Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULAMENT din 31 octombrie 1921 privind cauza de utilitate nationala, proprietatile rurale, in masura si conditiunile mai jos aratate, in scopul de a spori intinderea proprietatii rurale taranesti
ART. 1 Se expropriaza pentru cauza de utilitate nationala proprietãţile rurale, în mãsura şi condiţiunile mai jos arãtate, în scopul de a spori întinderea proprietãţii rurale taranesti, de a infiinta pãşuni comunale şi pentru scopuri de interes general, economic şi cultural. ART. 2 Pãmântul cultivabil, din raza comunelor urbane, este considerat ca proprietate ruralã din punctul de vedere a legii de expropriere. Se înţelege prin pamanturi cultivabile, din raza comunelor urbane, terenurile necladite şi cultivabile, situate dincolo de linia ultimelor case, limitrofe cu pãmânturile rurale cultivabile. Se excepteazã locurile rezervate pentru oboare de vite, târguri, balciuri (iarmarocuri) şi cele care servesc actualmente nevoilor industriei şi comerţului. Comunele rurale devenite urbane, posterior decretului-lege No. 3.697/918, se considera comune rurale în ceea ce priveşte aplicarea legii agrare. ART. 3 Exproprierea facuta pe baza decretului-lege No. 3.697/918 este definitiva şi Statul e considerat proprietar asupra pãmântului şi accesoriilor expropriate, dela 15 Decemvrie 1918, cu rezerva dispoziţiilor prevãzute la art. 54 din lege. Prin accesorii se înţeleg toate categoriile de bunuri cari nu intra în definitia pãmântului cultivabil dela art. 58, precum şi construcţiile sau instalatiunile industriale de orice fel. În ce priveşte exproprierea de fata, proprietatea terenurilor expropriate trece asupra Statului dela data hotãrârii definitive de expropriere, independent de hotãrârea asupra preţului. Luarea în posesie a pãmântului expropriat se va face dupã darea hotãrârii definitive de expropriere, cu excepţia dispoziţiunilor prevãzute în art. 61 şi 71. ART. 4 Exproprierea proprietãţilor particulare se aplica la întinderea mosiilor socotite dupã starea lor juridicã la 15 August 1916, cu excepţiile prevãzute la art. 14 şi 15; se va tine seama de efectul succesiunilor deschise dela aceasta data pana la promulgarea legii agrare (17 Iunie 1921). ART. 5 Toate înstrãinãrile efectuate dupã 15 August 1916 sunt socotite nule de drept şi fãrã efect în ce priveşte aplicarea exproprierii pana la definitiva ei infaptuire. ART. 6 Prin înstrãinãri se înţeleg orice acte de dispoziţiune precum: vânzãri, donatiuni, schimburi şi orice constituiri de drepturi reale, cari afectand fondul ar putea impiedica folosinta terenului expropriat sau improprietarirea. ART. 7 Se excepteazã şi rãmân valabile vânzãrile fãcute cu acte autentice sau cu data certa, înainte de 1 Fevruarie 1921, cãtre obstii, bãnci populare sau sateni cultivatori de pãmânt, fie individual, fie intruniti într-o asociaţie de fapt, stapanind pana la 10 ha fiecare, precum şi vânzãrile de pãmânt pentru constructiuni sau înfiinţare de stabilimente industriale. Suprafata astfel vândutã nu intra în calculul celor 2 milioane ha. ART. 8 Terenurile astfel înstrãinate se calculeazã în întinderea mosiei expropriate, dar rãmân satenilor achizitori, iar cota legalã de expropriat se va alege numai din restul mosiei sau mosiilor rãmase nevandute dacã proprietarul poseda la 15 August 1916 mai multe, putându-se expropria astfel pentru completarea cotei, tot terenul rãmas proprietarului pana la minimul de 100 ha de moşie, şi sub acest minim în conformitate cu exceptiunile prevãzute mai jos în prezentul regulament. ART. 9 Exproprierea priveşte numai mosiile sau pãrţile de moşii dela 100 ha pãmânt cultivabil în sus, oricine ar fi proprietarii lor şi oricare ar fi capacitatea lor juridicã sau caracterul imobilului expropriat, cu exceptiunile prevãzute mai jos în acest regulament. ART. 10 Mosiile stapanite în indiviziune se considera ca fiind divizate în ceea ce priveşte exproprierea, afarã de exceptiunile prevãzute în art. 46. Alegerea partii expropriate se va face însã din intreaga suprafata cultivabila, socotindu-se moşia ca nedivizata. ART. 11 Mosiile şi pãrţile de moşii situate în aceeaşi comuna, precum şi mosiile situate în comune apropiate, aparţinând aceluiaşi proprietar, se socotesc ca fiind o singura proprietate. Aceste moşii se vor expropria ca fiind una singura pana la limitele prevãzute de art. 8, alin. a, al legii agrare, când sunt arendate, şi art. 8, alin. b sau c, ale aceleiaşi legi, când sunt toate sau numai una singura cultivate în regie. Se înţelege prin comune apropiate, comunele vecine, din acelaşi judeţ sau din judeţe limitrofe, situate la o depãrtare de cel mult 4 km una de alta, socotindu-se distanta dela periferia satelor celor mai apropiate. ART. 12 Dacã mosiile ce urmeazã sa fie considerate una singura, sunt în regiuni deosebite, se va expropria proprietarul pana la mijlocia maximului regiunilor unde are mosiile. ART. 13 Terenurile comasate pe baza decretului-lege No. 3.697/918 fac excepţie dela regula art. 11, fãrã ca întinderea totalã comasata sa treacã peste maximum 250 ha, în regiunile cu cereri de improprietarire mari, de 400 ha în regiunile cu cereri mijlocii şi 500 ha în regiunile cu cereri satisfacute. ART. 14 Se expropriaza în întregime proprietãţile rurale, în cuprinderea lor totalã, ale strãinilor, fie ca erau strãini prin naştere, prin cãsãtorie sau alt mod la 15 August 1916 sau de atunci pana la promulgarea legii agrare (17 Iunie 1921). ART. 15 Se expropriaza în întregime proprietãţile rurale, în cuprinderea lor totalã, ale absenteistilor, adicã ale acelora a cãror proprietãţi au fost supuse unui impozit funciar indoit în ultimii 5 ani, înainte de promulgarea legii agrare. ART. 16 Exproprierile proprietãţilor rurale ale strãinilor şi absenteistilor, fãcute prin aplicarea decretului-lege No. 3.697/918, sunt definitive, cu exceptiunile prevãzute la art. 21. ART. 17 Se exproprieza de asemenea toate proprietãţile rurale cari au fost arendate şi cultivate prin arendasi, neintrerupt, dela 23 Aprilie stil vechiu, (Sft. Gheorghe) 1910, pana la 24 Aprilie stil vechiu 1920 inclusiv, adicã acelea cari au fost arendate şi cultivate prin arendasi şi în cursul anului agricol 1920. Nu intra în aceasta categorie mosiile sau pãrţile de moşii arendate de proprietari direct şi individual satenilor, fie în bani, fie în dijma. În toate cazurile se are în vedere situaţia de fapt. Moşia nu este consideratã ca arendatã dacã contractul de arenda nu este reziliat, însã proprietarul a cultivat în cursul anului agricol 1920. În caz când exista proces de reziliere sau anulare, pentru a stabili dacã moşia era arendatã sau nu, se va avea în vedere data desfiinţãrii contractului de arendare, fixatã prin hotãrârea definitiva. Aceasta expropriere a pãmântului arendat se face fãrã consideraţie de întindere şi ca atare priveşte şi proprietãţile mai mici de 100 ha, chiar dacã sunt loturi taranesti. Nu sunt cuprinse în aceasta expropriere bunurile prevãzute în art. 21 din regulament. ART. 18 Se excepteazã dela exproprierea totalã prevãzutã în art. 17: 1. Mosiile cari în intervalul dela 23 Aprilie st. v. 1910 şi pana la 24 Aprilie 1920 st. v. inclusiv au fost arendate cu acte autentice sau cu data certa, de cãtre pãrinţi cãtre copii sau gineri, de cãtre administratori legali, curatori, sechestri sau conservatori juridici precum şi cele arendate de tutorii minorilor sau asazisilor. Exceptiunile din acest aliniat se fac sub condiţia ca persoanele arãtate mai sus sa fie proprietarii mosiilor, dânşii sau reprezentanţii lor prin moştenire în momentul exproprierii. 2. Mosiile femeilor nemaritate sau maritate sub regim matrimonial, mosiile funcţionarilor publici, ale militarilor în activitãţi. Pentru a se bucura de exceptiunile din acest alin. femeile, functionarii publici şi militarii în activitate trebuie sa îndeplineascã urmãtoarele doua condiţiuni: a) Sa fi avut aceasta calitate ei sau pãrinţii lor, cat timp în intervalul dela 23 Aprilie 1910 st. v. pana la 24 Aprilie st. v. 1920, însã neapãrat sa fi avut la data încheierii contractului de arendare; b) Sa fie proprietari dânşii sau reprezentanţii lor direcţi prin moştenire în momentul exproprierii. Funcţionar public se considera orice persoana numita sau aleasã, care a îndeplinit un serviciu public sau de interes obştesc la Stat, judeţ, comuna sau vreun asezamant cu buget controlat de Parlament. ART. 19 Se expropriaza în întregime proprietãţile rurale în cuprinderea lor totalã ale celor condamnaţi definitiv pentru crima impotriva Statului sau pentru dezertare la inamic. ART. 20 Prin proprietãţi rurale, în cuprinderea totalã, se înţeleg terenurile cultivabile sau nu, pãdurile, conacele, clãdirile, hambarele, viile, livezile şi alte sadiri, baltile, parcurile etc. ART. 21 Casele de locuit cu parcurile lor, sadirile, pãdurile, viile şi stabilimentele industriale şi terenul necesar întreţinerii lor, morile, apele cari le alimenteazã, expropriate pe baza decretului-lege No. 3.697/918 al legii agrare, în condiţiunile art. 7, alin. a) şi b) din lega 14, 15, 17 din acest regulament pot fi scoase din expropriere şi redate proprietarilor în urma cererii lor dacã ele nu sunt necesare unui scop economic, sau cultural obştesc. Aceasta scoatere sau retrocedare se face cu aprobarea ministerului agriculturii, în urma avizului conform al comitetului agrar şi cu condiţia ca proprietarul sa renunţe la despãgubiri de orice natura asupra lor. Ministerul agriculturii se va pronunţa în termen de 60 zile dela cererea proprietarului. ART. 22 Strãinii expropriati, cãrora li s-a retrocedat imobilele mai sus arãtate, precum şi strãinii cari le-ar fi dobândit pana la promulgarea legii agrare, sunt obligaţi sa le vândã în 3 ani dela promulgarea acestei legi. Imobilele neînstrãinate în acest termen se vor vinde prin licitaţie publica, dupã cererea parchetului fie din oficiu, fie în urma interventiunii ministerului agriculturii. Aceste vânzãri vor fi fãcute înaintea tribunalului a situaţiunii imobilului. Ministerul agriculturii va da tribunalului elementele necesare pentru a fixa preţul cu care se începe licitaţia. Afiptele şi publicaţiile alcãtuite conform art. 506 din procedura civilã, vor fi lipite pe usa tribunalului, la imobil şi vor fi publicate în Monitorul Oficial şi o gazeta localã. Termenul vânzãrii va fi de cel puţin o luna dela publicaţia în Monitorul Oficial. Taxele de timbru şi ale portareilor, precum şi costul publicatiunilor se vor retine din preţul adjudecatiunii. Orice contestaţie de orice natura va trebui sa fie introdusã cu cel puţin 10 zile înaintea primului termen de vânzare. Pentru celelalte formalitãţi se va aplica regulele de procedura civilã privitoare la executarea silitã, cari nu sunt contrarii dispoziţiunilor de mai sus. Bunurile prevãzute de art. 21, dobândite de cetãţeni romani pana la promulgarea legii agrare, se considera ca au satisfãcut obligaţia înstrãinãrii prevãzutã în acest articol ART. 23 Se expropriaza tot pãmântul cultivabil al Domeniului Coroanei, Casei Rurale, al tuturor persoanelor morale publice (judeţe, comune urbane şi rurale, etc.), de utilitate publica sau persoanelor morale private, fundatiunilor, etc., oricare ar fi natura lor. ART. 24 Exproprierea prevãzutã la art. 23 se face chiar când actele de fundatiune, donatiune, testamente sau orice fel de clauze prohibitive neinstrainarea mosiilor aparţinând institutiunilor, fundatiunilor, etc., sau le-ar fi dat o destinatiune specialã. ART. 25 Se excepteazã dela exproprierea prevãzutã la art. 23, pãşunile comunelor urbane şi rurale, oricare ar fi întinderea lor, precum şi terenurile cultivabile pana la 12 ha ale bisericilor şi scoalelor. ART. 26 Se expropriaza în întregime terenul folosit cu titlul de locaţiune îndelungatã sau perpetua, oricare i-ar fi denumirea (embatic, besman, locaţiune ereditara, otasnita etc.), fie ca este sau nu plantat, sadit, şi fie ca s-ar gãsi în comune rurale sau urbane. Orice drepturi şi privilegii ce ar avea proprietarul asupra acestor terenuri sunt şi rãmân desfiinţate. Exproprierea se face numai în folosul celor cari au asupra acestor terenuri drepturile enunţate mai sus. ART. 27 Se expropriaza de asemeni pãmântul rural, inclusiv terenul silvic al Statului, arendat satenilor cultivatori de pãmânt, timp de cel puţin 5 ani neintrerupti, înainte de promulgarea legii agrare, dacã aceştia îşi vor fi construit pe el locuinţe sau vor fi fãcut plantaţii sau sadiri cari ocupa jumãtate din teren. Exproprierea acestor terenuri se face numai în folosul locatarilor sateni. Nu intra în aceasta categorie satenii arendasi ai pãmânturilor irigate. ART. 28 Se expropriaza de asemenea terenurile Statului, la munte, deal, şes şi balta, pe cari au fost pãduri şi cari sunt acum goale sau sunt acoperite cu tufisuri ce nu vor putea deveni niciodatã padure, cu condiţie ca aceste terenuri sa poatã fi cultivate sau sa serveascã pentru pasune. Se excepteazã terenul necesar personalului silvic. ART. 29 Se declara expropriat parţial terenul cultivabil dela 100 ha în sus al mosiilor particulare, arendate şi cultivate prin arendasi, fie la 23 Aprilie st. v. (Sf. Gheorghe 1920), adicã arendate şi cultivate prin arendasi în cursul anului agricol 1920, fie dela expirarea acelui an agricol şi pana la promulgarea legii, adicã anul agricol 1921. Sunt supuse acestei exproprieri şi mosiile proprietarilor prevãzuţi în exceptiunile arãtate la art. 18. În toate cazurile se are în vedere situaţia de fapt. Moşia nu este consideratã ca arendatã dacã contractul de arenda nu este reziliat, însã proprietarul a cultivat în cursul anilor agricoli 1920 şi 1921. Nu intra în aceasta categorie mosiile sau pãrţile de moşii arendate în bani sau dijma de proprietari, direct şi individual, satenilor cultivatori de pãmânt sau crescatorilor de vite. În caz când exista proces de reziliere sau anulare, pentru a stabili dacã moşia era arendatã sau nu, se va avea în vedere data desfiinţãrii contractului de arendare, fixatã prin hotãrâre definitiva. ART. 30 Prin exceptiune dela art. 29, exproprierea mosiilor arendate la datele de mai sus se va face - pentru improprietarirea satenilor - în regiunile de munte şi deal pana la urmãtoarele limite: I. La munte: dacã moşia era arendatã, fie cãtre obstii legal constituite, fie cãtre particulari, minimul intangibil se va cobori pana la 25 ha pãmânt cultivabil. II. La deal: a) Dacã moşia era arendatã cãtre obstii, exproprierea se va cobori pana la minimul intangibil de 50 ha pãmânt cultivabil; b) Dacã moşia era arendatã altor persoane decât obstiilor, exproprierea se va cobori pana la 25 ha pãmânt cultivabil. ART. 31 Se declara expropriat parţial pãmântul cultivabil al mosiilor particulare, cultivate de proprietarii lor în cursul anilor agricoli 1920 şi 1921, dela urmãtoarele suprafeţe în sus: 100 ha la munte şi deal; 150 ha la şes, în regiunile cu cereri de improprietarire mari; 200 ha la şes, în regiunile cu cereri de improprietarire mijlocii; 250 ha la şes, în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute. ART. 32 Prin exceptiune de la art. 31, exproprierea mosiilor în regiunile de munte se va face - pentru improprietarirea satenilor - pana la un minimum intangibil de 50 ha pãmânt cultivabil. ART. 33 Pentru înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale, se poate cobori exproprierea şi sub 100 ha şi anume: La munte pãmântul propriu numai pentru faneata şi pasune poate fi expropriat pana la 25 ha, fie ca era arendat sau nu. La deal pãmântul de cultura poate fi expropriat pana la 50 ha, dacã era cultivat de proprietar sau arendat la obstii, şi pana la 25 ha, dacã era arendat altor persoane. ART. 34 În regiunile de munte şi deal se pot expropria şi poenile mai mici de 20 şi de 10 ha, dacã vor fi doua sau mai multe din aceste poeni depãrtate între ele la maximum de 200 m şi întrerupte de grupuri mici de arbori. În aceste cazuri se expropriaza şi terenurile situate între poeni. Exproprierea de pãduri, conform art. 12 din legea pasunilor comunale, se face cu aprobarea comitetului agrar, luându-se şi avizul consiliului tehnic al Casei pãdurilor. Proprietarul are facultatea ca în schimbul poenilor expropriate sa ofere în marginea pãdurii o suprafata egala. Terenul domenial silvic expropriat, conform art. 7 alin. f din legea agrarã, va servi de preferinta pentru înfiinţare de pasune comunalã. Legea specialã a pasunilor comunale se completeazã cu aliniatele de mai sus. ART. 35 Prin excepţie dela art. 31, 32 şi 33, se respecta pasunea şi faneata necesarã pentru vitele (boi, cai, oi) proprietarului, ale personalului mosiei, personalului silvic, exploatãrii pãdurilor, industriei, etc., conform dispoziţiunilor art. 8, 12, 15 şi 22 din legea pasunilor comunale, peste cotele fixate în legea pentru expropriere. De asemenea crescatoriilor de vite li se respecta pasunea şi faneata necesarã, în conformitate cu dispoziţiunile art. 22 din legea pasunilor comunale, chiar dacã aceasta suprafata depãşeşte cotele fixate prin art. 8, alin. c. al legii agrare. Exceptiunile prevãzute în acest articol nu se aplica decât proprietarilor cari cultiva moşia, proprietarilor de pãduri şi de industrii. ART. 36 Proprietarul expropriat, în regiunile de munte şi deal, conform art. 30, 32 şi 33, va putea declara în fata comisiunilor de expropriere sau Casei centrale a împroprietãririi (Direcţia funciarã), ca alege ca despãgubire a terenului expropriat