înregistrarea acesteia, instiintind Guvernul în acest sens. Moţiunile privind probleme de politica externa se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politica externa şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. ART. 145 Dezbaterea motiunii se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 123-137 ale prezentului regulament şi se aproba cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. ART. 146 După începerea discutarii motiunii, deputaţii nu-şi pot retrage adeziunea la moţiune, dezbaterea urmînd a se încheia prin supunerea la vot a motiunii de către preşedintele Camerei. ART. 147 La moţiunile prezentate nu pot fi propuse amendamente. 2. Întrebări a) Dispoziţii comune ART. 148 Fiecare deputat poate adresa întrebări Guvernului, ministrilor sau altor conducatori ai organelor administraţiei publice. Întrebarea consta într-o simpla cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg sa comunice Camerei informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor sau de comisiile permanente ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinata. Răspunsurile la întrebări nu pot duce la promovarea unei moţiuni de cenzură. ART. 149 Preşedintele Camerei are dreptul sa nu admită întrebările care: a) privesc probleme de interes personal sau particular; b) urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice; c) se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată; d) privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice. La întrebările orale şi la întrebările scrise, membrii Guvernului nu răspund, dacă cel care a adresat întrebarea nu se afla în sala de şedinţe. Întrebările la care nu s-a răspuns se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare. b) Întrebări orale ART. 150 În fiecare zi de luni de la ora 18,30 , timp de 30 de minute, deputaţii pot adresa întrebări orale membrilor Guvernului. Întrebările orale se adresează de către deputat membrului competent al Guvernului în domeniul respectiv. Primului-ministru i se pot adresa numai întrebări privind politica generală a Guvernului. Întrebările orale se depun la preşedintele Camerei Deputaţilor cel mai tirziu până la ora 15,00 a zilei de luni. Preşedintele Camerei Deputaţilor îl informează pe ministrul pentru relaţia cu Parlamentul asupra intrebarilor orale la care membrii Guvernului urmează sa răspundă în cursul şedinţei consacrate acestora. ART. 151 Întrebarea orala este expusă sumar, într-un interval de timp de cel mult un minut. Ministrul competent răspunde la întrebarea ce i-a fost adresată în cel mult 3 minute. Autorul intrebarii, după audierea răspunsului, poate interveni cu precizări şi comentarii, fără a depăşi 2 minute. Ministrul poate exercita dreptul la replica, în acelaşi interval de timp. Nici o alta intervenţie pe marginea intrebarii respective nu mai poate avea loc. Membrul Guvernului poate amina răspunsul la întrebarea orala pentru saptamina următoare. În situaţia în care membrul Guvernului, căruia îi este adresată întrebarea nu este prezent, răspunsul se va da în şedinţa din saptamina viitoare consacrată intrebarilor orale. Preşedintele Camerei Deputaţilor îl informează pe primul-ministru asupra raspunsurilor aminate. c) Întrebări scrise ART. 152 Fiecare deputat are dreptul sa adreseze Guvernului, membrilor săi sau altor conducatori ai organelor administraţiei publice, întrebări scrise care se depun la preşedintele Camerei în fiecare zi de luni, la încheierea orei ministeriale. Deputaţii care adresează întrebări scrise vor preciza dacă doresc un răspuns în scris sau oral de la tribuna Camerei Deputaţilor. Întrebările scrise se transmit membrilor Guvernului de către preşedintele Camerei Deputaţilor. ART. 153 Răspunsurile la întrebările scrise se transmit deputatului în cel mult 15 zile. Întrebările la care se solicita un răspuns oral de la tribuna Camerei Deputaţilor se înscriu pe ordinea de zi a şedinţei în succesiunea primirii raspunsurilor, dar nu mai tirziu de 15 zile de la data înregistrării acestora. Răspunsurile la întrebările prevăzute la alin. 2 se dau în cele 30 de minute care urmează timpului afectat intrebarilor orale. Un răspuns nu poate depăşi 5 minute. Dacă răspunsul la o intrebare da naştere unei replici a celui care a adresat întrebarea, timpul pentru replica este de cel mult 3 minute. ART. 154 Dacă timpul afectat raspunsurilor la întrebări nu este suficient, răspunsurile care nu au fost prezentate vor fi înscrise pe ordinea de zi a şedinţei din lunea următoare. ART. 155 Nici un deputat nu poate adresa mai mult de doua întrebări în aceeaşi şedinţa. 