Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGULAMENT nr. 20 din 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

REGULAMENT nr. 20 din 14 decembrie 2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating

EMITENT: COMISIA NATIONALA A VALORILOR MOBILIARE
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.033 bis din 27 decembrie 2006
Comenteaza legea

--------
*)Aprobat de <>Ordinul nr. 109 din 14.12.2006 , publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 1033 din 27.12.2006

CAP. I
Prevederi generale

Sectiunea 1
Obiectul, domeniul de aplicare si definitii

ART. 1
(1) Prezentul regulament stabileste modul de determinare, conform abordarii bazate pe modele interne de rating, a valorii ponderate la risc a expunerilor, in vederea calcularii cerintelor minime de capital pentru riscul de credit.
(2) Prezentul regulament se aplica institutiilor de credit, persoane juridice romane si sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din state terte.
(3) Casele centrale sunt responsabile pentru reglementarea, in conformitate cu prevederile prezentului regulament, a cadrului general aferent cooperativelor de credit din cadrul retelelor cooperatiste. Reglementarile emise vor avea in vedere prevederile prezentului regulament in ceea ce priveste determinarea, potrivit abordarii bazate pe modele interne de rating, a valorii ponderate la risc a expunerilor in vederea calcularii cerintelor minime de capital pentru riscul de credit ale cooperativelor de credit si nu vor putea stabili cerinte mai putin restrictive decat cele prevazute de acesta. In acest sens reglementarile emise de casa centrala vor fi transmise spre avizare Bancii Nationale a Romaniei.
(4) Prezentul regulament se aplica in mod corespunzator societatilor de servicii de investitii financiare, precum si societatilor de administrare a investitiilor care au in obiectul de activitate administrarea portofoliilor individuale de investitii. In acest sens, orice referire la Banca Nationala a Romaniei se considera a fi facuta, dupa caz, la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.
(5) Cu respectarea prevederilor <>art. 2 lit. a) din Regulamentul BNR-CNVM Nr. 13/18/2006 privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii, prezentul regulament se aplica la nivel individual si, dupa caz, consolidat, tuturor institutiilor de credit si sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit persoane juridice straine din state terte in conformitate cu prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe baza consolidata a institutiilor de credit si a firmelor de investitii.
(6) Casele centrale sunt responsabile pentru aplicarea prezentului regulament la nivel de retea cooperatista.
(7) Termenii si expresiile folosite in cuprinsul prezentului regulament au semnificatia prevazuta de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.
(8) Termenii si expresiile "institutie externa de evaluare a creditului", "institutie externa de evaluare a creditului eligibila", "institutie externa de evaluare a creditului nominalizata", "entitati din sectorul public", "entitati mici si mijlocii", "organisme de plasament colectiv (OPC)" si "societati" au semnificatia prevazuta de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard.
(9) Termenii si expresiile "risc de credit al contrapartidei", "contrapartida centrala", "tranzactii cu termen lung de decontare", "tranzactii de creditare in marja", "tranzactie de rascumparare", "set de compensare" si "ajustare unilaterala a evaluarii creditului" au semnificatia prevazuta de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja.
(10) Termenii si expresiile "securitizare" si "pozitie din securitizare" au semnificatia prevazuta de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare.
(11) Termenii si expresiile "protectie finantata a creditului" si "protectie nefinantata a creditului" au semnificatia prevazuta de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
(12) Semnificatia expresiei de "grup de clienti aflati in legatura" este cea prevazuta de <>Regulamentul BNR-CNVM Nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii.
(13) Termenii si expresiile "firme de investitii" si "institutii" au semnificatia prevazuta de <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 13/18/2006 privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii.
(14) Termenii si expresiile "portofoliu de tranzactionare" si "operatiuni de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut" au semnificatia prevazuta de Regulamentul BNR-CNVM nr. 22/27/2006 privind adecvarea capitalului institutiilor de credit si firmelor de investitii.
ART. 2
In scopul aplicarii prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1. risc de diminuare a valorii creantei - riscul ca valoarea unei creante sa fie redusa prin intermediul acordarii de credite debitorului, fie sub forma de lichiditati fie sub o alta forma.
2. probabilitate de nerambursare - probabilitatea ca o contrapartida sa ajunga in stare de nerambursare intr-un orizont de timp de un an.
3. pierdere - pierderea economica, inclusiv efectele semnificative ale actualizarii si costurile semnificative, directe si indirecte, asociate cu incasarea instrumentului.
4. pierdere in caz de nerambursare - raportul intre pierderea aferenta unei expuneri, ca urmare a nerambursarii din partea contrapartidei, si suma expusa la risc la momentul nerambursarii.
5. factor de conversie - raportul intre partea din angajamentul de finantare care nu este trasa la momentul actual, dar care va fi trasa si expusa la risc in situatie de nerambursare, si partea din angajamentul de finantare care nu este trasa la momentul actual, intinderea angajamentului de finantare fiind determinata de o limita autorizata, mai putin in cazul in care limita neautorizata este mai mare.
6. pierdere asteptata - raportul intre suma ce se anticipeaza a fi pierduta in caz de nerambursare din partea unei contrapartide sau in caz de diminuare a valorii creantei, intr-un orizont de timp de un an, si suma expusa la risc in caz de nerambursare.
7. formalizare - descrierea si, dupa caz, fundamentarea unui proces, sistem, a unei metodologii sau decizii, regasite la nivelul institutiei de credit sub forma unei expuneri scrise cu un grad adecvat de complexitate si detaliere.
8. expunere - un activ sau un element din afara bilantului prevazut in Anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutii de credit si firme de investitii potrivit abordarii standard.

Sectiunea 2
Cerinte minime privind utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating

ART. 3
(1) In conformitate cu prevederile prezentului regulament, Banca Nationala a Romaniei poate permite institutiilor de credit sa calculeze valoarea ponderata la risc a expunerilor utilizand abordarea bazata pe modele interne de rating. In acest scop, institutiile de credit trebuie sa solicite aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.
(2) Aprobarea prevazuta la alin. (1) va fi acordata numai daca Banca Nationala a Romaniei este convinsa ca sistemele de administrare si de rating pentru expunerile la riscul de credit, de care dispune institutia de credit, sunt fiabile, implementate cu integritate si, in particular, indeplinesc urmatoarele conditii potrivit prevederilor Capitolului V:
a) sistemele de rating ale institutiei de credit permit o evaluare pertinenta a caracteristicilor debitorului si ale tranzactiei, o diferentiere pertinenta si o cuantificare precisa, consecventa si coerenta a riscului;
b) ratingurile interne si estimarile cu privire la starile de nerambursare si pierderi, utilizate in vederea determinarii cerintelor de capital, precum si sistemele si procesele asociate au un rol hotarator in administrarea riscurilor si in procesul decizional, precum si in ceea ce priveste mecanismul de aprobare a creditelor, alocarea interna a capitalului si guvernanta corporativa a institutiei de credit;
c) institutia de credit dispune de o unitate de control a riscului de credit care este responsabila pentru sistemele sale de rating, si care are un grad adecvat de independenta si nu este supusa niciunei influente care sa pericliteze independenta sa;
d) institutia de credit colecteaza si inregistreaza toate datele relevante pentru a sustine propriile procese de cuantificare si administrare a riscului de credit;
e) institutia de credit formalizeaza sistemele sale de rating si fundamentarea care sta la baza proiectarii acestora, si valideaza respectivele sisteme.
(3) In cazul prevazut la <>art. 131 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, Banca Nationala a Romaniei poate permite ca indeplinirea cerintelor minime prevazute in Capitolul V sa fie asigurata de societatea-mama si filialele acesteia, considerate impreuna.
ART. 4
O institutie de credit care solicita aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating trebuie sa demonstreze ca a utilizat, pe o perioada de cel putin trei ani anterior momentului pentru care solicita aprobarea, pentru clasele de expuneri care fac obiectul abordarii bazate pe modele interne de rating, in scopul cuantificarii si administrarii interne a riscurilor, sisteme de rating conforme in linii generale cu cerintele minime prevazute in Capitolul V.
ART. 5
O institutie de credit care solicita aprobarea in vederea utilizarii estimarilor proprii cu privire la pierderile in caz de nerambursare si/sau factorii de conversie, trebuie sa demonstreze ca a realizat si a utilizat estimarile cu privire la pierderile in caz de nerambursare si/sau factorii de conversie intr-o maniera care respecta in linii generale cerintele minime privind utilizarea propriilor estimari ale acestor parametri, prevazute in Capitolul V, pe o perioada de cel putin trei ani anterior momentului pentru care solicita aprobarea.
ART. 6
In cazul in care o institutie de credit nu mai indeplineste conditiile prevazute in acest regulament, trebuie fie sa prezinte Bancii Nationale a Romaniei un plan de redresare rapida a situatiei, fie sa demonstreze ca efectele generate de neindeplinirea acestor conditii nu sunt semnificative.
ART. 7
(1) Unei institutii de credit nu i se poate permite aplicarea permanenta atat a abordarii pe modele interne de rating de baza cat si a celei avansate asupra expunerilor pentru care a obtinut aprobarea pentru aplicarea modelelor interne de rating.
(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), expunerile de tip retail pot fi tratate doar conform abordarii pe modele interne de rating avansate, chiar daca institutia de credit implementeaza abordarea pe modele interne de rating de baza pentru alte clase de expuneri, prevazute la art. 13-21.
ART. 8
(1) Fara a a aduce atingere prevederilor art. 30 si ale art. 31, institutiile de credit si orice societate-mama si filialele acesteia trebuie sa implementeze abordarea bazata pe modele interne de rating pentru toate expunerile.
(2) In conditiile obtinerii aprobarii Bancii Nationale a Romaniei, implementarea poate fi realizata gradual pentru diferitele clase de expuneri prevazute la art. 13-21, in cadrul aceleiasi unitati operationale, pentru unitati operationale diferite in cadrul aceluiasi grup sau in vederea utilizarii propriilor estimari ale pierderilor in caz de nerambursare sau ale factorilor de conversie pentru calculul ponderilor de risc ale expunerilor inregistrate fata societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale.
(3) In cazul clasei de expuneri de tip retail prevazuta la art. 13-21, implementarea se poate realiza gradual pentru categoriile de expuneri carora le corespund diferitele corelatii prevazute la art. 40-43, din Capitolul II.
ART. 9
Implementarea prevazuta la art. 8 trebuie sa fie realizata intr-o perioada de timp rezonabila, convenita cu Banca Nationala a Romaniei. Implementarea trebuie sa fie realizata in conditii stricte, stabilite de Banca Nationala a Romaniei. Aceste conditii trebuie astfel stabilite incat sa asigure faptul ca tratamentul flexibil prevazut la art. 8 nu va fi utilizat selectiv, cu scopul reducerii cerintelor minime de capital in ceea ce priveste categoriile de expuneri sau unitatile operationale pentru care urmeaza sa se aplice abordarea bazata pe modele interne de rating sau in ceea ce priveste utilizarea estimarilor proprii ale pierderilor in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie.
ART. 10
Institutiile de credit care aplica abordarea bazata pe modele interne de rating pentru oricare clasa de expuneri trebuie sa utilizeze aceasta abordare si pentru clasa de expuneri din titluri de capital.
ART. 11
Fara a aduce atingere prevederilor art. 8-10 si ale art. 30 si art. 31, institutiile de credit care, potrivit art. 3-6, au obtinut aprobarea sa utilizeze abordarea bazata pe modele interne de rating nu vor reveni, pentru calculul valorii ponderate la risc a expunerilor, la utilizarea abordarii prevazute in <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard decat pentru motive intemeiate in mod corespunzator si numai cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.
ART. 12
Fara a aduce atingere prevederilor art. 8-9 si ale art. 30 si art. 31, institutiile de credit care, potrivit art. 22 alin. (9), au obtinut aprobarea sa utilizeze propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie, nu vor putea recurge la utilizarea valorilor pierderii in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie prevazuti la art. 22 alin. (8), decat pentru motive intemeiate in mod corespunzator si numai cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.

Sectiunea 3
Clasificarea expunerilor

ART. 13
Pentru aplicarea prevederilor prezentului regulament, fiecare expunere va fi incadrata intr-una din urmatoarele clase de expuneri:
a) creante sau creante potentiale fata de administratiile centrale sau bancile centrale;
b) creante sau creante potentiale fata de institutii sau institutii financiare;
c) creante sau creante potentiale fata de societati;
d) creante sau creante potentiale de tip retail;
e) creante provenind din titluri de capital;
f) pozitii din securitizare; sau
g) active, altele decat cele care reprezinta creante de natura creditelor (non-credit obligation assets).
ART. 14
In scopul prezentului regulament, urmatoarele expuneri vor fi tratate ca expuneri fata de administratii centrale sau banci centrale:
a) expuneri fata de administratii regionale, autoritati locale sau fata de entitati din sectorul public, care sunt tratate ca expuneri fata de administratii centrale potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard; si
b) expuneri fata de banci multilaterale de dezvoltare si organizatii internationale, carora le este aplicabila o pondere de risc de 0% potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard.
ART. 15
In scopul prezentului regulament, urmatoarele expuneri sunt tratate ca expuneri fata de institutii:
a) expuneri fata de administratii regionale si autoritati locale, care nu sunt tratate ca expuneri fata de administratii centrale potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard;
b) expuneri fata de entitati din sectorul public, care sunt tratate ca expuneri fata de institutii potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard; si
c) expuneri fata de banci multilaterale de dezvoltare, carora nu le este aplicabila o pondere de risc de 0% potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard.
ART. 16
(1) Pentru a fi incadrate in clasa expunerilor de tip retail la care se face referire la art. 13 lit. d), expunerile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
a) sa fie inregistrate fata de una sau mai multe persoane fizice sau fata de o entitate mica sau mijlocie, cu conditia ca, in acest din urma caz, suma totala datorata de catre clientul debitor sau grupul de clienti aflati in legatura institutiei de credit si societatii-mama si filialelor institutiei de credit, inclusiv orice expunere restanta, dar excluzand creantele sau creantele potentiale garantate cu proprietati imobiliare cu destinatie locativa, sa nu depaseasca echivalentul in RON a sumei de 1 milion EUR, potrivit informatiilor detinute de institutia de credit, care trebuie sa fi luat masurile necesare pentru a confirma respectivele informatii;
b) sa fie tratate de catre institutia de credit, in cadrul procesului de administrare a riscurilor, intr-o maniera similara, consecventa si coerenta in timp;
c) sa nu fie administrate in mod individual precum expunerile din clasa expunerilor fata de societati; si
d) fiecare expunere sa reprezinte o parte dintr-un numar semnificativ de expuneri, care sunt administrate in mod similar.
(2) Valoarea actualizata a platilor minime aferente contractelor de leasing de tip retail este eligibila pentru clasa expunerilor de tip retail.
(3) In cadrul clasei expunerilor de tip retail se vor distinge urmatoarele tipuri de expuneri:
a) expuneri garantate cu proprietati imobiliare;
b) expuneri de tip retail reinnoibile eligibile, care respecta prevederile art. 41 din Capitolul II;
c) alte expuneri de tip retail.
ART. 17
In scopul prezentului regulament, urmatoarele expuneri se incadreaza la expuneri din titluri de capital:
a) expuneri care nu sunt reprezentate de titluri de creanta, dar care confera un drept subordonat si rezidual asupra activelor sau venitului emitentului; si
b) expuneri din titluri de creanta, dar a caror semnificatie economica este similara cu cea a expunerilor prevazute la lit. a).
ART. 18
In cadrul clasei expunerilor fata de societati, institutiile de credit trebuie sa identifice in mod distinct, ca expuneri provenind din finantari specializate, expunerile care prezinta urmatoarele caracteristici:
a) expunerea este inregistrata fata de o entitate creata in mod special pentru a finanta si/sau a exploata active corporale;
b) prevederile contractuale confera creditorului un grad substantial de control asupra activelor si veniturilor pe care acestea le genereaza; si
c) sursa principala de rambursare a creditului este reprezentata de veniturile generate de activele finantate si mai putin de capacitatea independenta de rambursare a societatii comerciale in ansamblul sau.
ART. 19
Orice creanta din credite, care nu a fost incadrata in clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. a), b), d), e) si f), va fi incadrata in clasa de expuneri prevazuta la lit. c) din articolul respectiv.
ART. 20
Clasa de expuneri prevazuta la lit. g) a art. 13 include valoarea reziduala a bunurilor imobiliare in regim de leasing, daca aceasta nu este inclusa in expunerile din operatiuni de leasing, asa cum sunt definite in art. 103 din Capitolul IV.
ART. 21
Metodologia utilizata de institutia de credit in vederea incadrarii expunerilor in diferitele clase de expuneri trebuie sa fie adecvata, consecventa si coerenta pe parcursul timpului.

Sectiunea 4
Prevederi generale privind calculul valorii ponderate la risc a expunerilor si a pierderilor asteptate