sub 100 ha, sau plata în numerar, sau o suprafata echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare, ce se vor fixa de ministerul agriculturii. În caz de lipsa de pãmânt disponibil în regiunile de colonizare sau de neînţelegere asupra regiunii fixate de minister, despãgubirea se va plati în numerar. ART. 37 În caz când proprietarii, din regiunile de munte şi deal, oferã pentru expropriere partea ce le-ar mai rãmâne dupã aplicarea dispoziţiunilor art. 29-33 inclusiv şi dacã Casa centrala a împroprietãririi aproba oferta, exproprierea se va face în întregime. Proprietarul astfel expropriat va avea drept sa ceara în regiunile de colonizare o suprafata odatã şi jumãtate cat suprafata cedata. ART. 38 Dacã proprietarii cari îşi cultiva moşia au avut la 1 Fevruarie 1921 investiri importante în: a) Inventar şi clãdiri necesare exploatãrii, sau b) Crescatorii de vite, sau c) Instalaţii industriale agricole exproprierea pãmântului cultivabil se va face dela urmãtoarele suprafeţe în sus: 100 ha la munte şi deal; 200 ha la şes, în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mari; 300 ha la şes, în regiunile unde cererile de improprietarire sunt mijlocii; 500 ha la şes, în regiunile unde cererile de improprietarire sunt satisfacute ART. 39 Prin inventar se înţelege vitele, instrumentele şi maşinile necesare pentru exploatarea a 2/3 din întinderea ce rãmâne proprietarului dupã exproprierea prevãzutã prin legea agrarã, precum şi clãdirile necesare gospodãriei. Investirile mai mari în inventar compenseazã pe cele mai reduse în clãdiri şi vice-versa. ART. 40 Prin crescatorii de vite se înţeleg exploatatiunile, cari au - pentru suprafata rãmasã dupã exproprierea prevãzutã prin legea agrarã un cap de vita mare la 2 ha, sau echivalentul în vite mici, socotindu-se 5 vite mici sau 2 manzati, egale cu o vita mare. La crescatoriile de cai se va socoti un cap de vita mare la 3 ha. ART. 41 Prin instalatiuni industriale agricole se înţeleg toate industriile agricole propriu zise, inclusiv morile sistematice pentru fãina şi cu excluderea morilor cari macina numai malai. Intra în aceasta categorie şi acele exploatatiuni cari n-au instalatiunile necesare industriilor agricole, dar cultiva în mod obişnuit şi neintrerupt plantele necesare industriilor agricole, precum: sfecla de zahãr, legumele pentru conserve, cicoarea, inul, canepa, etc. şi cari în parte sau în total ocupa o suprafata de un sfert din întinderea mosiei rãmasã dupã expropriere. ART. 42 Inventarul, clãdirile, crescatoriile de vite şi instalatiunile industriale agricole se compenseazã unele pe altele, dacã se gãsesc împreunã în proporţii diferite de cele arãtate la art. 39,. 40,. 41 sau dacã se gãsesc la moşii diferite ale aceluiaşi proprietar. Inventarul şi crescatoriile aparţinând bãrbatului sau sotiei sale se compenseazã, chiar dacã sunt situate la moşii diferite. ART. 43 Intra în categoria proprietarilor prevãzuţi de art. 38 şi acei proprietari cari au mosiile situate în regiunile devastate de rasboi şi cari au avut asemenea inventar şi clãdiri, crescatorii sau instalaţii agricole la 15 August 1916 şi au fost distruse sau reduse. Se considera regiuni devastate de rasboi, localitãţile devastate, pradate ori distruse în urma luptelor, sau regiunilor ocupate de inamic, sau acelea în cari degradarea ori distrugerea este o consecinta directa sau indirecta a stãrii de rasboi. ART. 44 Se înţeleg prin regiuni cu cereri de improprietarire mari acele regiuni unde pãmântul expropriat astãzi, în baza decretului-lege cu No. 3.697/918, împreunã cu cel expropriabil prin dispoziţiunile art. 7 şi 8, alin. a din lege, nu indestuleaza pe toţi indreptatitii din categoriile 1, 2, 3, potrivit art. 78 din lege, pe baza lotului de completare din 5 ha; prin regiuni cu cereri de improprietarire mijlocii, acele unde indreptatitii din categoriile 1, 2, 3 potrivit art. 78 din lege, pe baza lotului de completare de 5 ha, sunt îndestulaţi, şi prin regiuni cu cereri de improprietariri satisfacute, acele regiuni unde toţi cei îndreptãţiţi pot fi improprietariti. În Dobrogea regiunile se determina pe baza lotului de completare pana la 8 ha. Regiunea se socoteşte compusa din toate comunele şi satele ai cãror locuitori, în majoritate, cel puţin 5 ani înainte de rasboi, au muncit în mod obişnuit în dijma sau alta învoiala agricolã pe moşie, sau au avut vitele de munca invoite acolo în mod obişnuit. Nu intra în regiune comunele sau satele ai cãror locuitori au muncit numai cu ziua pe moşie. În comunele compuse din mai multe sate, pentru determinarea regiunii se va avea în vedere numai satul sau satele ai cãror locuitori se gãsesc în condiţiunile de mai sus. ART. 45 Caracterizarea regiunilor din punctul de vedere al cererilor de improprietarire se face ţinându-se seama de numãrul indreptatilor trecuţi în tablourile de improprietarire întocmite pe baza decretelor-legi cu No. 1.407 şi 2.097/920, de pãmântul expropriat pe baza decretului-lege cu No. 3.697/918 şi de cel ce urmeazã a fi expropriat pe baza art. 7 şi 8 al legii agrare. În acest scop, în fiecare regiune se va începe cu exproprierea mosiilor prevãzute de art. 7 şi 8, alin. a, al legii agrare şi numai în urma se va procede la stabilirea regiunii pentru celelalte moşii. ART. 46 La mosiile stapanite în indiviziune, la 1 Fevruarie 1921, fie ca starea de indiviziune - provenind din orice cauza - exista la 15 August 1916, fie ca starea de indiviziune a provenit din succesiuni deschise posterior acestei date, precum deasemenea şi la mosiile stapanite pe baza succesiunilor deschise dupã 1 Fevruarie 1921 pana la promulgarea legii agrare, exproprierea se va cobori în regiunile cu cereri mari şi mijlocii de improprietarire şi dacã va fi nevoie şi în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute, în scop de înfiinţare de pasune comunalã, pentru a atinge limitele prevãzute de art. 31, pana la 100 ha de fiecare coproprietar şi de fiecare moşie. Exproprierea se va putea cobori şi sub aceasta limita, pana la intinderile prevãzute de art. 31 pentru intreaga moşie, chiar dacã cota fiecãrui cooproprietar ar fi mai mica de 100 ha. ART. 47 Coproprietarii expropriati astfel vor putea alege ca despãgubire a terenului ce li s-a expropriat sub 100 ha, sau plata în numerar, sau o suprafata echivalenta ca valoare în regiunile de colonizare. În caz de lipsa de pãmânt disponibil în regiunile de colonizare sau de neînţelegere asupra regiunii fixate de minister, despãgubirea se va plati în numerar. În Dobrogea nu se vor coloniza proprietari pentru schimb benevol sau fortat. ART. 48 Când coproprietarii indivizi poseda mai multe moşii, fiecare din el îşi poate pãstra într-o singura moşie suprafata la care sunt redusi conform art. 45 în fiecare din mosiile posedate, cu respectarea dispoziţiunilor art. 63 şi 64. ART. 49 Se excepteazã dela aplicarea dispoziţiunilor art. 46, 47 şi 48 mosiile stapanite în indiviziune înainte de 15 August 1916, cari la aceasta data aveau cel puţin un coproprietar minor sau dacã unul din coproprietari a fost mobilizat în rasboiul pentru întregirea neamului. Mosiilor cari se afla în aceasta situaţiune li se va aplica la expropriere cota normalã prevãzutã de art. 29, 30, 31, 32 şi 38 pentru fiecare coproprietar, socotindu-se moşia ca fiind divizata. ART. 50 Proprietarul care are sau a avut la 15 August 1916 mai multe moşii şi poseda în total mai mult de 500 ha pãmânt cultivabil expropriabil, divizat sau în indiviziune, va fi expropriat, lasandu-i-se un total de: 200 ha pentru cel cu mosiile arendate în condiţiunile art. 8, alin. a) din lege; 200 ha pentru cel care are mosiile la munte şi la deal, oricare ar fi regiunea; 250 ha pentru cel care are mosiile la şes în regiunile cu cereri de improprietarire mari; 400 ha pentru cel care are mosiile în regiunile de şes cu cereri de improprietarire mijlocii; 500 ha pentru cel care are mosiile la şes în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute. Proprietarul care poseda moşii în regiuni diferite, va fi expropriat pana la mijlocia maximului regiunile unde are mosiile. Exproprierea proprietarilor cu mai multe moşii se aplica şi acelor proprietari cari aveau la promulgarea legii în mai multe moşii mai puţin de 500 hectare pãmânt cultivabil, însã mai mult decât maximul stabilit mai sus. ART. 51 Proprietarul care a avut la 1 Fevruarie 1921 ferme cu crescatorii de vite, sau clãdiri necesare exploatãrii şi inventar sau instalaţii industriale agricole importante, va fi scutit de expropriere în mai multe moşii pana la un total maximum de 500 hectare, indiferent de regiunile unde poseda mosiile. Pentru aplicarea acestor dispoziţiuni se va avea în vedere art. 38-43 inclusiv din acest regulament. ART. 52 Dacã un proprietar are mai multe moşii, divizate sau în indiviziune, dintre cari una sau mai multe arendate, iar celelalte cultivate în regie, se va aplica fiecaror din aceste moşii cota respectiva fixatã de art. 29, 30, 31, 32, 33 şi 38, fãrã ca totalul pãmântului rãmas proprietarului sa treacã de maximul prevãzut de art. 50 sau mijlocia maximului, când mosiile sunt în regiuni deosebite. ART. 53 Pentru stabilirea maximului, scutit de expropriere conform dispoziţiunilor art. 50, mosiile arendate se socotesc în întinderea rãmasã dupã aplicarea art. 29 şi 30. ART. 54 Proprietarul care poseda mai multe moşii arendate şi cultivate în regie, poate sa-şi opreascã în oricare din ele suprafata scutitã de expropriere, alegandu-şi terenul ce-şi rezerva, fãrã ca suprafata opritã sa depãşeascã maximum prevãzut în art. 18 din lege. ART. 55 Proprietarilor cari studiazã agronomia sau au unul ori mai mulţi fii cari studiazã agronomia, li se poate rezerva din porţiunea expropriabila, potrivit acestei legi, în regiunile de şes, un lot de 50 hectare pentru fiecare dintr-înşii peste suprafata ce le rãmâne neexpropriata conform prevederilor acestei legi, sub conditiunea pentru cei din urma sa fie înscrişi cel mai târziu pana la 1 Ianuarie 1920 şi sa frecuenteze şcoala, şi cu obligaţiunea, sub pedeapsa ridicãrii acestui drept, ca diploma sa fie obţinutã în cel mult 5 ani dela promulgarea legii agrare şi în urma obţinerii diplomei sa-şi cultive singuri moşia. ART. 56 Organele de expropriere vor proceda la exproprierea condiţionalã a loturilor rezervate în condiţiunile de mai sus (art. 55), fãcând alegerea şi determinarea limitelor lor şi fixând şi preţul. Casa centrala a împroprietãririi va intra, pe cale administrativã, în stãpânirea loturilor rezervate şi expropriate condiţionat, dacã în 5 ani dela promulgarea legii nu se va justifica obţinerea diplomei, plãtind proprietarului pentru aceste terenuri preţul fixat prin hotãrârea de expropriere. ART. 57 Proprietarul care e agronom titrat la promulgarea legii sau are unul sau mai mulţi fii cari sunt agronomi titrati, are drept sa i se rezerve pentru el sau pentru aceşti fii câte 50 hectare în mod definitiv. ART. 58 Se socoteşte ca pãmânt cultivabil, în înţelesul legii agrare, tot pãmântul pe care s-au fãcut pana astãzi arãturi, locurile de faneata, pãşunile, precum şi pãmântul rar inundabil, care se cultiva sau se pasuneaza. Exproprierea se calculeazã asupra pãmântului cultivabil, adicã asupra întinderii rãmasã din fiecare moşie sau parte din moşie, dupã ce s-au scãzut: viile, plantatiunile de pomi roditori şi orice sadiri fãcute pana la 1 Ianuarie 1917, pãmântul irigat artificial (cu roata, cu pompa, prin canale), pãdurile, zavoaiele, râurile, garlele, locurile mocirloase, iazurile, baltile, elesteele, suprafeţele ocupate de curţi, conac şi clãdiri, stabilimentele industriale, staţiunile balneare şi terenul necesar întreţinerii lor, terenurile neproductive (drumuri, rape, nisipuri mişcãtoare, saraturi etc.). ART. 59 Se înţelege prin pãmânt rar inundabil pãmântul care se cultiva sau se pasuneaza obişnuit şi este inundat în mod excepţional în unii ani sau într-o perioada scurta a unui an. Se înţelege prin pãmânt des inundabil pãmântul care din cauza inundatiei sau florii speciale nu se poate pasuna cea mai mare parte a anului. ART. 60 Baltile şi albia râurilor, pãmântul des inundabil, mocirlos, neproductiv, rapele, pot fi expropriate în întregime, fãrã considerare de întindere, pentru a fi drenate, secate sau împãdurite de comuna sau Stat. Dacã însã proprietarii unor asemenea terenuri se obliga sa facã aceste îmbunãtãţiri treptat, într-un termen de cel mult 10 ani, ministerul agriculturii, cu avizul comitetului agrar, poate hotãrî sa nu fie expropriate, fixând şi sancţiunile pentru îndeplinirea obligaţiunilor proprietarului. Pentru ajungerea scopurilor arãtate mai sus nu se tine seama la expropriere de întinderea mosiei. Acolo unde iazurile, lacurile şi baltile de o suprafata maxima de 150 hectare sunt inconjurate de pãmântul expropriat, se vor putea expropria, dându-se în proprietatea comunei pentru a fi folosite de sateni. ART. 61 Partea ce rãmâne proprietarului potrivit art. 8 şi 9 din lege, se fixeazã de îndatã de organele de aplicare ale legii, însã luarea în primire a pãmântului expropriat, care întrece exproprierea facuta conform decretului-lege No. 3.697/918, nu se va face deocamdatã decât acolo unde el se poate da imediat în arenda sau în proprietatea satenilor. Pãmântul expropriat care întrece necesitatea actuala de improprietarire a satenilor se poate arenda proprietarului expropriat pe termen de trei ani, dacã nu va fi cerut de sateni. Proprietarii expropriati plãtesc pentru pãmântul lãsat în folosinta lor, conform dispoziţiunilor de mai sus, pe lângã dãrile cãtre Stat, judeţ şi comuna şi o arenda egala cu ratele pe cari le datoreşte Statului pentru valoarea pãmântului expropriat. Statul îşi rezerva totuşi dreptul de a lua din folosinta proprietarului, înãuntrul acestor intervale de timp, suprafata necesarã pentru executarea lucrãrilor premergãtoare colonizarii. ART. 62 Alegerea partii de moşie expropriata prin dispoziţiunilor legii de fata, peste exproprierea facuta prin aplicarea scãrii progresive prin decretul-lege No. 3.697/918, se face astfel încât moşia care rãmâne proprietarului sa fie comasata dacã acesta va cere. ART. 63 Se poate oferi pentru expropriere partea ce rãmâne unui proprietar dintr-o moşie, rezervandu-se o suprafata egala în partea ce cade sub expropriere a mosiei unui alt proprietar în aceeaşi comuna. ART. 64 Pentru mosiile de şes, situate în comune diferite şi aparţinând aceluiaşi proprietar sau la proprietari deosebiţi, schimbul în vederea comasarii se admite cu aprobarea ministerului şi avizul comitetului agrar, dupã urmãtoarele norme: Dacã mosiile pentru cari se cere schimbul pentru comasare sunt ambele în regiuni cu cereri de improprietariri mari, suprafata comasata nu poate depãşi 250 ha. Dacã moşia care se cedeazã este într-o regiune cu cereri de improprietariri mari, iar moşia în care se cere comasarea este în regiune cu cereri mijlocii, suprafata comasata în regiunea cu cereri mijlocii nu va putea depãşi 400 ha. Dacã moşia care se cedeazã este situata în regiuni cu cereri mijlocii, satisfacute, şi moşia în care se cere comasarea este situata în regiune cu cereri satisfacute, suprafata comasata în aceasta ultima regiune nu va putea depãşi 500 ha, şi schimbul se va admite de drept. Schimbul în situatiuni inverse celor de mai sus nu se poate admite. ART. 65 Ministerul agriculturii, cu avizul comitetului agrar, poate admite, dupã cererea pãrţilor, schimbul pãmântului expropriat pe baza decretului-lege No. 3.697/918, sau a legii agrare, cu pãmântul rural dobândit prin legile dela 1864, cu cel al improprietaritilor dela 1879, cu cel dobândit prin legea pentru regularea proprietãţii imobiliare în Dobrogea din 3 Aprilie 1882, şi prin legile de vânzarea bunurilor Statului, cu cel al izlazurilor comunale, sau cu pãmântul rãmas proprietarilor. În cazul când schimbul priveşte terenuri expropriate şi satenii în folosul cãrora se face improprietarirea nu consimt la schimb, comitetul agrar, în urma unei anchete la fata locului, va putea hotãrî schimbul cerut. Comasarile şi schimburile prevãzute la art. 63, 64 şi 65 sunt scutite de taxele de timbru şi înregistrare. ART. 66 Când un proprietar va fi expropriat de tot pãmântul cultivabil dintr-o moşie aflatã în hotarul unei comune, sau când pãmântul îi va fi schimbat conform dispoziţiunilor art. 16 al legii, vor trebui sa fie expropriate, la cererea lui, clãdirile şi pãmântul nesupus exproprierii şi aparţinând acelei moşii. ART. 67 Se poate expropria din pãdurile aparţinând proprietarilor particulari, persoanelor morale, publice şi private şi Statului, suprafata necesarã pana la maximum de 200 ha, pentru a schimba vatra satelor aşezate în locuri mlastinoase, inundabile şi insalubre sau pe terenuri fugitive. ART. 68 Împãrţirea pe regiuni a terenurilor pentru fiecare moşie în parte se va hotãrî de organele de aplicare a legii agrare, ţinându-se seama de definitia riguros ştiinţificã a fiecãrei moşii în parte. Se vor considera ca moşii de munte acelea situate în regiunile colinelor şi dealurilor, unde în mod obişnuit se cultiva pomii sau vita de vie şi a cãror suprafata arabila este mai mica de 40% din suprafata totalã a mosiei, mai puţin pãdurile. Mosiile care nu intra în categoriile de mai sus sunt scutite moşii de şes. În caz de contestaţie asupra determinãrii naturei mosiei (de munte, deal sau şes), comisiunile de expropriere vor cere în prealabil avizul comitetului agrar, care va fi obligatoriu.
