Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020  pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 REGULAMENT nr. 11 din 18 decembrie 2020 pentru modificarea şi completarea Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit

EMITENT: Banca Nationala a Romaniei
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1296 din 28 decembrie 2020
    Având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (1), art. 13, 24, 36^1, 77, 101, 104, 106, 108-110, 122, 123, 126, 126^1, 126^2, 148, 149, art. 150 alin. (1), art. 152^1, 163, 163^1, art. 164 alin. (2), art. 166-166^6, 169, 173^4, art. 186 alin. (4) lit. d), art. 191 alin. (1) lit. b), art. 224 alin. (1) lit. c), art. 226 alin. (3) lit. a), c) şi e),alin. (4) lit. b), e) şi f),alin. (5) şi (6), art. 228 alin. (1) lit. e), f) şi n), art. 230^1 alin. (1) lit. b), art. 289, 320, 382, art. 384 alin. (1), art. 385 alin. (1), art. 404^1 alin. (1) şi ale art. 420 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
    în temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. a) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi ale art. 420 alin. (1), (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare,
    Banca Naţională a României emite prezentul regulament.
    ART. I
    Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 30 decembrie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. La articolul 1, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "a) cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri şi condiţiile de externalizare a activităţilor instituţiilor de credit;"

    2. La articolul 3 alineatul (1), punctul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "3. conducerea superioară - persoanele fizice care exercită funcţii de conducere în cadrul unei instituţii de credit care sunt împuternicite cu activitatea de conducere curentă a instituţiei de credit şi răspund de modul de îndeplinire a acesteia faţă de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere. Conducerea superioară este reprezentată de directori în cadrul sistemului unitar de administrare şi de către membrii directoratului în cadrul sistemului dualist de administrare;"

    3. La articolul 3 alineatul (1), punctul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "6. profil de risc - evaluarea într-un anumit moment în timp a expunerilor la risc, brute şi, după caz, nete (după luarea în considerare a diminuatorilor de risc), agregate în cadrul fiecărei categorii de risc relevante, precum şi între acestea, pe baza unor ipoteze curente sau anticipative;"

    4. La articolul 3 alineatul (1), punctul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "7. apetit la risc - nivelul agregat şi tipurile de risc pe care instituţia de credit este dispusă să şi le asume în limita capacităţii sale de risc, conform modelului său de afaceri, în vederea realizării obiectivelor sale strategice;"

    5. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 7 se introduc trei puncte noi, punctele 7^1-7^3, cu următorul cuprins:
    "7^1. capacitatea de risc - nivelul maxim de risc pe care o instituţie de credit şi-l poate asuma, ţinând seama de cerinţele de capital şi lichiditate aplicabile, propriile capacităţi de administrare şi control al riscurilor, precum şi constrângerile sale în materie de reglementare;
7^2. limitele de risc - măsuri cantitative bazate pe ipoteze anticipative care alocă apetitul la risc agregat din declaraţia privind apetitul la risc pe linii de activitate, entităţi juridice, categorii de risc specifice, concentrări şi, după caz, alte nivele;
7^3. cultura privind riscurile - normele şi conduita instituţiei de credit în legătură cu conştientizarea, asumarea şi administrarea riscurilor, precum şi mecanismele de control care stau la baza deciziilor privind riscurile. Cultura privind riscurile influenţează deciziile conducerii şi ale angajaţilor în cursul activităţilor lor curente şi are un impact asupra riscurilor pe care aceştia şi le asumă;"

    6. La articolul 3 alineatul (1), punctul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "8. toleranţă la risc - tipurile de riscuri şi nivelurile acelor riscuri la care instituţia de credit nu se expune în mod deliberat, dar pe care le acceptă/tolerează;"

    7. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 8 se introduce un nou punct, punctul 8^1, cu următorul cuprins:
    "8^1. praguri de risc - nivelul cuantificabil al riscului care depăşeşte toleranţa la risc;"

    8. La articolul 3 alineatul (1), punctul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "9. risc de conformitate - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor, fondurilor proprii sau a lichidităţii, care poate conduce la pierderi financiare semnificative sau care poate afecta reputaţia unei instituţii de credit, ca urmare a încălcării sau neconformării cu cadrul legal şi de reglementare, cu acordurile, practicile recomandate sau standardele etice aplicabile activităţilor sale;"

    9. La articolul 3 alineatul (1), punctul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "10. conflict de interese - acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, al personalului instituţiei de credit contravine interesului acesteia, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea acestora în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care le revin în exercitarea atribuţiilor de serviciu;"

    10. La articolul 3 alineatul (1), punctul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "11. persoane care deţin funcţii-cheie - membri ai personalului care au o influenţă semnificativă asupra orientării instituţiei de credit, care nu sunt membri ai organului de conducere. Această categorie de persoane include coordonatorii funcţiilor de control intern, în situaţia în care aceştia nu sunt membri ai conducerii superioare, persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile de administrare a riscurilor, audit intern şi conformitate, în situaţia în care coordonatorii funcţiilor de control intern sunt membri ai conducerii superioare, precum şi persoanele desemnate să asigure conducerea structurilor care privesc activităţile juridice, de trezorerie, de creditare şi orice alte activităţi care pot expune instituţia de credit unor riscuri semnificative. Noţiunea poate include coordonatorii unor linii de activitate importante, ai sucursalelor din Spaţiul Economic European/Asociaţiei Europene a Liberului Schimb, ai filialelor din state terţe şi coordonatorii altor funcţii interne;"

    11. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 11 se introduc nouă puncte noi, punctele 11^1-11^9, cu următorul cuprins:
    "11^1. coordonatorii funcţiilor de control intern - persoane de la un nivel ierarhic adecvat care sunt responsabile de conducerea efectivă a funcţionării curente a funcţiilor independente de administrare a riscurilor, conformitate şi audit intern;
11^2. director general (CEO) - persoana responsabilă cu conducerea şi coordonarea tuturor activităţilor unei instituţii de credit, respectiv directorul general în cadrul sistemului unitar de administrare, sau preşedintele directoratului, în cadrul sistemului dualist de administrare;
11^3. personal - toţi angajaţii unei instituţii de credit şi ai filialelor sale care intră în perimetrul de consolidare prudenţială al acesteia, inclusiv filialele care nu sunt incluse în domeniul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau a legislaţiilor naţionale din alte state membre de transpunere a Directivei 2013/36/UE, cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi toţi membrii conducerii superioare şi ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere;
11^4. mandat - deţinerea unei funcţii de către un membru al organului de conducere al unei instituţii de credit sau al altei entităţi juridice. În situaţia în care organul de conducere, potrivit formei juridice a entităţii, este compus dintr-o singură persoană, această funcţie este de asemenea luată în considerare ca un mandat.
11^5. mandat în funcţie executivă - mandat încredinţat unei persoane care este responsabilă cu conducerea efectivă a unei entităţi. În cazul instituţiilor de credit administrate în sistem unitar, exercită un mandat în funcţie executivă orice persoană căreia i-au fost delegate atribuţii de conducere a societăţii, respectiv acei membri ai consiliului de administraţie care au fost numiţi directori şi acele persoane din afara consiliului de administraţie cărora li s-au delegat atribuţii de conducere. În cazul instituţiilor de credit administrate în sistem dualist, exercită un mandat în funcţie executivă membrii directoratului.
11^6. mandat în funcţie neexecutivă - mandat încredinţat unei persoane care este responsabilă cu supravegherea şi monitorizarea procesului decizional, fără a avea atribuţii executive în cadrul unei entităţi. În cazul instituţiilor de credit administrate în sistem unitar, exercită un mandat în funcţie neexecutivă acei membri ai consiliului de administraţie care nu au fost numiţi directori. În cazul instituţiilor de credit administrate în sistem dualist, exercită un mandat în funcţie neexecutivă membrii consiliului de supraveghere.
11^7. instituţii de credit semnificative - instituţii de credit globale de importanţă sistemică de tip G-SII şi alte instituţii de credit de importanţă sistemică de tip O-SII, identificate de Comitetul Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială conform Regulamentului Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială nr. 2/2017 privind metodologia şi procedura utilizate pentru stabilirea amortizoarelor de capital şi sfera de aplicare a acestor instrumente şi, după caz, alte instituţii de credit stabilite ca fiind semnificative de către Banca Naţională a României sau potrivit legii, pe baza unei evaluări a mărimii şi organizării interne a instituţiilor de credit, precum şi a naturii, obiectului de activitate şi complexităţii activităţilor lor;
11^8. instituţie de credit listată - instituţie de credit ale cărei instrumente financiare sunt admise la tranzacţionare:
    - pe o piaţă reglementată din lista publicată de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe în conformitate cu art. 56 din Directiva 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare;
    – într-un sistem multilateral de tranzacţionare, astfel cum este acesta definit în legislaţiile naţionale care transpun art. 4 alin. (1) pct. (22) din Directiva 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare, într-unul sau mai multe state membre.
11^9. riscuri pentru capital - riscuri distincte care, dacă se materializează, au un impact prudenţial semnificativ asupra fondurilor proprii ale instituţiei de credit în următoarele 12 luni. Acestea includ, printre altele, riscurile prevăzute la articolul 24 alineatul (2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;"

    12. La articolul 3 alineatul (1), punctul 12 se abrogă.
    13. La articolul 3 alineatul (1), punctul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "13. proces intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (ICAAP) - procesul de identificare, măsurare, administrare şi monitorizare a capitalului intern, implementat de către instituţia de credit conform articolului 148 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; ICAAP are ca scop menţinerea capitalizării adecvate în mod continuu, contribuind la continuitatea instituţiei de credit pe termen mediu;"

    14. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 13 se introduc cinci puncte noi, punctele 13^1-13^5, cu următorul cuprins:
    "13^1. procesul intern de evaluare a adecvării lichidităţii la riscuri (ILAAP) - procesul de identificare, măsurare, administrare şi monitorizare a lichidităţii, implementat de către instituţia de credit, în baza prevederilor din cadrul paragrafului „2.7 Riscurile de lichiditate şi finanţare“ din secţiunea a 2-a din capitolul II al titlului II;
13^2. revizuire şi validare internă - succesiune de procese în care (i) revizuirea internă acoperă o gamă largă de controale, evaluări şi rapoarte care asigură că strategiile, procesele şi metodologiile ICAAP şi ILAAP se menţin solide, cuprinzătoare, eficace şi proporţionale, iar (ii) validarea internă, ca parte a revizuirii interne, include procese şi activităţi care evaluează dacă metodologiile de măsurare a riscului şi datele referitoare la risc ale instituţiei surprind, în mod adecvat, aspectele relevante ale riscului;
13^3. proces intern solid - proces intern care asigură o evaluare clară a riscurilor prin utilizarea metodologiilor de cuantificare şi care dispune de un cadru intern de administrare a riscurilor bine structurat şi de proceduri de escaladare a riscurilor, corelate cu strategia la riscuri a instituţiei şi transpuse într-un sistem de limite ale riscurilor;
13^4. planificarea capitalului - proces intern multidimensional care stabileşte planul de capital ce conţine o proiecţie multianuală (minimum 3 ani), a necesarului şi a resurselor de capital, prin luarea în considerare a scenariilor, strategiei şi planurilor operaţionale ale instituţiei;
13^5. adecvarea capitalului - gradul în care riscurile sunt acoperite cu capital;"

    15. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 14 se introduc cinci puncte noi, punctele 14^1-14^5, cu următorul cuprins:
    "14^1. simulare de criză în sens invers - simulare de criză care porneşte de la identificarea unui rezultat prestabilit (spre exemplu stare de dificultate majoră în asigurarea continuităţii), pentru a explora apoi scenariile şi circumstanţele care ar putea determina apariţia acelui rezultat;
14^2. scenariu de bază - o combinaţie de evoluţii preconizate ale factorilor interni şi externi (inclusiv evoluţii macroeconomice şi financiare), care este utilizată pentru a evalua impactul acelor evoluţii preconizate asupra adecvării capitalului instituţiei de credit pe termen mediu. Scenariul de bază trebuie să fie în concordanţă cu ipotezele planurilor de afaceri şi ale bugetului instituţiei de credit şi să acopere un orizont de timp de cel puţin trei ani.
14^3. scenarii adverse - o combinaţie de schimbări adverse presupuse a avea loc cu privire la factori interni şi externi (inclusiv schimbări macroeconomice şi financiare, precum şi perturbări severe ale pieţei) care este utilizată pentru evaluarea rezistenţei adecvării capitalului şi/sau lichidităţii instituţiei faţă de schimbări adverse potenţiale pe un orizont de timp mediu (minimum 3 ani). Schimbările presupuse cu privire la factorii interni şi externi trebuie combinate în mod consecvent, trebuie să fie severe, dar plauzibile, din perspectiva instituţiei de credit, şi să reflecte riscurile şi vulnerabilităţile care sunt evaluate ca reprezentând cele mai pertinente ameninţări la adresa instituţiei de credit.
14^4. creditare în valută - acordarea de credite debitorilor, indiferent de forma facilităţii de credit (inclusiv, de exemplu, plăţi amânate sau convenţii financiare similare) în alte monede decât mijlocul legal de plată din ţara de domiciliu a debitorului;
14^5. risc generat de creditarea în valută - riscul existent sau potenţial de afectare negativă a profiturilor şi fondurilor proprii ale instituţiei de credit, care este asociat creditării în valută a debitorilor expuşi la riscul valutar;"

    16. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 18 se introduc trei puncte noi, punctele 18^1-18^3, cu următorul cuprins:
    "18^1. lichidităţi pe parcursul zilei (intraday) - fonduri care pot fi accesate în cursul zilei lucrătoare pentru a permite instituţiei de credit să efectueze plăţi în timp real;
18^2. risc de lichiditate pe parcursul zilei (intraday) - riscul existent sau potenţial asociat incapacităţii instituţiei de a-şi gestiona în mod eficace cerinţele de lichiditate din cursul unei zile;
18^3. capacitate de contrabalansare - capacitatea instituţiei de a deţine sau de a avea acces la lichiditate în exces pe orizonturi de timp scurte, medii şi lungi, ca răspuns la scenarii de criză;"

    17. La articolul 3 alineatul (1), punctul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "19. risc aferent tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi de securitate - subcategorie a riscului operaţional care se referă la riscul înregistrării de pierderi din cauza încălcării confidenţialităţii, pierderii integrităţii sistemelor şi a datelor, caracterului necorespunzător sau indisponibilităţii sistemelor şi datelor sau incapacităţii de a schimba tehnologia informaţiei (TI) într-o perioadă de timp rezonabilă şi la costuri rezonabile, atunci când cerinţele de mediu sau de afaceri se schimbă (agilitate). Acesta include riscuri de securitate care rezultă fie din procese interne inadecvate sau care nu şi-au îndeplinit funcţia în mod corespunzător, fie din evenimente externe, inclusiv din atacuri cibernetice sau din securitatea fizică inadecvată;"

    18. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 19 se introduc două puncte noi, punctele 19^1 şi 19^2, cu următorul cuprins:
    "19^1. servicii de tip cloud - servicii furnizate cu ajutorul tehnologiilor de calcul de tip cloud, şi anume un model pentru permiterea accesului universal, convenabil, la cerere în reţea la un grup comun de resurse de calcul configurabile (de exemplu reţele, servere, soluţii de stocare, aplicaţii şi servicii), care poate fi rapid pus la dispoziţie şi lansat cu un efort minim de gestionare sau interacţiune cu furnizorul serviciului;
19^2. risc de conduită - riscul existent sau potenţial de pierderi pentru o instituţie de credit, care este asociat prestării necorespunzătoare a serviciilor financiare, inclusiv a cazurilor de abatere disciplinară cu intenţie sau din neglijenţă;"

    19. La articolul 3 alineatul (1), punctul 20 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "20. risc reputaţional - riscul actual sau viitor de afectare negativă a profiturilor, fondurilor proprii sau a lichidităţii, determinat de prejudicierea reputaţiei instituţiei de credit;"

    20. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 23 se introduce un nou punct, punctul 23^1, cu următorul cuprins:
    "23^1. unitate internă - parte a structurii operaţionale, fără personalitate juridică, care nu are activitate operaţională de sine stătătoare;"

    21. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 39 se introduce un nou punct, punctul 39^1, cu următorul cuprins:
    "39^1. riscuri de lichiditate şi finanţare - riscuri distincte care, dacă se materializează, au un impact prudenţial semnificativ asupra lichidităţii instituţiei de credit pe diferite orizonturi de timp;"

    22. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 40 se introduc două puncte noi, punctele 40^1 şi 40^2, cu următorul cuprins:
    "40^1. risc de finanţare - riscul ca instituţia de credit să nu dispună de surse stabile de finanţare pe termen mediu şi lung, ceea ce duce la riscul existent sau potenţial ca instituţia de credit să nu poată îndeplini, sau să îndeplinească la costuri de finanţare inacceptabile, obligaţiile sale financiare, cum ar fi plăţile şi nevoile de garanţii reale, pe măsură ce acestea devin scadente pe termen mediu şi lung;
40^2. plan de finanţare - rezultatul unui proces intern multidimensional care conţine o proiecţie multianuală a surselor de finanţare ale instituţiei de credit, prin luarea în considerare a scenariilor, strategiei şi planurilor operaţionale ale acesteia;"

    23. La articolul 3 alineatul (1), punctul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "50. risc juridic - o subcategorie a riscului operaţional care reprezintă riscul de pierdere ca urmare atât a amenzilor, penalităţilor şi sancţiunilor de care instituţia de credit este pasibilă în caz de neaplicare sau aplicare defectuoasă a dispoziţiilor legale sau contractuale, cât şi a faptului că drepturile şi obligaţiile contractuale ale instituţiei de credit şi/sau ale contrapartidei sale nu sunt stabilite în mod corespunzător;"

    24. La articolul 3 alineatul (1), după punctul 53 se introduc două puncte noi, punctele 54 şi 55, cu următorul cuprins:
    "54. cadrul privind apetitul la risc - cadru ce trebuie să includă politicile, procesele, controalele şi sistemele prin care apetitul la risc este stabilit, comunicat şi monitorizat. Acesta include declaraţia privind apetitul la risc, limitele de risc, precum şi rolurile şi responsabilităţile acelora care supraveghează implementarea şi monitorizează cadrul privind apetitul la risc.
55. declaraţia privind apetitul la risc - o declaraţie în formă scrisă a organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, prin care este exprimat apetitul la risc. Aceasta include indicatori calitativi şi cantitativi exprimaţi cel puţin relativ la profituri, fonduri proprii, indicatori de risc şi lichiditate, precum şi aspecte privind riscurile mai greu cuantificabile (cum ar fi: riscul reputaţional şi riscul de conduită) şi privind domeniul spălării banilor, al finanţării terorismului şi al practicilor lipsite de etică."

    25. La articolul 3, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins:
    "(4) Pentru scopurile prezentului regulament, expresiile „expuneri neperformante“ şi „expuneri restructurate“ au înţelesul expunerilor considerate drept neperformante, respectiv expunerilor cărora le-au fost aplicate măsuri de restructurare, în conformitate cu anexa V din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei din 16 aprilie 2014 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituţiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Pentru scopurile prezentului regulament, expresia «toleranţă la riscul operaţional» are înţelesul prevăzut la art. 2 pct. 10 din Regulamentul delegat (UE) 2018/959 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea metodologiei de evaluare pe baza căreia autorităţile competente permit instituţiilor să utilizeze abordări avansate de evaluare pentru riscul operaţional."

    26. Denumirea titlului II se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " TITLUL II
    Cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit, evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri, politicile şi practicile de remunerare, simulările de criză şi condiţiile de externalizare a activităţilor instituţiilor de credit
"

    27. La titlul II, denumirea capitolului I se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "    CAP. I
    Cadrul de administrare a activităţii instituţiilor de credit. Dispoziţii generale
"

    28. La articolul 4 alineatul (1), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a^1), cu următorul cuprins:
    "a^1) modelul de afaceri şi strategia aferentă;"

    29. La articolul 4 alineatul (1), literele b)-e) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "b) organul de conducere al instituţiei de credit, respectiv: atribuţii şi responsabilităţi, componenţa şi funcţionarea acestuia, inclusiv înfiinţarea, componenţa, procedurile şi responsabilităţile comitetelor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere;
c) cultura privind riscurile şi conduita în desfăşurarea activităţii;
d) controlul intern şi mecanismele aferente, respectiv: cadrul de administrare a riscurilor şi funcţiile de control intern, politica de aprobare a produselor noi şi a modificărilor semnificative aduse produselor, proceselor şi sistemelor existente;
e) administrarea continuităţii activităţii;"

    30. La articolul 4, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
    "(1^1) În aplicarea dispoziţiilor prezentului capitol, atunci când documentează politici şi măsuri privind cadrul de administrare a activităţii, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere cel puţin aspectele prevăzute în anexa nr. 5. Atunci când politicile privind cadrul de administrare a activităţii şi documentaţia aferentă sunt evidenţiate în documente separate, instituţiile de credit trebuie să le trateze ca parte a unui singur document-cadru privind cadrul de administrare a activităţii."

    31. La articolul 5, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "(2) La elaborarea şi implementarea cadrului de administrare a activităţii, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare mărimea şi organizarea lor internă, precum şi natura, amploarea şi complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri şi activităţilor lor, conform principiului proporţionalităţii cuprins în articolul art. 24 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prevederile alin. (2)-(2^1) se aplică de casa centrală a cooperativelor de credit şi la nivelul reţelei cooperatiste."

    32. La articolul 5, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
    "(2^1) În scopul aplicării principiului proporţionalităţii şi pentru a asigura implementarea corespunzătoare a cerinţelor aferente cadrului de administrare a activităţii, instituţiile de credit şi Banca Naţională a României iau în considerare următoarele criterii:
    a) mărimea, sub aspectul bilanţului total, a instituţiei de credit şi a filialelor acesteia în perimetrul de consolidare prudenţială;
    b) prezenţa geografică a instituţiei de credit şi amploarea operaţiunilor sale în fiecare jurisdicţie;
    c) forma juridică a instituţiei de credit, inclusiv dacă instituţia de credit face parte dintr-un grup şi, în acest caz, evaluarea proporţionalităţii la nivelul grupului respectiv;
    d) dacă instituţia de credit este listată sau nu;
    e) dacă instituţia de credit este autorizată să utilizeze modele interne pentru determinarea cerinţelor de capital, precum abordarea bazată pe modele interne de rating;
    f) tipul de activităţi şi servicii autorizate desfăşurate de instituţia de credit, în special cele prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    g) modelul de afaceri şi strategia aferentă, natura şi complexitatea activităţilor, precum şi structura organizatorică a instituţiei de credit;
    h) strategia privind administrarea riscurilor, apetitul la risc şi profilul actual de risc ale instituţiei de credit, ţinându-se cont şi de rezultatele evaluării capitalului şi a lichidităţii în cadrul procesului de supraveghere şi evaluare (SREP);
    i) structura acţionariatului şi a finanţării instituţiei de credit;
    j) tipul de clienţi (de exemplu, de tip retail, corporate, clienţi instituţionali, întreprinderi mici şi mijlocii, entităţi publice) şi complexitatea produselor sau a contractelor;
    k) activităţile externalizate şi canalele de distribuţie; şi
    l) sistemele existente ale tehnologiei informaţiilor (IT), inclusiv sistemele de continuitate şi activităţile de externalizare în acest domeniu."

    33. După articolul 5 se introduce un nou articol, articolul 5^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 5^1
    (1) Evaluarea semnificaţiei instituţiilor de credit prin aplicarea criteriilor prevăzute la art. 5 alin. (2^1) se realizează de către acestea anual şi ori de câte ori intervin modificări în situaţia acestora care determină modificarea evaluӑrii realizate anterior. Rezultatul evaluării se transmite spre confirmare Băncii Naţionale a României - Direcţia Supraveghere.
    (2) Banca Naţională a României confirmă, printr-o notificare adresată instituţiilor de credit, rezultatul evaluării prevăzute la alin. (1)."

    34. La secţiunea 1 din capitolul I al titlului II, denumirea paragrafului 1.1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "1.1. Cadrul organizaţional - Dispoziţii generale"

    35. Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 6
    (1) Organul de conducere al unei instituţii de credit trebuie să asigure o structură operaţională şi organizatorică adecvată şi transparentă pentru instituţia de credit în cauză şi trebuie să deţină o prezentare scrisă a acesteia.
    (2) În sensul alin. (1), structura operaţională şi organizatorică trebuie să promoveze şi să demonstreze administrarea eficace şi prudentă a unei instituţii de credit la nivel individual, subconsolidat şi consolidat. Organul de conducere trebuie să se asigure că funcţiile de control intern sunt independente de liniile de activitate pe care le controlează, inclusiv faptul că există o separare adecvată a responsabilităţilor lor şi că acestea deţin resursele financiare şi umane adecvate, precum şi competenţele necesare pentru a-şi îndeplini rolul în mod eficace.
    (3) Liniile de raportare şi alocarea responsabilităţilor, în special între persoanele care deţin funcţii-cheie în cadrul unei instituţii de credit, trebuie să fie clare, bine definite, coerente, funcţionale şi documentate în mod corespunzător. Documentaţia trebuie să fie actualizată în consecinţă.
    (4) Structura operaţională şi organizatorică a instituţiei de credit nu trebuie să afecteze capacitatea organului de conducere de a supraveghea şi a administra în mod eficace riscurile cu care se confruntă instituţia de credit sau grupul din care aceasta face parte sau capacitatea Băncii Naţionale a României de a supraveghea în mod eficace instituţia de credit.
    (5) Organul de conducere trebuie să evalueze dacă şi în ce fel modificările semnificative în structura grupului, care pot rezulta, printre altele, din înfiinţarea unor noi filiale, fuziuni şi achiziţii, vânzarea sau dizolvarea unor părţi ale grupului sau din evoluţii exterioare grupului, afectează soliditatea cadrului organizaţional al instituţiei de credit. În cazul în care sunt identificate deficienţe, organul de conducere trebuie să efectueze orice modificări necesare cu promptitudine."

    36. La secţiunea 1 din capitolul I al titlului II, denumirea paragrafului 1.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "1.2. Cadrul organizaţional în contextul unui grup"

    37. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 7
    (1) Organul de conducere al unei instituţii de credit filială, persoană juridică română, trebuie să adopte şi să implementeze, la nivel individual, politicile privind cadrul de administrare a activităţii de la nivelul grupului, instituite la nivel consolidat sau subconsolidat, astfel încât să se asigure conformarea cu toate cerinţele specifice prevăzute în legislaţia naţională şi a Uniunii Europene aplicabilă în materie.
    (2) În sensul alin. (1), organul de conducere al unei instituţii de credit filială trebuie să adere la aceleaşi valori şi politici privind cadrul de administrare a activităţii cu cele instituite la nivelul grupului, cu excepţia cazului în care există cerinţe legislative sau de supraveghere ori considerente de proporţionalitate care determină o altă conduită. În acest sens, organul de conducere al unei instituţii de credit filială trebuie ca, în cadrul propriilor responsabilităţi pe linia cadrului de administrare a activităţii, să îşi stabilească propriile politici şi să evalueze orice decizii sau practici la nivel de grup pentru a asigura că acestea nu determină încălcarea de către filială a prevederilor cadrului de reglementare ori a legislaţiei care instituie regulile prudenţiale aplicabile la nivel individual pe teritoriul României. Organul de conducere al unei instituţii de credit filială trebuie, de asemenea, să asigure că asemenea decizii sau practici nu aduc atingere:
    a) administrării sănătoase şi prudente a filialei;
    b) solidităţii financiare a filialei; sau
    c) intereselor legale ale părţilor interesate în filială.
    (3) O instituţie de credit consolidantă, persoană juridică română, trebuie să asigure, la nivel consolidat şi subconsolidat, respectarea politicilor privind cadrul de administrare a activităţii de la nivelul grupului de către toate instituţiile de credit şi alte entităţi care intră în perimetrul de consolidare prudenţială, cu luarea în considerare a prevederilor art. 311 din prezentul regulament, inclusiv de către filialele acestora care nu sunt incluse în sfera de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, sau a legislaţiilor din alte state membre care au transpus Directiva 36/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, de modificare a Directivei 2002/87/CE şi de abrogare a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE.
    (4) Atunci când implementează politici privind cadrul de administrare a activităţii, o instituţie de credit consolidantă trebuie să se asigure că fiecare filială a sa dispune de un cadru de administrare solid. De asemenea, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere un cadru specific de administrare a activităţii dacă activităţile nu sunt organizate în entităţi juridice separate, ci în cadrul unei matrice a liniilor de activitate care cuprinde mai multe entităţi juridice.
    (5) O instituţie de credit consolidantă trebuie să aibă în vedere interesele tuturor filialelor sale şi modul în care strategiile şi politicile instituţiei de credit contribuie la interesul fiecărei filiale şi la interesul întregului grup pe termen lung.
    (6) O instituţie de credit-mamă, persoană juridică română, şi filialele acesteia trebuie să se asigure că entităţile din cadrul grupului respectă toate cerinţele specifice aplicabile în oricare dintre jurisdicţiile relevante.
    (7) O instituţie de credit consolidantă se asigură că filialele sale, înfiinţate în state terţe şi incluse în perimetrul de consolidare prudenţială, dispun de procese şi mecanisme privind cadrul de administrare a activităţii care sunt consecvente cu politicile privind cadrul de administrare a activităţii de la nivelul grupului şi respectă cerinţele în materie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezentul regulament, în măsura în care acest lucru nu contravine legislaţiei statelor terţe.
    (8) Cerinţele privind cadrul de administrare a activităţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi de prezentul regulament se aplică inclusiv instituţiilor de credit, persoane juridice române, filiale ale unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terţ. Dacă o instituţie de credit, persoană juridică română, filială a unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terţ, este o instituţie de credit consolidantă, perimetrul de consolidare prudenţială nu include întreprinderea-mamă din statul terţ şi filialele directe ale întreprinderii-mamă respective.
    (9) Instituţia de credit, persoană juridică română, filială a unei întreprinderi-mamă dintr-un stat terţ, trebuie să se asigure că în politica sa privind cadrul de administrare a activităţii ia în considerare politica privind cadrul de administrare a activităţii la nivelul întregului grup al instituţiei de credit-mamă dintr-un stat terţ numai dacă acest lucru nu contravine cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, legislaţiei Uniunii Europene în materie şi ale prezentului regulament."

    38. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 8
    (1) Organul de conducere trebuie să cunoască şi să înţeleagă pe deplin structura juridică, organizatorică şi operaţională a instituţiei de credit şi să se asigure că aceasta este conformă cu strategia de afaceri şi strategia de administrare a riscurilor aprobate, precum şi cu apetitul la risc.
    (2) Organul de conducere trebuie să stabilească obiective pentru întreaga structură juridică, organizatorică şi operaţională a instituţiei de credit şi trebuie să se asigure că această structură este justificată şi eficientă şi nu presupune un nivel de complexitate nejustificat sau necorespunzător.
    (3) Organul de conducere este responsabil pentru aprobarea unor strategii şi politici solide pentru stabilirea unor noi structuri. Atunci când o instituţie de credit înfiinţează mai multe entităţi juridice în propriul grup, aceasta trebuie să se asigure că numărul entităţilor juridice şi, în special, legăturile şi tranzacţiile dintre acestea nu creează dificultăţi pentru conceperea modelului de cadru de administrare a activităţii şi pentru administrarea şi supravegherea eficace a riscurilor întregului grup. Organul de conducere se asigură că structura unei instituţii de credit este clară, eficientă şi transparentă pentru personalul şi acţionarii instituţiei de credit sau alte părţi interesate, precum şi pentru Banca Naţională a României.
    (4) În cazul unei instituţii de credit consolidante, organul de conducere se asigură că structurile din cadrul grupului respectă prevederile alin. (3), cu luarea în considerare a cerinţelor prevăzute la art. 7.
    (5) Organul de conducere al unei instituţii de credit consolidante trebuie să înţeleagă nu numai structura juridică, organizatorică şi operaţională a grupului, ci şi scopul şi activităţile diferitelor entităţi ale sale şi legăturile şi relaţiile dintre acestea. În acest sens, organul de conducere trebuie să înţeleagă riscurile operaţionale specifice grupului şi expunerile din interiorul grupului, precum şi modul în care finanţarea, capitalul, lichiditatea şi profilurile de risc la nivelul grupului ar putea fi afectate în scenarii de bază şi scenarii adverse. Organul de conducere se asigură că instituţia de credit consolidantă este capabilă să obţină cu promptitudine informaţii despre grup cu privire la tipul, caracteristicile, organigrama, structura acţionariatului şi activităţile fiecărei entităţi juridice din grup şi că instituţiile de credit din cadrul grupului respectă toate cerinţele de raportare la nivel individual, subconsolidat şi consolidat.
    (6) Organul de conducere al unei instituţii de credit consolidante se asigură că diferitele entităţi din grup (inclusiv instituţia de credit consolidantă însăşi) primesc suficiente informaţii pentru a avea o percepţie clară asupra obiectivelor, strategiilor şi profilului de risc, generale, la nivelul grupului, precum şi asupra modului în care entitatea vizată din cadrul grupului este integrată în structura şi funcţionarea operaţională ale grupului.
    (7) Informaţiile prevăzute la alin. (6) trebuie să fie documentate şi puse la dispoziţia funcţiilor relevante implicate, incluzând organul de conducere, liniile de activitate şi funcţiile de control intern.
    (8) Membrii organului de conducere al unei instituţii de credit consolidante trebuie să se informeze permanent cu privire la riscurile ce pot rezulta din structura grupului, cu luarea în considerare a cerinţelor prevăzute la art. 7.
    (9) În sensul alin. (8), informaţiile referitoare la riscurile ce pot rezulta din structura grupului includ:
    a) informaţii privind determinanţii de risc semnificativi;
    b) rapoarte periodice de evaluare a structurii globale a instituţiei de credit consolidante şi de evaluare a conformităţii activităţilor entităţilor individuale cu strategia aprobată la nivelul grupului; şi
    c) rapoarte periodice privind tematici pentru care cadrul de reglementare impune conformitatea la nivel individual, subconsolidat şi consolidat."

    39. La secţiunea 1 din capitolul I al titlului II, denumirea paragrafului 1.4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "1.4. Structuri complexe şi activităţi care nu sunt desfăşurate în mod obişnuit sau care nu sunt transparente"

    40. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 9
    (1) Instituţiile de credit nu trebuie să înfiinţeze structuri complexe şi potenţial netransparente, care ar putea fi utilizate pentru comiterea de infracţiuni în legătură cu domeniul financiar sau care nu au o justificare clară economică sau un scop legal.
    (2) În procesul de adoptare a deciziilor privind înfiinţarea unor structuri complexe şi potenţial netransparente, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare rezultatele unei evaluări a riscurilor efectuate pentru a identifica dacă structurile ar putea fi utilizate pentru comiterea unor infracţiuni asociate spălării banilor sau altor infracţiuni în legătură cu domeniul financiar, precum şi controalele aferente acestor domenii şi cadrul legal în vigoare.
    (3) În scopul alin. (2), instituţiile de credit trebuie să ia în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele situaţii:
    a) dacă jurisdicţia în care va fi înfiinţată structura respectă standardele UE şi cele internaţionale privind transparenţa fiscală, combaterea spălării banilor şi combaterea finanţării terorismului;
    b) dacă structura în cauză serveşte unui scop economic şi legal evident;
    c) dacă structura în cauză ar putea fi utilizată pentru a ascunde identitatea beneficiarului real;
    d) dacă solicitarea clientului privind o posibilӑ înfiinţare a unei structuri determină îngrijorări;
    e) dacă structura în cauză ar putea împiedica supravegherea corespunzătoare de către organul de conducere al instituţiei de credit sau capacitatea acestuia de a administra riscurile aferente;
    f) dacă structura în cauză creează obstacole în supravegherea eficace de către Banca Naţională a României.
    (4) În situaţia în care o instituţie de credit înfiinţează structuri complexe şi potenţial netransparente, organul de conducere trebuie să asigure o supraveghere mult mai riguroasă a acestora, să înţeleagă scopul şi riscurile specifice asociate acestora şi să se asigure că funcţiile de control intern sunt implicate în mod corespunzător.
    (5) Structurile menţionate la alin. (2) trebuie aprobate de organul de conducere şi menţinute numai atunci când scopul acestora a fost definit şi înţeles în mod clar, iar organul de conducere este încredinţat că toate riscurile semnificative, inclusiv riscul reputaţional, au fost identificate, pot fi administrate în mod eficace şi pot fi raportate în mod corespunzător şi că este asigurată o supraveghere eficientă.
    (6) Instituţiile de credit trebuie să îşi fundamenteze deciziile privind înfiinţarea structurilor menţionate la alin. (2) şi să le poată justifica în faţa Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere.
    (7) Organul de conducere trebuie să asigure luarea de măsuri corespunzătoare pentru a evita sau a diminua riscurile asociate activităţilor din cadrul structurilor menţionate la alin. (2).
    (8) În sensul alin. (7), măsurile includ respectarea următoarelor obligaţii:
    a) instituţia de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri adecvate, precum şi de procese documentate (de exemplu, limite aplicabile, cerinţe de informare) pentru luarea în considerare, verificarea conformităţii, aprobarea şi administrarea riscurilor aferente unor astfel de activităţi, având în vedere consecinţele pentru structura organizatorică şi operaţională a grupului, precum şi profilul de risc şi riscul reputaţional ale instituţiei de credit;
    b) informaţiile privind aceste activităţi şi riscurile aferente trebuie să fie accesibile instituţiei de credit consolidante şi auditorilor interni şi auditorilor financiari ai acesteia şi trebuie să fie raportate organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere;
    c) instituţia de credit trebuie să evalueze periodic necesitatea de a menţine structurile respective.
    (9) În conformitate cu alin. (7) şi (8), instituţia de credit trebuie să adopte acelaşi tip de măsuri de administrare a riscurilor ca şi cele pentru activităţile proprii atunci când desfăşoară pentru clienţii săi activităţi care nu sunt transparente sau care nu sunt desfăşurate în mod obişnuit (cum ar fi, de exemplu, sprijinirea clienţilor pentru a înfiinţa vehicule în jurisdicţii offshore, dezvoltarea de structuri complexe, finanţarea tranzacţiilor clienţilor sau prestarea de servicii fiduciare) şi care creează probleme similare la nivelul cadrului de administrare a activităţii şi generează riscuri operaţionale şi reputaţionale semnificative. În special, instituţia de credit trebuie să analizeze motivele pentru care un client doreşte să înfiinţeze o anumită structură.
    (10) Toate structurile şi activităţile instituţiilor de credit prevăzute de prezentul articol, inclusiv conformarea acestora cu legislaţia şi standardele profesionale în domeniu, trebuie să fie supuse unor analize periodice de către funcţia de audit intern pe baza unei abordări bazate pe risc."

    41. După articolul 9 se introduce o nouă secţiune, secţiunea 1^1 „Modelul de afaceri şi strategia“, cuprinzând articolele 9^1-9^7, cu următorul cuprins:
    " SECŢIUNEA 1^1
    Modelul de afaceri şi strategia
    ART. 9^1
    Instituţiile de credit trebuie să aplice modele de afaceri viabile şi strategii sustenabile care prezintă un risc minim pentru viabilitatea acestora.
    ART. 9^2
    (1) În sensul art. 9^1, instituţiile de credit realizează o evaluare a modelului de afaceri şi a strategiei care să permită identificarea vulnerabilităţilor principale, susceptibile de a avea un impact semnificativ şi/sau de a conduce în viitor la o stare de dificultate majoră astfel cum este definită potrivit art. 181 din Legea nr. 312/2015 privind redresarea şi rezoluţia instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul financiar, precum şi evaluarea riscurilor strategice şi de afaceri.
    (2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se realizează cu frecvenţă cel puţin anuală, precum şi ori de câte ori apar modificări semnificative ale modelului de afaceri şi ale strategiei instituţiilor de credit. Evaluarea se documentează şi se transmite Băncii Naţionale a României, Direcţia supraveghere, în termen de 10 zile lucrătoare de la aprobarea de către organul de conducere, dar nu mai târziu de sfârşitul primului trimestru al anului, în situaţia evaluărilor realizate anual.
    ART. 9^3
    În vederea determinării viabilităţii modelului de afaceri în sensul art. 9^1, instituţia de credit demonstrează că modelul de afaceri are capacitatea de a genera în următoarele 12 luni venituri solide şi stabile, acceptabile, date fiind performanţa cantitativă a acesteia, factorii-cheie care determină/condiţionează succesul acesteia şi mediul de afaceri.
    ART. 9^4
    La evaluarea modelului de afaceri, instituţia de credit identifică şi acordă o atenţie deosebită liniilor de activitate care au cea mai mare importanţă pentru viabilitatea sau sustenabilitatea sa viitoare şi/sau care prezintă cea mai mare probabilitate de a creşte expunerea instituţiei de credit la vulnerabilităţile existente sau la altele noi.
    ART. 9^5
    (1) Evaluarea realizată de instituţia de credit include o analiză cantitativă a caracteristicilor modelului de afaceri curent, în vederea înţelegerii performanţei sale financiare şi a măsurii în care aceasta este influenţată de apetitul la risc.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit au în vedere elemente precum: profitul şi pierderile, bilanţul, concentrările (de exemplu, concentrările de active sau concentrările de surse de venit nesustenabile), inclusiv tendinţele acestora, şi apetitul la risc.
    ART. 9^6
    Evaluarea realizată de instituţia de credit cuprinde şi o analiză calitativă care trebuie să includă principalii factori exogeni şi endogeni care influenţează succesul modelului de afaceri.
    ART. 9^7
    În vederea asigurării sustenabilităţii strategiei în sensul art. 9^1, instituţia de credit:
    a) stabileşte ipoteze strategice plauzibile pentru elaborarea de previziuni financiare, pornind de la evaluarea mediului de afaceri în care îşi desfăşoară activitatea;
    b) se asigură, pe baza planurilor strategice şi a previziunilor financiare şi în condiţiile unei analize prudenţiale a mediului economic, că are capacitatea de a genera pe perioada următorilor 3 ani venituri solide şi stabile, acceptabile din perspectiva apetitului său la risc şi structurii sale de finanţare;
    c) ia în considerare adecvarea planurilor strategice din perspectiva nivelului de risc aferent strategiei de afaceri, respectiv a complexităţii şi a posibilităţii de atingerea obiectivelor strategiei în comparaţie cu modelul de afaceri curent, şi a probabilităţii de succes estimate pe baza gradului de realizare a strategiilor anterioare."

    42. La capitolul I al titlului II, denumirea secţiunii a 2-a se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " SECŢIUNEA a 2-a
    Organul de conducere şi comitetele instituţiei de credit
"

    43. Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 10
    (1) Responsabilităţile organului de conducere trebuie să fie definite în mod clar, astfel încât să existe distincţie între responsabilităţile aferente conducerii superioare şi cele ale organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, şi să fie prevăzute într-un document aprobat în mod corespunzător de către organul de conducere, cu respectarea legislaţiei relevante în materie.
    (2) Responsabilităţile prevăzute în documentul menţionat la alin. (1) trebuie să respecte prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare."

    44. După articolul 10 se introduce un nou articol, articolul 10^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 10^1
    (1) Toţi membrii organului de conducere trebuie să cunoască pe deplin structura şi responsabilităţile organului de conducere, precum şi repartizarea atribuţiilor între organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, comitetele sale şi conducerea superioară.
    (2) În scopul asigurării unor verificări şi echilibrări corespunzătoare, procesul decizional al organului de conducere trebuie să nu fie dominat de un singur membru sau de un grup restrâns al membrilor săi.
    (3) Organul de conducere, în funcţia sa de supraveghere, şi conducerea superioară trebuie să interacţioneze în mod eficace şi să îşi furnizeze reciproc informaţii suficiente pentru a asigura îndeplinirea atribuţiilor specifice."

    45. Articolul 11 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 11
    Organul de conducere trebuie să aibă responsabilitatea finală şi generală pentru instituţia de credit, să definească, să supravegheze şi să fie responsabil pentru implementarea unui cadru de administrare a activităţii care să asigure o administrare eficace şi prudentă a instituţiei de credit, inclusiv separarea responsabilităţilor în cadrul organizaţiei şi prevenirea conflictelor de interese."

    46. La articolul 12, alineatele (1), (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "ART. 12
    (1) În sensul art. 11, organul de conducere al instituţiei de credit este responsabil pentru:
    a) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării strategiei generale de afaceri şi a politicilor-cheie ale instituţiei de credit cu luarea în considerare a cadrului legal şi de reglementare aplicabil, a intereselor financiare şi a solvabilităţii pe termen lung ale instituţiei de credit;
    b) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării strategiei generale privind administrarea riscurilor, incluzând apetitul la risc şi cadrul de administrare a riscurilor, precum şi măsurile necesare în scopul asigurării că organul de conducere dedică suficient timp problemelor legate de riscuri;
    c) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unui cadru de administrare a activităţii adecvat şi eficace care să includă o structură organizatorică clară, precum şi a unui cadru aferent controlului intern care are la bază organizarea unor funcţii independente de control, respectiv funcţia de administrare a riscurilor, funcţia de conformitate şi funcţia de audit intern;
    d) stabilirea, aprobarea şi monitorizarea sumelor, tipurilor şi distribuţiei atât ale capitalului intern cât şi ale capitalului reglementat pentru a acoperi în mod corespunzător riscurile instituţiei de credit;
    e) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării obiectivelor care vizează administrarea lichidităţii instituţiei de credit;
    f) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unei politici de remunerare care să respecte principiile de remunerare prevăzute de prezentul regulament;
    g) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unui cadru care să asigure că evaluarea adecvării organului de conducere, atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv, este realizată în mod eficace, că planificarea succedării membrilor şi componenţa organului de conducere sunt corespunzătoare şi că organul de conducere îşi îndeplineşte atribuţiile în mod eficace;
    h) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unui proces de selecţie şi de evaluare a adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie;
    i) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unui cadru care să asigure funcţionarea internă a fiecărui comitet al organului de conducere, atunci când este înfiinţat, şi care cuprinde în mod detaliat:
    (i) atribuţiile, responsabilităţile şi componenţa fiecărui comitet;
    (ii) un flux adecvat al informaţiilor, inclusiv documentaţia aferentă recomandărilor şi concluziilor formulate de fiecare comitet, linii de raportare între fiecare comitet, organul de conducere al instituţiei de credit şi alte părţi;
    j) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unei culturi privind riscurile, în conformitate cu art. 29;
    k) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unei culturi şi a valorilor corporative, în conformitate cu art. 29^1-29^2;
    l) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unei politici privind conflictul de interese la nivel instituţional în conformitate cu art. 29^3 şi la nivel de personal, în conformitate cu art. 29^4-29^6;
    m) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unui cadru care să asigure integritatea sistemelor de contabilitate şi de raportare financiară, inclusiv a controalelor operaţionale şi financiare, precum şi conformarea cu dispoziţiile legale şi standardele în domeniu;
    n) stabilirea, aprobarea şi supravegherea implementării unei politici de externalizare, asigurându-se că orice modificare a acesteia este implementată cu promptitudine;
    o) supravegherea procesului de publicare a informaţiilor şi de comunicare cu Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere şi alte terţe părţi interesate.
    ………………………………………………………………….....
    (3) Toţi membrii organului de conducere trebuie să fie informaţi în legătură cu întreaga activitate, cu situaţia financiară şi cea a riscurilor instituţiei de credit, cu luarea în considerare a mediului economic, precum şi în legătură cu deciziile adoptate care au un impact major asupra activităţii instituţiei de credit.
    (4) Un membru al organului de conducere poate fi responsabil cu coordonarea unei funcţii de control intern, astfel cum este prevăzut la art. 34^9, cu condiţia ca membrul respectiv să nu deţină alte mandate care să compromită activităţile de control intern ale acestuia şi independenţa funcţiei de control intern."

    47. La articolul 12, alineatul (5) se abrogă.
    48. Articolul 13 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 13
    (1) Organul de conducere trebuie să monitorizeze şi să evalueze periodic implementarea proceselor, strategiilor şi politicilor aferente responsabilităţilor prevăzute la art. 12 alin. (1), precum şi să ia măsuri corespunzătoare pentru remedierea oricărei deficienţe identificate, atât în ceea ce priveşte eficienţa proceselor, strategiilor şi politicilor aferente, cât şi aplicarea acestora.
    (2) Cadrul de administrare a activităţii şi implementarea acestuia trebuie să fie revizuite şi actualizate cel puţin anual, cu luarea în considerare a principiului proporţionalităţii potrivit art. 5 alin. (2) şi art. 5 alin. (2^1). O revizuire aprofundată trebuie să fie efectuată în cazul în care există modificări semnificative care afectează instituţia de credit."

    49. După articolul 13 se introduce un nou paragraf, paragraful 2.1^1, cu următoarea denumire:
    "2.1^1. Conducerea superioară"

    50. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 14
    (1) Conducerea superioară trebuie să se implice în mod activ în activitatea unei instituţii de credit şi trebuie să ia decizii fundamentate şi în cunoştinţă de cauză.
    (2) Conducerea superioară este responsabilă pentru implementarea strategiilor stabilite de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi să discute în mod regulat cu acesta în legătură cu implementarea şi adecvarea respectivelor strategii.
    (3) Conducerea superioară trebuie să pună în discuţie în mod constructiv şi să evalueze în mod critic propunerile, explicaţiile şi informaţiile primite atunci când emite propriile judecăţi şi ia decizii.
    (4) Conducerea superioară trebuie să raporteze în mod cuprinzător şi să informeze în mod periodic, conform procedurilor interne, şi ori de câte ori este cazul, fără întârziere nejustificată, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, cu privire la elementele relevante pentru evaluarea unei situaţii, a riscurilor şi evoluţiilor care afectează sau pot afecta instituţia de credit, ca de exemplu, deciziile importante luate în privinţa activităţilor şi a riscurilor, evaluarea mediului economic şi de afaceri al instituţiei de credit, a lichidităţii şi solidităţii capitalului, precum şi evaluarea expunerilor la riscuri semnificative."

    51. După articolul 14 se introduce un nou paragraf, paragraful 2.1^2, cuprinzând trei noi articole, articolele 14^1-14^3, cu următorul cuprins:
    "2.1^2. Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere
    ART. 14^1
    Membrii organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să monitorizeze şi să pună în discuţie într-o manieră constructivă strategia instituţiei de credit.
    ART. 14^2
    Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să aibă membri independenţi în condiţiile prevăzute la art. 67^60- 67^64.
    ART. 14^3
    În aplicarea art. 106 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie:
    a) să supravegheze şi să monitorizeze procesul decizional şi acţiunile de la nivelul conducerii superioare, astfel încât să asigure o supraveghere eficace a acesteia, inclusiv să monitorizeze şi să examineze performanţele la nivel individual şi colectiv ale conducerii superioare, precum şi implementarea strategiei şi a obiectivelor instituţiei de credit;
    b) să pună în discuţie în mod constructiv şi să examineze în mod critic propunerile şi informaţiile furnizate de către membrii conducerii superioare, precum şi deciziile adoptate de aceştia;
    c) să îndeplinească în mod adecvat şi cu luarea în considerare a principiului proporţionalităţii atribuţiile şi responsabilităţile comitetului de administrare a riscurilor, comitetului de remunerare şi ale comitetului de nominalizare, atunci când comitetele respective nu au fost înfiinţate;
    d) să asigure şi să evalueze în mod periodic eficacitatea cadrului de administrare a activităţii instituţiei de credit şi să ia măsurile adecvate pentru remedierea oricăror deficienţe;
    e) să supravegheze şi să monitorizeze dacă obiectivele strategice ale instituţiei de credit, structura sa organizatorică şi strategia privind administrarea riscurilor, inclusiv apetitul la risc şi cadrul de administrare a riscurilor, precum şi alte politici (ca de exemplu, politica de remunerare) şi cadrul privind cerinţele de publicare sunt implementate în mod consecvent;
    f) să monitorizeze dacă cultura privind riscurile a instituţiei de credit este implementată în mod consecvent;
    g) să monitorizeze implementarea şi menţinerea unui cod de conduită sau a altor politici similare şi eficace în scopul identificării, administrării şi atenuării conflictelor de interese actuale şi potenţiale;
    h) să supravegheze integritatea informaţiilor financiare şi a raportării, precum şi cadrul aferent controlului intern, ce include un cadru solid şi eficace de administrare a riscurilor;
    i) să se asigure că coordonatorii funcţiilor de control intern sunt capabili să acţioneze în mod obiectiv şi că, independent de responsabilitatea raportării către alte organe interne, linii de activitate sau unităţi, pot să exprime îngrijorări şi să avertizeze în mod direct organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, dacă este cazul, atunci când evoluţiile riscului afectează sau pot afecta instituţia de credit; şi
    j) să monitorizeze implementarea planului de audit intern, după implicarea prealabilă a comitetului de administrare a riscurilor, dacă a fost înfiinţat, şi a comitetului de audit, potrivit atribuţiilor acestor comitete."

    52. După articolul 14^3 se introduce un nou paragraf, paragraful 2.1^3, cuprinzând articolul 14^4, cu următorul cuprins:
    "2.1^3. Atribuţiile preşedintelui organului de conducere în funcţia sa de supraveghere
    ART. 14^4
    (1) Preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să coordoneze organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, să contribuie la realizarea unui flux eficient de informaţii în cadrul organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi între organul de conducere şi comitetele sale, dacă acestea au fost înfiinţate, şi trebuie să vegheze la funcţionarea generală eficace a acestuia.
    (2) Preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să încurajeze şi să promoveze discuţii libere şi critice şi să se asigure că opiniile divergente pot fi exprimate şi discutate în cadrul procesului decizional.
    (3) În cazul unei instituţii de credit administrate în sistem unitar, preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să fie, de regulă, un membru neexecutiv. În cazul în care, în aplicarea dispoziţiilor art. 107 alin. (2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere îndeplineşte funcţia de director general, instituţiile de credit trebuie să instituie măsuri pentru aduce la neutralizarea acestei situaţii create în componenţa organului de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    (4) Preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să stabilească ordinea de zi a reuniunilor şi să asigure discutarea cu prioritate a aspectelor strategice.
    (5) Preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să se asigure că deciziile organului de conducere în funcţia sa de supraveghere sunt luate în mod întemeiat şi în cunoştinţă de cauză, iar documentele şi informaţiile sunt primite în timp util înainte de reuniune.
    (6) Preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să aibă în vedere realizarea unei alocări clare de responsabilităţi şi asigurarea unui flux eficient de informaţii între membrii organului de conducere, pentru a permite membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere să discute într-o manieră constructivă şi să-şi exprime votul pe o bază întemeiată şi în cunoştinţă de cauză."

    53. La secţiunea a 2-a din capitolul I al titlului II, denumirea paragrafului 2.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "2.2. Înfiinţarea, componenţa şi responsabilităţile comitetelor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere"

    54. După paragraful 2.2 al secţiunii 1 din capitolul I al titlului II se introduce un nou subparagraf, subparagraful 2.2.1, cuprinzând opt noi articole, articolele 14^5-14^12, cu următorul cuprins:
    "2.2.1. Dispoziţii generale
    ART. 14^5
    (1) Toate instituţiile de credit care sunt semnificative la nivel individual, subconsolidat sau consolidat, după caz, trebuie să înfiinţeze un comitet de administrare a riscurilor, un comitet de nominalizare şi un comitet de remunerare, cu rol consultativ pentru organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, inclusiv în vederea pregătirii deciziilor ce vor fi luate de acesta.
    (2) Instituţiile de credit care nu sunt semnificative, inclusiv atunci când acestea intră în perimetrul de consolidare prudenţială al unei instituţii de credit care este semnificativă la nivel subconsolidat sau consolidat, pot înfiinţa comitetele prevăzute la alin. (1). În cazul în care instituţiile de credit care nu sunt semnificative şi nu au înfiinţat comitetele prevăzute la alin. (1), sunt aplicabile dispoziţiile art. 14^3 lit. c).
    (3) Comitetele prevăzute la alin. (1) sunt înfiinţate de consiliul de administraţie, în cazul instituţiilor de credit administrate în sistem unitar, şi de consiliul de supraveghere, în cazul instituţiilor de credit administrate în sistem dualist.
    ART. 14^6
    Instituţiile de credit pot să înfiinţeze şi alte comitete, cum ar fi, comitetul de etică, comitetul de conduită şi comitetul de conformitate, cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (2^1) din prezentul regulament.
    ART. 14^7
    (1) Instituţiile de credit trebuie să asigure o alocare şi o repartizare clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor comitetelor specializate ale organului de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    (2) Fiecare comitet trebuie să aibă un mandat documentat, care să includă responsabilităţile sale, acordat de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi să stabilească proceduri adecvate de lucru.
    (3) Comitetele trebuie să consilieze organul de conducere în funcţia sa de supraveghere în domenii specifice şi să faciliteze dezvoltarea şi implementarea unui cadru solid de administrare a activităţii.
    (4) Delegarea către comitete nu exonerează în niciun fel organul de conducere în funcţia sa de supraveghere de îndeplinirea sarcinilor şi responsabilităţilor sale.
    ART. 14^8
    (1) Toate comitetele trebuie să fie prezidate de către un membru neexecutiv al organului de conducere în funcţia sa de supraveghere care este capabil să exercite o judecată obiectivă.
    (2) Comitetele trebuie să fie formate din cel puţin trei membri.
    ART. 14^9
    Membrii independenţi ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să aibă o implicare activă în cadrul comitetelor.
    ART. 14^10
    (1) Toate comitetele au obligaţia de a înainta periodic rapoarte asupra activităţii desfăşurate organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, conform procedurilor interne.
    (2) Comitetele trebuie să interacţioneze între ele, după caz. Fără a aduce atingere art. 14^12 alin. (1), o astfel de interacţiune poate avea loc sub forma unei participări încrucişate, astfel că preşedintele sau un membru al unui comitet poate fi membru al altui comitet.
    (3) Membrii comitetelor trebuie să participe la discuţii deschise şi critice în cadrul cărora opiniile divergente să fie abordate într-o manieră constructivă.
    (4) Comitetele trebuie să consemneze într-un document ordinea de zi a reuniunilor comitetelor, precum şi dezbaterile care au avut loc, principalele rezultate şi concluziile reuniunilor respective.
    ART. 14^11
    În cazul în care comitetul de administrare a riscurilor şi comitetul de nominalizare sunt înfiinţate în instituţii de credit care nu sunt semnificative, acestea pot să reunească respectivele comitete. În acest caz, instituţiile de credit care nu sunt semnificative trebuie să îşi documenteze motivele pentru care au ales să reunească comitetele şi modul în care această abordare contribuie la realizarea obiectivelor comitetelor. Membrii comitetului astfel reunit trebuie să dispună, la nivel individual şi la nivel colectiv, de cunoştinţele, aptitudinile şi expertiza necesare pentru fiecare din cele două comitete, în vederea înţelegerii depline a responsabilităţilor ce revin comitetului reunit.
    ART. 14^12
    (1) Instituţiile de credit trebuie să se asigure, ţinând seama de dimensiunea organului de conducere şi de numărul membrilor independenţi ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, că aceste comitete nu au o componenţă identică.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere rotaţia preşedinţilor şi a membrilor comitetelor, în funcţie de experienţa, cunoştinţele şi competenţele necesare în cadrul comitetelor respective, atât la nivel individual cât şi la nivel colectiv."

    55. Articolele 15-21 se abrogă.
    56. După subparagraful 2.2.1 al secţiunii 1 din capitolul I al titlului II se introduce un nou subparagraf, subparagraful 2.2.2, cu următoarea denumire:
    "2.2.2. Comitetul de audit"

    57. Articolul 22 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 22
    (1) Instituţiile de credit trebuie să înfiinţeze un comitet de audit, potrivit Legii nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative.
    (2) Fără a aduce atingere atribuţiilor prevăzute în Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, comitetul de audit trebuie, printre altele:
    a) să monitorizeze eficacitatea sistemului de control intern şi a sistemelor de administrare a riscurilor şi, dacă este cazul, a funcţiei de audit intern, în ceea ce priveşte raportarea financiară a instituţiei de credit, fără a aduce atingere independenţei funcţiei respective;
    b) să supravegheze elaborarea de către instituţia de credit a politicilor contabile;
    c) să monitorizeze procesul de raportare financiară şi să prezinte recomandări care să vizeze asigurarea integrităţii acestei raportări;
    d) să analizeze şi să monitorizeze independenţa auditorilor financiari astfel cum este prevăzut la art. 21-25, 28 şi 29 din Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative şi la art. 6 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerinţe specifice referitoare la auditul statutar al entităţilor de interes public şi de abrogare a Deciziei 2005/909/CE a Comisiei, şi în special, caracterul adecvat al prestării de alte servicii decât cele de audit financiar astfel cum este prevăzut la art. 5 din regulamentul respectiv;
    e) să monitorizeze auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi consolidate, în special desfăşurarea acestuia, cu luarea în considerare a oricăror constatări şi concluzii ale Autorităţii pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar înfiinţate potrivit Legii nr. 162/2017, astfel cum este prevăzut la art. 26 alin. (6) din Regulamentul (UE) nr. 537/2014;
    f) să fie responsabil pentru procedura de selecţie a auditorului financiar şi să recomande, în vederea aprobării de către adunarea generală a acţionarilor instituţiei de credit, nominalizarea, onorariul şi revocarea acestora. La nominalizarea auditorului financiar sunt avute în vedere dispoziţiile art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 537/2014, cu excepţia cazului în care se aplică art. 16 alin. (8) din acelaşi regulament;
    g) să revizuiască domeniul de aplicare şi frecvenţa auditului statutar al situaţiilor anuale sau consolidate;
    h) să informeze, astfel cum este prevăzut la art. 65 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 162/2017, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere cu privire la rezultatul auditului statutar şi să explice modul în care a contribuit auditul statutar la integritatea raportării financiare şi rolul comitetului de audit în procesul respectiv;
    i) să primească şi să ia în considerare rapoartele de audit.
    (3) Comitetul de audit trebuie să fie compus din membri neexecutivi ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi/sau din membrii desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor instituţiei de credit. Majoritatea membrilor comitetului de audit trebuie să fie independenţi de instituţia de credit, potrivit prevederilor art. 67^60-67^64. Preşedintele comitetului de audit este numit de membrii acestuia sau de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere al instituţiei de credit şi este independent de instituţia de credit. În situaţia în care preşedintele este un fost membru al conducerii superioare a instituţiei de credit, acesta poate ocupa funcţia de preşedinte al comitetului numai după trecerea unei perioade de timp corespunzătoare, în conformitate cu criteriile privind independenţa stabilite potrivit prevederilor art. 67^60-67^64.
    (4) Fără a aduce atingere cerinţelor de calificare prevăzute de Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate şi de modificare a unor acte normative, membrii comitetului de audit în ansamblul său trebuie să aibă experienţă practică recentă şi relevantă în domeniul pieţelor financiare sau trebuie să fi obţinut, în urma activităţilor anterioare, o experienţă profesională suficientă legată în mod direct de activitatea pe pieţele financiare. Preşedintele comitetului de audit trebuie să aibă cunoştinţe de specialitate şi experienţă în aplicarea principiilor contabile şi a proceselor de control intern."