ART. 22
(1) Valoarea ponderata la risc a expunerilor pentru riscul de credit, in cazul expunerilor incluse intr-una dintre clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. a)-e) sau la lit. g), se calculeaza, daca acestea nu au fost deduse din fondurile proprii, in conformitate cu prevederile art. 32-56 din Capitolul II.
(2) Valoarea ponderata la risc a expunerilor pentru riscul de diminuare a valorii creantei, in cazul creantelor achizitionate, se calculeaza in conformitate cu prevederile art. 57 din Capitolul II. In cazul in care o institutie de credit are, pentru creantele achizitionate, drept de recurs deplin asupra vanzatorului acestor creante in ceea ce priveste riscul de nerambursare si riscul de diminuare a valorii creantei, nu este necesara aplicarea prevederilor art. 22-29 cu privire la creantele achizitionate. Expunerea poate fi tratata, in schimb, ca o expunere garantata cu o garantie reala.
(3) Valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit si pentru riscul de diminuare a valorii creantei se calculeaza pe baza parametrilor de risc relevanti asociati expunerilor respective. Acesti parametri trebuie sa includa probabilitatea de nerambursare (PD), pierderea in caz de nerambursare (LGD), scadenta (M) si valoarea expunerii. Probabilitatea de nerambursare si pierderea in caz de nerambursare se pot considera in mod distinct sau impreuna, potrivit prevederilor Capitolului III.
(4) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (3), cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, valorile ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit in cazul clasei de expuneri prevazute la art. 13 lit. e) se calculeaza potrivit art. 47-55 din Capitolul II. Unei institutii de credit ii este permis de catre Banca Nationala a Romaniei sa utilizeze abordarea prevazuta in art. 54 si art. 55 din Capitolul II, doar daca institutia de credit indeplineste cerintele minime prevazute in art. 235-250 din Capitolul V.
(5) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (3), valoarea ponderata la risc a expunerilor pentru riscul de credit in cazul expunerilor provenind din finantari specializate se calculeaza potrivit prevederilor art. 36 din Capitolul II. Banca Nationala a Romaniei aproba metodologia intocmita de institutiile de credit pentru aplicarea ponderilor de risc respectivelor expuneri.
(6) In cazul expunerilor incadrate in clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. a)-d), institutiile de credit trebuie sa determine propriile estimari ale probabilitatilor de nerambursare in conformitate cu prevederile art. 3-6 si Capitolului V.
(7) In cazul expunerilor incadrate in clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. d), institutiile de credit trebuie sa determine propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie, in conformitate cu prevederile art. 3-6 si Capitolului V.
(8) In cazul expunerilor incadrate in clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. a)-c), institutiile de credit trebuie sa aplice valorile pierderilor in caz de nerambursare prevazute in art. 73 din Capitolul III, si factorii de conversie prevazuti in art. 108, alin. (2) lit. a)-d) din Capitolul IV.
(9) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (8), pentru toate expunerile incadrate in clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. a)-c), Banca Nationala a Romaniei poate aproba institutiilor de credit sa utilizeze propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie, in conditiile respectarii prevederilor art. 3-6 si Capitolului V.
(10) Valoarea ponderata la risc in cazul expunerilor securitizate si al expunerilor incadrate in clasa de expuneri prevazuta la art. 13 lit. f) se calculeaza in conformitate cu prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare.
ART. 23
(1) In cazul in care expunerile sub forma titlurilor de participare detinute in organismele de plasament colectiv (OPC) indeplinesc conditiile prevazute la art. 61 si <>art. 62 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard si institutia de credit are cunostinta de toate expunerile suport ale OPC, institutia de credit trebuie sa ia in considerare in mod direct aceste expuneri suport in vederea determinarii valorilor ponderate la risc ale expunerilor si a valorilor pierderii asteptate, in conformitate cu metodele prevazute in acest regulament.
(2) In cazul in care institutia de credit nu indeplineste conditiile pentru utilizarea metodelor prevazute in prezentul regulament, valorile ponderate la risc ale expunerilor si valorile pierderii asteptate se calculeaza in conformitate cu urmatoarele metode:
a) pentru expunerile incadrate in clasa de expuneri prevazuta la art. 13, lit. e), metoda prevazuta in art. 48-50 din Capitolul II. Daca, in acest scop, institutia de credit nu are capacitatea de a distinge intre expuneri din investitii de tip private equity, expuneri din titluri de capital tranzactionate la bursa si expuneri provenind din alte titluri de capital, aceasta trebuie sa trateze respectivele expuneri ca expuneri din alte titluri de capital.
b) pentru toate celelalte expuneri suport, prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard, cu urmatoarele modificari:
(i) expunerile se incadreaza in clasa de expuneri adecvata si le este aplicata ponderea de risc aferenta unui nivel al scalei de evaluare a calitatii creditului imediat inferior celui corespunzator expunerii respective; si
(ii) expunerilor incadrate in ultimele nivele ale scalei de evaluare a calitatii creditului, carora le corespunde o pondere de risc de 150%, le va fi aplicata o pondere de risc de 200%.
(3) In cazul in care expunerile sub forma titlurilor de participare detinute in OPC nu indeplinesc conditiile stabilite la art. 61 si <>art. 62 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard sau institutia de credit nu are cunostinta de toate expunerile suport ale OPC, institutia de credit trebuie sa ia in considerare in mod direct expunerile suport si sa calculeze valorile ponderate la risc ale expunerilor si valorile pierderii asteptate in conformitate cu metoda prevazuta in art. 48-50 din Capitolul II. In cazul in care, in vederea indeplinirii acestui scop, institutia de credit nu are capacitatea de a distinge intre expuneri din investitii de tip private equity, expuneri din titluri de capital tranzactionate la bursa si expuneri din alte titluri de capital, aceasta va trata expunerile respective ca expuneri din alte titluri de capital. Pentru aceste scopuri, expunerile, altele decat cele din titluri de capital, se incadreaza in una din clasele (expuneri din investitii de tip private equity, expuneri din titluri de capital tranzactionate la bursa si expuneri din alte titluri de capital) prevazute in art. 77, alin. (1) si (2) din Capitolul II, iar expunerile a caror natura nu este cunoscuta se incadreaza in clasa expunerilor din alte titluri de capital.
(4) Ca alternativa la aplicarea metodei descrise mai sus, institutiile de credit pot determina ele insele sau pot recurge la o terta parte pentru determinarea si raportarea valorilor medii ponderate ale expunerilor, pe baza expunerilor suport ale OPC, in conformitate cu urmatoarele metode, in conditiile in care este asigurata corectitudinea calculului si raportarii:
a) pentru expunerile incadrate in clasa de expuneri prevazuta la art. 13 lit. e), metoda prevazuta in art. 48-50 din Capitolul II. In cazul in care, in vederea indeplinirii acestui scop, institutia de credit nu are capacitatea de a distinge intre expuneri din investitii de tip private equity, expuneri din titluri de capital tranzactionate la bursa si expuneri din alte titluri de capital, aceasta va trata respectivele expuneri ca expuneri din alte titluri de capital;
b) pentru toate celelalte expuneri suport se vor aplica prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard, cu urmatoarele modificari:
(i) expunerile se incadreaza in clasa de expuneri adecvata si le este aplicata ponderea de risc aferenta unui nivel al scalei de evaluare a calitatii creditului imediat inferior celui corespunzator expunerii respective; si
(ii) expunerilor incadrate la nivelele superioare ale scalei de evaluare a calitatii creditului, carora le corespunde o pondere de risc de 150%, li se aplica o pondere de risc de 200%.
ART. 24
Valoarea pierderii asteptate pentru expunerile incadrate in una din clasele de expuneri prevazute la art. 13 lit. a)-e), se calculeaza in conformitate cu metodele prevazute in art. 58-64 din Capitolul II.
ART. 25
In conformitate cu prevederile art. 58-64 din Capitolul II, valoarea pierderii asteptate se calculeaza pe baza acelorasi valori de intrare ale parametrilor de risc, respectiv, probabilitatea de nerambursare si pierderea in caz de nerambursare, precum si a valorii expunerii, aferente fiecarei expuneri, cu cele utilizate la determinarea valorii ponderate la risc a expunerilor in conformitate cu prevederile art. 22 si ale art. 23. In cazul expunerilor aflate in stare de nerambursare, in cazul in care institutiile de credit utilizeaza propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare, pierderea asteptata va fi cea mai buna estimare a institutiei de credit cu privire la pierderea asteptata pentru expunerea aflata in stare de nerambursare, in conformitate cu prevederile art. 195 din Capitolul V.
ART. 26
In cazul expunerilor securitizate, valoarea pierderii asteptate se calculeaza in conformitate cu prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare.
ART. 27
In cazul expunerilor incadrate in clasa de expuneri prevazuta la art. 13 lit. g) valoarea pierderii asteptate este zero.
ART. 28
In cazul creantelor achizitionate, valoarea pierderii asteptate pentru riscul de de diminuare a valorii creantei se calculeaza in conformitate cu metodele prevazute in art. 64 din Capitolul II.
ART. 29
In cazul expunerilor prevazute la art. 23, valoarea pierderii asteptate se calculeaza in conformitate cu metodele prevazute in art. 58-64 din Capitolul II.

Sectiunea 5
Clase de expuneri in cazul carora este permisa aplicarea abordarii standard

ART. 30
(1) Institutiile de credit care au primit aprobarea Bancii Nationale a Romaniei de a utiliza abordarea bazata pe modele interne de rating pentru determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor si a valorilor pierderii asteptate pentru una sau mai multe clase de expuneri, pot aplica prevederile <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard, cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, pentru urmatoarele expuneri:
a) clasa de expuneri prevazuta la art. 13 lit. a), in cazul in care numarul contrapartidelor importante este limitat si implementarea de catre institutia de credit a unui sistem de rating pentru aceste contrapartide ar reprezenta un efort excesiv pentru aceasta;
b) clasa de expuneri prevazuta la art. 13 lit. b), in cazul in care numarul contrapartidelor importante este limitat si implementarea de catre institutia de credit a unui sistem de rating pentru aceste contrapartide ar reprezenta un efort excesiv pentru aceasta;
c) expuneri in unitati operationale de importanta redusa, precum si clasele de expuneri de importanta redusa din perspectiva dimensiunii si a profilului de risc;
d) expuneri fata de administratia centrala, administratiile regionale si autoritatile locale ale statului membru de origine si fata de organismele sale administrative, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
(i) din punct de vedere al riscului, ca urmare a existentei de acorduri institutionale specifice, nu exista diferente intre expunerile fata de administratia centrala si celelalte expuneri mentionate; si
(ii) expunerilor fata de administratia centrala le este aplicata o pondere de risc de 0% potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard.
e) expuneri ale unei institutii de credit fata de o contrapartida care este societatea sa mama, filiala sa sau o filiala a societatii sale mama, cu conditia ca respectiva contrapartida sa fie o institutie, o societate financiara holding, o institutie financiara, o societate de administrare a investitiilor sau o societate prestatoare de servicii auxiliare, supuse unor cerinte prudentiale adecvate, sau o societate aflata in relatia prevazuta la <>art. 19 alin. (4) din Regulamentul BNR-CNVM nr. 17/22/2006 privind supravegherea pe baza consolidata a institutiilor de credit si a firmelor de investitii;
f) expuneri din titluri de capital fata de entitati ale caror obligatii din credite se pondereaza cu grad de risc 0% potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard (inclusiv fata de acele entitati cu caracter public in cazul carora se poate aplica ponderea de risc 0%);
g) expuneri din titluri de capital inregistrate in cadrul programelor legislative de promovare a anumitor sectoare ale economiei, care furnizeaza institutiei de credit subventii importante pentru investitii si implica o anumita forma de monitorizare guvernamentala si restrictii privind respectivele investitii in titluri de capital. Aceasta exceptie este limitata la un total de 10% din nivelul fondurilor proprii de nivel I si al fondurilor proprii de nivel II;
h) expuneri prevazute de <>art. 31 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard care indeplinesc conditiile specificate in acesta; sau
i) garantii si contragarantii furnizate de stat potrivit <>art. 58 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
(2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere aplicarii prevederilor din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard pentru expunerile din titluri de capital pentru care este permis acest tratament in alte state membre.
ART. 31
In scopul art. 30 alin. (1), clasa expunerilor din titluri de capital ale unei institutii de credit va fi considerata importanta daca, valoarea lor agregata excluzand expunerile din titluri de capital inregistrate in cadrul programelor legislative prevazute la art. 30 alin. (1) lit. g), depaseste, in medie, in anul precedent, 10% din fondurile proprii ale institutiei de credit. Daca numarul acestor expuneri din titluri de capital este mai mic de 10 detineri individuale, acest prag va fi de 5% din fondurile proprii ale institutiei de credit.

CAP. II
Prevederi privind determinarea valorilor ponderate la risc ale expunerilor si ale valorilor pierderii asteptate

Sectiunea 1
Calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor pentru riscul de credit

ART. 32
(1) Daca nu este altfel specificat, parametrii de risc de intrare in formula de calcul, respectiv probabilitatea de nerambursare, pierderea in caz de nerambursare si scadenta se determina asa cum este prevazut in Capitolul III, iar valoarea expunerii se determina asa cum este prevazut in Capitolul IV.
(2) Valoarea ponderata la risc pentru fiecare expunere se calculeaza in conformitate cu formulele corespunzatoare din prezentul capitol.
1.1. Valoarea ponderata la risc pentru expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
ART. 33
Fara a aduce atingere prevederilor art. 34-38, valoarea ponderata la risc in cazul expunerilor fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale se calculeaza in conformitate cu urmatoarele formule:

Corelatia (R) = 0,12x(1-EXP(-50*PD))/(1-EXP(-50))+0,24*[1-(1-EXP(-50*PD))/(1-EXP(-50))]

Ajustare a scadentei (b) = [0,11852-0,05478*ln(PD)]²

Ponderea de risc (RW) = LGD*(N[(1-R)-^0,5*G(PD)+(R/(1-R))^0,5*G(0,999)]-PD*LGD)*(1-1,5*b)-^1*(1+(M-2,5)*b)*12,5*1,06


N(x) reprezinta functia de distributie cumulativa a unei variabile aleatoare normala standard (care exprima probabilitatea ca o variabila aleatoare normal distribuita cu media zero si varianta 1 sa fie mai mica sau egala cu x).
G(z) reprezinta inversa functiei de distributie cumulativa pentru o variabila aleatoare normala standard (care exprima valoarea lui x astfel incat N(x) = z).
Valoarea ponderata la risc a expunerii = RW*valoarea expunerii
In cazul in care probabilitatea de nerambursare este nula, ponderea de risc va fi 0%.
In cazul in care probabilitatea de nerambursare este unitara:
- pentru expunerile aflate in stare de nerambursare pentru care institutiile de credit utilizeaza valorile pierderii in caz de nerambursare prevazute in art. 73 din Capitolul III, ponderea de risc este 0%;
- pentru expunerile aflate in stare de nerambursare pentru care institutiile de credit utilizeaza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare, ponderea de risc este max [0%; 12,5*(LGD-EL(BE))];
unde EL(BE) reprezinta cea mai buna estimare a institutiei de credit cu privire la pierderea asteptata in cazul expunerilor aflate in stare de nerambursare, potrivit art. 195 din Capitolul V al acestui regulament.
ART. 34
Pentru orice expunere care indeplineste conditiile prevazute de art. 30 si <>art. 61 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii, valoarea ponderata la risc a expunerii poate fi ajustata in conformitate cu urmatoarea formula:

Valoarea ponderata la risc a expunerii = RW*valoarea expunerii*(0,15+160*PDpp)
unde,
PDpp este probabilitatea de nerambursare aferenta furnizorului de protectie
Ponderea de risc (RW) se calculeaza utilizand formula relevanta de ponderare la risc a expunerii prevazuta la art. 33, probabilitatea de nerambursare aferenta debitorului si pierderea in caz de nerambursare aferenta unei expuneri directe comparabile fata de furnizorul de protectie. Ajustarea scadentei (b) se calculeaza prin utilizarea celei mai scazute dintre urmatoarele valori: probabilitatea de nerambursare a furnizorului de protectie si probabilitatea de nerambursare a debitorului.
ART. 35
In cazul expunerilor fata de societati, atunci cand cifra de afaceri anuala totala consolidata, la nivelul grupului din care face parte societatea, este, in echivalent RON, cuprinsa intre 5 si 50 de milioane euro, pentru calculul ponderilor la risc institutiile de credit pot utiliza formula de corelatie de mai jos.

Corelatia (R)=0,12*(1-EXP(-50*PD))/(1-EXP(-50))+0,24*[1-(1-EXP(-50*PD))/(1-EXP(-50))]-0,04*(1-(S-5)/45)

unde,
S reprezinta cifra de afaceri anuala totala consolidata, care este exprimata in milioane RON, si care se incadreaza in intervalul valoric in echivalent RON, de 5 mii euro si 50 mii euro (in conditiile in care 5 milioane euro <= S <= 50 milioane euro). Cifrele de afaceri al caror nivel raportat este mai mic decat valoarea echivalenta in RON a 5 milioane euro vor fi tratate ca fiind egale cu 5 milioane euro.
Pentru creantele achizitionate, cifra de afaceri anuala totala consolidata este media cifrelor de afaceri asociate creantelor ponderata in functie de nivelul expunerilor individuale din cadrul portofoliului.
In cazul in care cifra de afaceri anuala totala consolidata nu reprezinta un indicator semnificativ pentru dimensiunea intreprinderii, iar totalul activelor reprezinta un indicator cu un grad mai mare de relevanta, institutiile de credit vor substitui cifra de afaceri anuala totala cu totalul activelor grupului, la nivel consolidat.
ART. 36
(1) In cazul expunerilor care provin din finantari specializate, pentru care o institutie de credit nu poate demonstra ca estimarile sale privind probabilitatea de nerambursare indeplinesc cerintele minime prevazute in Capitolul V, institutia de credit va aplica respectivelor expuneri ponderile de risc prevazute in tabelul 1:

Tabel 1


┌────────────────────────────┬────────-┬────────-┬────────-┬────────-┬────────-┐
│     Scadenta reziduala     │categoria│categoria│categoria│categoria│categoria│
│                            │    1    │    2    │    3    │    4    │    5    │
├────────────────────────────┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┤
│Mai putin de 2,5 ani        │   50%   │   70%   │  115%   │  250%   │   0%    │
├────────────────────────────┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┤
│Cel putin 2,5 ani           │   70%   │   90%   │  115%   │  250%   │   0%    │
└────────────────────────────┴────────-┴────────-┴────────-┴────────-┴────────-┘



(2) In procesul de incadrare in categoriile mentionate la alin. (1), in vederea aplicarii ponderilor de risc expunerilor care provin din finantarea specializata, institutiile de credit trebuie sa aiba in vedere urmatorii factori: puterea financiara, cadrul juridic si politic, caracteristicile tranzactiei si/sau ale activului, puterea financiara a sponsorului si a initiatorului, inclusiv veniturile generate de orice parteneriat public-privat, precum si mecanismele de garantare aferente.
ART. 37
In cazul creantelor achizitionate asupra societatilor, institutiile de credit trebuie sa respecte cerintele minime prevazute la art. 220-229 din Capitolul V. In cazul creantelor achizitionate asupra societatilor, care indeplinesc suplimentar si conditiile prevazute la art. 44 si pentru care utilizarea standardelor de cuantificare a riscului aferente expunerilor fata de societati stabilite in Capitolul V, ar reprezenta un efort excesiv pentru institutia de credit, se pot utiliza standardele de cuantificare a riscului aferente expunerilor de tip retail, prevazute in Capitolul V.
ART. 38
In cazul creantelor achizitionate fata de societati, reducerile rambursabile acordate la achizitionare, garantiile reale sau garantiile personale partiale care ofera protectie pentru prima pierdere, in cazul pierderilor provenite din nerambursare, pierderilor in caz de diminuare a valorii creantei sau pierderilor provenind din ambele situatii pot fi tratate drept pozitii pentru prima pierdere in aplicarea prevederilor aferente ratingurilor interne conform <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare.
ART. 39
In cazul in care o institutie ofera protectie a creditului pentru un cos de expuneri, in conditiile in care aparitia starii de nerambursare de ordinul n din cadrul expunerilor declanseaza plata si acest eveniment de credit conduce la terminarea contractului, daca produsul respectiv dispune de un rating din partea unei institutii externe de evaluare a creditului eligibile, atunci se aplica ponderile de risc prevazute in art. 3-7 si <>art. 9-14 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare.
Daca produsul nu dispune de un rating din partea unei institutii externe de evaluare a creditului eligibile, ponderile de risc pentru expunerile incluse in portofoliu vor fi agregate, excluzand cele n-1 expuneri in cazul in care suma dintre valoarea pierderii asteptate inmultita cu 12,5 si valoarea ponderata la risc a expunerii nu depaseste valoarea nominala a protectiei furnizate de instrumentul financiar derivat de credit inmultita cu 12,5.
Expunerile pana la ordinul n-1, care trebuie excluse din agregare se determina astfel incat fiecare dintre acestea sa produca o valoare ponderata la risc a expunerii mai mica decat valoarea ponderata la risc a oricarei alte expuneri incluse in agregare.
1.2. Valoarea ponderata la risc pentru expuneri de tip retail
ART. 40
In conformitate cu prevederile art. 41 si ale art. 42, valoarea ponderata la risc pentru expunerile de tip retail se calculeaza potrivit urmatoarelor formule:

Corelatia (R)=0,03*(1-EXP(-35*PD))/(1-EXP(-35))+0,16*[1-(1-EXP(-35*PD))/(1-EXP(-35))]

Ponderea de risc (RW)=(LGD*N[(1-R)-^0,5*G(PD)+(R/(1-R))^0,5*G(0,999)]-PD*12,5*1,06)