CAP. 2 Dispoziţiuni generale
ART. 69 Subsolul pãmântului expropriat pentru cultura rãmâne proprietatea Statului, iar subsolul pãmântului expropriat pentru înfiinţarea pasunilor comunale la munte şi deal, precum şi acela al pãmântului schimbat conform art. 9 şi 16 al legii agrare, rãmâne proprietarul expropriat. ART. 70 Organele de aplicarea legii agrare vor fixa în caz de nevoe vãditã drumurile şi lucrãrile necesare folosinţei şi cultivarii pãmântului, adaparii vitelor şi adapatorile naturale, etc., atât pentru terenurile expropriate cat şi pentru cele rãmase proprietarilor; ele vor fixa şi despãgubirea cuvenitã partei pentru terenul necesar scopului de mai sus. Întreţinerea adapatorilor, drumurilor şi lucrãrilor cad în sarcina celor interesaţi. Situaţia drumurilor şi lucrãrilor necesare folosinţei şi cultivarii pãmântului se va arata în procesul-verbal de expropriere. ART. 71 Semãnãturile aflate pe pãmântul expropriat aparţin proprietarului sau arendaşului care le-a fãcut; dacã însã pe acest pãmânt, la darea hotãrârii definitive, sunt ogoare sau arãturi, proprietarul sau arendaşul care le-a fãcut are drept la valoarea lor, apreciatã de comisiune, fie cu ocazia exproprierii, fie în urma. Din excepţie dela dispoziţiunile de mai sus, pãmânturile expropriabile, conform legii, se vor cultiva în anul agricol 1921-1922 de cãtre actualii deţinãtori, proprietari sau arendasi. Pãmânturile expropriabile pentru pãşuni comunale nu intra în prevederile acestui articol. ART. 72 Pentru semãnãturile aflate în 1919 şi fãcute de proprietari în terenurile ce s-au expropriat conform decretului-lege No. 3.697 din 15 Decemvrie 1918, semanaturi ce au fost luate de sateni, se va plati proprietarului muncile fãcute, precum şi samanta pe preţul stabilit de tribunalele ordinare, dacã el nu a fost stabilit de consiliul superior al agriculturii. Deasemenea acolo unde semãnãturile s-au luat în dijma, sateanul se considera complet descãrcat, proporţia dijmei rãmânând bine stabilitã acea care s-a hotãrât de comun acord sau s-a stabilit de comisia centrala judeteana. Deasemenea acolo unde semãnãturile s-au fãcut de sateni în dijma pe pãmântul expropriat, iar recolta a fost ridicatã de sateni, aceştia nu sunt obligaţi sa dea proprietarului vreo despãgubire. ART. 73 Mosiile rãmase în urma exproprierii nu se pot arenda pe un termen mai mic de 7 ani. Arendarea în total a mosiilor rãmase dupã expropriere se va face cu drept de preferinta la preţ şi condiţiuni egale obstiilor locale sau agronomilor de profesiune. Proprietarii cari voesc a-şi arenda mosiile sunt datori a anunta în scris pe primarul comunei şi pe consilierul agricol respectiv, comunicând condiţiunile arendãrii şi în special întinderea mosiei de arendat, durata şi preţul arendãrii. Primarul, primind aceasta comunicare, este obligat, sub pedeapsa destituirii, a o afişa, chiar în ziua primirii, la usa primãriei, dresand cuvenitul proces-verbal. În acelaşi timp, şi prin aceeaşi publicaţiune, primarul va convoca pe toţi locuitorii majori, sateni cultivatori de pãmânt ai comunei, în dimineata primei Duminici dupã afişare, în localul primãriei. La ziua convocãrii primarul va face cunoscut satenilor condiţiunile arendãrii. Proprietarul sau reprezentantul vor putea lua parte la adunare pentru a da lãmuririle ce li s-ar cere. Se va dresa proces-verbal, în care se va arata persoanele cari au luat parte la adunare şi cele ce s-au desbatut, convocandu-se din nou pentru Duminica urmãtoare satenii spre a hotãrî dacã înţeleg a lua în arenda sau nu moşia. Hotãrârea de arenda se va lua dacã cel puţin 25 sateni se declara gata a constitui o obşte de arendare. Dupã aceasta a doua adunare se va încheia un nou proces-verbal, aducandu-se la cunostinta proprietarului hotãrârea luatã. Dacã în termen de 15 zile dela aceasta adunare obstea nu s-a constituit şi nu s-a plãtit sau obţinut termen de plata pentru primul castiu contractual şi eventual pentru garanţia prevãzutã în condiţiunile de arendare, proprietarul e scutit de obligaţiunea de a mai arenda obstei. Consilierul agricol, primind oferta, va trimite-o spre publicare, chiar în ziua primirii, unui ziar din Capitala, costul publicaţiunii privind pe Stat. Dacã în termen de 15 zile dela data publicãrii nu se înregistreazã la consilieratul agricol nici o cerere a vreunui agronom pentru a lua în arenda, proprietarul este scutit de obligaţia de a arenda moşia sa agronomilor. Dacã asemenea cereri s-au fãcut consilierului agricol, acesta este obligat a le transmite proprietarului în chiar ziua primirii. În prezenta a mai multor oferte, proprietarul e liber a alege ca arendaş fie obstea, fie pe unul dintre agronomii concurenţi. În cazul când cel ales este un agronom şi în termen de 5 zile dela data conventiunii el nu depune castiul şi eventual garanţia cerutã, proprietarul e liber a arenda oricãrei alte persoane moşia sa. Nerespectarea condiţiunilor de arendare arãtate mai sus, atrage anularea contractului încheiat contra acestor dispoziţiuni. ART. 74 Statul are dreptul sa rezerve din oricare din proprietãţile sale şi din oricare din cele expropriate, pe baza acestei legi sau pe baza decretului-lege No. 3.697/918, suprafeţele de pãmânt cari au astãzi sau cari pot avea în viitor o destinatiune specialã pentru împlinirea unui scop social, economic, cultural, general, militar, educatiune fizica, industrial etc. Aceste terenuri vor putea fi întrebuinţate de Stat pentru propriile sale instituţiuni, sau cu avizul comitetului agrar vor putea fi vândute asociaţiunilor sau întreprinderilor româneşti, precum şi particularilor, pentru scopurile arãtate mai sus. Pentru desvoltarea creşterii vitelor se va rezerva în regiunile cu cereri de improprietarire satisfacute, în regiunile de colonizare şi în regiunile inundabile, suprafeţele de pãmânt cari se vor da în arenda pe termen lung agricultorilor romani cari se obliga sa întemeieze crescatorii conform programului stabilit de direcţia agriculturii. Se prefera pentru aceste arendãri proprietarii expropriati. Terenurile astfel cedate sau arendate nu vor putea avea alta destinatiune decât cea prevãzutã în actul de cedare sau de arendare. Nerespectarea acestor destinatiuni atrage rezilierea de drept a vânzãrii sau a arendãrii şi reluarea terenului pe cale administrativã. Suprafeţele ce se vor retine, conform acestui articol, din fiecare moşie, nu vor fi mai mari ca 300 ha. Dacã nevoile celor îndreptãţiţi de a fi improprietariti nu sunt complet satisfacute, nu se poate rezerva decât pana la maximum 1/8 din întinderea expropriata din fiecare moşie. ART. 75 Ministerul agriculturii va rezerva mãnãstirilor intinderile de teren necesare acestora pentru vatra. ART. 76 Pentru construcţii de scoale şi biserici în comunele rurale se poate expropria cel mult un hectar din orice proprietate necladita, dându-se în schimb proprietarului un teren echivalent cu valoarea celui expropriat. ART. 77 Bunurile mici şi tot pãmântul cultivabil, cari sunt proprietatea Statului, trec în administraţia Casei centrale a împroprietãririi, pentru a fi întrebuinţate conform dispoziţiilor art. 1 din legea agrarã. ART. 78 Contractele în curs de executare sunt desfiinţate de drept pentru partea sau pãrţile de moşii expropriate, reducându-se proporţional arenda, fãrã nici un fel de pretentiune din partea arendaşului. Proprietarul este obligat a restitui arendaşului din garanţie o parte proporţionalã cu întinderea de pãmânt pentru care s-a desfiinţat contractul de arenda. Dacã suprafata expropriata trece de 25% din întinderea totalã cultivabila a mosiei, arendaşii şi proprietarii au facultatea de a cere rezilierea contractului întreg, fãrã nici un fel de pretentiune. Aceasta reziliere se poate cere atât pentru exproprierea facuta în baza decretului-lege No. 3.697/918, a legii pentru pãşuni comunale, cat şi pentru exproprierea ce o va face pe baza legii agrare. Pentru calcularea cuantumului de 25% se va avea în vedere suprafata mosiei la data contractului de arendare. Judecata unor asemenea cereri se va face de completul instanţei în camera de consiliu, de urgenta şi cu precãdere. Hotãrârea se va da fãrã opoziţie şi recurs şi numai cu apel, în termen de 10 zile dela pronunţare. Contractele de arenda în curs de executare la 1 Fevruarie 1921 ale agronomilor titrati, se vor respecta pentru toate terenurile rãmase neexpropriate pana la terminarea lor. ART. 79 Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietãririi, poate vinde prin buna învoiala atât bunurile mici cari sunt proprietatea Statului, cat şi suprafeţele de pãmânt expropriate şi cari prin natura lor nu sunt proprii a fi întrebuinţate pentru improprietarire sau pentru pasune, precum şi terenurile expropriate aflate în raza comunelor urbane, preferindu-se: aşezãmintele culturale, sanitare şi cooperative, invalizii de rasboi, vãduvele cu copii, vecinii sau cei cari l-au stapanit în arenda mai înainte. Se exclud dela vânzare, bunurile mici în cari se afla ape minerale, mine şi alte zãcãminte, precum şi bunurile mici cari sunt socotite în regiuni miniere şi petrolifere. ART. 80 Ministerul agriculturii, prin Casa centrala a împroprietãririi, poate vinde prin buna învoiala din pãmântul expropriat pana la 5 hectare pentru instalatiunii industriale, dacã cumpãrãtorul se obliga ca în cel mult 2 ani dela cumpãrare sa instaleze o industrie cu un capital de cel puţin 60.000 lei. Nerespectarea condiţiunilor arãtate prin contractul de vânzare da drept Statului sa considere reziliata vânzarea şi sa reia terenul în posesie pe cale administrativã, fãrã nici o despãgubire pentru clãdirile şi instalatiunile existente. Pentru garantarea Statului se va cere cumpãrãtorului şi depunerea unei garanţii. ART. 81 Conacele mosiilor expropriate în întregime, precum şi suprafeţele cari depãşesc 50 ha pãmânt cultivabil formate dintr-una sau mai multe bucãţi, fie din mosiile nesupuse exproprierii, fie din cele rãmase proprietarilor dupã expropriere, nu se vor putea vinde decât cu respectarea dreptului de preemptiune în favoarea Statului. Acest drept de preemptiune priveşte numai pãmântul cultivabil astfel cum este definit de art. 13 din lege şi el se exercita de Casa centrala a împroprietãririi. Orice proprietar poate sa notifice Casei centrale interventiunea sa de a vinde, arãtând preţul şi condiţiunile. Dacã Casa centrala nu a rãspuns în scris, în termen de 30 de zile libere dela notificare, ca voieşte sa cumpere, proprietarul este liber sa vândã în termen de 6 luni, în condiţiunile şi cu preţul indicat în notificare. Dacã vânzarea nu se face în acest termen, imobilul rãmâne în situaţia anterioarã notificãrii. Când vânzarea s-a efectuat înainte de a face cunoscut Casei centrale intenţia sa de a vinde, vânzarea astfel încheiatã nu va rãmâne definitiva decât dacã va fi notificatã Casei centrale, care are dreptul, timp de 30 zile libere dela notificare, sa retie imobilul vândut pe preţul şi în condiţiunile arãtate în contractul de vânzare. În caz când Casa centrala în acest timp nu va comunica în scris vânzãtorului hotãrârea de a cumpara pe acelaşi preţ şi în aceleaşi condiţiuni imobilul, vânzarea este definitiva. Comunicarea se face printr-o adresa, sub luare de dovada conform legii judecãtoriilor de ocol. Când Casa centrala va rãspunde ca înţelege sa exercite dreptul sau de preemptiune, proprietarul este obligat sa-i puie la dispoziţie, în termen de 30 zile dela primirea rãspunsului, actele de proprietate şi planul imobilului. Dreptul de preemptiune de mai sus se exercita numai la vânzãri, fie voluntare, fie publice cu licitaţie. În caz de vânzãri publice cu licitaţie, preşedintele tribunalului din oficiu va trimite Casei central e împroprietãririi o înştiinţare, arãtând data şi toate condiţiunile vânzãrii. Aceasta înştiinţare tine loc de notificare. Casa centrala a împroprietãririi primind înştiinţarea îşi va exercita, dacã va crede de cuviinţã, dreptul sau de preemptiune, prezentându-se la licitaţii, unde va fi admisã sa concureze fãrã garanţii. Schimbul de moşii de o egala întindere sau echivalent ca valoare nu este supus dreptului de preemptiune. ART. 82 Nerespectarea dispoziţiunilor de mai sus atrage anularea vânzãrii şi Statul îşi va putea exercita dreptul sau de preemptiune cu preţul şi condiţiunile în cari s-a efectuat vânzarea.
CAP. 3 Preţuirea
ART. 83 Preţul cu care se plãteşte pãmântul expropriat se fixeazã în prima instanta de comisiunea judeteana şi în a doua instanta de Curtea de apel. ART. 84 Hotãrârile pronunţate de cãtre comisiunile centrale judeţene, înfiinţate prin decretul-lege No. 3.697 din 1918, cu privire la fixarea preţului pãmântului expropriat, se pot ataca cu apel în termen de 15 zile dela publicarea extrasului hotãrârii în Monitorul Oficial; în caz când pãrţile interesate n-au fãcut încã apel în termenul de mai sus, îi pot declara în 15 zile dela promulgarea legii agrare. ART. 85 Dupã terminarea lucrãrilor comisiilor judeţene, comitetul agrar va face un studiu de unificare şi armonizare a preţurilor fixate de aceste comisii. Acest studiu va fi înaintat Curţilor de apel respective, pentru ale servi de orientare la fixarea definitiva a preţurilor. ART. 86 Hotãrârile Curţilor de apel pot fi atacate în termen de 3 luni dela pronunţare, dinaintea înaltei Curţi de casaţie, pentru violarea legii agrare, numita de cãtre ministerul agriculturii, prin procurorul general de pe lângã inalta Curte. Curtea de casaţie va judeca de urgenta şi cu precãdere în secţiuni unite, citând pãrţile şi ministerul agriculturii. Dacã inalta Curte caseazã hotãrârea, Curtea de trimitere este datoare sa se supunã hotãrârii Curţii de casaţie. ART. 87 Preţul exproprierii se stabileşte separat pentru fiecare moşie în parte şi pentru fiecare categorie şi calitate de pãmânt. Pentru pãmântul cultivabil (aratura, faneata şi pasune), se va avea în vedere calitatea fizica a pãmântului şi puterea lui de productiune, depãrtarea de târguri de desfacere, gãri sau porturi, precum şi preţul de vânzare şi arenda în localitate. El se fixeazã dupã venitul net la hectar, dar nu va putea depãşi preţurile de arenda fixate de consiliul superior al agriculturii în anul 1916 pentru anii 1917/9 inmultit cu 40, cu excepţia pãmântului propriu numai pentru pasune (care nu se poate ara), întrebuinţat pentru înfiinţarea sau completarea pasunilor comunale, al cãrui preţ nu poate depãşi preţurile de arenda fixate de consiliul superior al agriculturii în 1916 pentru anii 1917-1922 înmulţite cu 20. Pãmântul de faneata intra în categoria pãmântului de aratura în ceea ce priveşte fixarea preţului, acolo unde consiliul superior al agriculturii nu a fixat preţuri de arenda speciale pentru faneata. Suma necesarã pentru plata pãmântului expropriat se va acoperi cu sumele încasate din vânzarea loturilor, diferenţa platindu-se de Stat. În acest scop, se înfiinţeazã o suprataxa adãugatã la scara de impunere a averilor şi imbogatitilor de rasboi. Aceasta suprataxa va începe cu 1% la averile de 200.000 şi se va mari cu 0,50% pentru fiecare fracţiune în plus de 300.000 lei pana la maximum de 5%. ART. 88 Pentru pãduri, vii, plantaţii, clãdiri, stabilimente industriale, balti, stufarii, iazuri, pãmânt des inundabil şi necultivabil preţul se va aprecia de comisiuni, cari vor putea fi ajutate de experţi, calauzindu-se de preţul mijlociu de vânzare în localitate pe ultimii 5 ani şi de valoarea imbunatatirilor, modul plantaţiei, centrele de consumaţie, instalatiunile speciale etc. ART. 89 Pentru pãmântul supus embaticului şi expropriat potrivit art. 7, alin. d) din lege, precum şi pentru pãmântul ţinut în arenda de sateni şi expropriat potrivit art. 7, alin. e) din lege, preţul se stabileşte astfel: 1. Pentru pãmântul cultivabil dela sate, târguri şi oraşe, precum şi pentru locurile de casa, pentru cari proprietarul primea o suma fixa anuala, evaluarea se va face inmultind cu 20 aceasta suma; 2. Pentru terenurile cultivabile dela sate, târguri şi oraşe, pentru cari proprietarul primea anual o prestaţiune în natura, evaluarea se va face inmultind cu 20 venitul la care se gãsesc impuse prin ultimul recensãmânt în rolurile de contribuţiuni acele terenuri, platindu-se proprietarului cota-parte, în raport cu prestatiunea primitã; 3. Terenurile plantate cu vii, pomi fructiferi, precum şi orice alte plantatiuni, vor fi considerate ca terenuri arabile şi preţul lor se va socoti conform venitului regional stabilit în 1916 pentru anii 1917-1922, inmultit cu 20.