    58. După articolul 22 se introduce un nou subparagraf, subparagraful 2.2.3, cu următoarea denumire:
    "2.2.3. Comitetul de administrare a riscurilor"

    59. Articolul 23 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 23
    (1) În cadrul instituţiilor de credit semnificative, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să fie compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în instituţiile de credit respective.
    (2) În cadrul instituţiilor de credit de tip G-SII şi O-SII, majoritatea membrilor comitetului de administrare a riscurilor, inclusiv preşedintele, trebuie să fie independenţi.
    (3) În cadrul instituţiilor de credit, altele decât cele prevăzute la alin. (2), considerate semnificative de către Banca Naţională a României sau potrivit legii, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să fie compus dintr-un număr suficient de membri independenţi. În măsura în care este posibil, preşedintele comitetului de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru independent.
    (4) În toate instituţiile de credit, preşedintele comitetului de administrare a riscurilor nu trebuie să fie preşedintele organului de conducere şi nici preşedintele unui alt comitet.
    (5) Membrii comitetului de administrare a riscurilor trebuie să dispună, la nivel individual şi colectiv, de cunoştinţe, aptitudini şi expertiză adecvate cu privire la practicile de administrare şi de control al riscurilor, pentru a înţelege pe deplin şi a monitoriza strategia privind administrarea riscurilor şi apetitul la risc al instituţiei de credit.
    (6) Banca Naţională a României poate permite unei instituţii de credit, care nu este considerată semnificativă, să reunească comitetul de administrare a riscurilor şi comitetul de audit, cu condiţia ca respectivul comitet de administrare a riscurilor să nu fi fost reunit cu comitetul de nominalizare astfel cum prevede art. 14^11. Membrii comitetului astfel reunit trebuie să dispună, la nivel individual şi la nivel colectiv, de cunoştinţele, aptitudinile şi expertiza necesare pentru fiecare din cele două comitete, în vederea înţelegerii pe deplin a responsabilităţilor ce revin comitetului reunit.
    (7) Pentru a sprijini stabilirea unor politici şi practici de remunerare solide, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să verifice, fără a aduce atingere sarcinilor comitetului de remunerare, dacă stimulentele oferite de sistemul de remunerare iau în considerare riscurile, capitalul, lichiditatea, precum şi probabilitatea şi momentul realizării veniturilor preconizate ale instituţiei de credit."

    60. După articolul 23 se introduc două noi articole, articolele 23^1 şi 23^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 23^1
    Comitetul de administrare a riscurilor trebuie, fără a fi limitativ:
    a) să consilieze şi să sprijine organul de conducere în funcţia sa de supraveghere cu privire la monitorizarea apetitului la risc global şi a strategiei globale privind administrarea riscurilor, actuale şi viitoare, ale instituţiei de credit, luând în considerare toate tipurile de riscuri, pentru a se asigura că acestea sunt în concordanţă cu strategia de afaceri, cultura şi valorile corporative ale instituţiei de credit;
    b) să asiste organul de conducere în funcţia sa de supraveghere în supravegherea implementării, de către conducerea superioară, a strategiei privind administrarea riscurilor şi a limitelor corespunzătoare stabilite. Responsabilitatea generală privind administrarea riscurilor revine în continuare organului de conducere în funcţia sa de supraveghere;
    c) să supravegheze implementarea strategiilor de administrare a capitalului şi a lichidităţii, precum şi pentru toate celelalte riscuri relevante ale unei instituţii de credit, respectiv riscul de piaţă, riscul de credit, riscul operaţional (inclusiv riscul juridic şi riscul informatic) şi riscul reputaţional, în scopul evaluării adecvării acestora faţă de apetitul la risc şi strategia privind administrarea riscurilor aprobată;
    d) să furnizeze recomandări organului de conducere în funcţia sa de supraveghere cu privire la ajustările necesare ale strategiei privind administrarea riscurilor rezultate, printre altele, din modificările modelului de afaceri al instituţiei de credit, din evoluţiile pieţei sau din recomandările făcute de funcţia de administrare a riscurilor;
    e) să consilieze organul de conducere în funcţia sa de supraveghere cu privire la numirea consultanţilor externi pe care acesta ar putea decide să îi angajeze pentru acordarea de consultanţă sau asistenţă;
    f) să analizeze o serie de scenarii posibile, inclusiv scenarii de criză, pentru a evalua modul în care profilul de risc al instituţiei ar reacţiona la evenimentele externe şi interne;
    g) să supravegheze alinierea tuturor produselor şi serviciilor financiare oferite clienţilor cu modelul de afaceri şi strategia privind administrarea riscurilor ale instituţiei şi să evalueze riscurile asociate acestora. În evaluarea riscurilor asociate acestora, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să aibă în vedere alinierea între preţurile stabilite pentru respectivele produse şi profiturile obţinute din acestea. În cazul în care constată că preţurile nu reflectă în mod corespunzător riscurile în conformitate cu modelul de afaceri şi cu strategia privind administrarea riscurilor, comitetul de administrare a riscurilor trebuie să prezinte organului de conducere un plan de remediere a situaţiei;
    h) să evalueze recomandările auditorilor interni sau auditorilor financiari şi să urmărească implementarea corespunzătoare a măsurilor luate;
    i) să aibă acces la toate informaţiile relevante şi datele necesare îndeplinirii atribuţiilor şi responsabilităţilor lor, inclusiv la informaţii şi date primite de la funcţiile de control intern şi de la alte funcţii relevante cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane;
    j) să solicite şi să primească rapoarte periodice, informări ad hoc, comunicări şi opinii de la coordonatorii funcţiilor de control intern referitoare la profilul de risc actual, cultura privind riscurile şi limitele de risc ale instituţiei de credit, precum şi cu privire la orice încălcări semnificative care ar fi putut avea loc, însoţite de informaţii detaliate şi recomandări în ceea ce priveşte măsurile de remediere adoptate, care urmează a fi adoptate, sau recomandate a fi adoptate cu privire la acestea;
    k) să revizuiască periodic, conform procedurilor interne, şi să propună conţinutul, formatul şi frecvenţa informaţiilor cu privire la risc care trebuie raportate comitetului de administrare a riscurilor;
    l) să asigure implicarea corespunzătoare a funcţiilor de control intern şi a altor funcţii relevante, cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane, în domeniile lor de expertiză şi/sau să solicite opinia consultanţilor externi numiţi de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere în acest scop, dacă este necesar.
    ART. 23^2
    Comitetul de administrare a riscurilor trebuie să colaboreze cu celelalte comitete specializate ale căror activităţi pot avea un impact asupra strategiei privind administrarea riscurilor şi să comunice în mod periodic cu funcţiile de control intern ale instituţiei de credit, în special cu funcţia de administrare a riscurilor, conform procedurilor interne."

    61. După articolul 23^2 se introduce un nou subparagraf, subparagraful 2.2.4, cu următoarea denumire:
    "2.2.4. Comitetul de nominalizare"

    62. La articolul 24, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 24
    (1) În cadrul instituţiilor de credit semnificative, comitetul de nominalizare trebuie să fie compus din membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în instituţiile de credit respective."

    63. La articolul 24, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (1^1) şi (1^2), cu următorul cuprins:
    "(1^1) În cadrul instituţiilor de credit de tip G-SII şi O-SII, majoritatea membrilor comitetului de nominalizare, inclusiv preşedintele, trebuie să fie independenţi.
(1^2) În cadrul instituţiilor de credit, altele decât cele prevăzute la alin. (1^1), considerate semnificative de către Banca Naţională a României sau potrivit legii, comitetul de nominalizare trebuie să fie compus dintr-un număr suficient de membri independenţi. Instituţiile de credit respective pot lua în considerare ca bune practici numirea unui preşedinte independent al comitetului de nominalizare."

    64. La articolul 24 alineatul (2), după litera d) se introducdouă noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:
    "e) să aibă acces la toate informaţiile relevante şi datele necesare îndeplinirii atribuţiilor şi responsabilităţilor lor, inclusiv la informaţii şi date primite de la funcţiile de control intern şi de la alte funcţii relevante cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane;
f) să asigure implicarea corespunzătoare a funcţiilor de control intern şi a altor funcţii relevante, cum ar fi cele aferente domeniilor juridic, financiar, al resurselor umane, în domeniile lor de expertiză şi/sau să solicite opinia consultanţilor externi numiţi de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere în acest scop, dacă este necesar."

    65. La articolul 24, alineatul (4) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(4) Comitetul de nominalizare trebuie să contribuie în mod activ şi la îndeplinirea responsabilităţii instituţiei de credit privind elaborarea unor politici interne corespunzătoare privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie, în condiţiile art. 67^83 alin. (2). Evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie, realizată atât iniţial, cât şi ulterior, pe bază continuă, trebuie să fie în primul rând responsabilitatea instituţiei de credit."

    66. După articolul 24 se introduc trei noi articole, articolele 24^1-24^3, cu următorul cuprins:
    "ART. 24^1
    Membrii comitetului de nominalizare trebuie să dispună, la nivel individual şi la nivel colectiv, de cunoştinţe, aptitudini şi expertiză adecvate cu privire la procesul de selecţie şi cerinţele privind evaluarea adecvării. Membrii comitetului de nominalizare trebuie să dispună de cunoştinţe, expertiză şi experienţă adecvate în legătură cu activitatea unei instituţii de credit, pentru a evalua componenţa adecvată a organului de conducere şi a recomanda candidaţi în vederea ocupării posturilor vacante ale organului de conducere.
    ART. 24^2
    În cazul în care nu a fost înfiinţat un comitet de nominalizare, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere îndeplineşte responsabilităţile prevăzute la art. 24 alin. (2) şi dispune de resursele corespunzătoare în acest sens. În acest caz, evaluarea menţionată la art. 24 alin. (2) lit. b) şi c) se realizează cel puţin o dată la 2 ani.
    ART. 24^3
    Comitetul de nominalizare şi, după caz, organul de conducere în funcţia sa supraveghere, pentru a-şi îndeplini sarcinile, au acces la toate informaţiile necesare şi pot implica funcţiile de control intern şi alte funcţii interne relevante, după caz."

    67. Paragraful 2.3 al secţiunii a 2-a din capitolul I al titlului II, care cuprinde articolele 25-27, se abrogă.
    68. La capitolul I al titlului II, denumirea secţiunii a 3-a se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " SECŢIUNEA a 3-a
    Cultura privind riscurile şi conduita în desfăşurarea activităţii
"

    69. Articolul 28 se abrogă.
    70. Articolul 29 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 29
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile integrată la nivel de ansamblu al instituţiei de credit, bazată pe o deplină înţelegere şi o abordare generală a riscurilor cu care se confruntă şi a modului în care acestea sunt administrate, având în vedere apetitul la risc al instituţiei de credit.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să dezvolte o cultură privind riscurile prin politici, comunicare şi formare profesională a personalului cu privire la activităţile, strategia şi profilul de risc al acestora. Comunicarea cu personalul şi formarea profesională a acestuia trebuie să fie adaptate în funcţie de responsabilităţile personalului pe linia asumării şi administrării riscurilor.
    (3) Personalul din cadrul unei instituţii de credit trebuie să fie deplin conştient de responsabilităţile sale pe linia administrării riscurilor. Responsabilitatea administrării riscurilor nu trebuie limitată la specialiştii în domeniul riscurilor sau la funcţiile de control intern. Unităţile operaţionale, sub supravegherea organului de conducere, sunt în primul rând responsabile pentru administrarea zilnică a riscurilor, cu luarea în considerare a apetitului la risc şi a capacităţii de risc ale instituţiei de credit şi în conformitate cu politicile, procedurile şi controalele instituţiei de credit.
    (4) Organul de conducere trebuie să dedice timp suficient pentru examinarea problemelor legate de riscuri.
    (5) În sensul alin. (4), organul de conducere trebuie să fie implicat în mod activ şi să asigure alocarea unor resurse adecvate în vederea administrării tuturor riscurilor semnificative abordate în cuprinsul prezentului regulament şi în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, precum şi în vederea evaluării activelor, a utilizării ratingurilor externe şi a modelelor interne referitoare la riscurile respective.
    (6) La dezvoltarea unei culturi solide privind riscurile, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere, fără a se limita la acestea, următoarele principii:
    a) organul de conducere trebuie să promoveze, să monitorizeze şi să evalueze pe bază continuă cultura privind riscurile, să analizeze impactul acesteia asupra stabilităţii financiare, profilului de risc şi asupra cadrului de administrare al instituţiei de credit şi, dacă este cazul, să aducă modificări cu privire la aceasta;
    b) organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru stabilirea şi aducerea la cunoştinţă a valorilor şi aşteptărilor de bază ale instituţiei de credit;
    c) organul de conducere al instituţiei de credit, precum şi celelalte persoane care deţin funcţii-cheie trebuie să contribuie la aducerea la cunoştinţa personalului a valorilor şi aşteptărilor de bază ale instituţiei de credit;
    d) membrii organului de conducere trebuie să aibă o conduită aliniată la valorile instituţiei de credit;
    e) personalul relevant la toate nivelurile din cadrul instituţiei de credit trebuie să cunoască şi să înţeleagă valorile de bază ale instituţiei de credit, precum şi, în măsura în care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor ce îi revin, apetitul la risc şi capacitatea de risc ale instituţiei de credit. Personalul instituţiei de credit trebuie să aibă capacitatea de a-şi îndeplini atribuţiile şi să conştientizeze că va fi ţinut răspunzător pentru acţiunile sale în legătură cu conduita instituţiei de credit în asumarea riscurilor;
    f) personalul din cadrul instituţiei de credit trebuie să acţioneze în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile şi să comunice cu promptitudine orice încălcare a acestora de care a luat cunoştinţă;
    g) politica culturii privind riscurile trebuie să promoveze un mediu de comunicare deschisă şi de dezbatere constructivă şi eficace la nivelul întregii instituţii de credit."

    71. După articolul 29 se introduc cinci noi paragrafe, paragrafele 3.1^1-3.1^5, cuprinzând articolele 29^1-29^8, cu următorul cuprins:
    "3.1^1. Valorile corporative şi codul de conduită în desfăşurarea activităţii
    ART. 29^1
    (1) Organul de conducere trebuie să dezvolte, să adopte şi să promoveze standarde etice şi profesionale de calitate ridicată, în funcţie de nevoile şi specificitatea instituţiei de credit, precum şi să asigure implementarea acestor standarde prin intermediul unui cod de conduită sau al unui instrument similar.
    (2) Organul de conducere trebuie să supravegheze respectarea de către personal a standardelor menţionate la alin. (1).
    (3) Organul de conducere poate adopta şi implementa, dacă este cazul, standardele instituţiei de credit elaborate la nivel de grup sau standarde comune publicate de către asociaţii sau alte organizaţii relevante.
    (4) În sensul alin. (1), implementarea unor standarde corespunzătoare trebuie să contribuie la reducerea riscurilor la care este expusă instituţia de credit, în special a riscurilor operaţionale şi reputaţionale.
    (5) Organul de conducere trebuie să dispună de politici clare şi documentate privind modul de îndeplinire a standardelor. Politicile respective trebuie să cuprindă cel puţin aspectele prevăzute în anexa nr. 6 la prezentul regulament.
    ART. 29^2
    Instituţiile de credit trebuie să monitorizeze conformarea cu standardele menţionate la art. 29^1 alin. (1) şi să se asigure că personalul le cunoaşte (de exemplu, prin instruiri). Instituţiile de credit trebuie să stabilească funcţia responsabilă pentru monitorizarea conformării şi pentru evaluarea încălcărilor codului de conduită sau ale unui instrument similar, precum şi un proces pentru tratarea situaţiilor de neconformare. Rezultatele trebuie să fie raportate periodic organului de conducere, conform procedurilor interne.
3.1^2. Politica privind conflictele de interese la nivel instituţional
    ART. 29^3
    (1) Organul de conducere trebuie să stabilească, să aprobe şi să supravegheze implementarea şi menţinerea unor politici eficace de identificare, evaluare, gestionare şi reducere sau prevenire a conflictelor de interese actuale şi potenţiale la nivel instituţional.
    (2) În sensul alin. (1) pot fi avute în vedere conflictele de interese actuale şi potenţiale la nivel instituţional ca rezultat al diferitelor activităţi şi roluri ale instituţiei de credit, al structurii perimetrului de consolidare prudenţială în care se regăseşte instituţia de credit sau al diferitelor linii de activitate sau unităţi din cadrul unei instituţii de credit ori cu privire la terţe părţi interesate.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să ia măsuri adecvate pentru a preveni efectele negative generate de conflictele de interese asupra intereselor clienţilor acestora. Astfel de măsuri trebuie să fie documentate şi includ, printre altele:
    a) o separare adecvată a atribuţiilor, cum ar fi încredinţarea în sarcina unor persoane diferite a activităţilor de natură să genereze conflicte de interese în cadrul lanţului de operaţiuni aferente procesării tranzacţiilor sau în prestarea de servicii, sau încredinţarea în sarcina unor persoane diferite a responsabilităţilor de supraveghere şi raportare a activităţilor de natură să genereze conflicte de interese;
    b) stabilirea unor bariere în circulaţia informaţiilor, cum ar fi, de exemplu, prin separarea fizică a anumitor linii de activitate sau unităţi;
    c) stabilirea de proceduri adecvate pentru tranzacţii cu părţile afiliate, astfel cum acestea sunt definite la art. 102 alin. (3), cum ar fi, de exemplu, necesitatea desfăşurării tranzacţiilor în condiţii normale de piaţă.
3.1^3. Politica privind conflictele de interese pentru personalul instituţiei de credit
    ART. 29^4
    (1) Organul de conducere al unei instituţii de credit trebuie să stabilească, să aprobe şi să supravegheze implementarea şi menţinerea unor politici eficace de identificare, evaluare, gestionare şi atenuare sau prevenire a conflictelor actuale şi potenţiale între interesele instituţiei de credit şi interesele individuale ale angajaţilor acesteia, inclusiv ale membrilor organului de conducere, care ar putea influenţa în mod negativ îndeplinirea atribuţiilor şi a responsabilităţilor lor.
    (2) O instituţie de credit consolidantă, persoană juridică română, trebuie să trateze interesele în cadrul unei politici privind conflictul de interese la nivelul întregului grup pe bază consolidată sau subconsolidată.
    (3) Politica privind conflictele de interese trebuie să identifice conflictele de interese ale personalului, inclusiv interesele membrilor apropiaţi ai familiilor acestora, astfel cum sunt definiţi la art. 102 alin. (3) lit. g) pct. (ii) din prezentul regulament. Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare conflictele de interese care ar putea să apară ca urmare a relaţiilor personale sau profesionale actuale şi anterioare ale personalului. În cazul apariţiei unor conflicte de interese, instituţiile de credit trebuie să evalueze semnificaţia acestora şi să decidă cu privire la acestea, precum şi să implementeze măsuri de atenuare a respectivelor conflicte, după caz.
    (4) Instituţiile de credit trebuie să stabilească un termen adecvat pentru care personalul raportează relaţiile personale sau profesionale anterioare ale acestora care pot genera conflicte de interese, ţinând cont de faptul că astfel de conflicte pot avea un impact asupra comportamentului şi participării personalului, potrivit competenţelor, în procesul de luare a deciziilor.
    (5) Politica privind conflictele de interese trebuie să vizeze, fără a se limita la acestea, următoarele situaţii sau relaţii care pot genera conflicte de interese:
    a) interese economice, cum ar fi, spre exemplu, acţiuni, alte drepturi de proprietate, participaţii şi calităţi de membru, participaţii financiare şi alte interese economice în entităţi economice, clienţi ai instituţiei de credit, drepturi de proprietate intelectuală, împrumuturi acordate de către instituţia de credit unei societăţi deţinute de personal, calitatea de membru într-un organism sau calitatea de acţionar al unui organism sau al unei entităţi cu interese conflictuale;
    b) relaţii personale sau profesionale cu persoanele care au deţineri calificate în cadrul instituţiei de credit;
    c) relaţii personale sau profesionale cu personalul instituţiei de credit sau al entităţilor incluse în perimetrul de consolidare prudenţială, cum ar, de exemplu, relaţiile familiale;
    d) alte locuri de muncă din ultimii 5 ani;
    e) relaţii personale sau profesionale cu terţe părţi interesate relevante, cum ar, de exemplu, asocierea cu furnizori, firme de consultanţă sau alţi furnizori de servicii importanţi;
    f) influenţa politică sau relaţiile politice.
    (6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), situaţiile în care un membru al personalului instituţiei de credit este acţionar al instituţiei de credit sau are conturi personale sau împrumuturi la instituţia de credit ori foloseşte alte servicii ale instituţiei de credit nu trebuie să fie considerate de instituţiile de credit ca generând conflicte de interese dacă valoarea participaţiei, a sumelor depuse sau împrumutate ori a serviciilor pe care le utilizează se situează sub un prag de 1% din capitalul eligibil al instituţiei de credit.
    ART. 29^5
    (1) Politica privind conflictele de interese trebuie să conţină procese pentru raportarea şi comunicarea către funcţia responsabilă în cadrul politicii. Personalul instituţiei de credit trebuie să aducă la cunoştinţă, cu promptitudine, la nivelul organizatoric stabilit prin politica privind conflictele de interese şi comunicat acestuia, orice situaţie care a generat sau ar putea genera un conflict de interese.
    (2) Politica privind conflictele de interese trebuie să diferenţieze între conflictele de interese care persistă şi care trebuie să fie gestionate în permanenţă şi conflictele de interese care apar brusc în legătură cu un singur eveniment (de exemplu, o tranzacţie, selecţia prestatorului de servicii etc.) şi care pot fi gestionate, de regulă, prin aplicarea unei măsuri unice. În toate circumstanţele, interesul instituţiei de credit trebuie să fie în centrul deciziilor luate.
    (3) Politica privind conflictele de interese trebuie să conţină proceduri, măsuri, cerinţe privind documentaţia şi responsabilităţi pentru identificarea, prevenirea şi evaluarea semnificaţiei conflictelor de interese şi pentru luarea unor măsuri de atenuare a acestora. Astfel de proceduri, cerinţe, responsabilităţi şi măsuri trebuie să asigure respectarea următoarelor cerinţe:
    a) încredinţarea unor activităţi sau tranzacţii de natură să genereze situaţii conflictuale către persoane diferite;
    b) împiedicarea personalului care desfăşoară activităţi şi în afara instituţiei de credit de a exercita o influenţă necorespunzătoare în cadrul instituţiei de credit cu privire la activităţile desfăşurate în afara acesteia;
    c) stabilirea obligaţiei membrilor organului de conducere de a nu participa la nicio deliberare cu privire la orice chestiune în care un membru are sau ar putea avea un conflict de interese sau în care obiectivitatea sau capacitatea sa de a-şi îndeplini atribuţiile în mod corect ar putea fi compromisă în alt fel;
    d) stabilirea de proceduri adecvate pentru tranzacţii cu părţile afiliate;
    e) împiedicarea membrilor organului de conducere de a deţine mandate în instituţii de credit concurente, cu excepţia cazului în care aceştia deţin mandate în cadrul instituţiilor de credit care sunt membre ale aceleiaşi scheme de protecţie instituţională, astfel cum este prevăzut la art. 113 alin. (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, în cadrul instituţiilor de credit afiliate în mod permanent aceleiaşi case centrale, astfel cum sunt prevăzute la art. 10 din acelaşi regulament, sau în cadrul instituţiilor de credit care intră în perimetrul de consolidare prudenţială.
    (4) În sensul alin. (3) lit. d), instituţiile de credit pot avea în vedere, printre altele, impunerea desfăşurării tranzacţiilor în condiţii normale de piaţă, a aplicării depline a tuturor procedurilor de control intern relevante în cazul unor astfel de tranzacţii şi a consultării obligatorii a membrilor independenţi ai organului de conducere.
    (5) Politica privind conflictele de interese trebuie să aibă în vedere existenţa riscului unor conflicte de interese la nivelul organului de conducere. În acest sens, politica trebuie să conţină suficiente îndrumări cu privire la identificarea şi gestionarea conflictelor de interese care ar putea împiedica capacitatea membrilor organului de conducere de a lua decizii obiective şi imparţiale menite să răspundă cel mai bine intereselor instituţiei de credit.
    ART. 29^6
    (1) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare impactul pe care conflictele de interese îl pot avea asupra gândirii independente a membrilor organului de conducere.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să evalueze şi să gestioneze în mod corespunzător conflictele de interese actuale sau potenţiale care au fost aduse la cunoştinţa funcţiei responsabile din cadrul instituţiilor de credit. În cazul identificării unui conflict de interese în rândul personalului, instituţia de credit trebuie să fundamenteze decizia luată, în special atunci când respectivul conflict de interese şi riscurile aferente au fost acceptate. În cazul în care conflictul a fost acceptat, decizia trebuie să arate modalitatea în care acesta a fost atenuat sau remediat în mod satisfăcător.
    (3) Funcţia responsabilă din cadrul instituţiei de credit trebuie să documenteze corespunzător toate conflictele de interese actuale şi potenţiale de la nivelul organului de conducere, la nivel individual şi colectiv, şi trebuie să le comunice organului de conducere care trebuie să le gestioneze în mod corespunzător, inclusiv prin luarea unor decizii cu privire la conflictele în cauză.
3.1^4. Proceduri interne de avertizare
    ART. 29^7
    (1) În conformitate cu prevederile art. 234^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri adecvate pentru raportarea internă de către personal a încălcărilor actuale sau potenţiale ale cerinţelor de reglementare sau ale cerinţelor interne, inclusiv, dar nu numai, ale prevederilor respectivei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, inclusiv ale prezentului regulament, precum şi ale reglementărilor interne ale instituţiilor de credit, prin intermediul unui canal specific independent şi autonom.
    (2) Pentru a evita conflictele de interese, personalul instituţiei de credit trebuie să poată raporta încălcările în afara liniilor normale de raportare, cum ar fi, de exemplu, prin funcţia de conformitate sau funcţia de audit intern sau potrivit unei proceduri interne independente de avertizare. Procedurile de avertizare trebuie să fie disponibile întregului personal din cadrul unei instituţii de credit. Informaţiile furnizate de personal printr-o procedură de avertizare trebuie să fie puse la dispoziţia organului de conducere şi a altor funcţii responsabile definite în cadrul politicii interne de avertizare, dacă este cazul. La solicitarea persoanei care raportează încălcarea, informaţiile sunt furnizate organului de conducere şi altor funcţii responsabile în mod anonimizat. Instituţiile de credit pot să prevadă ca raportarea să permită transmiterea informaţiilor în mod anonimizat.
    (3) Procedurile de avertizare trebuie să asigure protecţia datelor cu caracter personal atât în privinţa persoanelor care raportează încălcarea, cât şi a celor pretins vinovate de respectiva încălcare, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE. Instituţiile de credit trebuie să asigure protecţia corespunzătoare a persoanelor care raportează încălcările din cadrul instituţiilor de credit de orice impact negativ precum: represaliile, discriminarea sau orice alt tip de tratament inechitabil, aplicate ca urmare a raportării. Instituţiile de credit se asigură că nicio persoană care se află sub controlul acestora nu întreprinde acţiuni de natură a prejudicia persoanele care au raportat o încălcare şi dispun măsurile adecvate împotriva persoanelor responsabile pentru orice astfel de acţiuni.
    (4) Instituţiile de credit trebuie să protejeze persoanele care au fost reclamate împotriva oricăror efecte negative dacă, în urma investigaţiilor, se constată că nu există dovezi care să justifice luarea de măsuri împotriva persoanelor respective. Dacă instituţiile de credit dispun măsuri, acestea trebuie să asigure protecţia persoanelor reclamate împotriva efectelor negative care depăşesc obiectivul măsurilor luate.
    (5) În sensul alin. (1), procedurile interne de avertizare trebuie:
    a) să fie documentate;
    b) să conţină reguli clare în scopul garantării confidenţialităţii informaţiilor privind raportarea, persoanele reclamate şi încălcarea, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE, cu excepţia cazului în care dezvăluirea este prevăzută de lege în contextul unor anchete suplimentare sau al unor proceduri judiciare ulterioare;
    c) să protejeze membrii personalului care exprimă îngrijorări cu privire la posibilitatea de a fi prejudiciaţi ca urmare a faptului că au divulgat încălcări care pot fi raportate;
    d) să asigure că încălcările potenţiale sau actuale semnalate sunt evaluate şi comunicate Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere sau autorităţii abilitate cu aplicarea legii, după caz;
    e) să asigure, dacă este posibil, că persoanele care au raportat încălcări potenţiale sau actuale primesc o confirmare a primirii informaţiilor;
    f) să asigure urmărirea rezultatului unei investigaţii asupra unei încălcări raportate;
    g) să asigure păstrarea unei evidenţe corespunzătoare.
3.1^5. Raportarea încălcărilor către Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă
    ART. 29^8
    (1) În conformitate cu prevederile art. 234^2 alin. (1)-(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, raportarea de către personalul instituţiilor de credit către Banca Naţională a României a încălcărilor potenţiale sau actuale ale cerinţelor de reglementare, inclusiv, printre altele, ale prevederilor respectivei ordonanţe de urgenţă, ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, cu modificările ulterioare, şi ale reglementărilor emise în aplicarea acestora, inclusiv ale prezentului regulament, precum şi ale reglementărilor interne ale instituţiilor de credit se realizează prin mecanisme eficiente şi credibile care includ cel puţin următoarele:
    a) proceduri specifice pentru primirea raportărilor privind încălcările şi pentru urmărirea acestora, cum ar fi un departament, o unitate sau o funcţie specială pentru înaintarea raportărilor;
    b) protecţia corespunzătoare prevăzută la art. 29^7 alin. (2)-(4);
    c) protecţia datelor cu caracter personal atât în privinţa persoanelor care raportează încălcarea, cât şi a celor pretins vinovate de respectiva încălcare, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE;
    d) proceduri clare astfel cum sunt prevăzute la art. 29^7 alin. (5).
    (2) Fără a aduce atingere posibilităţii personalului instituţiilor de credit de a raporta încălcări prin intermediul mecanismelor stabilite de Banca Naţională a României în conformitate cu prevederile art. 234^2 alin. (1)-(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Banca Naţională a României încurajează personalul instituţiilor de credit să recurgă mai întâi la procedurile de avertizare internă din cadrul acestora."

    72. Paragrafele 3.2 şi 3.3, cuprinzând articolele 30-32, se abrogă.
    73. La capitolul I al titlului II, denumirea secţiunii a 4-a se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " SECŢIUNEA a 4-a
    Cadrul privind controlul intern şi mecanismele aferente
"

    74. Articolul 33 se abrogă.
    75. Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 34
    (1) O instituţie de credit trebuie să dezvolte şi să menţină o cultură care să încurajeze o atitudine pozitivă faţă de acţiunile de control al riscurilor şi de asigurare a conformităţii în cadrul instituţiei de credit, precum şi un cadru solid şi cuprinzător aferent controlului intern care presupune următoarele:
    a) liniile de activitate ale instituţiei de credit trebuie să fie responsabile pentru administrarea riscurilor cu care se confruntă în desfăşurarea activităţilor lor şi trebuie să deţină mecanisme de control pentru a asigura conformarea cu cerinţele aplicabile în materie;
    b) instituţia de credit trebuie să aibă funcţii de control intern cu autoritate, statut şi acces la organul de conducere suficiente şi corespunzătoare pentru a-şi îndeplini atribuţiile;
    c) instituţia de credit trebuie să aibă un cadru de administrare a riscurilor.
    (2) Cadrul aferent controlului intern al instituţiei de credit trebuie să fie adaptat la nivel individual la specificul activităţii, la complexitatea sa şi la riscurile conexe, ţinând cont de organizarea grupului. Instituţiile de credit trebuie să organizeze schimbul de informaţii necesare, atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup, astfel încât fiecare organ de conducere, linie de activitate şi unitate internă, inclusiv fiecare funcţie de control intern, să îşi poată îndeplini atribuţiile.
    (3) Cadrul aferent controlului intern trebuie să acopere instituţia de credit în ansamblul său, inclusiv responsabilităţile şi atribuţiile organului de conducere, precum şi activităţile tuturor liniilor de activitate şi ale unităţilor interne, inclusiv funcţiile de control intern, activităţile externalizate şi canalele de distribuţie.
    (4) Cadrul aferent controlului intern trebuie să asigure:
    a) operaţiuni eficace şi eficiente;
    b) desfăşurarea prudentă a activităţii;
    c) identificarea, măsurarea şi diminuarea riscurilor;
    d) credibilitatea informaţiilor financiare şi nefinanciare raportate la nivel intern şi extern;
    e) proceduri administrative şi contabile solide;
    f) conformarea cu cadrul legal aplicabil, inclusiv cu cerinţele în materie de supraveghere, precum şi cu politicile, procesele, regulile şi deciziile interne ale instituţiei de credit."

    76. După articolul 34 se introduc patru noi paragrafe, paragrafele 4.1^1-4.1^4, cuprinzând articolele 34^1-34^10, cu următorul cuprins:
    "4.1^1. Implementarea cadrului aferent controlului intern
    ART. 34^1
    (1) Organul de conducere trebuie să fie responsabil pentru stabilirea şi monitorizarea adecvării şi a eficacităţii cadrului aferent controlului intern, proceselor şi mecanismelor de control intern, precum şi pentru supravegherea tuturor liniilor de activitate şi a unităţilor interne, inclusiv a funcţiilor de control intern. Instituţiile de credit trebuie să stabilească, să menţină şi să actualizeze în mod regulat politici, mecanisme şi proceduri scrise de control intern adecvate.
    (2) Politicile, mecanismele şi procedurile de control intern prevăzute la alin. (1) trebuie să fie aprobate de către organul de conducere.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să aibă un proces decizional clar, transparent şi documentat, precum şi o repartizare clară a responsabilităţilor în cadrul aferent controlului intern, inclusiv în cadrul liniilor de activitate, al unităţilor interne şi al funcţiilor de control intern.
    (4) Politicile, mecanismele şi procedurile de control intern, precum şi orice modificări semnificative ale acestora vor fi comunicate de instituţiile de credit întregului personal.
    (5) La implementarea cadrului aferent controlului intern, instituţiile de credit trebuie să stabilească:
    a) o separare adecvată a atribuţiilor, cum ar fi încredinţarea în sarcina unor persoane diferite a activităţilor de natură să genereze conflicte de interese în cadrul lanţului de operaţiuni aferente procesării tranzacţiilor sau în prestarea de servicii, sau încredinţarea în sarcina unor persoane diferite a responsabilităţilor de supraveghere şi raportare a activităţilor de natură să genereze conflicte de interese;
    b) bariere în circulaţia informaţiilor, cum ar fi, de exemplu, prin separarea fizică a anumitor departamente.
    (6) Funcţiile de control intern trebuie să verifice dacă politicile, mecanismele şi procedurile de control intern sunt implementate în mod corect în ariile lor de competenţă.
    (7) Funcţiile de control intern trebuie să transmită periodic organului de conducere, conform procedurilor interne, rapoarte scrise privind deficienţele majore identificate. Aceste rapoarte trebuie să includă, pentru orice nouă deficienţă majoră identificată, riscurile relevante implicate, o evaluare a impactului, recomandări şi măsuri de remediere care urmează a fi luate. Organul de conducere trebuie, pe baza unei proceduri formale de monitorizare, să acţioneze în mod prompt şi eficace în baza constatărilor funcţiilor de control intern şi să solicite luarea unor măsuri adecvate de remediere.
4.1^2. Cadrul de administrare a riscurilor
    ART. 34^2
    (1) Cadrul de administrare a riscurilor la nivelul unei instituţii de credit trebuie să cuprindă toate liniile de activitate, unităţile interne, inclusiv funcţiile de control intern, cu recunoaşterea deplină a semnificaţiei economice a tuturor expunerilor sale la risc. Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să permită instituţiei de credit adoptarea unor decizii în cunoştinţă de cauză cu privire la asumarea riscurilor.
    (2) Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să cuprindă riscurile bilanţiere şi extrabilanţiere, precum şi riscurile actuale şi viitoare la care ar putea fi expusă instituţia de credit. Riscurile trebuie să fie evaluate printr-o abordare ascendentă şi una descendentă, în cadrul şi între liniile de activitate, folosind o terminologie consecventă şi metodologii compatibile în cadrul instituţiei de credit la nivel consolidat şi subconsolidat. Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să cuprindă toate riscurile relevante, ţinându-se cont de riscurile financiare şi cele nefinanciare, inclusiv de riscul de credit, riscul de piaţă, riscul de lichiditate, riscul de concentrare, riscul operaţional, riscul informatic, riscul reputaţional, riscul juridic, riscul de conduită, riscul de conformitate şi riscul strategic.
    (3) Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să includă politici, proceduri, limite de risc şi mecanisme de control al riscurilor care să asigure în mod corespunzător, la timp şi pe bază continuă, identificarea, măsurarea sau evaluarea, monitorizarea, administrarea, diminuarea şi raportarea riscurilor aferente activităţilor instituţiei de credit la nivel de linii de activitate şi la nivel consolidat sau subconsolidat.
    (4) Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să includă orientări specifice privind implementarea strategiilor instituţiei de credit. Aceste orientări trebuie să stabilească şi să menţină, după caz, limite de risc în concordanţă cu apetitul la risc al instituţiei de credit şi adaptate pentru buna funcţionare, soliditatea financiară, baza de capital şi obiectivele strategice ale instituţiei de credit. Profilul de risc al unei instituţii de credit trebuie să fie menţinut în limitele de risc stabilite. În cazul în care există încălcări ale limitelor de risc, acestea vor fi soluţionate pe baza unei proceduri adecvate de monitorizare.
    (5) Cadrul de administrare a riscurilor trebuie să facă obiectul unei revizuiri interne independente, efectuate, de exemplu, de către funcţia de audit intern. Cadrul de administrare a riscurilor trebuie reevaluat periodic în raport cu apetitul la risc al instituţiei de credit, cu luarea în considerare a informaţiilor furnizate de funcţia de administrare a riscurilor şi de comitetul de administrare a riscurilor, după caz. Printre factorii care trebuie luaţi în considerare se numără evoluţiile interne şi externe, inclusiv variaţiile bilanţului şi ale veniturilor, orice creştere a complexităţii activităţii, profilului de risc sau a structurii operaţionale ale instituţiei de credit, extinderea geografică, fuziunile şi achiziţiile, introducerea de produse sau linii de activitate noi.
    (6) Atunci când identifică şi măsoară sau evaluează riscurile, o instituţie de credit trebuie să dezvolte metodologii adecvate care să includă instrumente de tip forward-looking (anticipative) şi backward-looking (retrospective). Metodologiile trebuie să permită agregarea expunerilor la risc între liniile de activitate şi să faciliteze identificarea concentrărilor de riscuri. Instrumentele trebuie să includă atât evaluarea profilului de risc actual în raport cu apetitul la risc al instituţiei de credit, cât şi identificarea şi evaluarea expunerilor la risc potenţial şi în situaţii de criză într-o serie de circumstanţe în raport cu capacitatea de risc a instituţiei de credit. Instrumentele trebuie să ofere informaţii cu privire la orice ajustare a profilului de risc care ar putea fi necesară. Atunci când elaborează scenarii de criză, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere ipoteze conservatoare adecvate.
    (7) Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că rezultatele metodologiilor de evaluare cantitativă, inclusiv simulările de criză, depind într-o mare măsură de limitele şi ipotezele modelelor (inclusiv severitatea şi durata şocului şi a riscurilor aferente). Stabilirea nivelului de risc trebuie să se bazeze atât pe informaţii cantitative şi rezultatele modelelor, cât şi pe informaţii calitative (opinii ale experţilor şi analize critice). Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere tendinţele şi datele relevante ale mediului macroeconomic în scopul identificării eventualului impact al acestora asupra expunerilor şi portofoliilor.
    (8) Responsabilitatea finală pentru evaluarea riscurilor aparţine exclusiv instituţiei de credit care trebuie să-şi evalueze riscurile în mod critic şi nu trebuie să se bazeze exclusiv pe evaluări externe. Cu titlu de exemplu, în situaţia achiziţionării unui model de risc, instituţia de credit trebuie să valideze modelul de risc şi să îl calibreze în funcţie de circumstanţele sale individuale, pentru a se asigura că acesta surprinde şi analizează în mod corespunzător riscul.
    (9) La evaluarea riscurilor, instituţiile de credit trebuie să cunoască pe deplin limitele modelelor şi ale indicatorilor şi să folosească atât instrumente cantitative de evaluare a riscului, cât şi instrumente calitative, inclusiv opinii ale experţilor şi analize critice. Instituţiile de credit pot avea în vedere şi evaluări externe ale riscului, inclusiv ratingurile externe sau modele externe de risc. Instituţiile de credit trebuie să cunoască pe deplin domeniul de aplicare al unor astfel de evaluări şi limitările acestora.
    ART. 34^3
    (1) Instituţiile de credit trebuie să stabilească mecanisme de raportare periodică şi transparentă, astfel încât organul de conducere, comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înfiinţat, şi toate unităţile relevante dintr-o instituţie de credit să beneficieze de rapoarte emise la timp, precise, concise, inteligibile şi pertinente şi să poată face schimb de informaţii relevante privind identificarea, măsurarea sau evaluarea, monitorizarea şi administrarea riscurilor. Cadrul de raportare trebuie să fie bine definit, documentat şi aprobat de organul de conducere.
    (2) În sensul alin. (1), instituţia de credit trebuie să stabilească linii de raportare către organul de conducere care să acopere toate riscurile semnificative, politicile de administrare a riscurilor şi modificările aduse acestora.
    (3) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înfiinţat, trebuie să aibă acces adecvat la informaţii privind situaţia riscurilor instituţiei de credit şi, dacă este necesar şi corespunzător, la funcţia de administrare a riscurilor şi la consultanţă externă de specialitate.
    (4) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi comitetul de administrare a riscurilor, în cazul în care a fost înfiinţat, trebuie să stabilească natura, volumul, formatul şi frecvenţa informaţiilor privind riscurile pe care urmează să le primească.
    (5) Instituţiile de credit se asigură că la nivelul întregului proces de administrare a riscurilor, inclusiv în procesul de analiză şi cel decizional, există o comunicare eficace şi o conştientizare cu privire la riscuri care să preîntâmpine luarea unor decizii de natură să conducă la creşterea riscurilor în mod neprevăzut. Instituţiile de credit trebuie să se asigure că există o raportare eficace a riscurilor care să presupună o analiză şi o bună comunicare internă a strategiei privind administrarea riscurilor şi a datelor relevante referitoare la riscuri (de exemplu, expuneri şi indicatori principali de risc), atât în plan orizontal la nivelul instituţiei de credit, cât şi în sens ascendent şi descendent la nivelul lanţului de conducere.
    ART. 34^4
    Cadrul de administrare a riscurilor semnificative trebuie să fie transpus în mod clar şi transparent în norme interne, proceduri, inclusiv în manuale şi coduri de conduită, făcându-se distincţie între standardele generale aplicabile întregului personal şi regulile specifice aplicabile anumitor categorii de personal.
    ART. 34^5
    Instituţiile de credit trebuie să determine profilul de risc pentru fiecare risc considerat semnificativ la nivelul acestora, sens în care trebuie să analizeze cadrul de administrare a activităţii şi a riscurilor şi să evalueze strategia privind administrarea riscurilor şi, după caz, apetitul/toleranţa la risc pentru fiecare dintre riscurile considerate semnificative.
    ART. 34^6
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru privind apetitul la risc care să ia în considerare toate riscurile semnificative, inclusiv cele reputaţionale, la care sunt expuse instituţiile de credit şi care să cuprindă limite de risc, toleranţe la risc şi praguri de risc.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că apetitul la risc şi strategia privind administrarea riscurilor sunt coerente şi sunt implementate în mod corespunzător.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să se asigure, referitor la cadrul apetitului la risc, că acesta este anticipativ şi conform cu orizontul de planificare strategică şi este revizuit în mod regulat.
    (4) Responsabilitatea organului de conducere pentru cadrul privind apetitul la risc trebuie să fie definită în mod clar şi trebuie să fie exercitată în practică.
    (5) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că strategia privind administrarea riscurilor ia în considerare în mod corespunzător resursele financiare de care dispun (apetitul la risc trebuie să fie coerent în raport cu cerinţele de supraveghere privind fondurile proprii şi lichiditatea, precum şi cu alte măsuri de supraveghere).
    (6) Instituţiile de credit trebuie să elaboreze o declaraţie privind apetitul la risc, care să fie formalizată şi comunicată personalului.
4.1^3. Produse noi şi modificări semnificative
    ART. 34^7
    (1) O instituţie de credit trebuie să dispună de o politică bine documentată de aprobare a produselor noi, aprobată de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, care vizează dezvoltarea de noi pieţe, produse şi servicii şi modificări semnificative ale celor existente, precum şi desfăşurarea de tranzacţii excepţionale.
    (2) Pe lângă cele menţionate la alin. (1), politica de aprobare a produselor noi trebuie să cuprindă modificări semnificative ale proceselor (de exemplu, mecanisme noi de externalizare) şi sistemelor aferente (de exemplu, procese de modificare a sistemelor informatice). Politica de aprobare a produselor noi trebuie să asigure că produsele şi modificările sunt în concordanţă cu strategia privind administrarea riscurilor, apetitul la risc şi cu limitele aferente şi că sunt efectuate revizuirile necesare.
    (3) În sensul alin. (1), modificările semnificative sau tranzacţiile excepţionale pot include:
    a) fuziuni şi achiziţii, inclusiv consecinţele posibile ale unui proces de due diligence insuficient, care nu identifică riscurile şi pasivele după fuziune;
    b) înfiinţarea de structuri, cum ar fi, de exemplu, filiale noi sau entităţi cu scop special;
    c) produse noi;
    d) modificări la nivelul sistemelor, procedurilor sau cadrului de administrare a riscurilor;
    e) modificări la nivelul structurii organizatorice a instituţiei de credit.
    (4) O instituţie de credit trebuie să dispună de proceduri specifice pentru a evalua respectarea politicii de aprobare a produselor noi, cu luarea în considerare a contribuţiei funcţiei de administrare a riscurilor. Aceasta trebuie să includă o evaluare preliminară sistematică şi o opinie documentată din partea funcţiei de conformitate cu privire la produsele noi sau modificările semnificative ale produselor existente.
    (5) Politica de aprobare a produselor noi trebuie să acopere toate elementele luate în considerare înainte de a decide intrarea pe pieţe noi, tranzacţionarea de produse noi, lansarea de servicii noi sau modificarea semnificativă a produselor sau serviciilor existente. Politica de aprobare a produselor noi trebuie să includă definiţiile privind termenii «produse/pieţe/ activităţi noi» şi «modificări semnificative» utilizaţi în cadrul organizaţiei, precum şi funcţiile interne implicate în procesul decizional.
    (6) Politica de aprobare a produselor noi trebuie să stabilească, fără a fi limitative, următoarele aspecte ce trebuie avute în vedere anterior adoptării unei decizii de lansare a unei activităţi noi:
    a) conformarea cu cadrul de reglementare;
    b) contabilitatea/modalitatea de contabilizare;
    c) modelele de preţ;
    d) impactul asupra profilului de risc, adecvării capitalului şi profitabilităţii;
    e) disponibilitatea unor resurse adecvate pentru activitatea din front, back şi middle office;
    f) disponibilitatea instrumentelor şi a expertizei interne adecvate pentru înţelegerea şi monitorizarea riscurilor conexe.
    Decizia de lansare a unei activităţi noi trebuie să indice în mod clar unitatea operaţională şi persoanele responsabile. O activitate nouă nu trebuie începută decât atunci când există resurse adecvate pentru înţelegerea şi administrarea riscurilor conexe.
    (7) Funcţia de administrare a riscurilor şi funcţia de conformitate trebuie să fie implicate în aprobarea noilor produse sau la modificările semnificative ale produselor, proceselor şi sistemelor existente. Implicarea acestor funcţii presupune o evaluare completă şi obiectivă a riscurilor aferente noilor activităţi într-o varietate de scenarii, a oricăror eventuale deficienţe din cadrul de administrare a riscurilor şi din cadrul aferent controlului intern, precum şi a capacităţii instituţiei de credit de a administra orice nou risc în mod eficace. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să aibă o perspectivă clară asupra introducerii noilor produse sau a unor modificări semnificative ale produselor, proceselor şi sistemelor existente în cadrul diferitelor linii de activitate şi portofolii şi trebuie să aibă competenţa de a solicita ca modificările produselor existente să treacă prin procesul formal al politicii de aprobare a noilor produse.
    (8) Elaborarea politicii de aprobare a produselor noi şi adoptarea deciziei de lansare a unei activităţi noi se realizează cu luarea în considerare a opiniei structurii din cadrul instituţiei de credit care are responsabilităţi în aplicarea măsurilor în domeniul prevenirii spălării banilor şi finanţării terorismului.
4.1^4. Funcţiile de control intern - Dispoziţii generale
    ART. 34^8
    (1) Funcţiile de control intern trebuie să includă o funcţie de administrare a riscurilor, o funcţie de conformitate şi o funcţie de audit intern. Funcţia de administrare a riscurilor şi funcţia de conformitate trebuie să fie verificate de către funcţia de audit intern.
    (2) Sarcinile operaţionale ale funcţiilor de control intern pot fi externalizate, cu aplicarea criteriilor de proporţionalitate prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (2^1), către instituţia de credit consolidantă sau către entităţi din cadrul sau din afara grupului, cu acordul organelor de conducere ale instituţiilor de credit implicate şi numai în baza aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.
    (3) În cazul externalizării sarcinilor operaţionale ale funcţiilor de control intern către entităţi din afara grupului, instituţia de credit trebuie să se asigure că entităţile respective au capacitatea şi competenţa profesională pentru a îndeplini în mod eficient sarcinile respective şi să se asigure că respectivele entităţi fac parte din cadrul unor organisme/organizaţii care sunt supuse unor forme de supraveghere/control la nivelul unei autorităţi competente.
    (4) Atunci când sunt externalizate parţial sau integral sarcinile operaţionale ale funcţiilor de control intern, coordonatorul funcţiei de control intern implicate şi organul de conducere sunt în continuare responsabili pentru sarcinile respective şi pentru menţinerea unei funcţii de control intern în cadrul instituţiei de credit.
    (5) În aplicarea art. 384 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, casa centrală a cooperativelor de credit asigură coordonarea funcţiilor de administrare a riscurilor, de conformitate şi de audit intern şi pentru cooperativele de credit afiliate.
    ART. 34^9
    (1) Coordonatorii funcţiilor de control trebuie să fie stabiliţi la un nivel ierarhic adecvat care să le confere o autoritate şi un statut corespunzătoare pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor. Fără a aduce atingere responsabilităţii generale a organului de conducere, coordonatorii funcţiilor de control intern trebuie să fie independenţi de liniile de activitate sau de unităţile pe care le controlează. În acest scop, coordonatorii funcţiilor de control intern trebuie să raporteze şi să răspundă în mod direct în faţa organului de conducere. Organul de conducere trebuie să analizeze performanţa coordonatorilor funcţiilor de control intern.
    (2) Coordonatorii funcţiilor de control intern trebuie să aibă posibilitatea de a avea acces şi de a raporta direct organului de conducere în funcţia sa de supraveghere pentru a semnala probleme şi a avertiza organul de conducere în funcţia sa de supraveghere, după caz, atunci când există evoluţii specifice care afectează sau ar putea afecta instituţia de credit. Acest lucru nu îi împiedică pe coordonatorii funcţiilor de control intern să raporteze şi în cadrul liniilor obişnuite de raportare.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să dispună de procese documentate pentru atribuirea poziţiei de coordonator al unei funcţii de control intern sau pentru retragerea acestei calităţi. Coordonatorii funcţiilor de control intern nu pot fi demişi fără aprobarea prealabilă a organului de conducere în funcţia sa de supraveghere. Instituţiile de credit trebuie să informeze cu promptitudine Banca Naţională a României cu privire la demiterea acestor persoane şi la motivele care stau la baza acestei decizii.
    ART. 34^10
    (1) Instituţiile de credit trebuie să aibă funcţii de control independente în condiţiile prevăzute la alin. (2) şi (3) ale prezentului articol şi la paragrafele 4.2, 4.3 şi 4.4 din secţiunea a 4-a din prezentul capitol.
    (2) O funcţie de control intern este considerată independentă, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) personalul său nu are nicio sarcină operaţională care intră în sfera activităţilor pe care funcţia de control urmează să le monitorizeze şi controleze;
    b) funcţia de control intern este separată din punct de vedere organizaţional de activităţile pe care le monitorizează şi controlează;
    c) fără a aduce atingere responsabilităţii generale a membrilor organului de conducere pentru instituţia de credit, coordonatorul funcţiei de control intern, atunci când nu este membru al conducerii superioare, nu trebuie să fie subordonat unei persoane cu responsabilităţi de conducere a activităţilor pe care funcţia de control intern le monitorizează şi controlează;
    d) remunerarea personalului care exercită funcţii de control intern nu trebuie să fie legată de performanţa activităţilor pe care funcţia de control intern le monitorizează şi controlează, ci de atingerea obiectivelor legate de funcţiile respective şi nu trebuie să compromită obiectivitatea acestuia.
    (3) În funcţie de mărimea, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei de credit, funcţia de administrare a riscurilor şi funcţia de conformitate pot fi combinate, în sensul celor prevăzute la art. 38^9 alin. (5) şi art. 49 alin. (4). Funcţia de audit intern nu trebuie să fie combinată cu nicio altă funcţie de control intern.
    (4) Funcţiile de control intern trebuie să dispună de un număr suficient de personal calificat (atât la nivelul instituţiei de credit-mamă, cât şi la nivelul filialelor din cadrul unui grup). Personalul, care trebuie să aibă autoritate corespunzătoare, trebuie să fie calificat pe o bază continuă şi trebuie să beneficieze de instruire, dacă este necesar.
    (5) Funcţiile de control intern trebuie să dispună de asistenţă şi sisteme informaţionale corespunzătoare, cu acces la informaţii interne şi externe necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor. Acestea trebuie să aibă acces la toate informaţiile necesare cu privire la toate liniile de activitate şi filialele relevante care suportă riscuri, în special la cele care pot genera riscuri semnificative pentru instituţiile de credit."

    77. Articolele 35 şi 36 se abrogă.
    78. La secţiunea a 4-a din capitolul I al titlului II, denumirea paragrafului 4.2 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "4.2. Funcţia de administrare a riscurilor - Dispoziţii generale"

    79. Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 37
    (1) Fiecare instituţie de credit trebuie să înfiinţeze o funcţie de administrare a riscurilor care să acopere întreaga instituţie de credit. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să aibă, ţinând cont de criteriile de proporţionalitate prevăzute la art. 5 alin. (2) şi (2^1), suficientă autoritate, statut şi resurse pentru a implementa politici privind riscurile şi cadrul de administrare a riscurilor.
    (2) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să aibă, după caz, acces direct la organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi la comitetele acestuia, în special la comitetul de administrare a riscurilor. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să aibă acces la toate liniile de activitate şi la alte unităţi interne care pot genera riscuri, precum şi la filialele şi părţile afiliate relevante.
    (3) Personalul din cadrul funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să deţină suficiente cunoştinţe, aptitudini şi experienţă în legătură cu tehnici şi proceduri de administrare a riscurilor, precum şi cu pieţe şi produse, şi trebuie să aibă acces la programe periodice de instruire.
    (4) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să fie independentă de liniile de activitate şi unităţile ale căror riscuri le controlează. Acest lucru nu împiedică funcţia de administrare a riscurilor să interacţioneze cu funcţiile operaţionale în scopul de a facilita atingerea obiectivului ca întregul personal al instituţiei de credit să fie responsabil pentru administrarea riscurilor.
    (5) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să fie o componentă centrală în cadrul unei instituţii de credit şi trebuie structurată astfel încât să poată implementa politicile de risc şi să poată controla cadrul de administrare a riscurilor. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să aibă un rol important în asigurarea faptului că instituţia de credit dispune de procese eficace de administrare a riscurilor. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în mod activ în toate deciziile privind administrarea riscurilor semnificative.
    (6) În cazul instituţiilor de credit semnificative se poate lua în considerare stabilirea unor funcţii dedicate de administrare a riscurilor pentru fiecare linie de activitate semnificativă. Cu toate acestea, trebuie să existe în cadrul instituţiei de credit o funcţie centralizată de administrare a riscurilor, respectiv o funcţie de administrare a riscurilor la nivel de grup la nivelul instituţiei consolidante care să furnizeze o vedere de ansamblu la nivel de instituţie şi la nivel de grup asupra tuturor riscurilor şi să asigure respectarea strategiei privind administrarea riscurilor.
    (7) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să furnizeze informaţii, analize şi expertize relevante şi independente privind expunerile la risc, precum şi să acorde consultanţă privind propunerile şi deciziile în materie de riscuri adoptate de liniile de activitate sau unităţile operaţionale, şi trebuie să informeze organul de conducere dacă acestea sunt conforme cu apetitul la risc şi strategia instituţiei de credit privind administrarea riscurilor. Funcţia de administrare a riscurilor poate face recomandări cu privire la îmbunătăţirea cadrului de administrare a riscurilor şi la luarea unor măsuri de remediere pentru nerespectarea politicilor, procedurilor şi limitelor în materie de riscuri.
    (8) Casa centrală a cooperativelor de credit asigură că politicile şi obiectivele strategice ale fiecărei cooperative de credit afiliate sunt conforme cu cele ale casei centrale şi cu apetitul la risc şi obiectivele generale stabilite de casa centrală. În acest sens, casa centrală a cooperativelor de credit defineşte politicile şi principiile pentru evaluarea şi măsurarea riscurilor şi stabileşte procedurile de control al riscurilor la nivelul reţelei cooperatiste şi pentru fiecare cooperativă de credit afiliată."

    80. După articolul 38 se introduce un nou articol, articolul 38^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 38^1
    În cazul în care este necesar, funcţia de administrare a riscurilor trebuie să raporteze direct organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, independent de raportarea către conducerea superioară, şi să facă sesizări şi să avertizeze acest organ, atunci când este cazul, dacă au loc evoluţii specifice ale riscurilor care afectează sau ar putea să afecteze instituţia de credit, fără a aduce atingere responsabilităţilor pe care le au organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi/sau conducerea superioară în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, ale prezentului regulament şi ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012."

    81. După articolul 38^1 se introduc cinci noi subparagrafe, subparagrafele 4.2.1-4.2.5, cuprinzând articolele 38^2-38^9, cu următorul cuprins:
    "4.2.1. Rolul funcţiei de administrare a riscurilor în elaborarea strategiilor privind administrarea riscurilor şi în procesul decizional
    ART. 38^2
    (1) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în mod activ dintr-o etapă incipientă la elaborarea strategiei instituţiei de credit privind administrarea riscurilor şi în toate deciziile importante privind administrarea riscurilor, şi să poată oferi o imagine completă asupra întregii game de riscuri la care este expusă instituţia de credit. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să se asigure, dintr-o etapă incipientă, că instituţia de credit instituie procese eficace de administrare a riscurilor.
    (2) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să furnizeze organului de conducere toate informaţiile relevante legate de riscuri pentru a-i permite acestuia să stabilească nivelul apetitului la risc al instituţiei de credit.
    (3) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să evalueze soliditatea şi durabilitatea strategiei privind administrarea riscurilor şi a apetitului la risc, asigurându-se că apetitul la risc este transpus în mod adecvat în limite de risc specifice.
    (4) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să evalueze strategia privind administrarea riscurilor, inclusiv obiectivele propuse de către unităţile operaţionale, şi să se implice înainte ca organul de conducere să ia o decizie cu privire la strategia privind administrarea riscurilor. Obiectivele trebuie să fie realiste şi consecvente cu strategia instituţiei de credit privind administrarea riscurilor.
    (5) În procesul decizional vor fi luate în considerare în mod corespunzător aspecte privind riscurile semnalate de funcţia de administrare a riscurilor. Cu toate acestea, unităţile operaţionale şi unităţile interne şi, în ultimă instanţă, organul de conducere, trebuie să rămână responsabile pentru deciziile luate.
4.2.2. Rolul funcţiei de administrare a riscurilor în privinţa modificărilor semnificative
    ART. 38^3
    (1) În concordanţă cu art. 34^7, înainte de luarea unor decizii privind modificările semnificative sau tranzacţiile excepţionale, funcţia de administrare a riscurilor trebuie să fie implicată în evaluarea impactului unor astfel de modificări şi tranzacţii excepţionale asupra nivelului general de risc al instituţiei de credit şi al grupului şi trebuie să raporteze constatările sale direct organului de conducere înainte de luarea deciziei.
    (2) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să evalueze modalitatea în care riscurile identificate ar putea afecta capacitatea instituţiei de credit sau a grupului de a-şi administra profilul de risc, lichiditatea şi baza sa de capital, atât în scenarii de bază, cât şi în scenarii adverse.
4.2.3. Rolul funcţiei de administrare a riscurilor în identificarea, măsurarea, evaluarea, administrarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscurilor
    ART. 38^4
    (1) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că toate riscurile sunt identificate, evaluate, măsurate, monitorizate, administrate şi raportate corespunzător de către unităţile relevante din cadrul instituţiei de credit.
    (2) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că identificarea şi evaluarea riscurilor se bazează atât pe abordări calitative, cât şi pe informaţii cantitative sau rezultate ale aplicării modelelor pentru cuantificarea valorii riscurilor. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să informeze organul de conducere cu privire la ipotezele utilizate şi la eventualele deficienţe ale modelelor de risc şi ale analizei riscurilor.
    (3) Organul de conducere al instituţiei de credit trebuie să dispună de capacitatea de a înţelege:
    a) limitele şi incertitudinile privind rezultatele modelelor pentru cuantificarea valorii riscurilor şi riscului de model;
    b) riscurile aferente produselor noi şi iniţiativelor majore de modificare (cum ar fi modificări ale sistemelor, proceselor, modelelor de afaceri şi achiziţii majore).
    (4) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere se asigură că incertitudinile aferente măsurării riscurilor sunt recunoscute.
    ART. 38^5
    Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că tranzacţiile cu părţi afiliate sunt analizate, iar riscurile pe care acestea le presupun pentru instituţia de credit sunt identificate şi evaluate în mod adecvat.
    ART. 38^6
    (1) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să se asigure că toate riscurile identificate sunt monitorizate în mod eficace de unităţile operaţionale. Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să monitorizeze periodic, conform procedurilor interne, profilul de risc actual al instituţiei de credit şi să îl examineze în raport cu obiectivele strategice ale instituţiei de credit şi cu apetitul la risc pentru a permite luarea deciziilor de către conducerea superioară şi punerea în discuţie de către organul de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    (2) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să analizeze tendinţele şi să recunoască riscurile noi sau în curs de apariţie care decurg din modificarea circumstanţelor şi condiţiilor. Aceasta trebuie să revizuiască periodic, conform procedurilor interne, rezultatele actuale privind riscurile în raport cu estimările anterioare cum ar fi, de exemplu, prin testarea ex-post (back testing), pentru a evalua şi îmbunătăţi acurateţea şi eficacitatea procesului de administrare a riscurilor.
    ART. 38^7
    Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să evalueze modalităţile posibile de diminuare a riscurilor. Raportarea funcţiei de administrare a riscurilor către organul de conducere trebuie să includă propuneri de măsuri adecvate de diminuare a riscurilor.
4.2.4. Rolul funcţiei de administrare a riscurilor în privinţa expunerilor neaprobate
    ART. 38^8
    (1) Funcţia de administrare a riscurilor trebuie să analizeze în mod independent situaţiile de nerespectare a apetitului la risc sau a limitelor de risc, inclusiv cauza acestora şi efectuarea unei analize juridice şi economice a costului actual de închidere, reducere sau acoperire a expunerii în raport cu costul potenţial al menţinerii acesteia, să informeze unităţile operaţionale implicate şi organul de conducere şi să recomande măsuri de remediere posibile.
    (2) Dacă situaţiile de nerespectare menţionate la alin. (1) sunt semnificative, funcţia de administrare a riscurilor trebuie să raporteze direct organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, independent de raportarea către alte funcţii interne şi comitete.
    (3) Recomandările făcute de funcţia de administrare a riscurilor trebuie să facă obiectul unei decizii luate la un nivel corespunzător, care să asigure respectarea acesteia de către unităţile operaţionale cărora li se adresează şi să fie raportată în mod corespunzător organului de conducere şi comitetului de administrare a riscurilor, dacă acesta a fost înfiinţat.
4.2.5. Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor
    ART. 38^9
    (1) Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să furnizeze informaţii cuprinzătoare şi inteligibile privind riscurile şi să consilieze organul de conducere astfel încât acesta să înţeleagă profilul de risc al instituţiei de credit.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi coordonatorului funcţiei de administrare a riscurilor a unei instituţii de credit-mamă în ceea ce priveşte situaţia consolidată.
    (3) În cadrul instituţiilor de credit, coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să fie un membru al conducerii superioare, cu responsabilităţi distincte privind funcţia de administrare a riscurilor. Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor poate coordona şi alte funcţii, altele decât funcţiile de control intern, în condiţiile respectării cerinţelor de independenţă prevăzute la art. 34^10.
    (4) Prin derogare de la prevederile alin. (3), în funcţie de mărimea, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei de credit, în situaţia în care nu este posibil ca un membru al conducerii superioare să fie coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituţiei de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia şi transmisă Băncii Naţionale a României, coordonarea acestei funcţii poate fi îndeplinită de o persoană care deţine funcţii-cheie, cu responsabilităţi distincte şi exclusive, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese şi să raporteze direct organului de conducere.
    (5) Prin derogare de la prevederile alin. (3), în funcţie de mărimea, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei de credit, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituţiei de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia şi transmisă Băncii Naţionale a României, coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor poate coordona şi funcţia de conformitate, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese între funcţiile combinate. Această persoană trebuie să aibă suficientă autoritate, statut şi independenţă faţă de liniile de activitate şi unităţile operaţionale pe care le controlează. Coordonatorul celor două funcţii de control intern poate coordona şi alte funcţii în condiţiile respectării cerinţelor de independenţă prevăzute la art. 34^10.
    (6) Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să deţină suficientă expertiză, independenţă şi vechime pentru a pune în discuţie deciziile care afectează expunerea la risc a instituţiei de credit.
    (7) Coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor trebuie să aibă capacitatea de a pune în discuţie deciziile luate de către organul de conducere al instituţiei de credit, iar motivele care stau la baza obiecţiilor sale trebuie să fie documentate şi transmise organului de conducere. Dacă o instituţie de credit doreşte să acorde coordonatorului funcţiei de administrare a riscurilor dreptul de a se opune în privinţa deciziilor luate la un nivel inferior organului de conducere cum ar fi, de exemplu, o decizie privind un credit sau o investiţie sau pentru stabilirea unei limite, aceasta trebuie să specifice domeniul în care poate fi exprimată opoziţia, procedurile de soluţionare sau de contestare, precum şi modul în care organul de conducere este implicat.
    (8) Instituţiile de credit trebuie să stabilească procese solide pentru aprobarea deciziilor cu privire la care coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor şi-a exprimat un punct de vedere negativ. Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să aibă capacitatea de a comunica direct cu coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor cu privire la problemele esenţiale legate de riscuri, inclusiv cu privire la evoluţiile care ar putea să nu fie în concordanţă cu apetitul la risc şi cu strategia instituţiei de credit."