N(x) reprezinta functia de distributie cumulativa a unei variabile aleatoare normala standard (care exprima probabilitatea ca o variabila aleatoare normal distribuita cu media zero si varianta 1 sa fie mai mica sau egala cu x).
G(z) reprezinta inversa functiei de distributie cumulativa pentru o variabila aleatoare normala standard (care exprima valoarea x pentru care N(x)=z).
Valoarea ponderata la risc a expunerii = RW*valoarea expunerii
In cazul in care probabilitatea de nerambursare este unitara (aferenta expunerilor aflate in stare de nerambursare), ponderea de risc este valoarea maxima dintre [0%; 12,5*(LGD-EL(BE))];
unde EL(BE) reprezinta cea mai buna estimare a institutiei de credit cu privire la pierderea asteptata in cazul expunerilor aflate in stare de nerambursare, potrivit art. 195 din Capitolul V.
ART. 41
Valoarea ponderata la risc pentru fiecare expunere fata de entitatile mici si mijlocii, asa cum sunt definite la art. 16, care indeplineste criteriile prevazute la art. 30 si la <>art. 61 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii, se poate ajusta conform prevederilor art. 34.
ART. 42
In cazul expunerilor de tip retail garantate cu un bun imobiliar, valoarea obtinuta prin aplicarea formulei de corelatie prevazute la art. 40 este inlocuita de corelatia (R) de 0,15.
ART. 43
(1) In cazul expunerilor de tip retail reinnoibile eligibile, asa cum sunt definite la lit. a)-e) de la alin. (2), formula de corelatie prevazuta la art. 40 este inlocuita de corelatia (R) de 0,04.
(2) Vor fi incadrate in categoria de expuneri de tip retail reinnoibile eligibile, expunerile care indeplinesc urmatoarele conditii:
a) expunerile sunt inregistrate fata de persoane fizice;
b) expunerile sunt reinnoibile, negarantate si revocabile neconditionat de institutia de credit in situatia in care creditul nu este utilizat imediat (in acest context, expunerile reinnoibile sunt definite ca reprezentand acele expuneri in cazul carora soldurile clientilor pot fluctua in functie de deciziile acestora de a imprumuta si de a rambursa, intr-o limita stabilita de institutia de credit). Angajamentele de finantare neutilizate pot fi considerate ca fiind revocabile neconditionat de institutia de credit daca termenii contractuali permit acesteia sa le revoce in masura maxima permisa de legislatia privind protectia consumatorului si legislatia conexa;
c) expunerea maxima, in cadrul sub-portofoliului, fata de o singura persoana fizica, este cel mult egala cu echivalentul in RON a 100.000 EUR;
d) institutia de credit poate demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca utilizarea corelatiei prevazuta la alin. (1) este limitata la portofoliile care au inregistrat o volatilitate redusa a ratei pierderilor comparativ cu nivelul mediu al ratei pierderilor pentru astfel de expuneri, in special in cadrul categoriilor cu probabilitate de nerambursare scazuta. Banca Nationala a Romaniei verifica volatilitatea relativa a ratei pierderilor pentru sub-portofoliile de expuneri de tip retail reinnoibile eligibile, precum si pentru portofoliul total de expuneri de tip retail reinnoibile eligibile si manifesta disponibilitate pentru schimbul de informatii intre jurisdictii, privind caracteristicile ratei pierderilor asociate expunerilor de tip retail reinnoibile eligibile; si
e) Banca Nationala a Romaniei este de acord ca tratamentul ca expunere de tip retail reinnoibila eligibila este in conformitate cu caracteristicile de risc aferente sub-portofoliului suport.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. b), in cazul facilitatilor de credit asociate unui cont in care este varsat salariul, pentru care a fost constituita o garantie reala, Banca Nationala a Romaniei poate renunta la cerinta ca expunerea sa nu fie garantata. In acest caz, sumele recuperate ca urmare a executarii garantiei reale nu vor fi luate in calcul la estimarea pierderii in caz de nerambursare.
ART. 44
Pentru a fi eligibile pentru tratamentul retail, creantele achizitionate trebuie sa indeplineasca cerintele minime prevazute in art. 220-229 din Capitolul V, precum si urmatoarele conditii:
a) Institutia de credit a achizitionat creantele de la terte parti cu care nu are nicio legatura, iar expunerile sale fata de debitorii creantelor nu includ nicio expunere care sa fi fost initiata direct sau indirect de insasi institutia de credit;
b) Creantele achizitionate trebuie sa fi fost generate in conditii de deplina concurenta intre vanzator si debitor. Astfel, nu sunt eligibile creantele din tranzactii intre conturile aceleiasi societati, precum nici creantele evidentiate in conturi de compensare reciproca intre societati care vand si cumpara una de la cealalta;
c) Institutia de credit cumparatoare are o creanta asupra tuturor incasarilor generate de creantele achizitionate sau un drept proportional asupra acestor incasari; si
d) Portofoliul creantelor achizitionate este suficient de diversificat.
ART. 45
In cazul creantelor achizitionate, reducerile rambursabile acordate la achizitionare, garantiile reale sau garantiile personale partiale care ofera protectie pentru prima pierdere, in cazul pierderilor din nerambursare, pierderilor in caz de diminuare a valorii creantei sau pierderilor provenind din ambele situatii, pot fi tratate drept pozitii pentru prima pierdere conform prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 21/26/2006 privind tratamentul riscului de credit aferent expunerilor securitizate si al pozitiilor din securitizare.
ART. 46
In cazul grupelor formate din sub-portofolii de creante achizitionate de tip retail diferite pentru care institutia de credit cumparatoare nu poate face distinctie intre expunerile garantate cu bunuri imobiliare si expunerile de tip retail reinnoibile eligibile de alte expuneri de tip retail, pentru respectivele expuneri va fi utilizata functia de ponderare la risc pentru sub-portofoliile de retail care genereaza cerintele de capital cele mai mari.
1.3. Valoarea ponderata la risc pentru expuneri din titluri de capital
ART. 47
(1) Pentru calculul valorii ponderate la risc ale expunerilor provenite din titluri de capital, institutiile de credit pot folosi una din cele trei metode: metoda simpla de ponderare la risc, metoda bazata pe probabilitatea de nerambursare/pierderea in caz de nerambursare si metoda bazata pe modele interne.
(2) Banca Nationala a Romaniei poate aproba unei institutii de credit utilizarea concomitenta de metode diferite pentru diferite portofolii daca aceste metode sunt utilizate pe plan intern de institutia de credit. Institutia de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca alegerea este facuta de o maniera consecventa si coerenta si nu este determinata de consideratii legate de arbitrajul de reglementare.
(3) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (1) si (2), determinarea valorii ponderate la risc pentru expunerile din titluri de capital ale societatilor prestatoare de servicii auxiliare sau conexe se poate realiza in conformitate cu tratamentul aplicat activelor, altele decat creantele din credite.
1.3.1. Metoda simpla de ponderare la risc
ART. 48
Valoarea ponderata la risc a expunerii se calculeaza conform urmatoarei formule:
Valoarea ponderata la risc a expunerii = RW * valoarea expunerii.
Ponderea de risc (RW) este de 190% pentru expunerile din investitii de tip private equity din cadrul portofoliilor suficient de diversificate si pentru care institutiile de credit pot demonstra ca pierderile inregistrate in trecut justifica aplicarea acestei ponderi de risc.
Ponderea de risc (RW) este de 290% pentru expunerile din titluri de capital tranzactionate la bursa.
Ponderea de risc (RW) este de 370% pentru orice alte expuneri din titluri de capital.
ART. 49
Pozitiile scurte de trezorerie si pe instrumente financiare derivate din afara portofoliului de tranzactionare pot compensa pozitiile lungi in titluri de acelasi fel, cu conditia ca aceste instrumente sa fi fost special destinate acoperirii expunerilor din titluri de capital specifice si sa asigure acoperirea pentru inca cel putin un an. Alte pozitii scurte se trateaza ca si cum ar fi pozitii lungi, prin aplicarea de ponderi de risc relevante, la valoarea absoluta a fiecarei pozitii. In cazul pozitiilor ale caror scadente sunt decalate, se va aplica metoda utilizata pentru expunerile fata de societati pentru determinarea efectului/tratamentul decalajului de scadenta, conform prevederilor art. 86.
ART. 50
Institutiile de credit pot recunoaste protectia nefinantata a creditului, obtinuta pentru o expunere din titluri de capital, potrivit metodelor prevazute la art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
1.3.2. Metoda bazata pe probabilitatea de nerambursare/pierderea in caz de nerambursare (PD/LGD)
ART. 51
(1) O institutie de credit poate aplica metoda bazata pe probabilitatea de nerambursare/pierderea in caz de nerambursare (PD/LGD) in conditiile in care demonstreaza Bancii Nationale a Romaniei ca dezvoltarea unui model intern pentru portofoliul respectiv nu este posibila, in timp ce cerintele pentru aplicarea metodei bazate pe probabilitatea de nerambursare/pierderea in caz de nerambursare sunt indeplinite.
(2) Valoarea ponderata la risc a expunerii se calculeaza conform formulelor prevazute la art. 33. Daca institutiile de credit nu dispun de suficiente informatii pentru a utiliza definitia starii de nerambursare, prevazuta la art. 160-163 din Capitolul V, ponderilor de risc le este aplicat un factor de majorare de 1,5.
ART. 52
La nivelul unei expuneri individuale, suma dintre valoarea pierderii asteptate inmultita cu 12,5 si valoarea ponderata la risc a expunerii nu trebuie sa depaseasca valoarea expunerii inmultita cu 12,5.
ART. 53
Institutiile de credit pot recunoaste protectia nefinantata a creditului, obtinuta pentru o expunere din titluri de capital, potrivit metodelor prevazute de art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii. In cazul acestei recunoasteri se va utiliza o valoare de 90% a pierderii in caz de nerambursare pentru expunerea fata de furnizorul de protectie. Pentru expunerile din investitii de tip private equity din cadrul unor portofolii suficient de diversificate, se poate utiliza o valoare de 65% a pierderii in caz de nerambursare. Pentru aceste scopuri, scadenta este de 5 ani.
1.3.3. Metoda bazata pe modele interne
ART. 54
(1) Valoarea ponderata la risc a expunerilor este pierderea potentiala asociata expunerilor din titluri de capital ale unei institutii de credit, obtinuta prin utilizarea unor modele interne de tip value-at-risk la un interval de incredere unilateral de 99% pentru diferenta dintre randamentul trimestrial si o rata adecvata fara risc, calculata pentru o perioada - esantion de lunga durata, inmultita cu 12,5.
(2) La nivelul unei expuneri individuale, valoarea ponderata la risc nu trebuie sa fie mai mica decat suma dintre valoarea minima a expunerii ponderate la risc impusa prin metoda bazata pe probabilitatea de nerambursare/pierderea in caz de nerambursare (PD/LGD) si valoarea corespunzatoare a pierderii asteptate inmultita cu 12,5 si calculata pe baza valorii probabilitatii de nerambursare, prevazuta la art. 95 lit. a) din Capitolul III si a valorii corespunzatoare a pierderii in caz de nerambursare, prevazuta in art. 96 si art. 97 din Capitolul III.
(3) In scopul alin. (1), institutiile de credit vor notifica Banca Nationala a Romaniei cu privire la alegerea sau, dupa caz, calcularea ratei fara risc, aceasta urmand a decide de la caz la caz daca este necesara revizuirea metodologiei.
ART. 55
Institutiile de credit pot recunoaste protectia nefinantata a creditului obtinuta pentru o pozitie pe titluri de capital.
1.4. Valoarea ponderata la risc pentru expuneri din active, altele decat creantele din credite (non credit-obligation assets)
ART. 56
Valoarea ponderata la risc a expunerilor se calculeaza conform urmatoarei formule:
Valoarea ponderata la risc a expunerii = 100%*valoarea expunerii, cu exceptia cazului in care expunerea reprezinta o valoare reziduala, situatie in care aceasta trebuie calculata pentru fiecare an si se determina dupa cum urmeaza:
(1/t)*100%*valoarea expunerii;
unde t reprezinta numarul de ani ai duratei contractului de leasing.

Sectiunea 2
Calculul valorilor ponderate la risc pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate

ART. 57
Ponderile de risc pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate incluse in clasa de expuneri de tip retail sau in clasa de expuneri fata de societati se calculeaza prin utilizarea formulei prevazute la art. 33.
Parametrii de risc de intrare respectiv probabilitatea de nerambursare si pierderea in caz de nerambursare se calculeaza conform prevederilor din Capitolul III, valoarea expunerii se calculeaza conform prevederilor din Capitolul IV, iar scadenta este de 1 an. Daca institutiile de credit pot demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca riscul de diminuare a valorii creantei este nesemnificativ, acesta nu este necesar a fi luat in considerare.

Sectiunea 3
Calculul valorii pierderii asteptate

ART. 58
Daca nu este prevazut altfel, parametrii de risc de intrare respectiv probabilitatea de nerambursare si pierderea in caz de nerambursare se calculeaza conform prevederilor Capitolului III, iar valoarea expunerii se calculeaza conform prevederilor Capitolului IV.
ART. 59
(1) Valoarea pierderii asteptate aferenta expunerilor fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale si pentru expunerile de tip retail se calculeaza conform urmatoarelor formule:
Pierderea asteptata (EL) = PD*LGD
Valoarea pierderii asteptate = EL*valoarea expunerii
(2) In cazul institutiilor de credit care utilizeaza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare, pentru expunerile aflate in stare de nerambursare (probabilitatea de nerambursare este 1), pierderea asteptata (EL) va fi cea mai buna estimare a pierderii asteptate (EL(BE)) stabilita de institutia de credit, corespunzatoare expunerii aflate in stare de nerambursare, potrivit art. 195 din Capitolul V.
Pentru expunerile care fac obiectul tratamentului prevazut in art. 34 din Capitolul II, pierderea asteptata este 0.
ART. 60
In cazul expunerilor care provin din finantari specializate, pentru care institutiile de credit utilizeaza, in vederea aplicarii ponderilor de risc metodele prevazute la art. 36, pierderea asteptata ia valorile corespunzatoare, stabilite in tabelul 2:

Tabel 2


┌────────────────────────────┬────────-┬────────-┬────────-┬────────-┬────────-┐
│                            │categoria│categoria│categoria│categoria│categoria│
│     Scadenta reziduala     │    1    │    2    │    3    │    4    │    5    │
├────────────────────────────┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┤
│Mai mica de 2,5 ani         │   0%    │  0,4%   │  2,8%   │   8%    │   50%   │
├────────────────────────────┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┼────────-┤
│Mai mare sau egala cu 2,5   │  0,4%   │  0,8%   │  2,8%   │   8%    │   50%   │
│ani                         │         │         │         │         │         │
└────────────────────────────┴────────-┴────────-┴────────-┴────────-┴────────-┘



ART. 61
In cazul expunerilor din titluri de capital pentru care valoarea ponderata la risc se calculeaza in conformitate cu metodele prevazute la art. 48-50, valoarea pierderii asteptate se determina conform urmatoarei formule:
Valoarea pierderii asteptate = EL*valoarea expunerii
Pierderea asteptata are urmatoarele valori:
Pierderea asteptata (EL) = 0,8% pentru expunerile din investitii de tip private equity din cadrul unor portofolii suficient de diversificate
Pierderea asteptata (EL) = 0,8% pentru expunerile din titluri de capital tranzactionate la bursa
Pierderea asteptata (EL) = 2,4% pentru oricare alte expuneri din titluri de capital.
ART. 62
In cazul expunerilor din titluri de capital pentru care valoarea ponderata la risc se calculeaza in conformitate cu metodele prevazute la art. 51-53, valoarea pierderii asteptate se determina conform urmatoarelor formule:
Pierderea asteptata (EL) = PD*LGD
Valoarea pierderii asteptate = EL*valoarea expunerii.
ART. 63
In cazul expunerilor din titluri de capital pentru care valoarea ponderata la risc se calculeaza in conformitate cu metodele prevazute la art. 54 si art. 55, valoarea pierderii asteptate este 0.
ART. 64
Valoarea pierderii asteptate pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate se calculeaza conform urmatoarelor formule:
Pierderea asteptata (EL) = PD*LGD
Valoarea pierderii asteptate = EL * valoarea expunerii

Sectiunea 4
Tratamentul valorilor pierderii asteptate

ART. 65
(1) Valorile pierderii asteptate, calculate in conformitate cu prevederile art. 59, art. 60 si ale art. 64, vor fi deduse din suma ajustarilor de valoare si provizioanelor aferente acestor expuneri. Diferentele in plus sau in minus se trateaza conform prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de investitii.
(2) Disconturile aferente expunerilor bilantiere achizitionate atunci cand acestea se afla in stare de nerambursare, potrivit prevederilor art. 100 din Capitolul IV, trebuie tratate in aceeasi maniera ca si ajustarile de valoare.
(3) Valorile pierderii asteptate, pentru expunerile securitizate, precum si ajustarile de valoare si provizioanele aferente acestor expuneri nu se iau in calcul.

CAP. III
Probabilitatea de nerambursare, pierderea in caz de nerambursare si scadenta

ART. 66
Parametrii de risc de intrare, respectiv probabilitatea de nerambursare, pierderea in caz de nerambursare si scadenta utilizati la calculul valorilor ponderate la risc ale expunerilor si al valorilor pierderii asteptate, prevazuti in Capitolul II sunt cei estimati de catre institutia de credit in conformitate cu prevederile Capitolului V si cu respectarea prevederilor prezentului capitol.

Sectiunea 1
Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale

1.1. Probabilitatea de nerambursare (PD)
ART. 67
Probabilitatea de nerambursare aferenta unei expuneri fata de o societate sau o institutie nu poate fi mai mica de 0,03%.
ART. 68
(1) In cazul expunerilor provenite din creante fata de societati, achizitionate de institutia de credit, pentru care aceasta nu poate demonstra ca propriile estimari ale probabilitatii de nerambursare indeplinesc cerintele minime prevazute la Capitolul V, probabilitatile de nerambursare ale acestor expuneri se calculeaza conform urmatoarelor metode:
a) pentru creantele de rang prioritar, probabilitatea de nerambursare este raportul dintre estimarea institutiei de credit cu privire la pierderea asteptata si pierderea in caz de nerambursare pentru respectivele creante achizitionate;
b) pentru creantele subordonate, probabilitatea de nerambursare corespunde estimarii institutiei de credit cu privire la pierderea asteptata;
(2) Daca o institutie de credit are aprobarea de a utiliza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare pentru expunerile fata de societati si daca, in cazul creantelor achizitionate fata de societati poate descompune estimarile proprii ale pierderii asteptate, intr-o maniera credibila, in probabilitati de nerambursare si pierderi in caz de nerambursare, respectiva institutie de credit poate utiliza propria estimare a probabilitatii de nerambursare.
ART. 69
In cazul debitorilor aflati in stare de nerambursare, probabilitatea de nerambursare este de 100%.
ART. 70
In vederea determinarii probabilitatii de nerambursare, institutiile de credit pot recunoaste protectia nefinantata a creditului in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
ART. 71
Institutiile de credit care utilizeaza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare pot recunoaste protectia nefinantata a creditului, prin ajustarea probabilitatilor de nerambursare, cu respectarea prevederilor art. 75.
ART. 72
(1) In cazul riscului de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate fata de societati probabilitatea de nerambursare este egala cu estimarea pierderii asteptate pentru riscul de diminuare a valorii creantei.
(2) In cazul in care o institutie de credit are aprobarea de a utiliza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare pentru expunerile fata de societati si poate descompune, intr-o maniera credibila, estimarile proprii ale pierderii asteptate aferente riscului de diminuare a valorii creantei, pentru creantele achizitionate fata de societati, in probabilitati de nerambursare si pierderi in caz de nerambursare, institutia de credit poate utiliza propria estimare a probabilitatii de nerambursare.
(3) In vederea determinarii probabilitatii de nerambursare, in cazul riscului de diminuare a valorii creantei, institutiile de credit pot recunoaste protectia nefinantata a creditului in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
(4) Daca o institutie de credit are aprobarea de a utiliza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare, pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor fata de societati, achizitionate de institutia de credit, aceasta poate recunoaste protectia nefinantata a creditului, prin ajustarea probabilitatilor de nerambursare, cu respectarea prevederilor art. 75.
1.2. Pierderea in caz de nerambursare (LGD)
ART. 73
(1) Institutiile de credit care nu au aprobarea de a utiliza propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare utilizeaza urmatoarele valori ale acestui parametru:
a) 45% - pentru expunerile cu rang prioritar, care nu beneficiaza de garantii reale eligibile;
b) 75% - pentru expunerile subordonate, care nu beneficiaza de garantii reale eligibile;
c) institutiile de credit pot recunoaste, la determinarea pierderii in caz de nerambursare, protectia finantata si nefinantata a creditului, in conformitate cu prevederile art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006 privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii;
d) 12,5% - pentru expunerile sub forma obligatiunilor garantate, asa cum sunt definite la <>art. 52-54 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard;
e) 45% - pentru expunerile aferente creantelor cu rang prioritar fata de societati, achizitionate de institutia de credit, in cazul in care aceasta nu poate demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca estimarile proprii privind probabilitatea de nerambursare indeplinesc cerintele minime stabilite la Capitolul V;
f) 100% - pentru expunerile aferente creantelor subordonate fata de societati, achizitionate de institutia de credit, in cazul in care aceasta nu poate demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca estimarile proprii privind probabilitatea de nerambursare indeplinesc cerintele minime stabilite la Capitolul V; si
g) 75% - pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate fata de societati.
(2) Pana la 31 decembrie 2010, expunerilor sub forma obligatiunilor garantate, prevazute la lit. d), asa cum sunt definite la <>art. 52-54 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard, le poate fi aplicata o valoare a pierderii in caz de nerambursare de 11,25%, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- toate activele prevazute la <>art. 52 lit. a)-c) din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard, care garanteaza obligatiunile, sunt eligibile pentru incadrarea pe primul nivel al scalei de evaluare a calitatii creditului, prevazute in respectivul regulament;
- in cazul in care activele prevazute la <>art. 52 lit. d) si e) din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard sunt utilizate in calitate de garantii reale, limita superioara prevazuta la fiecare dintre literele respective este 10% din valoarea nominala a titlurilor emise, aflate in circulatie;
- activele prevazute la <>art. 52 lit. f) din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard nu sunt utilizate in calitate de garantii reale; sau
- obligatiunile garantate fac obiectul unei evaluari a creditului din partea unei institutii externe de evaluare a creditului nominalizate, iar institutia respectiva le incadreaza in categoria de evaluare a creditului cea mai favorabila pe care o poate utiliza in cazul obligatiunilor garantate.
ART. 74
Fara a aduce atingere prevederilor art. 73, in ceea ce priveste riscul de diminuare a valorii creantei si riscul de nerambursare, in cazul in care o institutie de credit a primit aprobarea Bancii Nationale a Romaniei sa utilizeze propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare pentru expunerile fata de societati si poate descompune, intr-o maniera credibila, propriile estimari ale pierderii asteptate aferente creantelor fata de societati, achizitionate de institutia de credit, in probabilitati de nerambursare si pierderi in caz de nerambursare, respectiva institutie de credit poate utiliza propria estimare a pierderii in caz de nerambursare pentru aceste creante.
ART. 75
(1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 73, in cazul in care o institutie de credit a primit aprobarea din partea Bancii Nationale a Romaniei sa utilizeze propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare pentru expunerile fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale, protectia nefinantata a creditului poate fi recunoscuta prin ajustarea probabilitatii de nerambursare si/sau a pierderii in caz de nerambursare, cu respectarea cerintelor minime prevazute in Capitolul V si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.
(2) O institutie de credit nu poate aloca expunerilor garantate o valoare ajustata a probabilitatii de nerambursare sau a pierderii in caz de nerambursare, daca astfel ponderea de risc ajustata ar fi mai mica decat cea a unei expuneri directe, comparabile, fata de garant.
ART. 76
Fara a aduce atingere prevederilor art. 73 si ale art. 75, in scopul art. 34, pierderea in caz de nerambursare pentru o expunere directa, comparabila, fata de furnizorul de protectie va fi fie cea aferenta unei linii de credit negarantate in favoarea garantului, fie cea aferenta unei linii de credit negarantate in favoarea debitorului, dupa cum dovezile disponibile si structura garantiei indica faptul ca, in cazul in care, pe durata de viata a tranzactiei acoperite, atat garantul cat si debitorul s-ar afla in stare de nerambursare, suma recuperata ar depinde de situatia financiara a garantului sau, respectiv, a debitorului.
1.3. Scadenta (M)
ART. 77
(1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 78, institutiile de credit aplica expunerilor din tranzactii de rascumparare sau din operatiuni de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut o valoare a scadentei de 0,5 ani, iar pentru toate celelalte expuneri o valoare a scadentei de 2,5 ani.
(2) Institutiile de credit care au obtinut aprobarea sa utilizeze propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie pentru expunerile fata de societati, institutii sau administratii centrale sau banci centrale, calculeaza scadenta pentru fiecare dintre aceste expuneri asa cum este prevazut la art. 78-84, cu respectarea prevederilor art. 85 si ale art. 86. In toate cazurile, scadenta nu poate fi mai mare de 5 ani.
ART. 78
Pentru un instrument care face obiectul unei esalonari a fluxurilor de numerar, scadenta se calculeaza conform urmatoarei formule:


