Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
REGULAMENT din 7 septembrie 2000 de aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicina legală
EMITENT: Guvernul PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 459 din 19 septembrie 2000
──────────
*) Aprobat prin HOTĂRÂREA nr. 774 din 7 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 459 din 19 septembrie 2000.
──────────
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Activitatea de medicina legală se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicina legală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 21 ianuarie 2000, ale prezentului regulament şi ale Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii nr. 1.134/C/255/2000.
ART. 2
(1) Activitatea de medicina legală se realizează de medici legisti, încadraţi în instituţiile de medicina legală.
(2) La efectuarea expertizelor, examinarilor, constatărilor sau a altor lucrări medico-legale pot participa, dacă este necesar, şi alţi specialişti cu studii superioare, cum sunt: medici specialişti, farmacisti, toxicologi, chimisti, biologi, psihiatri, psihologi şi alte persoane atestate ca experţi, în cadrul şi pe durata funcţionarii lor în instituţiile de medicina legală.
ART. 3
Activitatea de medicina legală se desfăşoară cu respectarea principiului independentei şi al imparţialităţii medicilor legisti.
CAP. II
Organizarea instituţiilor de medicina legală
ART. 4
(1) Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti este unitate cu personalitate juridică, subordonata Ministerului Sănătăţii. Conducerea institutului se asigura de un director general, numit prin ordin al ministrului sănătăţii. Pe lângă directorul general funcţionează un consiliu consultativ din care fac parte directorul medical, directorul economic, consilierul juridic, precum şi conducătorii laboratoarelor.
(2) În cadrul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti se organizează laboratoare, servicii şi birouri. Structura organizatorică se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.
ART. 5
(1) Pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează Comisia superioară medico-legală, cu sediul în acest institut.
(2) În cadrul institutelor de medicina legală din centrele medicale universitare, denumite în continuare institute de medicina legală, precum şi în cadrul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.
ART. 6
La sediul Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti îşi desfăşoară activitatea Consiliul superior de medicina legală.
ART. 7
(1) Filialele Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti din centrele medicale universitare se reorganizează ca institute de medicina legală, unităţi cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătăţii.
(2) Institutele de medicina legală sunt conduse de un director, numit prin ordin al ministrului sănătăţii, pe bază de concurs, conform legii. Pe lângă director funcţionează un consiliu consultativ, din care fac parte şefii de laboratoare, de servicii sau de birouri.
(3) În cadrul institutelor de medicina legală se organizează laboratoare, servicii şi birouri. Structura organizatorică se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Consiliului superior de medicina legală.
(4) În cadrul institutelor de medicina legală funcţionează comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.
(5) Institutele de medicina legală colaborează cu catedrele de medicina legală din unităţile de învăţământ superior, în vederea asigurării mijloacelor materiale şi umane necesare în procesul de învăţământ superior medical şi juridic.
ART. 8
(1) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicina legală au următoarele atribuţii principale:
a) reprezintă institutele de medicina legală în faţa autorităţilor publice şi a celorlalte persoane juridice şi fizice;
b) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii de asistenţa medico-legală, conform competentei sale teritoriale;
c) dispune formarea de comisii de expertiza, potrivit legii;
d) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medico-legale.
(2) Directorul general al Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti şi directorii institutelor de medicina legală pot participa, în limitele competentei institutului de medicina legală, la lucrările comisiei care efectuează o noua expertiza.
ART. 9
Competenţa teritorială a institutelor de medicina legală este următoarea:
a) Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti deserveşte municipiul Bucureşti şi judeţele Arges, Braşov, Buzau, Calarasi, Constanta, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Tulcea, Valcea, Ilfov şi Teleorman;
b) Institutul de Medicina Legală din Cluj-Napoca, judeţul Cluj, deserveşte judeţele Alba, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare, Salaj şi Sibiu;
c) Institutul de Medicina Legală din Iaşi, judeţul Iaşi, deserveşte judeţele Bacau, Botosani, Brăila, Galaţi, Iaşi, Neamt, Suceava, Vaslui şi Vrancea;
d) Institutul de Medicina Legală din Timişoara, judeţul Timiş, deserveşte judeţele Arad, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş şi Bihor;
e) Institutul de Medicina Legală din Targu Mures, judeţul Mures, deserveşte judeţele Covasna, Harghita şi Mures;
f) Institutul de Medicina Legală din Craiova, judeţul Dolj, deserveşte judeţele Dolj, Gorj, Mehedinti şi Olt.