    82. Articolele 39-48 se abrogă.
    83. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 49
    (1) Instituţiile de credit trebuie să înfiinţeze o funcţie de conformitate permanentă şi eficace pentru administrarea riscului de conformitate şi să numească o persoană responsabilă pentru această funcţie la nivelul întregii instituţii de credit, în calitate de coordonator al funcţiei de conformitate.
    (2) Coordonatorul funcţiei de conformitate trebuie să fie un membru al conducerii superioare, cu responsabilităţi distincte privind funcţia de conformitate. Coordonatorul funcţiei de conformitate poate coordona şi alte funcţii, altele decât funcţiile de control intern, în condiţiile respectării cerinţelor de independenţă prevăzute la art. 34^10.
    (3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în funcţie de mărimea, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei de credit, în situaţia în care nu este posibil ca un membru al conducerii superioare să fie coordonator al funcţiei de conformitate, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituţiei de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia şi transmisă Băncii Naţionale a României, coordonarea acestei funcţii poate fi îndeplinită de o persoană care deţine funcţii-cheie, cu responsabilităţi distincte şi exclusive, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese şi să raporteze direct organului de conducere.
    (4) Prin derogare de la prevederile alin. (2) în funcţie de mărimea, natura, extinderea şi complexitatea activităţilor instituţiei de credit, pe baza unei fundamentări corespunzătoare a instituţiei de credit, aprobată de organul de conducere al acesteia şi transmisă Băncii Naţionale a României, coordonatorul funcţiei de conformitate poate coordona şi funcţia de administrare a riscurilor, cu condiţia să nu existe niciun conflict de interese între funcţiile combinate. Coordonatorul care asigură coordonarea celor două funcţii de control intern poate coordona şi alte funcţii în condiţiile respectării cerinţelor de independenţă prevăzute la art. 34^10.
    (5) Funcţia de conformitate, inclusiv coordonatorul funcţiei de conformitate, trebuie să fie independenţi de liniile de activitate şi de unităţile operaţionale pe care le controlează şi trebuie să aibă suficientă autoritate, statut şi resurse. Acest lucru nu împiedică funcţia de conformitate să interacţioneze cu unităţile operaţionale în scopul identificării şi administrării riscului de conformitate dintr-un stadiu incipient.
    (6) Personalul din cadrul funcţiei de conformitate trebuie să deţină cunoştinţe, aptitudini şi experienţă în legătură cu procedurile de conformitate şi trebuie să aibă acces la programe periodice de instruire."

    84. Articolul 50 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 50
    (1) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să supravegheze implementarea unei politici de conformitate bine documentate, care trebuie să fie comunicată întregului personal.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să instituie o procedură pentru a evalua în mod periodic, conform procedurilor interne, modificările cadrului legal şi de reglementare aplicabil activităţilor lor."

    85. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 51
    (1) Funcţia de conformitate trebuie să acorde consultanţă organului de conducere cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a asigura conformitatea cu prevederile cadrului legal şi de reglementare şi cu standardele aplicabile şi trebuie să evalueze posibilul impact al oricăror modificări ale cadrului legal şi de reglementare asupra activităţilor instituţiei de credit şi cadrului de conformitate.
    (2) Funcţia de conformitate trebuie să se asigure că monitorizarea conformităţii este realizată prin intermediul unui program de monitorizare a conformităţii bine definit şi structurat şi că politica de conformitate este respectată.
    (3) Funcţia de conformitate trebuie să raporteze organului de conducere şi să comunice cu funcţia de administrare a riscurilor cu privire la riscul de conformitate al instituţiei de credit şi la administrarea acestuia. Funcţia de conformitate şi funcţia de administrare a riscurilor trebuie să coopereze şi să facă schimb de informaţii, după caz, în vederea îndeplinirii atribuţiilor lor. Constatările funcţiei de conformitate trebuie să fie luate în considerare de către organul de conducere şi de funcţia de administrare a riscurilor în procesele decizionale."

    86. Articolul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 52
    În concordanţă cu paragraful 4.1^3 din secţiunea a 4-a din prezentul capitol, funcţia de conformitate are şi rolul de a verifica în strânsă colaborare cu funcţia de administrare a riscurilor şi funcţia juridică dacă noile produse şi proceduri sunt în conformitate cu cadrul legal şi de reglementare în vigoare şi, după caz, cu orice viitoare modificări cunoscute ale cadrului legal şi de reglementare aplicabil şi ale cerinţelor de supraveghere."

    87. După articolul 52 se introduce un nou articol, articolul 52^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 52^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să adopte măsuri corespunzătoare împotriva comportamentului fraudulos intern sau extern şi încălcării disciplinei, cum ar fi, de exemplu, încălcarea procedurilor interne, încălcarea limitelor.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că filialele şi sucursalele lor iau măsuri pentru a asigura conformitatea operaţiunilor lor cu cadrul legal şi de reglementare aplicabil acestora. În cazul în care respectivul cadru legal şi de reglementare împiedică aplicarea de către grup a unor proceduri şi sisteme de conformitate mai stricte, în special dacă împiedică publicarea şi schimbul de informaţii necesare între entităţile din cadrul grupului, filialele şi sucursalele trebuie să informeze coordonatorul funcţiei de conformitate sau ofiţerul de conformitate al instituţiei de credit consolidante."

    88. Articolul 53 se abrogă.
    89. Articolul 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 54
    (1) Instituţiile de credit trebuie să înfiinţeze o funcţie de audit intern independentă şi eficace şi să numească un coordonator al acestei funcţii la nivelul întregii instituţii de credit.
    (2) Funcţia de audit intern trebuie să aibă suficientă autoritate, statut şi resurse. În acest sens, instituţia de credit trebuie să se asigure că personalul şi resursele funcţiei de audit, precum şi instrumentele de audit şi metodele de analiză a riscurilor sunt adecvate mărimii şi locaţiilor instituţiei de credit, precum şi naturii, amplorii şi complexităţii riscurilor asociate modelului de afaceri, activităţilor, culturii privind riscurile şi apetitului la risc ale instituţiei de credit.
    (3) În sensul alin. (1), funcţia de audit intern trebuie să fie independentă de activităţile auditate şi nu trebuie să fie combinată cu nicio altă funcţie.
    (4) Funcţia de audit intern trebuie să evalueze în mod independent, pe baza unei abordări bazate pe risc, şi să ofere asigurări obiective cu privire la conformitatea tuturor activităţilor şi unităţilor ale unei instituţii de credit, inclusiv a activităţilor externalizate, cu politicile şi procedurile instituţiei de credit, precum şi cu cerinţele externe. Fiecare entitate din cadrul grupului trebuie să intre sub incidenţa funcţiei de audit.
    (5) Funcţia de audit intern trebuie să evalueze eficienţa şi eficacitatea cadrului aferent controlului intern al instituţiei de credit, prevăzut la art. 34, respectiv să evalueze:
    a) adecvarea cadrului de administrare a activităţii instituţiei de credit;
    b) dacă politicile şi procedurile existente rămân adecvate şi sunt conforme cu cerinţele legale şi de reglementare, precum şi cu apetitul la risc şi strategia instituţiei;
    c) conformitatea procedurilor cu cerinţele legale şi de reglementare şi cu deciziile organului de conducere;
    d) dacă procedurile sunt implementate în mod corect şi eficace (de exemplu, conformitatea tranzacţiilor, nivelul de risc suportat efectiv etc.); şi
    e) adecvarea, calitatea şi eficacitatea măsurilor de control aplicate şi a raportării efectuate de către unităţile operaţionale şi de către funcţiile de administrare a riscurilor şi de conformitate."

    90. Articolul 55 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 55
    Fără a aduce atingere prevederilor aferente funcţiei de audit din prezentul regulament, funcţia de audit intern va fi organizată potrivit reglementărilor emise de Camera Auditorilor Financiari din România."

    91. Articolul 56 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 56
    Funcţia de audit intern trebuie să aibă acces neîngrădit, la nivelul instituţiei de credit, la toate evidenţele, documentele, informaţiile şi spaţiile fizice ale acesteia. Acest acces trebuie să includă accesul la sistemele informaţionale ale conducerii şi la procesele-verbale ale tuturor comitetelor şi organelor decizionale ale instituţiei de credit."

    92. După articolul 56 se introduce un nou articol, articolul 56^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 56^1
    Instituţiile de credit se asigură că funcţia de audit intern este informată în timp util cu privire la orice modificări semnificative aduse strategiei, politicilor sau proceselor privind administrarea riscurilor."

    93. La articolul 57, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "(2) Funcţia de audit intern trebuie să evalueze şi calitatea şi modul de utilizare a unor instrumente calitative pentru identificarea şi evaluarea riscurilor, precum şi măsurile luate privind atenuarea riscurilor.
(3) Funcţia de audit intern nu trebuie să se implice în conceperea, selectarea, stabilirea şi implementarea politicilor, mecanismelor şi procedurilor specifice aferente controlului intern, precum şi a limitelor privind riscurile. Acest lucru nu împiedică conducerea superioară să solicite contribuţia funcţiei de audit intern cu privire la aspecte legate de riscuri, control intern şi de conformitate cu regulile aplicabile."

    94. Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 58
    Toate recomandările făcute de funcţia de audit intern trebuie să facă obiectul unei proceduri formale de monitorizare de către nivelurile corespunzătoare de conducere pentru a asigura şi a raporta soluţionarea eficace şi promptă a acestora."

    95. Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 59
    (1) Funcţia de audit trebuie să adere la standardele profesionale naţionale şi internaţionale, cum ar fi, de exemplu, standardele profesionale internaţionale stabilite de Institutul Auditorilor Interni.
    (2) Activitatea funcţiei de audit intern trebuie să fie desfăşurată în conformitate cu un plan de audit şi cu un program detaliat de audit având în vedere o abordare bazată pe risc.
    (3) Planul de audit trebuie să fie întocmit, cel puţin o dată pe an, pe baza obiectivelor anuale de control privind auditul intern şi să fie aprobat de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere."

    96. Articolul 60 se abrogă.
    97. La capitolul I al titlului II, denumirea secţiunii a 5-a se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " SECŢIUNEA a 5-a
    Administrarea continuităţii activităţii
"

    98. Articolele 61 şi 62 se abrogă.
    99. După articolul 63 se introduc două noi articole, articolele 63^1 şi 63^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 63^1
    Instituţiile de credit pot înfiinţa o funcţie specifică independentă de asigurare a continuităţii activităţii, de exemplu, ca parte a funcţiei de administrare a riscurilor.
    ART. 63^2
    Procesul de administrare a continuităţii activităţii trebuie să urmărească reducerea consecinţelor operaţionale, financiare, juridice, reputaţionale şi a altor consecinţe importante care decurg din întreruperea severă sau prelungită a accesului la resursele critice (de exemplu, sisteme informaţionale, servicii de tip cloud, sisteme de comunicare şi clădiri) şi din întreruperea, pe cale de consecinţă, a procedurilor normale de desfăşurare a activităţii instituţiei de credit. Pot fi prevăzute şi alte măsuri de administrare a riscurilor pentru reducerea probabilităţii unor astfel de incidente sau pentru transferul impactului financiar al acestor incidente către terţe părţi (de exemplu, prin intermediul asigurărilor)."

    100. Articolul 64 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 64
    (1) Pentru a stabili un plan solid de administrare a continuităţii activităţii, o instituţie de credit trebuie să analizeze cu atenţie expunerea sa la întreruperi severe ale activităţii şi să evalueze, cantitativ şi calitativ, potenţialul impact al acestora, prin folosirea unor date interne şi/sau externe şi a unei analize de tip scenariu. Această analiză trebuie să includă toate liniile de activitate şi unităţile interne, inclusiv funcţia de administrare a riscurilor, şi să ţină cont de interdependenţa acestora. Rezultatele analizei trebuie să contribuie la definirea obiectivelor şi a priorităţilor de redresare ale instituţiei de credit.
    (2) Pe baza analizei de la alin. (1) o instituţie de credit trebuie să dispună de:
    a) planuri pentru situaţii neprevăzute şi de continuitate a activităţii pentru a asigura că reacţionează în mod corespunzător la situaţii de urgenţă şi este capabilă să îşi menţină cele mai importante activităţi dacă există o întrerupere a procedurilor normale de desfăşurare a activităţii;
    b) planuri de redresare pentru resursele critice, pentru a-i permite să revină la procedurile normale de desfăşurare a activităţii într-o perioadă de timp corespunzătoare. Orice risc rezidual din eventuale întreruperi ale activităţii trebuie să fie conform apetitului la risc.
    (3) Planurile pentru situaţii neprevăzute, de continuitate a activităţii şi de redresare prevăzute la alin. (2) trebuie documentate şi implementate cu diligenţă. Documentaţia trebuie să fie disponibilă în cadrul liniilor de activitate, al unităţilor interne şi al funcţiei de administrare a riscurilor şi trebuie stocată în sisteme separate din punct de vedere fizic şi uşor accesibile în cazul unor situaţii neprevăzute. În acest scop, este necesar să se asigure o instruire corespunzătoare.
    (4) Planurile pentru situaţii neprevăzute, de continuitate a activităţii şi de redresare prevăzute la alin. (2) trebuie testate şi actualizate periodic. Orice dificultăţi sau eşecuri apărute în cursul testelor trebuie documentate şi analizate, iar planurile trebuie revizuite în mod corespunzător.
    (5) Planurile pentru situaţii neprevăzute, de continuitate a activităţii şi de redresare prevăzute la alin. (2) trebuie aprobate de către organul de conducere al instituţiei de credit."

    101. La articolul 65, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "ART. 65
    (1) În vederea asigurării transparenţei la nivelul instituţiei de credit, strategiile, politicile şi procedurile trebuie comunicate personalului relevant din cadrul unei instituţii de credit.
    ...............................................................................................
    (3) În sensul alin. (1) şi (2), organul de conducere trebuie să informeze şi să ţină la curent personalul relevant, într-un mod clar şi consecvent, cu privire la strategiile şi politicile instituţiei de credit, cel puţin la nivelul necesar pentru a-şi îndeplini atribuţiile sale specifice. Acest lucru se poate realiza prin ghiduri, manuale în formă scrisă sau alte mijloace."

    102. Articolul 67 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 67
    În sensul dispoziţiilor art. 313 din prezentul regulament, o instituţie de credit trebuie să facă publice cel puţin următoarele:
    a) o prezentare privind organizarea internă a instituţiei de credit şi structura grupului, precum şi privind modificările aduse acestora, inclusiv principalele linii de raportare şi responsabilităţi;
    b) orice modificări semnificative înregistrate de la ultima publicare, şi data la care au intervenit modificările semnificative;
    c) noi structuri juridice, de administrare a activităţii sau organizatorice;
    d) informaţii privind structura, organizarea şi membrii organului de conducere, inclusiv numărul membrilor acestuia şi numărul persoanelor considerate ca fiind independente, cu precizarea genului şi a duratei mandatului fiecărui membru al organului de conducere;
    e) responsabilităţile-cheie ale organului de conducere;
    f) o listă a comitetelor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi componenţa acestora;
    g) o prezentare a politicii privind conflictul de interese aplicabile instituţiei de credit şi organului de conducere;
    h) o prezentare a cadrului aferent controlului intern;
    i) o prezentare a cadrului de administrare a continuităţii activităţii."