            ┌        ┌             ┐┐
            │        │ Σ t*CF(t)   ││
            │        │ t           ││
    M = max │ 1; MIN │──────────; 5││
            │        │ Σ CF(t)     ││
            │        │ t           ││
            └        └             ┘┘



unde CF(t) reprezinta fluxurile de numerar (principal, dobanzi si comisioane) pe care debitorul trebuie sa le plateasca conform prevederilor contractuale, in perioada t.
ART. 79
In cazul instrumentelor financiare derivate care fac obiectul unui acord-cadru de compensare, scadenta este media ponderata a scadentelor reziduale ale fiecarei expuneri si nu poate fi mai mica de 1 an. Pentru ponderarea scadentelor se utilizeaza valoarea notionala a fiecarei expuneri.
ART. 80
In cazul expunerilor din tranzactii cu instrumente financiare derivate, prevazute in Anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja, care beneficiaza integral sau aproape integral de acoperire cu garantii reale, pentru expunerile din tranzactii de creditare in marja, care sunt acoperite integral sau aproape integral cu garantii reale, tranzactiile de rascumparare si operatiunile de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut, care fac obiectul unui acord cadru de compensare, scadenta este media ponderata a scadentelor ramase ale tranzactiilor si nu poate fi mai mica de 10 zile. Pentru ponderarea scadentelor se utilizeaza valoarea notionala a fiecarei expuneri.
ART. 81
Pentru o institutie de credit care a obtinut aprobarea sa utilizeze propriile estimari ale probabilitatii de nerambursare pentru creantele achizitionate fata de societati, in cazul sumelor trase, scadenta este egala cu scadenta medie ponderata a acelor creante si nu poate fi mai mica de 90 de zile. In cazul sumelor neutilizate ale unei facilitati de cumparare ferme se aplica aceeasi valoare a scadentei, sub rezerva ca facilitatea de cumparare sa prevada angajamente efective, evenimente care declanseaza rambursarea anticipata sau sa aiba alte prevederi care sa protejeze institutia de credit cumparatoare in cazul unei deteriorari viitoare semnificative a calitatii creantelor, pe care este obligata sa le cumpere pana la scadenta facilitatii. In cazul absentei unor asemenea protectii efective, pentru sumele neutilizate, scadenta se calculeaza ca suma dintre scadenta creantei potentiale celei mai indelungate potrivit contractului de cumparare si scadenta reziduala a facilitatii de cumparare si nu poate fi mai mica de 90 de zile.
ART. 82
Pentru orice instrument, altul decat cele mentionate la art. 78-81 sau in situatia in care institutia de credit nu poate determina scadenta conform prevederilor art. 78, scadenta va fi scadenta reziduala maxima (in ani) pe care o are la dispozitie un debitor pentru a se achita in intregime de obligatiile sale contractuale si nu va putea fi mai mica de 1 an.
ART. 83
(1) In cazul institutiilor de credit care utilizeaza pentru determinarea valorii expunerii metoda modelelor interne prevazuta la Capitolul VI din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006 privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja, pentru expunerile carora li se aplica aceasta metoda si care sunt incluse intr-un set de compensare in care scadenta contractului celui mai indelungat este mai mare de 1 an, scadenta se calculeaza in conformitate cu urmatoarea formula:





        ┌tk<=1 an                                       scadenta                            ┐
        │  Σ      EE(k) efectiva * DELTA t(k) * df(k) +    Σ     EE(k) * DELTA t(k) * df(k) │
        │ k=1                                           tk>1 an                             │
M = MIN │────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────; 5│
        │                  tk<=1 an                                                         │
        │                     Σ      EE(k) efectiva * DELTA t(k) * df(k)                    │
        └                    k=1                                                            ┘


    unde:
    df(k) este factorul de actualizare fara risc pentru perioada de timp viitoare t(k), iar ceilalti parametri sunt definiti in Capitolul VI din <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006  privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja.
    (2) Fara a aduce atingere prevederilor alin. (1), o institutie de credit care utilizeaza un model intern pentru a calcula o ajustare unilaterala a evaluarii creditului, poate folosi ca valoare a scadentei, cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei, scadenta efectiva a creditului, estimata prin modelul intern.
    (3) Sub rezerva prevederilor art. 85, pentru toate seturile de compensare in cazul carora toate contractele au o scadenta initiala mai mica de 1 an, se aplica formula de la art. 78.
     ART. 84
    In scopul art. 34, scadenta este durata efectiva a protectiei creditului, dar nu va fi mai mica de 1 an.
     ART. 85
    (1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 77-81, scadenta este de cel putin 1 zi in urmatoarele cazuri:
    - instrumentele financiare derivate prevazute in Anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006  privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja care sunt acoperite integral sau aproape integral cu garantii reale;
    - tranzactiile de creditare in marja care sunt acoperite integral sau aproape integral cu garantii reale; si
    - tranzactiile de rascumparare si operatiunile de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut
    (2) Prevederile alin. (1) se aplica sub conditia ca prevederile contractuale sa stipuleze ajustari de marja si reevaluari zilnice, si sa includa clauze care sa permita lichidarea sau compensarea rapida a garantiilor reale in caz de nerambursare sau de imposibilitate de refacere a marjei.
    (3) Fara a aduce atingere prevederilor art. 77-81, in cazul altor expuneri pe termen scurt, care nu fac parte din finantarea curenta a debitorului, scadenta nu va fi mai mica de o zi. Pentru fiecare situatie trebuie sa se analizeze cu atentie detaliile specifice.
     ART. 86
    In cazul decalajelor de scadenta sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.

    Sectiunea 2
    Expuneri de tip retail

    2.1. Probabilitatea de nerambursare
     ART. 87
    Pentru orice expunere de tip retail, probabilitatea de nerambursare aferenta unei expuneri nu poate fi mai mica de 0,03%.
     ART. 88
    Probabilitatea de nerambursare aferenta debitorilor aflati in stare de nerambursare sau, atunci cand este folosita o abordare bazata pe tranzactii, probabilitatea de nerambursare aferenta expunerilor aflate in stare de nerambursare, este de 100%.
     ART. 89
    (1) In cazul riscului de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate, probabilitatea de nerambursare este egala cu estimarile pierderii asteptate pentru riscul de diminuare a valorii creantei.
    (2) In cazul in care o institutie de credit poate sa descompuna intr-o maniera credibila estimarile proprii ale pierderii asteptate pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate, in probabilitati de nerambursare si pierderi in caz de nerambursare, aceasta poate utiliza estimarea proprie a probabilitatii in caz de nerambursare.
     ART. 90
    (1) Protectia nefinantata a creditului poate fi recunoscuta prin ajustarea probabilitatilor de nerambursare, cu respectarea prevederilor art. 93.
    (2) Pentru riscul de diminuare a valorii creantei, in cazul institutiilor de credit care nu utilizeaza estimari proprii ale pierderilor in caz de nerambursare, se respecta prevederile art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
    2.2. Pierderea in caz de nerambursare
     ART. 91
    Institutiile de credit calculeaza propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare, cu respectarea cerintelor minime prevazute in Capitolul V si cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.
     ART. 92
    (1) Pentru riscul de diminuare a valorii creantei aferent creantelor achizitionate, se utilizeaza o valoare a pierderii in caz de nerambursare de 75%.
    (2) In cazul in care, pentru creantele achizitionate, o institutie de credit poate sa descompuna, intr-o maniera credibila estimarile proprii ale pierderii asteptate pentru riscul de diminuare a valorii creantei, in probabilitati de nerambursare si pierderi in caz de nerambursare, respectiva institutie de credit poate utiliza propria estimare a pierderii in caz de nerambursare.
     ART. 93
    (1) Protectia nefinantata a creditului poate fi recunoscuta, fie pentru o expunere individuala, fie pentru o grupa de expuneri, prin ajustarea estimarilor probabilitatii de nerambursare sau ale pierderii in caz de nerambursare, cu respectarea cerintelor minime prevazute la art. 214-219 din Capitolul V, si in conditiile obtinerii aprobarii Bancii Nationale a Romaniei.
    (2) O institutie de credit nu poate aplica unei expuneri garantate o valoare ajustata a probabilitatii de nerambursare sau a pierderii in caz de nerambursare, daca astfel ponderea de risc ajustata va fi mai mica decat cea a unei expuneri directe, comparabile, fata de garant.
     ART. 94
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 93, in scopul art. 41, pierderea in caz de nerambursare pentru o expunere directa, comparabila, fata de furnizorul de protectie este fie cea asociata unei linii de credit neacoperite in favoarea garantului, fie cea asociata unei linii de credit neacoperite in favoarea debitorului, dupa cum dovezile disponibile si structura garantiei indica faptul ca, in cazul in care atat garantul cat si debitorul se afla in stare de nerambursare pe durata de viata a tranzactiei acoperite, suma recuperata ar depinde de situatia financiara a garantului sau, respectiv, a debitorului.

    Sectiunea 3
    Expuneri din titlurile de capital care fac obiectul metodei bazate pe probabilitatea de nerambursare/pierderea in caz de nerambursare

    3.1. Probabilitatea de nerambursare
     ART. 95
    Probabilitatile de nerambursare se calculeaza potrivit metodelor utilizate pentru expunerile fata de societati (art. 67-72).
    Urmatoarele valori minime ale probabilitatilor de nerambursare sunt aplicabile:
    a) 0,09% pentru expuneri din titlurile de capital tranzactionate la bursa, atunci cand investitia se inscrie in cadrul unei relatii pe termen lung cu clientul;
    b) 0,09% pentru expuneri din titlurile de capital netranzactionate la bursa, atunci cand randamentul investitiei se bazeaza pe fluxuri de numerar regulate si periodice, care nu deriva din castiguri de capital;
    c) 0,40% pentru expuneri din titlurile de capital tranzactionate la bursa, inclusiv alte pozitii scurte asa cum este prevazut in art. 49 din Capitolul II; si
    d) 1,25% pentru toate celelalte expuneri din titlurile de capital, inclusiv alte pozitii scurte asa cum este prevazut in art. 49 din Capitolul II.
    3.2. Pierderea in caz de nerambursare
     ART. 96
    In cazul expunerilor din investitii de tip private equity din cadrul portofoliilor suficient de diversificate, se poate aloca pierderii in caz de nerambursare o valoare de 65%.
     ART. 97
    In cazul tuturor celorlalte expuneri se aplica pierderii in caz de nerambursare o valoare de 90%.
    3.3. Scadenta
     ART. 98
    In cazul tuturor expunerilor scadenta este de 5 ani.

     CAP. IV
    Valoarea expunerii

    Sectiunea 1
    Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale si expuneri de tip retail

     ART. 99
    Daca nu se specifica altfel, valoarea expunerii pentru expunerile bilantiere se cuantifica inainte de deducerea ajustarilor de valoare.
     ART. 100
    Regula prevazuta la art. 99 se aplica si in cazul activelor achizitionate la un pret diferit de suma datorata. Pentru activele achizitionate, diferenta dintre suma datorata si valoarea neta inregistrata in bilantul institutiilor de credit este numita discont, daca suma datorata este mai mare, si, respectiv, prima, daca aceasta este mai mica.
     ART. 101
    In cazul in care institutiile de credit utilizeaza un acord-cadru de compensare cu privire la tranzactiile de rascumparare sau pentru operatiunile de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut, valoarea expunerii se calculeaza potrivit prevederilor art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
     ART. 102
    In ceea ce priveste compensarea bilantiera a creditelor si depozitelor institutiile de credit trebuie sa utilizeze la calculul valorii expunerilor metodele prevazute de art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
     ART. 103
    (1) Valoarea expunerii pentru operatiunile de leasing este reprezentata de valoarea actualizata a platilor minime de leasing.
    (2) In sensul alin. (1), platile minime de leasing sunt acele plati de-a lungul duratei contractului de leasing pe care locatarul va fi sau poate fi obligat sa le efectueze si orice optiune a locatarului cu privire la cumpararea avantajoasa a bunului - in cazul in care exercitarea acestei optiunii este certa, intr-o masura rezonabila.
    (3) Orice valoare reziduala garantata care indeplineste conditiile referitoare la eligibilitatea furnizorilor de protectie, prevazute in <>art. 27-29 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii, precum si cerintele minime pentru recunoasterea altor tipuri de garantii, prevazute in art. 55-58 din cadrul aceluiasi regulament, trebuie de asemenea inclusa in platile minime de leasing.
     ART. 104
    In cazul oricarui element prevazut in Anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006  privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja, valoarea expunerii se calculeaza prin utilizarea metodelor prevazute in respectivul regulament.
     ART. 105
    In vederea calcularii valorii ponderate la risc a creantelor achizitionate, valoarea expunerii este reprezentata de valoarea ramasa de rambursat minus cerintele de capital pentru riscul de diminuare a valorii creantei, determinate inainte de aplicarea tehnicilor de diminuare a riscului de credit.
     ART. 106
    (1) In cazul unei expuneri sub forma de titluri sau marfuri vandute, gajate sau date cu imprumut in cadrul tranzactiilor de rascumparare, sau al operatiunilor de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja, valoarea expunerii este reprezentata de valoarea titlurilor sau a marfurilor, determinata in conformitate cu prevederile <>art. 3 din Regulamentul BNR-CNVM Nr. 13/18/2006  privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii. Atunci cand este utilizata metoda extinsa a garantiilor financiare, prevazuta de Capitolul IV din cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii, valoarea expunerii se majoreaza cu ajustarea de volatilitate corespunzatoare unor astfel de titluri sau marfuri, potrivit dispozitiilor regulamentului respectiv.
    (2) In cazul tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare sau luare de titluri sau marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja, valoarea expunerii se determina fie potrivit prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 20/25/2006  privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja fie potrivit prevederilor <>art. 73-80 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
     ART. 107
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 106, valoarea expunerii in cazul expunerilor la riscul de credit aflate in derulare cu o contrapartida centrala, asa cum sunt acestea stabilite de autoritatile competente, se determina potrivit prevederilor de la <>art. 8 din Capitolul II din Regulamentul BNR-CNVM nr. 20/25/2006  privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja cu conditia ca expunerile contrapartidei centrale la riscul de credit al contrapartidei fata de toti participantii la acordurile sale sa fie acoperite zilnic si integral cu garantii reale.
     ART. 108
    (1) Valoarea expunerii pentru elementele de la alin. (2) se calculeaza ca produs intre valoarea reprezentand suma angajata ferm dar neutilizata si un factor de conversie.
    (2) In scopul alin. (1), institutiile de credit trebuie sa utilizeze urmatorii factori de conversie:
    a) 0% pentru liniile de credit care nu sunt angajate ferm, care sunt revocabile neconditionat, in orice moment si fara aviz prealabil de catre institutia de credit sau care permit efectiv acesteia revocarea automata in cazul deteriorarii calitatii creditului unui debitor. Pentru a putea aplica un factor de conversie de 0%, institutiile de credit trebuie sa monitorizeze activ situatia financiara a debitorului, iar sistemele lor de control intern trebuie sa permita detectarea imediata a oricarei deteriorarii a calitatii creditului aferenta acestuia. Liniile de credit acordate clientelei de tip retail neutilizate pot fi considerate ca fiind revocabile neconditionat daca termenii contractuali permit institutiei de credit sa le revoce in masura maxima permisa de legislatia privind protectia consumatorului si legislatia conexa.
    b) 20% pentru scrisorile de credit pe termen scurt provenind din circulatia bunurilor, atat in cazul institutiei de credit emitente, cat si in cel al institutiei de credit care face confirmarea.
    c) 0% pentru angajamentele de cumparare reinnoibile neutilizate privind creantele achizitionate, care sunt revocabile neconditionat sau care permit efectiv institutiei de credit revocarea automata, in orice moment si fara aviz prealabil. Pentru a putea aplica un factor de conversie de 0%, institutiile de credit vor monitoriza activ situatia financiara a debitorului, iar sistemele lor de control intern trebuie sa permita detectarea imediata a oricarei deteriorari a calitatii creditului aferente acestuia.
    d) 75% pentru alte linii de credit, facilitati de emisiune de efecte (Note Issuance Facilities - NIF) si facilitati reinnoibile de subscriere ferma (Revolving Underwriting Facilities - RUF).
    (3) Cu acordul Bancii Nationale a Romaniei, institutiile de credit care indeplinesc cerintele minime pentru utilizarea propriilor estimari ale factorilor de conversie, prevazute in Capitolul V, pot utiliza propriile estimari ale factorilor de conversie pentru diferite tipuri de produse, asa cum este prevazut la lit. a)-d) de la alin. (2).
     ART. 109
    In cazul in care un angajament se refera la extinderea unui alt angajament, se utilizeaza factorul cu valoarea cea mai mica dintre cei doi factori de conversie asociati fiecaruia dintre angajamentele individuale.
     ART. 110
    (1) Pentru toate elementele extrabilantiere, altele decat cele mentionate la art. 100-108, valoarea expunerii corespunde urmatoarelor procente din valoarea sa:
    a) 100% daca este un element cu risc maxim,
    b) 50% daca este un element cu risc mediu,
    c) 20% daca este un element cu risc moderat si
    d) 0% daca este un element cu risc scazut.
    (2) In scopul alin. (1), elementele extrabilantiere se incadreaza in categoriile de risc prevazute in Anexa la <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006  privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard.

    Sectiunea 2
    Expuneri din titluri de capital

     ART. 111
    Valoarea expunerii este valoarea inscrisa in situatiile financiare. Sunt permise urmatoarele cuantificari pentru expunerile din titluri de capital:
    a) pentru investitiile evaluate la valoarea justa, in cazul carora modificarile de valoare sunt recunoscute in mod direct in rezultate si, in consecinta, in fondurile proprii, valoarea expunerii este reprezentata de valoarea justa inscrisa in bilant;
    b) pentru investitiile evaluate la valoarea justa, in cazul carora modificarile de valoare nu sunt recunoscute in mod direct in rezultate, ci sunt recunoscute, nete de impozit, intr-o componenta distincta a capitalurilor proprii, ajustata pentru scopuri fiscale, valoarea expunerii este reprezentata de valoarea justa inscrisa in bilant; si
    c) pentru investitiile evaluate la cost istoric sau la cea mai mica valoare dintre acest cost si valoarea de piata, valoarea expunerii este reprezentata de costul istoric sau de valoarea de piata inscrisa in bilant.