3. Interpelări ART. 156 Interpelările se fac în scris, aratindu-se obiectul acestora, fără nici o dezvoltare. Interpelarea consta într-o cerere adresată Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai mulţi deputaţi prin care se solicita explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe. Ele se citesc în şedinţa publică de luni consacrată intrebarilor şi interpelarilor, între orele 19,30 - 20,00 , după care se prezintă preşedintelui Camerei spre a fi transmise primului-ministru. ART. 157 Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează la sediul Camerei. Dezvoltarea interpelarilor are loc în şedinţa de luni, după ora ministerială, consacrată intrebarilor şi raspunsurilor la întrebări. Durata dezvoltării interpelării nu poate depăşi 5 minute. În şedinţa consacrată dezbaterii interpelarilor, un grup parlamentar nu poate prezenta mai mult de o interpelare. În cazul în care timpul consacrat interpelarilor permite, un grup parlamentar poate dezvolta şi o a doua interpelare. ART. 158 În şedinţa consacrată pentru dezvoltarea interpelării se da cuvintul interpelatorului şi apoi primului-ministru sau reprezentantului sau. Aceştia din urma pot, după dezvoltarea interpelării, sa răspundă imediat sau sa ceara o amînare pentru şedinţa din lunea următoare. ART. 159 Camera Deputaţilor poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării. 4. Informarea Camerei Deputaţilor şi a deputaţilor ART. 160 Camera Deputaţilor şi deputaţii au dreptul să obţină informaţii necesare desfăşurării activităţii lor din partea organelor administraţiei publice. ART. 161 Camera Deputaţilor şi comisiile sale pot cere Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice informaţii şi documente, în cadrul controlului parlamentar al activităţii acestora. În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaţilor despre aceasta, iar Camera decide în şedinţa secreta. Documentele se restituie după consultare. ART. 162 Deputatul poate solicita de la organele administraţiei publice centrale, printr-o cerere adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor sau preşedintelui comisiei permanente din care face parte, orice informaţii sau documente, în copie certificată, utile pentru desfăşurarea activităţii sale. Cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat de importanţa deosebită. Refuzul se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor care va decide în şedinţa secreta. Deputatul are dreptul sa ceara autorităţilor publice locale din circumscripţia electorală în care a fost ales informaţii şi copii certificate după documente utile pentru desfăşurarea activităţii sale. Autorităţile publice locale sunt obligate sa satisfacă cererile deputatului în termen de cel mult 10 zile. În caz de refuz, deputatul va informa pe preşedintele Camerei Deputaţilor. Acesta va lua personal măsuri sau va supune cazul plenului care va decide. 5. Petiţii ART. 163 Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Camerei Deputaţilor. Petitiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizîndu-se domiciliul petitionarului sau al unuia dintre petitionari. ART. 164 Petitiile se înscriu într-un registru, în ordinea primirii, consemnindu-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petitionarului şi obiectul cererii. ART. 165 Petitiile înregistrate se transmit Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi altor comisii permanente, spre dezbatere şi soluţionare. Oricare membru al Camerei poate lua cunoştinţa de conţinutul unei petiţii, adresindu-se în acest sens preşedintelui comisiei sesizate. ART. 166 Comisia va decide, în termen de cel mult 10 zile, dacă o va trimite unei autorităţi publice competente ori o va clasa sau, în cazuri deosebite, o va prezenta Camerei. Petitionarului i se aduce la cunoştinţa soluţia adoptată. ART. 167 Trimestrial, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii prezintă Biroului permanent şi, la începutul fiecărei sesiuni, Camerei un raport asupra petitiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora. În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la petitiile care le-au fost trimise spre soluţionare. Autorităţile publice care au primit petiţii spre soluţionare sunt obligate sa transmită comisiei soluţiile adoptate în termen de cel mult o luna de la primirea petiţiei. CAP. 4 Statutul deputatului SECŢIUNEA 1 Imunitate parlamentară ART. 168 Deputaţii se bucura de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validării. Imunitatea parlamentară asigura protejarea deputaţilor împotriva urmăririlor judiciare şi garantarea libertăţii lor de gindire şi acţiune. ART. 169 Deputatul nu poate fi tras la răspundere juridică, sub nici o formă, pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. ART. 170 Nici un deputat nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat sau trimis în judecata penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Camerei Deputaţilor şi după ascultarea sa. Cererea de reţinere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravenţională se adresează preşedintelui Camerei de către ministrul justiţiei. Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea, în şedinţa publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi spre examinare, care va stabili dacă exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul majorităţii membrilor comisiei. Votul este secret. Ministrul justiţiei va inainta comisiei respective toate documentele pe care aceasta le solicita: în caz de refuz, comisia va apela la Camera Deputaţilor. Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de Camera, dezbaterii şi aprobării acesteia. Camera Deputaţilor hotărăşte, prin vot secret, asupra cererii, cu majoritatea a două treimi din numărul membrilor. ART. 171 În timpul mandatului, deputatul se afla în exerciţiul autorităţii publice. Orice fapta prin care se aduce atingere onoarei ori reputaţiei unui deputat, precum şi ameninţarea sau actele de violenta săvârşite împotriva acestora, în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară, se pedepseşte potrivit prevederilor Codului penal referitoare la infracţiunile contra autorităţii ; la maximumul pedepselor prevăzute de lege se poate adauga un spor de până la 3 ani închisoare. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care faptele respective sunt săvârşite împotriva soţului sau copiilor minori ai unui deputat, în scopul de a exercita presiuni ori de a influenţa deciziile acestuia din urma, în îndeplinirea mandatului sau. Protecţia juridică prevăzută la alin. 1 şi 2 este asigurata şi după încetarea calităţii de deputat, dacă faptele respective au fost comise în legătură cu exerciţiul funcţiunii pe perioada mandatului. ART. 172 Numai în caz de infracţiune flagrantă deputatul poate fi reţinut şi supus percheziţiei fără încuviinţarea prealabilă a Camerei Deputaţilor. Ministrul justiţiei va informa, neîntîrziat, pe preşedintele Camerei, asupra reţinerii şi a percheziţiei. Preşedintele Camerei poate fi informat şi pe alta cale. În cazul în care Camera Deputaţilor constata că nu exista temei pentru reţinere, se va dispune imediat revocarea acestei măsuri. În situaţia în care Camera Deputaţilor nu este întrunită în şedinţa, această competenţă revine Biroului permanent. Dispoziţia de revocare a reţinerii se executa de îndată, prin ministrul justiţiei. ART. 173 Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu, cu prioritate, pe ordinea de zi. SECŢIUNEA a 2-a Incompatibilităţi ART. 174 Calitatea de deputat sau senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului, precum şi cu alte funcţii stabilite prin lege. ART. 175 Prin funcţii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat, se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de ministru de stat şi ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi cele asimilate acestora din autorităţile publice, funcţiile din serviciile Presedentiei României, ale Parlamentului şi Guvernului, funcţiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi ale administraţiei publice şi regiilor autonome, funcţiile de consilieri în consiliile judeţene şi în consiliile locale, de prefecţi, subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul tehnic de specialitate al prefecturilor, funcţiile de primari, viceprimari şi secretari ai consiliilor judeţene şi locale, funcţiile de conducere din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi din serviciile publice ale consiliilor judeţene şi locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin sa candideze în alegeri. Deputaţii care sunt membri ai Guvernului nu pot deţine funcţii în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi nici în birourile comisiilor parlamentare. ART. 176 Calitatea de deputat este incompatibilă cu funcţia de Preşedinte al României şi cu cea de senator. ART. 177 Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partidele politice. ART. 178 Exercitarea unor funcţii conferite de un stat străin sau de către o organizaţie internationala şi salarizate de către acestea este incompatibilă cu mandatul de deputat, fără aprobarea prealabilă a Camerei Deputaţilor. ART. 179 Se interzice utilizarea numelui însoţit de calitatea de deputat în orice acţiune publicitara privitoare la o activitate care aduce profit. ART. 180 Deputatul care se afla într-una din incompatibilităţile prevăzute la art. 174-179 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de deputat în termen de 10 zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate. După expirarea termenului prevăzut la alin. 1, deputatul care continua să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de deputat. Demisia se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. ART. 181 Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formatiunii politice ori coalitiei acestora, dacă până la data validării mandatului, partidul sau formatiunea politica pentru care a candidat confirma în scris ca aparţine acesteia. Asupra legalităţii alegerii supleantului comisia de validare va prezenta Camerei Deputaţilor un raport. ART. 182 În cursul termenului prevăzut la art. 180 deputatul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfăşoare în viitor, care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege. ART. 183 Schimbările intervenite în activitatea deputatului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunoştinţa Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora. ART. 184 Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aproba de