    103. După articolul 67 se introduce un nou capitol, capitolul I^1 - Evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie, cuprinzând articolele 67^1-67^147, cu următorul cuprins:
    "    CAP. I^1
    Evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie
    SECŢIUNEA 1
    Definiţii. Aplicarea principiului proporţionalităţii
    ART. 67^1
    În sensul prezentului capitol, termenii şi sintagmele de mai jos au următoarele semnificaţii:
    1. adecvare - măsura în care o persoană este considerată ca având o bună reputaţie şi ca deţinând, la nivel individual şi la nivel colectiv, împreună cu alte persoane, cunoştinţe, aptitudini şi experienţă corespunzătoare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile care îi revin. Adecvarea include şi onestitatea, integritatea şi gândirea independentă ale fiecărei persoane, precum şi capacitatea acesteia de a aloca timp suficient pentru îndeplinirea responsabilităţilor sale;
    2. diversitate - situaţia în care caracteristicile membrilor organului de conducere, inclusiv vârsta, genul, provenienţa geografică, experienţa educaţională şi profesională, sunt diferite astfel încât să permită o varietate de opinii în cadrul organului de conducere;
    3. provenienţă geografică - regiunea în care o persoană a dobândit experienţă culturală, educaţională sau profesională;
    4. iniţiere - orice iniţiativă sau program având drept scop pregătirea unei persoane pentru o anumită funcţie nouă de membru al organului de conducere;
    5. pregătire - orice iniţiativă sau program de îmbunătăţire a aptitudinilor, cunoştinţelor sau competenţelor membrilor organului de conducere, desfăşurate permanent sau ad hoc.
    ART. 67^2
    (1) La elaborarea şi implementarea politicilor şi proceselor prevăzute de prezentul capitol, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare mărimea, organizarea internă, precum şi natura, amploarea şi complexitatea activităţilor lor.
    (2) Politicile şi procesele menţionate la alin. (1) trebuie să asigure respectarea criteriilor de evaluare a adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie, precum şi a cerinţelor privind luarea în considerare a diversităţii la recrutarea membrilor organului de conducere, şi furnizarea de resurse suficiente pentru iniţierea şi pregătirea lor.
    ART. 67^3
    (1) Toţi membrii organului de conducere trebuie să dispună de bună reputaţie, onestitate, integritate şi gândire independentă, indiferent de mărimea instituţiei de credit, de organizarea internă şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, precum şi de sarcinile şi responsabilităţile aferente funcţiei respective, inclusiv de calitatea de membru deţinută în comitetele organului de conducere.
    (2) Toate persoanele care deţin funcţii-cheie trebuie să dispună de bună reputaţie, onestitate şi integritate, indiferent de mărimea instituţiei de credit, de organizarea internă şi de natura, amploarea şi complexitatea activităţilor sale, precum şi de sarcinile şi responsabilităţile aferente funcţiei respective.
    ART. 67^4
    În scopul aplicării principiului proporţionalităţii prevăzut la art. 67^2 şi pentru a asigura implementarea corespunzătoare a cerinţelor în materie de guvernanţă corporativă, instituţiile de credit şi Banca Naţională a României iau în considerare criteriile prevăzute la art. 5 alin. (2^1) lit. a)-h) şi j). SECŢIUNEA a 2-a
    Domeniul de aplicare a evaluării adecvării de către instituţiile de credit
    2.1. Evaluarea de către instituţiile de credit a adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere
    ART. 67^5
    (1) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că, în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 108 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, membrii organului de conducere sunt în permanenţă adecvaţi la nivel individual.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să evalueze adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, în special atunci când:
    a) formulează o cerere de autorizare, potrivit art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) apar modificări semnificative în componenţa organului de conducere, inclusiv:
    (i) la numirea unor noi membri ai organului de conducere, inclusiv ca rezultat al unei achiziţii directe sau indirecte sau al unei majorări a deţinerii calificate într-o instituţie de credit. Această evaluare se limitează la membrii nou-numiţi;
    (ii) la o nouă numire a membrilor organului de conducere, dacă cerinţele funcţiei s-au modificat sau dacă membrul este numit într-o funcţie diferită în cadrul organului de conducere. Această evaluare se limitează la membrii ale căror funcţii s-au modificat şi la analiza aspectelor relevante, luând în considerare orice cerinţe suplimentare pentru funcţia respectivă.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să evalueze sau să reevalueze adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere în mod continuu, cu respectarea art. 67^8 şi art. 67^9.
    ART. 67^6
    Instituţiile de credit sunt responsabile pentru evaluarea iniţială şi continuă a adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere. Această evaluare nu aduce atingere evaluării efectuate de Banca Naţională a României în scopuri de supraveghere.
    ART. 67^7
    (1) Instituţiile de credit trebuie să evalueze, în special, dacă membrii organului de conducere:
    a) dispun de o bună reputaţie;
    b) dispun de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă suficiente pentru exercitarea responsabilităţilor lor;
    c) sunt capabili să-şi exercite responsabilităţile cu onestitate, integritate şi gândire independentă, pentru a evalua şi pune în discuţie în mod eficace deciziile conducerii superioare, precum şi alte decizii relevante ale conducerii, după caz, şi pentru a supraveghea şi monitoriza în mod eficace procesul de luare a respectivelor decizii;
    d) au capacitatea de a aloca timp suficient pentru îndeplinirea funcţiilor ce le revin şi respectă, în cazul instituţiilor de credit semnificative, cerinţele referitoare la limitarea mandatelor prevăzute la art. 108^1 alin. (2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) În cazul în care evaluarea prevăzută la alin. (1) are în vedere o anumită funcţie, evaluarea nivelului suficient de cunoştinţe, aptitudini, experienţă şi timp alocat trebuie să se raporteze la rolul funcţiei vizate. Nivelul şi natura cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei necesare unui membru al conducerii superioare pot fi diferite de cele impuse unui membru al organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, în special dacă aceste funcţii sunt atribuite unor organe diferite.
    ART. 67^8
    Instituţiile de credit monitorizează în permanenţă adecvarea membrilor organului de conducere pentru a identifica, în contextul oricărui element nou relevant, situaţiile în care trebuie să efectueze o reevaluare a adecvării acestora. Instituţiile de credit trebuie să efectueze o reevaluare în special în următoarele cazuri:
    a) atunci când există îngrijorări cu privire la adecvarea, la nivel individual sau colectiv, a membrilor organului de conducere;
    b) în cazul unui eveniment cu impact semnificativ asupra reputaţiei unui membru al organului de conducere sau a instituţiei de credit, inclusiv în cazurile în care membrii nu respectă politica instituţiei de credit privind conflictul de interese;
    c) ca parte a revizuirii cadrului de administrare a activităţii de către organul de conducere;
    d) în orice altă situaţie care poate afecta în mod semnificativ adecvarea membrului organului de conducere.
    ART. 67^9
    Instituţiile de credit trebuie să reevalueze alocarea de timp suficient din partea unui membru al organului de conducere în cazul în care membrul respectiv îşi asumă un mandat suplimentar sau începe să desfăşoare activităţi noi relevante, inclusiv activităţi politice.
    ART. 67^10
    Instituţiile de credit trebuie să îşi întemeieze evaluările privind adecvarea pe criteriile prevăzute în secţiunea a 3-a din prezentul capitol, ţinând seama de diversitatea organului de conducere, detaliată în secţiunea a 5-a din prezentul capitol, şi trebuie să pună în aplicare o politică şi procese privind adecvarea, astfel cum sunt prevăzute în secţiunile a 6-a şi a 7-a din prezentul capitol.
    2.2. Evaluarea de către instituţiile de credit a adecvării, la nivel colectiv, a organului de conducere
    ART. 67^11
    Instituţiile de credit se asigură că, în îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 108 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, organul de conducere dispune în orice moment, la nivel colectiv, de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate pentru a putea înţelege activităţile desfăşurate de instituţia de credit, inclusiv riscurile principale aferente acestor activităţi.
    ART. 67^12
    (1) Instituţiile de credit trebuie să evalueze sau să reevalueze adecvarea, la nivel colectiv, a organului de conducere, în special:
    a) atunci când formulează o cerere de autorizare potrivit art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) atunci când apar modificări semnificative în componenţa organului de conducere, inclusiv:
    (i) numirea unor noi membri ai organului de conducere, inclusiv ca rezultat al unei achiziţii directe sau indirecte sau al unei majorări a deţinerii calificate într-o instituţie de credit;
    (ii) o nouă numire a membrilor organului de conducere, dacă cerinţele funcţiei s-au modificat sau dacă membrii sunt numiţi în altă funcţie în cadrul organului de conducere;
    (iii) atunci când membrii numiţi sau numiţi din nou în funcţie încetează să mai fie membri ai organului de conducere
    (2) Instituţiile de credit trebuie să evalueze sau să reevalueze adecvarea, la nivel colectiv, a organului de conducere în mod continuu, cu respectarea cu art. 67^13.
    ART. 67^13
    Instituţiile de credit trebuie să reevalueze adecvarea, la nivel colectiv, a membrilor organului de conducere în special în următoarele cazuri:
    a) atunci când există o modificare semnificativă a modelului de afaceri al instituţiei de credit, a apetitului la risc sau a strategiei privind administrarea riscurilor ori a structurii la nivel individual sau la nivel de grup;
    b) ca parte a revizuirii cadrului de administrare a activităţii de către organul de conducere;
    c) în orice altă situaţie care poate afecta în mod semnificativ adecvarea, la nivel colectiv, a organului de conducere.
    ART. 67^14
    Atunci când efectuează reevaluări ale adecvării organului de conducere la nivel colectiv, instituţiile de credit trebuie să îşi concentreze evaluarea asupra modificărilor relevante ale activităţilor, strategiilor şi profilului de risc ale instituţiei de credit, asupra repartizării sarcinilor în cadrul organului de conducere, precum şi asupra efectului acestora asupra cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei organului de conducere, necesare la nivel colectiv.
    ART. 67^15
    (1) Instituţiile de credit trebuie să îşi întemeieze evaluările privind adecvarea organului de conducere pe criteriile prevăzute în secţiunea a 3-a din prezentul capitol şi trebuie să pună în aplicare o politică şi procese privind adecvarea, conform celor prevăzute în secţiunea a 6-a şi secţiunea a 7-a din prezentul capitol.
    (2) Instituţiile de credit sunt responsabile pentru evaluarea adecvării iniţiale şi continue, la nivel colectiv, a organului de conducere. Această evaluare nu aduce atingere evaluării efectuate de Banca Naţională a României în scopuri de supraveghere.
    2.3. Evaluarea de către instituţiile de credit a adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie
    ART. 67^16
    (1) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că persoanele care deţin funcţii-cheie dispun în orice moment de o bună reputaţie, onestitate şi integritate, precum şi de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă suficiente pentru exercitarea responsabilităţilor aferente funcţiilor lor.
    (2) Instituţiile de credit evaluează/reevaluează îndeplinirea de către persoanele care deţin funcţii-cheie a cerinţelor prevăzute la alin. (1) în special în următoarele cazuri:
    a) imediat după autorizare, înainte de începerea activităţii instituţiei de credit;
    b) înainte de numirea unor noi persoane care deţin funcţii-cheie, inclusiv ca rezultat al unei achiziţii directe sau indirecte sau al unei majorări a deţinerii calificate într-o instituţie de credit;
    c) în cazurile prevăzute la art. 67^17 alin. (2).
    ART. 67^17
    (1) Instituţiile de credit monitorizează în permanenţă reputaţia, onestitatea, integritatea, cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa persoanelor care deţin funcţii-cheie pentru a identifica, în contextul oricărui element nou, relevant, situaţiile în care trebuie să realizeze o reevaluare.
    (2) Instituţiile de credit realizează reevaluarea adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie în special în următoarele cazuri:
    a) în cazul în care există îngrijorări cu privire la adecvarea acestora;
    b) în cazul unui eveniment cu impact semnificativ asupra reputaţiei persoanei care deţine o funcţie-cheie;
    c) ca parte a revizuirii cadrului de administrare a activităţii de către organul de conducere;
    d) în orice altă situaţie care poate afecta în mod semnificativ adecvarea persoanei care deţine o funcţie-cheie.
    ART. 67^18
    (1) La evaluarea îndeplinirii la nivel individual de către persoanele care deţin funcţii-cheie a cerinţelor de la art. 67^16 alin. (1), instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere aceleaşi criterii ca şi cele utilizate pentru evaluarea adecvării membrilor organului de conducere la nivel individual. Evaluarea cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei trebuie să aibă în vedere rolul şi responsabilităţile aferente funcţiei evaluate.
    (2) Instituţiile de credit sunt responsabile pentru evaluarea adecvării iniţiale şi continue a persoanelor care deţin funcţii-cheie. Această evaluare nu aduce atingere evaluării efectuate de Banca Naţională a României în scopuri de supraveghere.
    (3) În sensul art. 67^16 alin. (1), experienţa practică şi profesională adecvată pe care trebuie să o deţină persoanele care deţin funcţii-cheie se consideră că este suficientă dacă persoanele în cauză deţin o experienţă cumulată de 5 ani în ultimii 7 ani, dobândită în cadrul instituţiilor de credit sau al altor instituţii financiare supuse supravegherii autorităţilor competente. SECŢIUNEA a 3-a
    Criterii privind adecvarea membrilor organului de conducere, la nivel individual şi colectiv
    3.1. Alocarea unui timp suficient de către un membru al organului de conducere
    ART. 67^19
    (1) Instituţiile de credit evaluează dacă un membru al organului de conducere poate să dedice suficient timp pentru îndeplinirea funcţiilor şi responsabilităţilor sale, inclusiv pentru înţelegerea activităţilor desfăşurate de instituţiile de credit, a principalelor riscuri şi a implicaţiilor activităţilor desfăşurate, precum şi a strategiei privind administrarea riscurilor.
    (2) În cazul în care membrul organului de conducere deţine un mandat într-o instituţie de credit semnificativă, evaluarea trebuie să includă o analiză distinctă pentru a asigura respectarea cerinţei privind limitarea numărului maxim de mandate prevăzute la art. 108^1 alin. (2)-(2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 67^20
    (1) Membrii organului de conducere trebuie să-şi poată îndeplini sarcinile inclusiv în perioade de activitate deosebit de intensă, cum ar fi în caz de restructurare, relocare a instituţiei de credit, achiziţie, fuziune, preluare sau o situaţie de criză sau ca urmare a unor dificultăţi majore legate de una sau mai multe din operaţiunile sale, luând în considerare că în astfel de perioade poate fi necesară alocarea unui timp suplimentar celui alocat în perioadele obişnuite.
    (2) La evaluarea alocării unui timp suficient de către un membru al organului de conducere, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele:
    a) numărul de mandate deţinute concomitent în cadrul entităţilor financiare sau nefinanciare de către acel membru, cu luarea în considerare a posibilelor suprapuneri, atunci când mandatele sunt deţinute în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv atunci când membrul organului de conducere acţionează în numele unei persoane juridice sau ca membru supleant al unui membru titular al organului de conducere;
    b) mărimea, natura, amploarea şi complexitatea activităţilor entităţii la care membrul organului de conducere deţine un mandat şi, în mod particular, dacă entitatea este din afara Uniunii Europene;
    c) prezenţa în teritoriu şi timpul necesar deplasărilor, în vederea îndeplinirii sarcinilor membrului organului de conducere;
    d) numărul de şedinţe programate pentru organul de conducere;
    e) mandatele deţinute concomitent de membrul organului de conducere în cadrul organizaţiilor care nu urmăresc în mod predominant obiective de natură comercială;
    f) orice şedinţe necesar a fi organizate, în special, cu autorităţi competente sau cu alte părţi interesate în afara programului oficial de şedinţe al organului de conducere;
    g) natura funcţiei pe care o ocupă membrul organului de conducere şi responsabilităţile aferente, inclusiv atribuţii specifice precum cea de director general, preşedinte al organului de conducere în funcţia sa de supraveghere sau preşedinte ori membru al unui comitet, dacă membrul respectiv deţine o funcţie executivă sau neexecutivă, precum şi necesitatea participării acestuia la şedinţe în cadrul societăţilor menţionate la lit. a) şi în cadrul instituţiei de credit;
    h) alte activităţi externe de natură profesională sau cu caracter politic, precum şi orice alte funcţii şi activităţi relevante ale membrului organului de conducere, atât în interiorul, cât şi în afara sectorului financiar, atât în interiorul, cât şi în afara Uniunii Europene;
    i) timpul necesar a fi alocat pentru iniţiere şi pregătire;
    j) orice alte atribuţii relevante ale membrului pe care instituţiile de credit le consideră a fi necesar să fie luate în considerare la evaluarea alocării unui timp suficient de către un membru al organului de conducere; şi
    k) studiile de evaluare comparativă relevante disponibile privind alocarea unui timp suficient, inclusiv cele publicate periodic de ABE.
    ART. 67^21
    (1) Instituţiile de credit trebuie să formalizeze rolurile, atribuţiile şi capacităţile necesare aferente diferitelor funcţii din cadrul organului de conducere, precum şi timpul alocat preconizat a fi necesar pentru fiecare funcţie, luând în considerare inclusiv nevoia de a aloca suficient timp pentru iniţiere şi pregătire.
    (2) În îndeplinirea obligaţiei de la alin. (1), instituţiile de credit care nu sunt semnificative pot diferenţia timpul necesar a fi alocat numai între mandatele în funcţii executive şi mandatele în funcţii neexecutive.
    ART. 67^22
    Instituţiile de credit comunică membrilor organului de conducere timpul necesar a fi alocat pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Instituţiile de credit pot solicita membrilor organului de conducere să confirme că pot dedica timpul respectiv pentru îndeplinirea sarcinilor lor.
    ART. 67^23
    Instituţiile de credit monitorizează alocarea unui timp suficient de către membrii organului de conducere pentru îndeplinirea funcţiilor lor. Constituie indicatori ai timpului alocat pregătirea pentru şedinţe, prezenţa şi implicarea activă a membrilor în cadrul şedinţelor organului de conducere.
    ART. 67^24
    La evaluarea alocării unui timp suficient de către alţi membri ai organului de conducere, instituţiile de credit iau în considerare şi impactul oricăror absenţe pe termen lung ale membrilor organului de conducere.
    ART. 67^25
    (1) Instituţiile de credit ţin evidenţa tuturor funcţiilor externe de natură profesională şi a celor cu caracter politic desfăşurate de membrii organului de conducere. Evidenţele se actualizează ori de câte ori un membru notifică instituţiei de credit o modificare faţă de situaţia anterior declarată şi atunci când astfel de modificări sunt aduse în atenţia instituţiei de credit prin orice alt mijloc.
    (2) În cazul în care modificările survenite pot reduce capacitatea unui membru al organului de conducere de a aloca suficient timp pentru îndeplinirea funcţiei, instituţia de credit trebuie să reevalueze capacitatea membrului organului de conducere de a respecta cerinţa privind alocarea unui timp suficient pentru funcţia sa.
    3.2. Calcularea numărului de mandate
    ART. 67^26
    (1) Membrii organului de conducere care deţin un mandat într-o instituţie de credit semnificativă trebuie să respecte limitarea numărului de mandate deţinute simultan, prevăzută la art. 108^1 alin. (2)-(2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) În sensul art. 108^1 alin. (2)-(2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care un mandat implică, în acelaşi timp, responsabilităţi executive şi neexecutive, mandatul trebuie socotit drept mandat în funcţie executivă.
    (3) În cazul în care mai multe mandate se consideră ca fiind un singur mandat în temeiul art. 108^1 alin. (2^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 67^27-67^30 din prezentul regulament, acel mandat se consideră drept mandat în funcţie executivă, atunci când include cel puţin un mandat în funcţie executivă şi, respectiv, se consideră drept mandat în funcţie neexecutivă, atunci când include exclusiv mandate în funcţii neexecutive.
    ART. 67^27
    Se consideră ca fiind un singur mandat toate mandatele deţinute în cadrul aceluiaşi grup, în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 67^28
    (1) Se consideră ca fiind un singur mandat toate mandatele deţinute în cadrul întreprinderilor în care instituţia de credit are o deţinere calificată, dar care nu sunt filiale incluse în acelaşi grup, în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (2) Mandatul unic prevăzut la alin. (1) se consideră ca fiind un mandat unic separat, iar acest mandat şi mandatul deţinut în cadrul instituţiei de credit sunt considerate două mandate.
    ART. 67^29
    (1) În cazul în care mai multe instituţii din cadrul aceluiaşi grup au deţineri calificate, mandatele deţinute în toate întreprinderile în care instituţiile au deţineri calificate se consideră drept un singur mandat, cu luarea în considerare a principiilor de consolidare prudenţială a instituţiei de credit.
    (2) Mandatul unic prevăzut la alin. (1) se consideră ca fiind un mandat unic separat, iar acest mandat şi mandatul unic calculat pentru mandatele deţinute în entităţile din grup sunt considerate două mandate.
    ART. 67^30
    (1) În cazul în care un membru al organului de conducere deţine mai multe mandate în diferite grupuri sau întreprinderi, toate mandatele deţinute în cadrul aceleiaşi scheme de protecţie instituţională în conformitate cu art. 108^1 alin. (2^2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare se consideră ca fiind un singur mandat.
    (2) În cazul în care prin aplicarea regulii prevăzute la art. 108^1 alin. (2^2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare se ajunge la un număr mai mare de mandate unice decât prin aplicarea regulii prevăzute la art. 108^1 alin. (2^2) lit. c) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, se ia în considerare numărul cel mai mic de mandate unice. Cu titlu de exemplu, în cazul în care sunt deţinute mandate în cadrul a două grupuri, respectiv sunt deţinute mandate în cadrul unor întreprinderi care sunt membre ale unei scheme de protecţie instituţionale şi, în acelaşi timp, sunt deţinute mandate în cadrul unor întreprinderi care nu sunt membre ale respectivei scheme de protecţie instituţionale, trebuie luate în calcul doar două mandate unice.
    ART. 67^31
    (1) În conformitate cu art. 108^1 alin. (2^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, mandatele deţinute în entităţi care nu urmăresc în mod predominant obiective de natură comercială nu se socotesc la calcularea numărului de mandate.
    (2) Mandatele prevăzute la alin. (1) sunt luate în considerare la evaluarea cerinţei privind alocarea unui timp suficient de către membrii organului de conducere.
    (3) Printre entităţile care nu urmăresc în mod predominant obiective de natură comercială menţionate la alin. (1) se pot număra organizaţiile fără scop lucrativ, cum ar fi organizaţiile caritabile, asociaţiile sportive sau culturale.
    3.3. Cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate
    ART. 67^32
    (1) Membrii organului de conducere trebuie, în mod permanent, să înţeleagă activitatea instituţiei de credit şi riscurile aferente în mod proporţional cu responsabilităţile ce le revin potrivit domeniilor alocate, inclusiv să înţeleagă în mod adecvat domeniile pentru care un membru al organului de conducere nu este direct responsabil, dar pentru care răspunde solidar, împreună cu ceilalţi membri ai organului de conducere.
    (2) Membrii organului de conducere trebuie să înţeleagă cadrul de administrare a activităţii instituţiei de credit, rolul şi responsabilităţile lor şi, după caz, structura grupului, precum şi orice potenţiale conflicte de interese care ar putea să apară în legătură cu acestea.
    (3) Membrii organului de conducere trebuie să aibă capacitatea de a contribui la implementarea unei culturi, a unor valori corporative şi a unor comportamente adecvate în cadrul organului de conducere şi al instituţiei de credit.
    ART. 67^33
    În sensul art. 67^32, evaluarea adecvării cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei trebuie să ia în considerare:
    a) rolul, atribuţiile şi capacităţile necesare aferente funcţiei;
    b) cunoştinţele şi aptitudinile dobândite prin educaţie, pregătire şi practică;
    c) experienţa practică şi profesională dobândită în funcţiile anterioare;
    d) cunoştinţele şi aptitudinile dobândite de către membrul organului de conducere şi demonstrate prin conduita sa profesională.
    ART. 67^34
    Pentru a evalua în mod corespunzător aptitudinile membrilor organului de conducere, instituţiile de credit iau în considerare lista neexhaustivă a aptitudinilor prevăzută în anexa nr. 7 la prezentul regulament, cu luarea în considerare a rolului şi atribuţiilor funcţiei ocupate de membrul organului de conducere.
    ART. 67^35
    Evaluarea trebuie să ia în considerare nivelul şi profilul educaţiei fiecărui membru al organului de conducere, precum şi dacă aceasta este în domeniul financiar-bancar sau în alte domenii care ar putea fi considerate relevante pentru domeniul financiar-bancar. În mod particular, poate fi considerată relevantă pentru domeniul financiar-bancar educaţia în domenii precum economie, statistică şi econometrie, drept, contabilitate, audit, administraţie, reglementare financiară, tehnologia informaţiei.
    ART. 67^36
    Evaluarea nu se limitează la nivelul de studii absolvite de către membrul organului de conducere sau la atestarea referitoare la vechimea în cadrul unei instituţii. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să efectueze o analiză aprofundată a experienţei practice a membrului organului de conducere, luând în considerare natura, amploarea şi complexitatea activităţii desfăşurate de entităţile în care a activat, precum şi funcţiile exercitate de acesta în respectivele entităţi.
    ART. 67^37
    La evaluarea cunoştinţelor, aptitudinilor şi experienţei unui membru al organului de conducere, instituţiile de credit iau în considerare experienţa teoretică şi practică referitoare la:
    a) pieţele bancare şi financiare;
    b) cerinţele legale şi cadrul de reglementare;
    c) planificarea strategică, înţelegerea strategiei de afaceri sau a planului de afaceri ale unei instituţii şi realizarea acestora;
    d) administrarea riscurilor (identificarea, evaluarea, monitorizarea, controlul şi diminuarea principalelor tipuri de riscuri aferente activităţilor unei instituţii), inclusiv experienţa legată în mod direct de responsabilităţile membrului organului de conducere;
    e) contabilitate şi audit;
    f) evaluarea eficacităţii cadrului de administrare a activităţii al unei instituţii, asigurarea unui cadru de administrare, a unei supravegheri şi a unor controale eficace; şi
    g) interpretarea informaţiilor de natură financiară ale unei instituţii, identificarea, pe baza acestor informaţii, a aspectelor-cheie precum şi a unor controale şi măsuri adecvate.
    ART. 67^38
    (1) Membrii organului de conducere trebuie să deţină suficientă experienţă practică şi profesională pentru o perioadă suficient de lungă.
    (2) La evaluarea experienţei practice şi profesionale obţinute de un membru al conducerii superioare în funcţiile anterioare, instituţiile de credit iau în considerare în special următoarele:
    a) natura funcţiei de conducere deţinute şi nivelul ierarhic al acesteia;
    b) perioada de timp pentru care a fost deţinută funcţia;
    c) natura şi complexitatea activităţii aferente funcţiei respective, inclusiv structura organizatorică a acesteia;
    d) sfera competenţelor, atribuţiile de natură decizională şi responsabilităţile asumate de membrul conducerii superioare;
    e) cunoştinţele tehnice dobândite prin deţinerea funcţiei;
    f) numărul subordonaţilor.
    (3) În sensul alin. (1), experienţa practică şi profesională adecvată pe care trebuie să o deţină membrii organului de conducere se consideră că este suficientă, dacă persoanele în cauză deţin o experienţă cumulată de 10 ani în ultimii 12 ani, dobândită în cadrul instituţiilor de credit sau în cadrul altor instituţii financiare supuse supravegherii unei autorităţi competente, din care:
    a) cel puţin 6 ani în funcţii de conducere sau în funcţii-cheie, în cazul directorului general şi al preşedintelui directoratului;
    b) cel puţin 5 ani în funcţii de conducere sau în funcţii-cheie, în cazul membrilor conducerii superioare, alţii decât cei menţionaţi la lit. a). În mod excepţional, experienţa practică şi profesională adecvată poate să fi fost dobândită şi într-un domeniu specializat cu relevanţă pentru funcţia pentru care a fost nominalizată persoana în cauză, justificată pe bază de documente.
    c) cel puţin 3 ani în funcţii de conducere, inclusiv în funcţii-cheie, în cazul membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere. În mod excepţional, experienţa practică şi profesională adecvată poate să fi fost dobândită într-un domeniu specializat şi/sau în funcţii de natură academică, cu deţinerea de cunoştinţe teoretice solide în domeniul bancar, justificate pe bază de documente.
    Prin sintagma domeniu specializat se înţelege, fără a avea caracter limitativ, domeniul IT, audit, contabilitate, juridic.
    (4) În cazul în care nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la alin. (3), instituţia de credit poate să considere că persoanele supuse evaluării au experienţă suficientă, în baza unei evaluări suplimentare în cadrul căreia trebuie să ţină seama de necesitatea de a avea în structura organului de conducere o diversitate suficientă şi o gamă largă de experienţe. În acest scop, în cadrul evaluării suplimentare pot fi avute în vedere, cu titlu de exemplu, participarea la programe de pregătire profesională în cazul unei lipse parţiale de experienţă într-un anumit domeniu de activitate, adecvarea la nivel colectiv a membrilor organului de conducere care sunt deja numiţi pe funcţii, numirea unor persoane care deţin experienţă teoretică sau practică în anumite domenii de activitate considerate necesare pentru instituţia de credit.
    ART. 67^39
    Membrii organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să aibă capacitatea de a pune în discuţie în mod constructiv deciziile şi de a supraveghea în mod eficace conducerea superioară.
    3.4. Criterii de adecvare la nivel colectiv
    ART. 67^40
    (1) Organul de conducere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de capacitatea de a înţelege activităţile desfăşurate de instituţia de credit, inclusiv principalele riscuri aferente acestora.
    (2) Criteriile de adecvare la nivel colectiv se aplică în mod distinct conducerii superioare şi organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, cu excepţia cazului în care se prevede altfel în prezenta subsecţiune.
    ART. 67^41
    (1) Membrii organului de conducere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de capacitatea de a lua deciziile adecvate, având în vedere cadrul de administrare a activităţii, modelul de afaceri, apetitul la risc, strategia şi pieţele în care funcţionează instituţia de credit.
    (2) Membrii organului de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de capacitatea de a pune în discuţie şi a monitoriza, în mod eficace, deciziile luate de conducerea superioară.
    ART. 67^42
    (1) Organul de conducere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoştinţe şi suficientă experienţă în toate domeniile aferente activităţilor instituţiei de credit.
    (2) Organul de conducere trebuie să fie format dintr-un număr suficient de membri care deţin cunoştinţe în fiecare domeniu de activitate al instituţiei de credit, pentru a permite dezbaterea deciziilor ce trebuie luate. Membrii organului de conducere trebuie să deţină, la nivel colectiv, aptitudinile necesare pentru a-şi prezenta punctele de vedere şi pentru a influenţa procesul de luare a deciziilor în cadrul organului de conducere.
    ART. 67^43
    (1) Componenţa organului de conducere trebuie să asigure cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa necesare pentru a-şi îndeplini responsabilităţile.
    (2) În sensul alin. (1) organul de conducere dispune, la nivel colectiv, de o înţelegere adecvată a domeniilor pentru care membrii răspund solidar, precum şi de aptitudinile pentru a administra şi supraveghea în mod eficace instituţia de credit, inclusiv în ceea ce priveşte:
    a) activitatea instituţiei de credit şi principalele riscuri aferente acesteia;
    b) fiecare activitate semnificativă a instituţiei de credit;
    c) domeniile relevante de competenţă sectorială, în special financiară, incluzând pieţele financiare şi piaţa de capital, solvabilitatea şi modelele interne;
    d) contabilitatea şi raportarea financiară;
    e) administrarea riscurilor, conformitatea şi auditul intern;
    f) tehnologia informaţiei şi securitatea informaţiei;
    g) pieţele locale, regionale şi globale, după caz;
    h) cadrul legal şi de reglementare;
    i) aptitudinile şi experienţa manageriale;
    j) capacitatea de a planifica în mod strategic;
    k) administrarea grupurilor naţionale şi internaţionale şi riscurile asociate structurilor din cadrul grupului, după caz.
    ART. 67^44
    (1) Conducerea superioară trebuie să dispună, la nivel colectiv, de un nivel ridicat de aptitudini manageriale.
    (2) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să dispună, la nivel colectiv, de aptitudini manageriale suficiente pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor sale şi pentru înţelegerea şi punerea în discuţie a practicilor de management aplicate şi a deciziilor luate de conducerea superioară.
    3.5. Reputaţia, onestitatea şi integritatea
    ART. 67^45
    (1) Un membru al organului de conducere este considerat a avea o bună reputaţie şi a da dovadă de onestitate şi integritate dacă nu există motive obiective care să sugereze contrariul, în special fiind luate în considerare informaţiile relevante disponibile privind factorii sau situaţiile prevăzute la art. 67^46-67^50.
    (2) La evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii, instituţiile de credit iau în considerare inclusiv impactul efectelor cumulate ale incidentelor minore asupra reputaţiei unui membru.
    ART. 67^46
    (1) Fără a aduce atingere drepturilor fundamentale, consacrate în cadrul legal european şi naţional, la evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare, în măsura în care prezintă relevanţă, condamnările, acţiunile de urmărire penală în curs sau cercetările administrative în curs.
    (2) În scopul stabilirii relevanţei potrivit alin. (1), trebuie avute în vedere elemente precum: tipul de condamnare sau punerea în mişcare a acţiunii penale, forma de vinovăţie şi de participaţie, sancţiunea aplicată, faza procesuală, circumstanţele atenuante sau agravante în care s-a produs fapta, gravitatea oricărei infracţiuni sau contravenţii ori a acţiunii de supraveghere, timpul scurs de la comiterea faptei, comportamentul ulterior comiterii faptei, relevanţa infracţiunii sau a contravenţiei sau a acţiunii de supraveghere în contextul rolului pe care îl îndeplineşte membrul în cadrul organului de conducere, precum şi o eventuală reabilitare.
    (3) Orice antecedent de natură penală, contravenţională sau administrativă relevant este avut în vedere cu respectarea prevederilor legale privind prescripţia.
    ART. 67^47
    Fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, aplicabile în materie penală, precum şi altor drepturi fundamentale, la evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele:
    a) condamnări sau acţiuni de urmărire penală în curs cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, în special cu privire la:
    (i) infracţiuni prevăzute de legislaţia ce guvernează activitatea bancară, financiară, privind titlurile de valoare ori asigurările sau privind pieţele de titluri de valoare sau instrumentele financiare sau de plată, inclusiv infracţiuni prevăzute de legislaţia privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului, manipularea pieţei, încheierea de tranzacţii bazate pe informaţii privilegiate şi cămătăria;
    (ii) infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni de fals, infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice sau alte infracţiuni în legătură cu domeniul financiar;
    (iii) infracţiuni în materie fiscală; şi
    (iv) alte infracţiuni prevăzute în legislaţia aplicabilă societăţilor, insolvenţei sau falimentului.
    b) alte măsuri relevante, actuale sau anterioare evaluării, inclusiv contravenţii, aplicate de orice autoritate sau organism de reglementare ori profesional, pentru nerespectarea legislaţiei privind protecţia consumatorului, activitatea bancară, financiară, privind titlurile de valoare sau de asigurări.
    ART. 67^48
    La evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii, investigaţiile în curs de desfăşurare trebuie avute în vedere atunci când acestea sunt iniţiate ca urmare a procedurilor judiciare sau administrative ori a altor investigaţii similare ale autorităţii de supraveghere, fără a aduce atingere drepturilor individuale fundamentale.
    ART. 67^49
    La evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii instituţiile de credit trebuie să ia în considerare şi următoarele situaţii referitoare la activitatea economică actuală şi anterioară şi la soliditatea financiară a unui membru al organului de conducere, din perspectiva impactului potenţial al acestora asupra reputaţiei, integrităţii şi onestităţii membrului respectiv al organului de conducere:
    a) includerea în orice listă de debitori rău-platnici sau orice înregistrări negative la un birou de credit, dacă este cazul;
    b) performanţa financiară şi comercială a entităţilor deţinute sau conduse de membru sau în care membrul a avut sau deţine o cotă de participaţie la capital sau o influenţă semnificativă, fiind luate în special în considerare orice proceduri de reorganizare, faliment şi lichidare, precum şi dacă şi în ce mod membrul a contribuit la generarea cauzelor care au declanşat aceste proceduri;
    c) pronunţarea unei sentinţe de deschidere a procedurii de insolvenţă prin lichidare de active împotriva acestuia; şi
    d) fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, procesele civile, procedurile penale sau administrative, investiţiile, expunerile şi împrumuturile mari contractate, în măsura în care acestea pot avea un impact semnificativ asupra solidităţii financiare a membrului sau a entităţilor deţinute sau administrate de acesta sau în care membrul deţine o participaţie semnificativă.
    ART. 67^50
    Un membru al organului de conducere trebuie să deţină standarde ridicate de integritate şi onestitate. În acest sens, la evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii membrului respectiv trebuie luaţi în considerare cel puţin următorii factori:
    a) orice dovadă din care rezultă că persoana nu a fost transparentă, deschisă şi cooperantă în relaţiile sale cu autorităţile competente şi/sau instituţii de credit;
    b) refuzul, revocarea, retragerea sau excluderea oricărei înregistrări, autorizaţii, calităţii de membru sau a licenţei pentru desfăşurarea de activităţi comerciale, antreprenoriale sau profesionale;
    c) motivele oricărei concedieri de la locul de muncă ori ale oricărei revocări pe motive de nesocotire a încrederii, dintr-o relaţie fiduciară sau situaţie similară;
    d) descalificarea, de către orice autoritate competentă relevantă, care are drept efect pierderea calităţii de membru al organului de conducere sau a calităţii de persoană care conduce efectiv activitatea unei entităţi; şi
    e) orice alte dovezi care sugerează că persoana acţionează într-un mod care nu este în conformitate cu standardele înalte de conduită.
    3.6. Gândirea independentă şi calitatea de membru independent al organului de conducere
    3.6.1. Interacţiunea dintre gândirea independentă şi principiul de a fi independent
    ART. 67^51
    (1) Atunci când evaluează independenţa membrilor organului de conducere, instituţiile de credit trebuie să distingă între noţiunea de gândire independentă, care este o cerinţă aplicabilă tuturor membrilor organului de conducere al unei instituţii de credit şi principiul de a fi independent, care este o cerinţă aplicabilă anumitor membri ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    (2) Instituţiile de credit evaluează gândirea independentă potrivit criteriilor prevăzute la art. 67^54-67^59 şi cerinţa de independenţă conform criteriilor prevăzute la art. 67^60-67^64.
    ART. 67^52
    (1) Fiecare membru al organului de conducere trebuie să aibă o gândire independentă, aceasta reprezentând un model de comportament manifestat în special în timpul discuţiilor şi la luarea deciziilor în cadrul organului de conducere, indiferent dacă membrul respectiv este sau nu considerat independent în conformitate cu prevederile art. 67^60-67^64.
    (2) În îndeplinirea funcţiilor şi responsabilităţilor lor, membrii organului de conducere trebuie să se implice activ în îndeplinirea sarcinilor care le revin, să aibă capacitatea de a lua propriile decizii şi să emită judecăţi solide, obiective şi în mod independent.
    ART. 67^53
    (1) Un membru al organului de conducere în funcţia sa de supraveghere este considerat independent atunci când nu are nicio relaţie sau legături de orice natură, prezente sau recente, potrivit celor menţionate la art. 67^63, cu instituţia de credit sau conducerea acesteia, care ar putea influenţa judecata obiectivă şi echilibrată a membrului respectiv sau reduce capacitatea acestuia de a lua decizii în mod independent.
    (2) Un membru al organului de conducere care este considerat independent, în sensul celor prevăzute la art. 67^60-67^64, nu este considerat în mod automat a avea gândire independentă, în sensul celor prevăzute la art. 67^54-67^59, ţinând seama de faptul că membrul respectiv poate să nu dispună de abilităţile comportamentale necesare prevăzute la art. 67^54 lit. a).
    3.6.2. Gândirea independentă
    ART. 67^54
    La evaluarea gândirii independente instituţiile de credit trebuie să evalueze dacă membrii organului de conducere:
    a) dispun de abilităţile comportamentale necesare, inclusiv:
    (i) curaj, convingere şi puterea de a evalua şi de a contesta în mod eficient deciziile propuse de către alţi membri ai organului de conducere;
    (ii) capacitatea de a pune întrebări membrilor conducerii superioare cu privire la exercitarea atribuţiilor lor; şi
    (iii) capacitatea de a nu fi influenţat de opiniile celorlalţi membri fără realizarea unei analize proprii atente a respectivelor opinii.
    b) se găsesc în situaţii de conflicte de interese, într-o măsură care ar afecta capacitatea acestora de a-şi îndeplini sarcinile în mod independent şi obiectiv.
    ART. 67^55
    Atunci când evaluează aptitudinile comportamentale necesare unui membru al organului de conducere, prevăzute la art. 67^54 lit. a), instituţiile de credit trebuie să ţină seama de comportamentul din trecut şi cel prezent al acestuia, în special de comportamentul manifestat în cadrul instituţiei de credit.
    ART. 67^56
    Atunci când evaluează existenţa conflictelor de interese menţionate la art. 67^54 lit. b), instituţiile de credit trebuie să identifice conflictele de interese actuale sau potenţiale, în conformitate cu politica instituţiei de credit în materie de conflicte de interese şi să evalueze semnificaţia lor. În acest sens, trebuie luate în considerare cel puţin situaţiile sau relaţiile prevăzute la art. 29^4 alin. (5) care ar putea genera conflicte de interese, actuale sau potenţiale semnificative.
    ART. 67^57
    (1) Toate conflictele de interese identificate la nivelul organului de conducere, actuale şi potenţiale, trebuie să fie comunicate, discutate, documentate, soluţionate şi gestionate în mod corespunzător de către organul de conducere, inclusiv prin luarea măsurilor necesare de atenuare a acestora.
    (2) Un membru al organului de conducere al instituţiei de credit trebuie să nu ia parte la nicio deliberare referitoare la orice aspect cu privire la care se află într-un conflict de interese.
    ART. 67^58
    (1) Instituţiile de credit trebuie să informeze Banca Naţională a României, în calitate de autoritate competentă, în termen de 5 zile lucrătoare de la momentul identificării unui conflict de interese care afectează sau ar putea afecta gândirea independentă a unui membru al organului de conducere, inclusiv cu privire la măsurile de atenuare luate.
    (2) Pe baza informaţiilor primite potrivit alin. (1), Banca Naţională a României evaluează semnificaţia conflictului de interese şi adecvarea măsurilor adoptate de instituţiile de credit pentru atenuarea conflictului de interese. În urma evaluării, Banca Naţională a României poate să solicite instituţiei de credit:
    a) interzicerea participării membrului organului de conducere la orice reuniune sau luare de decizii privind un anumit aspect care a generat un conflict de interese;
    b) demiterea dintr-o anumită funcţie;
    c) o monitorizare specifică a membrului organului de conducere;
    d) raportarea unei situaţii particulare;
    e) publicarea conflictului de interese;
    f) aprobarea de către organul de conducere pentru continuarea unei anumite situaţii care a generat respectivul conflict de interese.
    (3) Atunci când măsurile adoptate de instituţiile de credit potrivit alin. (1) şi (2) nu conduc la gestionarea corespunzătoare a riscurilor generate de conflictele de interese, membrul organului de conducere nu poate fi considerat adecvat.
    ART. 67^59
    Calitatea de acţionar al unei instituţii de credit, deţinerea unor conturi, contractarea unor împrumuturi sau utilizarea unor alte servicii ale instituţiei de credit sau ale oricărei entităţi care face parte din acelaşi perimetru de consolidare nu trebuie considerate, doar prin ele însele, ca afectând gândirea independentă a unui membru al organului de conducere.
    3.6.3. Membrii independenţi ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere
    ART. 67^60
    Toate instituţiile de credit trebuie să aibă membri independenţi în componenţa organului de conducere în funcţia sa de supraveghere în sensul celor prevăzute la art. 67^53.
    ART. 67^61
    – Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere al unei instituţii de credit trebuie să fie format dintr-un număr adecvat de membri independenţi, dar nu mai puţin de doi membri independenţi. La stabilirea numărului adecvat de membri independenţi instituţiile de credit trebuie să ia în considerare principiul proporţionalităţii.
    ART. 67^62
    În cadrul responsabilităţilor generale ale organului de conducere, membrii independenţi trebuie să contribuie la sporirea eficacităţii sistemului de verificări şi echilibrări prin îmbunătăţirea supravegherii procesului de luare a deciziilor în cadrul organului de conducere, precum şi prin asigurarea faptului că:
    a) interesele tuturor părţilor interesate, inclusiv ale acţionarilor minoritari, sunt luate în considerare în mod corespunzător în cadrul discuţiilor şi al luării deciziilor de către organul de conducere, inclusiv prin diminuarea sau compensarea dominaţiei exagerate pe care o pot exercita unii membri ai organului de conducere care reprezintă un anumit grup sau o anume categorie de părţi interesate;
    b) nicio persoană şi nicio minoritate formată dintr-o parte a membrilor organului de conducere nu domină procesul de luare a deciziilor; şi
    c) conflictele de interese între instituţia de credit, unităţile sale operaţionale, alte entităţi din perimetrul de consolidare contabilă şi terţe părţi interesate, inclusiv clienţii, sunt gestionate în mod corespunzător.
    ART. 67^63
    Fără a aduce atingere art. 67^64 alin. (1), se consideră ca nefiind independent orice membru al organului de conducere în funcţia sa de supraveghere care se află în oricare dintre situaţiile următoare:
    a) are sau a avut în ultimii 5 ani un mandat în calitate de membru al conducerii superioare în cadrul unei instituţii care face parte din perimetrul de consolidare prudenţială;
    b) este un acţionar care exercită controlul asupra instituţiei de credit, în sensul art. 4 alin. (1) pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau reprezintă interesul unui acţionar care exercită controlul, inclusiv în cazul în care acesta este un stat membru sau alt organism de drept public;
    c) are o relaţie financiară sau de afaceri importantă cu instituţia de credit;
    d) este angajat al unui acţionar care exercită controlul asupra instituţiei de credit sau este asociat în alt mod cu acesta;
    e) este angajat într-o entitate din perimetrul de consolidare prudenţială, cu excepţia cazului în care membrul respectiv nu aparţine celui mai înalt nivel ierarhic care răspunde direct faţă de organul de conducere al respectivei entităţi;
    f) a deţinut o funcţie la cel mai înalt nivel ierarhic în cadrul instituţiei de credit sau al unei alte entităţi din perimetrul său de consolidare prudenţială, fiind direct răspunzător doar faţă de organul de conducere şi nu a existat o perioadă de cel puţin 5 ani între încetarea deţinerii acestei funcţii şi exercitarea unei funcţii în organul de conducere;
    g) a fost, în ultimii 3 ani, auditorul extern, partener în cadrul unei firme de consultanţă profesională importante sau un consultant important al instituţiei de credit sau al unei alte entităţi care face parte din perimetrul de consolidare prudenţială sau a fost un angajat cu atribuţii asociate în mod substanţial serviciilor furnizate acestora de oricare dintre entităţile enumerate;
    h) este sau a fost, în ultimul an, un furnizor sau un client important al instituţiei de credit sau al unei alte entităţi care face parte din perimetrul de consolidare prudenţială sau a avut o altă relaţie de afaceri importantă cu acestea ori deţine o funcţie superioară de conducere în acestea sau este asociat, în mod direct sau indirect, cu un furnizor sau un client important sau cu o entitate comercială care are o relaţie de afaceri importantă cu instituţia de credit;
    i) primeşte, în plus faţă de remuneraţia pentru rolul său şi remuneraţia în condiţiile prevăzute la lit. e), onorarii substanţiale sau alte beneficii de la instituţia de credit sau de la o altă entitate care face parte din perimetrul său de consolidare prudenţială;
    j) a acţionat ca membru al organului de conducere în cadrul instituţiei de credit timp de cel puţin 12 ani consecutivi;
    k) este într-o relaţie de familie apropiată cu un membru al conducerii superioare a instituţiei de credit sau a unei alte entităţi care face parte din perimetrul de consolidare prudenţială sau cu o persoană aflată într-una din situaţiile menţionate la lit. a)-h).
    ART. 67^64
    (1) Simplul fapt al întâlnirii uneia sau a mai multor situaţii descrise de prevederile art. 67^63 nu califică automat un membru ca nefiind independent. În cazul în care un membru al organului de conducere în funcţia sa de supraveghere intră sub incidenţa uneia sau mai multora dintre situaţiile prevăzute la art. 67^63, instituţia de credit poate justifica Băncii Naţionale a României modul în care judecata obiectivă şi echilibrată, precum şi capacitatea de a lua decizii în mod independent ale respectivului membru nu sunt afectate de situaţia sau situaţiile respective.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că situaţii precum deţinerea calităţii de acţionar al instituţiei de credit, deţinerea unor conturi, contractarea unor împrumuturi sau utilizarea unor servicii ale instituţiei de credit, altele decât cele expres prevăzute în prezenta secţiune, nu trebuie să conducă la situaţia în care membrul organului de conducere în funcţia sa de supraveghere să fie considerat a nu fi independent, cu condiţia ca valoarea participaţiei, a sumelor depuse sau împrumutate ori a serviciilor pe care le utilizează să se situeze sub un prag de 1% din capitalul eligibil al instituţiei de credit.
    (3) Instituţiile de credit iau în considerare situaţiile menţionate la alin. (2) în cadrul gestionării conflictelor de interese, în conformitate cu prevederile art. 29^4-29^6. SECŢIUNEA a 4-a
    Resursele umane şi financiare pentru pregătirea membrilor organului de conducere
    4.1. Stabilirea obiectivelor privind iniţierea şi pregătirea
    ART. 67^65
    (1) Instituţiile de credit trebuie să realizeze iniţierea membrilor organului de conducere în scopul asigurării unei înţelegeri clare a structurii, modelului de afaceri, profilului de risc şi a cadrului de administrare a activităţii instituţiei de credit, precum şi a rolului fiecărui membru al organului de conducere în cadrul acestora.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să asigure punerea la dispoziţia membrilor organului de conducere a unor programe de formare generale relevante şi, după caz, personalizate, care să promoveze inclusiv conştientizarea beneficiilor diversităţii în cadrul organului de conducere al instituţiei de credit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să aloce suficiente resurse pentru iniţierea şi pregătirea membrilor organului de conducere la nivel individual şi colectiv.
    ART. 67^66
    Toţi membrii nou-numiţi ai organului de conducere trebuie să primească informaţii esenţiale şi relevante despre instituţia de credit, iar iniţierea trebuie finalizată înainte de aprobarea acestora de către Banca Naţională a României.
    ART. 67^67
    Membrii organului de conducere trebuie să îşi menţină şi să aprofundeze cunoştinţele şi aptitudinile necesare pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor.
    4.2. Politica de iniţiere şi pregătire
    ART. 67^68
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri privind iniţierea şi pregătirea membrilor organului de conducere care sunt adoptate de către organul de conducere.
    ART. 67^69
    (1) Instituţiile de credit se asigură că resursele umane şi financiare, alocate pentru iniţiere şi formare, sunt suficiente pentru realizarea obiectivelor privind iniţierea şi pregătirea membrilor organului de conducere, iar aceştia sunt adecvaţi pentru rolul lor şi respectă cerinţele aferente acestuia.
    (2) La stabilirea resurselor umane şi financiare necesare pentru punerea în aplicare a politicilor şi procedurilor eficace privind iniţierea şi pregătirea membrilor organului de conducere, instituţia de credit trebuie să ia în considerare studiile de evaluare comparativă relevante disponibile în industrie cum ar fi, de exemplu, cele privind bugetul disponibil pentru pregătire şi zilele de pregătire oferite, inclusiv studiile de evaluare comparativă publicate de Autoritatea Bancară Europeană.
    ART. 67^70
    Politicile şi procedurile privind iniţierea şi pregătirea membrilor organului de conducere pot face parte dintr-o politică generală de adecvare a acestora şi trebuie să stabilească cel puţin:
    a) obiectivele privind iniţierea şi pregătirea aferente organului de conducere, separat pentru conducerea superioară şi pentru organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi incluzând, după caz, obiectivele de iniţiere şi pregătire pentru funcţii care implică anumite specificităţi în raport cu responsabilităţile particulare şi cu implicarea în cadrul comitetelor;
    b) responsabilităţile pentru elaborarea unui program detaliat de pregătire;
    c) resursele financiare şi umane puse la dispoziţie de instituţia de credit pentru iniţiere şi pregătire, ţinând seama de numărul sesiunilor de iniţiere şi pregătire, costurile acestora şi orice sarcini administrative aferente, pentru a asigura posibilitatea furnizării cursurilor de iniţiere şi formare în concordanţă cu politica respectivă;
    d) un proces clar, în care orice membru al organului de conducere poate solicita iniţierea sau pregătirea.
    ART. 67^71
    În elaborarea politicilor privind iniţierea şi pregătirea, organul de conducere sau comitetul de nominalizare, după caz, ia în considerare contribuţia funcţiei de resurse umane, a funcţiei responsabile cu bugetarea şi organizarea pregătirii profesionale, precum şi a funcţiilor de control intern relevante, după caz.
    ART. 67^72
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de un proces de identificare a domeniilor în care este necesară pregătirea organului de conducere atât la nivel individual, cât şi colectiv. Domeniile de activitate relevante şi funcţiile interne, inclusiv funcţiile de control intern, trebuie implicate, după caz, în dezvoltarea conţinutului programelor de iniţiere şi pregătire.
    ART. 67^73
    Politicile şi procedurile privind iniţierea şi formarea, precum şi planurile de pregătire trebuie actualizate permanent, ţinând cont de schimbările cadrului de administrare, schimbările strategice, noile produse, precum şi de alte schimbări relevante, cum ar fi modificările legislaţiei aplicabile instituţiilor de credit sau evoluţiile pieţei.
    ART. 67^74
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de un proces de evaluare pentru a analiza desfăşurarea şi calitatea procesului de iniţiere şi pregătire oferite şi pentru a asigura conformarea cu politicile şi procedurile privind iniţierea şi pregătirea. SECŢIUNEA a 5-a
    Diversitatea în componenţa organului de conducere. Obiectivele politicii privind promovarea diversităţii
    ART. 67^75
    (1) Instituţiile de credit şi comitetele de nominalizare, în cazul în care acestea sunt înfiinţate, trebuie să aibă în vedere o gamă largă de aptitudini şi competenţe atunci când recrutează membrii organului de conducere şi, în acest sens, trebuie să stabilească şi să implementeze o politică privind promovarea diversităţii în cadrul organului de conducere.
    (2) Politica privind promovarea diversităţii trebuie să urmărească implicarea unui set larg de calităţi şi aptitudini la recrutarea membrilor organului de conducere, pentru a obţine o varietate de opinii şi experienţe şi pentru a facilita exprimarea unor opinii independente şi un proces decizional solid în cadrul organului de conducere.
    ART. 67^76
    (1) Politica privind promovarea diversităţii trebuie să ia în considerare cel puţin aspecte precum educaţia şi experienţa profesională, genul, vârsta şi, în mod particular pentru instituţiile de credit cu activitate pe plan internaţional, provenienţa geografică a membrilor organului de conducere.
    (2) Politica privind promovarea diversităţii trebuie să includă un obiectiv pentru reprezentarea genului subreprezentat în cadrul organului de conducere.
    (3) În cazul instituţiilor de credit semnificative, politica privind promovarea diversităţii trebuie să includă un obiectiv cantitativ pentru reprezentarea genului subreprezentat în cadrul organului de conducere. În acest sens, instituţiile de credit semnificative trebuie să determine numărul membrilor organului de conducere aparţinând genului subreprezentat şi să precizeze un interval de timp adecvat în care obiectivul vizat să fie îndeplinit, precum şi modul în care urmează a fi îndeplinit. Obiectivul trebuie stabilit la nivel colectiv pentru întreg organul de conducere sau, în cazul în care numărul membrilor organului de conducere este suficient de mare, acesta poate fi stabilit în mod diferenţiat, pentru conducerea superioară şi pentru organul de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    (4) În cazul instituţiilor de credit, altele decât cele semnificative şi în mod deosebit în cazul celor al căror organ de conducere este compus din mai puţin de 5 membri, poate fi utilizat un obiectiv calitativ.
    ART. 67^77
    La stabilirea obiectivelor pe care le includ în politica privind promovarea diversităţii, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare rezultatele studiilor de evaluare comparativă privind diversitatea, în măsura în care sunt publicate de Banca Naţională a României, Autoritatea Bancară Europeană, organisme sau organizaţii internaţionale relevante.
    ART. 67^78
    (1) Instituţiile de credit semnificative trebuie să documenteze, ca parte a analizei anuale a componenţei organului de conducere, măsura în care au fost respectate obiectivele şi ţintele stabilite în privinţa promovării diversităţii.
    (2) În cazul în care nu s-a îndeplinit vreunul din obiectivele privind diversitatea, instituţiile de credit semnificative trebuie să cerceteze cauzele, să adopte măsurile necesare şi să stabilească termenul pentru ducerea lor la îndeplinire, în scopul asigurării îndeplinirii obiectivelor privind diversitatea.
    ART. 67^79
    În scopul facilitării constituirii unei baze suficient de diversificate de candidaţi pentru funcţiile deţinute în cadrul organului de conducere, instituţiile de credit trebuie să pună în aplicare o politică privind promovarea diversităţii în rândul personalului, care să includă aspecte legate de planificarea carierei personalului şi măsuri pentru a asigura egalitatea de tratament şi oportunităţi pentru angajaţii de diferite genuri. SECŢIUNEA a 6-a
    Politica privind adecvarea şi cadrul de administrare a activităţii
    6.1. Politica privind adecvarea
    ART. 67^80
    (1) În conformitate cu art. 11, politica privind adecvarea trebuie să fie conformă cu cadrul general de administrare a activităţii al instituţiei de credit, cultura corporativă şi apetitul la risc, iar procesele prevăzute în politica privind adecvarea trebuie să funcţioneze în conformitate cu obiectivele enunţate de aceasta şi cu dispoziţiile prezentei secţiuni.
    (2) În sensul alin. (1), fără a aduce atingere competenţelor adunării generale a acţionarilor în ceea ce priveşte aprobarea unei asemenea politici stabilite prin actul constitutiv, organul de conducere trebuie să adopte şi să menţină o politică privind evaluarea adecvării membrilor săi.
    ART. 67^81
    Politica privind adecvarea trebuie să includă sau să conţină o trimitere la politica privind promovarea diversităţii, pentru a asigura faptul că diversitatea este luată în considerare, la recrutarea unor membri noi.
    ART. 67^82
    (1) Orice modificări ale politicii privind adecvarea se aprobă de către organul de conducere, fără a aduce atingere competenţelor adunării generale a acţionarilor în ceea ce priveşte aprobarea unor astfel de modificări stabilite prin actul constitutiv.
    (2) Instituţiile de credit păstrează documentaţia referitoare la adoptarea politicii privind adecvarea, precum şi orice modificări ale acesteia cum ar fi, de exemplu, menţiunile înscrise în procesele verbale ale şedinţelor relevante.
    ART. 67^83
    (1) Politica privind adecvarea trebuie să fie clară, bine documentată şi transparentă pentru întreg personalul din cadrul instituţiilor de credit.
    (2) La elaborarea politicii privind adecvarea, organul de conducere poate solicita şi lua în considerare contribuţiile comitetelor, în special pe cele ale comitetului de nominalizare, dar şi ale altor funcţii interne, precum funcţiile juridice, de resurse umane sau de control intern.
    ART. 67^84
    (1) Funcţiile de control intern trebuie să contribuie în mod efectiv la elaborarea politicii privind adecvarea potrivit rolurilor fiecăreia.
    (2) În sensul alin. (1), funcţia de conformitate trebuie să analizeze modul în care politica privind adecvarea respectă prevederile cadrului legal şi de reglementare aplicabil, politicile şi procedurile interne şi trebuie să raporteze organului de conducere toate riscurile de conformitate şi toate aspectele de neconformitate identificate.
    ART. 67^85
    Politica privind adecvarea trebuie să cuprindă principiile privind selecţia, monitorizarea şi planificarea succedării membrilor organului de conducere, precum şi cele aplicabile pentru reînnoirea mandatului membrilor existenţi, stabilind cel puţin următoarele:
    a) procesul de selecţie, de numire, de reînnoire a mandatului şi de planificare a succedării membrilor organului de conducere, precum şi procedura internă aplicabilă pentru evaluarea adecvării unui membru, inclusiv funcţia internă responsabilă pentru acordarea sprijinului de specialitate în vederea derulării procesului de evaluare, cum ar fi, de exemplu, funcţia de resurse umane;
    b) criteriile utilizate în evaluare, care trebuie să includă criteriile de adecvare prevăzute la art. 67^19-67^64;
    c) modul în care, în cadrul procesului de selecţie, trebuie să se ţină seama de politica privind promovarea diversităţii pentru membrii organului de conducere al instituţiilor de credit semnificative şi de obiectivul referitor la genul subreprezentat în cadrul organului de conducere;
    d) canalul de comunicare cu Banca Naţională a României; şi
    e) modul în care evaluarea trebuie documentată.
    ART. 67^86
    Instituţiile de credit trebuie să includă în politica privind adecvarea şi procesele de selecţie şi numire a persoanelor care deţin funcţii-cheie.
    ART. 67^87
    (1) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere şi comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înfiinţat, trebuie să monitorizeze eficacitatea politicii privind adecvarea şi să revizuiască conţinutul său şi punerea sa în aplicare.
    (2) Atunci când consideră necesar, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere modifică politica privind adecvarea ţinând seama de recomandările făcute de comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta fost înfiinţat, şi de funcţia de audit intern.
    6.2. Politica privind adecvarea în contextul grupului
    ART. 67^88
    (1) Pentru scopurile art. 301, art. 304 şi ale art. 306 alin. (2)-(4), instituţia de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că la nivel de grup este aplicată o politică privind adecvarea tuturor membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie şi că aceasta este respectată de către toate filialele care fac parte din acelaşi perimetru de consolidare prudenţială, inclusiv cele care nu sunt incluse în sfera de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare sau a legislaţiilor din alte state membre care au transpus Directiva 36/2013/UE.
    (2) Politica prevăzută la alin. (1) trebuie să fie adaptată la specificul instituţiilor care fac parte din grup şi al filialelor care fac parte din perimetrul de consolidare prudenţială, dar care nu sunt incluse în sfera de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare sau a legislaţiilor din alte state membre care au transpus Directiva 36/2013/UE.
    (3) În vederea evaluării adecvării, organele sau funcţiile responsabile din cadrul instituţiei de credit consolidante şi din cadrul filialelor acesteia trebuie să interacţioneze şi să facă schimb de informaţii, după caz.
    ART. 67^89
    Instituţia de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că evaluarea privind adecvarea tuturor membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie este conformă cu toate cerinţele specifice aplicabile în oricare din jurisdicţiile relevante. În acest sens, pentru entităţile care fac parte dintr-un grup care desfăşoară activitate în unul sau mai multe state membre, instituţia de credit consolidantă se asigură că politica privind adecvarea la nivel de grup ia în considerare diferenţele dintre legislaţiile naţionale ale statelor membre şi cerinţele specifice aplicabile fiecărei jurisdicţii.
    ART. 67^90
    Instituţia de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că filialele înfiinţate în state terţe care fac parte din perimetrul de consolidare prudenţială au implementat în mod consecvent cerinţele în materie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi de prezentul regulament, în măsura în care nu contravin cerinţelor legislaţiei statului terţ.
    ART. 67^91
    (1) Cerinţele privind adecvarea membrilor organului de conducere prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi de prezentul regulament se aplică instituţiilor de credit persoane juridice române, indiferent dacă acestea sunt filiale ale unei instituţii-mamă dintr-un stat terţ.
    (2) În cazul în care o instituţie de credit, persoană juridică română, filială a unei instituţii-mamă dintr-un stat terţ, este o instituţie de credit consolidantă, în perimetrul de consolidare prudenţială nu sunt incluse instituţia-mamă situată în statul terţ şi nici alte filiale directe ale acesteia.
    (3) Instituţia de credit consolidantă, persoană juridică română, se asigură că politica la nivel de grup a instituţiei-mamă dintr-un stat terţ este avută în vedere în cadrul propriei sale politici numai în măsura în care aceasta nu contravine cerinţelor prevăzute în legislaţia aplicabilă în materie, inclusiv în prezentul regulament.
    ART. 67^92
    Organul de conducere al filialelor care fac obiectul cerinţelor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentului regulament adoptă şi pune în aplicare o politică de adecvare la nivel individual, care trebuie să fie în concordanţă cu politicile stabilite la nivel consolidat sau subconsolidat, astfel încât să asigure conformitatea cu toate cerinţele specifice aplicabile.
    6.3. Componenţa organului de conducere, numirea şi succedarea membrilor
    ART. 67^93
    (1) Organul de conducere al instituţiilor de credit trebuie să aibă un număr suficient de membri şi o componenţă adecvată şi să fie numit pentru o perioadă de timp corespunzătoare.
    (2) Nominalizările pentru reînnoirea unui mandat trebuie să aibă loc numai după analizarea rezultatului evaluării performanţei membrului organului de conducere din ultimul său mandat.
    ART. 67^94
    (1) Toţi membrii organului de conducere trebuie să îndeplinească cerinţele privind adecvarea.
    (2) Organul de conducere identifică şi selectează membri calificaţi şi cu experienţă, realizează planificarea adecvată a succedării membrilor în cadrul său şi se asigură că aceasta este în concordanţă cu toate cerinţele legale privind componenţa, numirea sau succedarea în cadrul organului de conducere.
    ART. 67^95
    Fără a aduce atingere competenţelor adunării generale a acţionarilor privind numirea membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta este înfiinţat, atunci când recrutează membri ai organului de conducere, trebuie să contribuie în mod activ la selectarea candidaţilor pentru funcţiile vacante din cadrul organului de conducere în colaborare cu funcţia de resurse umane şi, în acest sens, trebuie:
    a) să pregătească o descriere a rolurilor şi a competenţelor necesare pentru o anumită numire;
    b) să evalueze adecvarea echilibrului între cunoştinţe, aptitudini şi experienţă la nivelul întregului organ de conducere;
    c) să evalueze timpul alocat preconizat; şi
    d) să ia în considerare obiectivele politicii privind promovarea diversităţii.
    ART. 67^96
    (1) Decizia de recrutare adoptată de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau de comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta este înfiinţat trebuie să ţină seama, în măsura în care este posibil, de o listă scurtă, care conţine o preselecţie a candidaţilor consideraţi adecvaţi şi care ia în considerare obiectivele stabilite în politica privind promovarea diversităţii şi cerinţele prevăzute în secţiunea a 5-a din prezentul capitol. Decizia de recrutare trebuie să ia în considerare faptul că o componenţă a organului de conducere mai diversificată favorizează o dezbatere constructivă şi discuţii bazate pe puncte de vedere diferite.
    (2) Instituţiile de credit nu trebuie să recruteze membri ai organului de conducere exclusiv în scopul îmbunătăţirii diversităţii organului de conducere, în detrimentul funcţionării şi adecvării membrilor organului de conducere la nivel colectiv sau la nivel individual.
    ART. 67^97
    Fiecare membru al organului de conducere trebuie să cunoască cultura, valorile, comportamentul şi strategia specifice instituţiei de credit şi organului său de conducere.
    ART. 67^98
    (1) Organul de conducere al instituţiei de credit, atunci când stabileşte un plan de succedare pentru membrii săi, trebuie să asigure continuitatea luării deciziilor şi să prevină, acolo unde este posibil, situaţia în care un număr mare de membri sau toţi membrii organului de conducere să fie înlocuiţi simultan.
    (2) Planificarea succedării trebuie să conţină planurile, politicile şi procesele instituţiei de credit pentru abordarea cazurilor de absenţă sau plecare bruscă ori neaşteptată a membrilor organului de conducere, inclusiv orice măsuri provizorii relevante. Planificarea succedării trebuie să ia în considerare şi obiectivele şi ţintele definite în politica privind promovarea diversităţii. SECŢIUNEA a 7-a
    Evaluarea adecvării de către instituţiile de credit
    7.1. Cerinţe comune pentru evaluarea adecvării, la nivel individual şi colectiv, a membrilor organului de conducere
    ART. 67^99
    (1) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înfiinţat, efectuează evaluările privind adecvarea, la nivel individual şi colectiv, a persoanelor propuse în calitate de membri ai organului de conducere înainte de numirea acestora, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante.
    (2) În sensul alin. (1), organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, dacă acesta a fost înfiinţat, poate solicita contribuţia altor comitete, cum ar fi comitetul de administrare a riscurilor şi comitetul de audit, precum şi a altor funcţii care pot fi considerate relevante, cum ar fi funcţiile de control intern, funcţia de resurse umane sau funcţia juridică. Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere este responsabil pentru stabilirea evaluărilor finale cu privire la adecvare.
    (3) Atunci când persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere sunt numite de adunarea generală a acţionarilor, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere furnizează acţionarilor, înainte de şedinţă, informaţii relevante cu privire la rezultatele evaluării adecvării. Dacă este cazul, evaluarea trebuie să cuprindă diferite componenţe alternative ale organului de conducere care pot fi prezentate acţionarilor.
    ART. 67^100
    Instituţiile de credit iau în considerare riscurile, inclusiv riscul reputaţional, care apar în cazul în care se identifică deficienţe care afectează adecvarea la nivel individual sau colectiv a membrilor organului de conducere.
    ART. 67^101
    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 67^99 alin. (1), în cazuri bine justificate, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înfiinţat, poate să efectueze evaluările privind adecvarea, la nivel individual şi colectiv, a persoanelor propuse în calitate de membri ai organului de conducere în funcţia sa de supraveghere de către acţionari şi numite în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor, după numirea acestora.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1), organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înfiinţat evaluează adecvarea, la nivel individual şi colectiv, a persoanelor propuse de acţionari, în termen de cel mult o lună de zile de la numirea acestora de către adunarea generală a acţionarilor.
    (3) În situaţia în care, în urma evaluării persoanelor prevăzute la alin. (1), organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, în cazul în care acesta a fost înfiinţat ajunge la concluzia că acestea nu sunt adecvate, informează persoanele respective şi acţionarii în legătură cu evaluarea efectuată şi cu necesitatea de a numi alte persoane în calitate de membri ai organului de conducere.
    (4) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se efectuează înainte de evaluarea şi aprobarea persoanelor respective de către Banca Naţională a României.
    ART. 67^102
    (1) Instituţiile de credit se asigură că acţionarii sunt pe deplin informaţi cu privire la obligaţia îndeplinirii, în permanenţă, de către membrii organului de conducere, a cerinţelor de adecvare la nivel atât individual, cât şi colectiv.
    (2) Informaţiile furnizate acţionarilor cu privire la adecvarea organului de conducere şi a membrilor săi trebuie să permită acţionarilor să ia decizii în cunoştinţă de cauză şi să remedieze orice deficienţe cu privire la componenţa organului de conducere sau la membrii săi.
    ART. 67^103
    (1) Instituţiile de credit iau în considerare rezultatele evaluării adecvării la nivel individual a membrilor organului de conducere atunci când evaluează adecvarea la nivel colectiv a organului de conducere.
    (2) Instituţiile de credit iau în considerare rezultatele evaluării adecvării la nivel colectiv a organului de conducere atunci când evaluează adecvarea la nivel individual a membrilor organului de conducere.
    ART. 67^104
    Identificarea unor deficienţe în procesul de evaluare a organului de conducere, în ansamblul său, sau a comitetelor acestuia, nu conduce implicit la concluzia că o anumită persoană propusă în calitate de membru al organului de conducere nu este considerată adecvată.
    ART. 67^105
    Instituţiile de credit documentează rezultatele evaluării adecvării şi, în special, deficienţele identificate între adecvarea necesară şi cea reală la nivel individual şi colectiv, precum şi măsurile avute în vedere pentru înlăturarea acestora.
    ART. 67^106
    Instituţiile de credit transmit Băncii Naţionale a României rezultatul evaluării adecvării persoanelor propuse spre aprobare în calitate de noi membri ai organului de conducere, precum şi al evaluării adecvării la nivel colectiv a organului de conducere, în conformitate cu dispoziţiile art. 67^130-67^138, împreună cu documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament.
    ART. 67^107
    (1) La cererea Băncii Naţionale a României, în scopul evaluării adecvării membrilor organului de conducere, la nivel individual sau colectiv, instituţiile de credit furnizează informaţii necesare suplimentare.
    (2) În cazul reînnoirii unui mandat, informaţiile solicitate de Banca Naţională a României se pot referi doar la modificările relevante.
    7.2. Evaluarea adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere
    ART. 67^108
    Instituţiile de credit solicită membrilor organului de conducere să demonstreze că sunt adecvaţi prin furnizarea cel puţin a documentelor solicitate de Banca Naţională a României în conformitate cu dispoziţiile art. 67^130-67^138 şi a informaţiilor prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament.
    ART. 67^109
    La efectuarea evaluării adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, instituţiile de credit trebuie:
    a) să colecteze informaţii cu privire la adecvarea persoanei evaluate prin diverse canale şi instrumente (cum ar fi diplome şi certificate, scrisori de recomandare, CV, interviuri, chestionare);
    b) să colecteze informaţii despre reputaţia, integritatea, onestitatea şi gândirea independentă a persoanei evaluate;
    c) să solicite persoanei evaluate să verifice dacă informaţiile furnizate sunt corecte şi să facă dovada acestora, dacă apreciază ca fiind necesar;
    d) să solicite persoanei evaluate să declare orice conflict de interese, actual sau potenţial;
    e) să depună toate eforturile rezonabile pentru a valida corectitudinea informaţiilor furnizate de persoana evaluată;
    f) să discute rezultatele evaluării în cadrul organului de conducere în funcţia sa de supraveghere sau în cadrul comitetului de nominalizare, dacă acesta a fost înfiinţat; şi
    g) dacă este necesar, să adopte măsuri de remediere pentru a asigura adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere în conformitate cu art. 67^125-67^129.
    ART. 67^110
    În cazul în care există o situaţie care generează îngrijorări cu privire la adecvarea, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, instituţiile de credit realizează o evaluare a modului în care acestea afectează adecvarea persoanei respective.
    ART. 67^111
    Instituţiile de credit trebuie să documenteze descrierea funcţiei pentru care efectuează evaluarea adecvării, inclusiv a rolului pe care respectiva funcţie îl are în cadrul instituţiei de credit şi să prezinte rezultatele evaluării adecvării în funcţie de următoarele criterii:
    a) alocarea unui timp suficient;
    b) conformarea membrilor organului de conducere care deţin mandate într-o instituţie de credit semnificativă cu cerinţa de limitare a numărului de mandate deţinute simultan, în temeiul art. 108^1 alin. (2^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate;
    d) reputaţie, onestitate şi integritate; şi
    e) gândire independentă.
    7.3. Evaluarea adecvării, la nivel colectiv, a organului de conducere
    ART. 67^112
    (1) La evaluarea adecvării, la nivel colectiv, a organului de conducere, instituţiile de credit evaluează separat componenţa conducerii superioare şi componenţa organului de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    (2) În sensul alin. (1), evaluarea adecvării la nivel colectiv se realizează printr-o comparaţie între componenţa actuală a organului de conducere, cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa actuale ale acestuia, la nivel colectiv, şi cerinţele cu privire la adecvare astfel cum sunt prevăzute la art. 108 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi potrivit prezentului regulament.
    ART. 67^113
    Instituţiile de credit realizează evaluarea adecvării la nivel colectiv a organului de conducere, utilizând oricare dintre următoarele:
    a) modelul matricei de adecvare, conform anexei nr. 9 din prezentul regulament, care poate fi adaptat în funcţie de criteriile de proporţionalitate prevăzute la art. 67^2-67^4.
    b) propria metodologie elaborată în concordanţă cu criteriile prevăzute în prezentul capitol.
    ART. 67^114
    Cu ocazia fiecărei evaluări a adecvării, la nivel individual, a membrilor organului de conducere, instituţiile de credit realizează, concomitent, şi evaluarea adecvării la nivel colectiv a organului de conducere în conformitate cu art. 67^40-67^44, precum şi dacă, la nivel global, componenţa comitetelor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere este adecvată. În mod deosebit, instituţiile de credit trebuie să evalueze în ce măsură cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa persoanei evaluate contribuie la adecvarea la nivel colectiv a organului de conducere.
    7.4. Monitorizarea continuă şi reevaluarea adecvării, la nivel individual şi colectiv, a membrilor organului de conducere
    ART. 67^115
    (1) Instituţiile de credit monitorizează în permanenţă adecvarea, la nivel individual şi colectiv, a membrilor organului de conducere, urmărind ca fiecare dintre membrii organului de conducere, precum şi organul de conducere, la nivel colectiv, să îşi menţină adecvarea.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit iau în considerare performanţa individuală şi colectivă, orice situaţie sau eveniment relevant care a determinat o reevaluare, precum şi impactul pe care situaţia sau evenimentul respectiv îl are asupra adecvării actuale sau necesare.
    ART. 67^116
    La reevaluarea performanţei individuale şi colective a membrilor organului de conducere, membrii organului de conducere în funcţia sa de supraveghere sau ai comitetului de nominalizare, dacă acesta a fost înfiinţat, trebuie să aibă în vedere cel puţin următoarele:
    a) eficienţa proceselor de lucru ale organului de conducere, inclusiv eficienţa fluxurilor de informaţii şi a liniilor de raportare către organul de conducere, ţinând seama de contribuţiile funcţiilor de control intern, inclusiv de orice acţiuni de monitorizare sau recomandări formulate de aceste funcţii;
    b) administrarea eficace şi prudentă a instituţiei de credit, inclusiv dacă organul de conducere a acţionat astfel încât să urmărească interesele instituţiei de credit;
    c) capacitatea organului de conducere de a se concentra asupra aspectelor importante din punct de vedere strategic;
    d) caracterul adecvat al numărului de reuniuni ţinute, gradul de participare, alocarea unui timp suficient şi intensitatea implicării membrilor organului de conducere în timpul desfăşurării reuniunilor;
    e) orice modificare a componenţei organului de conducere şi orice deficienţe în ceea ce priveşte adecvarea la nivel individual sau colectiv, ţinând cont de modelul de afaceri şi strategia privind administrarea riscurilor ale instituţiei de credit, precum şi de modificările acestora;
    f) obiectivele de performanţă stabilite pentru instituţia de credit şi organul de conducere;
    g) gândirea independentă a membrilor organului de conducere, inclusiv cerinţa ca procesul de luare a deciziilor să nu fie dominat de un membru al organului de conducere sau de un grup redus de membri ai organului de conducere, precum şi conformarea membrilor organului de conducere cu politica privind conflictul de interese;
    h) măsura în care componenţa organului de conducere îndeplineşte obiectivele stabilite în politica privind promovarea diversităţii, în conformitate cu secţiunea a 5-a a prezentului capitol;
    i) orice evenimente care pot avea un impact semnificativ asupra adecvării, la nivel individual sau colectiv, a membrilor organului de conducere, inclusiv modificări ale modelului de afaceri, ale strategiilor sau organizării instituţiei de credit.
    ART. 67^117
    (1) Instituţiile de credit efectuează reevaluarea adecvării cel puţin anual.
    (2) Instituţiile de credit documentează rezultatele reevaluării periodice.
    (3) În cazul în care o reevaluare este declanşată de survenirea unui anumit eveniment, instituţiile de credit pot acorda o atenţie deosebită reevaluării adecvării din perspectiva evenimentului care a declanşat reevaluarea.
    ART. 67^118
    (1) Rezultatul reevaluării, motivele declanşării reevaluării, precum şi orice recomandare cu privire la deficienţele identificate sunt documentate şi prezentate organului de conducere.
    (2) Organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau comitetul de nominalizare, dacă acesta a fost înfiinţat, prezintă organului de conducere rezultatul reevaluării adecvării la nivel colectiv a organului de conducere, inclusiv în cazurile în care nu recomandă modificări în componenţa organului de conducere sau alte măsuri. Atunci când sunt formulate recomandări, acestea pot avea în vedere cursuri de formare, modificarea proceselor, măsuri de atenuare a conflictelor de interese, numirea de membri suplimentari având competenţe specifice şi înlocuirea membrilor organului de conducere.
    (3) Conducerea superioară ia act de cele prezentate potrivit alin. (1) şi (2) şi decide cu privire la recomandările formulate de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere sau, după caz, de comitetul de nominalizare, cu excepţia recomandărilor care vizează numirea şi înlocuirea membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere. În cazul în care nu adoptă recomandările respective, conducerea superioară motivează neadoptarea acestora.
    ART. 67^119
    (1) Instituţiile de credit informează de îndată Banca Naţională a României cu privire la reevaluările determinate de modificările semnificative apărute.
    (2) Instituţiile de credit informează Banca Naţională a României, cel puţin anual, cu privire la orice reevaluare a adecvării la nivel colectiv.
    ART. 67^120
    Instituţiile de credit au obligaţia să notifice, în scris, Băncii Naţionale a României, de îndată ce iau cunoştinţă, orice informaţie reală şi importantă care ar putea afecta negativ adecvarea unui membru al organului de conducere.
    ART. 67^121
    (1) Instituţiile de credit documentează fiecare reevaluare, inclusiv rezultatul acesteia, precum şi orice măsuri luate ca urmare a reevaluării.
    (2) Instituţiile de credit sunt obligate să pună la dispoziţia Băncii Naţionale a României documentaţia care atestă reevaluarea, în termen de 10 zile lucrătoare de la data realizării acesteia.
    ART. 67^122
    În cazul în care, ca urmare a unei reevaluări, organul de conducere constată că un membru al organului de conducere sau organul de conducere, la nivel colectiv, nu este adecvat, instituţia de credit în cauză informează, de îndată, Banca Naţională a României, inclusiv cu privire la măsurile propuse sau adoptate de aceasta pentru remedierea situaţiei.
    7.5. Evaluarea de către instituţiile de credit a adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie
    ART. 67^123
    (1) Instituţiile de credit desemnează o funcţie responsabilă cu efectuarea evaluării adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie. În acest sens pot fi avute în vedere prevederile art. 67^99, precum şi orice alte funcţii relevante potrivit organizării interne a instituţiilor de credit.
    (2) Funcţia din cadrul instituţiei de credit prevăzută la alin. (1) efectuează evaluarea adecvării persoanelor propuse în calitate de persoane care deţin funcţii-cheie înainte de numirea acestora şi transmite rezultatele evaluării funcţiei însărcinate cu numirea acestor persoane şi organului de conducere.
    (3) În vederea efectuării evaluării adecvării de către Banca Naţională a României, instituţia de credit informează Banca Naţională a României cu privire la rezultatul evaluării persoanelor care deţin funcţii-cheie.
    ART. 67^124
    (1) În cazul în care din evaluarea efectuată la nivelul instituţiei de credit se constată că persoana propusă în calitate de persoană care deţine funcţii-cheie nu este adecvată, instituţia de credit nu va proceda la numirea persoanei în cauză.
    (2) În cazul în care din evaluarea efectuată la nivelul instituţiei de credit se constată că persoana propusă în calitate de persoană care deţine funcţii-cheie este adecvată, instituţia de credit procedează la numirea persoanei în cauză şi dispune măsurile necesare pentru a permite înlocuirea din funcţie a persoanei respective dacă aceasta nu este considerată adecvată în urma evaluării efectuate de Banca Naţională a României. Astfel de măsuri pot include, printre altele, stabilirea unei perioade de probă şi/sau includerea unei condiţii suspensive în contractul de muncă încheiat între instituţia de credit şi persoana în cauză.
    7.6. Măsuri de remediere aflate la dispoziţia instituţiilor de credit
    ART. 67^125
    (1) Fără a aduce atingere competenţelor adunării generale a acţionarilor privind numirea membrilor organului de conducere în funcţia sa de supraveghere, în cazul în care, ca urmare a unei evaluări sau a unei reevaluări efectuate la nivelul instituţiei de credit se constată că o persoană nu este adecvată pentru a deţine calitatea de membru al organului de conducere sau de persoană care deţine funcţii-cheie:
    a) în cazul evaluărilor, persoana în cauză nu trebuie să fie numită, iar în situaţia prevăzută la art. 67^101 alin. (3) trebuie să se procedeze la numirea altei persoane;
    b) în cazul reevaluărilor, trebuie să se procedeze la înlocuirea persoanei în cauză.
    (2) Atunci când evaluarea sau reevaluarea adecvării efectuate de către instituţia de credit identifică deficienţe minore în îndeplinirea cerinţei privind cunoştinţele, aptitudinile şi experienţa persoanelor evaluate sau reevaluate, instituţia de credit adoptă cu promptitudine măsuri de remediere adecvate în vederea înlăturării deficienţelor.
    (3) Dispoziţiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care deficienţele identificate privesc criteriile relevante pentru evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii.
    ART. 67^126
    În cazul în care din evaluarea sau reevaluarea de către o instituţie de credit se constată că organul de conducere nu este adecvat la nivel colectiv, instituţia de credit în cauză adoptă, de îndată, măsurile de remediere necesare.
    ART. 67^127
    (1) Atunci când o instituţie de credit adoptă măsuri de remediere, acestea iau în considerare situaţia specifică şi deficienţele particulare ale membrilor organului de conducere, la nivel atât individual, cât şi colectiv.
    (2) În contextul evaluării unei persoane propuse pentru a deţine calitatea de membru al organului de conducere sau de persoană care deţine funcţii-cheie, instituţiile de credit se asigură că deficienţele identificate sunt înlăturate anterior aprobării acestora de către Banca Naţională a României.
    ART. 67^128
    Cu titlu exemplificativ, măsurile de remediere adoptate de către instituţia de credit pot include:
    a) ajustarea alocării responsabilităţilor între membrii organului de conducere;
    b) înlocuirea anumitor membri sau recrutarea unor membri suplimentari;
    c) aplicarea unor măsuri pentru atenuarea conflictelor de interese potrivit art. 67^57 şi art. 67^58 alin. (2);
    d) pregătirea unuia sau mai multor membri ai organului de conducere, în vederea asigurării adecvării organului de conducere, la nivel individual şi colectiv.
    ART. 67^129
    Instituţiile de credit informează de îndată Banca Naţională a României cu privire la orice deficienţe semnificative identificate în legătură cu oricare dintre membrii organului de conducere, cu organul de conducere la nivel colectiv şi cu persoanele care deţin funcţii-cheie. Informaţiile trebuie să includă măsurile adoptate sau avute în vedere pentru remedierea deficienţelor respective şi termenele de punere în aplicare a acestora. SECŢIUNEA a 8-a
    Evaluarea adecvării de către Banca Naţională a României
    8.1. Dispoziţii procedurale privind evaluarea adecvării
    ART. 67^130
    (1) Fiecare membru al organului de conducere şi fiecare persoană care deţine o funcţie-cheie într-o instituţie de credit trebuie să fie aprobată de Banca Naţională a României înainte de începerea exercitării responsabilităţilor.
    (2) Orice persoană nou numită ca membru al organului de conducere sau într-o funcţie-cheie, precum şi organul de conducere al instituţiei de credit, la nivel colectiv, sunt supuse evaluării de către Banca Naţională a României.
    (3) În situaţiile prevăzute la art. 67^5 alin. (2) lit. b) pct. ii) şi 67^12 lit. b) pct. ii), Banca Naţională a României reevaluează membrii organului de conducere. Instituţiile de credit informează de îndată Banca Naţională a României în legătură cu rezultatele reevaluărilor realizate potrivit art. 67^5 alin. (2) lit. b) pct. ii) şi 67^12 lit. b) pct. ii).
    ART. 67^131
    (1) Instituţiile de credit informează de îndată Banca Naţională a României atunci când oricare dintre funcţiile din cadrul organului de conducere pentru care a fost acordată aprobarea de către aceasta devine vacantă, indicând şi motivele pentru care funcţia a devenit vacantă.
    (2) În vederea aprobării membrilor organului de conducere, instituţiile de credit depun la Banca Naţională a României o cerere însoţită de documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament, în termen de cel mult 14 zile lucrătoare de la data la care a fost numită persoana respectivă.
    (3) În vederea aprobării persoanelor care deţin funcţii-cheie, instituţiile de credit depun la Banca Naţională a României o cerere, însoţită de documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament, cu excepţia celor prevăzute la partea A pct. IV şi partea B pct. III şi IV 4 din anexa nr. 8 la prezentul regulament, în termen de cel mult 14 zile lucrătoare de la data la care a fost numită persoana respectivă.
    (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţiile prevăzute la art. 67^101 instituţiile de credit depun la Banca Naţională a României o cerere însoţită de documentaţia şi informaţiile prevăzute în anexa nr. 8 la prezentul regulament, în termen de cel mult 14 zile lucrătoare de la data realizării evaluării de către acestea.
    ART. 67^132
    (1) Banca Naţională a României adoptă decizia cu privire la aprobarea persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1) în termen de cel mult 4 luni de la data depunerii cererii prevăzute la art. 67^131 alin. (2) şi (3), însoţită de toate informaţiile şi documentaţia prevăzute potrivit art. 67^131 alin. (2) şi (3).
    (2) Banca Naţională a României poate solicita în scris instituţiei de credit orice informaţii sau documente suplimentare celor prevăzute potrivit art. 67^131 alin. (2) şi (3), dacă acestea sunt considerate necesare pentru realizarea evaluării.
    (3) Instituţia de credit trebuie să transmită informaţiile şi documentele solicitate în termen de cel mult o lună de la data comunicării solicitării Băncii Naţionale a României. Până la data transmiterii informaţiilor şi documentelor solicitate, termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă fără ca termenul în care Banca Naţională a României adoptă decizia privind aprobarea să poată depăşi 6 luni de la data depunerii cererii însoţite de toate informaţiile şi documentaţia prevăzute potrivit art. 67^131 alin. (2) şi (3).
    (4) Instituţia de credit poate furniza din proprie iniţiativă orice alte informaţii şi/sau documente considerate relevante, ulterior depunerii cererii de aprobare, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu o lună anterior datei expirării termenului prevăzut la alin. (1) în care Banca Naţională a României trebuie să se pronunţe asupra cererii de aprobare.
    ART. 67^133
    În cazul în care evaluarea adecvării membrilor organelor de conducere este efectuată în contextul evaluării unei cereri de autorizare a unei instituţii de credit, sunt aplicabile prevederile art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 67^134
    În scopul luării deciziei privind aprobarea, Banca Naţională a României efectuează evaluarea adecvării persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1), analizând, pe baza documentelor, informaţiilor şi circumstanţelor relevante, măsura în care sunt respectate condiţiile minime prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare şi în secţiunea a 3-a a prezentului capitol în ceea ce priveşte persoanele propuse.
    ART. 67^135
    (1) Evaluarea adecvării, la nivel individual şi la nivel colectiv, a persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1), este realizată de Banca Naţională a României pe bază continuă, ca parte a activităţii curente de supraveghere.
    (2) Banca Naţională a României abordează cu promptitudine cazurile de neconformitate, luând măsurile care se impun.
    (3) Banca Naţională a României urmăreşte ca instituţiile de credit să realizeze reevaluările prevăzute la art. 67^5-67^15. În cazurile în care o reevaluare din partea Băncii Naţionale a României este determinată de o reevaluare realizată de instituţia de credit, Banca Naţională a României are în vedere în mod deosebit circumstanţele care au determinat realizarea reevaluării de către instituţia de credit.
    (4) Banca Naţională a României poate proceda la reevaluarea adecvării, la nivel individual şi la nivel colectiv, a persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1), ori de câte ori sunt dezvăluite date sau dovezi noi semnificative, în cursul activităţii curente de supraveghere prudenţială a instituţiilor de credit.
    ART. 67^136
    (1) Evaluarea adecvării persoanelor prevăzute la art. 67^130 alin. (1) se realizează inclusiv prin organizarea unor interviuri.
    (2) Dacă este cazul, interviul poate fi utilizat şi la reevaluarea adecvării unui membru al organului de conducere sau a unei persoane care deţine funcţii-cheie, atunci când apar date sau circumstanţe care pot pune la îndoială adecvarea persoanei.
    ART. 67^137
    Banca Naţională a României poate organiza întâlniri cu instituţia de credit, respectiv cu unii sau cu toţi membrii organului de conducere al acesteia sau cu persoane care deţin funcţii-cheie, ori poate să participe ca observator la şedinţele organului de conducere, cu scopul de a evalua funcţionarea efectivă a acestuia. Frecvenţa acestor şedinţe este stabilită conform unei abordări bazate pe riscuri.
    ART. 67^138
    Încălcarea unei cerinţe prudenţiale sau a unei alte cerinţe prevăzute de cadrul de reglementare de către o instituţie de credit poate, în anumite circumstanţe, să susţină o constatare a Băncii Naţionale a României că o persoană nu mai este adecvată, cum ar fi situaţia în care Banca Naţională a României constată, în exercitarea atribuţiilor de supraveghere, că o persoană aflată în exerciţiul funcţiei sale nu a luat măsurile care ar fi trebuit luate în mod rezonabil de o persoană aflată în respectiva funcţie de conducere pentru a împiedica, a remedia sau a face să înceteze încălcarea respectivelor cerinţe.
    8.2. Decizii ale Băncii Naţionale a României
    ART. 67^139
    (1) Banca Naţională a României poate respinge o cerere de aprobare a unei persoane numite ca membru al organului de conducere al unei instituţii de credit sau într-o funcţie-cheie dacă nu sunt îndeplinite cerinţele de adecvare a calităţii acestora, prevăzute de lege şi de prezentul regulament, ori dacă informaţiile furnizate sunt incomplete sau insuficiente.
    (2) Hotărârea Băncii Naţionale a României cu privire la aprobarea sau respingerea unei cereri înaintate potrivit art. 67^131 alin. (2) va fi comunicată în scris instituţiei de credit solicitante, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii.
    ART. 67^140
    (1) Banca Naţională a României, luând în considerare măsurile de remediere adoptate de către instituţia de credit, conform art. 67^125 alin. (2) sau art. 67^126, poate lua, în urma evaluărilor şi reevaluărilor realizate potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni, una sau mai multe dintre măsurile pe care le consideră adecvate pentru remedierea deficienţelor identificate, stabilind un calendar pentru punerea în aplicare a acestor măsuri.
    (2) Cu titlu exemplificativ, Banca Naţională a României poate:
    a) să adreseze instituţiei de credit solicitarea de a organiza o pregătire specifică pentru unul sau mai mulţi membri ai organului de conducere sau pentru întreg organul de conducere;
    b) să adreseze instituţiei de credit solicitarea de a proceda la realocarea repartizării sarcinilor între membrii organului de conducere;
    c) să adreseze instituţiei de credit solicitarea de a înlocui unul sau mai mulţi membri ai organului de conducere;
    d) să adreseze instituţiei de credit solicitarea de a opera modificări în componenţa organului de conducere pentru a asigura adecvarea membrilor organului de conducere, precum şi adecvarea organului de conducere, în ansamblul său;
    e) să retragă aprobarea acordată unui membru al organului de conducere şi, după caz, să impună alte măsuri, sancţiuni şi măsuri sancţionatoare, conform art. 226 şi art. 229 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit, în conformitate cu art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 67^141
    Prevederile art. 67^140 alin. (2) lit. a) şi c) sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul evaluării şi reevaluării adecvării persoanelor care deţin funcţii-cheie.
    8.3. Cooperarea Băncii Naţionale a României cu celelalte autorităţi competente
    ART. 67^142
    (1) În aplicarea art. 186 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Banca Naţională a României furnizează altor autorităţi competente, la cererea acestora şi cu respectarea legislaţiei aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, orice informaţii pe care le deţine cu privire la un membru al organului de conducere sau o persoană care deţine o funcţie-cheie, în vederea efectuării evaluării adecvării.
    (2) Furnizarea de informaţii se face cu includerea unei justificări a deciziei adoptate cu privire la adecvarea persoanei în cauză.
    (3) Cu respectarea legislaţiei aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, Banca Naţională a României solicită altor autorităţi competente informaţii pe care le deţin cu privire la membri ai organelor de conducere sau persoane care deţin funcţii-cheie, în vederea efectuării evaluării adecvării.
    ART. 67^143
    (1) Banca Naţională a României poate solicita şi lua în considerare rezultatele evaluării adecvării efectuate de alte autorităţi competente cu privire la membrii organului de conducere sau persoanele care deţin funcţii-cheie, în aplicarea art. 37 alin. (3) şi art. 188 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea legislaţiei aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal.
    (2) În cazul în care Banca Naţională a României primeşte o solicitare referitoare la rezultatele unei evaluări realizate de Banca Naţională a României în privinţa unor persoane, membre ale organului de conducere sau care deţin funcţii-cheie, aceasta furnizează informaţiile disponibile în cel mai scurt timp, cu respectarea legislaţiei aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, astfel încât autoritatea competentă solicitantă să se poată încadra în termenul pentru realizarea evaluării.
    (3) Informaţiile furnizate potrivit alin. (2) vor cuprinde: rezultatul evaluării realizate, orice deficienţe identificate, măsurile luate pentru asigurarea adecvării, responsabilităţile funcţiei pentru care a fost evaluată persoana şi informaţii de bază relevante cu privire la mărimea, natura, amploarea şi complexitatea instituţiei de credit.
    ART. 67^144
    Banca Naţională a României ţine seama de informaţiile existente în bazele de date ale Autorităţii Bancare Europene în ceea ce priveşte sancţiunile administrative aplicate în conformitate cu legislaţiile naţionale care au transpus prevederile art. 69 din Directiva 2013/36/UE, ca parte a procesului de evaluare a adecvării, prin identificarea eventualelor sancţiuni aplicate cel puţin în ultimii 5 ani faţă de instituţiile în care persoana evaluată a avut calitatea de membru al organului de conducere sau de persoană care deţine o funcţie-cheie, luând în considerare gravitatea faptei imputate şi responsabilitatea persoanei evaluate în săvârşirea acesteia.
    ART. 67^145
    (1) Dacă este cazul, cu respectarea legislaţiei aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal, Banca Naţională a României poate solicita informaţii de la alte autorităţi competente cu privire la persoana evaluată în privinţa adecvării, în cazul în care persoana în cauză nu a făcut obiectul evaluării privind adecvarea de către o altă autoritate
    competentă, dar această autoritate competentă poate fi în măsură să furnizeze informaţii suplimentare, care se pot regăsi în certificate de cazier judiciar, cazier fiscal sau în documente echivalente acestora, sau orice alte informaţii care au fundamentat un eventual refuz al unei înregistrări sau autorizări.
    (2) În cazul în care Banca Naţională a României primeşte o solicitare similară celei prevăzute la alin. (1) din partea altei autorităţi competente, va da curs respectivei solicitări şi va furniza informaţiile relevante disponibile, cu respectarea legislaţiei aplicabile în materie de protecţie a datelor cu caracter personal.
    (3) În cazul în care informaţiile furnizate de Banca Naţională a României provin dintr-un alt stat membru, informaţiile sunt divulgate doar cu acordul expres al autorităţilor care le-au comunicat şi exclusiv în scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
    ART. 67^146
    În cazul în care Banca Naţională a României adoptă o decizie privind adecvarea unei persoane, care diferă de orice evaluare anterioară efectuată de o altă autoritate competentă, Banca Naţională a României informează celelalte autorităţi competente cărora li s-au solicitat informaţii cu privire la rezultatul evaluării sale.
    ART. 67^147
    La formularea unei solicitări de informaţii către alte autorităţi competente, Banca Naţională a României comunică numele persoanei evaluate, împreună cu data naşterii, sau numele instituţiei şi funcţia pentru care persoana a fost deja evaluată, astfel încât să se asigure că informaţiile vor privi persoana vizată."

    104. La titlul II, denumirea capitolului II se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "    CAP. II
    Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri
"

    105. La titlul II capitolul II, denumirea secţiunii 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    " SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri
"

    106. Articolul 68 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 68
    (1) Procesul intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri al unei instituţii de credit trebuie să reprezinte o componentă a procesului de conducere al instituţiei de credit şi a culturii decizionale a acesteia.
    (2) În cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri instituţiile de credit trebuie să realizeze:
    a) identificarea, măsurarea, diminuarea şi raportarea riscurilor la care instituţia de credit este sau poate fi expusă, pentru calcularea şi evaluarea continuă a necesităţilor de capital intern şi lichiditate;
    b) planificarea şi menţinerea surselor de capital intern şi lichiditate necesare realizării adecvării capitalului şi lichidităţii la profilul de risc al instituţiei de credit."

    107. Dupăarticolul 68 seintroducunsprezecenoiarticole, articolele 68^1-68^11, cuurmătorulcuprins:
    "ART. 68^1
    (1) În sensul art. 68, instituţiile de credit trebuie să îşi dezvolte procese interne de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri, care să fie solide, eficace şi cuprinzătoare.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică de casa centrală a cooperativelor de credit atât la nivel individual, cât şi la nivelul reţelei cooperatiste. Fiecare bancă cooperatistă dezvoltă procese interne de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri, în conformitate cu reglementările elaborate de casa centrală a cooperativelor de credit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să asigure că ICAAP şi ILAAP sunt pe deplin documentate, sunt parte componentă a proceselor de conducere ale instituţiilor de credit şi sunt integrate în practicile generale de administrare a riscurilor şi de administrare strategică, inclusiv în planificarea capitalului şi a lichidităţii.
    (4) Integrarea în practicile generale de administrare a riscurilor şi de administrare strategică se realizează cel puţin prin utilizarea procesului intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri pentru:
    a) procesul de planificare strategică la nivel de grup;
    b) monitorizarea indicatorilor de adecvare a capitalului şi lichidităţii în vederea identificării şi evaluării potenţialelor ameninţări în timp util;
    c) obţinerea de concluzii practice şi întreprinderea acţiunilor de prevenire;
    d) realizarea alocării capitalului şi lichidităţii;
    e) asigurarea eficacităţii continue a cadrului privind apetitul la risc; şi
    f) procesul de luare a deciziilor.
    (5) Instituţiile de credit trebuie să asigure că politicile, procesele, datele şi modelele ce reprezintă ICAAP şi ILAAP sunt proporţionale cu natura, amploarea şi complexitatea activităţilor instituţiei de credit.
    (6) Instituţiile de credit trebuie să asigure caracterul adecvat al ICAAP şi ILAAP, care să permită evaluarea şi menţinerea unui nivel adecvat de capital intern şi lichiditate pentru a acoperi riscurile la care este expusă sau este susceptibil de a fi expusă instituţia de credit şi pentru a lua decizii (de exemplu, pentru alocarea capitalului în raport cu planul de afaceri), inclusiv în condiţii de criză în conformitate cu cerinţele de la art. 174-230.
    (7) Referitor la cadrul şi programul privind simulările de criză, instituţiile de credit trebuie să formalizeze interacţiunea dintre simulările de criză privind solvabilitatea şi lichiditatea şi, în special, dintre simulările de criză specifice ICAAP şi ILAAP şi rolul simulărilor de criză în sens invers. Totodată, instituţiile de credit trebuie să formalizeze modalitatea de utilizare şi integrare a simulărilor de criză în cadrul de administrare şi control al riscurilor.
    (8) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că ICAAP şi ILAAP acoperă în mod corespunzător sucursalele deosebit de semnificative deţinute şi reflectă în mod adecvat expunerile acestora la riscuri, precum şi capitalul şi lichiditatea alocate pentru a acoperi aceste riscuri.
    (9) Instituţiile de credit, deşi nu sunt obligate să pregătească informaţii ICAAP sau ILAAP specifice sucursalei care a trecut testul de sucursală deosebit de semnificativă, trebuie să asigure alocarea în mod adecvat a capitalului şi lichidităţii interne pentru expunerile la riscuri asumate prin intermediul unei astfel de sucursale. Astfel, instituţiile de credit trebuie să se asigure că informaţiile ICAAP şi ILAAP, colectate în conformitate cu anexa nr. 10, acoperă în mod corespunzător sucursalele deosebit de semnificative şi reflectă în mod adecvat expunerile acestora la riscuri, precum şi capitalul şi lichiditatea alocate pentru a acoperi aceste riscuri.
    (10) În sensul alin. (9), instituţiile de credit trebuie să se asigure că informaţiile specifice sucursalei deosebit de semnificative au în vedere cel puţin următoarele:
    a) modelul şi strategia de afaceri specifice sucursalei deosebit de semnificative şi poziţia sa în modelul şi strategia de afaceri ale instituţiei de credit;
    b) cadrul de administrare a activităţii şi de control al riscurilor specifice sucursalei deosebit de semnificative şi măsura în care sucursala respectivă este integrată în cadrul de administrare şi control al instituţiei de credit;
    c) riscurile majore pentru capital, lichiditate şi finanţare la care sucursala deosebit de semnificativă este sau ar putea fi expusă şi orice alte riscuri pentru viabilitatea instituţiei de credit care provin sau ar putea proveni din riscurile asumate de instituţia de credit prin intermediul sucursalei deosebit de semnificative;
    d) mediul macroeconomic în care funcţionează sucursala deosebit de semnificativă.
    (11) În sensul prezentului articol, prin sucursale deosebit de semnificative se înţeleg acele sucursale care au fost desemnate astfel de către supraveghetorul consolidant şi autorităţile competente de origine şi gazdă, în conformitate cu prevederile Ghidului Autorităţii Bancare Europene privind supravegherea sucursalelor semnificative (EBA/GL/2017/14).
    ART. 68^2
    În sensul art. 68^1 alin. (1), soliditatea ICAAP şi ILAAP presupune:
    a) să dispună de metodologii şi ipoteze adecvate şi coerente în privinţa riscurilor, care să se bazeze pe date empirice, solide, să utilizeze parametri robust calibraţi şi care să fie aplicate în egală măsură atât pentru măsurarea riscurilor, cât şi pentru administrarea capitalului şi a lichidităţii;
    b) să asigure că nivelul de încredere este conform cu apetitul la risc şi că ipotezele de diversificare internă reflectă modelul de afaceri şi strategiile de risc;
    c) să asigure că definiţia şi componenţa resurselor disponibile de capital intern şi lichiditate, luate în considerare în cadrul ICAAP şi ILAAP, sunt conforme cu riscurile măsurate şi că acestea sunt eligibile pentru calculul fondurilor proprii şi al rezervelor de lichiditate;
    d) să asigure că distribuirea/alocarea resurselor disponibile de capital intern şi lichiditate pe linii de activitate sau între entităţi juridice reflectă în mod adecvat riscul la care fiecare dintre acestea este expusă sau este susceptibilă de a fi expusă şi să ia în considerare orice constrângeri legale sau operaţionale cu privire la transferabilitatea acestor resurse.
    ART. 68^3
    În sensul art. 68^1 alin. (1), din punctul de vedere al eficacităţii ICAAP şi ILAAP, instituţiile de credit trebuie:
    a) să utilizeze ICAAP şi ILAAP în procesul decizional şi de administrare la toate nivelurile instituţiei de credit (ex.: stabilirea limitelor, măsurarea performanţei).
    b) să utilizeze ICAAP şi ILAAP în procesul de administrare a riscurilor, a capitalului şi a lichidităţii, formalizând şi documentând interconexiunile cu cadrul privind apetitul la risc, administrarea riscurilor, administrarea capitalului, inclusiv strategiile anticipative de finanţare.
    c) să dispună de politici, proceduri şi instrumente pentru a facilita:
    (i) identificarea funcţiilor şi/sau a comitetelor specializate responsabile pentru diferitele elemente ale ICAAP şi ILAAP (ex.: modelarea şi cuantificarea, auditul intern şi validarea, monitorizarea şi raportarea, escaladarea problemelor);
    (ii) planificarea capitalului şi a lichidităţii: calcularea anticipativă a resurselor de capital şi lichiditate, inclusiv în ipoteze de scenarii de criză, pe baza strategiei generale şi a tranzacţiilor semnificative;
    (iii) alocarea şi monitorizarea resurselor de capital şi lichiditate pe linii de activitate şi tipuri de risc;
    (iv) raportarea regulată şi promptă a adecvării capitalului şi lichidităţii către organul de conducere; frecvenţa raportării trebuie să fie corespunzătoare evoluţiei riscurilor şi volumului de activitate, rezervelor interne existente şi procesului decizional intern pentru a permite conducerii instituţiei să instituie măsuri de remediere înainte să fie pusă în pericol adecvarea capitalului şi a lichidităţii;
    (v) luarea de măsuri de către organul de conducere atunci când a fost identificată posibilitatea ca strategia de afaceri şi/sau tranzacţiile individuale semnificative să nu fie în concordanţă cu ICAAP şi ILAAP (ex.: aprobarea de către organul de conducere a unei tranzacţii semnificative în cazul în care tranzacţia poate avea un impact considerabil asupra capitalului intern disponibil).
    ART. 68^4
    Organul de conducere trebuie să demonstreze un nivel corespunzător de angajament şi cunoaştere a ICAAP şi ILAAP şi a rezultatelor acestora. În acest sens, organul de conducere aprobă cadrele şi rezultatele ICAAP şi ILAAP şi rezultatele validării interne a acestora.
    ART. 68^5
    În sensul art. 68^4, organul de conducere în funcţia sa de supraveghere trebuie să redacteze şi să semneze o declaraţie privind adecvarea capitalului, respectiv o declaraţie privind adecvarea lichidităţii, în care prezintă şi explică principalele sale argumente privind adecvarea, susţinute de informaţii relevante, inclusiv de rezultatele ICAAP şi ILAAP.
    ART. 68^6
    Instituţiile de credit trebuie să raporteze periodic, cel puţin trimestrial, rezultatele ICAAP şi ILAAP, inclusiv evoluţia riscurilor semnificative şi a indicatorilor-cheie, către organul de conducere.
    ART. 68^7
    (1) ICAAP şi ILAAP trebuie să fie anticipative, această cerinţă fiind îndeplinită prin asigurarea coerenţei acestora cu planurile de capital şi lichiditate, strategia de afaceri şi legătura acestora cu factorii macroeconomici.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să dezvolte o strategie de menţinere a nivelurilor de capital, care să ia în considerare factori precum: previziunile cu privire la ritmul de creştere a creditului, sursele şi utilizările de fonduri viitoare, politica de dividende şi orice variaţie în cadrul unui ciclu economic a necesarului de fonduri proprii reglementat potrivit Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
    ART. 68^8
    (1) ICAAP şi ILAAP trebuie să fie revizuite periodic, cel puţin anual, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ, iar rezultatele revizuirii trebuie evaluate, documentate şi raportate către organul de conducere.
    (2) Pentru scopurile alin. (1), instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi procese adecvate care să asigure în timp util ajustările necesare asupra ICAAP şi ILAAP, ori de câte ori sunt identificate modificări semnificative ale activităţii sau structurii grupului.
    ART. 68^9
    (1) În sensul art. 68^1 alin. (1), din punctul de vedere al caracterului cuprinzător, ICAAP şi ILAAP trebuie să acopere liniile de activitate, entităţile juridice şi riscurile la care este expusă sau este susceptibil de a fi expusă instituţia de credit şi să fie conforme cu cerinţele legale, în special fiind necesar ca acestea:
    a) să fie implementate în mod omogen şi proporţional pentru toate liniile de activitate şi entităţile juridice relevante ale instituţiei de credit sub aspectul identificării şi evaluării riscurilor;
    b) să acopere toate riscurile semnificative, inclusiv în cazul în care acestea sunt asociate entităţilor care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare prudenţială; şi
    c) să justifice devierile pentru cazurile în care o entitate are mecanisme sau procese aferente cadrului de administrare internă a activităţii diferite de cele ale altor entităţi din cadrul grupului.
    (2) Instituţia de credit trebuie să se asigure că toate riscurile pentru capital la care este sau poate fi expusă, dacă aceste riscuri sunt considerate semnificative, sunt acoperite în mod adecvat cu fondurile proprii disponibile sau, în caz contrar, trebuie să documenteze şi să justifice neacoperirea acestora.
    (3) Instituţia de credit trebuie să aibă în vedere în cadrul procesului de evaluare a adecvării capitalului inclusiv riscul de model şi riscul asociat deficienţelor cadrului de administrare a activităţii, inclusiv controlului intern.
    ART. 68^10
    (1) Instituţiile de credit trebuie:
    a) să dispună de proceduri şi procese pentru colectarea, stocarea şi agregarea datelor privind riscurile la diferite niveluri, inclusiv din perspectiva fluxului de date de la filiale la grup;
    b) să utilizeze datele privind riscurile pentru ICAAP şi ILAAP;
    c) să verifice datele privind riscurile utilizate pentru ICAAP şi ILAAP;
    d) să utilizeze sisteme informatice pentru colectarea, stocarea, agregarea şi diseminarea datelor privind riscurile utilizate pentru ICAAP şi ILAAP.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să se asigure de faptul că modelele şi cadrele aferente ICAAP şi ILAAP utilizate asigură rezultate fiabile. Metodologiile aferente proceselor ICAAP şi ILAAP la riscuri trebuie validate/revizuite de către o funcţie de validare independentă faţă de cea care dezvoltă metodologiile de cuantificare a riscului, organizată în funcţie de mărimea şi complexitatea instituţiei de credit, precum şi faţă de funcţia de audit intern.
    ART. 68^11
    (1) În vederea efectuării evaluării de supraveghere privind soliditatea, eficacitatea şi caracterul cuprinzător al proceselor ICAAP şi ILAAP, în temeiul art. 165 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, instituţiile de credit trebuie să pună la dispoziţia Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere informaţiile privind ICAAP şi ILAAP.
    (2) Informaţiile care trebuie prezentate de către instituţiile de credit Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere sunt detaliate în anexa nr. 10 şi trebuie să cuprindă următoarele:
    a) detalii privind modul de prezentare şi citire a informaţiilor în documentele remise;
    b) informaţii generale despre cadrele ICAAP şi ILAAP, modele de afaceri şi strategia de afaceri, precum şi guvernanţă;
    c) informaţii specifice procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri;
    d) informaţii specifice procesului intern de evaluare a adecvării lichidităţii la riscuri;
    e) rezumatul principalelor concluzii ale ICAAP şi ILAAP şi informaţii privind asigurarea calităţii.
    (3) Instituţiile de credit transmit Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere informaţiile prevăzute la alin. (2), după cum urmează:
    a) trimestrial informaţiile prevăzute la:
    - pct. 3.2.2. lit. b şi c din anexa nr. 10;
    – pct. 4.3.2 lit. a şi lit. b şi pct. 4.5.2. lit. a şi lit. b din anexa nr. 10;
    – pct. 4.6.2. lit. a din anexa nr. 10;
    – pct. 5 lit. a-g din anexa nr. 10, până la 31 mai, 31 august şi 30 noiembrie, informaţiile aferente datelor de referinţă 31 martie, 30 iunie şi 30 septembrie;
    b) anual toate informaţiile prevăzute la pct. 1-5 din anexa nr. 10, respectiv până la 30 aprilie, informaţiile aferente datei de referinţă 31 decembrie.
    (4) Totodată, instituţiile de credit comunică Băncii Naţionale a României – Direcţia supraveghere, orice schimbare cu impact semnificativ faţă de precedenta raportare a informaţiilor prevăzute la pct. 1-4 din anexa nr. 10, în termen de 14 zile calendaristice de la intervenirea acesteia.
    (5) Informaţiile prevăzute la alin. (2) fac obiectul unui raport de evaluare, aprobat de organul de conducere în funcţia sa de supraveghere al instituţiei de credit. Acest raport trebuie să respecte structura logică prevăzută în anexa nr. 10 şi este însoţit de documentele interne ale instituţiilor de credit, relevante pentru scopul acestuia, precum şi de hotărârea organelor de conducere în funcţia lor de supraveghere. Orice trimitere la documente interne/secţiuni şi/sau paragrafe din procedurile interne ale instituţiilor de credit se face prin indicarea exactă a referinţelor vizate şi a modului în care acestea sunt luate în considerare în cadrul respectivului raport. În termenele menţionate la alin. (3), conducerea superioară a instituţiei de credit notifică Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere cu privire la transmiterea documentaţiei privind ICAAP şi ILAAP. Raportul şi documentele anexate acestuia, precum şi orice informaţie care face obiectul raportării periodice în conformitate cu alin. (3) sunt transmise în format electronic, prin reţeaua de comunicaţii interbancare a Băncii Naţionale a României (RCI), în conformitate cu specificaţiile tehnice comunicate de Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere.
    (6) Banca Naţională a României poate solicita instituţiilor de credit să transmită informaţii suplimentare celor prevăzute la alin. (2) necesare pentru evaluarea ICAAP şi ILAAP.
    (7) Instituţiile de credit trebuie să confirme prin notificarea menţionată la alin. (5) faptul că toate informaţiile transmise Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere sunt complete şi că sunt valabile şi aplicabile la data transmiterii."