    Sectiunea 3
    Expuneri din active, altele decat cele de natura creantelor din credite

     ART. 112
    Valoarea expunerii pentru active, altele decat cele de natura creantelor din credite, este reprezentata de valoarea inscrisa in situatiile financiare.

     CAP. V
    Cerinte minime pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating

    Sectiunea 1
    Sistemele de rating

     ART. 113
    In scopul prezentului regulament, prin "sistem de rating" se intelege ansamblul metodelor, proceselor, sistemelor de control, sistemelor de colectare a datelor si sistemelor informatice care permit evaluarea riscului de credit, alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc si cuantificarea estimarilor cu privire la starile de nerambursare si la pierderi pentru un anumit tip de expunere.
     ART. 114
    In cazul in care o institutie de credit utilizeaza mai multe sisteme de rating, rationamentul in baza caruia se realizeaza alocarea unui debitor sau a unei tranzactii unui anumit sistem de rating, trebuie formalizat si aplicat intr-o maniera care sa reflecte in mod adecvat nivelul de risc.
     ART. 115
    Criteriile si procesele de alocare pe clase de rating sau pe grupe de risc trebuie revizuite periodic pentru a se determina daca acestea au ramas adecvate pentru conditiile portofoliul curent si conditiile externe.
    1.1. Structura sistemelor de rating
     ART. 116
    In cazul in care o institutie de credit utilizeaza estimari directe ale parametrilor de risc, acestea pot fi considerate drept rezultatele clasificarii pe clase de rating in cadrul unei scale de rating continue.
    1.1.1. Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 117
    Un sistem de rating trebuie sa ia in considerare caracteristicile de risc ale debitorului si ale tranzactiei.
     ART. 118
    Un sistem de rating trebuie sa includa o scala de rating a debitorilor, care sa reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare aferent acestora. Scala de rating a debitorilor trebuie sa aiba un minim de 7 clase de rating pentru debitorii care nu se afla in stare de nerambursare si o clasa de rating pentru debitorii care se afla in stare de nerambursare.
     ART. 119
    (1) In scopul prezentului regulament, prin "rating al debitorului" se intelege o clasa de risc din cadrul scalei de rating aferente sistemului de rating al debitorilor, in care sunt alocati debitorii, pe baza unui set distinct si specific de criterii de rating care stau la baza estimarii probabilitatii de nerambursare.
    (2) O institutie de credit trebuie sa formalizeze relatia dintre ratingurile debitorilor, din perspectiva nivelului riscului de nerambursare corespunzator fiecarei clase de rating si criteriile utilizate in vederea determinarii acelui nivel al riscului de nerambursare.
     ART. 120
    (1) Institutiile de credit care detin portofolii concentrate pe un anumit segment de piata si intr-un anumit interval al riscului de nerambursare, trebuie sa dispuna de un numar suficient de clase de rating in cadrul acestui interval pentru a evita concentrarea excesiva a debitorilor intr-o anumita clasa de rating.
    (2) Concentrarile semnificative din cadrul unei singure clase de rating trebuie justificate prin dovezi empirice convingatoare cu privire la faptul ca respectivul rating al debitorilor acopera un interval suficient de ingust al probabilitatilor de nerambursare si ca riscul de nerambursare al tuturor debitorilor din aceasta clasa de rating se situeaza in cadrul acestui interval.
     ART. 121
    In vederea obtinerii aprobarii Bancii Nationale a Romaniei pentru utilizarea propriilor estimari ale pierderilor in caz de nerambursare in scopul calcularii cerintelor de capital, un sistem de rating trebuie sa includa o scala distincta de rating a tranzactiilor, care sa reflecte exclusiv caracteristicile acestora in ceea ce priveste pierderea in caz de nerambursare.
     ART. 122
    (1) In scopul prezentului regulament, prin "rating al tranzactiei" se intelege o clasa de risc din cadrul unei scale de rating a tranzactiilor aferenta unui sistem de rating, in care sunt incadrate expunerile pe baza unui set distinct si specific de criterii de rating, in baza carora se obtin propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare. Definitia ratingului trebuie sa includa atat o descriere a modului in care expunerile sunt alocate respectivei clase de risc, cat si a criteriilor utilizate pentru a diferentia nivelul de risc asociat fiecarui rating.
    (2) Concentrarile semnificative din cadrul unui singur rating al tranzactiei trebuie justificate prin dovezi empirice convingatoare cu privire la faptul ca respectiva clasa de risc a tranzactiei acopera un interval suficient de ingust al pierderilor in caz de nerambursare si ca riscul aferent tuturor expunerilor din aceasta clasa de risc se situeaza in cadrul acestui interval.
     ART. 123
    (1) Institutiile de credit care, pentru alocarea ponderilor de risc in cazul expunerilor din finantari specializate, utilizeaza metodele prevazute la art. 36 din Capitolul II, sunt exceptate, in ceea ce priveste respectivele expuneri, de la obligatia de a dispune de o scala de rating a debitorilor care sa reflecte exclusiv cuantificarea riscului de nerambursare prezentat de acestia pentru expunerile respective.
    (2) Fara a aduce atingere prevederilor art. 36, institutiile de credit prevazute la alin. (1) trebuie sa dispuna, pentru aceste expuneri, de un minim de 4 clase de rating pentru debitorii care nu se afla in stare de nerambursare si de cel putin o clasa de rating pentru debitorii care se afla in stare de nerambursare.
    1.1.2. Expuneri de tip retail
     ART. 124
    Sistemele de rating trebuie sa reflecte atat riscul debitorului, cat si cel al tranzactiei, si sa surprinda toate caracteristicile relevante ale acestora.
     ART. 125
    (1) Nivelul de diferentiere a riscului trebuie sa asigure faptul ca numarul de expuneri dintr-o anumita clasa de rating sau grupa de risc este suficient de mare pentru a permite o cuantificare si o validare adecvata a caracteristicilor pierderii la nivelul clasei de rating sau a grupei de risc.
    (2) Alocarea expunerilor si a debitorilor pe clase de rating sau pe grupe de risc trebuie sa se realizeze astfel incat sa fie evitate concentrarile excesive.
     ART. 126
    (1) Institutiile de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc permite o diferentiere adecvata a riscului, regruparea expunerilor in ansambluri suficient de omogene si estimarea precisa, consecventa si coerenta a caracteristicilor pierderii la nivelul fiecarei clase de rating sau grupe de risc.
    (2) In cazul creantelor achizitionate, regruparea expunerilor trebuie sa reflecte practicile de subscriere ale vanzatorilor si eterogenitatea clientilor.
     ART. 127
    La alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, institutiile de credit trebuie sa ia in considerare urmatorii factori de risc:
    a) caracteristicile de risc ale debitorului;
    b) caracteristicile de risc ale tranzactiei, care sa includa tipul produsului bancar sau a garantiei reale sau ambele. Institutiile de credit trebuie sa trateze in mod explicit cazurile in care mai multe expuneri sunt acoperite cu aceeasi garantie reala; si
    c) incidentele de plata, mai putin in cazul in care institutia de credit demonstreaza Bancii Nationale a Romaniei ca acestea nu constituie un factor de risc semnificativ pentru expunere.
    1.2. Stabilirea claselor de rating si a grupelor de risc
     ART. 128
    O institutie de credit trebuie sa dispuna de definitii, procese si criterii specifice in vederea alocarii expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc in cadrul unui sistem de rating, care sa respecte urmatoarele cerinte:
    a) Definitiile si criteriile corespunzatoare claselor de rating sau grupelor de risc trebuie sa fie suficient de detaliate pentru a permite persoanelor responsabile cu acordarea ratingurilor sa aloce in mod consecvent si coerent debitorii sau tranzactiile care prezinta un risc similar, in cadrul aceleiasi clase de rating sau grupe de risc. Atat consecventa cat si coerenta trebuie sa fie asigurate indiferent de liniile de activitate, departamente sau localizari geografice.
    b) Documentatia aferenta procesului de rating trebuie sa permita partilor terte sa inteleaga modul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, sa reproduca si sa evalueze daca aceasta alocare este adecvata; si
    c) Criteriile utilizate trebuie, de asemenea, sa fie in conformitate cu normele interne de creditare ale institutiei de credit si cu politicile acesteia cu privire la tratamentul aplicat debitorilor si tranzactiilor in dificultate.
     ART. 129
    (1) La alocarea debitorilor si tranzactiilor pe clase de rating sau grupe de risc, o institutie de credit trebuie sa ia in considerare toate informatiile relevante. Informatiile trebuie sa fie de actualitate si sa permita institutiei de credit sa previzioneze performanta viitoare a expunerii. Cu cat o institutie de credit detine mai putine informatii, cu atat trebuie sa fie mai prudenta in procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc de debitori si de tranzactii.
    (2) In cazul in care este utilizat un rating extern ca factor principal in vederea alocarii unui rating intern, institutia de credit trebuie, de asemenea, sa se asigure ca tine cont si de alte informatii relevante.
    1.3. Alocarea expunerilor
    1.3.1. Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 130
    In cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare debitor trebuie alocat unei clase de rating a debitorilor.
     ART. 131
    In cadrul procesului de aprobare a creditelor, in cazul institutiilor de credit care au obtinut aprobarea Bancii Nationale a Romaniei pentru utilizarea propriilor estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, fiecare expunere trebuie, de asemenea, alocata unei clase de rating al tranzactiei.
     ART. 132
    In cazul expunerilor din finantari specializate, institutiile de credit care utilizeaza pentru stabilirea ponderilor de risc metodele prevazute la art. 36 din Capitolul II, trebuie sa aloce fiecare dintre aceste expuneri unei clase de rating, conform prevederilor art. 123.
     ART. 133
    (1) Fiecare entitate juridica distincta fata de care o institutie de credit inregistreaza expuneri trebuie sa fie evaluata separat.
    (2) O institutie de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca a implementat politici adecvate cu privire la tratamentul debitorilor luati individual precum si al grupurilor de clienti aflati in legatura.
     ART. 134
    Expunerile distincte fata de acelasi debitor se incadreaza in aceeasi clasa de rating al debitorului, indiferent de orice diferenta cu privire la natura fiecarei tranzactii specifice. Singurele exceptii de la aceasta regula, sunt posibile in urmatoarele cazuri:
    a) exista un risc de transfer aferent unui stat, dupa cum expunerea este denominata in moneda locala sau intr-o moneda straina;
    b) cazul in care garantiile asociate unei expuneri pot fi luate in considerare sub forma unei ajustari a unui rating atribuit debitorului; si
    c) cazul in care legislatia privind protectia consumatorului, secretul bancar sau alte reglementari interzic schimbul de informatii cu privire la clienti.
    1.3.2. Expuneri de tip retail
     ART. 135
    In cadrul procesului de aprobare a creditelor, fiecare expunere trebuie sa fie incadrata intr-o clasa de rating sau alocata unei grupe de risc.
    1.3.3. Modificarea rating-urilor
     ART. 136
    (1) Institutiile de credit trebuie sa formalizeze situatiile in care rationamentul profesional poate prima asupra datelor de intrare sau asupra rezultatelor procesului de alocare pe clase de rating si pe grupe de risc, precum si informatiile legate de personalul care este responsabil cu aprobarea deciziilor in acest sens. Institutiile de credit trebuie sa formalizeze aceste ajustari si sa consemneze in scris personalul responsabil cu aplicarea lor.
    (2) Institutiile de credit vor analiza performanta expunerilor ale caror alocari au fost modificate. Aceasta analiza trebuie sa includa evaluarea performantei expunerilor ale caror ratinguri au fost modificate cu aprobare de catre o anumita persoana, care isi asuma responsabilitatea pentru intregul personal responsabil.
    1.4. Integritatea procesului de alocare pe clase de rating sau pe grupe de risc
    1.4.1. Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 137
    Alocarile si revizuirile periodice ale acestora trebuie sa fie efectuate sau aprobate de catre o parte independenta, care sa nu beneficieze in mod direct de decizia de acordare a creditului.
     ART. 138
    (1) Institutiile de credit trebuie sa actualizeze alocarile cel putin anual.
    (2) Debitorii care prezinta un risc ridicat si expunerile cu probleme trebuie sa faca obiectul unor revizuiri mai frecvente.
    (3) In masura in care devin disponibile noi informatii semnificative cu privire la un debitor sau la o expunere, institutiile de credit trebuie sa efectueze o noua alocare (a acestora).
     ART. 139
    Institutiile de credit trebuie sa dispuna de un proces eficient de obtinere si actualizare a informatiilor relevante referitoare la caracteristicile debitorilor care afecteaza probabilitatile de nerambursare precum si la caracteristicile tranzactiilor care afecteaza pierderile in caz de nerambursare si/sau factorii de conversie.
    1.4.2. Expuneri de tip retail
     ART. 140
    (1) Institutiile de credit trebuie sa actualizeze, cel putin anual, alocarile debitorilor si ale tranzactiilor sau, dupa caz, sa revizuiasca caracteristicile pierderilor si situatia cu privire la neindeplinirea obligatiilor de plata, pentru fiecare grupa de risc identificata.
    (2) Institutiile de credit trebuie, de asemenea, pe baza unui esantion reprezentativ, sa revizuiasca, cel putin anual, situatia expunerilor individuale din cadrul fiecarei grupe de risc, pentru a se asigura ca acestea sunt in continuare corect alocate.
    1.5. Utilizarea modelelor
     ART. 141
    In cazul in care o institutie de credit utilizeaza un model statistic si/sau o alta metoda automata in vederea alocarii expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc de debitori sau tranzactii, se vor respecta cerintele prevazute la art. 142-146.
     ART. 142
    (1) Institutia de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca modelul utilizat are o buna putere de previzionare si ca utilizarea sa nu denatureaza cerintele de capital.
    (2) Variabilele de intrare trebuie sa constituie o baza rezonabila si eficienta de previzionare.
    (3) Rezultatele estimate nu trebuie sa prezinte abateri semnificative fata de cele efective.
     ART. 143
    Institutia de credit trebuie sa dispuna de un proces de verificare a datelor de intrare utilizate in model, care sa includa o evaluare a acuratetei, exhaustivitatii si pertinentei datelor.
     ART. 144
    Institutia de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca datele utilizate la realizarea modelului sunt reprezentative pentru populatia efectiva de debitori sau de expuneri ale institutiei de credit.
     ART. 145
    Institutia de credit trebuie sa dispuna de un ciclu periodic de validare a modelului, care sa includa in special monitorizarea performantei si a stabilitatii acestuia, revizuirea specificatiilor sale, precum si evaluarea concluziilor la care se ajunge in urma utilizarii modelului in raport cu rezultatele efectiv inregistrate.
     ART. 146
    (1) Institutia de credit trebuie sa completeze modelul statistic cu rationamentul profesional si monitorizarea umana pentru a verifica alocarile efectuate pe baza modelului si pentru a se asigura ca modelul este utilizat in mod adecvat.
    (2) Procedurile de revizuire trebuie sa urmareasca identificarea si limitarea erorilor care sunt asociate unor deficiente ale modelului.
    (3) Rationamentele profesionale trebuie sa tina cont de toate informatiile relevante pe care modelul nu le-a luat in considerare.
    (4) Institutia de credit trebuie sa formalizeze modul in care se imbina rationamentul uman cu rezultatele modelului.
    1.6. Documentatia aferenta sistemelor de rating
     ART. 147
    (1) Institutiile de credit trebuie sa formalizeze detaliile conceptuale si operationale ale sistemelor lor de rating.
    (2) Documentatia trebuie sa ateste respectarea cerintelor minime prevazute in acest capitol si sa trateze subiecte precum: diferentierea portofoliilor, criteriile de rating, responsabilitatile partilor care acorda ratinguri debitorilor si tranzactiilor, frecventa cu care sunt revizuite alocarile pe clase de rating si pe grupe de risc si monitorizarea procesului de rating de catre conducere.
     ART. 148
    (1) Institutia de credit trebuie sa formalizeze motivele si analiza aferenta, care stau la baza alegerii criteriilor de rating.
    (2) Institutia de credit trebuie sa formalizeze toate modificarile importante aduse procesului de rating al riscului, iar documentatia aferenta trebuie sa permita identificarea modificarilor aduse procesului de rating al riscului ulterior ultimei verificari efectuate de catre Banca Nationala a Romaniei.
    (3) Institutia de credit trebuie, de asemenea, sa formalizeze modul in care este organizata alocarea pe clase de rating si grupe de risc, cu accent pe procesul de atribuire de ratinguri si pe structura controlului intern.
     ART. 149
    Institutiile de credit trebuie sa formalizeze definitiile utilizate intern cu privire la starea de nerambursare si pierdere si sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca acestea sunt coerente cu definitiile prevazute de prezentul regulament.
     ART. 150
    In cazul in care institutia de credit utilizeaza un model statistic in cadrul procesului de rating, metodologiile aferente acestuia trebuie formalizate. Documentatia trebuie:
    a) sa descrie detaliat teoria, ipotezele si/sau baza matematica si empirica de la care plecand estimarile sunt alocate pe anumite clase de rating, debitori, tranzactii sau grupe de risc, precum si sursa/sursele de date utilizate la estimarea modelului;
    b) sa stabileasca un proces statistic riguros de validare a modelului (care sa includa teste de performanta "in afara orizontului de timp" - out of time si "in afara esantionului" - out of sample); si
    c) sa precizeze orice circumstante in care modelul nu functioneaza corect.
     ART. 151
    Utilizarea unui model achizitionat de la un furnizor terta parte, care pretinde drepturi de proprietate asupra tehnologiei, nu exonereaza institutia de credit de obligatia de a furniza documentatia solicitata sau de a indeplini orice alte cerinte cu privire la sistemele de rating. Institutiei de credit ii revine sarcina de a demonstra Bancii Nationale a Romaniei indeplinirea acestor cerinte.
    1.7. Intretinerea datelor
     ART. 152
    Institutiile de credit trebuie sa colecteze si sa pastreze date cu privire la diverse aspecte referitoare la ratingurile lor interne, conform cerintelor prevazute la <>art. 159-163 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006  privind institutiile de credit si adecvarea capitalului si la art. 3 si <>art. 4 din Regulamentul BNR-CNVM nr. 25/30/2006  privind cerintele de publicare pentru institutiile de credit si firmele de investitii.
    1.7.1. Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 153
    (1) Institutiile de credit trebuie sa colecteze si sa pastreze:
    a) istoricul complet al ratingurilor alocate debitorilor si garantilor recunoscuti;
    b) datele (calendaristice) la care au fost alocate ratingurile;
    c) metodologia si datele principale utilizate in vederea obtinerii ratingurilor;
    d) identitatea persoanei responsabile cu alocarea ratingurilor;
    e) identitatea debitorilor aflati in stare de nerambursare si expunerile aflate in stare de nerambursare;
    f) data (calendaristica) si circumstantele aparitiei starilor de nerambursare; si
    g) datele cu privire la probabilitatile de nerambursare si rata de nerambursare efectiva asociate fiecarei clase de rating, precum si la migratia ratingurilor.
    (2) In cazul institutiilor de credit care nu utilizeaza propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, se colecteaza si se pastreaza datele care permit compararea pierderilor in caz de nerambursare efective cu valorile prevazute la art. 73 din Capitolul III si a factorilor de conversie efectivi cu valorile prevazute la art. 108 din Capitolul IV.
     ART. 154
    Institutiile de credit care utilizeaza propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie trebuie sa colecteze si sa pastreze:
    a) istoricul complet al datelor referitoare la ratingurile atribuite tranzactiilor, precum si al estimarilor pierderii in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie, asociate fiecarei scale de rating;
    b) datele (calendaristice) la care au fost alocate ratingurile si la care au fost efectuate estimarile;
    c) metodologia si datele principale utilizate in vederea obtinerii ratingurilor alocate tranzactiilor, precum si a estimarilor pierderii in caz de nerambursare si factorilor de conversie;
    d) identitatea persoanei care a alocat ratingul tranzactiei precum si a persoanei care a furnizat estimari ale pierderii in caz de nerambursare si ale factorului de conversie;
    e) datele cu privire la valoarea estimata si cea efectiva a pierderii in caz de nerambursare si a factorilor de conversie asociati fiecarei expuneri aflate in stare de nerambursare;
    f) datele cu privire la pierderea in caz de nerambursare aferenta expunerii considerate, inainte si dupa luarea in considerare a efectelor unei garantii sau unui instrument financiar derivat de credit, in cazul acelor institutii de credit care reflecta, in calculul pierderii in caz de nerambursare, efectele de diminuare a riscului de credit aferente garantiilor sau instrumentelor financiare derivate de credit; si
    g) datele referitoare la componentele pierderii pentru fiecare expunere aflata in stare de nerambursare.
    1.7.2. Expuneri de tip retail
     ART. 155
    Institutiile de credit trebuie sa colecteze si sa pastreze:
    a) datele utilizate in procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating si pe grupe de risc;
    b) datele cu privire la estimarile probabilitatilor de nerambursare, ale pierderilor in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie asociati claselor de rating sau grupelor de expuneri;
    c) identitatea debitorilor aflati in situatie de nerambursare si expunerile aflate in stare de nerambursare;
    d) in cazul expunerilor aflate in stare de nerambursare, datele cu privire la clasele de rating sau grupele de risc carora le-a fost alocata expunerea pe parcursul anului anterior inregistrarii starii de nerambursare precum si valorile efective ale pierderii in caz de nerambursare si factorului de conversie; si
    e) datele referitoare la rata pierderilor pentru expunerile eligibile de tip retail reinnoibile.
    1.8. Simularile de criza (stress-test) utilizate la evaluarea adecvarii capitalului
     ART. 156
    (1) O institutie de credit trebuie sa dispuna de procese riguroase de simulare de criza (stress-test) pe care sa le utilizeze in vederea evaluarii adecvarii capitalului.
    (2) Simularea de criza (stress-test) trebuie sa identifice posibilele evenimente sau modificari viitoare ale conditiilor economice, care ar putea avea efecte nefavorabile asupra expunerilor la riscul de credit ale unei institutii de credit, si sa evalueze capacitatea acesteia de a face fata acestor modificari.
     ART. 157
    (1) O institutie de credit trebuie sa deruleze cu regularitate o simulare de criza (stress-test) pentru riscul de credit, in vederea evaluarii efectului pe care anumite conditii specifice il pot avea asupra cerintelor totale de capital pentru riscul de credit.
    (2) Simularea de criza este aleasa de catre institutia de credit, si face obiectul revizuirii Bancii Nationale a Romaniei.
    (3) Simularea de criza trebuie sa fie semnificativa si suficient de prudenta, luand in considerare cel putin efectul unor scenarii de recesiuni moderate.
    (4) In cadrul fiecarui scenariu utilizat in derularea simularii de criza institutia de credit trebuie sa evalueze totodata si migratia ratingurilor sale.
    (5) Portofoliile testate in simularea de criza trebuie sa cuprinda cea mai mare parte a expunerilor institutiei de credit.
     ART. 158
    Institutiile de credit care utilizeaza tratamentul prevazut la art. 34 din Capitolul II, trebuie sa tina cont, in cadrul simularii de criza, de impactul unei deteriorari a calitatii creditului furnizorilor de protectie si in special de impactul situatiei in care acestia nu mai indeplinesc criteriile de eligibilitate.