CAP. 4 Organele de aplicare
ART. 90 Organele de aplicare sunt: 1. Comitetul agrar; 2. Comisiunea judeteana de expropriere; 3. Comisiunea de ocol pentru expropriere. ART. 91 Comitetul agrar se compune din 18 membri şi un preşedinte, numiţi prin decret regal pe termen de 5 ani, dupã propunerea ministrului de agricultura, autorizat printr-un jurnal al consiliului de miniştri; numãrul membrilor va fi format jumãtate din jurişti şi jumãtate din specialişti în agronomie şi economie politica. Jurişti trebuie sa fie numiţi dintre foştii şi actualii presedinti şi actualii presedinti şi consilieri ai Curţi de apel, profesorii facultãţilor de drept şi advocatii cari au exercitat în mod efectiv şi cu distinctiune profesiunea de advocat. Specialiştii în agronomie şi economie politica trebuie sa fie numiţi dintre acele persoane cari pe lângã titlul academic în specialitate s-au distins prin lucrãri ştiinţifice de seama sau printr-o activitate notorie în aceste ramuri. Comitetul va forma din sanul sau 3 secţii, compuse din cel puţin 6 membri, şi anume: Secţiunea pentru vechiul Regat; " " Transilvania; " " Bucovina. Membrii comitetului cari alcãtuiesc secţiunile pot face parte în acelaşi timp de 2 secţiuni. Comitetul agrar va avea câte un secretar pentru fiecare secţiune, iar secretarul secţiunii pentru vechiul regat va îndeplini şi funcţiunea de secretar al comitetului agrar. ART. 92 Secţiunile lucreazã ca delegatiuni ale comitetului pentru chestiunile speciale ce le sunt deferite; ele examineazã şi rezolva aceste chestiuni, cari se supun în urma plenului comitetului pentru confirmare. Fiecare secţiune va putea lucra în subsectii, compuse din cel puţin 3 membri. Şedinţele comitetului se prezideazã de preşedinte, iar în lipsa acestuia de cel mai în varsta dintre membri. Preşedintele poate lucra în orice secţiune. Şedinţele secţiunilor vor fi prezidate de cel mai în varsta dintre membri, în lipsa preşedintelui. O secţiune nu poate lucra de nu vor fi de fata cel puţin 4 membri, iar comitetul nu poate lucra şi hotãrî de nu vor fi de fata cel puţin 10 membri. Nici o hotãrâre nu se poate pronunţa dacã nu întruneşte majoritatea voturilor celor prezenţi. În caz de paritate, votul preşedintelui hotãrãşte. Hotãrârile comitetului şi ale secţiunilor vor fi motivate şi se vor transcrie într-un registru special. Ele sunt privite ca acte colective ale întregului comitet, iar nu a unei pãrţi din membrii ce-l compun. Toţi membrii prezenţi la şedinţa vor trebui sa semneze hotãrârea ce s-a dat de majoritate. Pentru serviciul sau interior comitetul agrar îşi poate alcãtui un regulament special. ART. 93 Comitetul agrar hotãrãşte: a) Asupra oricãrei cereri de revizuire ce i-ar fi supusã de ministru - sau de pãrţi - cu privire la hotãrârile definitive date de instanţele de expropriere sau cu privire la lucrãrile definitive de improprietarire. Dacã comitetul agrar hotãrãşte revizuirea, el trimite lucrarea de expropriere înaintea unei alte comisiuni judeţene de expropriere, care va reface lucrarea. Dacã lucrarea revizuitã va fi tabloul de improprietarire, comitetul agrar va cere comitetului de ocol sa refacã acest tablou printr-un supliment de cercetare; b) Asupra revizuirii şi coordonãrii lucrãrilor de expropriere, în caz când nu s-ar fi putut face de cãtre comisiuni aplicarea art. 10 şi 11 din lege, din cauza ca mosiile sunt situate în doua sau mai multe judeţe sau din orice alte motive; În asemenea caz, comitetul agrar va judeca, prin aceeaşi hotãrâre, atât cererile de revizuire cat şi coordonarea lucrãrilor de expropriere în vederea aplicãrii art. 10 şi 11 din lege, hotãrând întinderea exproprierii ce urmeazã a se face şi arãtând mosiile în cari urmeazã a se face comasarea şi cele cari trebuiesc expropriate. În urma se va trimite dosarele la comisiunile judeţene pentru aplicarea exproprierii, în conformitate cu deciziunea comitetului agrar. Dacã proprietarul nu va arata unde vrea sa-şi pãstreze suprafata rãmasã neexpropriata, aceasta alegere şi comasare o va face comitetul agrar. ART. 94 Deciziunea comitetului agrar privitoare la chestiunile de drept şi la interpretarea legilor şi regulamentelor, este obligatorie pentru comisiunile de trimitere, cari sunt ţinute sa se conforme în totul, rãmânând însã libere în ceea ce priveşte judecarea chestiunilor de fapt. Dacã aceste comisiuni n-ar respecta aceasta îndatorire, comitetul agrar, judecand în plenul sau, va hotãrî el asupra revizuirii, atât în drept, cat şi în fapt, în chip definitiv. Hotãrârea comisiunii judeţene de trimitere şi tabloul de improprietarire care a fost refãcut sunt definitive şi executorii, neputându-se ataca pe nici o cale ordinarã sau extraordinarã, afarã de revizuirea prevãzutã la alineatul 2 al acestui articol. ART. 95 Revizuirea se poate admite pentru violare de lege, incompetenta, omisiune esenţialã, eroare vãditã de fapt. Termenul de revizuire pentru hotãrârile date pe baza legii agrare este pentru pãrţi de 2 luni dela darea hotãrârii definitive de expropriere, iar pentru minister de 1 an dela aceasi data. Pentru hotãrârile date pe baza decretului-lege cu No. 3697/918, aceste termene se vor socoti dela data publicãrii prezentului regulament. ART. 96 Comitetul agrar reglementeazã competenta instanţelor de expropriere când s-ar ivi conflict între ele din cauza reunirii a 2 moşii potrivit art. 11 sau în orice alte cazuri. ART. 97 El poate suspenda, în total sau în parte, executarea unei hotãrâri definitive de expropriere, dacã s-a cerut revizuirea ei. ART. 98 Comitetul agrar hotãrãşte în chip definitiv asupra comasarii, schimburilor şi retrocedarilor de terenuri asupra caracterizarii regiunilor atât din punct de vedere al situaţiunii geografice, cat şi al exproprierii şi împroprietãririi. ART. 99 Comitetul agrar este de asemenea organul consultativ al ministerului de agricultura în toate chestiunile cari îi vor fi supuse cu privire la interpretarea legii şi la lucrãrile de expropriere şi improprietarire. ART. 100 În toate cazurile, pãrţile îşi vor apara drepturile lor înaintea comitetului agrar numai prin memorii scrise, depuse odatã cu cererea de revizuire. ART. 101 Secţiunile comitetului agrar vor lucra ca delegatiuni pentru orice chestiuni ce le vor fi deferite printr-un regulament special. ART. 102 Comisiunea judeteana de expropriere, una de fiecare judeţ, se compune din 4 membri: a) Un consilier al Curţii de apel, desemnat de ministerul de justiţie ca preşedinte sau, în lipsa, prim-preşedintele sau preşedintele tribunalului local ori un judecãtor de tribunal desemnat de acesta; b) Un delegat al Casei centrale a împroprietãririi; c) Un delegat al proprietarilor sau, în lipsa, supleantul sau; d) Un delegat al satenilor sau, în lipsa, supleantul sau. Delegatul proprietarilor şi al satenilor vor fi înlocuiţi de drept, în caz de lipsa, de supleanţii respectivi, iar în caz de lipsa şi a acestora, ei vor fi înlocuiţi de alte persoane din categoria acelora al cãror loc a rãmas vacant şi cari vor fi desemnaţi de cãtre preşedintele comisiunii. Membrii comisiunii cari nu sunt funcţionari, sunt obligaţi ca înainte de începerea lucrãrilor sa depunã jurãmânt în fata preşedintelui comisiunii. Pe lângã fiecare comisiune judeteana va funcţiona şi un secretar, care va fi grefierul tribunalului local, sau în lipsa un ajutor de grefa, desemnat de preşedintele comisiunii. Şedinţele comisiunii se vor tine cu cel puţin 3 membri, dintre cari unul va fi magistratul, care prezideazã. Hotãrârile comisiunii se iau cu majoritate de voturi; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpanitor. Aceste hotãrâri vor fi semnate de membrii comisiunii şi de secretarul ei şi vor fi redactate în timp de cel mult 15 zile dela pronunţare; ele vor cuprinde şi pãrerile deosebite ale minoritãţii şi vor fi însoţite de o schita de plan sumarã. ART. 103 Delegatul proprietarilor şi supleantul sau se vor alege, fãrã a se tine seama de impunere, dintre proprietarii citaţi de preşedintele tribunalului, iar delegatul satenilor şi supleantul sau vor fi aleşi de cãtre obştiile sãteşti sau de comitetele de exploatare din judeţ prin mandatarii lor, câte unul de fiecare obşte, special împuternicit pentru aceasta de cãtre ceilalţi mandatari. Acolo unde nu sunt obstii constituite sau comitete de exploatare, membrii comitetului local de improprietarire vor desemna pe unul dintre ei spre a participa la alegeri. Alegerile vor avea loc în capitala judeţului şi vor fi prezidate de cãtre preşedintele tribunalului, sau în lipsa, de judecãtorul, care îi tine locul. ART. 104 Atribuţiunile comisiunilor judeţene sunt: 1. Se pronunţa în prima instanta asupra preţului pãmântului, constructiunilor, pãdurilor, viilor, plantatiunilor, stabilimentelor industriale, agricole, baltilor, stufariilor, iazurilor, etc. expropriate. Proprietarul, satenii interesaţi, Casa centrala a împroprietãririi şi toţi acei cari au vreun drept real asupra imobilului expropriat, pot ataca cu apel, înaintea Curţii de apel, hotãrârea comisiunii judeţene privitoare la preţul de expropriere. 2. Se rosteste în ultima instanta atât asupra hotãrârilor date de comisiunile de ocol, fãrã unanimitate, cat şi asupra apelurilor fãcute contra hotãrârilor comisiunilor de ocol şi comisiunilor judeţene de expropriere, pentru înfiinţarea pasunilor comunale, cu privire la situaţia juridicã a proprietãţii, la calitatea, întinderea, alegerea şi stabilirea terenului expropriat, asupra numãrului mosiilor ce aparţine aceluias proprietar. Pentru scopurile arãtate mai sus comisiunea da ascultare concluziunilor pãrţilor şi va face toate investigatiunile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotãrârii. Comisiunea va putea pentru aceste lãmuriri insarcina ca experţi orice persoane competente. Aceştia sunt obligaţi sa descinda pe teren pentru facerea expertizei. Cheltuielile şi onorariile expertizei privesc partea care a cerut-o şi care e datoare a le depune în 5 zile dela admiterea expertizei asa cum au fost fixate de comisiune. Hotãrârile comisiunii judeţene date asupra celor prevãzute la No. 2 din acest articol sunt definitive şi executorii şi fãrã drept de apel, opoziţie, recurs, cu rezerva dispoziţiunilor prevãzute la cap. VII al legii agrare şi a dreptului de revizuire din partea comitetului agrar timp de un an dela executarea în fapt a hotãrârii, adicã luarea în posesiune a terenului expropriat. Executarea în fapt a hotãrârii comisiunii judeţene se va face pe cale administrativã de delegatul Casei centrale, în asistenta primarului sau a ajutorului sau şi a proprietarului încunoştinţat prin scrisoare recomandatã, de data facerii acestei operaţiuni. De efectuarea ei se va dresa proces-verbal, semnat de toţi cei prezenţi, în 4 exemplare, din cari unul se va inainta Casei centrale, unul consilierului agricol, unul va rãmâne la primãria comunei şi al patrulea se va inmana sau trimite proprietarului cu scrisoare recomandatã. Pãrţile au însã dreptul de contestaţie înaintea comisiunilor judeţene, dupã mãsurãtoare, în cazurile prevãzute de art. 56 şi urmãtorii din legea agrarã. ART. 105 Competenta comisiunii judeţene se întinde asupra tuturor mosiilor situate în judeţele în cari sunt instituite. Dacã o moşie se afla situata în doua sau mai multe judeţe, competenta este comisiunea judeteana în circumscripţia cãreia se afla sediul administraţiei mosiei; iar dacã sunt moşii cari au exploatãri diferite, situate în judeţe apropiate, dar cari, potrivit art. 11, sunt socotite ca formând una, fãrã de a se putea vorbi de un singur sediu al administraţiei, comisiunea competenta va fi determinata de comitetul agrar, cãruia i se va aduce la cunostinta de preşedintele comisiunii, de pãrţi sau de minister. Pentru determinarea acestei competente se va tine seama de distanta pana la centrul judeţului, de suprafata mosiilor, de importanta investirilor sau de orice alte împrejurãri. ART. 106 Dacã un proprietar are mai multe moşii în acelaşi judeţ şi dacã nu s-a putut face exproprierea conform art. 10 din lege. - când este cazul - comisiunea judeteana va conexã hotãrârile de exproprierea tuturor acestor moşii, chiar când unele din aceste hotãrâri ar fi fost date cu unanimitate de comisiunile de ocol. ART. 107 Dacã proprietarul are moşii în mai multe judeţe, fiecare comisiune judeteana va face exproprierea mosiilor din circumscriptiunea sa, sub rezerva aplicãrii art. 10 şi 11 din lege şi coordonãrii lucrãrilor de expropriere. În acest scop, dupã darea hotãrârii, dosarul se va inainta din oficiu comitetului agrar. ART. 108 Comisiunea de ocol pentru expropriere una pentru fiecare circumscriptiune de judecãtorie de ocol, se compune din 4 membri: a) Judecãtorul de ocol ca preşedinte; iar în caz de împiedicare, de un judecãtor delegat de ministerul justiţiei, dupã cererea Casei centrale a împroprietãririi. În nici un caz ajutorul de judecãtor nu va prezida comisiunea; b) Un delegat al Casei centrale a împroprietãririi; c) Un delegat al proprietarilor; d) Un delegat al satenilor. Delegatul proprietarilor şi al satenilor vor fi înlocuiţi de drept; în caz de lipsa şi a acestora, ei vor fi înlocuiţi de alte persoane din categoria acelora al cãror loc a rãmas vacant şi cari vor fi desemnate de cãtre preşedintele comisiunii, dupã cererea delegatului Casei centrale a împroprietãririi. Membrii comisiunii cari nu sunt funcţionari, sunt obligaţi ca, înainte de începerea lucrãrilor, sa depunã jurãmânt în fata preşedintelui comisiunii. Pe lângã fiecare comisiune de ocol va funcţiona un secretar, care va fi grefierul judecãtoriei desemnat de preşedintele comisiunii. Şedinţele comisiunii de ocol se vor tine cu cel puţin 3 membri, dintre care unul va fi judecãtorul care prezideazã, iar hotãrârile se dau cu majoritate de voturi. În caz de paritate votul preşedintelui hotãrãşte. Aceste hotãrâri vor fi semnate de toţi membrii, inclusiv secretarul comisiunii, şi vor fi redactate cel mai târziu în timp de 15 zile; ele vor cuprinde pãrerile deosebite ale minoritãţii şi vor fi însoţite de o schita de plan sumarã, facuta cu mana, a terenului expropriat cu arãtarea vecinatatilor. Hotãrârile date cu unanimitatea voturilor comisiunii dacã nu sunt apelate de nici una din pãrţi, sunt definitive şi se executa de îndatã dupã ridicarea recoltei potrivit art. 7. ART. 109 Delegatul proprietar şi supleantul sau se vor alege dupã aceleaşi norme ca ale comisiunilor judeţene, iar delegatul satenilor şi supleantul sau vor fi aleşi de cãtre obştiile sãteşti sau comitetele de exploatare din circumscripţia judecãtoriei de ocol, prin mandatarii lor, câte unul din fiecare obşte, special împuternicit pentru aceasta de cãtre ceilalţi mandatari. Acolo unde nu sunt obstii constituite sau comitete de exploatare, membrii comitetului local de improprietarire vor desemna pe unul dintre ei spre a participa la alegeri. Alegerile vor avea loc în capitala judeţului, odatã cu cele pentru alegerea delegaţilor în comisiunea judeteana; ele vor fi prezidate de cãtre preşedintele tribunalului sau în lipsa, de judecãtorul care îi tine locul. În caz când dispoziţiunile art. 7, alin. d) şi e) din lege, urmeazã sa se aplice fata de embaticarii aflaţi în raza comunelor urbane, aceasta expropriere se va face de cãtre o comisiune de ocol prezidata de judecãtorul de ocol urban respectiv şi completatã printr-un delegat al proprietarilor, un delegat al embaticarilor ales din sanul lor şi un delegat al Casei centrale a împroprietãririi. ART. 110 Atribuţiunile comisiunilor de ocol sunt: Se pronunţa în prima instanta asupra situaţiunii juridice a proprietãţilor din punctul de vedere al exproprierii, asupra întinderii aproximative şi calitãţii terenului supus exproprierii, conform dispoziţiunilor legii agrare, peste exproprierea facuta în baza decretului-lege No. 3697/918, precum şi asupra alegerii şi determinãrii aproximative a partii expropriate. De asemenea comisiunea se pronunţa în prima instanta asupra tuturor exproprierilor fãcute de comisiile locale şi comisiile judeţene ca organe de apel prevãzute de art. 31 din legea pentru înfiinţarea pasunilor comunale. În acest din urma scop toate lucrãrile de expropriere de pãmânt cultivabil şi pentru pãşuni comunale se vor trimite din oficiu de fostele comisiuni, cari rãmân desfiinţate dela data promulgãrii legii agrare, la comisiunile de ocol respective spre a le revizui în prima instanta, cu drept de apel la comisiunea judeteana de expropriere. Comisiunile de ocol nu vor proceda la exproprierea prevãzutã la art. 14 din lege decât dupã cererea ministerului agriculturii, cu avizul conform al comitetului agrar. Comisiunea îşi poate da avizul asupra necesitãţii schimbului de moşie prevãzut la art. 18 şi 19 din lege. Pentru scopurile arãtate mai sus, comisiunea da ascultare concluziunilor pãrţilor şi va face toate investigaţiile pentru dobândirea datelor ce va socoti necesare pentru darea hotãrârii. Comisiunea va putea pentru aceste lãmuriri insarcina ca experţi orice persoane competinte; aceştia sunt obligaţi sa descinda pe teren pentru facerea expertizei. Cheltuielile şi onorariile expertizei privesc partea care a cerut-o şi care e datoare a le depune în 5 zile dela admiterea expertizei asa cum au fost fixate de comisiune. ART. 111 De asemenea comisiunea de ocol, prin încheierea unei hotãrâri deosebite, se pronunţa asupra exproprierilor ce se fac în folosul embaticarilor şi al arendaşilor sateni, conform art. 7, alin. d) şi e) din lege. Pe lângã aceste hotãrâri se vor alãturã, în mod obligator, un tablou semnat de membrii comisiunii, care va face parte integrantã din hotãrâre. Acest tablou va cuprinde neapãrat 7 coloane, arãtându-se în dreptul fiecãrui teren ce se expropriaza, urmãtoarele: Numele embaticarului sau arendaşului satean în folosul cãruia se face exproprierea; Comuna unde domiciliazã embaticarul; Întinderea terenului cu vecinãtãţile sale, Descrierea sumarã a imobilului (cultura, plantaţie, casa, etc.); Enunţarea pe scurt a drepturilor exercitate de posesor şi a actelor prezentate comisiunii; Cuantumul şi natura dãrii anuale, pe baza cãruia comisiunea va face în corpul hotãrârii evaluatiunea. ART. 112 Comisiunea de ocol aduna toate elementele necesare; a) Pentru evaluarea preţului pãmântului cultivabil expropriat dupã categorii(pãmânt cultivabil, pasune şi faneata, etc.,) şi calitãţi; b) Pentru evaluarea preţurilor pãdurilor, viilor, plantatiunilor de orice fel, clãdirilor, stabilimentelor industriale, baltilor, stufariilor, iazurilor, pãmântului inundabil, necultivabil, etc., cari cad sub expropriere. Hotãrârile comisiunii de ocol pentru expropriere sunt supuse apelului la comisiunea judeteana de expropriere în termenul prevãzut la art. 45 din lege. ART. 113 Comisiunile de ocol sunt competente sa rezolve toate lucrãrile de expropriere din circumscripţia lor. Dacã o moşie este în doua circumscriptiuni va fi competenta comisiunea în circumscripţia cãreia este sediul administraţiei. Dacã prin aplicarea art. 11 proprietatea este formatã din 2 moşii, cari sunt situate în circumscripţii diferite, fãrã a avea un singur sediu al administraţiei, comisiunea competenta va fi determinata de comitetul agrar, cãruia i se va aduce aceasta împrejurare la cunostinta de prezidentii comisiunilor, de pãrţi sau de minister. Dacã proprietarul are moşii în diverse circumscripţii de ocol, fiecare comisie de ocol va face exproprierea mosiilor din circumscripţia sa, sub rezerva aplicãrii art. 10 şi 11 din lege şi a coordonãrii lucrãrilor de expropriere, care se va efectua conform art. 106 şi 107.