    108. După articolul 68^11 se introduce un nou paragraf, paragraful 1.1, cuprinzând opt noi articole, articolele 68^12-68^19, cu următorul cuprins:
    "1.1. Dispoziţii privind procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri
    ART. 68^12
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la nivelul de aplicare, obiectivele generale şi ipotezele principale care stau la baza procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea nivelului de aplicare aferent procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv o prezentare generală şi justificarea oricăror abateri de la nivelul de aplicare ale entităţilor vizate de cerinţele minime de fonduri proprii;
    b) metoda de identificare a riscurilor, inclusiv a concentrărilor de risc, şi a includerii riscurilor identificate în categoriile şi subcategoriile de riscuri vizate de procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv metoda de stabilire a nivelului de semnificaţie a riscurilor;
    c) obiectivele-cheie şi ipotezele principale ale procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri (de exemplu, legătura cu anumite ratinguri de credit externe), inclusiv a modului în care acestea asigură adecvarea capitalului;
    d) informaţii dacă procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri se axează pe impactul riscurilor asupra valorilor contabile sau pe valoarea economică a instituţiei de credit sau pe ambele;
    e) orizontul/orizonturile de timp ale procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv explicarea posibilelor diferenţe dintre categoriile de riscuri şi dintre entităţile grupului vizat.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 3.1.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a nivelului de aplicare, a obiectivelor generale şi a ipotezelor principale care stau la baza procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
    ART. 68^13
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii cu privire la cuantificarea, evaluarea şi agregarea riscurilor utilizate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea generală a caracteristicilor-cheie ale metodologiilor şi modelelor de cuantificare/măsurare, inclusiv a măsurilor cantitative, a ipotezelor şi a parametrilor utilizaţi pentru toate categoriile şi subcategoriile de riscuri utilizate pentru aprobarea metodologiilor şi modelelor de către organul de conducere al instituţiei de credit;
    b) datele efective utilizate, inclusiv explicarea modului în care datele utilizate reflectă domeniul de aplicare al entităţilor din cadrul grupului care sunt vizate de ICAAP, incluzând lungimea seriilor de timp;
    c) diferenţele dintre metodologiile şi modelele de cuantificare/măsurare utilizate pentru scopurile procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri şi cele utilizate pentru calcularea cerinţelor minime de fonduri proprii pentru riscurile care intră sub incidenţa Regulamentului (UE) nr. 575/2013, în cazul instituţiilor de credit care folosesc modele avansate aprobate. Descrierea trebuie furnizată pentru fiecare dintre riscuri şi include, printre altele, diferite ipoteze cu privire la parametrii de risc, intervale de încredere etc.;
    d) metoda de agregare a estimărilor capitalului intern pentru entităţile şi categoriile de risc vizate, incluzând abordarea concentrărilor şi/sau a beneficiilor diversificării, în cadrul fiecărui risc şi între riscuri, dacă este cazul.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 3.2.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a metodologiilor de cuantificare, evaluare şi agregare a riscurilor din cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
    ART. 68^14
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la definiţia capitalului intern şi la alocarea de capital utilizate în cadrul ICAAP, care trebuie să includă cel puţin:
    a) definiţia capitalului intern utilizat pentru a acoperi estimările de capital pentru procesul intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv toate elementele/ instrumentele de capital avute în vedere;
    b) diferenţele principale dintre elementele/instrumentele de capital intern şi instrumentele de fonduri proprii reglementate, după caz;
    c) metodologia şi ipotezele utilizate pentru alocarea capitalului intern pentru entităţile din cadrul grupului, precum şi a liniilor de activitate principale şi a pieţelor, după caz;
    d) procesul de monitorizare (compararea estimărilor de capital intern cu capitalul alocat), inclusiv procedurile de escaladare.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 3.3.2 din anexa nr. 10, implementarea definiţiei capitalului intern şi a cadrului de alocare a capitalului utilizate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
    ART. 68^15
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la planificarea capitalului, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea procesului general de elaborare a planificării capitalului, incluzând dimensiunile avute în vedere (interne, de reglementare), orizontul de timp, instrumente de capital şi măsuri privind capitalul;
    b) ipotezele principale aflate la baza planificării capitalului, şi măsura în care acestea sunt în concordanţă cu ipotezele avute în vedere în planurile de redresare.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 3.4.2 din anexa nr. 10, implementarea planificării capitalului intern.
    ART. 68^16
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la simulările de criză aplicate pentru scopurile procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, inclusiv planificarea capitalului şi alocarea capitalului intern în cadrul scenariilor raportate organului de conducere, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea scenariilor adverse analizate în cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri, cu menţionarea ipotezelor aferente scenariilor şi a variabilelor macroeconomice cheie şi descrierea modului în care au fost utilizate simulările de criză în sens invers pentru a calibra severitatea scenariilor utilizate;
    b) ipotezele-cheie utilizate în cadrul scenariilor analizate, inclusiv acţiunile de gestionare, ipotezele economice cu privire la bilanţ, date de referinţă, orizonturi de timp;
    c) fezabilitatea acţiunilor de gestionare şi impactul estimat al fiecăreia dintre acestea în contextul scenariilor analizate;
    d) impactul pe care eventuale modificări previzibile ale cadrului legal, de reglementare şi contabil, comportamentul competitorilor sau alţi factori îl pot avea asupra performanţei instituţiilor de credit.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 3.5.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a simulărilor de criză şi a rezultatelor acestora.
    ART. 68^17
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de documentele justificative relevante prevăzute la pct. 3.6 din anexa nr. 10, care să demonstreze Băncii Naţionale a României că dispun de procese solide de elaborare şi punere în aplicare a procesului intern de evaluare a adecvării capitalului la riscuri.
    ART. 68^18
    Instituţiile de credit raportează Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere ratele fondurilor proprii rezultate ca urmare a ajustărilor prevăzute la art. 226 alin. (4) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum este prevăzut la Anexa I - Raportarea privind fondurile proprii şi cerinţele de fonduri proprii a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 680/2014 al Comisiei de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la raportarea în scopuri de supraveghere a instituţiilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, cu modificările şi completările ulterioare.
    ART. 68^19
    Instituţiile de credit îndeplinesc cerinţele suplimentare de fonduri proprii impuse de Banca Naţională a României, în cadrul procesului de supraveghere, în structura solicitată de aceasta."

    109. Articolele69-81 se abrogă.
    110. După articolul 82 se introduce un nou paragraf, paragraful 1.2, cuprinzând nouă noi articole, articolele 82^1-82^9, cu următorul cuprins:
    "1.2. Dispoziţii privind procesul intern de evaluare a adecvării lichidităţii la riscuri
    ART. 82^1
    Pentru evaluarea adecvării lichidităţii la riscuri, instituţiile de credit trebuie să identifice cel puţin următoarele:
    a) riscurile neacoperite de cerinţele de lichiditate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv riscul de lichiditate pe parcursul zilei şi riscul de lichiditate pentru o perioadă de peste 30 de zile;
    b) concentrări specifice ale capacităţii de contrabalansare şi/sau ale finanţării, pe contrapartidă şi/sau produs/tip;
    c) deficitele de finanţare din benzile de scadenţă pe termen scurt, mediu şi lung;
    d) acoperirea adecvată a deficitelor de finanţare în diferite monede;
    e) efectele în cascadă disproporţionate; şi
    f) alte rezultate relevante ale simulărilor de criză pentru lichiditate.
    ART. 82^2
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru solid şi specific pentru administrarea riscului de lichiditate şi de finanţare, inclusiv de un proces pentru identificarea, cuantificarea şi controlul riscurilor de lichiditate şi de finanţare. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea nivelului de aplicare al ILAAP, prezentarea generală şi justificarea oricăror abateri de la nivelul de aplicare prudenţial al cerinţelor de lichiditate, recunoaşterea posibilelor derogări;
    b) descrierea configurării ILAAP, cu explicarea relaţiei dintre toate componentele acestuia şi justificarea modului în care respectiva configurare asigură accesul instituţiei de credit la lichidităţi suficiente;
    c) criteriile aplicate de instituţie de credit pentru selectarea determinanţilor de risc semnificativi pentru riscul de lichiditate şi de finanţare, inclusiv selecţia monedelor semnificative pentru monitorizarea poziţiei de lichiditate şi de finanţare;
    d) criteriile aplicate de instituţia de credit pentru selecţia instrumentelor şi ipotezelor adecvate pentru ILAAP, cum ar fi metoda de măsurare şi previzionare a fluxurilor de numerar actuale şi viitoare ale activelor, datoriilor şi elementelor extrabilanţiere pe orizonturi de timp corespunzătoare.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.1.2 din anexa nr. 10, îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1).
    ART. 82^3
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la strategia de finanţare, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea procesului general de elaborare a planului de finanţare inclusiv a surselor de finanţare, a scadenţelor, a pieţelor-cheie, a produselor utilizate etc.;
    b) după caz, un document privind politica de menţinere a prezenţei pe pieţe pentru a asigura şi a testa periodic accesul la piaţă şi capacitatea instituţiei de credit de a obţine finanţare, dacă este relevant;
    c) după caz, un document privind politica aferentă riscului de concentrare a finanţării, inclusiv privind principiile pentru măsurarea şi monitorizarea corelaţiei dintre sursele de finanţare şi a legăturii economice dintre deponenţi şi alţi furnizori de lichidităţi;
    d) după caz, o politică privind finanţarea în monede străine, inclusiv cele mai relevante ipoteze cu privire la disponibilitatea şi convertibilitatea acestor monede.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.2.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a strategiei de finanţare.
    ART. 82^4
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la strategia privind rezervele de lichiditate şi gestionarea garanţiilor reale, care trebuie să includă cel puţin:
    a) metodologia pentru stabilirea dimensiunii rezervei interne minime de lichiditate, inclusiv definiţia privind activele lichide, criteriile pe care le aplică pentru stabilirea valorii lichidităţii sub forma activelor lichide şi constrângerile legate de concentrare, precum şi alte caracteristici de risc ale activelor lichide;
    b) politica de administrare a garanţiilor reale, inclusiv principiile legate de locaţia şi transferabilitatea garanţiilor reale, precum şi rolul acestora în legătură cu îndeplinirea cerinţelor prudenţiale minime;
    c) politica privind activele grevate cu sarcini, inclusiv principiile pentru măsurarea şi monitorizarea atât a activelor grevate, cât şi a celor negrevate de sarcini şi corelarea cadrului privind limitele şi controlul aferent activelor grevate de sarcini, cu apetitul la risc (de lichiditate şi de finanţare) al instituţiei de credit;
    d) principiile privind testarea ipotezelor legate de valoarea lichidităţii activelor şi momentul vânzării activelor sau încheierii unui acord repo cu activele incluse în rezerva de active lichide;
    e) politica aferentă riscului de concentrare a lichidităţii în rezerva de lichiditate, inclusiv principiile de măsurare şi monitorizare a oricăror pierderi potenţiale de lichidităţi disponibile din cauza acestei concentrări.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.3.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a strategiei privind rezervele de lichidităţi şi gestionarea garanţiilor reale.
    ART. 82^5
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la mecanismul de alocare a costurilor şi beneficiilor de lichiditate, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea mecanismului de alocare a costurilor şi beneficiilor de lichiditate, precum şi a criteriilor de selecţie a elementelor de lichiditate şi de finanţare care să asigure faptul că se ţine cont de toate beneficiile şi costurile relevante, precum şi de orice frecvenţă de ajustare a preţurilor;
    b) descrierea interconexiunilor dintre mecanismul de alocare a costurilor şi beneficiilor de lichiditate, administrarea riscului şi administrarea generală a instituţiei de credit;
    c) în cazul instituţiilor de credit care dispun de mecanisme de stabilire a preţurilor de transfer al lichidităţii (LTP), descrierea procesului de elaborare şi funcţionare a LTP şi, în special, a interconexiunilor dintre LTP şi procesul decizional strategic, precum şi dintre LTP şi procesul decizional din cadrul departamentului de relaţii cu clienţii cu privire la generarea de active şi datorii.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.4.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a alocării costurilor şi beneficiilor în cadrul mecanismului privind lichidităţile.
    ART. 82^6
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la procesul de administrare a riscului de lichiditate pe parcursul unei zile, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea criteriilor şi instrumentelor de măsurare şi monitorizare a riscurilor de lichiditate pe parcursul zilei;
    b) descrierea procedurilor de escaladare prevăzute pentru deficite de lichiditate apărute pe parcursul zilei, care asigură îndeplinirea la timp a obligaţiilor legate de plăţile scadente şi decontări, atât în condiţii normale de activitate, cât şi în condiţii de criză.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze autorităţii competente, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.5.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a procesului de administrare a riscului de lichiditate pe parcursul zilei.
    ART. 82^7
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la procesul de elaborare a simulărilor de criză de lichiditate, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea scenariilor adverse aplicate şi a ipotezelor analizate în cadrul simulărilor de criză pentru lichiditate, inclusiv a oricăror elemente relevante cum ar fi numărul de scenarii utilizate, nivelul de aplicare, frecvenţa de raportare internă către organul de conducere, determinanţii de risc (macro şi idiosincratici), orizonturile de timp aplicate şi, după caz, defalcarea pe monede/regiuni/unităţi de activitate;
    b) descrierea criteriilor pentru calibrarea scenariilor, selecţia orizonturilor de timp corespunzătoare (inclusiv pe parcursul zilei, dacă este relevant), cuantificarea impactului crizei asupra valorii lichidităţii activelor din rezervă etc.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.6.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a simulărilor de criză de lichiditate.
    ART. 82^8
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de metodologii şi politici cu privire la elaborarea planului pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea, care trebuie să includă cel puţin:
    a) descrierea liniilor de responsabilitate pentru proiectarea, monitorizarea şi executarea planului pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea;
    b) descrierea strategiilor pentru acoperirea deficitelor de lichidităţi în situaţii de urgenţă;
    c) descrierea instrumentului/instrumentelor pentru monitorizarea condiţiilor de piaţă care să permită instituţiilor de credit să stabilească cu promptitudine dacă se justifică escaladarea şi/sau executarea măsurilor;
    d) descrierea procedurilor de testare (de exemplu, vânzări de tipuri de active noi, depunerea de garanţii reale la bănci centrale etc.);
    e) descrierea legăturii cu planul de redresare privind lichiditatea şi a interacţiunii acestora cu privire la riscurile identificate pe bază continuă sau în diferite scenarii adverse.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României, pe baza documentaţiei operaţionale prevăzute la pct. 4.7.2 din anexa nr. 10, punerea în aplicare a planurilor pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea.
    ART. 82^9
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de documentele justificative relevante prevăzute la pct. 4.8 din anexa nr. 10, prin care demonstrează Băncii Naţionale a României că dispun de procese solide de elaborare şi punere în aplicare a ILAAP."

    111. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, titlul paragrafului „2.1. Riscul de credit“ se modifică şi devine „2.1. Riscul de credit şi riscul de ţară“.
    112. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, titlul paragrafului „2.1.1. Dispoziţii generale privind riscul de credit şi riscul de ţară“ se modifică şi devine „2.1.1. Dispoziţii generale privind riscul de credit“.
    113. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, titlul paragrafului „2.1.1.1. Dispoziţii generale privind riscul de credit“ se elimină.
    114. La articolul 84, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
    "(3) Organul de conducere al instituţiilor de credit se asigură că, pentru a limita riscul indus de expunerile din creditare la adresa deponenţilor şi, în mod general, la adresa stabilităţii financiare, conducerea superioară adoptă şi respectă practici de creditare sănătoase."

    115. După articolul 84 se introducdouă noi articole, articolele 84^1 şi 84^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 84^1
    Instituţiile de credit trebuie să adopte o strategie adecvată privind riscul de credit care:
    a) să reflecte modelul de afaceri, apetitul la risc, mediul pieţei şi rolul în sistemul financiar, starea financiară, capacitatea de finanţare şi adecvarea fondurilor proprii;
    b) să acopere activităţile de creditare şi activitatea de administrare a garanţiilor reale şi a împrumuturilor neperformante şi să susţină un proces decizional care să ia în considerare riscurile, reflectând aspecte care pot include, de exemplu, tipul expunerii (cum ar fi, expuneri faţă de societăţi, expuneri de tip retail, expuneri garantate cu bunuri imobile, expuneri faţă de administraţii centrale), sectorul economic, locaţia geografică, moneda şi scadenţa, inclusiv toleranţe de concentrare;
    c) să ţină cont de aspectele ciclice ale economiei, inclusiv în condiţii de criză, şi de schimbările aferente din componenţa portofoliului de risc de credit;
    d) să fie comunicată eficient întregului personal relevant.
    ART. 84^2
    Instituţiile de credit trebuie să implementeze un cadru organizaţional adecvat pentru administrarea, cuantificarea şi controlul eficace al riscului de credit, cu resurse umane şi tehnice (atât calitative, cât şi cantitative) suficiente, şi care să cuprindă:
    a) linii clare de responsabilitate pentru asumarea, cuantificarea, monitorizarea, administrarea şi raportarea riscului de credit;
    b) sisteme de control şi monitorizare a riscului de credit, care sunt supuse unei revizuiri independente faţă de funcţia care a dezvoltat sistemele, precum şi o distincţie clară între personalul care îşi asumă riscurile şi responsabilii cu administrarea riscurilor;
    c) funcţia de administrare a riscurilor care să asigure identificarea, măsurarea, evaluarea, administrarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscului de credit în întreaga instituţie; şi
    d) personal implicat în activităţi de creditare (atât pe linii de activitate comercială, cât şi în cadrul funcţiilor administrative şi de control) care are competenţe şi experienţă corespunzătoare."

    116. După articolul 87 se introduccinci noi articole, articolele 87^1-87^5, cu următorul cuprins:
    "ART. 87^1
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri riguroase şi conforme cu strategia privind riscul de credit şi care să acopere toate activităţile şi procesele principale specifice administrării, cuantificării şi controlării riscului de credit, în special:
    a) acordarea de credite şi stabilirea preţurilor: de exemplu, eligibilitatea debitorilor, a garanţilor şi a garanţiilor reale; limite de credit; selecţia infrastructurii de pieţe financiare, a contrapărţilor centrale şi a instituţiilor de credit corespondente; tipuri de facilităţi de credit disponibile; termeni şi condiţii (inclusiv cerinţe privind contractele de garanţie reală şi acordurile de compensare) care se vor aplica;
    b) cuantificarea şi monitorizarea riscului de credit: de exemplu, criterii pentru identificarea grupurilor de clienţi aflaţi în legătură; criterii pentru evaluarea bonităţii debitorilor şi evaluarea garanţiei reale, precum şi frecvenţa de revizuire a acestora; criterii pentru cuantificarea deprecierilor, ajustărilor evaluării creditului şi a ajustărilor pentru pierdere;
    c) administrarea creditului: de exemplu, criterii pentru revizuirea produselor, a termenilor şi condiţiilor; criterii pentru aplicarea de practici de restructurare; criterii pentru clasificarea împrumuturilor şi administrarea împrumuturilor neperformante.
    ART. 87^2
    Instituţiile de credit trebuie să se asigure că politicile privind administrarea riscului de credit sunt conforme cu reglementările specifice, sunt adecvate pentru natura şi complexitatea activităţilor instituţiei, permit o înţelegere clară a riscului de credit inerent diferitelor produse şi activităţi din sfera de aplicare a instituţiei şi sunt formalizate şi comunicate în mod clar şi aplicate în mod coerent în cadrul instituţiei.
    ART. 87^3
    Instituţiile de credit trebuie să se asigure că politicile privind administrarea riscului de credit sunt aplicate în mod coerent în cadrul grupurilor şi permit o administrare adecvată a debitorilor şi contrapărţilor comune.
    ART. 87^4
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru de control intern solid şi cuprinzător, precum şi de mecanisme de protecţie riguroase pentru a diminua riscul de credit, în concordanţă cu strategia privind riscul de credit şi apetitul la risc.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit se asigură, în principal, că:
    a) sfera de aplicare acoperită de funcţiile de control intern include toate entităţile consolidate, toate locaţiile geografice şi toate activităţile de credit;
    b) există proceduri interne de control, limite operaţionale şi alte practici care vizează menţinerea expunerilor la riscul de credit în limitele acceptabile pentru instituţie, în concordanţă cu parametrii stabiliţi de către organul de conducere, precum şi cu apetitul la risc al instituţiei; şi
    c) dispun de proceduri şi practici interne de control adecvate pentru a asigura raportarea promptă a încălcărilor şi a derogărilor de la politici, proceduri şi limite, către nivelul corespunzător de conducere pentru luarea de măsuri.
    ART. 87^5
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de un sistem de limite adecvat pentru complexitatea structurii organizatorice şi a activităţilor de creditare ale instituţiei, care să cuprindă:
    a) politici care, în cazul în care este permisă încălcarea limitelor, descriu în mod clar perioada de timp şi împrejurările specifice în care sunt permise astfel de încălcări ale limitelor;
    b) proceduri pentru informarea permanentă a personalului care administrează credite cu privire la limitele acestora; şi
    c) proceduri adecvate pentru actualizarea periodică a limitelor (de exemplu, în conformitate cu schimbările din strategii)."

    117. Articolul 90 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 90
    (1) Politica de creditare a unei instituţii de credit trebuie să prevadă că expunerile la riscul de credit care depăşesc un anumit prag stabilit în sumă absolută sau ca procent din capitalul eligibil, precum şi cele care presupun un risc de credit ridicat sau nu sunt caracteristice activităţii desfăşurate de instituţia de credit trebuie să fie aprobate de către conducerea superioară a instituţiei de credit.
    (2) Conducerea superioară informează organul de conducere în funcţia sa de supraveghere cu privire la aprobările prevăzute la alin. (1)."

    118. După articolul 92 se introduccinci noi articole, articolele 92^1-92^5, cu următorul cuprins:
    "ART. 92^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de sisteme şi metodologii corespunzătoare pentru a măsura riscul la nivel de debitor/tranzacţie şi la nivel de portofoliu corespunzător dimensiunii, naturii, componenţei şi complexităţii activităţilor care implică risc de credit.
    (2) În sensul alin. (1), sistemele şi metodologiile trebuie să:
    a) permită instituţiei de credit să facă distincţia între diferite niveluri de risc asociat debitorului şi tranzacţiei;
    b) asigure o estimare sigură şi prudentă a nivelului de risc de credit şi a valorii garanţiei reale;
    c) identifice şi cuantifice riscurile de concentrare a creditelor;
    d) permită instituţiei de credit să proiecteze estimări ale riscului de credit în scop de planificare şi pentru simulări de criză;
    e) permită instituţiei de credit să stabilească nivelul ajustărilor pentru pierdere şi al ajustărilor evaluării creditului, care se impun pentru a acoperi pierderile aşteptate şi cele produse.
    ART. 92^2
    Instituţiile de credit trebuie să se asigure că datele şi sistemele informaţionale sunt adecvate pentru a le permite să îndeplinească cerinţele de raportare în scopuri de supraveghere şi pentru a detecta, cuantifica şi monitoriza în mod regulat riscul de credit inerent tuturor activităţilor bilanţiere şi extrabilanţiere (dacă este cazul, la nivel de grup), în mod specific în ceea ce priveşte:
    a) riscul de credit şi eligibilitatea debitorului/contrapărţii/ tranzacţiei;
    b) expuneri de credit (indiferent de natura lor) ale debitorilor şi, după caz, ale grupurilor de clienţi aflaţi în legătură;
    c) acoperirea cu garanţii reale (inclusiv acorduri de compensare) şi eligibilitatea acestei acoperiri;
    d) conformitatea permanentă cu termenii contractuali şi acordurile (angajamentele);
    e) sume de tip descoperit de cont neautorizate şi condiţii pentru reclasificarea expunerilor din credite; şi
    f) surse relevante de risc de concentrare de credite.
    ART. 92^3
    Instituţiile de credit se asigură că organul de conducere înţelege ipotezele care stau la baza sistemului de cuantificare a riscului de credit şi are cunoştinţă de nivelul de risc de model relevant.
    ART. 92^4
    Instituţiile de credit trebuie să stabilească şi să pună în aplicare acţiuni de monitorizare permanentă şi eficace a expunerilor la riscul de credit (inclusiv concentrarea creditelor), prin indicatori specifici şi factori declanşatori relevanţi pentru a asigura emiterea de alerte timpurii eficiente.
    ART. 92^5
    Instituţiile de credit trebuie să implementeze un sistem de raportare periodică către organul de conducere şi responsabilii cu administrarea riscului de credit a expunerilor la riscul de credit, inclusiv a rezultatelor simulărilor de criză."

    119. Dupăarticolul93seintroducşaptesprezecearticolenoi, articolele 93^1-93^17, cuurmătorulcuprins:
    "ART. 93^1
    În vederea evaluării adecvării capitalului intern la riscul de credit, instituţiile de credit trebuie să identifice şi să evalueze riscul de credit în conformitate cu prevederile art. 93^2-93^17.
    ART. 93^2
    Instituţiile de credit trebuie să evalueze riscul de credit asociat tuturor expunerilor din afara portofoliului de tranzacţionare (inclusiv elementelor extrabilanţiere), precum şi riscul de credit al contrapartidei şi riscul de decontare.
    ART. 93^3
    (1) La evaluarea riscului de credit, instituţiile de credit trebuie să ţină cont de toate componentele care determină posibile pierderi de credit, în special de:
    a) probabilitatea unui eveniment de credit (nerambursare) sau evenimente de credit corelate, care vizează în principal debitorii şi capacitatea lor de a rambursa obligaţiile relevante;
    b) dimensiunea expunerilor supuse riscului de credit;
    c) rata de recuperare a expunerilor din credite în cazul debitorilor în stare de nerambursare.
    (2) Pentru toate aceste componente, instituţiile de credit trebuie să ţină cont de posibilitatea ca aceste componente să se deterioreze în timp şi să devină mai precare în raport cu rezultatele aşteptate.
    ART. 93^4
    În evaluarea riscului de credit instituţiile de credit trebuie să reflecte:
    a) natura şi componenţa portofoliului de credite;
    b) calitatea portofoliului de credit;
    c) nivelul şi calitatea tehnicilor de diminuare a riscului de credit; şi
    d) evaluarea nivelului ajustărilor pentru pierdere şi al ajustărilor evaluării creditului.
    ART. 93^5
    Pentru scopurile art. 93^4 lit. a), instituţiile de credit au în vedere prevederile art. 93^6-93^8.
    ART. 93^6
    (1) Instituţiile de credit trebuie să evalueze natura expunerii din credite, respectiv tipurile de debitori şi expuneri, pentru a identifica determinanţii de risc.
    (2) Când efectuează evaluarea menţionată la alin. (1), instituţiile de credit trebuie să ţină cont şi de modul în care natura expunerii la riscul de credit poate afecta dimensiunea expunerii (de exemplu, linii de credit/angajamente neutilizate iniţial accesate de debitori, denominarea în monedă străină etc.), luând în considerare posibilitatea legală a instituţiei de a anula unilateral sumele neutilizate din facilităţile de credit angajante.
    ART. 93^7
    Pentru a evalua natura riscului de credit, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare cel puţin următoarele subcategorii de riscuri de credit:
    a) riscul de credit al contrapărţii şi riscul de decontare;
    b) riscul generat de acordarea de împrumuturi în valută;
    c) riscul de ţară;
    d) riscul de concentrare de credit;
    e) riscul din securitizări;
    f) riscul asociat finanţărilor specializate.
    ART. 93^8
    Pentru scopurile art. 93^7 lit. a), instituţiile de credit trebuie să evalueze riscul de credit al contrapărţii şi riscul de decontare care decurg din expuneri provenind din instrumente financiare derivate şi din tranzacţii cu instrumente financiare, reflectând următoarele aspecte:
    a) calitatea contrapărţilor şi a ajustărilor evaluării creditului relevante;
    b) complexitatea instrumentelor financiare care stau la baza tranzacţiilor relevante;
    c) riscul de corelare defavorabilă (Wrong-Way Risk) asociat corelării pozitive a riscului de credit al contrapărţii cu expunerea la riscul de credit;
    d) expunerea la riscul de credit al contrapărţii şi la riscul de decontare sub aspectul valorii curente de piaţă şi al valorii nominale, comparativ cu expunerea globală la riscul de credit şi cu fondurile proprii;
    e) proporţia tranzacţiilor procesate prin infrastructuri ale pieţei financiare care asigură decontarea cu plata la livrare;
    f) proporţia tranzacţiilor relevante cu contrapărţi centrale (CPC) şi eficacitatea mecanismelor de protecţie împotriva pierderilor pentru acestea; şi
    g) existenţa, importanţa, eficacitatea şi capacitatea de a fi puse în executare a acordurilor de compensare.
    ART. 93^9
    Pentru scopurile art. 93^4 lit. b), instituţiile de credit au în vedere prevederile art. 93^10-93^13.
    ART. 93^10
    (1) La evaluarea calităţii portofoliului de credite, instituţiile de credit trebuie să facă distincţie între categoriile de expuneri performante, neperformante şi cele restructurate în urma dificultăţilor financiare.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze Băncii Naţionale a României că riscul de credit general la nivel de portofoliu şi la nivelul diferitelor clase de calitate pentru fiecare dintre categoriile menţionate la alin. (1) este corelat cu apetitul la risc stabilit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să justifice orice devieri ale riscului de credit general de la apetitul la risc stabilit.
    ART. 93^11
    Instituţiile de credit trebuie să evalueze calitatea creditului aferent expunerilor performante ţinând cont de schimbările produse în portofoliu sub aspectul componenţei, al dimensiunii şi al bonităţii, al profitabilităţii acestuia şi al riscului de deteriorare viitoare, luând în considerare:
    a) distribuţia debitorilor pe clase de calitate a creditului (de exemplu, prin ratinguri interne şi/sau externe sau alte informaţii adecvate de măsurare a bonităţii, cum ar fi indicatorul efectului de levier, rata veniturilor dedicate plăţii ratelor etc.);
    b) ratele de creştere pe tipuri de debitori, sectoare şi produse, precum şi conformitatea cu strategiile pentru riscul de credit;
    c) sensibilitatea claselor de calitate a creditului aferente debitorilor sau, la nivel mai general, a capacităţii debitorilor de rambursare în raport cu ciclul economic;
    d) ratele de migraţie istorice între clasele de calitate a creditului, întârzieri la plată şi rate de nerambursare pe diferite orizonturi de timp; şi
    e) profitabilitatea (de exemplu, marja de credit faţă de pierderile de credit).
    ART. 93^12
    În vederea evaluării riscului de credit aferent expunerilor restructurate în urma dificultăţilor financiare, instituţiile de credit trebuie să evalueze amploarea creditelor restructurate şi eventualele pierderi asociate acestora, reflectând cel puţin:
    a) ratele de restructurare pe portofolii şi modificările în timp ale acestora;
    b) nivelul de garantare prin garanţii reale a expunerilor restructurate în urma dificultăţilor financiare; şi
    c) ratele de migraţie ale expunerilor restructurate în urma dificultăţilor financiare la expuneri performante şi neperformante.
    ART. 93^13
    În vederea evaluării riscului de credit aferent expunerilor neperformante, instituţiile de credit trebuie să evalueze importanţa creditelor neperformante pe portofolii şi eventualele pierderi asociate acestora, ţinând cont cel puţin de:
    a) ratele neperformante pe portofolii, industrii, locaţii geografice şi modificări în timp ale acestora;
    b) repartizarea expunerilor pe clase de active neperformante (restante, cu plată improbabilă etc.);
    c) tipurile şi nivelul garanţiilor reziduale;
    d) ratele de migraţie de la clase neperformante la expuneri performante, restructurate în urma dificultăţilor financiare, precum şi între clasele neperformante;
    e) active ipotecate executate şi modificările intervenite asupra valorii acestora în timp;
    f) rate de recuperare istorice pe portofolii, industrii, locaţii geografice sau tipuri de garanţii reale şi durata procesului de recuperare; şi
    g) vechimea portofoliului de împrumuturi neperformante, respectiv data de la care acestea au devenit neperformante.
    ART. 93^14
    Pentru scopurile art. 93^4 lit. c), instituţiile de credit au în vedere prevederile art. 93^15-93^16.
    ART. 93^15
    Evaluarea riscului de credit realizată de instituţiile de credit trebuie să reflecte nivelul şi calitatea garanţiilor (inclusiv instrumente derivate de credit), precum şi activele disponibile pentru garantare care ar diminua pierderile de credit în cazul în care apar evenimente de credit, respectiv:
    a) acoperirea asigurată prin garanţii reale şi garanţii personale pe portofolii, tipuri de debitori, ratinguri, industrii şi alte aspecte relevante;
    b) rate de recuperare istorice pe tipuri şi valori de garanţii reale şi garanţii personale; şi
    c) importanţa riscului de diminuare a valorii creanţei pentru creanţe achiziţionate.
    ART. 93^16
    Instituţiile de credit trebuie să evalueze concentrarea garanţilor şi a garanţiilor reale, precum şi corelarea cu bonitatea debitorilor (riscul de corelare defavorabilă - wrong-way risk) şi eventualul impact sub aspectul eficacităţii protecţiei.
    ART. 93^17
    (1) Pentru scopurile art. 93^4 lit. d), instituţiile de credit trebuie să evalueze măsura în care ajustările pentru pierdere şi ajustările evaluării creditului sunt constituite la un nivel corespunzător calităţii expunerilor şi, după caz, nivelului de garanţie reală.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să se asigure că:
    a) nivelul ajustărilor pentru pierdere este conform cu nivelul de risc din diferite portofolii, de-a lungul timpului;
    b) ajustările evaluării creditului la valorile de piaţă ale instrumentelor derivate reflectă bonitatea contrapărţilor relevante;
    c) ajustările pentru pierdere din contabilitate sunt conforme cu principiile contabile aplicabile şi sunt evaluate ca fiind suficiente pentru a acoperi pierderile aşteptate;
    d) activele neperformante, cele restructurate în urma dificultăţilor financiare şi cele executate au făcut obiectul unor ajustări pentru pierdere suficiente, luând în considerare nivelul garanţiilor reale existente şi vechimea unor astfel de expuneri într-o anumită perioadă; şi
    e) ajustările pentru pierdere sunt conforme cu pierderile istorice şi evoluţiile macroeconomice relevante şi reflectă schimbările legislative relevante (de exemplu, în ceea ce priveşte executarea, reintrarea în posesie, darea în plată, protecţia creditorului etc.).
    (3) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare şi orice constatări ale auditorilor interni şi externi în legătură cu aspectele menţionate anterior."

    120. La titlulII, capitolulII, secţiunea a 2-a, titlul paragrafului „2.1.2. Expunerile faţă de persoanele afiliate cu instituţia de credit“ se modifică şi devine „2.1.5. Expunerile faţă de persoanele afiliate instituţiei de credit“.
    121. După articolul 93^17 se introduce un nou paragraf, paragraful „2.1.2. Riscul generat de acordarea de împrumuturi în valută“.
    122. Articolul 95 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 95
    Pentru scopurile art. 94, instituţiile de credit trebuie să îşi stabilească limitele de risc aferente acordării de împrumuturi în valută şi să dispună de politici şi proceduri adecvate volumului şi complexităţii activităţii desfăşurate pentru identificarea şi evaluarea cu acurateţe a riscurilor din creditarea în valută a debitorilor neacoperiţi la riscul valutar şi pentru reflectarea acestora atât la nivelul proceselor de evaluare internă a preţului riscurilor aferente creditelor, cât şi la nivelul procesului intern de adecvare a capitalului la riscuri."

    123. După articolul 97 se introduce un nou articol, articolul 97^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 97^1
    (1) În vederea evaluării adecvării capitalului intern la riscuri şi în special pentru scopurile art. 93^7 lit. b), instituţiile de credit trebuie să evalueze existenţa şi semnificaţia riscului de credit suplimentar asociat expunerilor din credite în valută faţă de debitorii neacoperiţi la riscul valutar şi, în mod specific, orice relaţie neliniară dintre riscul de piaţă şi riscul de credit în cazul în care ratele de schimb (riscul de piaţă) pot avea un impact disproporţionat asupra riscului de credit al unui portofoliu de împrumuturi în valută al unei instituţii.
    (2) Sfera de aplicare a evaluării menţionate la alin. (1) trebuie extinsă şi la clienţii care sunt neacoperiţi faţă de riscuri, alţii decât clienţii individuali sau întreprinderi mici şi mijlocii (IMMuri). În mod specific, instituţiile de credit trebuie să evalueze cel mai mare risc de credit asociat:
    a) unei creşteri a valorii curente a datoriei şi fluxului de plăţi pentru rambursarea datoriei respective; şi
    b) unei creşteri a valorii curente a datoriei faţă de valoarea activelor-garanţie denominate în moneda naţională.
    (3) La evaluarea riscului generat de acordarea de împrumuturi în valută, instituţiile de credit trebuie să reflecte:
    a) tipul de regim de curs de schimb şi modul în care acesta poate afecta schimbările produse în cursul de schimb între moneda naţională şi cea străină;
    b) administrarea riscului generat de acordarea de împrumuturi în valută, cadre de cuantificare şi control, politici şi proceduri;
    c) impactul fluctuaţiilor cursului de schimb asupra ratingurilor/scorurilor de credit ale debitorilor şi a capacităţilor de rambursare a datoriilor; şi
    d) posibile concentrări ale activităţii de împrumut într-o monedă străină unică sau într-un număr limitat de monede străine strâns corelate între ele."