ART. 10
(1) Serviciile de medicina legală se înfiinţează în fiecare judeţ, având sediul în localitatea reşedinţa de judeţ, şi sunt conduse de un medic legist şef, numit de directorul direcţiei judeţene de sănătate publică, în condiţiile legii.
(2) Serviciile de medicina legală judeţene sunt unităţi fără personalitate juridică în subordinea direcţiilor judeţene de sănătate publică, iar din punct de vedere ştiinţific şi metodologic sunt coordonate de institutul de medicina legală în a cărui competenţa teritorială intra potrivit art. 9.
(3) În funcţie de volumul de activitate, în structura serviciilor de medicina legală judeţene se pot înfiinţa, prin hotărâre a direcţiei judeţene de sănătate publică, cu avizul institutului de medicina legală competent, laboratoare de specialitate cum ar fi cele de histopatologie, toxicologie, biocriminalistica sau psihiatrie medico-legală.
(4) Serviciile de medicina legală judeţene pot avea în structura lor cabinete de medicina legală cu sediul în oraşe sau municipii care nu sunt reşedinţa de judeţ.
ART. 11
(1) Medicul legist şef are următoarele atribuţii principale:
a) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii serviciului de medicina legală sau a cabinetului de medicina legală;
b) dispune formarea comisiilor de expertiza largite cu cadre de specialitate în cazul expertizelor medico-legale psihiatrice, al celor privind acordarea asistenţei medicale necorespunzătoare, amânarea sau întreruperea executării pedepsei, precum şi în orice alte cazuri justificate;
c) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medicolegale efectuate de medicii legisti din serviciul de medicina legală respectiv;
d) dispune trimiterea lucrărilor de medicina legală pe care, din punct de vedere tehnic, nu le poate efectua, institutului de medicina legală competent;
e) supraveghează expertizele medico-legale în cazurile privind infracţiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi participa, în mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor în cazul sesizarilor privind acordarea asistenţei medicale necorespunzătoare;
f) reprezintă serviciul de medicina legală în relaţiile acestuia cu autorităţile publice şi cu celelalte persoane juridice şi fizice.
(2) În caz de imposibilitate a exercitării atribuţiilor medicul legist şef poate delega exercitarea atribuţiilor ce îi revin unui alt medic legist din cadrul serviciului de medicina legală sau de la cabinetul de medicina legală pe care îl conduce.
(3) Medicul legist şef, în limitele competentei serviciului de medicina legală, poate participa la lucrările comisiei care efectuează o noua expertiza.
ART. 12
(1) Medicul şef de laborator de specialitate are următoarele atribuţii principale:
a) organizează, îndrumă şi controlează buna desfăşurare a activităţii laboratorului de care răspunde;
b) repartizează expertizele în funcţie de complexitatea şi dificultatea acestora, corespunzător nivelului de competenţa al medicilor din subordine;
c) supraveghează şi controlează din punct de vedere ştiinţific şi metodologic expertizele şi constatările medicolegale efectuate de medicii legisti din subordine;
d) supraveghează expertizele medico-legale în cazurile privind infracţiunile de omucidere, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi participa, în mod obligatoriu, la efectuarea expertizelor privind sesizările de acordare a asistenţei medicale necorespunzătoare;
e) participa la lucrările comisiei care efectuează o noua expertiza.
(2) În caz de imposibilitate a exercitării atribuţiilor medicul şef de laborator de specialitate poate delega exercitarea atribuţiilor ce îi revin unui alt medic legist din laboratorul pe care îl conduce.
CAP. III
Activitatea instituţiilor sanitare de medicina legală şi a altor structuri cu atribuţii în domeniul medicinei legale
A. Cabinetele de medicina legală
ART. 13
(1) Pentru efectuarea expertizelor şi constatărilor medico-legale în localităţile în care funcţionează cabinete de medicina legală organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează acestora. În celelalte cazuri de expertiza sau de constatare organele judiciare sau alte persoane fizice ori juridice se adresează serviciului de medicina legală judeţean, cu respectarea competentei teritoriale şi a ierarhiei competentei profesionale.