CAP. 5 Operaţiunile exproprierii
ART. 114 Aplicarea dispoziţiunilor legii agrare privitoare la expropriere se face de cãtre Casa centrala a împroprietãririi. Operaţiunile de expropriere se vor infaptui deodatã în toatã ţara. ART. 115 Toţi proprietarii a cãror moşii sunt supuse în total sau în parte exproprierii prin legea de fata, sunt datori ca în termen de o luna dela promulgarea ei sa remitã fiecãrui judecãtor de ocol al circumscripţiei în care se afla asezata fiecare din mosiile ce poseda, o declaraţiune în trei exemplare pentru fiecare moşie ce poseda sau a posedat la 15 August 1916, care sa cuprindã urmãtoarele: a) Numele proprietãţii, al satului, comunei, plãţii şi judeţului unde este asezata moşia; b) Numele proprietarului, capacitatea lui juridicã şi domiciliul lui real; c) Starea juridicã a proprietãţii şi sarcinile ei la facerea declaraţiei şi la 15 August 1916, precum şi actele de transmiterea proprietãţii dela aceasta data pana în prezent; d) Suprafata de pãmânt ce i-a rãmas în urma aplicãrii scãrii progresive de expropriere prin decretul-lege No. 3697/918 şi legii pasunilor comunale, specificându-se în hectare câtã padure, grãdini, vii, terenuri inundabile, neproductive, balti, etc. şi cat pãmânt cultivabil (aratura, faneata, pãşuni etc.); e) Numãrul mosiilor ce poseda la 15 August 1916, cu arãtarea situaţiei lor (comuna, plasa, judeţ). În caz când moşia a fost între timp vândutã sau donata se va arata numele noului proprietar; f) Dacã moşia pentru care se face declaraţia era cultivatã prin arendaş la 23 Aprilie 1920, de cat timp şi cu ce contract vizat de administraţia financiarã, dacã mai este arendatã; g) Moşia sau mosiile în cari înţelege sa-şi pãstreze maximul prevãzut de lege; h) Dacã pe moşie are investiri de capital în construcţie, cu arãtarea suprafeţei ocupate de aceste construcţii şi a evaluãrii lor; i) Dacã moşia are plan şi hotarnicie sau plan economic, dacã şi planul şi hotãrârea sunt confirmate judecãtoreşte; j) Venitul net pe hectar şi categoria de pãmânt cultivabil. Declaraţiile de mai sus se fac de proprietari sau de procuratorii lor, iar pentru minori şi interzisi de reprezentanţii lor legali; cei puşi sub consiliu judiciar le vor putea face fãrã asistenta consiliului; femeile maritate le pot face fãrã consimţãmântul soţilor, atât pentru averea parafernala cat şi pentru cea dotala. În caz când asupra imobilului e constituit vreun drept de uzufruct legal, declaraţia se face de cãtre proprietar şi de uzufructuar. Judecãtorul de ocol va legaliza doua din cele 3 declaraţii primite şi le va trimite, una Casei centrale a împroprietãririi şi alta consilierului agricol judeţean respectiv. ART. 116 Comisiunile de ocol pentru expropriere vor începe operaţiunile lor dupã 70 zile dela promulgarea legii. Ele îşi fac lucrãrile lor pe baza declaratiunii dela art. 115 sau dupã cerea Casei centrale a împroprietãririi, precum şi pe baza incunostintarii ce ar avea pe orice cale despre existenta vreunei moşii supuse exproprierii şi pentru care proprietarul nu a fãcut deosebita declaraţie. Oricine este în drept sa aducã la cunostinta comisiunii omisiunile sãvârşite de cei obligaţi a face declaraţiunea conform art. 115. ART. 117 Preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere aduce la cunostinta pãrţilor ziua hotãrâtã pentru judecata, prin citatiuni înmânate potrivit legii judecãtorilor de ocol. Proprietarul va fi citat la domiciliul arãtat prin declaraţiunea de expropriere, iar în lipsa domiciliul arãtat la sediul mosiei. Casa centrala a împroprietãririi va fi citata prin consilierul agricol respectiv, iar satenii prin primãria comunei sau comunelor unde se afla moşia. Citatiunile vor fi puse în vederea pãrţilor cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfãţişãrii. Notarul comunei, iar în comunele urbane secretarul primãriei este obligat, pe lângã aceasta, sa anunţe prin afişare, pe usa primãriei şi la resedinta sfatului sãtesc cu cel puţin 10 zile înainte de ziua înfãţişãrii, în fiecare comuna, data fixatã pentru judecata. Procedura se va îndeplini înaintea comisiunii potrivit art. 68 şi 69 din legea judecãtoriilor de ocoale şi funcţionarul însãrcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijenţa cu 50-100 lei. ART. 188 În ziua fixatã, comisiunea de ocol se transporta la fata locului şi, dupã ascultarea pãrţilor, oral sau prin memorii scrise, sau în lipsa lor, dacã sunt regulat citate, dupã informaţiunile culese la localitate şi din oficiu hotãrãşte asupra întinderii proprietãţii, asupra situaţiei ei juridice, asupra numãrului şi suprafeţelor mosiilor aparţinând proprietarului, asupra felului cultivarii mosiei, asupra alegerii şi determinãrii suprafeţei expropriate, asupra clãdirilor, inventarului, crescatoriilor de vite, instalatiunilor industriale agricole şi orice alte investiri de capital şi, în fine, asupra suprafeţei care în limitele legii urmeazã a se lasa proprietarului. În acelaşi timp comisiunea aduna elementele necesare pentru fixarea preţului. Comisiunea va putea pronunţa hotãrârea sa la localitatea sau la resedinta judecãtoriei. ART. 119 Preşedintele comisiunii de ocol este obligat a trimite, în termen de 10 zile dela pronunţare, consilierului agricol al judeţului respectiv o copie de pe hotãrârile date de comisiune; iar proprietarului şi primãriei respective, în acelaş termen, un extras de pe dispozitivul hotãrârii. Consilierul agricol va inainta de îndatã Casei centrale o copie de pe hotãrârea comisiunii, arãtând ca a fãcut apel; în caz contrar, odatã cu înaintarea copiei va arata motivul nefacerii apelului. ART. 120 Pot face apel în contra hotãrârilor comisiunilor de ocol pentru expropriere atât proprietarii, taranii, cat şi delegatul Casei centrale a împroprietãririi în comisiune, consilierul agricol respectiv sau direcţia funciarã a Casei centrale a împroprietãririi, în numele ministerului agriculturii, fãrã vreo autoritate prealabilã. Acest apel se poate adresa fie la comisiunea judeteana, fie la comisiunea de ocol, care e obligatã a-l inainta neîntârziat, împreunã cui dosarul, comisiei judeţene. Termenul de apel este de 30 zile libere. El curge dela publicarea în extras în Monitorul Oficial a hotãrârii comisiunii. În caz când pãrţile nu au fãcut apel şi hotãrârea nu a fost pronunţatã în unanimitate, ea va fi în mod obligator cercetata de comisiunea judeteana de expropriere. Casa centrala a împroprietãririi va putea face apel înaintea comisiunii judeţene oricând, chiar dupã expirarea termenului arãtat mai sus, pana la momentul pronunţãrii hotãrârii definitive de expropriere în apelurile fãcute de alte pãrţi interesate, adresandu-se în acest caz instanţei sesizate cu judecarea apelului uneia din pãrţi. ART. 121 Preşedintele comisiunii de ocol pentru expropriere este obligat a inainta din oficiu toate dosarele comisiunii de ocol cãtre preşedintele comisiunii judeţene de expropriere. ART. 122 Preşedintele comisiunii judeţene de expropriere, primind dosarele comisiunii de ocol, fixeazã termenul de judecata, atât pentru preţ, cat şi pentru alegerea şi determinarea definitiva a partii expropriate, în cazul în care hotãrârile comisiunilor de ocol vor fi fost apelate sau date fãrã unanimitate. În caz de apelare, acest termen nu va putea fi mai scurt de 30 zile dela data primirii apelului la comisiunea judeteana. Termenul se afişeazã la usa primãriei comunei respective cu cel puţin 10 zile înainte de judecata. Pãrţile vor fi incunostintate prin citatiuni, potrivit art. 66 şi 68 din legea judecãtoriilor de ocoale şi anume: a) Proprietarului, prin citatiuni la sediul mosiei sau la domiciliul indicat prin declaraţia de expropriere, afarã de aceia cari prin petitiunea de apel sau prin declaraţiune scrisã facuta preşedintelui comisiunii judeţene de expropriere vor alege alt domiciliu; b) Satenilor, prin afişare la usa primãriei comunei sau comunelor unde se afla moşia; c) Casei centrale a împroprietãririi (direcţia funciarã), prin citatiuni la sediul ei în Bucureşti. Pãrţile vor putea da verbal orice lãmurire şi vor putea prezenta orice memorii scrise. Pe temeiul actelor prezentate sau prin cercetãri locale a unuia din membri sau a completului ei, comisiunea va da hotãrâri definitive şi executorii, cari nu sunt supuse nici unei cai de atac, afarã de partea privitoare la fixarea preţului şi cu rezervele arãtate la art. 37 din lege, paragraful II, alin. 2. ART. 123 Hotãrârile date de comisiunile judeţene de expropriere se publica numai în ceea ce priveşte preţul în extras în Monitorul Oficial. Preşedintele comisiunii este obligat ca în termen de 10 zile dela pronunţare sa trimitã consilierului agricol o copie de pe hotãrârile date, iar proprietarului şi primãriei respective, în acelaşi termen, un extras de pe dispozitivul hotãrârii. Consilierul agricol va inainta de îndatã Casei centrale o copie de pe hotãrârea comisiunii, arãtând ca a fãcut apel şi, în caz contrar, odatã cu înaintarea copiei, va arata motivele nefacerii apelului. ART. 124 Înaintea ambelor comisiuni de expropriere satenii sunt reprezentaţi printr-un delegat, iar proprietarii în persoana sau printr-un reprezentant. Pãrţile pot fi asistate de advocati. Delegatul satenilor este desemnat de ei în fata prezidentului comisiunii de ocol la începerea operaţiunii. În caz dacã ei nu cad de acord asupra numelui delegatului, atunci preşedintele îl va desemna din oficiu dintre fruntasii satului. ART. 125 Hotãrârile date de comisiunea judeteana pentru expropriere, cu privire la fixarea preţului, sunt supuse apelului la Curtea de apel respectiva. Pot face apel proprietarul, Casa centrala a împroprietãririi, satenii şi oricine are un drept real asupra imobilului expropriat, în termenele şi condiţiunile arãtate mai jos. Termenul de apel este de 30 zile dela publicarea în extras în Monitorul Oficial. Casa centrala a împroprietãririi va putea face apel oricând, cat timp nu s-a pronunţat hotãrârea definitiva asupra preţului, în apelurile fãcute de alte pãrţi interesate. Apelul se va adresa în acest din urma caz direct la instanta sesizatã cu judecarea apelului uneia din pãrţi. Procedura se va îndeplini potrivit art. 66 şi 68 din legea judecãtorilor de ocoale şi funcţionarul însãrcinat cu îndeplinirea ei va putea fi amendat în caz de neglijenţa cu 50-100 lei. Apelurile privitoare la aceeaşi moşie se vor conexã chiar din oficiu. Curtea de apel judeca aceste apeluri de urgenta şi cu precãdere. Deciziunile ei nu sunt supuse opoziţiei, nici recursului în casaţie, cu excepţia prevãzutã de art. 35 din lege.
CAP. 6 Executarea definitiva a exproprierii şi aplicarea ei pe teren.
ART. 126 Hotãrârile comisiunii judeţene pentru expropriere sau acelea ale comisiunii de ocol rãmase definitive se executa prin direcţia cadastrului, care va determina pe teren partea expropriata, stabilind definitiv hotarele ei. Direcţiunea cadastrului va putea începe lucrãrile de mãsurãtoare dupã hotãrârea comisiunii de ocol, chiar în caz de apelare a acesteia. Toate lucrãrile ce s-au fãcut pe baza hotãrârilor comisiunilor judeţene de expropriere prevãzute de decretul-lege No. 3697/918, sau se vor face de pe hotãrârile comisiunilor de ocol pe baza legii agrare, vor fi valabile; procesul-verbal prevãzut de art. 55 din lege nu va putea fi însã încheiat şi publicat înainte de judecarea apelului şi rãmânerea definitiva a hotãrârii de expropriere. Direcţiunea cadastrului va fixa, pe baza hotãrârii de expropriere, fie apelata, fie rãmasã definitiva, data începerii lucrãrilor pe teren şi va ordonã printr-o încunoştinţare colectivã chemarea tuturor pãrţilor interesate; proprietarul mosiei, obstea localã, comuna de care depinde sediul proprietãţii vecine, precum şi oricine ar avea vreun drept, de orice natura, la stabilirea hotarului. ART. 127 Încunoştinţarea colectivã va fi semnatã de delegatul directiunii cadastrului şi va cuprinde: numele proprietãţii supusã exproprierii şi al comunei sediului proprietãţii; anul, luna, ziua şi ora fixatã pentru începerea lucrãrilor, precum şi punctul de pe moşie, sau locul din comuna, unde pãrţile chemate se vor infatisa. Aceasta încunoştinţare va fi notificatã proprietarilor la domiciliul ales, conform art. 66 şi 68 din legea judecãtorilor de ocol, şi va fi afişatã de notarul comunei la usa primãriei de care depinde sediul proprietãţii, cel puţin cu 15 zile înainte de ziua înfãţişãrii şi anunţatã prin strigãri şi bãtãi de toba în prima Duminica care precede ziua termenului. Aceasta operaţie se va face pentru toate comunele şi satele interesate la expropriere, precum şi pentru toate comunele de care depind mosiile invecinate cu moşia expropriata. Ea va rãmâne afişatã timp de 10 zile şi la expirarea acestui termen notarul comunei va încheia proces-verbal de constatarea afişãrii, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevãzutã de art. 190 din codul penal în caz de neîndeplinire. Existenta procesului-verbal de constatarea afişãrii la dosarul lucrãrii şi adeverinta de predarea citatiunii proprietarului, fac completa dovada ca pãrţile au fost regulat chemate. ART. 128 În ziua înfãţişãrii toate pãrţile vor prezenta actele şi planurile pe cari îşi sprijinã drepturile lor, fãrã a se putea acorda mai mult de o amânare pentru aceasta, care va fi de 10 zile. În caz când hotãrârea de expropriere este apelata în momentul lucrãrii, pãrţile sunt datoare sa prezinte copii certificate de pe motivele de apel. Odatã începute lucrãrile, pãrţile vor fi datoare sa le urmãreascã pe teren pana la terminarea lor. ART. 129 Delegatul cadastrului, pe baza actelor prezentate, a declaraţiunilor pãrţilor, a informatiunilor luate şi a posesiei actuale, va stabili limitele terenului supus exproprierii, fixându-le prin repere numerotate pe plan şi trecute în inventar. Delegatul cadastrului va întocmi un proces-verbal de începerea lucrãrii, în care va constata îndeplinirea procedurii de chemarea pãrţilor, actele şi planurile înfãţişate, arãtându-se cu amanuntime limitele terenului supus exproprierii. ART. 130 Dupã efectuarea acestor lucrãri se va proceda la masuratoarea terenului supus exproprierii şi la aplicarea cotei legale. Dacã însã la mãsurãtoare se va gãsi ca suprafata terenului supus exproprierii sau suprafata celui rãmas proprietarului dupã expropriere este mai mare sau mai mica decât cea constatatã prin hotãrârile comisiunilor de expropriere, se va modifica hotãrârea definitiva numai în ce priveşte întinderea, stabilindu-se suprafata precisa atât a partii expropriate cat şi a celei rãmasã neexpropriata. În urma operaţiunii de mãsurãtoare se va determina pe teren partea expropriata şi se vor fixa hotarele ei prin repere numerotate pe plan şi trecute în inventar, atât dinspre partea rãmasã neexpropriata, cat şi dinspre toţi vecinii, fãrã a se schimba însã cu aceasta ocaziune punctele definitiv judecate de comisiuni asupra situaţiunii juridice a proprietãţii, naturii şi calitãţii terenului, alegerii partii expropriate, etc. ART. 131 Delegatul cadastrului va întocmi, dupã terminarea acestei lucrãri, un al doilea proces-verbal, prin care va constata întinderea terenului supus exproprierii, suprafata expropriata în raport cu suprafata terenului supus exproprierii, arãtarea amãnunţitã a hotarelor fixate pentru aceasta parte, precum şi declaraţiunile fãcute de pãrţi cu ocazia fixãrii acestor hotare. Delegatul cadastrului va inainta câte doua copii de pe ambele procese-verbale notarului comunei; acesta de îndatã va afişa un exemplar timp de 10 zile la usa primãriei de care depinde sediul proprietãţii aducandu-se la cunostinta satului prin strigãri şi batae de toba, iar al doilea exemplar se va pãstra în arhiva primãriei. Aceasta operaţiune se va face în toate comunele şi satele interesate de expropriere. La expirarea termenului de afişare, notarul comunei, sau secretarul primãriei în comunele urbane, va încheia proces-verbal de constatarea afişãrii; un exemplar al procesului-verbal se va inainta de aceşti funcţionari directiunii cadastrului, sub sancţiunea destituirii şi a pedepsei prevãzute de art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Originalele lucrãrilor încheiate de delegatul cadastrului, împreunã cu planul ridicat şi cu dovada de constatarea afisarilor şi aducerea la cunostinta satenilor vor rãmâne la dosarul lucrãrilor. ART. 132 Toţi cei nemultumiti de lucrarea de mãsurãtoare şi fixarea hotarelor terenului expropriat vor putea face contestaţie la comisia judeteana respectiva în termen de 15 zile dela expirarea termenului de afişare a proceselor-verbale la primãrie şi a instiintarilor prevãzute la articolul precedent, fie ca lucrarea s-a fãcut în prezenta lor, fie ca au lipsit. Aceasta contestaţie va putea fi depusa fie direct preşedintelui comisiunii judeţene, fie preşedintelui comisiunii de ocol pentru expropriere. În caz când nu s-a fãcut contestaţie, lucrarea delegatului cadastrului rãmâne definitiva pentru toate pãrţile interesate, fãrã nici o alta cale de atac. ART. 133 Contestaţia va fi iscãlitã de contestator, care poate fi şi orice satean interesat în cauza, sau de împuternicitul sau special, cu procura care se va alãturã la dosar în copie. Petiţia va cuprinde: numele, pronumele, profesia şi domiciliul contestatorului şi va arata motivele contestaţiei de cari partea voieşte sa se serveascã şi pe cari le va alãturã în copii sau original. ART. 134 Prezidentul comisiei judeţene îndatã ce va primi contestaţia va cere directiunii cadastrului dosarul cu lucrãrile respective, împreunã cu pãrerea motivatã a delegatului care a fãcut lucrarea, va fixa termenul de judecata în cel mult 40 zile dela primirea contestaţiei şi va dispune citarea pãrţilor. ART. 135 Contestatorul va fi citat la domiciliul arãtat, iar ministerul agriculturii, prin direcţiunea cadastrului, potrivit regulelor prevãzute de art. 66-68 din legea judecãtoriilor de ocoale şi citatiunea se va inmana cu cel puţin 5 zile libere înainte de înfãţişare. Toate celelalte pãrţi vor fi citate printr-o încunoştinţare colectivã, în care se va arata numele contestatorului, data proceselor-verbale încheiate de delegatul cadastrului, numele proprietãţii supuse exproprierii şi al comunei, sediul proprietãţii, precum şi anul, luna, ziua şi ora fixatã pentru judecata. Aceasta încunoştinţare va fi afişatã la usa localului comisiunii judeţene de cãtre grefier, precum şi la primãriile respective, cu 15 zile înainte de ziua înfãţişãrii. Ea va rãmâne afişatã timp de 10 zile şi la expirarea acestui termen, grefierul comisiunii judeţene va încheia un proces verbal de constatarea afişãrii, care se va alãturã la dosarul contestaţiei. Toate acestea sub sancţiunea, pentru grefier, a destituirii şi a pedepsei prevãzute la art. 190 din codul penal, în caz de neîndeplinire. Toatã procedura va fi gratuita. ART. 136 Comisiunea judeteana se va pronunţa asupra contestaţiei fãcute în privinta masuratoarei terenului supus exproprierii sau stabilirii hotarelor partii expropriate, pe baza actelor şi a posesiei actuale, putând face cercetãri sau ordonã verificarea mãsurãtorilor. În acest caz, verificarea se va face printr-un delegat al direcţiei cadastrului şi un inginer ales de contestator. Dacã ar fi nevoie de un al treilea expert, el va fi ales de comisia judeteana dintr-o lista întocmitã de asociaţia generalã a inginerilor romani, iar lucrarea se va face de toţi împreunã. Hotãrârea comisiunii judeţene se va da în cel mult trei luni dela primirea apelului. Ea va fi definitiva şi executorie, fãrã a mai fi supusã altei cai de atac, ordinarã sau extraordinarã, din partea oricãrei pãrţi. ART. 137 Executarea acestei hotãrâri se va face de cãtre direcţia cadastrului, în asistenta unui inginer al contestatorului, operandu-se pe teren modificãrile arãtate în hotãrâre şi fixându-se hotarele, potrivit acestor modificãri. Inginerul delegat de contestator va fi chemat printr-o scrisoare recomandatã, facuta de delegatul cadastrului. Constatarea executãrii se va face printr-un proces-verbal, însoţit de o schita de plan, semnatã de ambii delegaţi prezenţi sau, în lipsa inginerului delegat de contestator, numai de cãtre delegatul cadastrului. Procesul-verbal şi schita se vor inainta directiunii cadastrului. ART. 138 Hotãrârea comisiunii judeţene rãmasã definitiva şi confirmatã în suprafata în totul de delegatul direcţiei cadastrului, reprezintã un titlu definitiv pentru proprietar în ceea ce priveşte suprafata expropriata. Dacã lucrarea delegatului cadastrului va constata o suprafata mai mare sau mai mica decât cea cuprinsã în hotãrârea care se executa şi nici o parte n-a fãcut contestaţie asupra acestei lucrãri, procesul-verbal va fi înaintat comisiunii judeţene, care va face, în marginea hotãrârii executate, rectificarea suprafeţei. În ce priveşte rectificarea preţului corespunzãtor se va urma conform art. 36 din legea agrarã. În cazul când pãrţile vor fi contestat lucrarea delegatului cadastrului, comisiunea judeteana prin hotãrârea ce va pronunţa va fixa în mod definitiv suprafata. ART. 139 În jurul reperelor de marcare a punctelor geodezice cari servesc de reţea pe baza lucrãrilor de mãsurãtoare se vor lasa de proprietarii pe terenurile cãrora se stabilesc aceste puncte o suprafata de 1 m 50 de raza pentru punctele de I-iul şi al II-lea ordin şi de 1 m, 30 pentru punctele de al III-lea şi al IV-lea ordin. Atât reperele cat şi zonele din jurul lor şi toate hotarele terenului expropriat se vor da în baza autoritãţilor locale, cari vor fi obligate în fiecare an, în luna Aprilie, sa raporteze directiunii cadastrului de starea în care se gãsesc. ART. 140 Cei ce vor infiinta, muta, strica sau distruge semnele de hotare, reperele de marcare a punctelor geodezice cu zonele din jurul lor, se vor urmãri şi pedepsi conform articolelor respective din codul penal. Deosebit faptuitorii vor mai fi condamnaţi la daune-interese cãtre Casa centrala a împroprietãririi. ART. 141 Toate dispoziţiunile din acest capitol se aplica şi pãmântului expropriat pe baza decretului-lege No. 3697/918, precum şi termenul expropriat pe baza legii pasunilor comunale.