    124. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, titlul paragrafului „2.1.1.2. Dispoziţii generale privind riscul de ţară“ se modifică şi devine „2.1.4. Dispoziţii generale privind riscul de ţară“.
    125. La titlul II capitolul II secţiunea a 2-a, titlul paragrafului „2.1.3. Operaţiuni în condiţii de favoare“ se modifică şi devine „2.1.6. Operaţiuni în condiţii de favoare“.
    126. După articolul 97^1 se introduce un nou paragraf, paragraful 2.1.3, cuprinzând articolele 97^2-97^119, cu următorul cuprins:
    "2.1.3. - Administrarea riscului de credit şi evidenţierea contabilă a pierderilor din credit aşteptate (Expected Credit Losses - ECL)
    2.1.3.1. Definiţii
    ART. 97^2
    (1) Pentru scopurile subsecţiunii 2.1.3, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) ajustări pentru pierderi - soldul ajustărilor pentru pierderi din credit aferente expunerilor din creditare care au fost recunoscute în bilanţul instituţiei de credit, în conformitate cu reglementările contabile conforme cu IFRS, aplicabile instituţiilor de credit;
    b) expuneri din creditare - credite, angajamente de creditare şi garanţii financiare cărora le este aplicabil cadrul ECL;
    c) modificări temporare aferente ajustărilor pentru pierderi - modificări ale ajustărilor pentru pierderi, necesare în situaţiile în care devine evident că, în cadrul procesului de rating şi de modelare a riscului de credit, factorii de risc existenţi sau aşteptaţi nu au fost luaţi în considerare la data raportării.
    (2) Prevederile subsecţiunii 2.1.3 nu impun reguli suplimentare pentru determinarea pierderilor aşteptate utilizate în scopul calculării cerinţelor de fonduri proprii.
    2.1.3.2. Consideraţii generale
    2.1.3.2.1. Aplicarea principiilor proporţionalităţii, pragului de semnificaţie şi al simetriei
    ART. 97^3
    (1) Instituţiile de credit trebuie să se conformeze subsecţiunii 2.1.3 într-o manieră care să fie adecvată mărimii şi organizării lor interne, precum şi naturii, domeniului şi complexităţii activităţilor şi portofoliilor lor şi, în general, tuturor celorlalţi factori relevanţi şi caracteristicilor instituţiei de credit, precum şi grupului căruia aceasta îi aparţine, dacă este cazul.
    (2) Utilizarea abordărilor adecvate din punct de vedere al proporţionalităţii nu aduce atingere necesităţii implementării corespunzătoare a reglementărilor contabile ECL.
    ART. 97^4
    (1) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare, în mod adecvat, aplicarea principiului pragului de semnificaţie.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit nu pot să considere expunerile individuale sau portofoliile ca fiind nesemnificative dacă, în mod cumulat, acestea formează o expunere semnificativă pentru instituţia de credit.
    (3) Pragul de semnificaţie nu poate să fie evaluat numai pe baza impactului potenţial asupra contului de profit şi pierdere, la data de raportare (de exemplu, portofolii mari de expuneri din credite acordate, precum ipoteci imobiliare, ar fi în general considerate semnificative chiar dacă acestea sunt în mare măsură garantate).
    ART. 97^5
    Instituţiile de credit trebuie să asigure că nu este introdus vreun element părtinitor la aprecierea modului de luare în calcul a proporţionalităţii şi a pragului de semnificaţie în elaborarea unei metodologii ECL sau implementarea acesteia.
    ART. 97^6
    Instituţiile de credit trebuie să identifice la timp deteriorarea calităţii creditului şi ajustările pentru pierderi, fără a afecta caracterul simetric al cadrului contabil ECL care constă în faptul că schimbări ulterioare în profilul de risc al unui debitor trebuie luate în considerare la măsurarea ajustărilor pentru pierderi.
    2.1.3.2.2. Informaţii rezonabile şi justificabile
    ART. 97^7
    (1) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare o gamă largă de informaţii atunci când aplică modele contabile ECL.
    (2) Informaţiile luate în considerare trebuie să fie relevante pentru evaluarea riscului de credit şi pentru măsurarea nivelului ECL aferente expunerii din creditare evaluate şi trebuie să cuprindă informaţii despre evenimentele anterioare, condiţiile actuale şi previziunile condiţiilor economice viitoare.
    (3) Informaţiile care sunt selectate pentru evaluarea riscului de credit şi determinarea nivelului ECL trebuie să fie rezonabile şi justificabile.
    (4) Instituţiile de credit trebuie să utilizeze judecata profesională bazată pe experienţa în creditare atunci când determină gama informaţiilor relevante care trebuie luate în considerare şi când determină dacă informaţiile pot fi considerate rezonabile şi justificabile.
    (5) Informaţiile rezonabile şi justificabile trebuie să se bazeze pe fapte relevante şi pe un raţionament solid.
    2.1.3.2.3. Informaţii anticipative
    ART. 97^8
    Pentru a asigura o recunoaştere la timp a pierderilor din credit, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare informaţii anticipative, inclusiv factori macroeconomici, sens în care instituţiile de credit trebuie să realizeze o analiză care să asigure aplicarea corespunzătoare a metodelor general acceptate de analiză şi previziune economică şi care să fie susţinută de un set suficient de date.
    ART. 97^9
    (1) Instituţiile de credit trebuie să poată demonstra modul în care au luat în considerare informaţii relevante, rezonabile şi justificabile în procesul de evaluare şi determinare a nivelului ECL.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să aplice judecata profesională bazată pe experienţa în creditare atunci când iau în considerare scenariile viitoare şi să ţină cont de consecinţele potenţiale în cazurile în care unele evenimente se produc sau nu, precum şi de impactul rezultat asupra determinării nivelului ECL.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să nu excludă informaţii din procesul menţionat la alin. (1) doar pentru faptul că un eveniment are o probabilitate redusă de apariţie sau pentru că efectul acelui eveniment asupra riscului de credit sau cu privire la nivelul ECL este incert.
    (4) Dacă informaţiile relevante pentru evaluarea şi măsurarea riscului de credit nu sunt rezonabile şi justificabile, trebuie excluse din procesul de evaluare şi determinare a ECL.
    (5) În cazul excluderii din procesul de evaluare şi determinare a ECL a informaţiilor de la alin. (4), instituţiile de credit trebuie să justifice excluderea acestora în mod clar, formalizat şi cu argumente solide.
    ART. 97^10
    Informaţiile utilizate de instituţiile de credit trebuie să aibă la bază o apreciere imparţială atât a factorilor relevanţi, care includ factori intrinseci instituţiei de credit şi activităţii acesteia, precum şi factori rezultaţi din condiţiile externe, cât şi a impactului acestora asupra bonităţii şi deficitelor de numerar.
    2.1.3.3. Principii pentru administrarea riscului de credit şi evidenţierea contabilă a ECL
    2.1.3.3.1. Responsabilităţile organului de conducere şi ale conducerii superioare
    ART. 97^11
    Organul de conducere şi conducerea superioară a instituţiei de credit sunt responsabile pentru asigurarea faptului că instituţia de credit dispune de un sistem de control intern eficace care să conducă la determinarea unor ajustări adecvate pentru pierderi, precum şi de politici şi proceduri, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile şi cu ghidurile şi instrucţiunile în domeniul supravegherii, prin care sunt stabilite practici de administrare corespunzătoare a riscului de credit.
    ART. 97^12
    În vederea îndeplinirii responsabilităţilor de la art. 84, în sensul subsecţiunii 2.1.3, organul de conducere al instituţiei de credit se asigură că următoarele sarcini sunt duse la îndeplinire de către conducerea superioară:
    a) dezvoltă şi menţine procese care trebuie să fie sistematice şi aplicate în mod consecvent, pentru a stabili ajustări adecvate pentru pierderi în conformitate cu reglementările contabile aplicabile;
    b) stabileşte şi pune în aplicare un sistem eficace de control intern pentru evaluarea şi măsurarea riscului de credit;
    c) raportează periodic rezultatele proceselor de evaluare şi măsurare a riscului de credit, inclusiv estimări ale ajustărilor pentru pierderi aferente ECL. La stabilirea periodicităţii, instituţia de credit va avea în vedere corelarea cu frecvenţa de raportare instituită prin cadrul intern de administrare a riscurilor;
    d) stabileşte, pune în aplicare şi actualizează politici şi proceduri pentru ca, pe plan intern, procesul de evaluare şi măsurare a riscului de credit să fie adus la cunoştinţa întregului personal relevant, în special a membrilor implicaţi în acest proces.
    ART. 97^13
    Sistemul de control intern menţionat la art. 97^12 lit. b) trebuie să cuprindă:
    a) măsuri pentru asigurarea conformităţii cu legile, reglementările, politicile şi procedurile interne aplicabile;
    b) măsuri pentru supravegherea integrităţii informaţiilor utilizate şi asigurarea că ajustările pentru pierderi, reflectate în situaţiile financiare şi rapoartele instituţiei de credit, care sunt prezentate Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, sunt determinate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile şi cu cerinţele de supraveghere relevante;
    c) procese de evaluare şi de măsurare a riscului de credit bine definite, independente de funcţia de creditare şi care conţin:
    (i) un sistem eficace de rating al riscului de credit, care este aplicat în mod consecvent, conduce la încadrarea cu acurateţe pe clase făcând diferenţierea în funcţie de caracteristicile riscului de credit, identifică la timp modificările în riscul de credit şi face trimitere la măsurile corespunzătoare, inclusiv în ceea ce priveşte revizuirea ECL;
    (ii) un proces eficace care asigură că toate informaţiile relevante, rezonabile şi justificabile, inclusiv cele anticipative, sunt luate în considerare în mod adecvat la evaluarea riscului de credit şi măsurarea nivelului ECL. Acesta include menţinerea unor rapoarte adecvate, detalii ale revizuirilor efectuate, precum şi identificarea şi descrierea rolurilor şi a responsabilităţilor personalului implicat;
    (iii) o politică de evaluare care asigură că măsurarea nivelului ECL are loc la nivel de expunere individuală din creditare, iar atunci când este necesar în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, asigură că măsurarea are loc la nivel de portofoliu constituit prin gruparea expunerilor pe baza caracteristicilor de risc de credit comune identificate;
    (iv) un proces eficace de validare a modelelor care asigură că modelele de evaluare şi de măsurare a riscului de credit sunt capabile să genereze în permanenţă estimări cu caracter predictiv corecte, coerente şi imparţiale. Acesta trebuie să cuprindă atât stabilirea unor politici şi proceduri care definesc structura procesului de validare a modelelor în ceea ce priveşte responsabilitatea şi raportarea, reglementările interne privind evaluarea şi aprobarea modificărilor aduse modelelor, cât şi raportarea rezultatelor validării modelului;
    (v) o comunicare şi o coordonare clare şi formalizate între personalul cu funcţii de administrare a riscului de credit al unei instituţii de credit, personalul cu funcţii de raportare financiară, conducerea superioară, organul de conducere şi alte persoane care sunt implicate în procesul de evaluare a riscului de credit şi de măsurare a nivelului ECL. Acest lucru trebuie să fie demonstrat prin politici şi proceduri scrise, rapoarte şi minute ale comitetelor implicate, cum ar fi comitetele organului de conducere sau ale conducerii superioare; şi
    d) o funcţie de audit intern care trebuie:
    (i) să evalueze în mod independent eficacitatea sistemelor şi proceselor de evaluare şi măsurare a riscului de credit ale instituţiei de credit, inclusiv a sistemului de rating al riscului de credit; şi
    (ii) să facă recomandări cu privire la abordarea oricăror deficienţe identificate în cursul acestei evaluări.
    2.1.3.3.2. Metodologii ECL adecvate
    ART. 97^14
    Determinarea ajustărilor pentru pierderi trebuie să se bazeze pe metodologiile de evaluare şi măsurare a riscului de credit şi să ducă la recunoaşterea corespunzătoare şi la timp a ECL, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
    ART. 97^15
    Instituţiile de credit trebuie să valorifice efectul aferent şi să integreze, în cea mai mare măsură posibilă, acele procese, sisteme, instrumente şi date comune, care sunt utilizate în cadrul unei instituţii de credit pentru:
    a) a determina dacă, şi în ce condiţii, ar trebui acordat un credit;
    b) a monitoriza riscul de credit; şi
    c) a determina ajustările pentru pierderi atât în scop contabil, cât şi în scopul adecvării capitalului.
    ART. 97^16
    (1) Metodologiile instituţiei de credit de determinare a ajustărilor pentru pierderi trebuie să formalizeze în mod clar definiţiile termenilor-cheie care se referă la evaluarea riscului de credit şi măsurarea nivelului ECL, cum ar fi ratele de pierdere şi de migraţie, evenimentele de pierdere şi starea de nerambursare.
    (2) În cazul în care între diversele domenii funcţionale, cum ar fi contabilitatea, adecvarea capitalului şi administrarea riscului de credit, se folosesc termeni, informaţii sau ipoteze care prezintă diferenţe, motivaţia care stă la baza acestor diferenţe trebuie să fie formalizată şi aprobată de conducerea superioară.
    (3) Informaţiile şi ipotezele utilizate pentru estimările ECL trebuie revizuite şi actualizate în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
    ART. 97^17
    Instituţiile de credit trebuie să adopte şi să respecte politici şi proceduri scrise care detaliază atât sistemele şi mecanismele de control aferente riscului de credit utilizate în metodologiile lor de risc de credit, cât şi rolurile şi responsabilităţile distincte, aferente organului de conducere şi conducerii superioare ale instituţiei de credit.
    ART. 97^18
    Metodologiile adecvate pentru evaluarea riscului de credit şi determinarea nivelului ajustărilor pentru pierderi în funcţie de tipul expunerii trebuie, în special:
    a) să includă un proces proiectat astfel încât instituţia de credit să aibă capacitatea de a identifica nivelul, natura şi factorii determinanţi ai riscului de credit, la momentul recunoaşterii iniţiale a expunerii din creditare, şi a asigura că modificările ulterioare ale riscului de credit pot fi identificate şi cuantificate;
    b) să includă criterii care să ia în considerare în mod corespunzător impactul informaţiilor anticipative, inclusiv al factorilor macroeconomici. Indiferent dacă evaluarea riscului de credit este realizată pe bază colectivă sau individuală, instituţia de credit trebuie să demonstreze că impactul menţionat a fost luat în considerare, astfel încât recunoaşterea ECL nu a fost tardivă. Criteriile trebuie să conducă la identificarea factorilor care afectează rambursarea, cum ar fi cei legaţi de debitor, ca de exemplu motivaţia, disponibilitatea sau capacitatea de a se achita de obligaţiile contractuale, sau cei legaţi de termenii şi condiţiile expunerii din creditare. Factorii economici consideraţi, cum ar fi ratele şomajului sau ratele de ocupare, trebuie să fie relevanţi pentru evaluare şi, în funcţie de circumstanţe, aceştia pot fi avuţi în vedere la nivel internaţional, naţional, regional sau local;
    c) să includă, pentru expunerile evaluate pe bază colectivă, o descriere a criteriilor utilizate pentru gruparea în portofolii de expuneri cu caracteristici de risc de credit comune;
    d) să identifice şi să formalizeze metodele de evaluare şi determinare a nivelului ECL - cum ar fi metoda ratei de pierdere, metoda probabilităţii de nerambursare (PD) sau a pierderii în caz de nerambursare (LGD) - care trebuie aplicate pentru fiecare expunere sau portofoliu;
    e) să formalizeze motivele pentru care metoda selectată este considerată că asigură cu cea mai mare acurateţe determinarea nivelului ECL, în special atunci când pentru diferite portofolii şi tipuri de expuneri individuale sunt aplicate diferite metode de determinare a nivelului ECL. Instituţiile de credit trebuie să poată explica Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere motivele oricăror modificări aduse metodelor de determinare şi impactul cantitativ al acestor modificări;
    f) să formalizeze:
    (i) intrările, datele şi ipotezele utilizate în procesul de estimare a ajustărilor pentru pierderi, cum ar fi ratele istorice de pierdere, estimările PD/LGD şi previziunile economice;
    (ii) modul în care durata de viaţă a unei expuneri sau a unui portofoliu este determinată, inclusiv modul în care au fost avute în vedere aşteptările privind plăţile anticipate şi nerambursările;
    (iii) perioada de timp pentru care se evaluează istoricul pierderilor;
    (iv) ajustările necesare pentru estimarea ECL, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile. În cazul în care condiţiile economice actuale şi previzionate sunt diferite de cele care au existat în timpul perioadei istorice utilizate pentru estimare, instituţiile de credit trebuie să efectueze ajustări care să fie în mod direct corelate cu aceste diferenţe. Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere şi cazurile în care au experimentat în perioada istorică analizată puţine pierderi efective sau deloc, însă condiţiile actuale sau cele anticipate, diferite de condiţiile din timpul perioadei istorice, impun evaluarea şi măsurarea impactului pe care schimbările survenite le au asupra ECL.
    g) să includă un proces pentru evaluarea gradului de adecvare a intrărilor şi ipotezelor semnificative, aferente metodei alese de determinare a nivelului ECL. Baza pentru intrările şi ipotezele utilizate în procesul de estimare a ajustărilor pentru pierderi trebuie să fie, în general, consecventă de la o perioadă la alta. În cazul în care se modifică intrările şi ipotezele sau baza pentru acestea, motivaţia pentru modificare trebuie formalizată;
    h) să identifice situaţiile care pot conduce, de la o perioadă la alta, la schimbări în cadrul metodelor de determinare a nivelului ECL, intrărilor sau ipotezelor utilizate (de exemplu, o instituţie de credit poate afirma că un credit care a fost evaluat anterior pe bază colectivă folosind metoda PD/LGD poate fi desprins şi evaluat individual utilizând metoda fluxului de numerar actualizat, ca urmare a primirii de noi informaţii specifice debitorului, cum ar fi pierderea locului de muncă);
    i) să ia în considerare factorii interni şi externi relevanţi care pot afecta estimările ECL, cum ar fi standardele de creditare aplicate la momentul iniţierii unei expuneri, precum şi schimbările factorilor aferenţi industriei, geografici, economici şi politici;
    j) să abordeze modul în care sunt determinate estimările ECL (ca de exemplu, ratele istorice de pierdere sau analiza migraţiei, ca punct de plecare, ajustate potrivit informaţiilor privind condiţiile actuale şi aşteptate). La estimarea ECL o instituţie de credit trebuie să aibă o viziune imparţială asupra incertitudinii şi riscurilor legate de activităţile sale de creditare;
    k) să identifice care factori sunt luaţi în considerare atunci când sunt stabilite perioadele de timp istorice adecvate pentru care se evaluează pierderile istorice. O instituţie de credit trebuie să menţină suficiente date istorice privind pierderile pentru o analiză a experienţei în ceea ce priveşte pierderile din credit, care să fie utilizată ca punct de plecare pentru estimarea nivelului ajustărilor pentru pierderi, pe bază colectivă sau individuală;
    l) să determine măsura în care valoarea garanţiilor reale şi a altor elemente diminuatoare de risc de credit afectează ECL;
    m) să pună în evidenţă politicile şi procedurile instituţiei de credit, referitoare la eliminări din bilanţ şi la recuperări;
    n) să prevadă cerinţa ca analizele, estimările, revizuirile şi alte sarcini/procese, care sunt intrări pentru, sau rezultate ale procesului de evaluare şi măsurare a riscului de credit, să fie efectuate de personal competent şi bine instruit şi să fie validate de personal independent de activităţile de creditare ale instituţiei de credit. Intrările/rezultatele aferente acestor funcţii trebuie să fie bine formalizate, iar documentaţia trebuie să includă explicaţii clare care să susţină analizele, estimările şi revizuirile;
    o) să formalizeze metodele folosite în scopul validării modelelor pentru determinarea nivelului ECL (de exemplu testele ex-post);
    p) să asigure că estimările ECL încorporează în mod corespunzător informaţii anticipative, inclusiv factori macroeconomici, care nu au fost deja luate în calculul ajustărilor pentru pierderi măsurate la nivel de expunere individuală. În acest sens, conducerea trebuie să utilizeze judecata profesională bazată pe experienţa în creditare în sensul luării în considerare a tendinţelor generale la nivelul întregului portofoliu de credite, a schimbărilor în ceea ce priveşte modelul de afaceri al instituţiei de credit, factorii macroeconomici etc.; şi
    q) să implice un proces pentru evaluarea gradului de adecvare globală a ajustărilor pentru pierderi în conformitate cu reglementările contabile relevante, inclusiv o revizuire periodică, dar cel puţin o dată pe an, a modelelor ECL.
    ART. 97^19
    (1) Procesul instituţiei de credit de identificare a riscului de credit trebuie să asigure identificarea tuturor factorilor care generează modificarea riscului de credit şi a estimărilor ECL.
    (2) Ca parte esenţială a procesului de identificare a riscului de credit, a evaluării riscului de credit şi a determinării nivelului ECL, instituţia de credit trebuie să asigure luarea în considerare a riscului de credit inerent produselor şi activităţilor noi.
    (3) Procesul de evaluare şi măsurare a riscului de credit trebuie să furnizeze informaţii relevante care să permită conducerii superioare să aplice judecata profesională bazată pe experienţă cu privire la riscul de credit al expunerilor din creditare şi la estimarea ECL aferentă, în condiţiile art. 97^57 alin. (3).
    ART. 97^20
    Conducerea superioară trebuie să ia în considerare datele concrete şi circumstanţele relevante, inclusiv informaţiile anticipative, care sunt susceptibile de a determina ca ECL să difere de experienţa istorică şi care pot afecta riscul de credit şi posibilitatea recuperării complete a fluxurilor de numerar.
    ART. 97^21
    În ceea ce priveşte factorii referitori la tipul, capacitatea şi capitalul debitorilor, la clauzele expunerilor din creditare, precum şi la valorile activelor aduse în garanţie luate împreună cu alte elemente diminuatoare de risc de credit, care ar putea afecta posibilitatea recuperării complete a fluxurilor de numerar, instituţia de credit trebuie să ia în considerare, în funcţie de tipul expunerii:
    a) politicile şi procedurile sale de creditare, inclusiv standardele sale de creditare şi termenii de creditare, care erau în vigoare la momentul recunoaşterii iniţiale a expunerii din creditare faţă de debitor, precum şi cazurile în care expunerea din creditare a fost iniţiată ca o excepţie de la această politică. Politica de creditare a instituţiei de credit trebuie să includă detalii cu privire la standardele sale de creditare, precum şi ghiduri şi proceduri care asigură desfăşurarea procesului de aprobare a creditelor;
    b) sursele debitorului de venit recurent, disponibile pentru efectuarea plăţilor planificate;
    c) capacitatea debitorului de a genera suficiente fluxuri de numerar pe întreaga durată a instrumentului financiar;
    d) gradul total de îndatorare al debitorului şi aşteptările referitoare la modificările aşteptate ale gradului total de îndatorare;
    e) motivaţia sau disponibilitatea debitorilor de a-şi îndeplini obligaţiile;
    f) activele negrevate de sarcini pe care debitorul le poate constitui ca garanţii, prin intermediul pieţelor sau pe cale bilaterală, cu scopul de a strânge fonduri, şi aşteptările referitoare la modificările privind valoarea acestor active;
    g) evenimentele singulare, rezonabil posibile şi comportamentul recurent care ar putea afecta capacitatea debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale; şi
    h) evaluări, realizate la timp, ale valorii garanţiei reale şi considerarea factorilor care pot avea impact asupra valorii viitoare a garanţiei reale, ţinând cont de faptul că valorile garanţiei reale afectează în mod direct estimările referitoare la LGD.
    ART. 97^22
    (1) Factorii legaţi de modelul de afaceri al instituţiei de credit şi de condiţiile macroeconomice curente şi previzionate trebuie avuţi în vedere atunci când factorii respectivi au potenţialul de a afecta capacitatea instituţiei de credit de a recupera sumele scadente.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit iau în considerare cel puţin următorii factori:
    a) concurenţa şi cerinţele legale şi de reglementare;
    b) tendinţele în volumul general de credite al instituţiei;
    c) profilul global de risc de credit al expunerilor din creditare ale instituţiei de credit şi aşteptările cu privire la modificările acestuia;
    d) concentrările de credit, pe debitori sau pe tip de produs, segment sau piaţă geografică;
    e) aşteptările aferente practicilor de recuperare, de eliminare din bilanţ şi de recuperare;
    f) calitatea sistemului instituţiei de credit de revizuire a riscului de credit şi măsura în care este realizat controlul de către organul de conducere şi conducerea superioară ale instituţiei de credit; şi
    g) alţi factori care pot avea impact asupra ECL, inclusiv, dar fără a se limita la, aşteptările cu privire la modificările ratelor şomajului, produsului intern brut, ale ratelor dobânzii de referinţă, inflaţiei, condiţiilor de lichiditate sau ale tehnologiei.
    ART. 97^23
    (1) Metodologiile de risc de credit trebuie să ia în considerare diferite scenarii potenţiale şi trebuie să nu se bazeze numai pe considerente subiective, părtinitoare sau prea optimiste.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să elaboreze şi să formalizeze procesele prin care sunt generate scenariile relevante care urmează să fie utilizate în estimarea ECL, sens în care:
    a) instituţiile de credit trebuie să demonstreze şi să formalizeze modul în care estimările ECL ar urma să se modifice corespunzător modificărilor scenariilor, inclusiv modificările condiţiilor externe relevante care pot avea impact asupra estimărilor ECL sau asupra componentelor din cadrul calculului ECL, cum ar fi parametrii PD şi LGD;
    b) instituţiile de credit trebuie să aibă un proces formalizat pentru determinarea orizontului de timp al scenariilor şi, dacă este cazul, pentru modul de estimare a nivelului ECL în cazul expunerilor a căror durată de viaţă depăşeşte perioada acoperită de previziunile economice utilizate;
    c) instituţiile de credit pot utiliza scenarii dezvoltate pe plan intern sau externalizate. Pentru scenariile dezvoltate pe plan intern, instituţiile de credit trebuie să aibă la dispoziţie o gamă largă de experţi, cum ar fi experţi de risc, economişti, directori ai liniilor de afaceri şi membri ai conducerii superioare, care să acorde asistenţă cu privire la selectarea scenariilor care sunt relevante pentru profilul instituţiei de credit în ceea ce priveşte expunerea la riscul de credit. Pentru scenariile externalizate, instituţiile de credit trebuie să asigure că furnizorul extern adaptează scenariile pentru a reflecta profilul de afaceri şi de expunere la riscul de credit al instituţiilor de credit, având în vedere că instituţiile de credit rămân responsabile pentru aceste scenarii;
    d) instituţiile de credit trebuie să efectueze testarea ex-post pentru a asigura că factorii economici cei mai relevanţi care afectează posibilitatea recuperării şi riscul de credit sunt luaţi în considerare şi încorporaţi în estimările ECL; şi
    e) în cazul în care există indicatori de piaţă disponibili, cum ar fi marjele aferente contractelor de tip credit default swap - CDS, conducerea superioară îi poate considera ca fiind un punct de referinţă valabil, în raport cu care să verifice coerenţa propriilor sale judecăţi.
    ART. 97^24
    (1) La elaborarea de estimări ale ECL instituţia de credit trebuie să ia în considerare toate informaţiile rezonabile şi justificabile care sunt relevante pentru un anumit produs, debitor, model de afaceri sau mediu economic şi de reglementare.
    (2) La elaborarea estimărilor ECL în scopuri de raportare financiară, instituţia de credit trebuie să ia în considerare experienţa şi concluziile desprinse din exerciţii similare efectuate în scopuri prudenţiale, chiar dacă scenariile de criză respective nu sunt destinate a fi utilizate direct în scopuri contabile.
    (3) Informaţiile anticipative, inclusiv previziunile economice şi factorii de risc de credit aferenţi, utilizate pentru estimările ECL, trebuie să fie în concordanţă cu intrările pentru alte estimări relevante din cadrul situaţiilor financiare, bugetelor, planurilor strategice şi de capital, precum şi cu alte informaţii utilizate în activităţile de administrare şi raportare desfăşurate în cadrul unei instituţii de credit.
    ART. 97^25
    Conducerea superioară trebuie să demonstreze că înţelege şi ia în considerare riscurile inerente atunci când stabileşte preţul expunerilor din creditare. Instituţiile de credit, prin conducerea superioară, trebuie să ia în considerare următoarele situaţii care pot oferi indicii cu privire la estimări inadecvate ale ECL:
    a) acordarea de credite debitorilor cu surse de venit volatile, care ar putea deveni nerecurente în caz de declin economic, sau fără documente justificative ori după o verificare sumară a surselor de venit;
    b) cerinţe ale serviciului datoriei ridicate în raport cu fluxurile de numerar aşteptate nete disponibile ale debitorului;
    c) grafice de rambursare flexibile, inclusiv perioade de graţie la plată, plăţi care vizează exclusiv dobânda şi caracteristici de natura amortizării negative;
    d) pentru finanţări de proprietăţi imobiliare sau alte active, acordarea de credite în valoare egală sau mai mare decât valoarea bunurilor finanţate sau sub orice altă formă care nu asigură o marjă adecvată de protecţie prin intermediul garanţiei reale;
    e) creşteri nejustificate ale numărului de modificări aduse expunerilor din creditare din cauza dificultăţilor financiare cu care se confruntă debitorul, sau de renegocieri ori modificări ale expunerilor din creditare pentru alte motive, cum ar fi presiunile concurenţiale cu care se confruntă instituţiile de credit;
    f) eludarea cerinţelor de clasificare şi de rating, inclusiv prin reeşalonarea, refinanţarea sau reclasificarea expunerilor din creditare;
    g) creşteri nejustificate ale volumului de credite, în special relativ la creşterea volumului de credite înregistrată de către alţi creditori din aceeaşi piaţă; şi
    h) creşterea volumului şi o înrăutăţire a creditelor restante, de calitate inferioară şi/sau depreciate.
    ART. 97^26
    (1) Politicile contabile ale instituţiilor de credit trebuie să trateze, iar metodologia acestora privind ajustările pentru pierderi trebuie să includă prevederi privind:
    a) renegocieri/modificări ale expunerilor din creditare datorate dificultăţilor financiare sau altor motive, luând în considerare şi definiţiile specifice referitoare la restructurarea expunerilor datorată dificultăţilor financiare ale debitorului, stabilite în partea 2 din anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 680/2014 al Comisiei;
    b) tratamentul expunerilor din creditare depreciate, achiziţionate sau iniţiate, astfel cum sunt definite în reglementările contabile aplicabile.
    (2) Referitor la renegocierile sau modificările expunerilor din creditare, instituţiile de credit trebuie:
    a) să dispună de o metodologie privind ajustările pentru pierderi care să prevadă o metodă de evaluare solidă a riscului de credit şi a nivelului ECL, astfel încât nivelul ajustărilor pentru pierderi să continue să reflecte posibilitatea recuperării expunerii renegociate sau modificate, indiferent dacă activul original este de recunoscut sau nu, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil;
    b) să prevadă la nivelul metodologiilor sale că personalul implicat în activitatea de creditare este obligat să notifice prompt structura care exercită funcţia contabilă, atunci când expunerile sunt renegociate sau modificate, pentru a asigura contabilizarea adecvată a modificărilor. Pentru renegocieri şi modificări mai complexe decât cele realizate în mod obişnuit, trebuie să aibă loc comunicări regulate între personalul din activitatea de creditare şi departamentul contabil;
    c) să justifice orice scădere a nivelului raportat al ajustărilor pentru pierderi, datorată îmbunătăţirii riscului de credit, prin prezentarea unor dovezi temeinice referitoare la performanţa la plată a clientului, care trebuie să fie satisfăcătoare şi consecventă într-o perioadă rezonabilă de timp, având totodată în vedere cerinţele relevante pentru expunerile aflate în perioada de probă, astfel cum sunt definite în partea 2 din anexa V la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 680/2014 al Comisiei;
    d) să analizeze dacă recuperarea principalului aferent creditului este în mod rezonabil asigurată atunci când, ulterior unei renegocieri sau modificări, performanţa de rambursare se întemeiază exclusiv pe baza plăţilor reprezentând dobânzi.
    (3) În ceea ce priveşte expunerile din creditare depreciate, achiziţionate sau iniţiate, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere următoarele:
    a) metodologia trebuie să permită identificarea şi contabilizarea, în mod adecvat, a expunerilor din creditare depreciate, achiziţionate sau iniţiate;
    b) estimările fluxurilor de numerar pentru astfel de expuneri din creditare trebuie să fie revizuite la fiecare perioadă de raportare şi actualizate în funcţie de necesităţi. Aceste actualizări trebuie să fie argumentate, formalizate astfel încât să permită înţelegerea modificărilor intervenite şi aprobate de conducerea superioară.
    2.1.3.3.3. Procesul de rating al riscului de credit şi gruparea expunerilor
    ART. 97^27
    Instituţia de credit trebuie să dispună de un proces de rating al riscului de credit pentru a grupa expunerile din creditare pe baza caracteristicilor de risc de credit comune.
    2.1.3.3.3.1. Procesul de rating al riscului de credit
    ART. 97^28
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de proceduri şi sisteme informaţionale cuprinzătoare pentru a monitoriza calitatea expunerilor din creditare. Respectivele proceduri şi sisteme trebuie să includă un proces eficace de rating al riscului de credit care surprinde nivelul variabil, natura şi factorii determinanţi ai riscului de credit care se pot manifesta de-a lungul timpului, pentru a asigura în mod rezonabil faptul că toate expunerile din creditare sunt monitorizate corespunzător şi că nivelul ajustărilor pentru pierderi aferente ECL reflectă corect riscul de credit aferent.
    ART. 97^29
    Procesul de rating al riscului de credit trebuie să includă o funcţie de revizuire independentă, care să verifice atribuirea iniţială a claselor de risc de credit expunerilor, precum şi actualizarea lor continuă de către personalul din activitatea de creditare.
    ART. 97^30
    Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare, la momentul recunoaşterii iniţiale a expunerii din creditare, criterii pentru atribuirea clasei de risc de credit, inclusiv, în măsura în care prezintă relevanţă, tipul, termenii şi condiţiile produsului, tipul şi valoarea garanţiei reale, caracteristicile şi locaţia debitorului sau o combinaţie a acestora.
    ART. 97^31
    La schimbarea claselor de risc de credit atribuite la nivel de portofoliu sau la nivel individual, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare alţi factori relevanţi precum, dar fără a se limita la aceştia, schimbări în perspectiva industriei, ratele de creştere a activităţii, încrederea consumatorului şi schimbările în previziunile economice precum rata dobânzii, rata şomajului şi preţul mărfurilor, precum şi deficienţele procesului de creditare, identificate după recunoaşterea iniţială.
    ART. 97^32
    (1) La momentul la care are loc evaluarea impactului schimbărilor în riscul de credit, sistemul de rating al riscului de credit trebuie să surprindă toate expunerile din creditare, fără a se limita la acelea care au înregistrat creşteri semnificative ale riscului de credit, care au înregistrat pierderi sau care sunt depreciate ca urmare a riscului de credit, astfel încât să fie realizată o diferenţiere adecvată a riscului de credit care să asigure gruparea expunerilor din creditare în cadrul sistemului de rating al riscului de credit cu respectarea cerinţelor prevăzute la secţiunea 2.1.3.3.3.2 - Grupări bazate pe caracteristici de risc de credit comune, precum şi să fie reflectat riscul expunerilor individuale, precum şi nivelul riscului de credit aferent portofoliului, în ansamblu, atunci când are loc agregarea tuturor expunerilor.
    (2) În sensul alin. (1), un sistem de rating al riscului de credit eficace trebuie să permită instituţiilor de credit să identifice atât migrarea debitorilor între diferite clase de rating, cât şi schimbările semnificative în riscul de credit.
    ART. 97^33
    Instituţiile de credit trebuie să descrie elementele sistemului de rating al riscului de credit, să definească în mod clar fiecare clasă de risc de credit şi să stabilească personalul responsabil cu elaborarea, implementarea, operarea şi funcţionarea sistemului, precum şi persoanele responsabile cu testarea şi validarea periodică.
    ART. 97^34
    (1) Clasele de risc de credit trebuie să fie revizuite oricând sunt obţinute noi informaţii relevante sau când aşteptările instituţiei de credit cu privire la riscul de credit s-au schimbat.
    (2) Clasele de risc de credit atribuite trebuie să facă obiectul unei revizuiri formale periodice, dar cel puţin anuală, pentru a se asigura, în mod rezonabil, că acele clase sunt adecvate din perspectiva cerinţelor prevăzute la secţiunea 2.1.3.3.3.2 - Grupări bazate pe caracteristici de risc de credit comune şi actualizate.
    (3) Clasele de risc de credit aferente expunerilor din creditare evaluate individual, care au un grad de risc mai mare sau care sunt depreciate ca urmare a riscului de credit, trebuie să fie revizuite cu o frecvenţă mai mare decât cea anuală, stabilită de instituţia de credit în funcţie de complexitatea activităţii.
    (4) Estimările ECL trebuie să fie actualizate la timp pentru a reflecta schimbările în clasele de risc de credit aferente fie grupurilor de expuneri, fie expunerilor individuale.
    2.1.3.3.3.2. Grupări bazate pe caracteristici de risc de credit comune
    ART. 97^35
    Instituţiile de credit trebuie să grupeze expunerile cu caracteristici de risc de credit comune într-o manieră care este suficient de granulară pentru a permite evaluarea în mod rezonabil a schimbărilor în riscul de credit şi, astfel, evaluarea impactului asupra estimării nivelului ECL pentru asemenea grupări.
    ART. 97^36
    Metodologia instituţiei de credit pentru gruparea expunerilor în scopul evaluării riscului de credit (de exemplu în funcţie de tipul instrumentului, termenii şi condiţiile produsului, segmentul de industrie/piaţă, localizarea geografică sau data înregistrării) trebuie să fie formalizată şi supusă revizuirii şi aprobării interne efectuate de conducerea superioară.
    ART. 97^37
    (1) Expunerile din creditare trebuie să fie grupate conform caracteristicilor de risc de credit comune, astfel încât să poată fi surprinsă schimbarea indusă de factorii care generează modificarea riscului de credit şi estimările ECL. Gruparea expunerilor include luarea în considerare a efectului pe care schimbări ale informaţiilor anticipative, inclusiv factori macroeconomici, le au asupra riscului de credit al grupului de expuneri.
    (2) Elementele de bază ale grupării trebuie să fie revizuite de către conducerea superioară pentru a se asigura că expunerile din cadrul grupului de expuneri rămân omogene din perspectiva răspunsului lor la factorii determinanţi ai riscului de credit şi că, în timp, caracteristicile relevante ale riscului de credit şi impactul acestora asupra nivelului riscului de credit aferent întregului grup nu s-au schimbat.
    ART. 97^38
    Expunerile nu vor fi grupate astfel încât creşterea riscului de credit aferent anumitor expuneri să fie disimulată de performanţa grupului de expuneri ca întreg.
    ART. 97^39
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de un proces robust care să asigure că gruparea iniţială a expunerilor lor din creditare este adecvată din perspectiva îndeplinirii cerinţelor de la art. 97^35, art. 97^37 şi art. 97^38.
    (2) Gruparea expunerilor trebuie să fie reevaluată, iar expunerile trebuie să fie regrupate dacă sunt obţinute noi informaţii relevante sau dacă noile aşteptări ale instituţiei de credit privind riscul de credit sugerează că este necesară o ajustare.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să utilizeze o ajustare temporară dacă nu sunt capabile să regrupeze expunerile la timp.
    2.1.3.3.3.3. Utilizarea ajustărilor temporare
    ART. 97^40
    Instituţiile de credit trebuie să utilizeze ajustări temporare aferente unei ajustări pentru pierderi numai ca soluţie intermediară, în special în circumstanţe excepţionale sau când nu este timp suficient pentru a încorpora noile informaţii relevante în mod adecvat în cadrul procesului existent de rating şi de modelare a riscului de credit, sau pentru a regrupa expuneri din creditare sau când unele expuneri din creditare din cadrul unui grup de expuneri din creditare reacţionează la factori sau evenimente în mod diferit faţă de aşteptările iniţiale.
    ART. 97^41
    (1) Ajustările temporare nu pot fi utilizate în mod continuu, pe termen lung în cazul unui factor de risc care nu este tranzitoriu.
    (2) Metodologia instituţiei de credit privind determinarea ajustărilor pentru pierderi trebuie actualizată în scurt timp pentru a încorpora factorii preconizaţi să aibă un impact continuu asupra determinării nivelului ECL şi care nu au fost cuprinşi iniţial în metodologie.
    ART. 97^42
    În vederea evitării apariţiei lipsei de obiectivitate determinate de judecata profesională, ajustările temporare trebuie să fie convergente cu previziunile anticipative, documentate şi supuse unor procese de guvernanţă adecvate care să stabilească cerinţele de formalizare şi de aprobare a utilizării ajustărilor temporare.
    2.1.3.3.4. Adecvarea ajustării pentru pierderi
    ART. 97^43
    Valoarea agregată a ajustărilor pentru pierderi a unei instituţii de credit, indiferent dacă ajustările pentru pierderi sunt determinate pe bază colectivă sau individuală, trebuie să fie adecvată astfel încât să asigure consecvenţa cu obiectivele reglementărilor contabile aplicabile.
    ART. 97^44
    Instituţiile de credit trebuie să implementeze metodologii de risc de credit care să asigure obţinerea soldului total al ajustărilor pentru pierderi aferente ECL în conformitate cu reglementările contabile aplicabile şi să reflecte nivelul ECL în mod adecvat în contextul respectivelor reglementări contabile.
    ART. 97^45
    (1) La evaluarea adecvării ajustărilor pentru pierderi, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare factorii şi aşteptările relevante la data raportării care pot afecta recuperarea fluxurilor de numerar rămase pe parcursul duratei de viaţă a unui grup de expuneri din creditare sau a unei expuneri din creditare.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare atât datele istorice şi curente, precum şi informaţii anticipative rezonabile şi justificabile, inclusiv factori macroeconomici care sunt relevanţi expunerii/expunerilor care face/fac obiectul evaluării, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile.
    ART. 97^46
    (1) În funcţie de capacitatea de a încorpora informaţiile anticipative în cadrul estimărilor ECL, instituţiile de credit pot utiliza metode de evaluare individuală sau colectivă.
    (2) Indiferent de abordările de evaluare utilizate, acestea trebuie să fie consecvente cu cerinţele reglementărilor contabile relevante şi nu vor avea ca rezultat niveluri diferite, în mod semnificativ, de ajustări pentru pierderi.
    (3) Evaluările individuale şi colective formează împreună baza ajustărilor pentru pierderi aferente ECL.
    ART. 97^47
    Metoda de evaluare a ECL utilizată de către instituţiile de credit trebuie să fie cea mai adecvată raportat la circumstanţele concrete şi, în mod specific, trebuie să fie aliniată cu modul în care instituţiile de credit administrează expunerile din creditare. În acest sens, evaluarea colectivă este utilizată pentru grupuri mari de expuneri din creditare omogene, cu caracteristici de risc de credit comune, precum portofoliile de tip retail, iar evaluările individuale sunt derulate pentru expuneri semnificative sau în situaţiile în care au fost identificate probleme la nivel de credit individual, precum creditele aflate în observaţie şi creditele restante.
    ART. 97^48
    Indiferent de metoda de evaluare utilizată, individuală sau colectivă, instituţiile de credit trebuie să asigure că aceasta nu conduce la recunoaşterea întârziată a ECL.
    ART. 97^49
    (1) Când instituţiile de credit utilizează evaluări individuale, estimarea nivelului ECL trebuie să încorporeze întotdeauna impactul aşteptat al tuturor informaţiilor anticipative rezonabile şi justificabile, inclusiv factorii macroeconomici care afectează atât posibilitatea recuperării creditului, cât şi riscul de credit.
    (2) La aplicarea unei metode de evaluare individuală, documentaţia instituţiei de credit trebuie să demonstreze în mod clar, în aceeaşi manieră ca în cazul evaluării colective, modul în care informaţiile anticipative, inclusiv factorii macroeconomici, au fost reflectate în evaluarea individuală.
    ART. 97^50
    (1) Atât în cazurile în care evaluările individuale ale expunerilor instituţiei de credit nu iau în considerare în mod adecvat informaţiile anticipative, cât şi pentru a permite identificarea relaţiilor dintre informaţiile anticipative şi estimările nivelului ECL, care pot să nu fie evidente la nivel individual, instituţiile de credit trebuie să grupeze expunerile din creditare având caracteristici de risc de credit comune în scopul de a estima impactul informaţiilor anticipative, inclusiv factorii macroeconomici.
    (2) În cazurile în care instituţiile de credit stabilesc faptul că toate informaţiile anticipative rezonabile şi justificabile au fost încorporate în evaluarea individuală a nivelului ECL, instituţiile de credit nu vor derula o evaluare anticipativă adiţională pe bază colectivă, dacă aceasta ar determina o dublă cuantificare.
    2.1.3.3.5. Validarea modelului ECL
    ART. 97^51
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri pentru a valida modelele utilizate pentru determinarea nivelului ECL.
    ART. 97^52
    (1) Instituţiile de credit pot utiliza, în procesul de evaluare şi determinare a nivelului ECL, modele şi estimări bazate pe ipoteze pentru identificarea şi măsurarea riscului, atât la nivelul individual al expunerii din creditare, cât şi la nivelul general al portofoliilor, care includ încadrarea pe clase a creditelor, identificarea riscului de credit, măsurarea nivelului ajustărilor pentru pierderi aferente ECL pentru scopuri contabile, simulări de criză şi alocarea capitalului.
    (2) Modelele utilizate în procesul de evaluare şi măsurare a nivelului ECL trebuie să ia în considerare impactul modificărilor variabilelor aferente debitorilor şi riscului de credit, precum modificări ale PD, LGD, valorilor expunerilor, valorilor garanţiilor reale, migraţia probabilităţilor stării de nerambursare şi claselor de risc de credit interne atribuite debitorilor, având la bază informaţii istorice, curente, cât şi anticipative rezonabile şi justificabile, inclusiv factori macroeconomici.
    ART. 97^53
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri robuste pentru a valida nivelul de acurateţe şi coerenţa modelelor utilizate pentru evaluarea riscului de credit şi măsurarea nivelului ECL, inclusiv sistemele şi procesele de rating al riscului de credit bazate pe model, precum şi estimarea tuturor componentelor de risc relevante, atât la începutul aplicării modelului, cât şi pe bază continuă.
    (2) Politicile şi procedurile prevăzute la alin. (1) trebuie să prevadă condiţiile utilizării judecăţii profesionale.
    ART. 97^54
    Validarea trebuie să fie efectuată atât când modelele ECL sunt dezvoltate iniţial, cât şi când acestea suportă schimbări semnificative şi trebuie să asigure faptul că modelele respective sunt potrivite pentru propusa lor utilizare, pe bază continuă.
    ART. 97^55
    Un cadru robust de validare a modelelor trebuie să includă următoarele elemente, dar fără a se limita la acestea:
    a) Roluri şi responsabilităţi clare pentru validarea modelelor. Validarea modelelor trebuie să fie efectuată independent de procesul de dezvoltare a modelelor şi trebuie să fie derulată de personal cu experienţa şi expertiza necesare. Concluziile şi rezultatele validării modelelor trebuie să fie raportate prompt nivelului de autoritate adecvat. Când o instituţie de credit a externalizat funcţia sa de validare, instituţia de credit rămâne responsabilă pentru eficacitatea întregii activităţi de validare a modelelor şi trebuie să asigure că activitatea desfăşurată de entitatea externă conţine, pe bază continuă, elementele unui cadru robust de validare a modelelor.
    b) Metodologia şi aria de acoperire a unei validări adecvate a modelelor trebuie să includă un proces sistematic de evaluare a robusteţii, consecvenţei şi acurateţei modelului, precum şi a relevanţei continue a modelului pentru expunerile din creditare individuale sau portofoliile aferente. Un proces eficace de validare a modelelor trebuie să permită identificarea şi abordarea la timp a potenţialelor limitări ale modelului. Domeniul validării trebuie să includă o revizuire a datelor de intrare ale modelului, a planului modelului şi a datelor de ieşire/performanţei modelului. Astfel:
    (i) Referitor la datele de intrare ale modelului, instituţiile de credit trebuie să aibă stabilite la nivel intern standarde de calitate şi fiabilitate pentru informaţiile istorice, curente şi anticipative utilizate ca intrări ale modelului. Datele utilizate pentru a estima ajustările pentru pierderi aferente ECL trebuie să fie relevante pentru portofoliile instituţiilor de credit şi să fie precise, fiabile şi complete, respectiv fără excluderi care ar putea introduce elemente părtinitoare privind estimările ECL. Validarea trebuie să asigure că datele utilizate îndeplinesc aceste standarde.
    (ii) Referitor la planul modelului, validarea trebuie să evalueze dacă teoria de bază a modelului este solidă in punct de vedere conceptual, recunoscută şi general acceptată pentru scopul său. Din perspectivă anticipativă, validarea trebuie să evalueze măsura în care modelul poate lua în considerare, atât la nivel de model general, cât şi la nivel de factor de risc individual, schimbările în mediul economic şi de creditare, precum şi schimbările în profilul sau strategia de afaceri la nivel de portofoliu, fără a reduce în mod semnificativ robusteţea modelului.
    (iii) Referitor la datele de ieşire/performanţa modelului, instituţiile de credit trebuie să aibă stabilite la nivel intern standarde pentru performanţa acceptabilă a modelului. Când pragurile de performanţă sunt încălcate semnificativ, instituţiile de credit trebuie să întreprindă acţiuni de remediere, care pot ajunge până la recalibrarea sau dezvoltarea din nou a modelului.
    c) Formalizarea cuprinzătoare a cadrului şi procesului de validare a modelelor. Aceasta trebuie să includă formalizarea procedurilor de validare efectuate, orice schimbări în metodologia şi instrumentele de validare, intervalele de date utilizate, rezultatele validării şi orice acţiuni de remediere luate atunci când este necesar. Instituţiile de credit trebuie să asigure că formalizarea este revizuită şi actualizată periodic, dar cel puţin o dată pe an.
    d) O revizuire a procesului de validare a modelelor, efectuată de către părţi independente, interne sau externe, pentru a evalua eficacitatea generală a procesului de validare a modelelor şi independenţa procesului de validare a modelelor faţă de procesul de dezvoltare. Concluziile revizuirii trebuie să fie raportate cu promptitudine nivelului adecvat de autoritate, cum ar fi conducerea superioară sau comitetul de audit.
    2.1.3.3.6. Judecata profesională bazată pe experienţa în creditare
    ART. 97^56
    La evaluarea riscului de credit şi la determinarea nivelului ECL, instituţiile de credit trebuie să utilizeze judecata profesională bazată pe experienţa în creditare, în mod special atunci când analizează informaţiile anticipative rezonabile şi justificabile, inclusiv factorii macroeconomici.
    ART. 97^57
    (1) Instituţiile de credit trebuie să aibă instrumentele necesare pentru a asigura o estimare robustă şi o recunoaştere a ECL în timp util.
    (2) Având în vedere că informaţiile privind istoricul pierderilor sau că impactul condiţiilor actuale pot să nu reflecte în totalitate riscul de credit aferent expunerilor din creditare, instituţiile de credit trebuie să utilizeze propria judecată profesională bazată pe experienţa din creditare pentru a integra în mod amănunţit impactul aşteptat al tuturor informaţiilor anticipative rezonabile şi justificabile, inclusiv factorii macroeconomici, asupra propriilor estimări ale nivelului ECL.
    (3) Utilizarea de către instituţia de credit a propriei judecăţi profesionale bazate pe experienţa în creditare trebuie să fie formalizată în cadrul metodologiei riscului de credit şi supusă unei supravegheri adecvate.
    ART. 97^58
    Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere atât informaţiile istorice, cât şi impactul evenimentelor şi al condiţiilor anticipative asupra factorilor determinanţi ai riscului de credit pentru expunerile de creditare. Estimarea trebuie să reflecte deficitele de numerar viitoare aşteptate care rezultă dintr-un asemenea impact.
    ART. 97^59
    Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare informaţiile anticipative, cu excepţia cazului în care costul adiţional de încorporare a unor asemenea informaţii şi povara operaţională, care vor fi introduse, sunt prea mari şi nu contribuie la o implementare de înaltă calitate a reglementărilor contabile ECL.
    ART. 97^60
    (1) Instituţiile de credit trebuie să demonstreze că informaţiile anticipative, utilizate în cadrul procesului de estimare a nivelului ECL, au legătură cu factorii determinanţi ai riscului de credit aferent expunerilor sau portofoliilor distincte.
    (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), instituţiile de credit trebuie să utilizeze propria judecată profesională bazată pe experienţa în creditare la stabilirea nivelului adecvat al ajustărilor pentru pierderi individuale sau colective.
    (3) Când un factor anticipativ, care a fost identificat ca relevant, nu a fost încorporat în evaluarea individuală sau colectivă, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că pot fi necesare ajustări temporare.
    ART. 97^61
    (1) Previziunile macroeconomice şi celelalte informaţii relevante trebuie să fie aplicate în mod consecvent de-a lungul portofoliilor în cazul în care factorii determinanţi ai riscului de credit aferent portofoliilor sunt afectaţi în aceeaşi manieră de aceste previziuni sau ipoteze.
    (2) La dezvoltarea estimărilor nivelului ECL, instituţiile de credit trebuie să aplice propria judecată profesională bazată pe experienţa în creditare pentru a lua în considerare poziţionarea în cadrul ciclului de creditare, poziţionare care poate diferi în cadrul jurisdicţiilor în care respectivele instituţii de credit au expuneri din creditare.
    ART. 97^62
    Instituţiile de credit trebuie să fie prudente la determinarea nivelului ajustărilor pentru pierderi aferente ECL, care sunt recunoscute pentru scopuri contabile, pentru a asigura că estimările rezultate sunt adecvate, respectiv să fie consecvente cu principiul neutralităţii şi să nu fie subestimate ori supraestimate.
    ART. 97^63
    La dezvoltarea propriilor estimări ale nivelului ECL, instituţiile de credit trebuie să se folosească de o gamă largă de informaţii rezultate din procesul de administrare a riscului de credit, inclusiv informaţii de natură anticipativă, pentru scopuri de administrare a riscului şi de adecvare a capitalului.
    2.1.3.3.7. Procese, sisteme, instrumente şi date comune
    ART. 97^64
    Instituţiile de credit trebuie să aibă un proces de evaluare şi măsurare a riscului de credit care furnizează acestora o bază solidă pentru procesele, sistemele, instrumentele şi datele comune utilizate pentru a evalua riscul de credit şi pentru a determina ECL.
    ART. 97^65
    În măsura posibilităţii, instituţiile de credit trebuie să utilizeze procese, sisteme, instrumente şi date comune pentru a evalua riscul de credit, pentru a determina nivelul ECL în scopuri contabile şi pentru a determina pierderile aşteptate în scopuri de adecvare a capitalului, în vederea consolidării fiabilităţii şi consecvenţei estimărilor ECL rezultate, pentru a creşte transparenţa şi, prin intermediul disciplinei de piaţă, pentru a furniza stimulente în scopul folosirii practicilor de risc de credit sănătoase.
    ART. 97^66
    (1) Practicile de risc de credit trebuie să fie revizuite periodic, dar cel puţin o dată pe an, pentru a asigura că datele relevante disponibile în cadrul organizaţiei instituţiei de credit sunt integrate şi că sistemele sunt actualizate pe măsură ce practicile de creditare sau de afaceri ale instituţiei de credit se schimbă sau evoluează pe parcursul timpului.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să stabilească un circuit de transmitere a informaţiilor privind estimările ECL, schimbările în riscul de credit şi pierderile efective suportate pe seama expunerilor din creditare către experţii de risc de credit, personalul responsabil cu contabilitatea şi raportarea în scopuri de reglementare şi, în mod special, către personalul responsabil cu creditarea.
    ART. 97^67
    Procesele, sistemele, instrumentele şi datele comune menţionate în prezenta subsecţiune pot include sisteme de rating al riscului de credit, estimări PD supuse unor ajustări adecvate, situaţii privind întârzierile la plată, indicatori LTV, rate istorice de pierdere, tipuri de produse, calendare de amortizare, condiţii privind plăţile în avans, segmente de piaţă, locaţii geografice, datele iniţierii şi tipuri de garanţie reală.
    2.1.3.3.8. Publicarea
    ART. 97^68
    Publicarea informaţiilor de către instituţiile de credit trebuie să promoveze transparenţa şi comparabilitatea, prin furnizarea de informaţii actuale, relevante şi utile pentru luarea deciziilor.
    ART. 97^69
    Instituţiile de credit trebuie să asigure furnizarea de informaţii care să fie relevante şi comparabile, astfel încât utilizatorii să poată lua decizii prompte şi informate şi să poată evalua diligenţa organului de conducere şi a conducerii superioare.
    ART. 97^70
    (1) Publicările referitoare la datele financiare şi cele referitoare la administrarea riscului de credit trebuie să fie efectuate în conformitate cu reglementările aplicabile în domeniul contabilităţii şi al supravegherii [respectiv în conformitate cu partea a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu Instrucţiunile din 29.12.2017 privind cerinţele de publicare în temeiul părţii a opta din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 şi cu Instrucţiunile din 28.10.2015 asupra pragului de semnificaţie, al proprietăţii şi confidenţialităţii şi asupra frecvenţei de publicare, specificate în articolele 432 alineatul (1), 432 alineatul (2) şi 433 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013].
    (2) Instituţiile de credit trebuie să asigure publicările necesare pentru prezentarea unei descrieri fidele a expunerii acestora la riscul de credit, inclusiv estimările lor privind nivelul ECL şi pentru furnizarea de informaţii relevante privind practicile de creditare proprii.
    ART. 97^71
    Conducerea superioară a instituţiilor de credit trebuie să utilizeze propria judecată profesională, în concordanţă cu standardele si reglementările contabile aplicabile, pentru a determina nivelul adecvat al agregării şi detalierii datelor publicate, astfel încât publicarea de informaţii să îndeplinească cerinţele contabile şi să ofere o bună imagine asupra expunerii la riscul de credit şi asupra nivelului ECL, pentru ca utilizatorii să poată efectua o analiză a instituţiei de credit şi comparaţii relevante cu alte instituţii de credit aparţinând unui grup de entităţi similare (peer group).
    ART. 97^72
    (1) Informaţiile cantitative şi calitative publicate, luate ca întreg, trebuie să prezinte utilizatorilor principalele ipoteze şi date de intrare utilizate la obţinerea estimărilor ECL.
    (2) Publicările trebuie să evidenţieze politicile şi definiţiile care sunt esenţiale pentru estimarea nivelului ECL, precum temeiul în baza căruia instituţia de credit grupează expunerile din creditare în portofolii cu caracteristici de risc de credit similare şi definiţia utilizată de aceasta pentru starea de nerambursare, factorii care determină schimbări în estimările ECL, precum şi maniera în care a fost luată în considerare judecata profesională bazată pe experienţa în creditare a conducerii superioare.
    (3) Publicarea politicilor semnificative trebuie să arate modul în care politicile respective au fost implementate în contextul specific al instituţiei de credit.
    ART. 97^73
    Instituţiile de credit trebuie să publice informaţii calitative cu privire la modul în care informaţiile anticipative, inclusiv factorii macroeconomici, au fost încorporate în procesul de estimare a nivelului ECL, în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, în special când evaluarea este desfăşurată pe bază individuală.
    ART. 97^74
    Publicările privind temeiul pentru gruparea expunerilor din creditare trebuie să includă informaţii privind modul în care conducerea superioară se asigură că expunerile din creditare sunt grupate în mod adecvat, astfel încât respectivele grupuri continuă să aibă caracteristici comune de risc de credit.
    ART. 97^75
    Pentru a îmbunătăţi calitatea şi semnificaţia informaţiilor publicate privind estimările ECL, instituţiile de credit trebuie să furnizeze periodic, dar cel puţin o dată pe an, o explicaţie a schimbărilor semnificative ale estimării nivelului ECL. Aceste informaţii trebuie să includă atât informaţii calitative, cât şi cantitative, relevante, într-o manieră care să îmbunătăţească înţelegerea modului în care s-au schimbat estimările nivelului ECL.
    ART. 97^76
    (1) Organele de conducere ale instituţiilor de credit trebuie să revizuiască în mod regulat, dar cel puţin o dată pe an, politicile de publicare, pentru a asigura că informaţiile publicate continuă să fie relevante în raport cu profilul de risc al instituţiei de credit, cu concentrarea produselor, cu standardele industriei şi cu condiţiile de piaţă curente.
    (2) În cadrul procesului de revizuire, instituţiile de credit trebuie să publice informaţii care facilitează comparaţiile cu entităţi similare acestora, permiţând utilizatorilor să monitorizeze periodic schimbările în estimările ECL ale instituţiilor de credit şi să efectueze analize relevante între instituţiile de credit aparţinând unui grup de entităţi similare (peer group), la nivel naţional şi internaţional.
    2.1.3.4. Prevederi specifice instituţiilor de credit în vederea aplicării IFRS 9
    ART. 97^77
    (1) Instituţiile de credit trebuie să determine ECL pentru toate expunerile din creditare, cu respectarea prevederilor de la paragrafele 5.5.5, 5.5.17 şi 5.5.18 din IFRS 9. Ajustările de valoare zero trebuie să fie reduse având în vedere că estimarea ECL constituie o valoare ponderată cu probabilităţile, care trebuie întotdeauna să reflecte posibilitatea ca o pierdere din credit să aibă loc.
    (2) Fără a aduce atingere alin. (1), o ajustare de valoare zero poate să apară pentru creditele acoperite integral cu garanţii reale. Instituţiile de credit trebuie să fie precaute când efectuează estimări ale valorii garanţiei reale, întrucât evaluarea garanţiei reale la momentul iniţierii creditului se poate modifica pe durata de viaţă a creditului.
    ART. 97^78
    (1) Instituţiile de credit trebuie să adopte o metodă activă în evaluarea şi măsurarea ECL pe următoarele 12 luni, care să permită identificarea promptă a modificărilor riscului de credit şi recunoaşterea, în consecinţă, a modificărilor ECL.
    (2) În conformitate cu secţiunea 2.1.3.3.6, judecata profesională a conducerii superioare bazată pe experienţa în creditare trebuie să se reflecte în estimarea valorii şi a momentului recunoaşterii ECL pe următoarele 12 luni, care trebuie să reprezinte o estimare a ECL imparţială, ponderată în funcţie de probabilităţi, prin luarea în considerare a unei serii de rezultate posibile.
    ART. 97^79
    (1) Având în vedere definiţia ECL pe următoarele 12 luni, prevăzută în Anexa A din IFRS 9, precum şi paragraful B5.5.43 din IFRS 9, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că valoarea ECL pe următoarele 12 luni nu reprezintă doar pierderile aşteptate în următoarele 12 luni, ci reprezintă deficitele de numerar aşteptate pe durata de viaţă a expunerii sau a grupului de expuneri din creditare, care pot apărea datorită evenimentelor generatoare de pierderi ce se pot produce în următoarele 12 luni.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere faptul că, în conformitate cu paragraful 5.5.9 din IFRS 9, pentru a evalua dacă un instrument financiar trebuie să treacă la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, acestea trebuie să ia în considerare modificările în posibilitatea apariţiei stării de nerambursare pe durata de viaţă aşteptată a instrumentului financiar. Deşi, în anumite circumstanţe, IFRS 9 permite ca modificările în riscul apariţiei stării de nerambursare în următoarele 12 luni să fie folosite pentru această evaluare, această abordare poate să nu fie adecvată, şi instituţiile de credit trebuie să acorde atenţie exemplelor prezentate în IFRS 9 la paragraful B5.5.14.
    ART. 97^80
    La adoptarea unei definiţii a stării de nerambursare în scopuri contabile, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare definiţia prevăzută la articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
    ART. 97^81
    (1) Instituţiile de credit nu pot considera posibilitatea înlocuirii, de către autorităţile competente, a criteriului de restanţe de 90 de zile cu 180 de zile în conformitate cu articolul 178 (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ca fiind o excepţie de la aplicarea prezumţiei relative de 90 de zile din IFRS 9, paragraful B5.5.37.
    (2) Având în vedere că, în conformitate cu articolul 178 (1) din Regulamentul UE 575/2013, un eveniment de nerambursare se consideră că a avut loc pentru un anumit debitor când oricare/ambele dintre criteriile de la paragrafele (a) şi (b) sunt îndeplinite, instituţiile de credit trebuie să identifice starea de nerambursare, în conformitate cu criteriul de «improbabilitate de plată» aplicabil debitorului, înainte ca expunerea să devină problematică potrivit criteriului de restanţe de 90 de zile. Corespunzător abordării urmărite pentru scopuri de reglementare, lista elementelor prevăzute la articolul 178 (3) din Regulamentul UE nr. 575/2013 ca indicii de improbabilitate de plată trebuie să fie implementată într-un mod care să asigure determinarea în timp util a evenimentelor de «improbabilitate de plată» care accelerează eventualele deficite de numerar. În ce priveşte criteriul de la paragraful (b), pentru scopuri de reglementare în cazul obligaţiilor entităţilor din sectorul de retail şi din cel public, pentru cifra de 90 de zile, autorităţile competente pot înlocui cu o valoare de până la 180 de zile pentru diferite produse, după cum consideră adecvat pentru condiţiile locale (a se vedea articolul 178 (1) (b) din Regulamentul UE nr. 575/2013).
    ART. 97^82
    (1) La formularea estimării valorii ECL pe următoarele 12 luni aşa cum se menţionează în secţiunea 2.1.3.1 şi secţiunea 2.1.3.3.6, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare informaţii rezonabile şi justificabile care afectează riscul de credit, în special informaţii anticipative, incluzând factori macroeconomici.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să îşi exercite judecata profesională bazată pe experienţa în creditare pentru a lua în considerare atât informaţiile calitative, cât şi cele cantitative, care ar putea afecta evaluarea riscului de credit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să integreze în mod activ informaţii care pot afecta estimarea ECL şi nu pot să excludă sau să ignore informaţii relevante care sunt disponibile în mod rezonabil.
    ART. 97^83
    Atunci când o instituţie de credit iniţiază expuneri cu risc de credit ridicat, iar ajustările pentru pierderi sunt iniţial egale cu ECL pe următoarele 12 luni, instituţia de credit trebuie să monitorizeze îndeaproape aceste expuneri pentru creşteri semnificative ale riscului de credit, pentru a asigura transferarea în timp util a expunerii la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, având în vedere faptul că expunerile cu risc de credit crescut sunt susceptibile de a prezenta o volatilitate mai mare şi de a avea o creştere mai rapidă a riscului de credit.
    ART. 97^84
    O instituţie de credit trebuie să îşi ajusteze estimarea ECL pe următoarele 12 luni pentru a reflecta în mod adecvat modificările în riscul de credit care au avut loc, chiar dacă o creştere a riscului de credit nu este considerată semnificativă. Astfel de ajustări trebuie să fie efectuate cu mult înainte ca expunerile să fie transferate, fie individual, fie colectiv, la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă şi cu luarea în considerare a oricărei migraţii a riscului de credit care a avut loc.
    ART. 97^85
    Atunci când se efectuează o evaluare colectivă, expunerile dintr-un grup trebuie să respecte cerinţele stabilite la secţiunea 2.1.3.3.3. În special, în cazul în care devin disponibile informaţii ce indică necesitatea unei segmentări suplimentare sau diferite a unui grup de expuneri din creditare, grupul trebuie să fie împărţit în subgrupuri şi determinarea nivelului ECL pe următoarele 12 luni trebuie să fie actualizată separat pentru fiecare subgrup. În cazul în care există circumstanţe tranzitorii, instituţiile de credit trebuie să aplice o ajustare temporară cu respectarea secţiunii 2.1.3.3.3. În cazul în care devin disponibile informaţii care indică faptul că un anumit subgrup a suferit o creştere semnificativă a riscului de credit, instituţia de credit trebuie să recunoască ECL pe durata de viaţă pentru acel subgrup.
    ART. 97^86
    Expunerile din creditare nu vor fi grupate într-o manieră care să disimuleze identificarea creşterilor semnificative ale riscului de credit în timp util. Prevederile secţiunilor 2.1.3.3.3 şi 2.1.3.3.4 se aplică în mod corespunzător.
    2.1.3.4.1. Evaluarea creşterilor semnificative ale riscului de credit
    ART. 97^87
    În contextul prevederilor paragrafului 5.5.4 din IFRS 9, având în vedere că, ulterior recunoaşterii iniţiale, o creştere a riscului de credit poate să nu fie compensată pe deplin de rata dobânzii percepute, instituţiile de credit trebuie să analizeze cu atenţie dacă a existat o creştere semnificativă a riscului de credit. În caz afirmativ, expunerea din creditare trebuie să facă obiectul măsurării nivelului ECL pe durata de viaţă.
    ART. 97^88
    (1) Pentru a analiza dacă o expunere a suferit o creştere semnificativă a riscului de credit şi pentru determinarea nivelului ECL pe următoarele 12 luni şi pe durata de viaţă, instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru de administrare, sisteme şi mecanisme de control solide, în conformitate cu principiile specificate în secţiunea 2.1.3.3.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să implementeze sisteme capabile să administreze şi să evalueze în mod sistematic cantităţile mari de informaţii care sunt necesare pentru a aprecia dacă anumite expuneri sau grupuri de expuneri din creditare prezintă sau nu o creştere semnificativă a riscului de credit şi să determine ECL pe durata de viaţă atunci când este cazul.
    (3) Instituţiile de credit-mamă şi filialele trebuie să asigure că abordarea este consecventă în cadrul grupului, în special în ceea ce priveşte punerea în aplicare a unor procese care să garanteze că previziunile condiţiilor economice din diferite jurisdicţii şi sectoare economice sunt revizuite şi aprobate de conducerea superioară a instituţiei de credit şi că procesul, mecanismele de control şi ipotezele economice cu privire la elaborarea previziunilor şi conectarea acestora la aşteptările privind pierderea din credit sunt consecvente în cadrul grupului.
    (4) Necesitatea asigurării consecvenţei nu presupune ca practica să fie identică în cadrul unui grup, în condiţiile în care diferenţele între jurisdicţii şi produse, inclusiv în funcţie de disponibilitatea datelor, sunt solid formalizate şi justificate.
    ART. 97^89
    Procesele implementate de instituţiile de credit trebuie să le permită acestora să stabilească, în timp util şi pe o bază integrată, dacă a avut loc o creştere semnificativă a riscului de credit ulterior recunoaşterii iniţiale a unei expuneri din creditare, astfel încât transferul la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă al unei expuneri individuale sau al unui grup de expuneri, cu caracteristici similare de risc de credit, să se realizeze de îndată ce riscul de credit a crescut semnificativ, în conformitate cu cerinţele IFRS 9 privind contabilizarea deprecierii.
    ART. 97^90
    (1) Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere ca, pe lângă informaţiile privind condiţiile actuale şi datele istorice, să ia în considerare toate informaţiile anticipative care sunt rezonabile, justificabile şi disponibile fără costuri şi eforturi nejustificate. Dispoziţiile art. 97^113 privind informaţiile care urmează să fie utilizate se aplică în mod corespunzător.
    (2) În sensul alin. (1), pentru a recunoaşte ajustările în timp util, în conformitate cu cerinţele IFRS 9, instituţiile de credit trebuie:
    a) să combine datele şi previziunile viitoare pentru factorii-cheie determinanţi ai riscului de credit în cadrul expunerilor şi portofoliilor lor de creditare; şi
    b) să fie capabile să cuantifice, pe baza acestor date şi previziuni, riscul de credit pentru fiecare expunere din creditare sau portofoliu de credite.
    ART. 97^91
    Analizele instituţiilor de credit trebuie să ia în considerare faptul că factorii determinanţi ai pierderilor din credit încep adesea să se deterioreze cu mult timp înainte de apariţia unor dovezi obiective de incidente de neplată aferente expunerilor din creditare afectate.
    ART. 97^92
    (1) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare, în plus faţă de cele prevăzute la art. 97^91, legăturile dintre factorii macroeconomici şi caracteristicile debitorului privind riscul de credit dintr-un portofoliu, pe baza informaţiilor rezonabile şi justificabile.
    (2) În sensul prevederilor alin. (1), instituţiile de credit trebuie să pornească de la o analiză detaliată a tiparelor istorice şi a tendinţelor actuale, care să permită identificarea celor mai relevanţi factori determinanţi ai riscului de credit. Judecata profesională bazată pe experienţa în creditare trebuie să faciliteze încorporarea condiţiilor curente şi a celor previzionate care ar putea afecta aceşti factori determinanţi de risc, deficitele de numerar aşteptate şi, prin urmare, aşteptările privind pierderile.
    ART. 97^93
    Instituţiile de credit trebuie să efectueze analize de tipul menţionat la art. 97^92 nu numai în contextul portofoliilor de credite individuale de valori reduse, cum ar fi expunerile din cardurile de credit, dar şi în cazul expunerilor din creditare de valori mari, care sunt analizate individual.
    ART. 97^94
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de o politică clară care să includă criterii riguros elaborate referitoare la ceea ce reprezintă o creştere „semnificativă“ a riscului de credit pentru diferitele tipuri de expuneri din creditare. Aceste criterii şi motivele pentru care aceste abordări şi definiţii sunt considerate adecvate trebuie să fie formalizate, inclusiv cu luarea în considerare a prevederilor paragrafului 35F din IFRS 7 - Instrumente financiare: informaţii de furnizat.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că, potrivit paragrafului 5.5.9 din IFRS 9, evaluarea cu privire la creşterea „semnificativă“ a riscului de credit trebuie realizată luând în considerare modificarea riscului de apariţie a stării de nerambursare pe durata de viaţă preconizată a unui instrument financiar, şi nu modificarea valorii pierderilor din credit aşteptate, inclusiv înainte de a lua în considerare efectele elementelor de diminuare a riscului de credit, cum ar fi garanţiile reale sau alte garanţii.
    ART. 97^95
    (1) La elaborarea metodei de determinare a creşterii semnificative a riscului de credit, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare fiecare din cele 16 clase de indicatori prevăzute de IFRS 9, în măsura în care aceştia sunt relevanţi pentru instrumentul financiar care este evaluat, în conformitate cu paragrafele B5.5.17(a) – (p). În plus, instituţiile de credit trebuie să analizeze dacă există şi alte informaţii de care trebuie să ţină cont.
    (2) Indicatorii menţionaţi la alin. (1), identificaţi atât în cadrul IFRS 9, cât şi în cadrul secţiunii 2.1.3, vor avea o pondere diferită în funcţie de tipul expunerii din creditare evaluate pentru a determina dacă prezintă o creştere semnificativă a riscului de credit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să evite riscul ca o creştere semnificativă a riscului de credit să nu fie recunoscută cu promptitudine.
    (4) În special pentru recunoaşterea unor creşteri semnificative ale riscului de credit, instituţiile de credit trebuie să nu se limiteze la situaţiile în care se anticipează că un instrument financiar urmează să devină depreciat din punct de vedere al riscului de credit. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că debitorii pot prezenta o creştere semnificativă a riscului de credit, fără să existe dovezi că expunerile aferente creditelor asociate sunt susceptibile de a deveni depreciate.
    (5) Creşterea semnificativă a riscului de credit presupune o creştere a riscului de nerambursare mai evidentă decât la recunoaşterea iniţială, fără ca aceasta să conducă, în mod obligatoriu, la concluzia că apariţia stării de nerambursare este probabilă.
    ART. 97^96
    (1) Pentru evaluarea unei creşteri semnificative a riscului de credit, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare, în special, fără a se limita la aceştia, următorii indicatori:
    a) o decizie a conducerii superioare a instituţiei de credit în conformitate cu care, dacă o expunere existentă din creditare ar fi fost nou iniţiată la data raportării, elementul de preţ care reflectă riscul de credit ar fi fost semnificativ mai mare decât atunci când creditul a fost acordat iniţial, din cauza creşterii riscului de credit aferent debitorului sau clasei debitorilor, de la recunoaşterea iniţială;
    b) o decizie a conducerii superioare a instituţiei de credit de a înăspri cerinţele privind garanţiile reale şi/sau clauzele contractuale pentru noile expuneri din creditare care sunt similare expunerilor din creditare iniţiate anterior, datorită modificărilor riscului de credit pe care aceste din urmă expuneri le-au suferit de la recunoaşterea iniţială;
    c) o retrogradare a unui debitor de către o agenţie de rating recunoscută sau în cadrul unui sistem intern de rating de credit al unei instituţii de credit;
    d) în cazul expunerilor performante de creditare, care fac obiectul monitorizării şi revizuirii individuale, o deteriorare faţă de momentul recunoaşterii iniţiale a unui indicator intern sintetic de evaluare a creditului sau a unui indicator intern de calitate a creditului;
    e) deteriorarea factorilor determinanţi relevanţi ai riscului de credit, inclusiv fluxurile viitoare de numerar, pentru un debitor individual sau un grup de debitori; şi
    f) perspectiva apariţiei de modificări ale condiţiilor contractuale din cauza dificultăţilor financiare, inclusiv a celor care se califică drept măsuri de restructurare datorată dificultăţilor financiare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/227.
    (2) În situaţia în care o instituţie de credit gestionează cele mai multe expuneri de credit (cu excepţia creditelor sănătoase care prezintă un risc de credit foarte scăzut şi a creditelor cu probleme) în acelaşi mod, indiferent de riscul de credit aferent acestora, modul în care este administrată expunerea din creditare nu prezintă relevanţă pentru a evalua dacă s-a înregistrat o creştere semnificativă a riscului de credit.
    ART. 97^97
    Atunci când evaluează dacă a existat o creştere semnificativă a riscului de credit pentru o expunere din creditare, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare şi următorii factori:
    a) deteriorarea perspectivei macroeconomice relevante pentru un anumit debitor sau pentru un grup de debitori. Evaluările macroeconomice trebuie să fie suficient de cuprinzătoare pentru a include factori relevanţi pe segmente de clientelă, precum autorităţi publice, societăţi, gospodării ale populaţiei şi alte tipuri de debitori şi să ia în considerare orice diferenţe regionale relevante în ceea ce priveşte performanţa economică în cadrul unei jurisdicţii (a se vedea secţiunea 2.1.3.3.6, referitor la luarea în considerare a informaţiilor anticipative, inclusiv a factorilor macroeconomici); şi
    b) deteriorarea perspectivelor pentru sectorul sau industriile în care îşi desfăşoară activitatea un debitor.
    ART. 97^98
    (1) Instituţiile de credit trebuie să considere drept critice atât identificarea corectă şi completă a factorilor determinanţi ai riscului de credit, cât şi fundamentarea corectă şi completă a legăturilor dintre aceşti factori determinanţi şi nivelul riscului de credit.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere că, în conformitate cu paragraful 5.5.9 din IFRS 9, magnitudinea unei modificări a riscului de credit de la recunoaşterea iniţială depinde de riscul de apariţie a stării de nerambursare, existent la data recunoaşterii iniţiale, sens în care, în cazul în care o instituţie de credit foloseşte modificările PD-ului ca mijloc de identificare a modificărilor riscului de apariţie a stării de nerambursare, aceasta trebuie să ţină seama de magnitudinea unei anumite modificări a PD-ului exprimată într-un raport proporţional cu PDul de la recunoaşterea iniţială, respectiv o modificare a PDului împărţită la PD-ul de la recunoaşterea iniţială, luând în considerare şi paragraful B5.5.11 din IFRS 9. Modificarea PDului în mărime absolută trebuie, de asemenea, să fie luată în considerare.
    ART. 97^99
    (1) Analiza instituţiilor de credit nu trebuie să se rezume doar la numărul de clase de rating cu care a fost retrogradat ratingul de credit având în vedere faptul că modificarea PD-ului între două clase de rating succesive poate să nu fie lineară.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să definească o segmentare iniţială adecvată, pentru a se asigura că o creştere semnificativă a riscului de credit pentru o expunere individuală din creditare sau pentru un grup de expuneri din creditare este evidenţiată şi de clasa de încadrare. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să asigure că sistemele de rating al riscului de credit includ un număr suficient de clase pentru a se identifica în mod adecvat riscul de credit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să ţină cont de faptul că o creştere semnificativă a riscului de credit ar putea să apară înainte de schimbarea clasei de risc de credit.
    ART. 97^100
    Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că există situaţii în care o mişcare adversă a factorilor enumeraţi la art. 97^96 şi art. 97^97 ar putea să nu indice o creştere semnificativă a riscului de credit, precum situaţia expunerilor din creditare care prezintă un risc de credit foarte scăzut şi pentru care sensibilitatea probabilităţii de apariţie a stării de nerambursare, la modificările claselor de rating, poate să nu indice o creştere semnificativă a riscului de credit, atunci când calitatea ratingului scade.
    ART. 97^101
    (1) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că pot exista situaţii în care anumiţi factori acţionează într-o direcţie nefavorabilă, dar pot fi contrabalansaţi prin îmbunătăţirea altora.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să dispună de procese de administrare şi de control capabile să valideze în mod fiabil orice apreciere potrivit căreia factorii care ar putea avea un impact negativ asupra riscului de credit sunt contrabalansaţi de factori care pot avea un impact favorabil.
    ART. 97^102
    Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare şi să analizeze temeinic deciziile discreţionare ale organului de conducere al unei instituţii de credit care indică o modificare a riscului de credit, inclusiv deciziile de intensificare a monitorizării unui debitor sau a unei clase de debitori datorate preocupărilor legate de riscul de credit.
    ART. 97^103
    Atunci când o instituţie de credit evaluează că a avut loc o creştere semnificativă a riscului de credit numai pentru o parte dintre expunerile din creditare către o contrapartidă, instituţia de credit trebuie să asigure identificarea tuturor expunerilor din creditare în cazul cărora s-a înregistrat o creştere semnificativă a riscului de credit.
    ART. 97^104
    În cazul în care o instituţie de credit efectuează o evaluare a creşterilor semnificative ale riscului de credit pe bază colectivă, aceasta trebuie să revizuiască definiţiile portofoliilor în mod regulat, dar cel puţin o dată pe an, pentru a asigura că expunerile din creditare din cadrul acestora continuă să prezinte caracteristici de risc de credit comune sub aspectul răspunsului la acţiunea factorilor determinanţi ai riscului de credit. Modificarea condiţiilor economice poate necesita o regrupare a portofoliilor.
    ART. 97^105
    În situaţiile în care este evident că, într-un grup de expuneri din creditare, unele expuneri au înregistrat o creştere semnificativă a riscului de credit, instituţiile de credit trebuie să transfere o parte sau o proporţie din grupul de expuneri din creditare la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, chiar dacă nu este posibilă identificarea acestei situaţii la nivelul individual al expunerilor din creditare.
    ART. 97^106
    (1) În cazul în care, pe baza caracteristicilor de risc de credit comune, nu este posibilă identificarea de către instituţia de credit a unui anumit subgrup al expunerilor din creditare pentru care riscul de credit a crescut semnificativ, o proporţie adecvată din întregul grup trebuie să facă obiectul măsurării nivelului ECL pe durata de viaţă, proporţie care trebuie fundamentată de instituţia de credit.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să nu echivaleze termenul «semnificativ» cu semnificaţia statistică a acestuia. În acest sens, metoda de evaluare trebuie să nu se bazeze exclusiv pe analiza cantitativă. Astfel, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că pentru portofolii care au un număr mare de credite individuale mici şi un set bogat de date istorice relevante, este posibilă identificarea creşterilor semnificative ale riscului de credit, utilizând tehnicile statistice, împreună cu analiza factorilor calitativi relevanţi, în timp ce pentru portofoliile care nu prezintă aceste caracteristici, instituţiile de credit trebuie să apeleze la alte analize cantitative şi calitative pentru identificarea creşterilor semnificative ale riscului de credit.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să nu aprecieze termenul „semnificativ“ în funcţie de amploarea impactului asupra situaţiilor financiare. Identificarea şi prezentarea creşterilor semnificative ale riscului de credit trebuie să se realizeze chiar dacă o creştere a riscului de credit definită în termeni de probabilitate de apariţie a stării de nerambursare este puţin probabil să afecteze ajustarea pentru pierderi înregistrată, inclusiv în situaţia în care expunerea este supragarantată cu garanţii reale.
    (4) Instituţiile de credit trebuie să identifice şi să prezinte astfel de creşteri care sunt susceptibile de a fi importante pentru utilizatorii care doresc să înţeleagă tendinţele privind riscul de credit intrinsec al expunerilor din creditare aferente unei instituţii de credit.
    (5) Instituţiile de credit pot stabili un nivel de referinţă maxim de risc de credit pentru anumite portofolii la momentul recunoaşterii iniţiale, care să conducă la transferul respectivului portofoliu la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, atunci când riscul de credit creşte peste nivelul de referinţă maxim.
    (6) Nivelul de referinţă maxim de risc de credit prevăzut la alin. (5) se aplică numai atunci când expunerile sunt segmentate pe o bază suficient de granulară, astfel încât o instituţie de credit să demonstreze că analiza este în concordanţă cu principiile IFRS 9. În mod specific, instituţiile de credit trebuie să demonstreze că, pentru elementele din portofoliu, o creştere semnificativă a riscului de credit nu a apărut, înainte ca nivelul de referinţă maxim al riscului de credit să fie atins.
    ART. 97^107
    (1) Instituţiile de credit trebuie să-şi revizuiască în mod riguros, cel puţin o dată pe an, calitatea metodei de
    evaluare utilizate pentru a stabili dacă riscul de credit a crescut semnificativ.
    (2) Organul de conducere sau conducerea superioară a instituţiei de credit trebuie să ia în considerare dacă există factori suplimentari, de care trebuie să se ţină cont la evaluarea creşterilor semnificative ale riscului de credit, care ar putea îmbunătăţi calitatea metodei utilizate.
    ART. 97^108
    (1) Instituţiile de credit trebuie să acorde atenţie oricărei posibilităţi de introducere a unui element părtinitor care să împiedice atingerea obiectivelor IFRS 9.
    (2) În cazurile în care instituţiile de credit consideră că abordarea lor de punere în aplicare este probabil să fi introdus un element părtinitor, acestea trebuie să-şi schimbe evaluarea cu luarea în considerare a elementului părtinitor identificat, cu respectarea paragrafelor B5.5.1-B5.5.6 din IFRS 9.
    ART. 97^109
    Instituţiile de credit trebuie să asigure că modificările sau renegocierile termenilor contractuali nu ascund creşteri ale riscului de credit şi, prin urmare, nu au ca rezultat subestimarea ECL şi amânarea transferului la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă în cazul debitorilor al căror risc de credit s-a deteriorat semnificativ sau revenirea, în mod necorespunzător, de la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă la stadiul de determinare a ECL pe următoarele 12 luni.
    ART. 97^110
    (1) Când stabilesc dacă există o creştere semnificativă a riscului de credit în cazul unei expuneri din creditare modificate, instituţiile de credit trebuie să demonstreze şi trebuie să ia în considerare la elaborarea estimărilor privind ECL dacă astfel de modificări sau renegocieri au îmbunătăţit sau au restabilit capacitatea instituţiei de credit de a recupera plăţile de dobânzi şi principal, comparativ cu situaţia de la recunoaşterea iniţială.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să analizeze fondul economic al fluxurilor de numerar contractuale modificate, precum şi implicaţiile acestor modificări asupra riscului de credit viitor al expunerii din creditare, cu luarea în considerare a riscului de credit aferent debitorului.
    (3) Factorii care trebuie avuţi în vedere de către instituţiile de credit includ, fără a fi limitativi, următoarele situaţii:
    a) dacă modificarea sau renegocierea termenilor contractuali şi a fluxurilor de numerar rezultate este avantajoasă din punct de vedere economic pentru debitor, comparativ cu termenii contractuali iniţiali, nemodificaţi, şi cum afectează din punct de vedere economic această modificare capacitatea debitorului de rambursare a datoriei;
    b) dacă pot fi identificaţi factori care susţin evaluarea instituţiei de credit privind capacitatea debitorului de rambursare a datoriei, inclusiv situaţii care conduc la modificări, şi perspectivele viitoare ale debitorului ca rezultat al acestor modificări, cu luarea în considerare a condiţiilor actuale, a previziunilor macroeconomice şi a perspectivelor sectorului sau industriei în care îşi desfăşoară activitatea debitorul, a modelului de afaceri al debitorului şi a planului de afaceri al acestuia, care reflectă aşteptările debitorului privind performanţa, rezilienţa financiară şi fluxurile de numerar viitoare ale acestuia; şi
    c) dacă planul de afaceri al debitorului este fezabil, realizabil şi consecvent cu graficul de rambursare a dobânzii şi principalului conform termenilor contractuali modificaţi ai expunerii din creditare.
    ART. 97^111
    Expunerile din creditare transferate la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, care sunt ulterior renegociate sau modificate, dar nu sunt derecunoscute, trebuie să nu fie transferate înapoi la stadiul de determinare a ECL pe următoarele 12 luni, cu excepţia cazului în care există dovezi suficiente că riscul de credit pe durata de viaţă a expunerii nu a crescut semnificativ comparativ cu cel de la recunoaşterea iniţială, în conformitate cu prevederile paragrafului B5.5.27 din IFRS 9 (de exemplu, în situaţia în care o instituţie de credit acordă diverse concesii, cum ar fi reduceri ale ratei dobânzii sau amânări de rambursări de principal, unor debitori aflaţi în dificultate financiară, expunerea din creditare poate prezenta caracteristicile unui risc de credit mai scăzut, chiar dacă, în realitate, debitorul poate continua să întâmpine dificultăţi financiare, fără perspective realiste de efectuare a rambursărilor programate pe durata rămasă a expunerii).
    2.1.3.4.2. Utilizarea simplificărilor practice
    ART. 97^112
    (1) Instituţiile de credit trebuie să utilizeze în mod limitat simplificările practice a căror aplicare este permisă de IFRS 9, prevăzute la art. 97^113-97^119 din prezentul regulament.
    (2) Având în vedere că, potrivit prevederilor paragrafului 5.5.17 din IFRS 9, obiectivul IFRS 9 este de estimare a ECL într-un mod care să reflecte o valoare imparţială şi ponderată cu probabilităţi, care este determinată prin evaluarea unei serii de rezultate posibile, în cazul utilizării simplificărilor practice instituţiile de credit trebuie să ia în considerare necesitatea efectuării de ajustări, în scopul evitării oricărui element părtinitor care ar putea rezulta.
    (3) În situaţia în care o instituţie de credit utilizează simplificări practice, justificările pentru utilizarea acestora trebuie să fie formalizate într-o manieră clară de către instituţia de credit.
    2.1.3.4.3. Setul de informaţii pe care o instituţie de credit trebuie să le ia în considerare la evaluarea pierderilor din credit aşteptate
    ART. 97^113
    Instituţiile de credit trebuie să dezvolte sisteme şi procese care utilizează toate informaţiile rezonabile şi justificabile relevante pentru grupul de expuneri sau pentru expunerea individuală, după cum este necesar pentru a asigura o implementare de înaltă calitate şi consecventă a cerinţelor contabile.
    2.1.3.4.4. Derogare pentru expunerile cu risc de credit scăzut
    ART. 97^114
    Exercitarea de către instituţiile de credit a opţiunii, prevăzute la paragraful 5.5.10 al IFRS 9, de a nu evalua, pentru expunerile cu risc de credit scăzut, dacă riscul de credit a crescut semnificativ de la recunoaşterea iniţială, trebuie să fie limitată. În acest sens, instituţiile de credit trebuie să realizeze evaluări la timp ale creşterilor semnificative ale riscului de credit pentru toate expunerile din creditare.
    ART. 97^115
    (1) În sensul prevederilor art. 97^114, instituţiile de credit trebuie să recunoască întotdeauna modificările ECL pe următoarele 12 luni prin intermediul unei ajustări pentru pierderi, dacă nu există o creştere semnificativă a riscului de credit, şi trebuie să treacă expunerile din creditare la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, dacă există o creştere semnificativă a riscului de credit.
    (2) Orice utilizare a derogării referitoare la riscul de credit scăzut trebuie să fie însoţită de dovezi clare care să ateste că riscul de credit la data raportării este suficient de scăzut, astfel încât o creştere semnificativă a riscului de credit nu ar fi putut să apară după recunoaşterea iniţială.
    ART. 97^116
    (1) Instituţiile de credit nu pot considera în mod automat ca având risc de credit scăzut toate expunerile din creditare care au un rating „investment grade“ de la o agenţie de rating de credit.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să se bazeze în primul rând pe evaluările proprii ale riscului de credit în vederea evaluării riscului de credit al unei expuneri din creditare şi să nu se bazeze exclusiv sau în mod mecanic pe ratingurile furnizate de agenţiile de rating de credit, în situaţia în care acestea din urmă sunt disponibile. În cazul înregistrării unor ratinguri interne de credit optimiste, comparativ cu ratingurile externe, este necesară o analiză şi o justificare suplimentară din partea organului de conducere sau a conducerii superioare a instituţiei de credit.
    2.1.3.4.5. Prezumţia relativă privind creşterea semnificativă a riscului de credit de la recunoaşterea iniţială în cazul expunerilor care înregistrează plăţi restante de peste 30 de zile
    ART. 97^117
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de procese de evaluare şi administrare a riscului de credit care să asigure detectarea creşterilor semnificative ale riscului de credit cu mult timp înainte ca expunerile să devină restante sau să ajungă în situaţie de nerambursare.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să evite utilizarea prezumţiei relative pentru plăţile restante de peste 30 de zile ca indicator principal pentru trecerea la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă.
    ART. 97^118
    (1) În situaţia în care o instituţie de credit consideră că prezumţia pentru plăţile restante de peste 30 de zile nu operează având în vedere că nu a avut loc o creştere semnificativă a riscului de credit, aceasta o poate răsturna prin demonstrarea cu claritate, pe baza unei analize detaliate, a faptului că înregistrarea de plăţi restante de peste 30 de zile nu este corelată cu o creştere semnificativă a riscului de credit (de exemplu, în unele jurisdicţii există o practică comună pentru debitori de a întârzia rambursarea pentru anumite expuneri, dar istoria arată că acele plăţi omise sunt recuperate integral în lunile următoare).
    (2) Analiza menţionată la alin. (1) trebuie să ia în considerare atât informaţii actuale, cât şi informaţii anticipative, rezonabile şi justificabile, care pot face ca deficitele de numerar viitoare să difere de experienţa istorică.
    (3) În sensul alin. (2), instituţiile de credit trebuie să utilizeze informaţii anticipative relevante care sunt rezonabile şi justificabile pentru a analiza dacă există o legătură substanţială între astfel de informaţii şi factorii determinanţi ai riscului de credit. Instituţiile de credit trebuie să nu utilizeze prezumţia relativă pentru plăţile restante de peste 30 de zile decât dacă au demonstrat că informaţiile anticipative nu au avut o legătură substanţială cu factorii determinanţi ai riscului de credit sau că astfel de informaţii nu sunt disponibile fără costuri sau eforturi nejustificate.
    ART. 97^119
    (1) În cazurile în care informaţiile referitoare la restanţe reprezintă cel mai bun criteriu disponibil la nivelul instituţiei de credit pentru a determina dacă expunerile trebuie transferate la stadiul de determinare a ECL pe durata de viaţă, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere determinarea ajustării pentru pierderi aferentă ECL pe următoarele 12 luni, astfel încât să asigure că nivelul ECL este reflectat în mod corespunzător în conformitate cu obiectivul de determinare al IFRS 9.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să ia în considerare faptul că recurgerea în mod semnificativ la informaţii retrospective introduce un element părtinitor în implementarea modelului contabil ECL, precum şi faptul că trebuie asigurată îndeplinirea obiectivelor prevăzute în cerinţele IFRS 9 privind deprecierea, respectiv de a stabili un nivel al ECL care să îndeplinească obiectivele de determinare precizate şi de a surprinde toate creşterile semnificative ale riscului de credit."