    Sectiunea 2
    Cuantificarea riscului

     ART. 159
    In vederea determinarii parametrilor de risc care vor fi asociati claselor de rating sau grupelor de risc, institutiile de credit trebuie sa respecte cerintele prevazute la art. 160-229.
    2.1. Definitia starii de nerambursare
     ART. 160
    (1) Se considera ca un anumit debitor se afla in stare de "nerambursare" atunci cand are loc oricare sau ambele dintre evenimentele urmatoare:
    a) institutia de credit considera ca, fara a recurge la masuri precum executarea garantiei, daca aceasta exista, este improbabil ca debitorul sa-si plateasca in intregime obligatiile din credite catre institutia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia;
    b) intarzierea la plata a debitorului a depasit 90 de zile pentru orice obligatie semnificativa din credite catre institutia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia.
    (2) In cazul tragerilor pe descoperit de cont, intarzierea la plata incepe sa curga de la data la care debitorul a depasit o limita autorizata, a fost avertizat ca are la dispozitie o suma inferioara celei trase la data respectiva, sau a tras un credit fara autorizatie in conditiile in care valoarea acestuia este semnificativa.
    (3) O limita autorizata in sensul alin. (2), inseamna o limita care a fost adusa la cunostinta debitorului.
    (4) In cazul cardurilor de credit, intarzierea la plata incepe sa curga de la data scadentei a platii minime.
    (5) In cazul expunerilor de tip retail si al expunerilor fata de entitati din sectorul public, fara a aduce atingere prevederilor art. 162 alin. (2), pentru intarzierea la plata se aplica pragul celor 90 de zile prevazut la alin. (1) lit. b).
    (6) In cazul expunerilor fata de societati, fara a aduce atingere prevederilor art. 262, pentru intarzierea la plata se aplica pragul celor 90 de zile prevazut la alin. (1) lit. b).
    (7) In cazul expunerilor de tip retail, institutiile de credit pot aplica definitia starii de nerambursare la nivel de tranzactie.
    (8) In toate cazurile, intarzierile la plata aferente expunerilor trebuie sa se situeze deasupra unui prag stabilit de Banca Nationala a Romaniei, care reflecta un nivel acceptabil al riscului.
     ART. 161
    Urmatoarele elemente sunt considerate indicii ale improbabilitatii de plata prevazute la art. 160 alin. (1) lit. a):
    a) institutia de credit inceteaza sa mai contabilizeze dobanzile curente neincasate;
    b) institutia de credit efectueaza o ajustare de valoare justificata de perceperea unei deteriorari semnificative a calitatii creditului, in raport cu momentul in care institutia de credit s-a expus la risc;
    c) institutia de credit vinde creanta din credit inregistrand o pierdere economica semnificativa;
    d) institutia de credit aproba o restructurare in regim de urgenta a creantei din credit, care este probabil sa genereze o diminuare a valorii sale, ca urmare a anularii sau amanarii la plata a unei parti semnificative a principalului, a dobanzii sau, unde este cazul, a comisioanelor. In cazul expunerilor din titluri de capital evaluate potrivit metodei bazate pe probabilitate de nerambursare/pierdere in caz de nerambursare este inclusa restructurarea in regim de urgenta a insusi titlului de capital;
    e) institutia de credit a introdus o cerere prin care solicita deschiderea procedurii de faliment a debitorului sau aplicarea unei masuri similare fata de o obligatie din credit a debitorului catre institutia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia; si
    f) debitorul a solicitat deschiderea sau face obiectul procedurii de faliment sau al unei protectii similare, in cazul in care aceasta ar conduce la evitarea sau amanarea platii unei obligatii din credite catre institutia de credit, societatea-mama sau oricare dintre filialele acesteia.
     ART. 162
    (1) Institutiile de credit care utilizeaza date externe care nu sunt conforme cu definitia starii de nerambursare, trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca au efectuat ajustari adecvate pentru a obtine un nivel substantial de echivalenta cu definitia starii de nerambursare.
    (2) In cazul expunerilor de tip retail si al expunerilor fata de entitati din sectorul public, inregistrate fata de contrapartide de pe teritoriul altor state membre, pentru definirea starii de nerambursare se va utiliza numarul de zile restante stabilit in acest sens de autoritatile competente din respectivele state membre.
     ART. 163
    In cazul in care o institutie de credit considera ca pentru o expunere, care anterior a fost clasificata ca fiind aflata in stare de nerambursare, nu mai este aplicabila definitia starii de nerambursare institutia de credit va evalua debitorul sau tranzactia dupa cum ar proceda in cazul unei expuneri care nu se afla in stare de nerambursare. Daca definitia starii de nerambursare devine ulterior aplicabila, se considera ca s-a inregistrat o alta stare de nerambursare.
    2.2. Cerinte generale privind estimarile
     ART. 164
    (1) Estimarile proprii ale unei institutii de credit cu privire la parametrii de risc: probabilitatea de nerambursare, pierderea in caz de nerambursare, factorul de conversie si pierderea asteptata trebuie sa ia in considerare toate datele, informatiile relevante si metodele relevante.
    (2) Estimarile trebuie sa fie determinate utilizand atat experienta istorica, cat si constatarile empirice si nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe considerente ce tin de rationamentul personal.
    (3) Estimarile trebuie sa fie plauzibile si intuitive si sa se bazeze pe factorii principali care determina evolutia respectivilor parametrii de risc.
    (4) Cu cat o institutie de credit dispune de mai putine date, cu atat estimarile sale trebuie sa fie mai prudente.
     ART. 165
    (1) Institutia de credit trebuie sa fie in masura sa furnizeze un istoric al pierderilor, detaliat in functie de factorii pe care institutia de credit ii considera determinanti pentru evolutia parametrilor de risc, care sa evidentieze frecventa aparitiei starilor de nerambursare, pierderea in caz de nerambursare, factorii de conversie sau, atunci cand sunt utilizate estimari ale pierderii asteptate, nivelul pierderii.
    (2) Institutia de credit trebuie sa demonstreze ca estimarile sale sunt reprezentative in contextul unei experiente de lunga durata.
     ART. 166
    (1) Orice modificare intervenita in practicile de creditare sau in procesul de recuperare a sumelor datorate pe parcursul perioadei de observare prevazute la art. 181, art. 186, art. 197, art. 201, art. 208 si art. 210 trebuie luata in considerare.
    (2) Estimarile unei institutii de credit trebuie sa tina cont de implicatiile pe care le au utilizarea de tehnici avansate, noile date si alte informatii, pe masura ce acestea devin disponibile.
    (3) Institutiile de credit trebuie sa revizuiasca propriile estimari atunci cand apar noi informatii, si de cel putin o data pe an.
     ART. 167
    (1) Esantionul de expuneri reprezentat in datele utilizate pentru estimare, standardele de creditare utilizate cand au fost generate datele precum si alte caracteristici relevante, trebuie sa fie comparabile fata de totalitatea expunerilor si standardelor institutiei de credit.
    (2) Institutia de credit trebuie de asemenea sa demonstreze relevanta conditiilor economice sau de piata, care caracterizeaza datele utilizate la estimari, in raport de conditiile prezente si de evolutia previzibila a acestora.
    (3) Numarul expunerilor din esantion precum si perioada de observare a datelor utilizate in cuantificare trebuie sa fie suficiente pentru a putea oferi institutiei de credit asigurarea acuratetei si robustetii estimarilor sale.
     ART. 168
    In cazul creantelor achizitionate, estimarile trebuie sa reflecte toate informatiile relevante de care dispune institutia de credit cumparatoare, cu privire la calitatea creantelor suport, inclusiv date cu privire la portofolii de creante similare, informatii provenite de la vanzator, de la institutia de credit cumparatoare sau din surse externe. Institutia de credit cumparatoare trebuie sa evalueze orice date furnizate de vanzator, pe care isi bazeaza estimarile.
     ART. 169
    (1) O institutie de credit trebuie sa adauge la estimarile sale o marja de prudenta, care sa tina cont de intervalul asteptat al erorilor de estimare.
    (2) In cazul in care metodele si datele sunt mai putin satisfacatoare, iar intervalul asteptat al erorilor de estimare este mai mare, marja de prudenta va fi in mod corespunzator mai mare.
     ART. 170
    In cazul in care institutiile de credit, in vederea calcularii ponderilor de risc, utilizeaza estimari diferite de cele utilizate pentru scopuri interne, aceasta situatie trebuie formalizata, iar caracterul rezonabil al diferentelor existente trebuie demonstrat Bancii Nationale a Romaniei.
     ART. 171
    In cazul in care institutiile de credit pot demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca, in ceea ce priveste datele colectate inainte de data implementarii prezentului regulament, au fost aplicate ajustari adecvate astfel incat sa se asigure atingerea unei echivalente in sens larg cu definitiile starii de nerambursare sau a pierderii, Banca Nationala a Romaniei poate permite institutiilor de credit o anumita flexibilitate in aplicarea standardelor impuse pentru date.
     ART. 172
    In cazul in care o institutie de credit utilizeaza date centralizate, provenind de la mai multe institutii de credit, trebuie sa demonstreze ca:
    a) sistemele si criteriile de rating utilizate de celelalte institutii de credit care furnizeaza aceste date sunt similare celor proprii;
    b) datele centralizate sunt reprezentative pentru portofoliul pentru care aceste date sunt utilizate; si
    c) datele centralizate sunt utilizate de catre institutia de credit de o maniera consecventa si coerenta in timp, in vederea obtinerii estimarilor proprii.
     ART. 173
    (1) In cazul in care o institutie de credit utilizeaza date centralizate, provenind de la mai multe institutii de credit, aceasta va ramane responsabila in ceea ce priveste integritatea sistemelor proprii de rating.
    (2) Institutia de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca, pe plan intern, dispune de o intelegere suficienta a propriilor sisteme de rating, inclusiv de capacitatea efectiva de a monitoriza si audita procesul de rating.
    2.2.1. Cerinte specifice cu privire la estimarea probabilitatii de nerambursare
    Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 174
    Institutiile de credit trebuie sa estimeze probabilitatile de nerambursare pe clase de rating ale debitorilor, utilizand mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale.
     ART. 175
    Pentru creantele achizitionate fata de societati, institutiile de credit pot estima pierderile asteptate pe fiecare clasa de rating a debitorilor utilizand mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale efective.
     ART. 176
    In cazul in care in ceea ce priveste creantele achizitionate fata de societati, institutia de credit obtine estimarile medii pe termen lung ale probabilitatilor de nerambursare si ale pierderilor in caz de nerambursare din estimarea pierderii asteptate, precum si dintr-o estimare adecvata a probabilitatii de nerambursare sau a pierderii in caz de nerambursare, procesul de estimare a pierderilor totale trebuie sa satisfaca standardele generale pentru estimarea probabilitatii de nerambursare si a pierderii in caz de nerambursare prevazute in acest capitol, iar rezultatul trebuie sa fie conform cu conceptul de pierdere in caz de nerambursare, asa cum este prevazut la art. 188.
     ART. 177
    (1) Tehnicile de estimare a probabilitatii de nerambursare trebuie sa faca obiectul unei analize suport preliminare care sa justifice alegerea unei anumite tehnici de estimare.
    (2) Institutiile de credit trebuie sa recunoasca importanta considerentelor ce tin de rationamentul profesional pentru a imbina rezultatelor tehnicilor de estimare si pentru a efectua ajustari care sa tina cont de existenta unor limite inerente ale tehnicilor si informatiilor.
     ART. 178
    (1) In masura in care o institutie de credit utilizeaza, in scopul estimarii probabilitatilor de nerambursare, date provenind din experienta sa proprie in materie de nerambursare, aceasta trebuie sa demonstreze in cadrul analizelor sale ca estimarile obtinute reflecta conditiile sale de acordare a creditelor si orice diferente intre sistemul de rating care a generat datele si sistemul actual de rating.
    (2) In cazul in care conditiile de acordare a creditelor sau sistemele de rating au suferit modificari, institutia de credit trebuie sa adauge o marja mai mare de prudenta in estimarile sale privind probabilitatea de nerambursare.
     ART. 179
    (1) In masura in care o institutie de credit asociaza sau pune in corespondenta clasele interne de rating cu cele corespunzatoare scalei utilizate de o institutie externa de evaluare a creditului sau de entitati similare si apoi atribuie claselor sale de rating rata de nerambursare observata pentru clasele respectivei entitati externe, punerile in corespondenta trebuie sa aiba la baza comparatia criteriilor interne de rating cu cele utilizate de institutia/entitatea externa, precum si compararea ratingurilor interne cu cele externe atribuite oricaror debitori comuni.
    (2) Institutia de credit trebuie sa evite orice distorsiuni, inconsecvente sau incoerente in cadrul procesului de punere in corespondenta sau la nivelul datelor suport.
    (3) Criteriile institutiei/entitatii externe care stau la baza datelor utilizate in cuantificare trebuie sa aiba in vedere numai riscul de nerambursare si sa nu reflecte caracteristicile tranzactiei.
    (4) Analiza institutiei de credit trebuie sa includa o comparatie a definitiilor utilizate cu privire la starea de nerambursare, luand in considerare cerintele prevazute la art. 160-163.
    (5) Institutia de credit trebuie sa formalizeze baza utilizata pentru punerea in corespondenta.
     ART. 180
    In masura in care o institutie de credit utilizeaza modele statistice de previzionare a starilor de nerambursare, ii este permis sa estimeze probabilitatile de nerambursare, pentru o clasa de rating data, ca medie simpla a estimarilor probabilitatilor de nerambursare aferente fiecarui debitor inclus in respectiva clasa de rating. Utilizarea de catre institutia de credit, in acest scop, a modelelor de previzionare a probabilitatii de nerambursare trebuie sa respecte toate conditiile prevazute la art. 141-146.
     ART. 181
    (1) Indiferent daca, in vederea estimarii probabilitatii de nerambursare, o institutie de credit utilizeaza surse de date externe, interne sau centralizate - provenind de la mai multe institutii de credit - sau o combinatie a celor trei variante, perioada de observare a datelor suport, pentru cel putin una dintre aceste surse, trebuie sa fie de cel putin 5 ani. Daca, pentru oricare dintre surse, perioada de observare disponibila este mai mare, iar datele aferente sunt relevante, se va utiliza aceasta perioada mai lunga. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile, de asemenea, si in cazul metodei bazate pe probabilitate de nerambursare/pierdere in caz de nerambursare aplicate in cazul titlurilor de capital.
    (2) Banca Nationala a Romaniei poate permite institutiilor de credit carora nu le este permis sa utilizeze propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare sau ale factorilor de conversie, sa dispuna, la data implementarii abordarii bazate pe modele interne de rating, de date relevante, care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungita cu cate un an in fiecare an, pana cand datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani.
    Expuneri de tip retail
     ART. 182
    Institutiile de credit trebuie sa estimeze probabilitatile de nerambursare pe clasa de rating sau grupa de debitori, utilizand mediile pe termen lung ale ratelor de nerambursare anuale.
     ART. 183
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 182, estimarile probabilitatii de nerambursare pot fi de asemenea obtinute pornind de la pierderile efective si din estimarile adecvate ale pierderii in caz de nerambursare.
     ART. 184
    (1) In scopul estimarii caracteristicilor pierderii, institutiile de credit vor considera datele interne utilizate pentru alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc, drept sursa principala de informatii.
    (2) Institutiile de credit pot utiliza date externe, inclusiv date centralizate sau modele statistice pentru cuantificare, in conditiile in care pot demonstra ca exista o legatura puternica intre:
    a) procesul utilizat de institutia de credit pentru alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc si procesul utilizat de sursa externa de date; si
    b) profilul de risc intern al institutiei de credit si compozitia datelor externe.
    (3) Pentru creantele achizitionate de tip retail, institutiile de credit pot utiliza date de referinta externe si interne. Institutiile de credit trebuie sa utilizeze ca baza de comparatie toate sursele de date relevante.
     ART. 185
    In cazul in care, in ceea ce priveste expunerile de tip retail, o institutie de credit obtine estimarile proprii medii pe termen lung ale probabilitatii de nerambursare si ale pierderii in caz de nerambursare dintr-o estimare estimare a pierderilor totale, precum si dintr-o estimare adecvata a probabilitatii de nerambursare sau a pierderii in caz de nerambursare, atunci procesul de estimare a pierderilor totale trebuie sa indeplineasca standardele generale stabilite pentru estimarea probabilitatii de nerambursare si a pierderii in caz de nerambursare prevazute in acest capitol, iar rezultatul trebuie sa fie consecvent si coerent cu conceptul de pierdere in caz de nerambursare, asa cum este prevazut la art. 188.
     ART. 186
    (1) Indiferent daca, in vederea estimarii caracteristicilor pierderii, o institutie de credit utilizeaza surse de date externe, interne sau centralizate provenind de la mai multe institutii de credit - sau o combinatie a celor trei variante, perioada de observare a datelor pentru cel putin una dintre surse trebuie sa fie de cel putin 5 ani.
    (2) In cazul in care, pentru oricare dintre surse perioada de observare disponibila este mai mare, iar datele respective sunt relevante, se va utiliza aceasta perioada mai lunga.
    (3) Nu este necesar ca o institutie de credit sa acorde importanta egala datelor istorice daca poate demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca datele mai recente permit o mai buna previzionare a ratei pierderilor.
    (4) Banca Nationala a Romaniei poate permite institutiilor de credit sa dispuna, la data implementarii abordarii bazate pe modele interne de rating, de date relevante care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungita cu un an in fiecare an, pana cand datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani.
     ART. 187
    Institutiile de credit trebuie sa identifice si sa analizeze modificarile asteptate ale parametrilor de risc pe durata de viata a expunerilor din credite in special efectele variatiilor sezoniere.
    2.2.2. Cerinte specifice cu privire la estimarile proprii ale pierderii in caz de nerambursare
     ART. 188
    Institutiile de credit trebuie sa estimeze pierderile in caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de tranzactii, pe baza mediei valorilor pierderilor efective in caz de nerambursare pe clase de rating sau grupe de expuneri, tinand cont de toate starile de nerambursare observate pentru diferitele surse de date (media ponderata in functie de numarul starilor de nerambursare).
     ART. 189
    (1) Institutiile de credit trebuie sa utilizeze estimari ale pierderii in caz de nerambursare care sunt adecvate in ipoteza unui declin economic, in cazul in care acestea sunt mai prudente decat media pe termen lung.
    (2) In masura in care se asteapta ca un sistem de rating sa furnizeze valori efective ale pierderilor in caz de nerambursare la un nivel constant, pe clasa de rating sau pe grupa de risc, institutiile de credit vor ajusta propriile estimari ale parametrilor de risc pe clasa de rating sau pe grupa de risc, in vederea limitarii impactului unui declin economic asupra capitalului.
     ART. 190