CAP. 7 Exploatarea pãmântului expropriat
ART. 142 Casa centrala a împroprietãririi, pe baza hotãrârilor executorii de expropriere prevãzute la art. 49 din lege, va lua în primire terenul expropriat în limitele aproximativ determinate de aceste hotãrâri şi va lua mãsurile de mai sus în vederea masuratorii, a parcelarii şi a vânzãrii cãtre sateni. Pana la parcelarea şi vânzarea terenului, pãmântul expropriat va putea fi dat satenilor în arenda de Casa centrala a împroprietãririi; arendarea se face pe timp de un an agricol. Dacã în acest interval s-a fãcut şi improprietarirea individualã definitiva, nouii proprietari nu pot intra în stãpânirea pãmântului decât treptat, dupã ridicarea recoltei de cãtre arendasi. ART. 143 În vederea arendãrii cãtre sateni, prevãzutã de articolul precedent. Casa centrala a împroprietãririi va organiza, dupã nevoie, tovarasii de exploatare agricole, cãrora li se va da în primire pãmântul expropriat. Tovarasiile agricole se vor constitui şi conduce dupã legea bãncilor populare şi cooperativelor sãteşti, cu derogarile de mai jos. Aceste tovarasii agricole sunt conduse de cãtre un consiliu de administraţie, compus dintr-un administrator numit de Casa centrala a împroprietãririi şi doi membrii aleşi de sateni, fie prin actul constituit, fie ulterior, în adunare generalã. Alesii vor fi dintre satenii cari lucreazã pãmântul în terenul expropriat. Administratorul se plãteşte de Stat; el poate sa funcţioneze în mai multe tovarasii agricole invecinate. Durata mandatului membrilor din consiliul de administraţie este de un an. Adunarea generalã poate realege pe membrii al cãror mandat a expirat. Membrii consiliului de administraţie pot fi oricând revocaţi de Casa centrala a împroprietãririi, în caz de abuz, rea credinţa, rea administraţie sau incapacitate doveditã în serviciu, în urma unei cercetãri fãcute prin organele sale. Consiliul de administraţie al tovarasiilor agricole are obligaţiunea de a împãrţi pãmântul expropriat între sateni, de a întocmi tablourile de debit, de a urmãri încasarea arenzilor şi de a priveghea la buna cultura a pãmântului arendat. Tovarasiile de exploatare agricolã vor cuprinde în primul rând pe satenii cari au drept la improprietarire. Membrii tovarasi nu sunt rãspunzãtori solidar, ci numai pentru obligaţiunile personale. ART. 144 Pãmântul expropriat şi luat astfel în folosinta se plãteşte proprietarului cu preţul regional de arenda în vigoare pana la plata preţului. Plata se socoteşte pe an agricol şi se face în doua rate egale, la 1 Mai şi 1 Noemvrie a fiecãrui an. Pentru terenurile expropriate pe baza decretului-lege No. 3697/918 se aplica dispoziţiunile art. 42 din acel decret-lege cu modificãrile din decretul No. 3622 din 1919. Preţul arenzii se va calcula şi plati proprietarului de cãtre Casa centrala a împroprietãririi prin organele sale. Arenda se va achitã Casei centrale a împroprietãririi, conform tabloului de debit stabilit de consiliul de administraţie al tovarasiei sau de organele Casei centrale a împroprietãririi, acolo unde nu sunt tovarasii. Debitele stabilite de Casei centrale a împroprietãririi, în conformitate cu legea, în sarcina celor ce folosesc terenul expropriat, sunt definitive şi executorii, fãrã îndeplinirea vreunei alte formalitãţi. Urmãrirea acestor debite se face conform legii de urmãrire a veniturilor Statului.
CAP. 8 Plata preţului şi lichidarea sarcinilor
ART. 145 Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat se poate face în numerar sau în titluri de renta amortizabila în 50 ani şi purtãtoare de dobanda de 5% pe an. În cazurile prevãzute în art. 30, 32, 33, 47, precum şi pentru fracţiunile sub 100 lei, plata se va face în numerar. Valoarea nominalã este socotitã la plata drept valoare realã. Plata exproprierii pentru toate persoanele morale publice (Stat, judeţ, comuna) se va face în renta perpetua purtãtoare de dobanda de 5% pe an. Toate celelalte persoane morale vor primi renta amortizabila. ART. 146 Pentru proprietãţile Statului cari se gãseau în administraţia ministerelor de rasboi, de agricultura şi domenii, inclusiv Casa pãdurilor, alese şi destinate împroprietãririi în baza decretului-lege No. 3697/918, a legii pasunilor comunale şi a legii agrare, nu se vor emite titluri de renta. ART. 147 Plata preţului în numerar, în renta amortizabila sau perpetua, dupã cazuri, se va face pentru fiecare proprietate pe baza hotãrârilor de expropriere şi de fixarea preţului rãmas definitiv, şi anume: 80 % din valoare imediat, iar restul de 20% pe baza titlului definitiv de mãsurãtoare, în condiţiunile arãtate la art. 62 din lege. Pana atunci, pentru acest rest Statul plãteşte o dobanda de 5%. ART. 148 Statul va face plata preţului întotdeauna prin consemnarea numerarului sau rentei cuvenite la Casa de depuneri şi consemnaţiuni. El se libereazã valabil prin simplul fapt al consemnarii, înaintând recipisa de depunere tribunalului situaţiei pãmântului expropriat, cu indicatiunea mosiei, numelui proprietarului, hotãrârilor definitive de expropriere şi de fixarea preţului. Proprietarul va ridica numerariul şi titlurile de renta dela Casa de depuneri şi consemnaţiuni numai cu autorizarea preşedintelui tribunalului. ART. 149 Prin consemnarea preţului, terenul expropriat devine liber de orice obligaţiuni şi orice sarcini reale ar exista asupra lui, afarã de ipotecile Creditului funciar rural. Toţi cei ce au sau pretind drepturi de orice fel asupra partii de pãmânt expropriata, nu le pot exercita decât asupra numerariului şi titlurilor de renta consemnate ca preţ. ART. 150 Privilegiile, ipotecile, urmãririle imobiliare şi de venituri, sechestrate de orice fel, uzufructul, anticreza, embaticul, besmanul, locaţiunea ereditara, dreptul de retentiune, starea de inalienabilitate sau oricare alt drept, de orice natura şi de ori unde ar deriva, cu privire la pãmântul expropriat, chiar când sunt cunoscute Statului, rãmân desfiinţate de drept asupra acestui pãmânt din ziua exproprierii definitive. Pretentiunile de orice natura asupra pãmântului expropriat se vor valorifica numai asupra preţului consemnat la Casa de depuneri. ART. 151 Tribunalul, din oficiu, sau în urma cererii Casei centrale a împroprietãririi sau oricãrei pãrţi interesate şi dupã ce i se va dovedi consemnarea preţului, va ordonã cu privire la terenul expropriat radierea tuturor sarcinilor şi urmãririlor de orice fel sau reducerea lor, facerea de menţiuni în registre şi închiderea oricãror dosare relative la aceste urmãriri şi încetarea lor în fapt. ART. 152 Nu se pot infiinta în mâinile Statului sau Casei centrale a împroprietãririi ceziuni, urmãriri, popriri şi sechestre de orice natura asupra preţului, Statul şi Casa centrala de improprietarire nu va tine seama de cele cari s-ar ordonã, iar cele înfiinţate sunt considerate ca inexistente. Se pot face însã popriri în mâinile grefierului tribunalului, dupã consemnarea preţului şi chiar înainte pe sumele ce proprietarul ar avea sa primeascã ca preţ al partii expropriate. ART. 153 Orice acţiune de revendicare, sau orice alta acţiune de orice natura privitoare la pãmântul expropriat se va valorifica, din moment ce exproprierea a rãmas definitiva, numai asupra preţului acestui pãmânt şi anume în proporţia în care preţul înlocuieşte pãmântul expropriat. Acţiunile introduse în justiţie vor continua având drept obiect preţul sau partea din preţ care înlocuieşte pãmântul expropriat, iar acţiunile neintroduse încã în justiţie vor avea dela început drept obiect preţul pãmântului expropriat. ART. 154 Dacã proprietatea din care s-a operat exproprierea este ipotecata numai Creditului funciar rural, şi pentru o suma mai mare decât preţul exproprierii, capitalul rãmas neamortizat se va divide între proprietarul mosiei şi între Stat, trecând asupra Statului, spre achitarea preţului, parte din datorie pana la concurenta preţului exproprierii, iar restul din datoria neamortizata rãmâne asupra partii din moşie neexpropriata. Dacã însã capitalul rãmas neamortizat este egal sau mai mic decât preţul exproprierii, atunci intreaga aceasta datorie trece asupra Statului, iar diferenţa, de va fi, pana la completarea preţului exproprierii Statul o va plati expropriatului în modul arãtat la art. 71 din lege. În toate cazurile sus arãtate, ratele întârziate cu prorentele şi cheltuielile ce s-ar datora, vor rãmâne ca sarcina privilegiatã asupra preţului consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, care nu va putea fi liberat decât dupã dovada achitãrii acestor rate. Acestea vor putea rãmâne ca sarcina şi asupra partii neexpropriata, dacã aceasta se va admite de consiliul de administraţie al Creditului. În acest caz, societatea îşi va rezerva asupra partii neexpropriate ipoteca ce o are cu toate drepturile şi privilegiile în virtutea legii agrare, legii şi statutelor societãţii Creditului şi a actului de împrumut. Plata anuitãţilor respective, pana la stingerea datoriei, rãmâne în sarcina Statului. ART. 155 Dacã sunt mai multe împrumuturi ipotecare ale societãţii Creditului asupra unei moşii, repartiţia şi diviziunea lor se va începe cu prima inscriptiune şi se va urma cu cele urmãtoare pana se va ajunge la o suma egala cu preţul exproprierii, spre a se opera diviziunea care s-a arãtat mai sus. Capitalul social în toate cazurile de mai sus rãmâne în întregul lui proprietarului expropriat şi nu se va restitui decât dupã complecta stingere a datoriei, atât dupã partea de moşie rãmasã în proprietatea sa, cat şi dupã partea expropriata. Consiliul de administraţie al primei societãţi de Credit funciar roman din Bucureşti va face repartiţia şi diviziunea ipotecilor pe aceste baze: Statul rãmâne substituit în toate drepturile şi obligaţiunile proprietarului pentru partea de datorie luatã asupra sa, fãrã a avea însã drept de vot la adunãrile societãţii. Datoria ipotecarã luatã în sarcina Statului nu este garantatã solidar de proprietarii societari ai societãţii de Credit funciar rural. ART. 156 Consiliul de administraţie al Creditului rural, pentru mosiile ipotecate la Creditul rural, pe mãsura ce hotãrârile de expropriere vor rãmâne definitive şi în privinta preţului, va cere Casei centrale a împroprietãririi (direcţia Creditului ipotecar) îndeplinirea formalitãţilor prevãzute mai sus, arãtând existenta şi cuantumul creanţelor sale ipotecare asupra fiecãrei moşii expropriate, precum şi sumele debitorului actual expropriat. ART. 157 Dacã proprietatea din care se face exproprierea este ipotecata, atât Creditului funciar, cat şi altor creditori, creanta Creditului se va regula conform articolelor precedente, iar ipotecile celelalte, precum şi privilegiul ce l-ar avea proprietarul anterior pentru preţul vânzãrii, prin derogare dela lege sau convenţiune, rãmân de drept desfiinţate în întregul lor, deasupra porţiuni expropriate. Drepturile creditorilor ipotecari sau privilegiaţi se resfrang numai asupra partii rãmase expropriatului, pentru fiecare creanta în rangul inscriptiunii ei şi numai pentru creanta ce ar mai avea de primit, dupã ce în primul rând ar incasa numerarul sau titlurile de renta cuvenite expropriatului conform art. 69 din lege, titluri cari în lipsa numerarului înlocuiesc orice calcul de moneta s-ar fi stipulat pentru plata datoriei, afarã de excepţiile prevãzute la art. 76 din lege. Creanţele ipotecare şi privilegiile constituite bãncilor şi instituţiilor financiare vor fi plãtite numai în renta. Prin instituţiuni financiare, în sensul legii agrare, se înţeleg şi acele instituţiuni comerciale cari în mod principal au un caracter economic. ART. 158 În caz când proprietatea este ipotecata exclusiv mai multor persoane decât Creditului funciar, atunci creanţele ipotecare, prin derogare dela lege sau convenţiune, rãmân de drept desfiinţate asupra porţiunii expropriate, iar drepturile creditorilor ipotecari se exercita numai asupra preţului în renta consemnat la Casa de depuneri şi consemnaţiuni. Ele continua însã a subsista proporţional asupra partii ipotecate rãmasã expropriatului şi în condiţiunile actului de ipoteca. Partea proporţionalã din creanta ipotecarã care revine creditorului pentru partea expropriata se declara exigibile. Ea se va plati din renta consemnatã, socotitã valoare nominalã drept o valoare realã. Din ziua de 15 Decemvrie 1918, creditorul nu va avea drept sa ia decât un procent de 6% urmând a se scade din capitalul împrumutat suma încasatã de creditor în plus ca procent. Tot în renta socotitã astfel se vor achitã de debitori orice dobânzi datorite pana în ziua consemnarii. În cazul exproprierii terenurilor persoanelor morale publice (Stat, judeţe, comune) valoarea creanţelor ipotecare şi privilegiate se va consemna în renta perpetua. ART. 159 Creditorii ipotecari, cari la cererea proprietarului, în loc de a primi renta consemnatã ce li s-ar cuveni, ar consimţi ca intreaga lor creanta sa rãmânã asigurata în restul proprietãţii neexpropriata şi în acelaşi timp ar prelungi termenul de exigibilitate cu 10 ani dela expirare şi cu dobanda de 5% pe an, vor putea primi la exigibilitate plata creanţei în numerar. Orice privilegii sau ipoteci cari ar fi înscrise pana la 15 August 1916 asupra proprietãţii supuse exproprierii în o alta valuta decât în lei, se va putea plati de cãtre debitori în lei, pe cursul din momentul contractãrii, oricare ar fi convenţia între pãrţi. ART. 160 Diviziunea, radierea, restrangerea creanţei şi tabloul de ordine între creditori se fixeazã prin ordonanta preşedinţialã data în camera de consiliu de preşedintele tribunalului situaţiei imobilului, dupã cererea creditorului sau a debitorului şi cu citarea pãrţilor. La tribunalele cu mai multe secţiuni pentru operaţiile de mai sus va fi competenta secţiunea de notariat. Aceasta ordonanta este supusã aceloraşi cai de atac ca şi ordonanţele preşedinţiale date în virtutea art. 66 bis din codul de procedura civilã. Pe baza acestei ordonanţe rãmasã definitiva şi executorie, preşedintele va ordonã Casei de depuneri a plati creditorilor în numerar, sau în lipsa de renta, suma cuvenitã, iar din oficiu va opera diviziunea, radierea sau restrangerea sarcinei porţiuni expropriate. Executarea creanţelor ipotecare sau privilegiate este suspendatã pana la consemnarea preţului. ART. 161 Pentru îndeplinirea celor prevãzute în art. 144, 145 şi urmãtorii, consilierul agricol al judeţului va inainta tribunalului un tablou de toate mosiile expropriate din judeţ, în care se va arata: numele mosiei, al proprietarului şi orice alte indicatiuni. Preşedintele tribunalului va îngriji sa se alcatuiasca dosarele separate pentru fiecare moşie, la care se va alãturã tot ce se referã la aceasta moşie, ca sarcini, urmãriri, acţiuni, drepturi, întâmpinãri, etc. Grefierul, sub controlul unui judecãtor, va cerceta registrele şi alcãtui liste de sarcini pentru fiecare moşie. În acest scop se vor putea cere lãmuriri debitorului şi creditorilor. Orice parte interesatã este în drept sa arate preşedintelui tribunalului intampinarile sale, cari vor fi luate în considerare la liberarea preţului. ART. 162 Dacã nu exista nici o sarcina sau împiedicare legalã, preşedintele tribunalului va dispune printr-o ordonanta liberarea preţului. ART. 163 Dacã exista vreo acţiune în revendicare sau de alta natura, introdusã în justiţie asupra pãmântului expropriat şi nici o alta împiedicare ori sarcina, tribunalul cercetand seriozitatea acţiunii, va dispune ca sa se retie din preţ o suma care dupã aprecierea sa ar putea acoperi pretenţiile reclamantului. Când partea nu înfãţişeazã nici un titlu, va fi obligatorie depunerea unei cauţiuni de un sfert din valoarea reclamata. În celelalte cazuri depunerea cauţiunii e lãsatã la aprecierea tribunalului. Acţiunile în revendicare sau oricari altele privitoare la imobilul expropriat, cari au ca obiect preţul, vor continua sa fie judecate de instanţele cari le-ar fi judecat dacã nu intervenea exproprierea şi dupã aceleaşi norme. Numai dupã ce au fost judecate în chip definitiv, cel în drept va putea cere partea din preţ, care reprezintã echivalentul imobilului, la instanta unde se afla depus preţul. Pana atunci, existenta unor asemenea acţiuni indrituesc numai mãsura de conservare din articolul precedent la instanta unde se afla depus preţul. ART. 164 Dacã asupra imobilului expropriat exista sarcini, urmãri, etc. cari se exercita asupra preţului pentru liberare se v proceda conform dispoziţiunilor prevãzute în art. 160. Ar. 165 Dacã asupra acestui imobil exista diferite drepturi, ca uzufruct sau altele de orice natura, preţul corespunzãtor va rãmâne consemnat la Casa de depuneri iar titular îi acestor drepturi se vor adresa instanţelor competente, care vor decide asupra întrebuinţãrii acestor fonduri conform dreptului comun. ART. 166 Toate chestiunile privitoare la plata preţului şi lichidarea sarcinilor sau în legatura cu acestea vor fi rezolvate de preşedintele tribunalului, cu citarea pãrţilor. Ordonanta preşedinţialã este supusã apelului, înaintea tribunalului, în termen de 15 zile dela pronunţare. Sentinta tribunalului este supusã recursului în termen de 15 zile dela pronunţare. Recursul poate fi depus la grefa tribunalului. Recursul şi termenul de recurs suspenda executarea. Judecarea tuturor acestor chestiuni se face la toate instanţele în camera de consiliu, de urgenta cu precãdere şi fãrã opoziţie. ART. 167 Toate aceste chestiuni sunt de competenta tribunalului unde este situat imobilul. Acolo unde tribunalul are mai multe secţiuni, competenta va fi secţiunea de notariat. ART. 168 Când plata preţului pentru termenul expropriat se face în doua fracţiuni, dispoziţiunile prevãzute în art. 154 şi urmãtoarele de mai sus se aplica de îndatã mai intaiu asupra cotei consemnatã de 80% din preţ şi în urma asupra restului de 20% când va fi consemnat.