Camera cu votul majorităţii membrilor săi. Dacă deputatul a făcut sa înceteze cauza de incompatibilitate, după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei; asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei. SECŢIUNEA a 3-a Exercitarea mandatului de deputat ART. 185 Deputaţii, reprezentanţi ai poporului, îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleşi. ART. 186 Deputaţii intră în exerciţiul mandatului, pe baza certificatului doveditor al alegerii, la data întrunirii legale a Camerei Deputaţilor, sub condiţia validării. ART. 187 După validarea mandatelor, deputaţilor li se eliberează legitimatia de membru al Camerei Deputaţilor, semnată de preşedintele acesteia. Deputaţii primesc un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata mandatului. Modelul insemnului se stabileşte de Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suporta din bugetul Camerei Deputaţilor. ART. 188 Calitatea de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerei nou-alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces. ART. 189 Deputaţii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui Camerei. Acesta, în şedinţa publică, îl întreabă pe deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în Camera pentru a răspunde, cu toate ca a fost înştiinţat, preşedintele declara locul vacant. ART. 190 Deputaţii care sunt membri ai Guvernului vor primi salariul şi celelalte drepturi băneşti aferente - spor de vechime în munca, diurne de deplasare - de la autorităţile la care îşi desfăşoară activitatea. ART. 191 Retinerile din indemnizaţia lunară a deputatului în temeiul art. 46, 125 şi 202 se aproba de Biroul permanent pe baza examinării lunare a situaţiei prezentei deputaţilor la lucrările Camerei. ART. 192 În scopul exercitării mandatului în circumscripţiile electorale, deputaţilor li se aloca, lunar, o sumă forfetara din bugetul Camerei Deputaţilor, egala cu indemnizaţia lunară bruta a deputaţilor. În limitele sumei prevăzute la alin. 1, deputaţii îşi pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare în circumscripţiile în care au fost aleşi. Consiliile locale şi consiliile judeţene asigura spaţiile şi dotarea acestora cu mobilierul necesar, în condiţii de închiriere. ART. 193 Chiria - calculată la tarifele practicate pentru spaţiile atribuite partidelor politice - cheltuielile de întreţinere, drepturile băneşti ale persoanelor angajate în birourile parlamentare şi alte cheltuieli aferente exercitării mandatului se asigura din sumele forfetare alocate deputaţilor. Încadrarea personalului birourilor parlamentare se face cu contract de muncă sau contract civil. În cazul angajării cu contract de muncă, încadrarea personalului birourilor parlamentare se face, pe durata determinata, de către secretarul general al Camerei Deputaţilor la propunerea deputaţilor în cauza. Pe timpul cît îndeplineşte aceasta activitate, personalul angajat prin contract de muncă se considera detaşat, în condiţiile legislaţiei muncii. ART. 194 Modul de decontare şi justificare a sumei forfetare prevăzute la art. 192 se stabileşte prin hotărârea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor. SECŢIUNEA a 4-a Absente şi concedii ART. 195 Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele Camerei sau comisiei din care face parte decît în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu. Nu se considera absent deputatul care nu participa la lucrări pentru ca a primit de la Camera Deputaţilor o însărcinare care-l retine în afară lucrărilor Parlamentului. Deputatul în cauza nu va fi socotit în numărul regulamentar cerut. Prevederile alin. 2 se aplică şi deputaţilor care sunt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuţiilor funcţiei pe care o îndeplinesc. Prezenta deputaţilor, membri ai Guvernului, la lucrările în plen a Camerei Deputaţilor este obligatorie la deschiderea şi închiderea sesiunilor, la dezbaterea şi adoptarea proiectelor de legi şi a propunerilor legislative din sfera lor de competenţa, la desfăşurarea orei ministeriale consacrate intrebarilor şi raspunsurilor la întrebări, la dezbaterea interpelarilor privind politica ministerului de care răspund, la prezentarea rapoartelor şi declaraţiilor politice ale primului-ministru. ART. 196 Deputaţii beneficiază de timp de odihnă pe durata vacantelor parlamentare. Concedii se acordă pentru motive de boala sau interese personale. Concediile de boala se acordă potrivit legii, iar cele pentru interese personale nu pot fi mai mari de 8 zile în timpul unei sesiuni şi se pot lua integral sau în mai multe transe. Biroul permanent, în cazuri deosebite şi temeinic motivate, poate aproba concedii fără plata. Concediile până la 4 zile se acordă de preşedintele Camerei, iar cererile de concedii mai lungi se supun aprobării Biroului permanent. Concediile acordate se aduc la cunoştinţa Camerei de către preşedintele acesteia. Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va fi notificat pe margine, de către unul dintre secretarii Camerei, numărul de zile de concediu pe care le-a avut deputatul respectiv, în timpul sesiunii. SECŢIUNEA a 5-a Sancţiuni ART. 197 Abaterile de la regulament atrag următoarele sancţiuni: a) avertismentul; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvintului; d) eliminarea din sala de şedinţe; e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile; f) excluderea temporară. Sancţiunile prevăzute la lit. a), b) c) şi d) se aplică de către preşedintele Camerei, iar cele de la lit. e) şi f), de către Camera, la propunerea preşedintelui. Pentru aplicarea sancţiunilor de la lit. e) şi f), cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina şi imunităţi care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate. ART. 198 La prima abatere de la regulament, preşedintele Camerei avertizeaza deputatul în culpa şi-l invita să respecte regulamentul. ART. 199 Deputaţii care vor nesocoti avertismentul şi invitaţia preşedintelui şi vor continua să se abata de la regulament, precum şi cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispoziţiile regulamentului vor fi chemati la ordine. Chemarea la ordine se înscrie în stenograma şedinţei. ART. 200 Înainte de a chema la ordine un deputat, preşedintele Camerei îl invita să-şi retragă sau sa explice cuvintul care a generat incidente şi care ar da loc la aplicarea sancţiunii. Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă sau regretata, ori dacă explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte ca satisfăcătoare, sancţiunea nu se mai aplica. ART. 201 În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continua să se abata de la regulament, preşedintele Camerei îi va retrage cuvintul, iar dacă persista, îl va elimina din sala. ART. 202 În cazul unor abateri grave, săvârşite de deputat în mod repetat, sau al unor abateri deosebit de grave, Camera poate aplica sancţiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea preşedintelui, excluderea temporară a deputatului în culpa. Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplina şi imunităţi, în cel mult 4 zile. ART. 203 Excluderea temporară poate varia de la o şedinţa până la maximum 30 şedinţe din aceeaşi sesiune. Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecinţe: a) suspendarea indemnizaţiei lunare pe timpul excluderii; b) suspendarea drepturilor ce ţin de calitatea de deputat, cu excepţia imunitatii; c) interzicerea participării la lucrările Camerei şi ale comisiilor; d) interzicerea accesului în localul Camerei Deputaţilor. ART. 204 Excluderea se executa de către chestori şi, în caz de opunere, cu ajutorul forţei publice puse la dispoziţia preşedintelui Camerei. ART. 205 Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Camerei şi pot aplica sancţiunile prevăzute la art. 197 alin. 1 lit. a), b) şi c). În cazul în care un deputat săvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţa preşedintelui Camerei, care îl va supune Camerei Deputaţilor în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute de regulament. CAP. 5 Serviciile Camerei Deputaţilor ART. 206 Personalul din serviciile Camerei Deputaţilor este condus de secretarul general al Camerei Deputaţilor. Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie de către Camera Deputaţilor, la propunerea preşedintelui acesteia. Secretarul general este ordonator principal de credite. În îndeplinirea atribuţiilor sale secretarul general emite ordine. ART. 207 Camera Deputaţilor aproba bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înaintează Guvernului în vederea includerii lui în bugetul de stat. Includerea cheltuielilor de capital în bugetul propriu se face cu consultarea Guvernului. ART. 208 Personalul încadrat în serviciile Camerei Deputaţilor, cu excepţia experţilor de la grupurile parlamentare, nu poate face parte din partide sau formaţiuni politice şi nu poate declara greva pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă. ART. 209 În cadrul serviciilor Camerei Deputaţilor funcţionează Departamentul tehnic-legislativ, format din specialişti în domeniul juridic, angajaţi sau, după caz, remuneraţi cu o indemnizaţie fixa lunară. Departamentul tehnic-legislativ asigura asistenţa tehnica necesară pentru redactarea proiectelor şi propunerilor legislative, cu respectarea normelor de tehnica legislativă, precum şi evidenta legislaţiei. ART. 210 În cadrul Departamentului tehnic-legislativ funcţionează Serviciul de documentare şi informare legislativă şi Serviciul pentru informare legislativă externa. CAP. 6 Dispoziţii finale ART. 211 Proiectele de legi şi propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi a Senatului al căror mandat a expirat îşi continua procedura în Camera Deputaţilor nou-aleasă. ART. 212 Camera Deputaţilor adopta hotărâri potrivit procedurii prevăzute la art. 78-137 din prezentul regulament. ART. 213 Dispoziţiile prezentului regulament pot fi modificate potrivit procedurii de elaborare şi adoptare a legilor, prevăzută de art. 78-137, cu votul majorităţii deputaţilor. ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