    O institutie de credit trebuie sa ia in considerare orice dependenta intre riscul aferent debitorului si riscul aferent garantiei reale sau furnizorului garantiei. Cazurile in care exista un grad semnificativ de dependenta trebuie tratate intr-o maniera prudenta.
     ART. 191
    In cadrul procesului de estimare a pierderii in caz de nerambursare, institutia de credit trebuie sa trateze cu prudenta cazurile in care intre creanta suport si garantia reala exista neconcordanta de devize.
     ART. 192
   (1) In masura in care estimarile pierderii in caz de nerambursare iau in considerare existenta garantiei reale, respectivele estimari nu trebuie sa se bazeze exclusiv pe valoarea de piata estimata a acestei garantii.
    (2) Estimarile pierderii in caz de nerambursare trebuie sa ia in considerare incidenta unei eventuale incapacitati a institutiei de credit de a obtine rapid controlul asupra garantiilor reale si de a le lichida.
     ART. 193
    In masura in care estimarile pierderii in caz de nerambursare iau in considerare existenta garantiilor reale, institutiile de credit trebuie sa stabileasca cerinte interne cu privire la administrarea garantiilor reale, siguranta juridica si administrarea riscului, care sa fie consecvente si coerente, in linii generale, cu cerintele prevazute in Capitolul III din cadrul <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
     ART. 194
    In masura in care o institutie de credit ia in considerare garantiile reale la stabilirea valorii expunerii la riscul de credit al contrapartidei conform prevederilor din Capitolul V sau Capitolul VI ale <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 20/25/2006  privind tratamentul riscului de credit al contrapartidei in cazul instrumentelor financiare derivate, al tranzactiilor de rascumparare, al operatiunilor de dare/luare de titluri/marfuri cu imprumut, al tranzactiilor cu termen lung de decontare si al tranzactiilor de creditare in marja, atunci orice suma care se asteapta a fi recuperata ca urmare a executarii garantiilor reale, nu se ia in considerare la determinarea estimarilor pierderii in caz de nerambursare.
     ART. 195
    Pentru cazul particular al expunerilor aflate deja in stare de nerambursare, institutia de credit trebuie sa utilizeze suma dintre cea mai buna estimare a pierderilor asteptate pentru fiecare expunere, avand in vedere atat conditiile economice curente cat si situatia expunerii, si posibilitatea de a inregistra pierderi neasteptate suplimentare pe parcursul perioadei de recuperare.
     ART. 196
    In masura in care penalitatile pentru intarzierile la plata, neplatite, sunt inregistrate in contul de profit si pierdere, institutia de credit trebuie sa le adauge la valoarea expunerii si pierderii.
    Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 197
    (1) Estimarile pierderii in caz de nerambursare trebuie sa se bazeze pe date ce acopera o perioada de minim 5 ani, perioada care va fi extinsa cu cate un an in fiecare an de la data implementarii, pana cand datele vor acoperi o perioada de minim 7 ani, pentru cel putin o sursa de date.
    (2) Daca perioada de observare disponibila, pentru oricare dintre surse, este mai mare, iar datele aferente sunt relevante, trebuie sa se utilizeze aceasta perioada mai lunga.
    Expuneri de tip retail
     ART. 198
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 188, estimarile pierderii in caz de nerambursare pot fi obtinute din pierderile efective si din estimarile adecvate ale probabilitatilor de nerambursare.
     ART. 199
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 204, institutiile de credit pot tine cont de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimarilor proprii pentru pierderea in caz de nerambursare.
     ART. 200
    In cazul creantelor de tip retail achizitionate, in vederea estimarii pierderilor in caz de nerambursare, institutiile de credit pot utiliza date de referinta externe si interne.
     ART. 201
    (1) Estimarile pierderii in caz de nerambursare trebuie sa se bazeze pe date ce acopera o perioada de minim 5 ani.
    (2) Fara a aduce atingere prevederilor art. 188, nu este necesar ca o institutie de credit sa acorde aceeasi importanta datelor istorice daca poate demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca datele mai recente permit o mai buna previzionare a ratei pierderilor.
    (3) Banca Nationala a Romaniei poate permite institutiilor de credit sa dispuna, la data implementarii abordarii bazate pe modele interne de rating, de date adecvate care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungita cu un an in fiecare an, pana cand datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani.
    2.2.3. Cerinte specifice cu privire la estimarile proprii ale factorilor de conversie
     ART. 202
    Institutiile de credit trebuie sa estimeze factorii de conversie pe clase de rating sau pe grupe de expuneri, pe baza mediei valorilor efective ale factorilor de conversie efectivi, pe clase de rating sau pe grupe de expuneri, luand in considerare toate starile de nerambursare observate la nivelul surselor de date (medie ponderata in functie de numarul starilor de nerambursare).
     ART. 203
    (1) Institutiile de credit trebuie sa utilizeze estimari ale factorilor de conversie adecvate in ipoteza unui declin economic, daca acestea sunt mai prudente decat media pe termen lung.
    (2) In masura in care se asteapta ca un sistem de rating sa furnizeze, in timp, valori efective ale factorilor de conversie la un nivel constant pe clasa de rating sau pe grupa de risc, institutiile de credit vor ajusta propriile estimari ale parametrilor de risc pe clasa de rating sau pe grupa de risc, in vederea limitarii impactului unui declin economic asupra capitalului.
     ART. 204
    (1) Estimarile institutiilor de credit cu privire la factorii de conversie trebuie sa reflecte posibilitatea ca debitorul sa efectueze trageri suplimentare din credite atat pana la data declansarii unui eveniment de nerambursare cat si dupa aceasta data.
    (2) Estimarea factorilor de conversie trebuie sa includa o marja mai mare de prudenta in cazul in care se poate anticipa o corelatie pozitiva mai puternica intre frecventa aparitiei starilor de nerambursare si nivelul factorului de conversie.
     ART. 205
    In vederea efectuarii propriilor estimari ale factorilor de conversie, institutiile de credit vor lua in considerare politicile si strategiile lor specifice adoptate in ceea ce priveste gestionarea conturilor clientilor si procesarea platilor. Institutiile de credit trebuie, de asemenea, sa tina cont de politica de urmarire si gestiune a noilor trageri in circumstante apropriate starilor de nerambursare, cum ar fi incalcarea angajamentelor contractuale sau alte evenimente considerate ca stari tehnice de nerambursare.
     ART. 206
    (1) Institutiile de credit trebuie sa dispuna de sisteme si proceduri adecvate pentru a monitoriza valoarea expunerilor, a sumelor trase si nerambursate in raport cu liniile de credit angajate si a modificarii sumelor datorate pe debitor si pe clasa de rating.
    (2) Institutia de credit trebuie sa aiba capacitatea de a monitoriza zilnic soldurile.
     ART. 207
    In cazul in care institutiile de credit utilizeaza, in vederea calcularii valorii expunerii ponderate la risc, estimari ale factorilor de conversie diferite de cele utilizate pentru scopurile lor interne, aceasta situatie trebuie formalizata, iar justificarea necesitatii estimarilor diferite trebuie demonstrata Bancii Nationale a Romaniei.
    Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale
     ART. 208
    (1) Estimarile factorilor de conversie trebuie sa se bazeze pe date ce acopera o perioada de minim 5 ani, perioada care va fi extinsa cu cate un an in fiecare an de la data implementarii, pana cand datele relevante vor acoperi o perioada de minim 7 ani, pentru cel putin o sursa de date.
    (2) Daca perioada de observare disponibila se extinde pe o perioada mai mare pentru oricare dintre surse, iar datele aferente sunt relevante, trebuie sa se utilizeze aceasta perioada mai lunga.
    Expuneri de tip retail
     ART. 209
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 204, institutiile de credit trebuie sa aiba in vedere tragerile viitoare din credite fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimarilor proprii cu privire la pierderea in caz de nerambursare.
     ART. 210
    (1) Estimarile factorilor de conversie trebuie sa se bazeze pe date ce acopera o perioada de minim 5 ani.
    (2) Fara a aduce atingere prevederilor art. 202, nu este necesar ca o institutie de credit sa acorde importanta egala datelor istorice daca poate demonstra Bancii Nationale a Romaniei ca datele mai recente permit o mai buna previzionare a tragerilor.
    (3) Banca Nationala a Romaniei poate permite institutiilor de credit sa dispuna, la data implementarii abordarii bazate pe modele interne de rating, de date relevante care sa acopere o perioada de doi ani. Aceasta perioada va fi prelungita cu un an in fiecare an, pana cand datele relevante vor acoperi o perioada de 5 ani.
    2.2.4. Cerinte minime privind evaluarea efectelor garantiilor personale si ale instrumentelor financiare derivate de credit
    Expuneri fata de societati, institutii, administratii centrale sau banci centrale pentru care sunt utilizate propriile estimari ale pierderii in caz de nerambursare si expuneri de tip retail
     ART. 211
    Cerintele prevazute la art. 212-219 nu se aplica in cazul garantiilor furnizate de institutii, administratii centrale sau banci centrale, in cazul in care institutia de credit a primit aprobarea de a aplica, pentru expunerile fata de astfel de entitati, regulile prevazute in <>Regulamentul BNR-CNVM nr. 14/19/2006  privind tratamentul riscului de credit pentru institutiile de credit si firmele de investitii potrivit abordarii standard. In acest caz se vor aplica cerintele prevazute in art. 2 alin. (6) pct. 1 si <>art. 3-10 ale Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
     ART. 212
    In cazul garantiilor aferente expunerilor de tip retail, cerintele prevazute in art. 213-219 se aplica si in ceea ce priveste alocarea expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc precum si la estimarea probabilitatii de nerambursare.
    Garanti eligibili si garantii eligibile
     ART. 213
    In vederea calcularii expunerilor ponderate la risc, institutiile de credit trebuie sa dispuna de criterii clar specificate cu privire la categoriile recunoscute de garanti.
     ART. 214
    Pentru categoriile recunoscute de garanti se aplica aceleasi reguli ca si in cazul debitorilor, conform prevederilor de la art. 128-140.
     ART. 215
    (1) Garantia personala trebuie sa fie atestata in scris, nu poate fi revocata de catre garant, trebuie sa fie valabila pana la indeplinirea totala a obligatiei (potrivit sumei si perioadei de valabilitate a garantiei) si trebuie sa fie executorie in ceea ce-l priveste pe garant intr-o jurisdictie in care acesta detine active care pot fi executate pe baza unei hotarari judecatoresti.
    (2) Garantiile care prevad conditii conform carora garantul nu poate fi obligat sa-si indeplineasca obligatia (garantii conditionate) pot fi recunoscute doar cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.
    (3) Institutia de credit trebuie sa demonstreze ca criteriile de alocare evidentiaza in mod adecvat orice diminuare potentiala a efectului de reducere a riscului asociat garantiilor.
    Criterii de ajustare
     ART. 216
    O institutie de credit trebuie sa dispuna de criterii clar specificate in vederea ajustarii claselor de rating, grupelor de risc sau a estimarilor pierderii in caz de nerambursare, precum si, in cazul creantelor de tip retail si al creantelor achizitionate eligibile, a procesului de alocare a expunerilor pe clase sau pe grupe de risc, in scopul evidentierii impactului pe care il au garantiile asupra calculului expunerilor ponderate la risc. Aceste criterii trebuie sa indeplineasca cerintele minime prevazute la art. 128-140.
     ART. 217
    Criteriile trebuie sa fie plauzibile si intuitive. Acestea trebuie sa reflecte capacitatea si intentia garantului de a-si executa obligatia asumata, data probabila a oricaror plati efectuate de catre garant, gradul de corelatie dintre capacitatea garantului de indeplinire a obligatiilor asumate si capacitatea de rambursare a debitorului si nivelul la care se mentine riscul rezidual fata de debitor.
    Instrumente financiare derivate de credit
     ART. 218
    (1) Cerintele minime prevazute in prezentul capitol pentru garantiile personale se aplica, de asemenea, si in cazul instrumentelor financiare derivate de credit avand la baza o singura semnatura.
    (2) In cazul in care exista o neconcordanta intre creanta suport si creanta de referinta care face obiectul instrumentului financiar derivat de credit sau intre creanta suport si obligatia utilizata pentru a determina daca s-a produs sau nu un eveniment de credit, se vor aplica cerintele prevazute la <>art. 60 din cadrul Regulamentului BNR-CNVM nr. 19/24/2006  privind tehnicile de diminuare a riscului de credit utilizate de institutiile de credit si firmele de investitii.
    (3) In cazul expunerilor de tip retail si al creantelor achizitionate eligibile, prezentul articol se aplica in ceea ce priveste procesul de alocare a expunerilor pe clase de rating sau pe grupe de risc.
     ART. 219
    (1) Criteriile trebuie sa ia in considerare structura platilor aferenta instrumentului financiar derivat de credit si sa evalueze in mod prudent impactul pe care aceasta il are asupra nivelului si datelor de recuperare.
    (2) Institutia de credit trebuie sa ia in considerare masura in care se mentin alte forme de risc rezidual.
    2.2.5. Cerinte minime cu privire la creantele achizitionate
    Siguranta juridica
     ART. 220
    Cerintele legate de siguranta juridica ce trebuie indeplinite sunt urmatoarele:
    a) Structura tranzactiei trebuie sa asigure ca, in toate cazurile previzibile, institutia de credit detine proprietatea si controlul efectiv asupra tuturor incasarilor in numerar provenind din creantele achizitionate.
    b) In cazul in care debitorul face platile direct catre un vanzator sau o societate de administrare, institutia de credit trebuie sa verifice in mod regulat daca platile sunt efectuate in totalitate si conform termenilor contractuali agreati.
    c) In scopul prevederilor de la lit. b), prin societate de administrare se intelege entitatea care administreaza pe baza zilnica un portofoliu de creante achizitionate sau expunerile de credit suport.
    d) Institutiile de credit trebuie sa dispuna de proceduri care sa asigure faptul ca proprietatea asupra creantelor si incasarilor in numerar este protejata impotriva falimentului sau a procedurilor judiciare contencioase, care pot intarzia semnificativ capacitatea institutiei creditoare de a lichida sau de a ceda creantele sau de a pastra controlul asupra incasarilor in numerar.
    Eficienta sistemelor de monitorizare
     ART. 221
    Institutia de credit trebuie sa monitorizeze atat calitatea creantelor achizitionate, cat si situatia financiara a vanzatorului sau a societatii de administrare. In acest sens, institutia de credit trebuie sa indeplineasca, in special conditiile enuntate la art. 222-226 luate cumulativ.
     ART. 222
    Institutia de credit trebuie sa evalueze corelatia existenta intre calitatea creantelor achizitionate si situatia financiara atat a vanzatorului cat si a societatii de administrare, si trebuie sa dispuna de politici si proceduri interne care sa furnizeze o protectie adecvata impotriva oricarui eveniment neprevazut, inclusiv alocarea unui rating intern de risc pentru fiecare vanzator si societate de administrare.
     ART. 223
    (1) In vederea determinarii eligibilitatii vanzatorului si a societatii de administrare, institutia de credit trebuie sa dispuna de politici si proceduri clare si eficiente.
    (2) Institutia de credit sau mandatarul sau trebuie sa evalueze periodic fiecare vanzator si societate de administrare in scopul de a verifica acuratetea rapoartelor acestora, de a detecta eventualele fraude sau deficiente operationale, precum si in scopul de a verifica calitatea politicilor de credit ale vanzatorului si cea a politicilor si procedurilor societatii de administrare cu privire la colectarea platilor. Concluziile acestor evaluari trebuie sa fie formalizate.
     ART. 224
    Institutia de credit trebuie sa evalueze caracteristicile portofoliilor de creante achizitionate, inclusiv avansurile excedentare, istoricul intarzierilor de plata, creantele neperformante si provizioanele pentru creantele neperformante ale vanzatorului, conditiile de plata, si eventualele conturi corespondente.
     ART. 225
    Institutia de credit trebuie sa dispuna de politici si proceduri eficiente de monitorizare pe baza agregata a concentrarilor de risc fata de un singur debitor atat in cadrul unuia cat si la nivelul mai multor portofolii de creante achizitionate.
     ART. 226
    Institutia de credit trebuie sa se asigure ca primeste la timp rapoarte suficient de detaliate de la societatea de administrare privind scadenta si riscul de diminuare a valorii creantelor, pentru a asigura pe de o parte conformitatea cu criteriile de eligibilitate ale institutiei de credit si cu politicile referitoare la acordarea de avansuri aferente creantelor achizitionate si, pe de alta parte, pentru a putea fi efectiv in masura sa monitorizeze si sa confirme conditiile de vanzare ale vanzatorului si diminuarea valorii creantelor.
    Eficienta sistemelor de tratare a situatiilor problematice
     ART. 227
    (1) Institutia de credit trebuie sa dispuna de sisteme si proceduri pentru identificarea in faza incipienta, a deteriorarilor situatiei financiare a vanzatorului si a calitatii creantelor achizitionate, precum si pentru tratarea pro-activa a situatiilor problematice nou aparute.
    (2) In special, institutia de credit trebuie sa dispuna de politici, proceduri si sisteme informationale clare si eficiente in vederea monitorizarii incalcarilor prevederilor contractuale, precum si de politici si proceduri clare si eficiente pentru initierea procedurilor judiciare si pentru administrarea adecvata a situatiilor problematice cu privire la creantele achizitionate.
    Eficienta sistemelor de control al garantiilor reale, al accesului la credit si al lichiditatii
     ART. 228
    (1) Institutia de credit trebuie sa dispuna de politici si proceduri clare si eficiente de control al creantelor achizitionate, creditului si numerarului.
    (2) Politicile interne, consemnate in documente, trebuie sa precizeze, in mod special, toate elementele semnificative ale programului de achizitie a creantelor, inclusiv ratele de avans, garantiile reale eligibile, documentatia necesara, limitele de concentrare si modalitatea in care urmeaza sa fie gestionate incasarile in numerar. Aceste elemente trebuie sa ia in considerare toti factorii relevanti si semnificativi, inclusiv situatia financiara a vanzatorului si a societatii de administrare, concentrarile de risc, evolutia calitatii creantelor achizitionate si a portofoliului de clienti ai vanzatorului, iar sistemele interne trebuie sa asigure faptul ca fondurile nu sunt avansate decat pe baza garantiilor reale si a documentatiei suport prevazute.
    Respectarea politicilor si procedurilor interne ale institutiei de credit
     ART. 229
    (1) Institutia de credit trebuie sa dispuna de un proces intern eficient in vederea evaluarii conformitatii cu totalitatea politicilor si procedurilor interne.
    (2) Procesul prevazut la alin. (1) trebuie sa includa:
    a) angajamente de audit desfasurate cu regularitate pe parcursul tuturor etapelor importante ce trebuie parcurse in cadrul programului pentru achizitionarea creantelor;
    b) verificari cu privire la segregarea responsabilitatilor, in ceea ce priveste evaluarea vanzatorului si a societatii de administrare pe de o parte, precum si evaluarea debitorului, pe de alta parte, precum si intre evaluarea si auditul specializat pentru vanzator si societatea de administrare; si
    c) evaluarea operatiunilor de inregistrare si monitorizare a tranzactiilor initiate (back office), accentul fiind pus in special pe gradul de dotare cu personal calificat si cu experienta precum si infrastructura informatica disponibila.