(2) Pentru efectuarea unei noi expertize organele judiciare se adresează, după caz, serviciului de medicina legală judeţean sau institutului de medicina legală competent, potrivit prezentului regulament.
B. Serviciile de medicina legală
ART. 14
(1) Serviciile de medicina legală judeţene, în conformitate cu competenţa lor teritorială, sunt abilitate să efectueze expertize, examinari, constatări sau alte lucrări medico-legale şi complementare, la solicitarea organelor judiciare competente sau a altor persoane fizice ori juridice.
(2) Serviciile de medicina legală judeţene efectuează examinarile complementare conform dotării tehnice de care dispun.
C. Institutele de medicina legală
ART. 15
Institutele de medicina legală sunt abilitate să efectueze lucrări medico-legale, după cum urmează:
a) autopsii, în situaţiile prevăzute de lege, inclusiv autopsierea sau reautopsierea cadavrelor exhumate, identificarea pe material fotografic, expertiza antropologica pe elemente de cadavru sau de schelet;
b) constatări şi expertize medico-legale, în cazurile care depăşesc nivelul de competenţa al serviciilor de medicina legală judeţene sau când acestea îşi declina competenţa, din motive temeinice, în efectuarea acestora;
c) o noua expertiza medico-legală, în cadrul unei comisii de expertiza, astfel: expertize medico-legale traumatologice în cazuri de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, vătămări corporale grave, expertize medico-legale psihiatrice în materie penală şi civilă, expertize în vederea amânării sau întreruperii executării pedepsei pe motive medicale, expertize în cazuri de acordare necorespunzătoare a asistenţei medicale, expertiza medicolegala pentru evaluarea infirmităţii sau a incapacităţii de muncă determinate de afecţiuni traumatice, expertiza medico-legală a persoanelor în vederea autorizării deţinerii şi folosirii armelor şi muniţiilor, expertiza medico-legală a persoanelor pentru evaluarea capacităţii de conducere auto;
d) expertize biocriminalistice pe corpurile delicte, precum expertiza petelor de sânge, de sperma şi a firului de par;
e) expertiza criminalistica traseologica, cum ar fi factorii suplimentari ai impuscarii;
f) expertiza filiaţiei: expertiza perioadei de conceptie, a potentei şi a capacităţii de procreare, expertiza comparativa antropometrica în diagnosticul filiaţiei, expertiza filiaţiei prin metode serologice, HLA sau ADN;
g) expertize toxicologice.
ART. 16
(1) Lucrările constând în cercetarea la faţa locului şi ridicarea cadavrului, autopsii urgente, cercetarea cazurilor în care exista pericolul dispariţiei unor mijloace de proba sau al schimbării unor situaţii de fapt se efectuează în regim de permanenta.
(2) În institutele de medicina legală permanenta se asigura prin ore de garda, iar la serviciile de medicina legală, prin chemări de la domiciliu ale medicilor.
ART. 17
(1) În caz de necompetentă teritorială instituţia de medicina legală îşi poate declina competenţa în favoarea celei competente.
(2) În caz de necompetentă ştiinţifică instituţia de medicina legală îşi declina competenţa în favoarea instituţiei ierarhic superioare.
(3) Când doua sau mai multe instituţii se recunosc competente ori îşi declina competenţa, conflictul pozitiv sau negativ de competenţa se soluţionează de instituţia de medicina legală ierarhic superioară comuna. Când conflictul de competenţa se iveşte între o instituţie de medicina legală şi Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, soluţionarea conflictului revine Consiliului superior de medicina legală.
ART. 18
Instituţiile de medicina legală pot sa refuze efectuarea unei expertize, examinari, constatări sau a altei lucrări medico-legale în cazul în care nu se asigura informaţiile medicale solicitate, accesul la materialul dosarului necesar în vederea efectuării acesteia, examinarea nemijlocită a persoanei ori dacă nu sunt asigurate condiţiile tehnice pentru efectuarea acesteia.
D. Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale
ART. 19
(1) Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale, care funcţionează în cadrul institutelor de medicina legală, verifica, evalueaza, analizează şi avizează din punct de vedere ştiinţific conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale realizate de serviciile de medicina legală judeţene, conform competentei teritoriale.
(2) Avizarea se solicita de organele de urmărire penală şi de instanţele de judecată, în condiţiile legii, ori se realizează din oficiu în cazul noilor expertize medico-legale, înainte ca actele noilor expertize să fie transmise organelor de urmărire penală sau instanţelor judecătoreşti.
ART. 20
Organele judiciare care solicită avizul comisiei de avizare şi control al actelor medico-legale sunt obligate sa pună la dispoziţie acesteia toate documentele medicale şi medico-legale existente în dosarul cauzei, însoţite de o adresa de inaintare care cuprinde un scurt istoric al faptei, precum şi întrebările la care se asteapta un răspuns prin avizul comisiei de avizare şi control.
ART. 21
(1) În cazul în care concluziile expertizei medico-legale sunt contradictorii, comisia de avizare şi control se pronunţa asupra acestora, putând formula anumite precizări sau completări.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, comisia de avizare şi control recomanda fie refacerea parţială sau totală a acestora, fie efectuarea unei noi expertize.
ART. 22
(1) După obţinerea avizului comisiei de avizare şi control se poate solicita efectuarea unor noi expertize medico-legale de către unităţile medico-legale ierarhic inferioare acesteia numai în cazul în care comisia de avizare şi control a recomandat explicit acest lucru sau dacă au apărut date noi medicale ori de ancheta, inexistente la data expertizelor anterioare.
(2) Avizele comisiei de avizare şi control se trimit solicitanţilor în termen de cel mult 30 de zile de la data cererii, dar numai după achitarea contravalorii expertizei, şi se comunică instituţiilor de medicina legală care s-au pronunţat în cauza respectiva.
E. Comisia superioară medico-legală
ART. 23
Comisia superioară medico-legală funcţionează pe lângă Institutul de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, reprezentând autoritatea ştiinţifică suprema în domeniul medicinei legale, care verifica, evalueaza, analizează şi avizează din punct de vedere ştiinţific, la cererea organelor judiciare, conţinutul şi concluziile diverselor acte medico-legale.
ART. 24
(1) Componenta nominală a Comisiei superioare medico-legale, precum şi lista cuprinzând specialiştii care pot fi cooptati la lucrările acesteia se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.
(2) Şedinţele Comisiei superioare medico-legale se pot desfăşura dacă se întruneşte majoritatea membrilor.
ART. 25
Organele judiciare care solicită avizul Comisiei superioare medico-legale sunt obligate sa îi pună la dispoziţie toate actele medicale şi medico-legale din dosar, însoţite de o adresa de inaintare care să cuprindă un scurt istoric al faptei, precum şi întrebările, formulate clar, la care trebuie să răspundă în aviz.
ART. 26
(1) Comisia superioară medico-legală se poate pronunţa, verificand şi avizand din punct de vedere ştiinţific, şi în situaţiile în care au fost efectuate noi expertize sau au fost date avize de către comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale competente teritorial.
(2) Comisia superioară medico-legală nu efectuează examinari pe persoane, iar dacă membrii comisiei considera necesară examinarea persoanei, recomanda efectuarea unei noi expertize medico-legale, urmând ca ulterior concluziile acesteia să fie supuse avizării Comisiei superioare medico-legale.
ART. 27
(1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală constata existenta unor concluzii contradictorii între prima expertiza şi cea ulterioară sau ale altor acte medico-legale, aceasta poate aviza, în totalitate sau parţial, concluziile uneia dintre ele, putând formula anumite precizări sau completări.
(2) În cazul în care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioară medico-legală recomanda refacerea totală sau parţială a lucrărilor, formuland propuneri în acest sens sau concluzii proprii.
(3) În cazul în care se constata deficiente în redactare sau abateri privind metodologia întocmirii unor acte medicolegale, Comisia superioară medico-legală poate dispune refacerea parţială sau totală a acestora.
ART. 28
(1) În cazul în care Comisia superioară medico-legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unităţi medico-legale ierarhic subordonate acesteia decât dacă au apărut date noi medicale sau de ancheta. În acest caz efectuarea expertizei medico-legale este de competenţa Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti.