CAP. 9 Ordinea de preferinta la improprietarire
ART. 169 Pãmântul expropriat definitiv şi luat în primire de Casa centrala a împroprietãririi, pe temeiul decretului-lege No. 3.697/918 şi al legii agrare, precum şi terenurile Statului, se parceleaza, dacã sunt destinate împroprietãririi, spre a se vinde în loturi locuitorilor romani, cultivatori de pãmânt, în condiţiunile şi modul arãtat în legea agrarã. La improprietarire se va întrebuinţa, cu aprobarea comitetului agrar, şi pãrţi din pãmântul arabil al pasunilor comunale, acolo unde va fi nevoie. ART. 170 Pãmântul expropriat în baza decretului-lege No. 3697/918 se vinde în loturi celor îndreptãţiţi, în urmãtoarea ordine de precãdere: 1. Mobilizatilor în rasboiul 1916/1919; 2. Mobilizatilor în campania 1913; 3. Copiilor cari erau minori la 16 Decemvrie 1918 ai mobilizatilor morţi în rasboi sau din cauza rasboiului, prin mama lor; 4. Agricultorilor mici lipsiţi de pãmânt; 5. Agricultorilor cu proprietãţi mai mici de 5 ha. 6. Orfanilor de rasboi, minori la 16 Decemvrie 1918. ART. 171 La condiţiuni egale de indreptatire, se vor preferi în aceeaşi categorie: a) Invalizii; b) Cei cari în ultimii 5 ani, înainte de 15 August 1916, au muncit în mod obişnuit pe moşie, în dijma sau alte învoieli agricole; c) Cei cari au inventar şi gospodãrie intemeiata; d) Cei care au mulţi copii; e) Cei mai în varsta. ART. 172 Improprietaririle fãcute pana la promulgarea legii agrare, pe baza decretelor legi No. 1407 din 1920 şi 2097 din 1920 sunt definitive şi nu pot fi schimbate decât cu aprobarea comitetului agrar. Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire, în ceea ce priveşte dezertorii, foştii prizonieri, precum şi cei admişi fãrã drept la improprietarire. ART. 173 Improprietarirea pe pãmântul expropriat în baza legii agrare, peste prevederile decretului-lege No. 3697/918, se va face în ordinea urmãtoare: 1. Invalizii de rasboi; 2. Copiii minori ai mobilizatului mort în rasboi sau din cauza rasboiului, nãscuţi mai târziu la 1903 şi cari au inventar agricol. Ei vor fi improprietariti prin vaduva de rasboi ca tutoare sau prin oricare alt reprezentant legal. 3. Preotii şi invatatorii cari nu au pãmânt, cari au mai puţin de 5 ha, sau nu au fost improprietariti pana la promulgarea legii de fata. ART. 174 Dupã satisfacerea integrala a tuturor categoriilor de preferinta sus menţionate, pãmântul rãmas se va împãrţi în ordinea urmãtoare: 1. Mobilizatilor în rasboiul 1916/919; 2. Mobilizatilor în campania 1913; 3. Copiilor mobilizatului mort în rasboi, sau din cauza rasboiului, minori la data împroprietãririi, prin mama lor vaduva reprezentanta legalã, chiar dacã nu au inventar agricol; 4. Agricultorilor mici lipsiţi de pãmânt; 5. Agricultorilor cu proprietãţi mai mici de 5 hectare; 6. Orfanilor de rasboi, minori la 15 August 1916, prin reprezentanţii lor legali, chiar dacã nu au inventar agricol; ART. 175 Înãuntrul categoriilor de mai sus, la condiţiuni egale de indreptatire, se vor preferi: a) Cei cari în trecut, în ultimii 5 ani, înainte de 15 August 1916, au muncit în mod obişnuit pe moşie, în dijma sau alte învoieli agricole; b) Cei cari au inventar şi gospodãrie intemeiata; c) Cei care au mai mulţi copii; d) Cei mai în varsta ART. 176 În caz de paritate de condiţiuni între indreptatitii din aceeaşi categorie şi de neajungerea numãrului loturilor, se va proceda prin tragere la sorţi. La distribuirea loturilor pe lanuri se va avea în vedere legãturile de rudenie, de prietenie ale lotasilor, precum şi de situaţia în care se gãseau ei în cultivarea acestor locuri, înainte de improprietarire. ART. 177 Dacã în unele comune nu sunt moşii expropriabile sau dacã cele expropriate nu sunt suficiente pentru satisface pe cei îndreptãţiţi din categoriile 1-3 inclusiv prevãzute la art. 78 din lege, aceştia vor fi preferiti la improprietarire pe mosiile expropriate din comunele invecinate, situate pana la o depãrtare de 5 km, înaintea indreptatitilor din categoriile 5 şi 6 din aceste comune, cu condiţiuni sa fi muncit în trecut, în mod obişnuit pe moşie. ART. 178 Pãmântul folosit prin embatic, precum şi locurile cu arenda pe cari satenii agricultori au cladit case, plantat vii sau pomi roditori, se expropriaza în folosul locatarilor şi embaticarilor. Înstrãinãrile unor asemenea pamanturi, cu începere dela 1916, cãtre alte persoane decât cãtre posesorii lor, sunt nule de drept din punct de vedere al exproprierii, afarã de cazul în care printr-o sentinta judecãtoreascã definitiva s-au desfiinţat raporturile de drept dintre proprietar şi posesorii pãmântului. Aceste terenuri se vor tine în seama la stabilirea întinderii posedata de sateni în vederea împroprietãririi, revizuindu-se în acest scop tablourile. ART. 179 Locuitorii romani din marginea oraşelor sau targurilor a cãror îndeletnicire principala este munca câmpului, au drept la improprietarire pe mosiile aflate într-o raza de 10 km dela marginea oraşului şi pe care au muncit în mod obişnuit, în dijma sau alte învoieli agricole, în ultimii 5 ani, înainte de 15 August 1916. Ei vor fi trecuţi la cerere în tabloul de improprietarire al comunelor din aceasta raza, de care depinde moşia pe care au muncit în mod obişnuit. ART. 180 Se considera ca îndreptãţiţi: preotii, invatatorii, precum şi toţi ceilalţi mici funcţionari publici având resedinta în comunele rurale, absolvenţii şcolilor de agricultura de toate gradele, sub conditiunea ca şi unii şi alţii sa locuiascã la ţara şi sa se oblige sa lucreze pãmântul. ART. 181 Meseriaşii sateni (lemnari, fierari, croitori, lautari, etc.) din comunele rurale cari sunt şi plugari, au drept în categoriile respective numai la un loc de casa şi în completare pana la 1 hectar. Marginasii oraşelor şi targurilor, cultivatori de pãmânt, au drept la improprietarire numai pana la 2 ha; deasemenea şi muntenii cari nu se muta pe lot. Dacã dupã satisfacerea tuturor categoriilor de improprietariti în condiţiunile de mai sus se mai gãseşte teren disponibil, se va completa din disponibil pana la 5 ha lotul meseriasilor plugari. Dupã indestularea şi a acestora, se va putea da pana la 5 ha meseriasilor neplugari, carciumarilor şi altor comercianţi, precum şi celor cari au avut pãmânt şi l-au vândut. ART. 182 Ofiţerii invalizi vor primi cu precãdere şi la cererea facuta înaintea comitetului de improprietarire al comunei unde cer improprietarirea, în condiţiunile de plata stabilite pentru satenii improprietariti, câte 5 ha pãmânt; ei vor putea primi pana la 25 ha în regiunile din colonizare dupã terminarea împroprietãririi, dacã se obliga a-l cultiva personal sau a se stabili pe lot. La cercetarea cererii fãcute se va tine în seama dispoziţiunile art. 47, alin. II din legea I. O. V., cari sunt obligatorii. ART. 183 Reangajatii aflaţi în serviciul armatei la data promulgãrii legii agrare îşi pãstreazã drepturile din legea reangajatilor în armata în ceea ce priveşte dare pãmânturilor la reangajati, cu conditiunea sa se stabileascã pe lot şi sa-l munceasca personal. Ei pot cere acest drept numai dupã ce şi-au regulat dreptul lor la pensie. ART. 184 Se exclud dela improprietarire dezertorii condamnaţi cu hotãrâri rãmase definitive, chiar dacã au fost amnistiati de delictul sãvârşit, precum şi toţi aceia cari s-au pus în serviciul duşmanului. Fac excepţie de la cele prevãzute în aliniatul de mai sus, dezertorii în ţara, condamnaţi şi amnistiati, cari la revizuirea prevãzutã de art. 90 din lege vor dovedi înaintea comitetului de ocol, cu copie de pe foaia matricola, certificatã de cãtre comandantul cercului de recrutare respectiv, ca în tot cursul rasboiului 1916-1919 nu au avut lipsuri nelegale dela corpul sau serviciul lor, urmate de mutaţie de dezertare, neanulate prin ordin de zi, mai mult de 30 de zile. Mobilizatii cari n-au urmat armata în Moldova şi au rãmas în teritoriul vremelnic ocupat şi cari au fost cercetati de comisiunile instituite în acest scop şi gasiti ca au rãmas în teritoriul ocupat, vor fi improprietariti în comunele lor numai dupã ce se vor satisface celelalte categorii de indreptatisi la improprietarire. În cazul când nu se va ajunge şi pentru ei pãmânt în comunele lor, ei vor fi improprietariti prin colonizare. Rãniţii şi invalizii, precum şi cei cari au fost fãcuţi prizonieri de dusmani şi n-au fost condamnaţi de Curţile martiale, nu se considera ca rãmaşi în teritoriul ocupat şi deci nu se trateazã ca atare, în ceea ce priveşte improprietarirea. ART. 185 Acolo unde nu este destul pãmânt pentru a improprietari pe toţi cei îndreptãţiţi, o parte din ei se vor muta în regiuni de colonizare. Aceasta alegere se va face de cãtre locuitorii înşişi, iar când pe aceasta cale nu s-ar ajunge la un rezultat impaciuitor, alegerea se va face de comitetul local de improprietarire, preferindu-se la improprietarire pe loc invalizii şi vãduvele de rasboi, iar din aceeaşi categorie, satenii mai în varsta casatoriti, cari poseda gospodãrii întemeiate. ART. 186 Pe loturile mari constituie pe pãmântul expropriat prin aplicarea legii de fata, precum şi cel deja expropriat în regiunile de colonizare şi nedistribuit la sateni, se înfiinţeazã loturi demonstrative şi ferme model şi se improprietaresc absolvenţii şcolilor de agricultura din toate ramurile şi de toate gradele şi ofiţerii invalizi cari se obliga a cultiva pãmântul dupã condiţiunile impuse de Casa centrala a împroprietãririi, în baza unui regulament special. ART. 187 Dacã va prisosi în comuna pãmânt în urma vânzãrii loturilor dupã normele de mai sus şi nu sunt cereri de colonizare, timp de 3 ani dela terminarea lucrãrilor de improprietarire pe loc, se va mai putea vinde pana la un al doilea lot celor cãrora li s-a mai atribuit unul. Se prefera cei cari poseda inventar, brate de munca mai numeroase şi cari plãtesc anticipat o parte mai mare din preţ. ART. 188 Comitetul agrar va revizui în mod obligatoriu tablourile de improprietarire în ceea ce priveşte dezertorii, foştii prizonieri, precum şi cei admişi fãrã drept la improprietarire, sau cari au declarat mai mica întinderea de pãmânt ce poseda. El va putea sa revizuiasca şi celelalte tablouri de improprietarire dacã conţin omisiuni sau erori. Acest drept de revizuire se va exercita de comitetul agrar la cererea ministerului de agricultura sau a celor interesaţi, potrivit dispoziţiunilor art. 93. ART. 189 Membrii comisiunilor de improprietarire cari în deplina ştiinţa vor înscrie pe tablourile de improprietarire, sau vor improprietari persoana cari nu au acest drept, vor fi destituiti nu numai din comisiunile de improprietarire, ci şi din funcţiunile publice dacã ocupa atari funcţiuni şi vor fi dati în judecata conform codului penal şi declaraţi incapabili de a mai ocupa alte funcţiuni publice. ART. 190 Locuitorii îndreptãţiţi la improprietarire cari la revizuirea ce s-ar face tablourilor de improprietarire nu vor declara exact întinderea pãmântului pe care îl posedau anterior aplicãrii acestei legi, vor fi deposedati de lotul care li s-a atribuit de comisiunile de improprietarire şi amendati în folosul fiscului dela 500 la 1.000 lei.
CAP. 10 Parcelarea pãmântului expropriat
ART. 191 Pãmântul expropriat se parceleaza în loturi de completare, loturi întregi pana la 5 ha şi loturi de colonizare de 7 ha, în afarã de izlazul comunal şi locul de casa. La formarea şi distribuirea loturilor se tine seama şi de pãmântul pe care cei îndreptãţiţi îl poseda sau au perspectiva a-l moşteni în linie directa. ART. 192 Acolo unde pãmântul cultivabil expropriat nu ar ajunge pentru improprietarirea tuturor celor îndreptãţiţi cu loturi de 5 ha, împreunã cu pãmântul ce poseda sau ar putea poseda conform art. 191, precum şi acolo unde mijlocul principal de existenta al locuitorilor nu este agricultura, ministerul agriculturii va putea face loturi mai mici de 5 ha., având în vedere condiţiunile locale, natura pãmântului şi felul cultivarii lui. ART. 193 Pãmântul cu calitãţi culturale deosebite va putea fi împãrţit cu aprobarea ministerului agriculturii deopotrivã între toţi cei în drept, exceptându-se acei locuitori, cari poseda cel puţin 1 ha de asemenea pãmânt. ART. 194 Loturile de completare se distribuie de preferinta în apropierea satelor: ele nu vor fi mai mici de jumãtate de hectar, iar scara va merge din jumãtate în jumãtate de ha, fracţiunile mai mici de jumãtate ha, completandu-se pana la jumãtate ha în favoarea satenilor. ART. 195 Pãmântul propriu pentru faneata din regiunea de munte, deal şi şes se vinde în loturi pana la 3 ha. ART. 196 Locurile rezervate pentru constructiuni de casa se vor vinde deosebit satenilor cari nu au locuinta proprie, preferându-se cumpãrãtorii de loturi şi cei stabiliţi în sate noui înfiinţate. Suprafata locurilor de casa va fi 1.000-3.000 mp, şi nu va fi cuprinsã în suprafata lotului. ART. 197 Pe pãmânturile irigate sau pe cari se pot planta vii şi pomi roditori întinderea loturilor poate fi scoborata şi pana la jumãtate hectar. ART. 198 Baltile, stuhariile, izlazurile, cohalmurile, zavoaiele expropriate se pot vinde prin buna învoiala de preferinta comunei sau organizaţiilor cooperative ale satenilor din comuna. ART. 199 Clãdirile se vand prin buna învoiala de preferinta comunei, judeţului sau organizaţiilor cooperative ale satenilor din comuna; iar în caz când aceştia nu vor avea nevoie, ele se vand împreunã cu un lot de cel mult 50 ha celor îndreptãţiţi, în conformitate cu dispoziţiunile art. 186. ART. 200 Pe pãmântul expropriat din toate regiunile prin legea agrarã, peste suprafata expropriata în baza decretului-lege No. 3697/918 şi în regiunile de colonizare pe pãmântul deja expropriat la promulgarea legii agrare, se vor putea face loturi de 10 ha la munte, deal şi în regiunile cu populatiune deasa şi pana la 50 ha în celelalte regiuni, dupã avizul şi cu autorizaţia comitetului agrar. Unele din aceste loturi vor cuprinde şi clãdiri, cari se gãsesc pe pãmântul expropriat. Suprafata destinatã acestor loturi nu va întrece 1/8 din întinderea pãmântului expropriat. ART. 201 În Dobrogea loturile vor fi pana la 8, 10 şi 25 ha; aceste doua din urma categorii vor ocupa pana la 30% din intreaga suprafata expropriata în comuna. Loturile de 25 ha se rezerva exclusiv taranilor cari se colonizeaza.
CAP. 11 Organele de aplicare
ART. 202 Organele de aplicare ale împroprietãririi: comitetul local şi comitetul de ocol. Comitetul local se compune din: a) Primar b) Preot; c) Invatator-diriginte; d) Patru sateni delegaţi, aleşi din sanul lor. Notarul comunei va îndeplini funcţiunea de secretar al comitetului. Când sunt mai mulţi preoti şi învãţãtori diriginti în aceeaşi comuna, se va alege dintre dânşii un preot şi un invatator prin tragere la sorţi de judecãtor, cu ocazia alegerii delegaţilor sateni. Satenii aleşi trebuie sa facã parte dintre foştii mobilizati, sa aibã situaţia militarã regulatã, sa aibã ocupaţia principala plugaria şi sa nu posede mai mult de 5 ha. Carciumarii sau comercianţii de orice categorie nu vor putea fi delegaţi. Au dreptul sa ia parte la aceasta alegere toţi satenii cultivatori de pãmânt capi de familie. Alegerea se va face în localul primãriei şi va fi prezidata de judecãtorul de ocol sau de ajutorul sau, asistat de notarul sau secretarul comunei. În vederea acestei alegeri, satenii vor fi convocaţi printr-o publicaţie afişatã la primãria comunei, la biserica şi la şcoala cu cel puţin 15 zile înainte. De constatarea operaţiunii alegerilor se va încheia proces-verbal, care se va ataşa la dosarul împroprietãririi. Casa centrala a împroprietãririi are dreptul de a invalida alegerile fãcute ilegal. Comitetul local are îndatorirea de a întocmi în fiecare comuna un tablou de toţi satenii cari ar avea dreptul sa fie improprietariti în conformitate cu dispoziţiile legii şi cu ordinea ce s-a stabilit şi cari se vor desvolta prin instrucţiuni. ART. 203 Comitetul de ocol se compune din: a) Judecãtorul de ocol, ca preşedinte; b) Agronomul regional, ca delegat al Casei centrale a împroprietãririi; c) Administratorul de plasa; d) Doi delegaţi ai satenilor; e) Un delegat al ministerului de rasboi. Delegaţii satenilor se vor alege de cãtre satenii delegaţi în comitetele locale din circumscripţia judecãtoriei de ocol, convocaţi de judecãtor la sediul judecãtoriei pentru o data ca nu va trece de 10 zile dela constituirea ultimului comitet local. Alegerea va fi prezidata de judecãtor, asistat de grefier. Odatã cu alegerea celor 2 delegaţi se vor alege şi 2 supleanţi, cari vor înlocui cu membrii titulari, în caz de împiedicare a acestora de a lucra. Delegaţii care au luat parte la lucrarile comitetelor locale nu vor putea lucra la revizuirea acestor lucrãri în comitetul de ocol. Casa centrala a împroprietãririi are drept de a invalida alegerile fãcute ilegal. Comitetul de ocol judeca, la fata locului, contestaţiunile ce s-ar ivi la întocmirea tablourilor de improprietarire, stabilind în mod definitiv listele satenilor ce urmeazã a fi improprietariti. Delegatul ministerului de rasboi va cerceta situaţia militarã a satenilor. Hotãrârea se da cu majoritate; în caz de paritate, votul preşedintelui este precumpanitor.