    Sectiunea 3
    Validarea estimarilor proprii

     ART. 230
    (1) Institutiile de credit trebuie sa dispuna de sisteme robuste pentru a valida acuratetea, consecventa si coerenta sistemelor si procedurilor de rating, precum si a estimarilor tuturor parametrilor de risc relevanti.
    (2) O institutie de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca procesul de validare interna ii permite sa evalueze, intr-o maniera consecventa, coerenta si semnificativa, performanta sistemelor interne de rating si de estimare a riscului.
     ART. 231
    (1) Institutiile de credit trebuie sa compare cu regularitate ratele de nerambursare efective cu estimarile probabilitatilor de nerambursare pentru fiecare clasa de rating si, in cazul in care respectivele rate de nerambursare efective se situeaza in afara intervalului previzionat pentru clasa respectiva de rating, institutiile de credit trebuie sa analizeze motivele acestei abateri.
    (2) Institutiile de credit care utilizeaza propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, vor efectua analize similare pentru aceste estimari.
    (3) Comparatiile prevazute la alin. (1) si (2) trebuie sa se bazeze pe date istorice care sa acopere o perioada de timp cat mai lunga posibil.
    (4) Institutiile de credit trebuie sa formalizeze metodele si datele utilizate in cadrul procesului de comparare. Analiza si documentatia aferenta trebuie actualizate cel putin anual.
     ART. 232
    (1) Institutiile de credit trebuie sa utilizeze, de asemenea, alte instrumente de validare cantitativa si sa efectueze comparatii cu surse de date externe relevante.
    (2) Analiza se va baza pe date care sunt adecvate portofoliilor considerate, sunt actualizate cu regularitate si acopera o perioada de observare corespunzatoare adecvata.
    (3) Evaluarile interne ale institutiilor de credit cu privire la performanta sistemelor proprii de rating trebuie sa se bazeze pe o perioada de timp cat mai lunga posibil.
     ART. 233
    (1) Metodele si datele utilizate pentru validarea cantitativa trebuie sa fie consecvente si coerente in timp.
    (2) Modificarile intervenite in cadrul metodelor si datelor (atat a surselor de date, cat si a perioadelor de timp acoperite) utilizate pentru estimari si validari trebuie sa fie formalizate.
     ART. 234
    (1) Institutiile de credit trebuie sa dispuna de standarde interne riguroase pentru cazurile in care abaterile estimarilor fata de valorile efective ale probabilitatilor de nerambursare, ale pierderilor in caz de nerambursare, ale factorilor de conversie si ale pierderilor totale, atunci cand pentru estimari este utilizata pierderea asteptata, devin suficient de semnificative astfel incat validitatea estimarilor sa fie privita cu rezerva.
    (2) Standardele interne mentionate la alin. (1) trebuie sa ia in considerare ciclurile economice si factori care determina o variatie sistematica similara ratei de nerambursare.
    (3) In cazul in care valorile efective sunt in continuare mai mari decat valorile asteptate, institutiile de credit trebuie sa-si revizuiasca estimarile in sensul majorarii acestora pentru a reflecta rata de nerambursare si pierderile observate.

    Sectiunea 4
    Determinarea valorii ponderate la risc pentru expunerile din titluri de capital, utilizand abordarea bazata pe modele interne

    4.1. Cerinte de capital si cuantificarea riscului
     ART. 235
    Pentru determinarea cerintelor de capital, institutiile de credit vor respecta in mod cumulativ cerintele prevazute la art. 236-242.
     ART. 236
    (1) Estimarile pierderilor potentiale trebuie sa fie suficient de robuste astfel incat sa fie pertinente si in conditiile unei evolutii negative a pietei care poate afecta profilul de risc pe termen lung al diferitelor participatii ale institutiei de credit.
    (2) Datele utilizate pentru a reprezenta distributiile rentabilitatii titlurilor trebuie sa reflecte esantionul care acopera perioada cea mai lunga pentru care sunt disponibile date pertinente pentru a reprezenta profilul de risc al expunerilor institutiei de credit din titluri de capital. Datele utilizate trebuie sa fie suficiente in vederea furnizarii unor estimari prudente ale pierderii care din punct de vedere statistic, trebuie sa prezinte incredere si sa fie robuste si care sa nu se bazeze in mod exclusiv pe considerente subiective sau care tin de rationamentul   profesional.
    (3) Institutiile de credit trebuie sa demonstreze Bancii Nationale a Romaniei ca socul utilizat furnizeaza o estimare prudenta a pierderilor potentiale pe parcursul unui ciclu economic sau de piata pe termen lung.
    (4) Institutiile de credit trebuie sa combine analiza empirica a datelor disponibile cu ajustari care se bazeaza pe un ansamblu de factori, in vederea obtinerii unor rezultate ale modelului caracterizate de un nivel adecvat de realism si prudenta.
    (5) In vederea construirii modelelor de tip "valoare la risc" (VaR) care estimeaza pierderile potentiale trimestriale institutiile de credit pot utiliza date trimestriale sau pot transforma datele aferente unei perioade de timp mai scurte in echivalentul unor date trimestriale, prin utilizarea unei metode analitice adecvate, bazate pe date empirice, precum si prin intermediul unui proces si al unei analize profesionale dezvoltate in mod corespunzator si formalizate. Aceasta abordare trebuie aplicata intr-o maniera prudenta, consecventa si coerenta de-a lungul timpului. In situatia in care este disponibil doar un volum limitat de date relevante, institutiile de credit trebuie sa adauge o marja de prudenta adecvata.
     ART. 237
    (1) Modelele utilizate trebuie sa permita surprinderea tuturor riscurilor semnificative inerente randamentului titlurilor de capital, incluzand atat riscul general de piata cat si riscul specific ale expunerii aferente portofoliului de titluri de capital al institutiei de credit.
    (2) Modelele interne trebuie sa explice in mod adecvat variatiile istorice de pret, sa reflecte amploarea concentrarilor potentiale si modificarile in compozitia acestora si sa fie robuste in conditii de piata nefavorabile.
    (3) Esantionul de expuneri utilizat in estimarea datelor trebuie sa fie in mare masura similar sau cel putin comparabil cu populatia expunerilor din titluri de capital a institutiei de credit.
     ART. 238
    (1) Modelul intern trebuie sa fie adecvat profilului de risc si complexitatii portofoliului de titluri de capital al institutiei de credit.
    (2) In situatia in care o institutie de credit are detineri semnificative ale caror valori au, prin natura lor, un comportament non-linear accentuat, modelele interne trebuie sa fie astfel concepute incat sa reflecte in mod adecvat riscurile aferente unor asemenea instrumente.
     ART. 239
    Punerea in corespondenta a pozitiilor individuale cu valori aproximative, indici de piata si factori de risc trebuie sa fie plauzibila, intuitiva si sa fie riguroasa din punct de vedere conceptual.
     ART. 240
    Institutiile de credit trebuie sa demonstreze, pe baza analizelor empirice, adecvarea factorilor de risc, inclusiv capacitatea acestora de a acoperi atat riscul general, cat si riscul specific.
     ART. 241
    Estimarile cu privire la volatilitatea randamentului expunerilor din titluri de capital trebuie sa ia in considerare datele, informatiile si metodele relevante si disponibile. Se utilizeaza date interne supuse unei revizuiri independente sau date provenind din surse externe (inclusiv date centralizate, provenind de la mai multe institutii de credit).
     ART. 242
    Institutia de credit trebuie sa dispuna de un program riguros si complet de testare pentru conditii de criza.
    4.2. Procesul de administrare a riscului si sistemele de control aferente
     ART. 243
    Cu privire la elaborarea si utilizarea modelelor interne in scopul calcularii cerintelor de capital, institutiile de credit trebuie sa dispuna de politici, proceduri si sisteme de control care sa asigure integritatea modelului intern si a procesului de modelare. Aceste politici, proceduri si sisteme de control trebuie sa sa prevada urmatoarele:
    a) Integrarea deplina a modelului intern in cadrul sistemelor informatice de gestiune globala ale institutiei de credit si in administrarea portofoliului de titluri de capital din afara portofoliului de tranzactionare. Modelele interne trebuie sa fie deplin integrate in infrastructura institutiei de credit de administrare a riscurilor, daca sunt utilizate in mod special in vederea masurarii si evaluarii performantei portofoliului de titluri de capital (inclusiv performanta ajustata la risc), alocarii capitalului economic pe expuneri din titluri de capital si evaluarii cu privire la adecvarea globala a capitalului si a procesului de administrare a investitiilor.
    b) Sistemele de administrare, procedurile si mecanismele de control care asigura revizuirea periodica si independenta a tuturor elementelor procesului intern de modelare, inclusiv aprobarea revizuirii modelului, verificarea datelor de intrare ale modelului si revizuirea rezultatelor modelului, precum verificarea in mod direct a calculelor privind riscul. Aceste revizuiri trebuie sa evalueze nivelul de acuratete, exhaustivitate si adecvare ale datelor de intrare si ale rezultatelor modelului si sa se concentreze atat catre identificarea si limitarea erorilor potentiale asociate deficientelor cunoscute, cat si catre identificarea deficientelor necunoscute ale modelului. Asemenea revizuiri pot fi efectuate de catre o structura interna independenta sau de catre o terta parte independenta.
    c) Sisteme si proceduri adecvate de monitorizare a limitelor de investitie si a expunerilor la risc din titluri de capital;
    d) Structurile responsabile cu elaborarea si aplicarea modelului trebuie sa fie independente din punct de vedere functional fata de unitatile responsabile cu administrarea investitiilor individuale; si
    e) Personalul responsabil cu oricare dintre aspectele procesului de modelare trebuie sa aiba o calificare adecvata. Conducerea va aloca resurse umane suficient de calificate si competente structurii responsabile de modelare.
    4.3. Validarea si documentatia
     ART. 244
    (1) Institutiile de credit trebuie sa dispuna de sisteme robuste de validare a acuratetei, consecventei si coerentei modelelor lor interne si procesului de modelare.
    (2) Toate elementele semnificative ale modelelor interne si ale procesului de modelare si validare trebuie formalizate.
     ART. 245
    Institutiile de credit trebuie sa utilizeze procesul intern de validare in mod consecvent, coerent si semnificativ in vederea evaluarii performantei modelelor si procedurilor lor interne.
     ART. 246
    (1) Metodele si datele utilizate in vederea validarii cantitative trebuie sa fie consecvente si coerente in timp.
    (2) Modificarile cu privire la metodele si datele (atat in ceea ce priveste sursele de date, cat si perioadele de timp acoperite) utilizate pentru estimari si validari trebuie sa fie formalizate.
     ART. 247
    (1) Institutiile de credit trebuie sa compare cu regularitate randamentele efective ale titlurilor de capital (calculate pe baza castigurilor si pierderilor realizate si nerealizate) cu cele estimate de model.
    (2) Comparatiile prevazute la alin. (1) trebuie sa utilizeze date istorice care sa acopere o perioada de timp cat mai lunga posibil.
    (3) Institutiile de credit trebuie sa formalizeze metodele si datele utilizate in cadrul procesului de comparare. Aceasta analiza si documentatia aferenta trebuie actualizate cel putin anual.
     ART. 248
    (1) Institutiile de credit trebuie sa utilizeze si alte instrumente de validare cantitativa si comparatii cu surse de date externe. Analiza se va baza pe date care sunt adecvate portofoliului considerat, sunt actualizate in mod regulat si acopera o perioada de observare adecvata.
    (2) Evaluarile interne ale institutiilor de credit cu privire la performanta modelelor lor trebuie sa ia in considerare o perioada de timp cat mai lunga posibil.
     ART. 249
    (1) Institutiile de credit trebuie sa dispuna de standarde interne riguroase pentru cazurile in care comparatia intre randamentele efective ale titlurilor de capital si estimarile modelelor ridica problema validitatii estimarilor sau a modelului.
    (2) Standardele interne mentionate la alin. (1) trebuie sa ia in considerare ciclurile economice precum si factorii care determina o variatie sistematica similara a randamentelor titlurilor de capital.
    (3) Toate ajustarile aduse modelelor interne ca urmare a revizuirii acestora trebuie sa fie formalizate si sa respecte standardele institutiei de credit cu privire la revizuirea modelelor.
     ART. 250
    Modelele interne si procesele de modelare, inclusiv responsabilitatile structurilor implicate in activitatea de modelare, precum si procesele de aprobare a modelului si revizuire a acestuia, trebuie formalizate.

    Sectiunea 5
    Guvernanta corporativa si monitorizarea

    5.1. Guvernanta corporativa
     ART. 251
    Toate aspectele semnificative ale proceselor de rating si de estimare vor fi aprobate de structura de conducere a institutiei de credit, prevazuta la <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006  privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, sau de catre un comitet desemnat in acest scop, precum si de conducerea superioara. Aceste structuri trebuie sa aiba o intelegere generala cu privire la sistemele de rating ale institutiei de credit precum si o intelegere detaliata a rapoartelor de administrare asociate.
     ART. 252
    Conducerea superioara trebuie sa informeze structura de conducere a institutiei de credit, prevazuta la <>art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006  privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, sau comitetul special desemnat cu privire la toate modificarile semnificative ale politicilor stabilite sau la toate derogarile semnificative de la acestea, care au un impact semnificativ asupra functionarii sistemelor de rating ale institutiei de credit.
     ART. 253
    (1) Conducerea superioara trebuie sa aiba o buna intelegere asupra conceperii si functionarii sistemelor de rating.
    (2) Conducerea superioara trebuie sa se asigure in permanenta ca sistemele de rating functioneaza in mod corect.
    (3) Conducerea superioara trebuie sa fie informata cu regularitate de catre structurile de control a riscului de credit cu privire la performanta procesului de rating, aspectele care necesita imbunatatiri si stadiul eforturilor de remediere a deficientelor constatate anterior.
     ART. 254
    Analiza, bazata pe ratinguri interne, a profilului de risc de credit al institutiei de credit reprezinta o parte esentiala rapoartelor de administrare prezentate structurilor prevazute la art. 251. Rapoartele trebuie sa includa informatii cu privire la cel putin urmatoarele aspecte: profilul de risc pe clase de rating, migratia debitorilor intre clasele de rating, estimarea parametrilor risc de relevanti aferenti fiecarei clase de rating si compararea ratei de nerambursare efective si, in masura in care estimarile proprii sunt utilizate, a valorii pierderilor in caz de nerambursare si a factorilor de conversie, cu previziunile si cu rezultatele testelor pentru conditii de criza. Frecventa rapoartelor trebuie sa depinda de importanta si tipul informatiei, precum si de nivelul ierarhic al destinatarului.
    5.2. Controlul riscului de credit
     ART. 255
    Unitatea de control a riscului de credit trebuie sa fie independenta fata de persoanele si structurile organizatorice responsabile cu initierea sau reinnoirea expunerilor si trebuie sa raporteze direct conducerii superioare. Aceasta unitate este responsabila cu conceperea sau selectarea, implementarea, monitorizarea si functionarea sistemelor de rating. Unitatea de control a riscului elaboreaza si analizeaza rapoarte cu privire la rezultatele sistemelor de rating.
     ART. 256
    Unitatilor de control a riscului de credit le revin urmatoarele responsabilitati:
    a) testarea si monitorizarea claselor de rating si grupelor de risc;
    b) elaborarea si analizarea rapoartelor de sinteza cu privire la sistemele de rating ale institutiei de credit;
    c) implementarea procedurilor care vizeaza garantarea aplicarii definitiilor claselor de rating si grupelor de risc de o maniera consecventa si coerenta la nivelul diferitelor departamente si localizari;
    d) examinarea si formalizarea oricaror modificari aduse procesului de rating, inclusiv a motivelor aferente respectivelor modificari;
    e) examinarea criteriilor de rating pentru a evalua daca acestea isi pastreaza capacitatea de previzionare a riscului. Modificarile aduse procesului, criteriilor sau parametrilor de rating individuali trebuie formalizate si arhivate;
    f) participarea activa in conceperea sau selectarea, implementarea si validarea modelelor utilizate in cadrul procesului de rating;
    g) monitorizarea si supravegherea modelelor utilizate in procesul de rating; si
    h) revizuirea si imbunatatirea continua a modelelor utilizate in procesul de rating.
     ART. 257
    (1) Fara a aduce atingere prevederilor art. 256, institutiile de credit care utilizeaza date centralizate, provenind de la mai multe institutii de credit, conform prevederilor art. 172 si ale art. 173, pot externaliza urmatoarele activitati:
    a) producerea de informatii relevante in vederea testarii si monitorizarii claselor de rating si grupelor de risc;
    b) elaborarea rapoartelor de sinteza cu privire la sistemele de rating ale institutiei de credit;
    c) producerea de informatii relevante in vederea revizuirii criteriilor de rating pentru a evalua daca acestea isi pastreaza capacitatea de previzionare a riscului;
    d) formalizarea modificarilor aduse procesului de rating, a criteriilor de rating sau a parametrilor de rating individuali; si
    e) producerea de informatii relevante in vederea revizuirii si imbunatatirii continue a modelelor utilizate in procesul de rating.
    (2) Institutiile de credit care aplica prezentul articol trebuie sa asigure faptul ca Banca Nationala a Romaniei are acces la toate informatiile relevante provenind de la terte parti, la informatiile relevante necesare pentru a verifica respectarea cerintelor minime si ca Banca Nationala a Romaniei poate efectua inspectii la fata locului in aceeasi masura in care acestea pot fi efectuate in cadrul institutiilor de credit.
    5.3. Auditul intern
     ART. 258
    Auditul intern sau o alta structura independenta comparabila trebuie sa revizuiasca, cel putin anual, sistemele de rating ale institutiei de credit precum si functionarea acestora, inclusiv functia de creditare si estimarile cu privire la probabilitatea de nerambursare, pierderea in caz de nerambursare, pierderea asteptata si factorii de conversie. Sfera de revizuire trebuie sa cuprinda si respectarea tuturor cerintelor minime aplicabile.

     CAP. VI
    Sanctiuni si dispozitii tranzitorii si finale

    Sectiunea 1
    Dispozitii tranzitorii

     ART. 259
    In cazul institutiilor de credit care solicita aprobarea pentru utilizarea abordarii bazate pe modele interne de rating inainte de 2010, cerinta privind utilizarea pe o perioada de trei ani, prevazuta la art. 4 poate fi redusa, cu aprobarea autoritatilor competente, la o perioada care nu poate fi mai mica de 1 an, pana la 31 decembrie 2009.
     ART. 260
    In cazul institutiilor de credit care solicita aprobarea pentru utilizarea propriilor estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si/sau ale factorilor de conversie, cerinta privind utilizarea pe o perioada de trei ani, prevazuta la art. 5, poate fi redusa, cu aprobarea autoritatilor competente, la o perioada de 2 ani, pana la 31 decembrie 2008.
     ART. 261
    Pana la 31 Decembrie 2010, valoarea medie ponderata in functie de expunere a pierderilor in caz de nerambursare, aplicabila tuturor expunerilor de tip retail garantate cu proprietati imobiliare cu destinatie locativa si care nu beneficiaza de garantii din partea administratiilor centrale, nu va fi mai mica de 10%.
     ART. 262
    Pana la data de 31 decembrie 2011, pentru expunerile fata de societatile situate pe teritoriul altor state membre, pentru numarul de zile de intarziere la plata aferent definitiei starii de nerambursare se va utiliza numarul de zile restante stabilit in acest sens de autoritatile competente din respectivele state membre.

    Sectiunea 2
    Sanctiuni si dispozitii finale

     ART. 263
    Nerespectarea dispozitiilor prezentului regulament atrage aplicarea masurilor si/sau a sanctiunilor prevazute la art. 226, art. 227, art. 229, precum si la <>art. 284 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2006  privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.
     ART. 264
    Institutiile de credit pot utiliza propriile estimari ale pierderilor in caz de nerambursare si ale factorilor de conversie, in conditiile prezentului regulament, incepand cu 1 ianuarie 2008.
     ART. 265
    Fara a aduce atingere prevederilor <>Regulamentului BNR-CNVM nr. 13/18/2006  privind determinarea cerintelor minime de capital pentru institutiile de credit si firmele de investitii, prezentul regulament intra in vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

    Prezentul regulament transpune prevederile art. 4 punctele 24, 25, 26, 27, 28 si 29, art. 84, art. 85, art. 86, art. 87, art. 88, art. 89 si art. 154 alin. (2), (3), (5) si (7) si Anexa VII la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate si desfasurarea activitatii de catre institutiile de credit, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L/177 din 30 iunie 2006, precum si prevederile art. 50(1) din Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investitii si institutiilor de credit, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L/177 din 30 iunie 2006.


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Regulament, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, REGULAMENT nr. 20 din 14 decembrie 2006

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016