(2) Avizul Comisiei superioare medico-legale se trimite solicitantului în termen de cel mult 40 de zile de la data cererii şi numai după achitarea contravalorii prestaţiei medico-legale. Avizul se comunică şi instituţiilor de medicina legală care s-au pronunţat în cauza respectiva.
F. Consiliul superior de medicina legală
ART. 29
Consiliul superior de medicina legală îşi exercită atributia de coordonare ştiinţifică şi metodologică a activităţii de medicina legală prin:
a) acreditarea noilor metode de cercetare ştiinţifică, care urmează să fie aplicate în practica, elaborand în acest scop protocoale de verificare experimentala şi standardizare;
b) elaborarea şi adoptarea normelor metodologice ale expertizelor medico-legale, pe care le reactualizează periodic în funcţie de progresul tehnico-ştiinţific; c) convocarea anuală de reuniuni cu medicii legisti pentru a analiza expertizele controversate şi a prelucra modificările normelor metodologice elaborate.
G. Comisiile mixte
ART. 30
(1) În vederea asigurării bunei desfăşurări a activităţii de medicina legală, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei se constituie comisii mixte, formate din medici şi personal de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, care să verifice modul de efectuare a lucrărilor medico-legale.
(2) Comisiile mixte se constituie ori de câte ori exista indicii cu privire la săvârşirea unor abateri grave în efectuarea lucrărilor medico-legale şi ministrul justiţiei ori ministrul sănătăţii solicita efectuarea unor verificări de către acestea.
ART. 31
(1) Comisiile mixte verifica dacă lucrările medico-legale au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în domeniu. Fiecare verificare este finalizată într-un raport scris.
(2) În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, comisiile mixte apreciază ca au fost incalcate unele dispoziţii legale, acestea sesizează, după caz, organele judiciare sau structurile competente ale Colegiului Medicilor din România.
CAP. IV
Experţii medico-legali
ART. 32
(1) Constatările medico-legale se efectuează de medici legisti, iar expertizele se efectuează de medici legisti care au calitatea de expert oficial desemnaţi de conducerea institutelor de medicina legală şi a serviciilor de medicina legală judeţene.
(2) La efectuarea expertizelor medico-legale realizate de experţii oficiali pot participa experţi numiţi de organele judiciare, la cererea părţilor, dintre cei înscrişi pe lista întocmită de institutele de medicina legală, cu avizul Consiliului superior de medicina legală.
ART. 33
(1) Experţii numiţi de organele judiciare la cererea părţilor pot asista la lucrări şi la examinarea persoanei, pot solicita investigaţii complementare, iar în cazul expertizei pe documente pot lucra individual, în paralel cu experţii oficiali.
(2) Obiecţiile şi contribuţia experţilor numiţi de organele judiciare la cererea părţilor se consemnează în raportul medico-legal.
(3) În cazul în care experţii numiţi de organele judiciare la cererea părţilor asista experţii oficiali, prezenta acestora se consemnează în partea introductivă a raportului medicolegal.
(4) Experţii numiţi de instanţa la cererea părţilor au acces numai la datele medicale şi medico-legale din dosarul de urmărire penală, respectiv al instanţei. Accesul la datele din arhivele instituţiilor medico-legale se poate face numai cu acordul scris al conducătorului instituţiei medicolegale.
ART. 34
(1) Poate fi expert medico-legal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean român şi cunoaşte limba română;
b) are capacitate de exerciţiu deplina;
c) este licenţiat al unei instituţii de învăţământ universitar medical, în condiţiile legii;
d) a absolvit cursuri postuniversitare de specializare în medicina legală;
e) practica în mod curent aceasta specialitate;
f) nu a suferit o condamnare definitivă pentru o infracţiune săvârşită în împrejurări legate de exercitarea profesiei;
g) este atestat în calitatea de expert medico-legal de către Consiliul superior de medicina legală.
(2) Criteriile de atestare în calitatea de expert medicolegal, precum şi condiţiile de suspendare sau de retragere a calităţii de expert medico-legal se elaborează de Consiliul superior de medicina legală şi se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii.