    127. La articolul 98, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(2) În sensul alin. (1), expunerile (incluzând expunerile intragrup, unde este cazul) sunt identificate, monitorizate şi administrate la nivel de regiune cuprinzând mai multe ţări şi individual pentru fiecare ţară – suplimentar faţă de monitorizarea la nivelul debitorului final/contrapartidei finale."

    128. După articolul 99 se introduce un nou articol, articolul 99^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 99^1
    Politicile menţionate la art. 98 alin. (1) trebuie să cuprindă cel puţin:
    a) ţările şi/sau regiunile faţă de care înregistrarea de expuneri este considerată acceptabilă din punct de vedere al riscului asumat;
    b) un sistem de clasificare a riscului de ţară şi/sau a riscului aferent regiunilor faţă de care se vor înregistra expuneri şi a riscului de transfer şi acordarea unui rating corespunzător, care să presupună cel puţin metodele de măsurare şi evaluare a riscului de ţară prin componentele de risc economic şi risc politic, precum şi a riscului de transfer;
    c) tipurile de entităţi din cadrul ţărilor şi/sau regiunilor faţă de care înregistrarea de expuneri este considerată acceptabilă din punctul de vedere al riscului asumat;
    d) tipurile de operaţiuni şi scadenţele iniţiale maxime considerate acceptabile din punctul de vedere al riscului asumat pentru fiecare ţară şi/sau regiune şi al riscului de transfer;
    e) limitele expunerilor faţă de entităţi individuale din cadrul fiecărei ţări şi/sau regiuni, precum şi limitele expunerilor agregate la nivelul fiecărei ţări şi/sau regiuni, în scopul diversificării expunerilor;
    f) caracteristicile garanţiilor aferente expunerilor având scopul de a reduce riscul de nerambursare, cuprinzând cel puţin: tipurile de garanţii, nivelul minim al garanţiei raportat la valoarea iniţială a expunerii, perioada de valabilitate a garanţiei corelată cu scadenţa expunerii;
    g) modalităţile de recuperare a creanţelor şi de executare a garanţiilor în caz de nerambursare, precum şi frecvenţa de evaluare a cadrului legal aferent ţării şi/sau regiunii faţă de care se înregistrează expunerea, inclusiv din perspectiva cadrului legal aplicabil garanţiilor, în scopul asigurării că garanţiile constituite produc efecte juridice, au fost îndeplinite formalităţile de perfectare şi/sau de opozabilitate faţă de terţi cu privire la aceste garanţii şi că acestea pot fi puse în executare;
    h) planuri pentru situaţii neprevăzute, care să se refere inclusiv la situaţiile în care este necesară diversificarea expunerilor sau în care debitorul se schimbă ca urmare a proceselor de transformare care pot include, fără a se limita, procese de divizare şi fuziune;
    i) strategia de lichidare a expunerilor în situaţii de criză sau în situaţii în care debitorul se schimbă ca urmare a proceselor de transformare care pot include, fără a se limita, procese de divizare şi fuziune;
    j) mecanismul de identificare a expunerilor din perspectiva cuantificării riscului de ţară şi riscului de transfer, inclusiv în situaţii în care: (i) ultimul deţinător al debitorului este dificil de identificat din cauza structurii netransparente a acţionariatului, (ii) structura acţionariatului debitorului suportă modificări sau (iii) intervin modificări la nivelul debitorului ca urmare a proceselor de transformare care pot include, fără a se limita, procese de divizare şi fuziune;
    k) mecanismul de control şi de supraveghere al riscului de ţară şi riscului de transfer, prin stabilirea nivelului de aprobare a expunerilor, precum şi a frecvenţei de revizuire a acestui nivel şi a limitelor de expunere de către organul de conducere al instituţiei de credit."

    129. După articolul 101 se introductrei noi articole, articolele 101^1-101^3, cu următorul cuprins:
    "ART. 101^1
    În sensul prevederilor art. 101, precum şi pentru scopurile art. 98 şi al art. 93^7 lit. c), instituţiile de credit trebuie să ia în considerare:
    a) gradul de concentrare în cadrul tuturor tipurilor de expuneri la riscul de ţară, inclusiv expuneri faţă de administraţii centrale, raportat la întregul portofoliu de credite al instituţiei (pe debitor şi valoare);
    b) puterea economică şi stabilitatea ţării debitorului, precum şi evidenţa plăţilor punctuale şi apariţia evenimentelor grave de nerambursare;
    c) riscul altor forme de intervenţie a statului care pot afecta semnificativ bonitatea debitorilor (ex. blocarea depozitelor, exproprierea sau impunerea de impozite împovărătoare); şi
    d) riscul asociat posibilităţii ca, în cazul producerii unui eveniment care afectează întreaga ţară (ex. eveniment natural sau social/politic), acesta să ducă la neplată în cazul unui grup mare de debitori (riscul de debitor colectiv).
    ART. 101^2
    Instituţiile de credit trebuie să evalueze riscul de transfer aferent creditelor şi expunerilor transfrontaliere semnificative în monedă străină.
    ART. 101^3
    (1) Instituţiile de credit trebuie să deruleze periodic, dar cel puţin anual, simulări de criză care să ia în considerare scenarii nefavorabile cu privire la impactul riscului de ţară şi al riscului de transfer, în scopul administrării riscului de credit.
    (2) Rezultatele simulării de criză efectuate conform alin. (1) trebuie aduse la cunoştinţa organului de conducere al instituţiei de credit şi trebuie avute în vedere la elaborarea/revizuirea politicilor şi proceselor menţionate la art. 98 alin. (1)."

    130. La articolul 102 alineatul (3), literele a), b), d) şi f) se modifică şi voravea următorul cuprins:
    "a) orice entitate asupra căreia instituţia de credit exercită controlul, inclusiv entităţi cu scop special («special purpose vehicles»);
b) orice entitate în care instituţia de credit deţine participaţii, inclusiv entităţi cu scop special («special purpose vehicles»);
    …………………………………………….............................…..
    d) orice entitate în care entităţile menţionate la lit. c) fie exercită controlul, fie deţin participaţii, cu excepţia cazului în care respectiva entitate este deţinută de stat;
    …………………………………………….............................…..
    f) orice entitate în care acţionarii menţionaţi la lit. e) fie exercită controlul, fie deţin participaţii, cu excepţia cazului în care respectiva entitate este deţinută de stat;"

    131. La articolul 102 alineatul (3), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:
    "h) membrii organului de conducere şi persoanele care deţin funcţii-cheie sau, după caz, funcţii similare funcţiilor-cheie în entităţile de la lit. a)-f), împreună cu entităţile şi persoanele aferente prevăzute la lit. g) pct. (i) şi (ii)."

    132. La articolul 102, după alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu următorul cuprins:
    "(5) În aplicarea alin. (3), Banca Naţională a României poate stabili că o anumită persoană şi/sau entitate reprezintă parte afiliată instituţiei de credit."

    133. La articolul 105, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 105
    (1) Orice operaţiune care conduce la înregistrarea, scoaterea în afara bilanţului sau modificarea unei expuneri faţă de o parte afiliată, care depăşeşte un prag prevăzut de normele interne ale instituţiei de credit, precum şi orice operaţiune de acest tip care prezintă în alt fel un risc deosebit, vor fi efectuate numai cu aprobarea prealabilă a organului de conducere al instituţiei de credit."

    134. La articolul 105, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
    "(3) În scopurile alin. (2), excluderea unui membru al organului de conducere din procesul de aprobare şi administrare a tranzacţiilor cu părţile afiliate presupune cel puţin:
    a) aducerea, de către respectivul membru, la cunoştinţa celorlalţi membri ai organului de conducere a existenţei conflictului de interese şi completarea unei declaraţii pe propria răspundere cu detalii privind natura conflictului;
    b) abţinerea de la participarea la reuniunile cu scop de prezentare, analiză şi luare a deciziei privind tranzacţiile cu părţile afiliate;
    c) organizarea reuniunilor în care prezenţa membrului organului de conducere este solicitată de către ceilalţi membri ai organului de conducere în scopul furnizării de informaţii cu privire la natura conflictului de interese, în altă zi decât cea în care au loc reuniunile cu scop de prezentare, analiză şi luare a deciziei privind tranzacţiile cu părţile afiliate;
    d) abţinerea de la a fi prezent în vecinătatea locului desfăşurării reuniunilor menţionate la lit. b);
    e) evidenţierea în dreptul locului destinat semnăturii, în cadrul documentelor de decizie, a sintagmei „conflict de interese“;
    f) abţinerea de la contactarea personalului implicat în procesul de aprobare şi administrare a tranzacţiilor cu părţile afiliate, în legătură cu respectivele tranzacţii."

    135. La articolul 109, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:
    "(2^1) Instituţiile de credit au obligaţia de a lua măsurile necesare pentru a preveni menţinerea condiţiilor de favoare în cadrul operaţiunilor înregistrate în baza drepturilor oferite prin pachetele de măsuri remuneratorii şi stimulente pentru salariaţii entităţilor membre ale grupului instituţiei de credit, faţă de persoanele care nu mai fac parte din personalul propriu."

    136. După articolul 110 se introduce un nou articol, articolul 110^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 110^1
    La evaluarea riscului rezidual, precum şi pentru scopurile art. 93^4 lit. c), instituţiile de credit trebuie să evalueze importanţa riscului rezidual, ţinând cont de:
    a) adecvarea şi capacitatea de a fi puse în executare a acordurilor de garanţie reală şi al garanţiilor personale;
    b) durata şi capacitatea de executare a garanţiilor reale şi a garanţiilor personale cu respectarea cadrului legal naţional;
    c) lichiditatea şi volatilitatea valorilor activelor constituite drept garanţii reale;
    d) valoarea recuperabilă a garanţiei reale în cadrul diferitelor acţiuni de executare a obligaţiilor rezultate din contractul de credit şi din contractele de garanţie (ex. proceduri de executare silită);
    e) bonitatea garanţilor."

    137. După articolul 111 se introducdouă noi articole, articolele 111^1 şi 111^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 111^1
    În cadrul politicilor şi procedurilor menţionate la art. 111, instituţiile de credit trebuie să stabilească praguri aferente nivelurilor acceptabile ale riscului de concentrare pentru a reflecta apetitul la risc, profilul de risc şi nivelul de capital ale instituţiilor de credit, care să fie comunicate periodic către, şi însuşite de către, personalul relevant. Respectivele politici şi proceduri trebuie să prevadă că toate concentrările semnificative sunt revizuite periodic şi raportate organului de conducere.
    ART. 111^2
    În scopul art. 93^7 lit. d), instituţiile de credit trebuie să ţină cont de:
    a) determinanţii comuni ai riscului de credit în rândul expunerilor şi să vizeze expunerile care tind să afişeze un comportament similar, respectiv care au o corelare mare, pentru scopurile identificării concentrărilor de credit;
    b) sursele ascunse ale riscului de concentrare a creditului care se pot manifesta în condiţii de criză, în situaţiile în care nivelul de corelare a riscului de credit poate creşte faţă de situaţiile normale şi în situaţiile în care expuneri de credit suplimentare pot rezulta din elemente din afara bilanţului;
    c) riscul de concentrare a creditului care poate rezulta, în cazul grupurilor, la nivel consolidat şi care nu ar putea fi identificat la nivel individual;
    d) posibilitatea suprapunerii riscului de credit când are loc evaluarea concentrării creditului (de exemplu, un nivel ridicat al concentrării faţă de o anumită administraţie centrală poate conduce la un nivel ridicat al concentrării riscului de ţară şi al riscului de credit faţă de o singură entitate), caz în care trebuie evitată aplicarea unei simple agregări a diferitelor tipuri de concentrări de credit, fiind necesară luarea în considerare a factorilor determinanţi;
    e) utilizarea unor indicatori la evaluarea nivelului de concentrare, pentru estimarea impactului adiţional al riscului de credit."

    138. După articolul 115 se introduce un nou articol, articolul 115^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 115^1
    La evaluarea riscului din securitizare, precum şi pentru scopurile art. 93^7 lit. e), instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere:
    a) caracterul adecvat al alocării expunerilor din securitizare în cadrul portofoliului de tranzacţionare sau în afara portofoliului de tranzacţionare şi compatibilitatea cu strategia de securitizare a instituţiei de credit;
    b) ratingul şi performanţa tranşelor de securitizare deţinute de instituţia de credit, precum şi natura, componenţa şi calitatea activelor-suport;
    c) corelarea eliberării capitalului cu transferul efectiv de risc pentru securitizări iniţiate;
    d) o distincţie clară între sumele utilizate şi cele neutilizate aferente facilităţilor de lichiditate oferite vehiculului de securitizare;
    e) existenţa unor planuri pentru situaţii neprevăzute pentru programele de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP) administrate de către instituţie în eventualitatea în care emiterea titlurilor nu este posibilă datorită condiţiilor de lichiditate, precum şi impactul asupra expunerii totale a instituţiei la riscul de credit."

    139. La secţiunea a 2-a a capitolului II din titlul II, după paragraful „2.4. Riscul din securitizare“ se introduce un nou paragraf, paragraful „2.4^1. Riscul asociat finanţărilor specializate“, cuprinzând articolul 115^2, cu următorul cuprins:
    "2.4^1. Riscul asociat finanţărilor specializate
    ART. 115^2
    (1) Instituţiile de credit tratează în mod separat, faţă de alte activităţi de creditare, finanţările specializate.
    (2) La evaluarea riscului asociat finanţărilor specializate, în special pentru scopurile art. 93^7 lit. f) instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere:
    a) profitabilitatea proiectelor şi caracterul rezervat al ipotezelor care stau la baza planurilor de afaceri (inclusiv riscul de credit al clienţilor principali);
    b) impactul schimbărilor legislative, mai ales în sectoarele care fac obiectul unor subvenţii, asupra fluxurilor de numerar viitoare;
    c) impactul cererii fluctuante de pe piaţă şi existenţa unei pieţe pentru eventuala vânzare a obiectului finanţat; şi
    d) orice formă de garanţie depusă de sponsori."

    140. După articolul 116 se introduce un nou articol, articolul 116^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 116^1
    În sensul art. 116, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere cel puţin:
    a) activităţile de piaţă, liniile de activitate şi produsele;
    b) strategia principală a portofoliului pentru riscul de piaţă şi apetitul la risc în activităţile de piaţă;
    c) ponderea relativă a poziţiilor de risc de piaţă sub aspectul activelor totale, schimbărilor în timp şi al strategiei instituţiei de credit pentru aceste poziţii;
    d) ponderea relativă a câştigurilor nete aferente poziţiilor de piaţă în totalul veniturilor din exploatare; şi
    e) cerinţa de fonduri proprii pentru riscul de piaţă faţă de cerinţa de fonduri proprii totale şi capitalul intern alocat pentru riscul de piaţă faţă de capitalul intern total, inclusiv modificările istorice ale acestor valori şi previziuni."

    141. După articolul 126 se introduc şapte noi articole, articolele 126^1-126^7, cu următorul cuprins:
    "ART. 126^1
    (1) La evaluarea riscului de piaţă, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere cel puţin următoarele subcategorii ale acestuia:
    a) riscul de poziţie, identificat ca risc general şi specific;
    b) riscul valutar;
    c) riscul de marfă; şi
    d) riscul asociat ajustării evaluării creditului.
    (2) În sensul alin. (1), evaluarea trebuie să acopere cel puţin riscurile aferente instrumentelor legate de rata dobânzii şi titlurilor de capital sau legate de capital, din portofoliul de tranzacţionare reglementat, precum şi riscurile aferente poziţiilor valutare şi poziţiilor de risc de marfă din portofoliul de tranzacţionare şi din afara portofoliului de tranzacţionare.
    (3) În plus faţă de subcategoriile menţionate la alin. (1), evaluarea trebuie să ţină cont şi de următoarele subcategorii din afara portofoliului de tranzacţionare:
    a) riscul marjei de credit asociat poziţiilor evaluate la valoarea justă; şi
    b) riscul aferent expunerilor din titluri de capital.
    ART. 126^2
    (1) Instituţiile de credit trebuie să identifice principalii factori determinanţi ai expunerii la riscul de piaţă.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit:
    a) evaluează natura şi componenţa poziţiilor cu risc de piaţă ale instituţiei de credit;
    b) evaluează profitabilitatea;
    c) evaluează riscul de concentrare de piaţă; şi
    d) iau în considerare rezultatul simulărilor de criză.
    (3) În sensul alin. (2) lit. a), instituţiile de credit analizează natura expunerilor instituţiilor de credit la riscul de piaţă (din portofoliul de tranzacţionare şi din afara portofoliului de tranzacţionare) pentru a identifica expunerile la risc şi determinanţii de risc de piaţă aferenţi. În acest scop, instituţiile de credit analizează expunerile la riscul de piaţă pe clase de active specifice şi/sau instrumente financiare relevante, ţinând cont de mărimea, complexitatea şi nivelul de risc al acestora.
    (4) În sensul alin. (2) lit. a), instituţiile de credit trebuie să evalueze poziţiile cu probleme şi/sau nelichide şi impactul acestora asupra profitabilităţii instituţiei de credit.
    (5) În sensul alin. (2) lit. b), instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere analiza profitabilităţii în istoric, atât la nivel de portofoliu, cât şi defalcat pe linii de activitate şi/sau clase de active, inclusiv volatilitatea profiturilor şi a activităţilor comerciale în raport cu profilul de risc de piaţă al instituţiei.
    (6) În sensul alin. (2) lit. b), instituţiile de credit trebuie să facă distincţia, pe de o parte, între veniturile din activităţi de tranzacţionare şi veniturile din alte activităţi decât cele de tranzacţionare (comisioane sau taxe percepute clienţilor), iar, pe de altă parte, între profiturile/pierderile realizate şi cele nerealizate. Pentru clasele de active şi/sau expuneri care generează profituri sau pierderi anormale, instituţiile de credit evaluează profitabilitatea în comparaţie cu nivelul de risc asumat de către acestea pentru a identifica şi a analiza posibile inconsecvenţe.
    (7) În sensul alin. (2) lit. c), la evaluarea riscului de concentrare de piaţă, instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere gradul de risc de concentrare de piaţă la care acestea sunt expuse, fie datorită expunerilor la un singur factor de risc, fie datorită expunerilor la mai mulţi factori de risc care sunt corelaţi.
    (8) În sensul alin. (2) lit. d), instituţiile de credit trebuie să ţină cont de rezultatele simulărilor de criză pentru a identifica orice surse de risc de piaţă, neidentificate anterior.
    ART. 126^3
    Instituţiile de credit trebuie să aibă o strategie privind riscul de piaţă şi un apetit la riscul de piaţă adecvate în raport cu modelul de afaceri, strategia generală privind riscul, apetitul la risc, mediul pieţei şi rolul în sistemul financiar, precum şi cu starea financiară, capacitatea de finanţare şi adecvarea capitalului.
    ART. 126^4
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de o strategie solidă privind riscul de piaţă, clar formulată şi formalizată, care să fie aprobată de organul de conducere şi care:
    a) prevede orientări pentru administrarea diferitelor instrumente şi/sau portofolii cu risc de piaţă şi susţine luarea deciziilor pe bază de risc;
    b) acoperă în general toate activităţile instituţiei de credit în cazul cărora riscul de piaţă este semnificativ;
    c) ţine cont de aspectele ciclice ale economiei şi de modificările produse în componenţa poziţiilor cu risc de piaţă; şi
    d) este comunicată eficient întregului personal relevant.
    ART. 126^5
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru organizaţional adecvat pentru funcţiile de administrare, măsurare, monitorizare şi control al riscului de piaţă, având resurse umane şi tehnice atât calitative, cât şi cantitative, suficiente. În acest scop, instituţiile de credit trebuie să asigure că:
    a) există linii clare de responsabilitate pentru asumarea, monitorizarea, controlul şi raportarea riscului de piaţă;
    b) există o separare clară în cadrul structurii de business între compartimentul însărcinat cu iniţierea tranzacţiilor (front office) şi compartimentul responsabil cu alocarea, înregistrarea şi decontarea tranzacţiilor (back office);
    c) sistemul de control şi monitorizare a riscului de piaţă este identificat în cadrul structurii organizatorice, este independent de domeniul de activitate din punct de vedere funcţional şi ierarhic şi este supus unui proces de verificare independent;
    d) funcţia de administrare, măsurare, monitorizare şi control al riscurilor acoperă riscul de piaţă la nivelul întregii instituţii şi, în particular, la nivelul tuturor domeniilor în care riscul de piaţă poate fi asumat, diminuat sau monitorizat; şi
    e) personalul cu responsabilităţi în activităţi de piaţă (atât în cadrul structurilor de business, cât şi în cadrul structurilor cu funcţii de administrare şi de control) are aptitudini şi experienţă corespunzătoare.
    ART. 126^6
    Politicile şi procedurile instituţiilor de credit trebuie să fie solide şi conforme cu strategia privind riscul de piaţă şi să acopere cel puţin:
    a) natura operaţiunilor, instrumentelor financiare şi pieţelor în care instituţia de credit îşi poate desfăşura activitatea;
    b) poziţiile care se includ în/se exclud din portofoliul de tranzacţionare în scopuri de reglementare;
    c) politicile privind acoperirile interne;
    d) definiţia, structura şi responsabilităţile birourilor de tranzacţionare (trading desks) ale instituţiei de credit;
    e) cerinţele privind procesele de tranzacţionare şi de decontare;
    f) procedurile pentru limitarea şi controlul riscului de piaţă;
    g) cadrul prin care se asigură faptul că toate poziţiile evaluate la valoarea justă sunt supuse unor ajustări de evaluare prudentă în conformitate cu legislaţia relevantă, în mod specific cu Regulamentul delegat (UE) nr. 526/2014 al Comisiei cu privire la standardele tehnice de reglementare în vederea stabilirii marjei aproximative şi a numărului limitat de portofolii mai mici pentru riscul de ajustare a evaluării creditului. Acest cadru trebuie să includă cerinţe pentru poziţii complexe, produse nelichide şi produse evaluate cu ajutorul modelelor;
    h) criteriile aplicate de către instituţiile de credit pentru a evita asocierea cu persoane/grupuri implicate în activităţi frauduloase şi alte infracţiuni; şi
    i) proceduri pentru activităţi şi/sau produse de piaţă noi şi analize de impact al acestora asupra profilului general de risc.
    ART. 126^7
    Instituţiile de credit trebuie să dispună de sisteme de limitare pentru riscul de piaţă, care să îndeplinească cel puţin următoarele cerinţe:
    a) sunt prevăzute limite absolute şi/sau încălcări permise ale limitelor şi descrierea clară a perioadei de timp şi a împrejurărilor specifice în care sunt permise astfel de încălcări ale limitelor;
    b) există o limită generală pentru activităţile de piaţă şi limite specifice pentru subcategoriile principale de riscuri; după caz, acestea trebuie să permită alocarea de limite pe portofolii, birouri, unităţi operaţionale sau tipuri de instrumente; nivelul de detaliu trebuie să reflecte caracteristicile activităţilor instituţiei;
    c) setul de limite (limite bazate pe indicatori de risc, limite noţionale, limite de control al pierderii) stabilit de către instituţia de credit este adaptat la dimensiunea şi complexitatea activităţilor de piaţă ale acesteia;
    d) sunt prevăzute proceduri pentru a informa permanent personalul cu atribuţii de tranzacţionare cu privire la limitele existente; şi
    e) sunt prevăzute proceduri adecvate pentru actualizarea limitelor în mod regulat."

    142. La articolul 128, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4), cu următorul cuprins:
    "(3) Strategia instituţiei de credit privind riscul de rată a dobânzii asociat activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare trebuie să reflecte în mod corect limitele de risc ale instituţiei de credit la riscul de rată a dobânzii şi să fie în concordanţă cu apetitul la risc.
(4) Strategia instituţiei de credit privind riscul de rată a dobânzii asociat activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare trebuie să ţină cont de aspectele ciclice ale economiei şi de modificările rezultate în compoziţia activităţilor afectate de riscul de rată a dobânzii asociat activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare."

    143. La articolul 131, alineatele (2) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "(2) Pentru scopurile alin. (1), instituţiile de credit trebuie să dispună de capacitatea necesară pentru a calcula modificările potenţiale ale valorii lor economice şi a câştigurilor, ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, precum şi nivelul general al riscului de rată a dobânzii din afara portofoliului de tranzacţionare la nivel individual, subconsolidat şi consolidat.
(3) Instituţiile de credit trebuie să elaboreze şi să utilizeze propriile metodologii de calcul ale modificărilor potenţiale ale valorii lor economice şi a câştigurilor, ca urmare a schimbării nivelurilor ratelor dobânzii, în conformitate cu profilul de risc şi politicile de administrare a riscului aferente acestora."

    144. Articolul 132 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 132
    (1) Instituţiile de credit calculează şi raportează Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere modificarea valorii lor economice ca urmare a aplicării unor schimbări bruşte şi neaşteptate ale ratelor dobânzii de +/- 200 de puncte de bază, în ambele direcţii, indiferent de monedă. Calcularea modificării valorii economice se efectuează cel puţin trimestrial, iar raportarea se efectuează trimestrial pe bază individuală şi semestrial pe bază subconsolidată şi consolidată, în conformitate cu actele normative emise de Banca Naţională a României în aplicarea acestui articol.
    (2) Instituţiile de credit calculează şi raportează Băncii Naţionale a României – Direcţia supraveghere modificarea valorii lor economice ca urmare a aplicării unor schimbări bruşte şi neaşteptate ale ratelor dobânzii conform a şase scenarii de şoc standardizate pentru detectarea valorilor extreme, respectiv un şoc paralel în sus, un şoc paralel în jos, un şoc cu variaţie bruscă (rate scurte în jos şi rate lungi în sus), un şoc cu evoluţie constantă (rate scurte în sus şi rate lungi în jos), un şoc cu rate scurte în sus, un şoc cu rate scurte în jos. Calcularea modificării valorii economice se efectuează cel puţin trimestrial. Dacă în cel puţin unul din cele 6 scenarii scăderea valorii economice rezultate în urma calculării este mai mare decât 15% din fondurile proprii de nivel 1, instituţia de credit trebuie să informeze imediat Banca Naţională a României. În orice alte situaţii, instituţiile de credit includ rezultatul calculelor în cadrul raportului de evaluare care face obiectul raportării periodice prevăzute la art. 68^11 alin. (5).
    (3) Pentru scopurile alin. (1), instituţiile de credit trebuie să aplice fie metodologia standardizată în conformitate cu anexa nr. 1, fie o metodologie internă.
    (4) În cazurile în care metodologia aplicată de o instituţie de credit în baza alin (3) este considerată, de către Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere, inadecvată din perspectiva profilului de risc al instituţiei de credit, Banca Naţională a României poate solicita instituţiei de credit, dar fără a se limita la aceasta, modificarea metodologiei.
    (5) Instituţiile de credit trebuie să asigure că metodologiile interne utilizate pentru administrarea riscului de rată a dobânzii din activităţi în afara portofoliului de tranzacţionare sunt validate de către o funcţie independentă de unităţile de lucru care prezintă relevanţă din perspectiva asumării de riscuri.
    (6) Pentru scopurile art. 166 alin. (5), în cazul în care valoarea economică a unei instituţii de credit scade cu mai mult de 20% din fondurile proprii ca urmare a aplicării şocului prevăzut la alin. (1) sau a şocurilor prevăzute la alin. (2), instituţia de credit va discuta cu Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere măsurile necesare pentru diminuarea unui astfel de declin potenţial, măsuri care pot include, printre altele, următoarele:
    a) îmbunătăţirea activităţii de administrare a riscului;
    b) modificarea limitelor interne;
    c) reducerea profilului de risc;
    d) creşterea cerinţei de capital reglementat."

    145. La secţiunea a 2-a a capitolului II din titlul II, denumirea paragrafului 2.7 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "2.7. Riscurile de lichiditate şi finanţare"

    146. La articolul 137, după alineatul (4) se introduc două noi alineate, alineatele (4^1) şi (4^2), cu următorul cuprins:
    "(4^1) Cadrul aferent strategiilor privind riscul de lichiditate şi toleranţei la riscul de lichiditate trebuie să fie integrat în mod adecvat în cadrul general privind apetitul la risc al instituţiilor de credit.
(4^2) Cadrul de administrare a riscului de lichiditate şi de finanţare trebuie să fie coerent la nivel intern şi să asigure un proces intern cuprinzător de evaluare a adecvării lichidităţii la riscuri şi trebuie să fie integrat în procesul mai general de administrare a riscurilor."

    147. După articolul 137 se introduce un nou articol, articolul 137^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 137^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de rezerve de lichiditate şi capacitate de contrabalansare adecvate pentru a acoperi necesarul de lichiditate în decurs de o lună, precum şi de-a lungul unor diferite orizonturi de timp, eventual de până la un an, inclusiv overnight.
    (2) Rezerva de lichiditate şi capacitatea de contrabalansare efective, inclusiv calitatea activelor lichide, trebuie să fie în concordanţă cu toleranţa la riscul de lichiditate a instituţiei de credit."

    148. După articolul 140^1 se introduce un nou articol, articolul 140^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 140^2
    Instituţiile de credit trebuie să dezvolte un sistem adecvat de stabilire a preţurilor de transfer în cadrul de control al riscului de lichiditate, care să răspundă cel puţin următoarelor cerinţe:
    a) sistemul acoperă toate activităţile economice semnificative;
    b) sistemul încorporează toate costurile, beneficiile şi riscurile de lichiditate relevante;
    c) mecanismul rezultat permite conducerii să asigure stimulente adecvate pentru administrarea riscului de lichiditate;
    d) metodologia de stabilire a preţurilor de transfer şi calibrarea acesteia sunt revizuite şi actualizate în mod corespunzător în funcţie de dimensiunea şi complexitatea instituţiei de credit;
    e) sistemul de stabilire a preţurilor de transfer şi metodologia aferentă sunt comunicate personalului relevant; şi
    f) politica instituţiei privind încorporarea metodologiei de stabilire a preţurilor de transfer în cadrul intern de stabilire a preţurilor se foloseşte pentru a evalua şi decide asupra tranzacţiilor cu clienţii aferente ambelor părţi ale bilanţului, de exemplu acordarea de împrumuturi şi atragerea de depozite."

    149. La articolul 142, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:
    "(1^1) Sistemele informaţionale deţinute de instituţiile de credit trebuie să fie adecvate pentru identificarea şi cuantificarea riscului de lichiditate şi de finanţare, corespunzător cu dimensiunea, complexitatea, toleranţa la risc şi capacitatea de asumare a riscurilor a instituţiilor de credit."

    150. La articolul 145, după alineatul (1^1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^2), cu următorul cuprins:
    "(1^2) Planurile de finanţare pentru situaţii neprevăzute trebuie să reflecte în mod adecvat profilul de risc de lichiditate şi profilul de risc al instituţiei de credit."

    151. La articolul 145, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(3) Planurile prevăzute la alin. (2) trebuie să aibă în vedere cel puţin sursele potenţiale de finanţare în situaţii neprevăzute disponibile în cazul unei reduceri a ofertei din partea unor categorii diferite de contrapartide, inclusiv sumele disponibile estimate pentru diferitele surse de lichiditate şi timpul estimat a fi necesar pentru a obţine fonduri de la acestea."

    152. După articolul 145^1 se introduce un nou articol, articolul 145^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 145^2
    (1) Instituţiile de credit trebuie să asigure coerenţa şi interacţiunea dintre simulările de criză pentru lichiditate, planurile pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea şi indicatorii de avertizare timpurie pentru lichiditate.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să asigure corelarea cadrului de administrare a activităţii cu planul pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea, luând în considerare inclusiv coerenţa dintre planurile pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea şi planurile instituţiei de credit privind continuitatea activităţii.
    (3) Totodată, la elaborarea planurilor pentru situaţii neprevăzute privind lichiditatea instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere existenţa unor proceduri de prioritizare şi escaladare cu detalierea timpului şi a modului în care poate şi trebuie activată fiecare măsură, precum şi a unor politici şi proceduri adecvate în ceea ce priveşte comunicarea atât în cadrul instituţiei de credit, cât şi cu părţile externe ale acesteia."

    153. La articolul 149, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 149
    (1) Instituţiile de credit trebuie să aplice politici şi procese pentru evaluarea şi administrarea expunerii la riscul operaţional, inclusiv la riscul de model şi riscul reputaţional şi care acoperă evenimentele cu frecvenţă redusă şi impact negativ potenţial major."

    154. După articolul 149 se introduc nouă noi articole, articolele 149^1-149^9, cu următorul cuprins:
    "ART. 149^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să evalueze riscul operaţional pe toate liniile de activitate şi operaţiunile lor.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să determine modul în care se poate materializa riscul operaţional (pierdere economică, evenimente potenţiale, pierderea veniturilor viitoare sau a câştigurilor) şi trebuie să ia în considerare eventualul impact sub aspectul altor riscuri asociate (de exemplu cazuri la limita dintre riscul operaţional şi riscul de credit sau riscul de piaţă).
    ART. 149^2
    Instituţiile de credit trebuie să evalueze importanţa riscului operaţional asociat serviciilor şi activităţilor externalizate, precum şi modul în care acestea pot afecta capacitatea instituţiei de credit de a procesa tranzacţii şi/sau furniza servicii sau pot atrage răspunderea legală pentru daune provocate terţilor (de exemplu clienţi sau alte părţi interesate).
    ART. 149^3
    Cu ocazia evaluării şi administrării riscului operaţional, instituţiile de credit trebuie să ia în considerare şi:
    a) riscul reputaţional, datorită influenţei semnificative exercitate de cele două tipuri de risc unul asupra altuia, pentru a identifica orice posibile efecte secundare ce pot apărea ca urmare a manifestării acestora (de exemplu, majoritatea evenimentelor de risc operaţional au un impact puternic sub aspectul reputaţiei).
    b) riscul de model materializat în riscul de pierderi asociat dezvoltării, implementării sau utilizării neadecvate de modele de către instituţie pentru procesul decizional (de exemplu, stabilirea preţurilor produselor, evaluarea instrumentelor financiare, monitorizarea limitelor de risc etc.)
    ART. 149^4
    Instituţiile de credit, pe baza unei evaluări a dimensiunii şi organizării interne, precum şi a naturii, sferei şi complexităţii activităţilor acesteia, trebuie să identifice, distinct pe linii de activitate, entităţi juridice, arii geografice şi categorii de risc operaţional, sursele riscului operaţional la care sunt expuse ţinând cont cel puţin de:
    a) strategia principală pentru riscul operaţional şi toleranţa la riscul operaţional;
    b) specificul activităţii, mediul de afaceri şi cel extern, inclusiv localizarea geografică, în care instituţia de credit îşi desfăşoară activitatea;
    c) cerinţa de fonduri proprii pentru riscul operaţional (identificată prin abordarea de bază, abordarea standard sau abordarea avansată de evaluare) comparativ cu cerinţa de fonduri proprii totale, şi capitalul intern alocat pentru riscul de operaţional comparativ cu capitalul intern total, inclusiv tendinţele istorice şi previziuni, dacă sunt disponibile;
    d) nivelul şi modificările intervenite în venitul brut, activele şi pierderile asociate riscului operaţional în ultimii 10 ani;
    e) evenimente recente semnificative în situaţia instituţiei de credit (de exemplu fuziuni, achiziţii, cesiuni şi restructurări), care pot determina o schimbare a profilului de risc operaţional al instituţiei de credit pe termen scurt sau pe termen mediu şi lung (de exemplu, pentru că sistemele, procesele şi procedurile nu ar corespunde pe deplin politicilor pe termen scurt, în domeniul administrării riscurilor, ale întreprinderii-mamă);
    f) modificări ale elementelor semnificative ale sistemelor şi/sau proceselor informatice care pot determina o schimbare a profilului de risc operaţional (de exemplu, un sistem informatic nou sau modificat nu a fost testat corect sau o instruire insuficientă asupra sistemelor/proceselor şi procedurilor noi care ar putea conduce la erori);
    g) cazuri de nerespectare a cadrului legal şi de reglementare aplicabil sau a regulamentelor interne raportate de către auditori externi şi funcţia de audit intern sau făcute cunoscute prin intermediul surselor publice de informare;
    h) planurile de afaceri şi schemele de stimulare şi remunerare agresive care ar putea creşte riscul de neconformitate, eroare umană şi abaterile în serviciu ale angajaţilor (de exemplu, sub aspectul obiectivelor de vânzare, al reducerii numărului de angajaţi etc.);
    i) complexitatea proceselor şi a procedurilor, a produselor (vândute clienţilor sau tranzacţionate) şi sistemelor informatice, în măsura în care acestea pot genera erori, întârzieri, specificaţii greşite, breşe de securitate etc.; şi
    j) practicile instituţiei de credit privind monitorizarea calităţii serviciilor externalizate şi expunerea globală la risc faţă de furnizorii de servicii de externalizare conform cerinţelor privind condiţiile de externalizare a activităţilor instituţiei de credit de la art. 231-243.
    ART. 149^5
    Instituţiile de credit trebuie să dezvolte baze de date precise şi complete cu pierderile şi evenimentele din riscul operaţional, care să evidenţieze frecvenţa şi gravitatea evenimentelor la care acestea sunt expuse.
    ART. 149^6
    La solicitarea Băncii Naţionale a României – Direcţia supraveghere, instituţiile de credit trebuie să fie capabile să clasifice evenimentele de risc operaţional în conformitate cu art. 324 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, indiferent de abordarea adoptată de acestea pentru stabilirea cerinţelor de fonduri proprii pentru riscul operaţional.
    ART. 149^7
    (1) Evaluarea riscului operaţional realizată de instituţiile de credit trebuie să acopere toate subcategoriile de risc operaţional (definite pe tipuri de evenimente şi defalcări suplimentare ale acestor tipuri de evenimente) şi să identifice determinanţii de risc asociaţi fiecăreia dintre acestea, precum şi să acorde o atenţie sporită unor subcategorii de risc ţinând seama atât de impactul individual al fiecăruia, cât şi de impactul conjugat al acestora asupra expunerii instituţiei de credite la riscul operaţional, cum ar fi:
    a) riscul de conduită;
    b) riscul asociat sistemelor;
    c) riscul de model.
    (2) În sensul alin. (1) lit. a), instituţiile de credit evaluează relevanţa şi importanţa expunerii la riscul de conduită (ca parte a riscului juridic inclus în riscul operaţional) şi, în mod specific, la riscul aferent cel puţin următoarelor:
    a) utilizarea unor practici comerciale incorecte în vânzarea produselor către persoane fizice sau juridice;
    b) vânzarea încrucişată condiţionată de produse persoanelor fizice, cum ar fi pachete de conturi bancare sau produse suplimentare de care clienţii nu au nevoie, în sensul prevederilor art. 119^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) conflicte de interese în desfăşurarea activităţii;
    d) obstacole la înlocuirea produselor financiare pe perioada de valabilitate a acestora şi/sau la schimbarea furnizorilor de servicii financiare;
    e) canale de distribuţie proiectate în mod defectuos, care pot favoriza apariţia unor conflicte de interese;
    f) reînnoiri automate de produse sau penalităţi pentru rezilierea contractului; şi/sau
    g) procesarea inechitabilă a reclamaţiilor clienţilor.
    (3) În sensul alin. (1) lit. b), instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi procese TIC adecvate, prin care să identifice, evalueze, monitorizeze şi administreze riscurile aferente tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi de securitate.
    (4) În sensul alin. (1) lit. c), instituţiile de credit identifică şi evaluează expunerea la riscul de model asociat utilizării modelelor interne în domeniile lor principale de activitate şi operaţiuni, ţinând cont de măsura în care şi scopurile pentru care instituţia de credit utilizează modele interne în procesul de luare a deciziilor (cum ar fi, de exemplu, pentru evaluarea activelor, stabilirea preţurilor, strategiile de tranzacţionare, acordarea de credite, administrarea riscurilor, alocarea capitalului), precum şi de importanţa economică a acestor decizii.
    (5) În scopul alin. (4), instituţiile de credit trebuie să identifice activităţile pentru care utilizează modele în mod semnificativ şi să analizeze domeniile în care folosesc modele în mod extensiv şi pe scară largă, cum ar fi tranzacţionarea cu instrumente financiare, cuantificarea şi administrarea riscurilor şi alocarea de capital (inclusiv politici de creditare şi stabilirea preţurilor produselor).
    (6) În aplicarea alin. (1) lit. c), planurile strategice ale instituţiei de credit trebuie să includă programe ample de formare profesională pentru a facilita personalului, precum şi organului de conducere, înţelegerea şi administrarea corespunzătoare a riscului de model.
    (7) În aplicarea alin. (1) lit. c), indiferent de abordarea adoptată pentru a determina fondurile proprii necesare, instituţiile de credit trebuie să implementeze un mecanism de control al modelelor interne folosite pentru procesul decizional, care să cuprindă cel puţin calibrarea parametrilor de piaţă, validarea internă sau testarea ex-post (back-testing), contraverificări cu raţionamente profesionale şi să includă un proces de aprobare internă a modelului.
    (8) În aplicarea alin. (1) lit. c), instituţiile de credit trebuie să adopte o utilizare prudentă a modelelor (prin creşterea sau scăderea parametrilor relevanţi în funcţie de direcţia poziţiilor etc.) dacă au cunoştinţă despre deficienţe ale modelului sau despre evoluţiile economice şi ale pieţei.
    ART. 149^8
    Pentru scopurile art. 160 alin. (1), instituţiile de credit implementează strategii, procese şi mecanisme adecvate pentru administrarea riscului reputaţional, care asigură cel puţin:
    a) instituirea de politici şi procese formalizate pentru identificarea, administrarea şi monitorizarea acestui risc şi faptul că aceste politici şi procese sunt proporţionale cu dimensiunea şi relevanţa sa în sistem;
    b) abordarea riscului într-o manieră prudentă (de exemplu, prin stabilirea de limite sau solicitarea aprobării pentru alocarea de capital în anumite ţări, sectoare sau către anumite persoane) şi/sau adecvarea planurilor sale pentru situaţii neprevăzute din perspectiva soluţionării în mod proactiv a problemelor reputaţionale în eventualitatea unei crize;
    c) realizarea de simulări de criză sau analize pe bază de scenariu pentru a evalua orice efecte secundare ale riscului reputaţional de exemplu, asupra lichidităţii, costurilor de finanţare;
    d) luarea de măsuri în sensul protejării mărcii sale prin campanii de comunicare prompte în cazul în care apar anumite evenimente care îi pot pune în pericol reputaţia; şi
    e) luarea în considerare a impactului potenţial al strategiei şi planurilor sale de afaceri şi al conduitei sale asupra reputaţiei sale.
    ART. 149^9
    (1) În sensul art. 160 alin. (1), evaluarea riscului reputaţional trebuie să ia în considerare atât factori interni, cât şi factori externi sau evenimente care pot genera îngrijorări din perspectiva reputaţiei şi să reflecte cel puţin următoarele aspecte:
    a) numărul de sancţiuni aplicate de organismele oficiale în cursul anului (nu numai cele aplicate de autorităţile competente, ci şi sancţiuni asociate cu plata taxelor sau alte acorduri);
    b) campanii media şi iniţiative ale asociaţiilor de consumatori care contribuie la deteriorarea percepţiei publice asupra instituţiei şi a reputaţiei acesteia;
    c) numărul şi evoluţiile legate de reclamaţiile clienţilor;
    d) evenimentele negative care afectează entităţile din acelaşi sector de activitate atunci când acestea sunt asimilate de către public cu întregul sector financiar sau cu un grup de instituţii;
    e) angajarea în activităţi ce au legătură cu sectoare care nu sunt percepute bine de către public (de exemplu, industria armamentului, ţări aflate sub embargo etc.) sau cu persoane şi ţări de pe listele de sancţiuni (de exemplu, listele Oficiului Statelor Unite pentru controlul activelor străine - OFAC); şi
    f) indicatori „de piaţă“ disponibili (de exemplu, scăderile de rating sau fluctuaţiile preţului acţiunilor pe parcursul anului).
    (2) Instituţiile de credit trebuie să evalueze importanţa expunerii la riscul reputaţional şi modul în care expunerea la riscul reputaţional este asociată cu expunerea la alte riscuri (şi anume riscul de credit, de piaţă, operaţional şi de lichiditate) pentru a identifica orice posibile efecte secundare în orice direcţie (de la riscul reputaţional către alte riscuri şi invers)."

    155. După articolul 151 se introduce un nou articol, articolul 151^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 151^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să dispună de un cadru solid şi măsuri de protecţie adecvate pentru diminuarea riscului operaţional, conform cu toleranţa la riscul operaţional şi strategia sa privind administrarea riscului operaţional.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să dispună de proceduri interne de control şi alte practici (cum ar fi politici de conduită) care vizează diminuarea expunerilor la riscul operaţional şi menţinerea acestora în limitele acceptabile pentru instituţie, în concordanţă cu parametrii stabiliţi de către organul de conducere, precum şi cu nivelul de toleranţă la risc al instituţiei.
    (3) Instituţiile de credit trebuie să dispună de politici şi proceduri adecvate pentru administrarea riscului operaţional, inclusiv a riscului rezidual după aplicarea tehnicilor de diminuare. Instituţiile de credit trebuie să se asigure că:
    a) astfel de politici sunt adecvate pentru natura şi complexitatea activităţilor instituţiei şi sunt în linie cu strategia instituţiei de credit şi permit o înţelegere clară a riscului operaţional inerent diferitelor produse şi activităţi din sfera de aplicare a instituţiei;
    b) astfel de politici sunt formalizate în mod clar şi sunt comunicate şi aplicate în mod coerent în cadrul instituţiei de credit, iar în cazul grupurilor, sunt aplicate în mod coerent la nivelul grupului şi permit administrarea corespunzătoare a riscurilor;
    c) astfel de politici şi proceduri acoperă toate aspectele legate de administrarea, cuantificarea şi controlul riscului operaţional, inclusiv, în cazul în care sunt relevante, colectarea datelor despre pierderi, metodologii de cuantificare, tehnici de diminuare (de exemplu, poliţe de asigurare), tehnici de analiză cauzală pentru evenimente, limite şi toleranţe de risc operaţional, precum şi abordarea excepţiilor de la aceste limite şi toleranţe;
    d) iau măsuri pentru evaluarea şi diminuarea riscurilor operaţionale în contextul unor procese noi de aprobare implementate pentru produse, procese şi sisteme;
    e) este promovată o cultură de administrare a riscului operaţional în cadrul instituţiei şi la nivelul grupului prin instruire şi stabilirea de obiective pentru reducerea pierderii operaţionale."

    156. Articolul 152 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 152
    Strategiile, politicile şi procesele de administrare a riscului operaţional trebuie să includă toate aspectele principale ale riscului operaţional, care sunt predominante în activităţile pe care instituţia de credit le desfăşoară, inclusiv în mod anticipativ în cadrul planului strategic, şi să acopere perioade în care riscul operaţional ar putea creşte."

    157. Articolul 153 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 153
    (1) Strategiile, politicile şi procesele de administrare a riscului operaţional ale instituţiei de credit trebuie aprobate şi revizuite periodic, cel puţin o dată pe an, de către organul de conducere.
    (2) Elaborarea şi implementarea politicilor şi procedurilor de administrare a riscului operaţional intră în responsabilitatea conducerii superioare a instituţiei de credit."

    158. După articolul 154 se introduc două noi articole, articolele 154^1-154^2, cu următorul cuprins:
    "ART. 154^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să implementeze un cadru organizaţional solid şi eficace în privinţa administrării riscului operaţional.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să se asigure că:
    a) există linii clare de responsabilitate pentru identificarea, analiza, evaluarea, diminuarea, monitorizarea şi raportarea riscului operaţional;
    b) sistemele de control şi monitorizare a riscului operaţional sunt supuse unei analize independente şi există o distincţie clară între persoanele care îşi asumă riscurile şi responsabilii cu administrarea riscurilor, între acestea şi funcţiile de control intern şi supraveghere a riscurilor;
    c) funcţia de administrare, cuantificare şi control al riscurilor acoperă riscul operaţional la nivelul întregii instituţii (inclusiv sucursalele) în mod integrat, indiferent de abordarea de cuantificare adoptată pentru a stabili nivelul minim de fonduri proprii, precum şi funcţiile externalizate şi alte activităţi; şi
    d) cadrul pentru administrarea riscului operaţional dispune de resurse umane şi tehnice suficiente şi corespunzătoare calitativ.
    ART. 154^2
    (1) Instituţiile de credit trebuie să implementeze un cadru adecvat pentru identificarea, evaluarea, cuantificarea şi monitorizarea riscului operaţional în acord cu dimensiunea şi complexitatea instituţiei şi care să respecte dispoziţiile cadrului legal şi de reglementare european şi naţional aplicabil în domeniul cerinţelor minime privind fondurile proprii.
    (2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie:
    a) să implementeze procese şi proceduri eficace pentru identificarea şi evaluarea cuprinzătoare a expunerii la riscul operaţional (de exemplu, autoevaluări pentru identificarea şi controlul riscurilor (RCSA)) şi pentru depistarea şi clasificarea precisă a evenimentelor relevante (de exemplu, colectarea datelor despre pierderi), inclusiv a cazurilor la limita cu alte riscuri (de exemplu, pierderea din credite cauzată sau amplificată de un eveniment de risc operaţional); în acest sens, instituţia trebuie să identifice factorii principali care determină pierderi operaţionale şi să utilizeze aceste informaţii pentru scopurile administrării riscului operaţional;
    b) să deţină sisteme informaţionale şi metodologii adecvate pentru a cuantifica sau a evalua riscul operaţional, care respectă cel puţin cerinţele privind stabilirea fondurilor proprii minime relevante, astfel cum sunt prevăzute în legislaţia UE relevantă şi în legislaţia de implementare a acesteia la nivel naţional (de exemplu, pentru abordările standardizate, corelarea elementelor relevante de profit şi pierderi cu cele opt linii de activitate reglementate; pentru abordarea avansată de evaluare serii de intervale, tratamentul protecţiei prin asigurare, corelaţie etc.);
    c) să pună în aplicare simulări de criză şi analize pe bază de scenariu adecvate, după caz, pentru a înţelege impactul evenimentelor operaţionale adverse asupra profitabilităţii şi fondurilor proprii ale acesteia, ţinând cont totodată şi de un eventual eşec al procedurilor interne de control şi al tehnicilor de diminuare; aceste analize trebuie să fie coerente cu procesele şi procedurile pentru identificarea şi evaluarea expunerii la riscul operaţional, prevăzute la lit. a);
    d) să se asigure că organul de conducere al instituţiei înţelege ipotezele care stau la baza sistemului de cuantificare şi că acesta are cunoştinţă de gradul de risc de model relevant;
    e) să stabilească şi să implementeze un sistem de monitorizare continuă şi eficace a expunerilor la riscul operaţional în cadrul instituţiei, inclusiv a activităţilor externalizate şi a produselor şi sistemelor noi, cel puţin, prin intermediul unor indicatori specifici (de exemplu, indicatori-cheie de risc şi de control - KRI) şi al unor factori declanşatori relevanţi pentru a asigura emiterea de alerte timpurii eficace."