(3) Calitatea de expert medico-legal se evalueaza anual de Consiliul superior de medicina legală, acesta putând suspenda sau retrage aceasta calitate, după caz.
(4) Neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute la alin. (1) de către pesoana care are calitatea de expert medico-legal determina retragerea acestei calităţi. Începerea urmăririi penale împotriva expertului medico-legal pentru o infracţiune săvârşită în împrejurări legate de exercitarea profesiei atrage suspendarea.
ART. 35
(1) Medicul legist care a eliberat un certificat medico-legal nu mai poate participa la redactarea unui raport de expertiza sau la efectuarea unei noi expertize medico-legale în acelaşi caz.
(2) În cazul în care medicul legist este împiedicat, din motive justificate, să efectueze lucrarea solicitată, el comunică în scris acest lucru, arătând motivele, de îndată, instituţiei de medicina legală competente, în vederea desemnării unei alte persoane de specialitate.
(3) Medicii rezidenţi în specialitatea medicina legală nu pot semna acte medico-legale.
ART. 36
Nu poate fi numit de organele judiciare la cererea părţilor sa participe la efectuarea expertizei:
a) expertul care a fost desemnat oficial să efectueze expertiza în cauza;
b) expertul care a fost martor în aceeaşi cauza;
c) expertul care a declarat ca se abţine, aflându-se într-un caz de incompatibilitate, ori care a fost recuzat.
ART. 37
(1) În cazul în care, în decursul efectuării expertizei sau al constatării medico-legale, medicul legist constata şi alte aspecte cu implicaţii medico-legale deosebite de cele ce formează obiectul lucrării, el solicita organelor judiciare modificarea sau completarea obiectului acesteia.
(2) De asemenea, în cazul în care, în decursul examinarilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor interesate, medicul legist ia cunoştinţa de elemente medicolegale care constituie indiciile unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, el consemnează aceste fapte în actele medico-legale şi le aduce la cunoştinţa organelor judiciare competente.
ART. 38
(1) În cazul în care medicul legist considera necesară consultarea documentelor medicale, respectiv medico-legale, aflate la dosar sau a altor documente necesare pentru efectuarea lucrării medico-legale, el poate solicita organelor judiciare competente acest lucru.
(2) În cazul în care pentru efectuarea expertizei solicitate se impune examinarea persoanei sau efectuarea unor investigaţii medicale de specialitate, medicul legist poate solicita organelor judiciare competente sa dispună efectuarea acestor examinari.
ART. 39
(1) Medicul legist este obligat sa păstreze secretul profesional şi de serviciu în privinta lucrărilor medico-legale efectuate. El poate folosi materialul documentar privind lucrările medico-legale, în vederea redactarii unor comunicări şi lucrări ştiinţifice, numai după soluţionarea definitivă a cauzei, în condiţiile legii.
(2) Comunicarea rezultatelor expertizei şi/sau lucrării medico-legale unor persoane, instituţii sau organizaţii interesate se poate face în cursul procesului penal numai cu aprobarea organului judiciar care a solicitat efectuarea acesteia.
(3) Instituţiile de medicina legală au obligaţia sa pună la dispoziţie organelor competente ale Colegiului Medicilor din România actele medico-legale necesare în vederea judecării litigiilor şi abaterilor deontologice şi disciplinare ale medicilor legisti.
CAP. V
Relaţiile instituţiilor de medicina legală cu alte unităţi sanitare
ART. 40
Unităţile sanitare, la cerere, sprijină efectuarea expertizelor, a constatărilor sau a altor lucrări medicolegale, prin consulturi de specialitate şi investigaţii paraclinice. Aceste activităţi pot fi asigurate şi de unităţi medico-sanitare private, pe bază de contract, în condiţiile legii.
ART. 41
(1) Consulturile solicitate de instituţiile medico-legale se efectuează, în mod obligatoriu, de un medic specialist sau primar.
(2) Rezultatele se consemnează într-un document medical.
ART. 42
(1) Unităţile sanitare sunt obligate sa pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultaţii, copii integrale lizibile de pe fişele de observatie clinica cuprinzând evoluţia clinica, tratamentul, rezultatele investigatiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unităţile medicale au obligaţia sa pună la dispoziţie instituţiilor medico-legale, la cererea acestora, şi documentul original al oricărei investigaţii efectuate, ţinând evidenta stricta a acestora şi păstrând o copie în locul originalului.
(2) Documentele se arhiveaza de către instituţiile de medicina legală fără termen limita de păstrare a acestora.
(3) Copiile de pe documentele medicale prevăzute la alin. (1) trebuie să fie lizibile, sa poarte menţiunea "conform cu originalul", semnatura şi parafa medicului responsabil.
ART. 43
Conducătorul unităţii sanitare are obligaţia sa instruiască personalul din subordine ca, în cauzele care implica şi o cercetare medico-legală, leziunile traumatice să fie descrise după regulile semiologiei medico-legale, în mod detaliat, în documentele spitaliceşti, cum ar fi: registre de consultaţii, foi de observaţii şi altele.
ART. 44
(1) În cazuri urgente, când constatarea medico-legală nu poate fi amânată deoarece exista pericolul dispariţiei probelor, unităţile sanitare sunt obligate sa colaboreze la soluţionarea acestora.
(2) Paza şi conservarea probelor se asigura de organele de cercetare penală, conform legii.
CAP. VI
Plata lucrărilor medico-legale
ART. 45
Achitarea contravalorii expertizelor, a constatărilor şi a altor lucrări medico-legale, potrivit tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei, se poate efectua:
a) în numerar, la casieria instituţiilor de medicina legală;
b) prin ordin de plată sau prin varsamant direct în contul instituţiei de medicina legală.
ART. 46
În cazurile în care pentru efectuarea lucrării medico-legale solicitate sunt necesare investigaţii suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate în cadrul instituţiilor de medicina legală, după efectuarea acestora se comunică prin borderou costul final al lucrării, în conformitate cu tarifele oficiale, iar lucrarea nu se eliberează decât după efectuarea plăţii.
ART. 47
(1) În cazurile în care pentru efectuarea lucrării medico-legale solicitate sunt necesare investigaţii suplimentare, clinice sau paraclinice, efectuate în cadrul altor unităţi sanitare decât instituţiile medico-legale, solicitantul este informat cu privire la faptul ca investigaţiile suplimentare se efectuează contra cost, iar după efectuarea acestora i se comunică prin borderou costul final al expertizei, cu decont defalcat.
(2) Decontarea cheltuielilor prevăzute la alin. (1) poate fi facuta individual sau pe baza unor borderouri lunare cuprinzând suma tuturor cheltuielilor efectuate la cererea organelor judiciare de către unităţile sanitare şi transmise spre decontare institutelor sau serviciilor de medicina legală. Decontarea acestor cheltuieli se face imediat, fără a depăşi circuitul bancar de 3 zile sau, dacă unităţile respective se afla în alta localitate, de 6 zile.
ART. 48
Plata lucrărilor medico-legale efectuate la cererea persoanelor fizice se face la casieriile instituţiilor de medicina legală.
ART. 49
(1) Prestaţiile medico-legale solicitate de cetăţeni străini aparţinând statelor cu care România a încheiat acorduri de reciprocitate în domeniu se efectuează în conformitate cu prevederile acestor acorduri.
(2) În cazul în care cetăţenii străini nu provin din tari cu care România a încheiat acorduri de reciprocitate, prestaţiile medico-legale se efectuează contra cost, în baza tarifelor stabilite prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului justiţiei.
ART. 50
Serviciile de medicina legală judeţene din subordinea direcţiilor judeţene de sănătate publică defalcheaza costurile lucrărilor medico-legale după cum urmează:
a) contravaloarea constatărilor şi expertizelor care nu necesita colaborarea institutului de medicina legală competent sau a Institutului de Medicina Legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti se vărsa integral în contul acestora;
b) contravaloarea investigatiilor complementare, clinice sau paraclinice, a avizelor comisiilor de avizare şi control, precum şi a oricăror alte lucrări medico-legale efectuate, parţial sau total, în cadrul altor instituţii de medicina legală se vărsa în contul unităţilor prestatoare de către unitatea care eliberează lucrarea şi încasează contravaloarea totală.
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