    159. Articolul 156 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 156
    Instituţiile de credit trebuie să aibă implementate sisteme informaţionale adecvate şi eficace, pentru monitorizarea riscului operaţional, colectarea şi analizarea datelor aferente riscului operaţional, cât şi facilitarea unor raportări adecvate, inclusiv raportarea rezultatelor simulărilor de criză, către organul de conducere şi la nivel de linie de activitate, în vederea susţinerii unei administrări proactive a riscului operaţional."

    160. După articolul 156 se introduce un nou articol, articolul 156^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 156^1
    Pentru scopurile art. 168 alin. (1), instituţiile de credit trebuie să se asigure că:
    a) sfera de aplicare acoperită de funcţiile de control intern ale instituţiei include toate entităţile consolidate şi locaţiile geografice;
    b) dispun de proceduri şi practici interne de control adecvate pentru a asigura raportarea promptă a încălcărilor şi a derogărilor de la politici, proceduri şi limite la nivelul corespunzător de conducere pentru luarea de măsuri, precum şi către autorităţile competente, după caz."

    161. Articolul 157 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 157
    (1) Instituţiile de credit trebuie să informeze Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere periodic, dar cel puţin anual, asupra riscului operaţional la care acestea sunt expuse.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să informeze Banca Naţională a României - Direcţia supraveghere, în următoarea zi lucrătoare după apariţia acestora, asupra oricăror evenimente ce pot avea un impact semnificativ, aşa cum este definit de instituţia de credit, asupra riscului operaţional la care acestea sunt expuse.
    (3) În decurs de trei zile lucrătoare de la apariţia evenimentelor prevăzute la alin. (1), instituţia de credit transmite Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere informaţii suplimentare cu privire la cauzele evenimentelor produse şi măsurile imediate întreprinse.
    (4) Instituţiile de credit trebuie să furnizeze Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere, semestrial, informaţii privind acţiunile întreprinse ca urmare a apariţiei evenimentelor de risc operaţional menţionate la alin. (2), eventualele deficienţe identificate în cadrul de control intern care au dus la apariţia respectivelor evenimente, departamentele implicate din cadrul băncii, precum şi măsurile întreprinse în vederea prevenirii reapariţiei unor astfel de deficienţe."

    162. La articolul 166 alineatul (1), litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "b) expunerea la riscul de concentrare şi administrarea acestuia de către instituţiile de credit, inclusiv conformarea acestora cu cerinţele din Partea a patra din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 şi titlul II capitolul II secţiunea a 2-a paragraful «2.3 Riscul de concentrare» din prezentul regulament;"

    163. După articolul 166 se introduce un nou articol, articolul 166^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 166^1
    (1) La evaluarea adecvării capitalului, Banca Naţională a României are în vedere modul în care politicile şi practicile de contabilitate şi de evaluare a riscului de credit ale instituţiei de credit afectează determinarea nivelului activelor şi câştigurilor instituţiei de credit şi, prin urmare, situaţia capitalului.
    (2) În cazul în care deficienţele aferente evaluării riscului de credit sau aferente măsurării pierderilor din credit aşteptate, identificate în contextul secţiunii 2.1.3 - Administrarea riscului de credit şi evidenţierea contabilă a pierderilor din credit aşteptate, sunt semnificative sau nu sunt remediate la timp, Banca Naţională a României poate impune cerinţe suplimentare de fonduri proprii în temeiul art. 226 alin. (3)-(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) La evaluarea adecvării practicilor privind riscul de credit şi a nivelului pierderilor din credit aşteptate, în contextul secţiunii 2.1.3 - Administrarea riscului de credit şi evidenţierea contabilă a pierderilor din credit aşteptate, Banca Naţională a României poate solicita instituţiilor de credit să furnizeze informaţii suplimentare, care nu sunt publicate, prin procesul normal de raportare în scopuri de supraveghere, raportări ad-hoc sau examinări la faţa locului.
    (4) La verificarea funcţiilor de evaluare a riscului de credit şi de determinare a pierderilor din credit aşteptate ale unei instituţii de credit, Banca Naţională a României poate utiliza documentaţia întocmită de către auditorii interni şi externi."

    164. La articolul 171 alineatul (1), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "g) Instituţiile de credit trebuie să stabilească raporturile adecvate dintre componentele fixă şi variabilă ale remuneraţiei totale, pentru care se aplică principiul potrivit căruia componenta variabilă nu trebuie să depăşească 100% din componenta fixă a remuneraţiei totale pentru fiecare angajat. Instituţiile de credit pot să aplice o rată de actualizare la maximum 25% din remuneraţia variabilă totală, cu condiţia ca aceasta să fie plătită sub formă de instrumente care sunt amânate la plată pe o perioadă de cel puţin 5 ani."

    165. La articolul 171 alineatul (1), litera l), punctul (ii) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(ii) atunci când este posibil, alte instrumente în sensul art. 52 sau art. 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau alte instrumente care pot fi integral convertite în instrumente de tipul celor incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază sau reduse care, în fiecare caz, să reflecte corespunzător, pe o bază continuă, calitatea creditului aferentă instituţiei de credit şi care să fie adecvate pentru a fi utilizate în scopul remuneraţiei variabile, potrivit Regulamentului Delegat (UE) nr. 527/2014 al Comisiei de completare a Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European şi a Consiliului în ceea ce priveşte standardele tehnice de reglementare referitoare la specificarea claselor de instrumente care reflectă în mod corespunzător calitatea creditului instituţiei în condiţii de asigurare a continuităţii activităţii şi care sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remuneraţiei variabile."

    166. La articolul 173, alineatul (1) se abrogă.
    167. La articolul 173, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(3) Comitetul de remunerare este responsabil cu pregătirea deciziilor privind remunerarea, inclusiv a deciziilor care au implicaţii din perspectiva riscului şi administrării riscului în instituţia de credit în cauză şi care trebuie luate de organul de conducere. La pregătirea unor astfel de decizii, comitetul de remunerare trebuie să ia în considerare interesele pe termen lung ale acţionarilor, investitorilor şi ale altor deţinători de interese în instituţie, precum şi interesul public."

    168. La articolul 173, după alineatul (3) se introduc patru noi alineate, alineatele (4)-(7), cu următorul cuprins:
    "(4) Preşedintele şi membrii comitetului de remunerare trebuie să fie membri ai organului de conducere care nu exercită nicio funcţie executivă în cadrul instituţiei de credit în cauză.
(5) În cadrul instituţiilor de credit de tip G-SII şi O-SII, majoritatea membrilor comitetului de remunerare, inclusiv preşedintele, trebuie să fie independenţi.
(6) În cadrul instituţiilor de credit, altele decât cele prevăzute la alin. (5), considerate semnificative de către Banca Naţională a României sau potrivit legii, comitetul de remunerare trebuie să fie compus dintr-un număr suficient de membri independenţi. În măsura în care este posibil, preşedintele comitetului de remunerare trebuie să fie un membru independent.
(7) Membrii comitetului de remunerare trebuie să dispună, la nivel colectiv, de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă profesională adecvate cu privire la politicile şi practicile de remunerare, administrarea riscurilor şi activităţile de control, în special cu privire la mecanismul pentru alinierea structurii remunerării la profilurile de risc şi de capital ale instituţiilor de credit."

    169. Articolul 174 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 174
    Instituţiile de credit trebuie să utilizeze simularea de criză ca un instrument de diagnostic pentru înţelegerea profilului lor de risc şi ca un instrument anticipativ în cadrul ICAAP şi ILAAP."

    170. La articolul 177, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(3) În sensul alin. (1), angajamentul organului de conducere este esenţial pentru desfăşurarea eficace a simulărilor de criză, ajutând şi la maximizarea utilizării efective a programului, în special în legătură cu simularea de criză şi planificarea capitalului şi lichidităţii la nivel de ansamblu al instituţiei de credit, în ceea ce priveşte rezultatele simulărilor de criză şi limitările simulărilor de criză."

    171. La articolul 178, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(3) În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să constituie parte integrantă din ICAAP şi ILAAP. ICAAP şi ILAAP trebuie să fie anticipative şi să ia în considerare efectele scenariilor adverse care ar putea avea impact asupra instituţiei, precum şi să demonstreze că rapoartele privind simulările de criză furnizează organului de conducere în funcţia sa de supraveghere şi conducerii superioare o înţelegere de ansamblu corespunzătoare a riscurilor semnificative la care poate fi expusă instituţia de credit."

    172. La articolul 183, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(2) Instituţiile de credit trebuie să identifice punctele de vulnerabilitate pentru testarea în condiţii de criză a determinanţilor de risc semnificativi care pot afecta profitabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea sau conformitatea cu cadrul de reglementare."

    173. La articolul 194, alineatul (2) se abrogă.
    174. Articolul 201 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 201
    În funcţie de rezultatele simulărilor de criză, organul de conducere al instituţiei de credit trebuie să elaboreze un set de măsuri plauzibile pentru a asigura solvabilitatea şi lichiditatea instituţiei de credit pe bază continuă, inclusiv în condiţiile de criză evidenţiate de simulările respective."

    175. La titlul II capitolul IV, denumirea secţiunii a 6-a se modifică şi va avea următorul cuprins: „Simulările de criză din cadrul procesului intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri“.
    176. După articolul 204 se introduce un nou articol, articolul 204^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 204^1
    (1) Instituţiile de credit trebuie să asigure că programele de simulări de criză de care dispun sunt adecvate în ceea ce priveşte selecţia scenariilor relevante, ipotezele subiacente, metodologiile şi infrastructura, precum şi în ceea ce priveşte utilizarea rezultatelor simulărilor de criză.
    (2) În sensul alin. (1) trebuie îndeplinite cel puţin următoarele cerinţe:
    a) simulările de criză sunt integrate în cadrul de administrare a riscurilor al instituţiei de credit;
    b) instituţia de credit dispune de capacitatea şi infrastructura, inclusiv datele, care să permită implementarea programului de simulare de criză la nivelul liniilor de activitate şi al entităţilor, precum şi la nivelul grupului, după caz;
    c) organul de conducere al instituţiei de credit este implicat în programele de simulare de criză; şi
    d) simulările de criză şi rezultatele acestora sunt integrate în procesul decizional din cadrul instituţiei de credit."

    177. La articolul 205, alineatele (1), (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "ART. 205
    (1) Instituţiile de credit trebuie să evalueze adecvarea planificării capitalului şi lichidităţii pe baza rezultatelor simulărilor de criză şi să ia măsuri în vederea asigurării adecvării capitalului şi lichidităţii în cazul în care, în urma evaluării efectuate, se constată că riscurile nu sunt suficient acoperite.
    …………………………………………….............................…..
    (3) În sensul alin. (1), simulările de criză trebuie să fie anticipative, să acopere aceeaşi perioadă de timp ca ICAAP şi ILAAP (în cazul ICAAP trebuie să acopere o perioadă de cel puţin trei ani), să fie actualizate cel puţin la fel de frecvent ca şi ICAAP şi ILAAP şi să reflecte toate entităţile pentru care sunt necesare ICAAP şi ILAAP la nivel de grup.
    (4) Scenariile utilizate pentru simulările de criză aferente planificării capitalului şi lichidităţii trebuie să ia în considerare toate riscurile semnificative relevante la care instituţia de credit este expusă."

    178. La articolul 206, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
    "ART. 206
    (1) Instituţiile de credit trebuie să asigure că există o legătură clară între apetitul lor la risc, strategia de afaceri şi simulările de criză din cadrul ICAAP şi ILAAP. Instituţiile de credit trebuie să identifice acţiuni credibile ale conducerii superioare pentru diminuarea riscurilor rezultate din simulările de criză şi asigurarea menţinerii solvabilităţii instituţiei în cadrul scenariului utilizat.
    (2) În sensul alin. (1), ipotezele utilizate în simulările de criză aferente planificării capitalului şi lichidităţii trebuie să fie precise în raport cu posibilul comportament al instituţiei de credit în timpul unei crize şi trebuie să fie în concordanţă cu apetitul la risc formulat şi cu strategia de afaceri a acesteia."

    179. După articolul 212 se introduce un nou articol, articolul 212^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 212^1
    Instituţiile de credit trebuie să efectueze simulări de criză pentru a identifica orice surse de risc de credit neidentificate anterior, cum ar fi cele specifice jurisdicţiei în care acestea îşi desfăşoară activitatea, stadiului în care se află ciclul economic şi cele asociate variaţiilor concentrărilor creditelor şi expunerii din credite, într-o perioadă de criză."

    180. La articolul 221, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(2) În sensul alin. (1), instituţiile de credit trebuie să aibă în vedere perioade de timp cuprinse între o zi - overnight şi cel puţin 12 luni, inclusiv pe parcursul zilei - intraday. De exemplu, perioada de timp poate să fie împărţită astfel: un orizont de timp scurt (de până la 30 de zile) caracterizat de condiţii de criză foarte severă şi un orizont de timp mai lung (între 3 şi 12 luni) caracterizat de condiţii de criză severă, dar mai persistentă."

    181. La articolul 221, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
    "(3) Instituţiile de credit trebuie să se asigure că amploarea şi frecvenţa simulărilor de criză sunt adecvate pentru natura şi complexitatea instituţiei de credit, expunerile sale la riscul de lichiditate şi importanţa acesteia în cadrul sistemului financiar."

    182. După articolul 222 se introduce un nou articol, articolul 222^1, cu următorul cuprins:
    "ART. 222^1
    (1) Ipotezele aferente simulărilor de criză privind lichiditatea trebuie să aibă în vedere aspecte precum:
    a) retragerea depozitelor retail;
    b) reducerea finanţării garantate şi negarantate de tip wholesale;
    c) corelarea dintre pieţele de finanţare şi diversificarea pe diferite pieţe;
    d) expuneri extrabilanţiere contingente suplimentare;
    e) termenele de finanţare, de exemplu în cazul în care furnizorul de finanţare are opţiuni de cumpărare;
    f) impactul unei deteriorări a ratingului de credit al instituţiei de credit;
    g) convertibilitatea în monedă străină şi accesul la pieţe de schimb valutar;
    h) capacitatea de transfer a lichidităţilor între entităţi, sectoare şi ţări;
    i) estimări ale creşterii bilanţiere viitoare; şi
    j) o cerinţă implicită pentru instituţia de credit, în contextul riscului reputaţional, de a transfera active şi de a extinde sau a menţine alte forme de suport de lichiditate.
    (2) Instituţiile de credit trebuie să integreze rezultatele simulărilor de criză în procesele de planificare strategică pentru lichiditate şi finanţare, inclusiv în planul de redresare privind lichiditatea."

    183. La articolul 240 alineatul (1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "c) stabilirea termenilor şi condiţiilor de realizare a activităţii externalizate, inclusiv a cerinţelor privind furnizorul extern şi calitatea serviciilor prestate de acesta, precum şi a criteriilor de alegere a furnizorului extern, cu luarea în considerare a unor standarde etice adecvate sau a unui cod de conduită."

    184. Articolul 250 se abrogă.
    185. La articolul 251, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 251
    În scopul aplicării prevederilor art. 77 alin. (1) şi art. 78 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul organizaţiilor cooperatiste de credit se au în vedere şi următoarele:"

    186. Articolul 252 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 252
    Dacă la nivelul unei reţele cooperatiste sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în situaţiile prevăzute de art. 77 alin. (1) lit. a) din acelaşi regulament, înregistrate de o cooperativă de credit, inclusiv cele menţionate la art. 251 lit. c) din prezentul regulament, prin derogare de la obligaţia obţinerii aprobării prealabile din partea autorităţii competente prevăzută de art. 77 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, este necesară aprobarea prealabilă a consiliului de administraţie al cooperativei de credit care, luând în considerare situaţia financiară a acesteia, poate refuza solicitările primite sau poate limita valoarea părţilor sociale ce urmează a fi restituită."

    187. La articolul 491, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "(3) Conducerea superioară poate delega anumite atribuţii către persoanele care deţin funcţii-cheie şi care ocupă o poziţie adecvată în cadrul instituţiei de credit, rămânând responsabilă pentru elaborarea, dezvoltarea şi implementarea cadrului aferent abordării bazate pe modele interne de rating, precum şi pentru cunoaşterea generală a acestui cadru."

    188. Articolul 661^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 661^1
    Prin derogare de la art. 395 alin. (1) şi de la art. 493 alin. (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituţiile de credit pot aplica prevederile art. 500a alin. (2) din regulamentul menţionat."

    189. Articolele 674 şi 675 se abrogă.
    190. Articolul 676 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 676
    (1) Rapoartele menţionate la art. 672-673, întocmite de instituţiile de credit şi asumate de organele de conducere ale acestora, trebuie să fie transmise Băncii Naţionale a României - Direcţia supraveghere în termen de 4 luni de la încheierea exerciţiului financiar.
    (2) În cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, prevederile referitoare la transmiterea de raportări către Banca Naţională a României, prevăzute de prezentul regulament, se aplică în mod corespunzător şi la nivelul reţelei cooperatiste."

    191. Articolul 681 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "ART. 681
    Anexele nr. 1-10 fac parte integrantă din prezentul regulament."

    192. După anexa nr. 4 se introduc şase noi anexe, anexele nr. 5-10, având cuprinsul prevăzut în anexele nr. 1-6 la prezentul regulament.
    193. La anexa nr. 1 punctul 1, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    "b) elementele bilanţiere sunt tratate la valoarea de înregistrare în contabilitate, netă de ajustările pentru pierderi aşteptate recunoscute ca atare în situaţiile financiare ale instituţiei de credit, în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. Instituţiile de credit care fac obiectul părţii a treia, titlul II, capitolul II din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, trebuie să trateze elementele bilanţiere la valoarea determinată conform art. 111 din respectivul regulament;"


    ART. II
    La data intrării în vigoare a prezentului regulament, în toate reglementările emise de Banca Naţională a României aflate în vigoare, sintagma „persoane cu funcţie de conducere de nivel mediu a unor activităţi“ se înlocuieşte cu sintagma „persoane care deţin funcţii-cheie“.

    ART. III
    (1) Evaluările şi reevaluările prevăzute la capitolul I^1 al titlului II din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, privind adecvarea membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentului regulament se realizează în conformitate cu cerinţele în vigoare la momentul iniţierii acestora.
    (2) Membrii organului de conducere şi persoanele care deţin funcţii-cheie aflate în funcţie la data intrării în vigoare a prezentului regulament au obligaţia de a se conforma cerinţelor de adecvare prevăzute la capitolul I^1 al titlului II din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, în termen de un an de la data de intrare în vigoare a prezentului regulament.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul cerinţelor prevăzute la art. 67^45-67^50 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, referitoare la criteriile pentru evaluarea reputaţiei, onestităţii şi integrităţii.
    (4) Instituţiile de credit şi Banca Naţională a României efectuează, până la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), evaluările şi/sau reevaluările privind adecvarea membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie aflate în funcţie la data intrării în vigoare a prezentului regulament, în scopul încadrării în prevederile capitolului I^1 al titlului II din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament.
    (5) Instituţiile de credit au obligaţia de a se conforma cu dispoziţiile art. 67^61 din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
    (6) Pentru scopurile art. 68^11 alin. (3) din Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, prima raportare se transmite pentru data de referinţă 31 decembrie 2020.
    (7) Instituţiile de credit elaborează sau adaptează, după caz, politicile, procedurile, mecanismele, procesele şi practicile privind cadrul de administrare a activităţii, procesul intern de evaluare a adecvării capitalului şi lichidităţii la riscuri şi simulările de criză, prevăzute prin Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezentul regulament, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

    ART. IV
    Prezentul regulament se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    *
    Prezentul regulament preia prin dispoziţii cu caracter normativ prevederi cuprinse în Ghidul Autorităţii Bancare Europene privind evaluarea adecvării membrilor organului de conducere şi a persoanelor care deţin funcţii-cheie - EBA/GL/2017/12, în Ghidul Autorităţii Bancare Europene privind cadrul de administrare a activităţii - EBA/GL/2017/11, în Ghidul Autorităţii Bancare Europene privind practicile de administrare a riscurilor de credit ale instituţiilor de credit şi contabilizarea pierderilor de credit aşteptate (EBA/GL/2017/06) şi în Ghidul Autorităţii Bancare Europene privind gestionarea riscului de rată a dobânzii asociat activităţilor din afara portofoliului de tranzacţionare (EBA/GL/2018/02).


                    Preşedintele Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României,
                    Mugur Constantin Isărescu

    Bucureşti, 18 decembrie 2020.
    Nr. 11.
    ANEXA 1

    (Anexa nr. 5)
    Aspecte de luat în considerare la elaborarea politicii privind cadrul de administrare a activităţii
    1. Structura acţionariatului
    2. Structura grupului, dacă este cazul (structura juridică şi funcţională)
    3. Componenţa şi funcţionarea organului de conducere:
    a) criterii de selecţie;
    b) numărul, durata mandatului, rotaţia, vârsta;
    c) membrii independenţi ai organului de conducere;
    d) membrii executivi ai organului de conducere;
    e) membrii neexecutivi ai organului de conducere;
    f) repartizarea internă a sarcinilor, dacă este cazul.

    4. Structura privind cadrul de administrare a activităţii şi organigrama (cu impact asupra grupului, dacă este cazul):
    a) comitete specializate:
    i. componenţă;
    ii. funcţionare.

    b) comitetul executiv, dacă există:
    i. componenţă;
    ii. funcţionare.


    5. Persoane care deţin funcţii-cheie:
    a) coordonatorul funcţiei de administrare a riscurilor;
    b) coordonatorul funcţiei de conformitate;
    c) coordonatorul funcţiei de audit intern;
    d) alte persoane care deţin funcţii-cheie.

    6. Cadrul aferent controlului intern:
    a) descrierea fiecărei funcţii, inclusiv a organizării, resurselor, statutului şi autorităţii acesteia;
    b) descrierea cadrului de administrare a riscurilor, inclusiv a strategiei de administrare a riscurilor.

    7. Structura organizatorică (cu impact asupra grupului, dacă este cazul):
    a) structura operaţională, liniile de activitate şi repartizarea competenţelor şi a responsabilităţilor;
    b) externalizare;
    c) gama de produse şi servicii;
    d) zona geografică acoperită de activitate;
    e) prestare de servicii cu titlu gratuit;
    f) sucursale;
    g) filiale, asocieri în participaţiune etc.;
    h) utilizarea de centre offshore.

    8. Codul de conduită şi comportament (cu impact asupra grupului, dacă este cazul):
    a) obiective strategice şi valorile companiei;
    b) coduri şi norme interne, politica de prevenire;
    c) politica în domeniul conflictelor de interese;
    d) avertizări de integritate.

    9. Stadiul politicii privind cadrul de administrare a activităţii, cu precizarea datei referitoare la:
    a) elaborare;
    b) cea mai recentă modificare;
    c) cea mai recentă evaluare;
    d) aprobarea de către organul de conducere.


    ANEXA 2

    (Anexa nr. 6)
    Aspecte care trebuie cuprinse în documentaţia aferentă politicilor
    privind modul de îndeplinire a standardelor etice şi profesionale ale unei instituţii de credit
    1. Readucerea la cunoştinţa cititorilor a faptului că toate activităţile instituţiei de credit trebuie să fie desfăşurate în conformitate cu legislaţia aplicabilă şi cu valorile corporative ale acesteia
    2. Promovarea conştientizării riscurilor printr-o cultură solidă privind riscurile, cu reflectarea aşteptărilor organului de conducere conform cărora activităţile nu vor depăşi apetitul pentru risc şi limitele de risc stabilite de către instituţia de credit şi nici responsabilităţile respective ale personalului acesteia
    3. Enunţarea unor principii şi prezentarea unor exemple de comportamente acceptabile şi inacceptabile corelate, în special, cu raportarea financiară eronată şi conduita neadecvată, cu infracţiunile economice şi financiare (inclusiv frauda, spălarea banilor şi practicile antitrust, sancţiunile financiare, darea de mită sau luarea de mită şi corupţia, manipularea pieţei, vânzarea inadecvată şi alte încălcări ale legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului)
    4. Clarificarea faptului că, în plus faţă de respectarea cerinţelor legale şi de reglementare şi a politicilor interne, se aşteaptă din partea personalului să se comporte în mod onest şi cu integritate şi să îşi îndeplinească sarcinile în mod competent, cu atenţie şi cu diligenţa corespunzătoare
    5. Asigurarea faptului că personalul instituţiei de credit cunoaşte acţiunile disciplinare, acţiunile legale şi sancţiunile posibile la nivel intern şi extern care pot fi declanşate ca urmare a unei conduite inadecvate şi a unor comportamente inacceptabile

    ANEXA 3

    (Anexa nr. 7)
    Lista neexhaustivă privind aptitudinile relevante pe care instituţiile de credit
    trebuie să le aibă în vedere la evaluarea adecvării
    a) Autenticitate: este consecvent în exprimare şi în acţiuni şi se comportă conform propriilor valori şi convingeri afirmate. Îşi comunică în mod deschis intenţiile, ideile şi sentimentele, încurajează un mediu de deschidere şi onestitate şi informează corect supraveghetorul cu privire la situaţia reală, recunoscând totodată riscurile şi problemele.
    b) Limbaj: poate să comunice verbal în mod structurat şi convenţional şi să scrie în limba naţională sau în limba de lucru a locaţiei instituţiei.
    c) Capacitate de decizie: ia decizii oportune şi în cunoştinţă de cauză acţionând cu promptitudine sau angajându-se să desfăşoare o anumită acţiune, de exemplu prin exprimarea propriilor puncte de vedere şi fără a întârzia luarea de măsuri.
    d) Comunicare: poate să redea un mesaj în mod inteligibil şi acceptabil şi în forma corespunzătoare. Se concentrează pe asigurarea şi obţinerea de claritate şi transparenţă şi încurajează emiterea unui feedback activ.
    e) Judecată: poate să cântărească date şi diferite acţiuni şi să ajungă la o concluzie logică. Examinează, recunoaşte şi înţelege elementele şi aspectele esenţiale. Are o perspectivă amplă de analiză, dincolo de domeniul său de responsabilitate, în special când abordează probleme care pot pune în pericol continuitatea întreprinderii.
    f) Orientat spre client şi calitate: este axat pe furnizarea de calitate şi, de câte ori este posibil, pe identificarea de modalităţi în vederea îmbunătăţirii acesteia. În mod deosebit, aceasta înseamnă nemanifestarea consimţământului pentru dezvoltarea şi comercializarea de produse şi servicii, precum şi pentru angajarea cheltuielilor de capital, de exemplu, pentru produse, clădiri de birouri sau holdinguri, în circumstanţe în care nu poate cuantifica în mod corespunzător riscurile din lipsă de înţelegere a arhitecturii, principiilor sau ipotezelor de bază. Identifică şi studiază dorinţele şi nevoile clienţilor, se asigură de faptul că clienţii nu sunt supuşi la riscuri inutile şi ia măsuri pentru ca informaţiile furnizate clienţilor să fie corecte, complete şi echilibrate.
    g) Competenţă de conducere: conduce şi oferă îndrumări unui grup, dezvoltă şi întreţine munca în echipă, motivează şi încurajează resursele umane disponibile şi se asigură de faptul că angajaţii deţin competenţa profesională necesară pentru a atinge un anumit obiectiv. Este receptiv la critică şi oferă oportunitatea pentru dezbateri critice.
    h) Fidelitate: se identifică cu instituţia de credit şi are simţul implicării. Dovedeşte că poate dedica suficient timp pentru lucru şi că îşi poate îndeplini sarcinile în mod corespunzător, apără interesele instituţiei de credit şi acţionează în mod obiectiv şi critic. Recunoaşte şi anticipează eventualele conflicte de interese şi interesele de serviciu.
    i) Conştientizare externă: monitorizează evoluţiile, bazele solide şi atitudinile din cadrul instituţiei de credit. Este bine informat cu privire la evoluţiile financiare, economice, sociale şi de altă natură la nivel naţional şi internaţional care ar putea afecta întreprinderea, precum şi la interesele acţionarilor şi poate valorifica aceste informaţii.
    j) Negociere: identifică şi descoperă interesele comune cu scopul de a dezvolta consensul, totodată urmând obiectivele de negociere.
    k) Persuasiv: poate influenţa punctele de vedere ale altora exercitând puterea persuasivă şi recurgând la autoritate şi tact în mod natural. Este o personalitate puternică şi capabilă să-şi menţină fermitatea.
    l) Munca în echipă: cunoaşte interesele grupului şi îşi aduce contribuţia la rezultatul comun; poate să funcţioneze în cadrul unei echipe.
    m) Agilitate strategică: poate să dezvolte o viziune realistă cu privire la evoluţiile viitoare şi să o transpună în obiective pe termen lung, de exemplu, prin aplicarea analizei de scenarii. În acest context, ţine cont în mod corespunzător de riscurile la care este expusă întreprinderea şi ia măsurile adecvate pentru a le controla.
    n) Rezistenţă la stres: dă dovadă de rezistenţă şi poate să obţină o performanţă consecventă chiar şi în condiţii de tensiune ridicată şi în momente de incertitudine.
    o) Simţul responsabilităţii: înţelege interesele interne şi externe, le evaluează cu atenţie şi le documentează. Are capacitatea de a învăţa şi îşi dă seama că acţiunile sale afectează interesele acţionarilor.
    p) Prezidarea şedinţelor: este capabil să prezideze şedinţe în mod eficient şi eficace şi să creeze o atmosferă deschisă care să încurajeze pe toată lumea să participe în condiţii de egalitate; cunoaşte sarcinile şi responsabilităţile altor persoane.

    ANEXA 4

    (Anexa nr. 8)
    Documente şi informaţii privind persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituţiei de credit
     Partea A - Chestionar pentru persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituţiei de credit^1
    I. Date şi informaţii privind persoana propusă în calitate de membru al organului de conducere

┌──┬──────────────────────────────────┬┐
│a)│Date de identificare a persoanei ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Numele şi prenumele (complet): ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Nume şi prenume din certificatul ││
│ │de naştere (dacă este diferit de ││
│ │cel actual): ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Codul numeric personal: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Seria şi numărul actului de ││
│ │identitate, emitentul şi data ││
│ │emiterii: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Gen: M/F ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Naţionalitate: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Cetăţenie: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Data naşterii: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Locul naşterii: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Adresa de domiciliu: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Adresa de reşedinţă (dacă este ││
│ │diferită de cea de domiciliu): ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Adresa/ele de domiciliu/reşedinţă ││
│ │din ultimii 3 ani: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Telefon: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │E-mail: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Funcţia care va fi deţinută în ││
│ │cadrul instituţiei de credit, cu ││
│b)│specificarea în mod expres a ││
│ │faptului dacă este o funcţie ││
│ │executivă sau neexecutivă: ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Data de începere a mandatului ││
│ │(planificată): ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Durata mandatului (planificată): ││
├──┼──────────────────────────────────┼┤
│ │Prezentaţi o descriere a ││
│ │atribuţiilor/sarcinilor şi ││
│ │responsabilităţilor aferente ││
│ │funcţiei ce urmează a fi deţinută ││
│ │în cadrul instituţiei de credit. ││
│ │Precizaţi orice alte funcţii/ ││
│ │responsabilităţi pe care le veţi ││
│ │exercita în cadrul instituţiei de ││
│ │credit, dacă este cazul. ││
└──┴──────────────────────────────────┴┘



    II. Date şi informaţii privind pregătirea şi activitatea profesională a persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere

┌──┬────────────┬────────────────┬──────────────────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Diploma │ │ │ │
│ │(Licenţă/ │ │ │ │
│ │Master/ │ │ │ │
│ │certificat │Dată de început │ │Formă/tip de învăţământ │
│a)│de atestare │şi sfârşit │Unitate de învăţământ │(universitar/academic/altă formă │
│ │a unei forme│ │ │de pregătire profesională) │
│ │de instruire│ │ │ │
│ │+ domeniul │ │ │ │
│ │de studiu) │ │ │ │
├──┼────────────┼────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────────────────┤
├──┼────────────┼────────────────┼──────────────────────┼──────────────────────────────────┤
├──┼────────────┴────────────────┴──────────────────────┴──────────────────────────────────┤
│b)│Funcţii de conducere deţinute în sectorul financiar/bancar (prezent sau │
│ │anterior), inclusiv funcţiile-cheie │
├──┼────────────┬────────────────┬──────────┬───────────┬─────────┬───────────┬────────────┤
│ │Funcţia │ │ │ │ │ │ │
│ │deţinută │Principalele │ │Mărimea │ │ │ │
│ │(specificaţi│responsabilităţi│ │instituţiei│Perioada │ │Motivul │
│ │dacă este/a │care prezintă │Instituţia│(număr de │deţinerii│Număr de │încetării │
│ │fost o │relevanţă pentru│ │angajaţi, │funcţiei │subordonaţi│contractului│
│ │funcţie │funcţia vizată │ │cifră de │ │ │/ mandatului│
│ │executivă/ │ │ │afaceri) │ │ │ │
│ │neexecutivă)│ │ │ │ │ │ │
├──┼────────────┼────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┼───────────┼────────────┤
├──┼────────────┼────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┼───────────┼────────────┤
├──┼────────────┴────────────────┴──────────┴───────────┴─────────┴───────────┴────────────┤
│c)│Alte funcţii deţinute în sectorul financiar/bancar (prezent sau anterior), care │
│ │nu au fost menţionate la litera b) │
├──┼────────────┬────────────────┬──────────┬───────────┬─────────┬───────────┬────────────┤
│ │ │Principalele │ │Mărimea │ │ │ │
│ │ │responsabilităţi│ │instituţiei│Perioada │Număr de │Motivul │
│ │Funcţia │care prezintă │Instituţia│(număr de │deţinerii│subordonaţi│încetării │
│ │deţinută │relevanţă pentru│ │angajaţi, │funcţiei │(dacă este │contractului│
│ │ │funcţia vizată │ │cifră de │ │cazul) │/ mandatului│
│ │ │ │ │afaceri) │ │ │ │
├──┼────────────┼────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┼───────────┼────────────┤
├──┼────────────┼────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┼───────────┼────────────┤
├──┼────────────┴────────────────┴──────────┴───────────┴─────────┴───────────┴────────────┤
│d)│Orice alte funcţii deţinute în afara sectorului financiar/bancar care pot │
│ │prezenta relevanţă pentru funcţia vizată │
├──┼────────────┬────────────────┬──────────┬───────────┬─────────┬───────────┬────────────┤
│ │Funcţia │ │ │ │ │ │ │
│ │deţinută │ │ │ │ │ │ │
│ │(specificaţi│ │ │Mărimea │ │ │ │
│ │în cazul │ │ │instituţiei│ │ │Motivul │
│ │funcţiilor │Principalele │ │(număr de │Perioada │Număr de │încetării │
│ │de conducere│responsabilităţi│Instituţia│angajaţi, │deţinerii│subordonaţi│contractului│
│ │dacă sunt/au│ │ │cifră de │funcţiei │ │/ mandatului│
│ │fost funcţii│ │ │afaceri) │ │ │ │
│ │executive │ │ │ │ │ │ │
│ │sau │ │ │ │ │ │ │
│ │neexecutive)│ │ │ │ │ │ │
├──┼────────────┼────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┼───────────┼────────────┤
├──┼────────────┼────────────────┼──────────┼───────────┼─────────┼───────────┼────────────┤
├──┴────────────┴────────────────┴──────────┴───────────┴─────────┴───────────┴────────────┤
│e) Orice altă experienţă practică şi profesională care poate prezenta relevanţă │
│pentru funcţia vizată (oferiţi detalii) │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
├──┬───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│f)│Evaluări anterioare realizate de autorităţi din România sau din alte state │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Aţi fost evaluat în calitate de persoană care are deţineri calificate, persoană │
│ │responsabilă pentru conducerea şi administrarea activităţii sau persoană care │
│ │deţine funcţii-cheie în cadrul unei entităţi reglementate şi supravegheate de │
│ │Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, ori de o │
│ │autoritate de supraveghere cu atribuţii similare dintr-un alt stat membru? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, furnizaţi detalii complete potrivit tabelului de │
│ │mai jos: │
├──┼────────────┬─────────────────────────────────┬─────────────────────┬──────────────────┤
│ │Autoritatea │ │ │ │
│ │competentă │Funcţia deţinută (inclusiv │Perioada în care a │Rezultatul │
│ │care a │instituţia în cadrul căreia a │avut loc evaluarea │evaluării (detalii│
│ │realizat │fost deţinută funcţia respectivă)│ │complete) │
│ │evaluarea │ │ │ │
├──┼────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────┼──────────────────┤
├──┼────────────┴─────────────────────────────────┴─────────────────────┴──────────────────┤
│ │Aţi fost evaluat de o altă autoritate decât cele anterior menţionate (din │
│ │România, din alte state membre sau din state terţe)? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, furnizaţi detalii complete potrivit tabelului de │
│ │mai jos: │
├──┼────────────┬─────────────────────────────────┬─────────────────────┬──────────────────┤
│ │Autoritatea │Funcţia deţinută (inclusiv │ │Rezultatul │
│ │care a │instituţia în cadrul căreia a │Perioada în care a │evaluării (detalii│
│ │realizat │fost deţinută funcţia respectivă)│avut loc evaluarea │complete) │
│ │evaluarea │ │ │ │
├──┼────────────┼─────────────────────────────────┼─────────────────────┼──────────────────┤
├──┼────────────┴─────────────────────────────────┴─────────────────────┴──────────────────┤
│ │Referinţe - se vor furniza informaţii cu privire la cel puţin două persoane din │
│g)│partea angajatorului/angajatorilor din sectorul financiar/bancar, care pot │
│ │oferi referinţe despre dumneavoastră şi se va prezenta acordul persoanelor │
│ │respective pentru prelucrarea datelor cu caracter personal. │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Nume şi prenume: │
│ │Adresă: │
│ │Telefon: │
│ │Adresă de e-mail: │
│ │Funcţia: │
│ │Instituţia: │
│ │Natura relaţiei profesionale cu persoana propusă: │
│ │Informaţii cu privire la existenţa unei relaţii extraprofesionale cu persoana │
│ │propusă (dacă este cazul): │
├──┼───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Nume şi prenume: │
│ │Adresă: │
│ │Telefon: │
│ │Adresă de e-mail: │
│ │Funcţia: │
│ │Instituţia: │
│ │Informaţii cu privire la existenţa unei relaţii extraprofesionale cu persoana │
│ │propusă (dacă este cazul): │
└──┴───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘



    III. Date şi informaţii cu privire la buna reputaţie, onestitatea şi integritatea persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere

┌──┬───────────────────────────────────┐
│a)│Aţi fost condamnat penal? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Aţi făcut obiectul unor hotărâri │
│b)│definitive în materie civilă sau │
│ │administrativă? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Faceţi obiectul unor proceduri │
│c)│penale, administrative sau civile │
│ │în curs? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Faceţi sau aţi făcut obiectul unor │
│d)│măsuri sau sancţiuni disciplinare? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Aţi făcut sau faceţi obiectul unor │
│ │proceduri de insolvenţă, faliment │
│ │sau alte proceduri echivalente, │
│e)│dvs. sau orice entitate condusă de │
│ │dvs. sau în care aţi deţinut o cotă│
│ │de participaţie la capital? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Faceţi sau aţi făcut obiectul unor │
│ │investigaţii, măsuri sau sancţiuni │
│ │aplicate de către o autoritate │
│ │competentă, organism de │
│ │reglementare sau profesional pentru│
│f)│nerespectarea oricăror dispoziţii │
│ │relevante care reglementează │
│ │activitatea bancară, financiară, │
│ │privind titlurile de valoare sau de│
│ │asigurări? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Aţi fost refuzat la înregistrare, │
│ │autorizare, obţinerea calităţii de │
│ │membru sau licenţiere sau vi s-a │
│ │revocat, retras sau anulat o │
│ │înregistrare, autorizare, calitate │
│ │de membru sau licenţiere pentru a │
│g)│putea desfăşura activităţi │
│ │comerciale, antreprenoriale sau a │
│ │profesa în orice domeniu ori aţi │
│ │fost exclus de către un organism de│
│ │reglementare, de către un organism │
│ │public sau de către un organism sau│
│ │asociaţie profesională? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Aţi fost concediat ori revocat de │
│ │la locul de muncă, de pe un post de│
│h)│administrator, dintr-o relaţie │
│ │fiduciară sau similară? V-aţi dat │
│ │demisia dintr-o astfel de funcţie? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Faceţi sau aţi făcut obiectul │
│ │înscrierii în vreo listă de │
│i)│debitori rău-platnici, înregistrări│
│ │negative la birourile de credit sau│
│ │a unei proceduri de executare? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Cu privire la o entitate condusă de│
│ │dvs. sau în care aţi avut deţineri │
│ │calificate s-a pronunţat vreo │
│j)│hotărâre penală, administrativă sau│
│ │civilă de condamnare sau a făcut │
│ │obiectul unor măsuri sau sancţiuni │
│ │administrative? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Furnizaţi informaţii cu privire la │
│k)│orice investiţii, expuneri şi/sau │
│ │împrumuturile mari contractate. │
├──┼───────────────────────────────────┤
└──┴───────────────────────────────────┘



    IV. Timp alocat pentru exercitarea funcţiei

┌──┬──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┬──────────┐
│ │Care este timpul minim estimat a fi alocat îndeplinirii funcţiei în cadrul │ │
│a)│instituţiei de credit (cu indicaţii lunare şi anuale)? Se va avea în vedere │ │
│ │furnizarea de informaţii detaliate, inclusiv cu privire la timpul necesar │ │
│ │deplasărilor, şedinţelor necesar a fi organizate, pregătirii profesionale etc.│ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │ │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │Deţineţi şi alte mandate în funcţii executive sau neexecutive în cadrul │ │
│b)│oricărei entităţi/organizaţii financiare sau nefinanciare? │ │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, furnizaţi detalii complete în ceea ce priveşte │ │
│ │următoarele: │ │
│ │- dacă se aplică sau nu regulile prevăzute la art. 108^1 alin. (2^2) din OUG │ │
│ │nr. 99/2006; │ │
│ │- informaţii cu privire la fiecare mandat deţinut, potrivit tabelului de mai │ │
│ │jos: │ │
├──┼────────────┬────┬───────────┬────────────┬────────────────┬─────────┬────────┼──────────┤
│ │ │ │ │Mărimea │ │ │ │ │
│ │ │ │ │entităţii/ │ │Timpul │Numărul │ │
│ │ │ │Descrierea │organizaţiei│ │dedicat │de │ │
│ │Entitatea/ │ │activităţii│(active │Responsabilităţi│fiecărui │şedinţe/│Orice altă│
│ │organizaţia │Ţara│entităţii │totale, dacă│suplimentare │mandat │reuniuni│informaţie│
│ │financiară/ │ │(natura │este listată│asociate acestor│(estimat,│pe an │relevantă │
│ │nefinanciară│ │activităţii│sau nu, │mandate │în zile │dedicate│ │
│ │ │ │etc.) │numărul de │ │pe an) │fiecărui│ │
│ │ │ │ │salariaţi │ │ │mandat │ │
│ │ │ │ │etc.) │ │ │ │ │
├──┼────────────┼────┼───────────┼────────────┼────────────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──┼────────────┴────┴───────────┴────────────┴────────────────┴─────────┴────────┴──────────┤
│ │Deţineţi şi alte mandate în funcţii executive sau neexecutive în cadrul │
│c)│oricăror entităţi/organizaţii care nu urmăresc în mod predominant obiective │
│ │comerciale? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, furnizaţi detalii complete în ceea ce priveşte │
│ │următoarele: │
│ │- furnizaţi informaţii cu privire la fiecare mandat deţinut, potrivit tabelului │
│ │de mai jos: │
├──┼────────────┬────┬───────────┬────────────┬────────────────┬─────────┬────────┬──────────┤
│ │ │ │ │Mărimea │ │ │ │ │
│ │ │ │ │entităţii/ │ │Timpul │Numărul │ │
│ │ │ │Descrierea │organizaţiei│ │dedicat │de │ │
│ │Entitatea/ │ │activităţii│(active │Responsabilităţi│fiecărui │şedinţe/│Orice altă│
│ │organizaţia │Ţara│entităţii │totale, dacă│suplimentare │mandat │reuniuni│informaţie│
│ │financiară/ │ │(natura │este listată│asociate acestor│(estimat,│pe an │relevantă │
│ │nefinanciară│ │activităţii│sau nu, │mandate │în zile │dedicate│ │
│ │ │ │etc.) │numărul de │ │pe an) │fiecărui│ │
│ │ │ │ │salariaţi │ │ │mandat │ │
│ │ │ │ │etc.) │ │ │ │ │
├──┼────────────┼────┼───────────┼────────────┼────────────────┼─────────┼────────┼──────────┤
│ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──┼────────────┴────┴───────────┴────────────┴────────────────┴─────────┴────────┼──────────┤
│d)│Care este timpul estimat necesar pentru pregătirea profesională? │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │ │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │Furnizaţi informaţii cu privire la orice activităţi externe de natură │ │
│e)│profesională sau cu caracter politic, precum şi orice alte funcţii şi │ │
│ │activităţi relevante pe care le exercitaţi, atât în interiorul cât şi în afara│ │
│ │sectorului financiar, atât în interiorul cât şi în afara Uniunii Europene. │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │ │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │Veţi dedica timpul necesar pentru îndeplinirea funcţiei, inclusiv în perioade │ │
│f)│de activitate deosebit de intense, care implică alocarea unui timp │ │
│ │suplimentar, cum ar fi în caz de restructurare, relocare a instituţiei de │ │
│ │credit, achiziţie, fuziune, preluare sau o situaţie de criză? │ │
├──┼──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┼──────────┤
│ │ │ │
└──┴──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┴──────────┘



    V. Conflictul de interese
    În situaţia în care un conflict de interese semnificativ este identificat, se va prezenta modul în care acest conflict de interese este atenuat sau remediat în mod satisfăcător, inclusiv o trimitere la secţiunea relevantă din politica instituţiei de credit în materia conflictului de interese sau la orice dispoziţii speciale de gestionare sau atenuare a conflictelor.

┌──┬───────────────────────────────────┐
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei vă aflaţi în │
│ │relaţii personale (inclusiv relaţii│
│ │apropiate cum ar fi soţ/soţie sau │
│ │partenerul de viaţă potrivit legii,│
│ │copil, părinte) cu: │
│ │- alţi membri ai organului de │
│ │conducere şi/sau cu persoane ce │
│a)│deţin funcţii-cheie în instituţia │
│ │de credit solicitantă, │
│ │întreprinderea-mamă sau filialele │
│ │sale? │
│ │- o persoană ce are o deţinere │
│ │calificată în instituţia de credit,│
│ │întreprinderea-mamă sau filialele │
│ │sale? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei sau orice │
│ │entitate cu care aveţi legături │
│ │strânse vă aflaţi în relaţii care │
│ │să implice interese financiare │
│ │(inclusiv împrumuturi, │
│ │participaţii, garanţii, acordate │
│b)│sau primite) sau nefinanciare cu │
│ │alţi membri ai organului de │
│ │conducere, persoane ce deţin │
│ │funcţii-cheie, persoane care au o │
│ │deţinere calificată în instituţia │
│ │de credit, întreprinderea-mamă sau │
│ │filialele sale? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei sau orice │
│ │entitate cu care aveţi legături │
│ │strânse vă aflaţi în relaţii care │
│ │să implice interese financiare │
│c)│(inclusiv împrumuturi, │
│ │participaţii, garanţii, acordate │
│ │sau primite) sau nefinanciare cu │
│ │instituţia de credit, │
│ │întreprinderea-mamă sau filialele │
│ │sale? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei vă aflaţi/se │
│ │află/v-aţi aflat/s-a aflat în │
│ │ultimii doi ani într-o relaţie │
│ │comercială cu instituţia de credit,│
│ │întreprinderea-mamă, filialele sale│
│d)│sau cu un membru al organului de │
│ │conducere, cu o persoană care │
│ │deţine funcţii-cheie sau cu o │
│ │persoană care are o deţinere │
│ │calificată la vreuna din aceste │
│ │entităţi? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei sunteţi │
│ │implicat în vreo procedură │
│ │judiciară cu instituţia de credit, │
│ │întreprinderea-mamă, filialele sale│
│e)│sau cu un membru al organului de │
│ │conducere, cu o persoană care │
│ │deţine funcţii cheie sau cu o │
│ │persoană care are o deţinere │
│ │calificată la vreuna din aceste │
│ │entităţi? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei aveţi interese│
│f)│concurenţiale faţă de instituţia de│
│ │credit, întreprinderea-mamă sau │
│ │filialele sale? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Sunteţi propus/ă în numele unui │
│ │acţionar care exercită controlul │
│ │asupra instituţiei de credit, │
│g)│sunteţi angajat/ă al unui acţionar │
│ │care exercită controlul asupra │
│ │instituţiei de credit sau sunteţi │
│ │în alt mod asociată cu acesta? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei deţineţi sau │
│ │aţi deţinut/a deţinut o funcţie în │
│h)│cadrul unei instituţii care face │
│ │parte din perimetrul de consolidare│
│ │prudenţială al instituţiei de │
│ │credit? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete, │
│ │inclusiv cu privire la remuneraţia │
│ │sau alte beneficii oferite pentru │
│ │funcţia deţinută. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei aţi deţinut/ │
│ │deţineţi/a deţinut/deţine o poziţie│
│ │superioară în cadrul unei firme de │
│ │consultanţă profesională, calitatea│
│ │de auditor extern sau consultant │
│ │pentru instituţia de credit sau │
│i)│pentru o altă entitate din │
│ │perimetrul de consolidare │
│ │prudenţială sau aţi avut calitatea │
│ │de angajat cu atribuţii asociate │
│ │serviciilor furnizate instituţiei │
│ │de credit de oricare din entităţile│
│ │menţionate? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Vă aflaţi într-o relaţie personală │
│ │sau de familie cu o persoană care │
│ │deţine/a deţinut o poziţie │
│ │superioară în cadrul unei firme de │
│ │consultanţă profesională, calitatea│
│ │de auditor extern sau consultant │
│j)│pentru instituţia de credit sau │
│ │pentru o altă entitate din │
│ │perimetrul de consolidare │
│ │prudenţială sau a avut calitatea de│
│ │angajat cu atribuţii asociate │
│ │serviciilor furnizate instituţiei │
│ │de credit de oricare din entităţile│
│ │menţionate? │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dumneavoastră sau orice alt membru │
│ │apropiat al familiei deţineţi sau │
│k)│aţi deţinut în ultimii doi ani o │
│ │poziţie cu influenţă politică la │
│ │nivel naţional sau local? │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Vă aflaţi într-o relaţie sau │
│ │poziţie, alta decât cele anterior │
│ │enunţate, care ar putea afecta │
│l)│interesele instituţiei de credit, │
│ │întreprinderii-mamă sau filialelor │
│ │sale: │
│ │\'a8 Da \'a8 Nu │
├──┼───────────────────────────────────┤
│ │Dacă răspunsul este afirmativ, │
│ │furnizaţi detalii complete. │
└──┴───────────────────────────────────┘



    Subsemnatul^2 .........................., cunoscând dispoziţiile art. 326 Cod Penal cu privire la falsul în declaraţii, declar pe propria răspundere următoarele:
    a) toate răspunsurile şi informaţiile furnizate sunt corecte, complete şi conforme cu realitatea;
    b) nu există alte fapte asupra cărora Banca Naţională a României ar trebui încunoştinţată;
    c) respect dispoziţiile legale în vigoare referitoare la activitatea pe care urmează să o desfăşor, inclusiv cu privire la limitarea numărului de mandate deţinute simultan.

    Totodată, mă angajez să comunic Băncii Naţionale a României toate modificările privind informaţiile furnizate.
    Data: Semnătura:

    Partea B - Informaţii furnizate de către instituţia de credit cu privire la persoanele propuse ca membri ai organului de conducere^3
    I. Elemente de identificare

┌─────────────────────────────────────┬┐
│Denumirea ││
├─────────────────────────────────────┼┤
│Sediul social ││
├─────────────────────────────────────┼┤
│CUI ││
├─────────────────────────────────────┼┤
│Codul LEI ││
├─────────────────────────────────────┼┤
│Persoana de contact ││
│(nume/prenume/e-mail, telefon) ├┤
│ ││
└─────────────────────────────────────┴┘



    II. Rezultatul evaluării adecvării fiecărei persoane propuse ca membru al organului de conducere, prezentat detaliat pentru fiecare criteriu de evaluare şi documentat corespunzător.
    III. Descrierea comitetelor din care membrul respectiv urmează a face parte, care sunt stabilite/care urmează a fi stabilite, inclusiv membrii comitetelor şi competenţele acestora.
    IV. Declaraţia instituţiei de credit solicitante privind realizarea evaluării adecvării la nivel colectiv a membrilor organului de conducere prin utilizarea matricei de adecvare prevăzută în anexa nr. 9 din prezentul regulament sau a propriei metodologii şi documentul privind rezultatul evaluării efectuate.
    Subsemnatul^4 .........................., cunoscând dispoziţiile art. 326 Cod Penal cu privire la falsul în declaraţii, declar pe propria răspundere că toate răspunsurile şi informaţiile furnizate sunt corecte, complete şi conforme cu realitatea şi că nu există alte fapte asupra cărora Banca Naţională a României ar trebui încunoştinţată;
    Totodată, mă angajez să comunic Băncii Naţionale a României toate modificările privind informaţiile furnizate.
    Data: Semnătura:
    Subsemnatul^5 ......................... declar că îmi însuşesc informaţiile furnizate şi mă oblig să le am în vedere în activitatea desfăşurată în cadrul instituţiei de credit.
    Data: Semnătura:


    Partea C - se vor anexa următoarele documente cu respectarea cerinţelor de formă prevăzute de regulament:
    - curriculum vitae al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere (semnat şi datat);
    – cazierul judiciar al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere (în original sau copie legalizată);
    – cazierul fiscal al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere (în original sau copie legalizată);
    – copia actului de identitate al persoanei propuse în calitate de membru al organului de conducere (certificat pentru conformitate cu originalul);
    – profilul funcţiei pentru care este evaluată persoana propusă;
    – organigrama instituţiei de credit;
    – orice alte documente şi informaţii relevante pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de evaluare în ceea ce priveşte persoana propusă în calitate de membru al organului de conducere;

    NOTĂ:
    Banca Naţională a României va păstra confidenţialitatea informaţiilor cuprinse în răspunsurile la acest chestionar, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
    Pentru scopurile prezentului regulament, în vederea evaluării adecvării membrilor organului de conducere al instituţiei de credit solicitante, Banca Naţională a României, în calitate de operator de date cu caracter personal, prelucrează datele cu caracter personal în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare aplicabile şi ale Regulamentului (UE) 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE.
    Mai multe informaţii cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către Banca Naţională a României sunt disponibile pe pagina oficială de internet, la adresa: www.bnr.ro/Date-cu-caracter-personal-17892.aspx.

    ^1 Acest chestionar se completează şi se semnează de fiecare dintre persoanele propuse în calitate de membri ai organului de conducere al instituţiei de credit. Este obligatoriu a se răspunde la toate întrebările. Nu sunt acceptate chestionare semnate prin reprezentare.
    ^2 Se completează numele şi prenumele persoanei evaluate, astfel cum apare în actul de identitate.
    ^3 Informaţiile furnizate de instituţiile de credit cu privire la persoanele propuse ca membri ai organului de conducere vor fi semnate: a) la autorizare -de către acţionarii semnificativi direcţi ai instituţiei de credit sau de către primii 20 de acţionari şi vor fi însuşite de către membrii organului de conducere; b) pentru modificările în situaţie - de către preşedintele organului de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    ^4 Se completează numele şi prenumele acţionarilor semnificativi direcţi ai instituţiei de credit sau numele şi prenumele primilor 20 de acţionari sau, după caz, numele şi prenumele preşedintelui organului de conducere în funcţia sa de supraveghere.
    ^5 Se completează numele şi prenumele membrilor organului de conducere al instituţiei de credit.

    ANEXA 5

    (Anexa nr. 9)

┌──────────────────────────────────────┐
│Introducere şi instrucţiuni │
├──────────────────────────────────────┤
│Responsabilitatea organului de │
│conducere în funcţia sa de │
│supraveghere şi în funcţia sa de │
│conducere este colectivă. Un organ de │
│conducere îşi îndeplineşte rolul în │
│mod eficace atunci când are │
│capacitatea de a lua decizii în │
│cunoştinţă de cauză şi de a asigura o │
│supraveghere eficace. Astfel, un organ│
│de conducere eficace trebuie să │
│includă persoane care să deţină o │
│combinaţie de cunoştinţe, competenţe │
│şi experienţă actualizate, care să │
│acopere domeniile de activitate majore│
│ale instituţiei şi riscurile aferente.│
│Responsabilitatea instituţiei este de │
│a asigura faptul că membrii organului │
│de conducere îşi menţin în permanenţă │
│competenţa la nivel colectiv. │
├──────────────────────────────────────┤
│Un posibil instrument de autoevaluare │
│pentru instituţie │
├──────────────────────────────────────┤
│Matricea privind adecvarea este un │
│instrument care poate permite unei │
│instituţii să autoevalueze periodic │
│sau anual adecvarea colectivă a │
│membrilor organului de conducere. Dacă│
│nu se foloseşte matricea, instituţiile│
│pot documenta şi autoevalua adecvarea │
│colectivă în modul propriu, │
│proporţional cu mărimea, natura şi │
│complexitatea lor. │
├──────────────────────────────────────┤
│Prin evaluarea cunoştinţelor, a │
│competenţelor şi a experienţei │
│membrilor individuali ai organului de │
│conducere în legătură cu domeniile de │
│activitate majore ale instituţiei şi │
│cu riscurile aferente, se pot │
│identifica punctele forte şi punctele │
│slabe de la nivelul organului de │
│conducere şi, prin urmare, pot fi │
│evaluate cunoştinţele, aptitudini şi │
│experienţa la nivel colectiv. │
│Rezultatele oferă datele de intrare │
│pentru cerinţele de formare. Acestea │
│trebuie utilizate pentru stabilirea │
│profilului solicitat al membrilor noi │
│şi introducerea în context în cadrul │
│procesului de evaluare de supraveghere│
│a competenţei şi onorabilităţii │
│modului în care numirea propusă a │
│acestora este compatibilă cu adecvarea│
│colectivă. │
├──────────────────────────────────────┤
│Această matrice este concepută pentru │
│asigurarea unei evaluări colective a │
│cunoştinţelor, competenţelor şi │
│experienţei organului de conducere în │
│ansamblu. Este de aşteptat ca într-un │
│organ colegial să existe membri cu │
│diferite caracteristici, inclusiv │
│diferite tipuri şi niveluri de │
│aptitudini şi cunoştinţe, precum şi │
│diferite experienţe profesionale. │
│Pentru a ţine cont şi de diferenţele │
│datorate numărului de ani de │
│experienţă acumulată de diferiţi │
│membri, se poate efectua o prezentare │
│separată a experienţei. │
├──────────────────────────────────────┤
│Procesul intern de completare a │
│matricei │
├──────────────────────────────────────┤
│Organul de conducere în ansamblu este │
│responsabil pentru efectuarea │
│autoevaluării adecvării colective, iar│
│în cazul în care se foloseşte această │
│matrice, pentru formarea unui proces │
│intern de completare a matricei în mod│
│eficient, transparent, corect şi │
│critic. Există diferite modalităţi de │
│abordare a acestui proces, dar ideea │
│principală este că acestea trebuie să │
│ducă, în cele din urmă, la o discuţie │
│colegială, nu doar despre scorurile şi│
│numele marcate în spatele diferitelor │
│cerinţe, ci mai ales despre motivele │
│aferente şi concluziile adecvării │
│colective. În principiu, modalităţile │
│practice ale procesului intern pot fi │
│alese în mod liber. În cazul │
│instituţiilor semnificative prevăzute │
│în DCC IV, este obligatorie implicarea│
│comitetului de nominalizare [articolul│
│88 alineatul (2) litera (c) din DCC │
│IV]. Părţile implicate în proces (cum │
│ar fi un rol specific pentru │
│preşedinte, comitetul de nominalizare,│
│alte comitete interne, departamentul │
│de resurse umane, liniile de │
│activitate efective, posibile │
│îndrumări din exterior) trebuie │
│stabilite de la început în cadrul │
│procesului. │
├──────────────────────────────────────┤
│Ar putea fi considerat de dorit să se │
│completeze această matrice în urma │
│completării unui chestionar de către │
│fiecare membru, care să reflecte o │
│apreciere a experienţei prin │
│utilizarea unui fel de sistem de │
│cotare. Nu se oferă aici un astfel de │
│chestionar individual, întrucât │
│obiectivul matricei este în mod clar │
│unul colectiv. │
├──────────────────────────────────────┤
│Atunci când se completează matricea, │
│contextul grupului trebuie şi poate fi│
│luat în considerare în cazul în care │
│este relevant (rolul de supraveghere │
│al întreprinderii-mamă, mecanismele de│
│externalizare în interiorul grupului, │
│nevoia de verificări independente la │
│nivel secundar...). Contextul grupului│
│va fi, de asemenea, deosebit de │
│important în descrierea modelului de │
│afaceri. │
├──────────────────────────────────────┤
│Un posibil aport pentru supravegherea │
│prudenţială │
├──────────────────────────────────────┤
│Astfel cum a fost explicat, folosirea │
│matricei privind adecvarea nu are la │
│bază obligatoriu doar Ghidul ABE/ESMA │
│privind competenţa şi onorabilitatea │
│(EBA/GL/2016/xx sau ESMA/GL/2016/xx) │
│şi, în consecinţă, aceasta nu │
│constituie o formă standard de │
│raportare de supraveghere. Cu toate │
│acestea, rezultatele matricei - │
│asemenea rezultatelor generate de │
│orice alt instrument care ar fi │
│utilizat de instituţie pentru │
│autoevaluare - pot fi solicitate de │
│autoritatea competentă ca aport pentru│
│supravegherea adecvării colective a │
│organului de conducere. Această │
│evaluare prin supraveghere trebuie să │
│fie bazată pe ghidul menţionat │
│anterior. │
├──────────────────────────────────────┤
│În cadrul procesului naţional de │
│punere în aplicare a ghidului │
│menţionat anterior şi cu scopul de a │
│atinge obiectivul prevăzut la │
│articolul 91 alineatul (7) din DCC IV,│
│autorităţile competente pot solicita │
│instituţiilor de credit să aibă │
│posibilitatea de a prezenta tipurile │
│de