CAP. 12 Procedura împroprietãririi
ART. 204 Comitetul local întocmeşte tabloul de improprietarire pentru fiecare comuna. El nu poate lucra decât cu cel puţin 5 membri şi va fi prezidat de primar, în lipsa de cel mai în varsta dintre membrii. Tabloul de improprietarire va sta afişat 15 zile la usa primãriei, a şcolii, a bisericii şi a tuturor localurilor publice din comuna. Notarul comunei este obligat a da copie de pe tabloul de improprietarire la cerere. În acelaşi interval de improprietarire la cerere. În acelaşi interval se vor inainta la primãrie contestaţiunile celor ce ar fi omisi, precum şi acelea privitoare la cei ce ar fi trecuţi pe tablou fãrã drept sau alta ordine decât cea legalã. Contestaţiunile se fac în scris pe hârtie libera, primarul fiind obligat a da partii dovada de primirea contestaţiei. Contestaţiunile se pot face în acelaşi termen şi înaintea judecãtorului de ocol, care este obligat ca în termen de 3 zile sa le trimitã comitetului local, pentru aviz. ART. 205 Comitetul local, în timp de cel mult 15 zile dupã expirarea termenului pentru primirea contestatiunilor, va încheia un proces-verbal constatând îndeplinirea formalitãţilor de mai sus şi primirea contestatiunilor ce s-ar fi ivit şi îşi va da avizul asupra fiecãrei contestatiuni în parte. Procesul-verbal se face în 2 exemplare, din cari unul se trece în cond ca proceselor-verbale a deliberãrilor consiliului comunal, iar altul se înainteazã comitetului de ocol respectiv. ART. 206 Comitetul de ocol judeca la fata locului contestaţiunile, dupã citarea colectivã facuta cu cel puţin 10 zile înainte de venirea în localitate şi întocmeşte în mod definitiv, în termen de cel mult 20 zile, tablouri cu ordinea de precãdere a acelor în drept a cumpara pãmânt. Citarea colectivã facuta de judecãtor va fi afişatã de notarul comunei la primãrie timp de 10 zile. ART. 207 Casa centrala a împroprietãririi, în afarã de revizuirea prevãzutã de art. 93, poate cere comitetului de ocol un supliment de cercetare, chiar dacã tablourile de improprietarire au fost definitiv încheiate, când din cauze de forta majorã o parte din sateni nu au putut cere timp trecerea pe acele tablouri, precum şi când din orice alte cauze unii sateni nu au fost trecuţi de loc sau au fost trecuţi în alte categorii, decât cele la cari au dreptul, ori când alţii au fost trecuţi pe nedrept în tablou.
CAP. 13 Aplicarea împroprietãririi
ART. 208 Dupã ce hotãrârea de expropriere a rãmas definitiva, pãmântul expropriat se va lua în posesie, conform art. 104 de Casa centrala a împroprietãririi, care va proceda la improprietariri. ART. 209 Împãrţirea pãmântului între cei îndreptãţiţi se va face de organele Casei centrale a împroprietãririi dupã tablourile şi numãrul loturilor întocmite de comitetele de ocol şi în limita terenului disponibil. ART. 210 Înainte de parcelare organele ministerului agriculturii vor destina din pãmântul expropriat mai întâi: a) Suprafeţele necesare pentru împlinirea intereselor obşteşti şi ale Statului şi infiintarii şi completãrii loturilor bisericesti şi şcolare ca: gradina de copii, scoale primare, de adulti, elementare de meserii, medii, etc., dela sate. Aceste loturi nu vor fi mai mari decât loturile tip din regiune; b) Pãmântul necesar pentru constituirea sau, completarea izlazurilor comunale; c) Suprafeţele necesare pentru mãrirea vetrei satelor, pentru crearea de sate noui, pentru drumuri, adapatori, etc., precum şi pentru înfiinţarea de pãduri în regiunile de colonizare sau pe pãmântul impropriu culturii şi pasunilor. ART. 211 Dacã, prin aplicarea dispoziţiunilor de mai sus, suprafata destinatã împroprietãririi se restrânge, se va micşora în aceeaşi proporţie şi numãrul loturilor. La primirea lotului se va preda fiecãrui lotas un certificat provizoriu în care sa se constate suprafata şi situaţia lotului. Îndeplinirea acestei operaţiuni se înscrie într-un proces-verbal fãcut în trei exemplare, unul rãmâne în arhiva primãriei locale, altul se trimite consilieratului agricol din judeţ şi al treilea se înainteazã Casei centrale a împroprietãririi, direcţia funciarã. ART. 212 Dupã ce direcţiunea cadastrului va mãsura pãmântul expropriat, va revizui şi lucrarea de mai sus, întocmind planul de parcelare şi fãcând menţiune în certificatele provizorii de suprafeţele gãsite în posesia lotasilor. Acest plan de parcelare se face în trei exemplare, unul se depune la primãria localã, al doilea la consilieratul agricol respectiv şi al treilea la direcţia cadastrului. Actul definitiv de proprietate se va preda lotasilor numai dupã achitarea integrala a lotului.
CAP. 14 Colonizarea
ART. 213 Intreaga operaţie a colonizarii regiunilor având populatiune rara în înţelesul legii de fata e încredinţatã Casei centrale a împroprietãririi, care ia mãsurile necesare pentru alcãtuirea de sate noui, sau mãrirea celor existente. ART. 214 Casa centrala a împroprietãririi determina localitãţile în cari urmeazã a se face colonizarea, stabilind, potrivit cu nevoile locale şi cu dezvoltarea viitoare, numãrul loturilor ce pot forma rezervele, vetrele de sat, portiunile pentru sporirea vetrelor şi izlazurile comunale înfiinţate, loturile pentru şcoala, diferite aşezãminte de interese publice şi executa lucrãrile necesare. Prin derogare la art. 4, 6 şi 7 din legea pentru organizarea comunelor rurale, mãrirea sau mutarea vetrelor de sat existente, cat şi înfiinţarea şi numirea de noui comune, cãtune şi sate pe terenurile expropriate din orice regiune a tarii, se face pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri. Planurile nouilor sate se vor întocmi şi aplica pe teren de cãtre Casa centrala a împroprietãririi prin direcţia cadastrului şi lucrãrilor tehnice. ART. 215 Pentru a înlesni colonistilor înfiinţarea gospodariilor, Casa centrala a împroprietãririi organizeazã depozite de materiale pentru construcţii. Unelte şi seminţe, acorda credite colonistilor, executa lucrãrile tehnice necesare şi elaboreazã, prin direcţiunea cadastrului şi a lucrãrilor tehnice, planuri de construcţii rurale cu devizele de materiale şi cheltuieli respective, inlesnind colonistilor executarea, dacã aceştia o cer. ART. 216 Statul avanseaza prin Casa centrala a împroprietãririi sumele necesare pentru întocmirea gospodariilor dela articolul precedent, urmând ca jumãtate din aceste cheltuieli sa fie restituite de colonisti în timp de 40 ani, prin anuitati cari încep dupã scurgerea celor dintâi ani dela aşezarea colonistilor; cealaltã jumãtate rãmâne sa fie suportatã de Casa centrala a împroprietãririi din fondul ce i se va aloca anual din bugetul Statului. ART. 217 Au preferinta la colonizare, în ordinea de precãdere stabilitã în tablourile de improprietarire, locuitorii: a) din regiune; b) din judeţ; c) din alte judeţe, şi d) din alte provincii. ART. 218 Toate celelalte dispoziţiuni din prezentul regulament cari nu ar fi contrarii celor din acest capitol se aplica şi la colonizare.
CAP. 15 Înstrãinarea loturilor
ART. 219 Loturile mici se pot vinde, darui sau schimba numai dupã 5 ani dela punerea în posesie definitiva a loturilor. Prin punerea în posesie definitiva se înţelege darea în stapanire a loturilor pe baza certificatului provizoriu de improprietarire. Pana la plata integrala a preţului, chiar dupã trecerea celor 5 ani, vânzãrile, donaţiile şi schimbãrile nu se pot face decât în suprafata totalã a loturilor, astfel cum au fost cumpãrate dela Casa centrala a împroprietãririi. Cumpãrãtorii sunt ţinuţi sa achite integral la facerea actului restul de preţ datorat Casei centrale a împroprietãririi. Nici un act de vânzare sau orice alta mutatiune de proprietate cu titlu oneros ori gratuit, sau creare de drept real asupra unui lot mic, nu se va putea autentifica pana ce pãrţile nu vor fi produs recipisa Casei centrale a împroprietãririi de achitarea integrala a preţului lotului. ART. 220 Casa, gradina şi terenul alãturate sau împreunã pana la cel mult 1 hectar, cari fac corp comun cu casa, sunt intangibile; ele nu se pot ipoteca şi nu pot fi urmãrite sau vândute silit, sub nici o forma. ART. 221 Pãmântul stapanit de sateni pe baza legilor de improprietarire poate fi înstrãinat cu titlul oneros sau gratuit numai romanilor, fãrã deosebire de sex, cu obligaţiunea de a-l pune în valoare personal şi cu rezerva dreptului de preemptiune al Statului. Mutatiunile de proprietate dintre satenii cultivatori manual de pãmânt, precum şi acele fãcute absolvenţilor scoalelor de agricultura de toate gradele, nu sunt supuse dreptului de preemptiune al Statului. Acest drept de preemptiune se exercita de Casa centrala a împroprietãririi. Dacã Casa centrala, în timp de 50 de zile dela depunerea actului, nu rãspunde proprietarului lotului ca înţelege sa exercite dreptul de preemptiune în condiţiunile actului comunicat, pãrţile sunt libere a încheia actul; comunicarea rãspunsului Casei centrale a împroprietãririi se va face cu adresa oficialã, prin notarul comunei, sub luare de dovada. ART. 223 Cumpãrarea de loturi vândute prin legea agrarã şi prin legile anterioare de improprietarire nu se poate face de o singura persoana decât pana la 25 ha în regiunile de munte şi deal şi 100 ha în regiunile de şes. Institutiunile culturale recunoscute ca persoane morale, pot cumpara în fiecare comuna unul sau cel mult doua loturi de câte 5 (cinci) hectare pentru a fi întrebuinţate în scopuri culturale şi de interes obştesc. În acest scop, şi în prealabil, institutiunile trebuie sa ceara autorizarea specialã a Casei centrale a împroprietãririi, care va avea dreptul de control asupra întrebuinţãrii lotului. Instanţele de autentificare şi transcriere vor cere sa li se prezinte autorizaţia de cumpãrare data institutiunilor culturale, de care vor face menţiune în procesul-verbal de autentificare. ART. 224 Pãmântul pana la 10 ha aparţinând satenilor cultivatori nu se poate ipoteca decât numai cãtre bãncile populare, Casa centrala a împroprietãririi sau cãtre instituţiile autorizate de Stat. Cererile de împrumuturi ipotecare se vor adresa Casei centrale direct sau prin mijlocirea serviciilor judeţene. Instanţele de autentificare şi înscriere vor refuza încheierea actelor de ipoteca convenite cu persoane particulare. ART. 225 Orice înstrãinãri sau ipoteci fãcute fãrã respectarea dispoziţiunilor de mai sus sunt nule de drept. Nulitatea se va pronunţa dupã cererea Casei centrale, sau a oricãrei alte persoane interesate, de instanţele judecãtoreşti, potrivit art. 139 din lege şi cu ceea ce era prevãzut acolo. Odatã cu nulitatea se va produce şi deposedarea cumpãrãtorului. În acest caz când lotul a fost înstrãinat cãtre o institutiune culturalã, Casa centrala va despãgubi institutiunea culturalã numai de preţul de cumpãrare. Lotul devenit astfel disponibil va trece în proprietatea Casei centrale, care îl va vinde prin buna învoiala unui alt satean îndreptãţit la improprietarire. ART. 226 Terenurile pe cari s-au cladit fabrici sau orice alte stabilimente industriale nu sunt supuse restrictiunilor privitoare la pãmânturile rurale cuprinse în aceasta lege, din momentul terminãrii constructiunii şi începerii functionarii. ART. 227 Dispoziţiunile din acest capitol se aplica şi loturilor dobândite în virtutea legilor anterioare de improprietarire, de înstrãinarea bunurilor Statului şi a acelor vândute de Casa ruralã, afarã de restrictia de 5 ani dela art. 120 din lege. Se respecta transferarilor pãmânturilor rurale dobândite în virtutea diferitelor legi de improprietarire şi efectuate pana la data promulgãrii legii agrare. Dispoziţiunilor legilor din 12 Fevruarie 1879 şi 3 Aprilie 1882, 10 Aprilie 1910, 18 Martie 1912 şi 23 Aprilie 1916 sunt şi rãmân abrogate în ceea ce priveşte înstrãinarea, atât cu titlul oneros, cat şi gratuit, a loturilor mici cat şi a loturilor asa zise cu declaraţie din Dobrogea Veche. Rãmân în vigoare numai dispoziţiunile art. 2 din legea pentru regularea proprietãţii imobiliare din Dobrogea din 3 Aprilie 1882. Restrictia de 5 ani din art. 120 din lege nu se aplica acestor loturi.
CAP. 16 Indivizibilitatea loturilor
ART. 228 Pãmântul cultivabil nu se poate divide prin succesiune decât pana la 2 ha la şes şi 1 ha la munte şi deal. Pentru locuri de casa, fabrica, grãdini de legume, plantaţii de pomi şi vii diviziunea proprietãţii este permisã fãrã nici o limita. ART. 229 Prin derogare dela codul civil şi cu respectarea articolului precedent orice proprietar de pãmânt poate desemna prin testament pe moştenitorul sau moştenitorii beneficiari cari vor avea sa pagubeasca pe comostenitori dupã normele legii de fata. ART. 230 În cazul când împãrţirea pãmântului între moştenitori nu s-ar putea face, fãrã a incalca dispoziţiunile art. 120 din lege, şi în cazul când moştenitorul nu a fost desemnat conform articolului precedent, pãmântul poate fi atribuit, prin buna înţelegere, unuia din moştenitorii legali, cari sunt ţinuţi pentru aceasta a se prezenta singuri când sunt majori sau prin tutori când sunt minori ori interzisi, ori prin minori emancipati, asistaţi prin curatori, când sunt minori emancipati, în fata judecãtorului pentru a lua act de învoiala. Judecãtorul de ocol poate sa nu aprobe învoiala, numai dacã tutorul sau curatorul e alta persoana decât tatãl şi mama moştenitorului şi dacã socoteşte ca învoiala nu ocroteşte deajuns interesele moştenitorilor reprezentanţi. ART. 231 În caz de neînţelegere între moştenitori, judecãtorul, în termen de 10 zile dela cererea oricãruia dintre ei, îi va chema pe toţi prin citatiuni individuale la domiciliu şi va cauta sa stabileascã o înţelegere asupra aceluia sau acelora cari vor deveni proprietari ai lotului sau loturilor moştenitori, inscriind înţelegerea într-un proces-verbal semnat şi de pãrţi. În cazul când pãrţile nu cad la învoiala, judecãtorul va trage la sorţi lotul sau loturile ce sunt de împãrţit între moştenitori, fixând totodatã şi preţul potrivit cu valoarea iniţialã şi cu cota de scãzut din aceasta valoare pentru a nu impovara prea mult pe viitorul proprietar. El va încheia despre toate aceste operaţiuni un proces-verbal, semnat şi de pãrţile interesate. În toate aceste cazuri, judecãtorul de ocol va inainta procesul-verbal de constatare în original Casei centrale a împroprietãririi, oprind însã la dosar o copie cu semnatura sa. ART. 232 Moştenitorul asupra cãruia rãmâne pãmântul ia de drept în sarcina sa intreaga suma cuvenitã ca despãgubire fiecãrui moştenitor în parte şi are obligaţiunea sa achite partea fiecãruia în termen de 5 ani, şi cu o dobanda de 5% pe an, platibila din 6 în 6 luni, începând cu luna a doua dela recolta întâia a noului proprietar şi continuand anual la acelaşi termen. În caz de întârziere mai mare de 3 luni dela data când urma sa fie facuta plata, fie a capitalului, fie a dobânzii, comostenitorii pot sa ceara judecãtorului de ocol, dupã normele arãtate prin art. 129 din lege, excluderea moştenitorilor cari nu şi-au îndeplini obligaţiunile, rezilierea împãrţelii şi facerea unei noui imparteli. ART. 233 Constructiunile sau îmbunãtãţirile funciare fãcute în cursul posesiunii de moştenitorul asupra cãruia a rãmas lotul, nu impiedica operaţiunea din articolul precedent, judecãtorul urmând însã sa stabileascã pe baza unei evaluãri drepturile la despãgubiri. ART. 234 Hotãrârea judecãtorului de ocol, în cazurile prevãzute de art. 231, 232, 233, va fi definitiva şi va fi data fãrã recurs. ART. 235 Moştenitorii loturilor pot sa se imprumute la Casa centrala a împroprietãririi cu ipoteca asupra loturilor pentru sumele ce trebuie sa rãspundã celorlalţi comostenitori. În acest caz Casa centrala a împroprietãririi va incasa odatã cu ratele împrumutului acordat şi anuitatea datoritã pentru plata preţului loturilor. ART. 236 Toţi proprietarii de pãmânt vor declara indivizibilã şi supusã transmisiunii, dupã dispoziţiunile cuprinse în acest capitol, o suprafata de 50 ha. Declaraţia va fi facuta în scris la judecãtoria de ocol respectiva de cãtre proprietari, cari se vor prezenta în persoana sau prin procurator, cu procura autenticã. Declaraţia va cuprinde numele proprietarului, domiciliul, situaţia, întinderea şi vecinãtãţile terenului ce voeşte sa declare indivizibil şi semnatura proprietarului. În caz când proprietarul nu ştie carte, declaraţia poate fi semnatã de redactorul sau scriitorul actului, care se va prezenta în persoana la judecãtorii de ocol. Judecãtorul de ocol va primi declaraţia scrisã a proprietarului, va lua act de vointa lui şi va încheia proces-verbal de cele constatate. Declaraţia şi procesul-verbal vor fi transcrise într-un registru anume alcãtuit şi ţinut la judecãtoria de ocol pe numele proprietarilor. ART. 237 Prin derogare la regulele stabilite prin codul civil, satenii proprietari de pãmânt au libertatea de a dona sau a testa porţiunea indivizibilã arãtatã în art. 126 din lege, fãrã obligaţiunea pentru donator sau legatar de a raporta, nici chiar în numerar, excedentul peste cotitatea disponibilã.
CAP. 17 Comasarea
ART. 238 Pentru a se asigura putinta exploatãrii lesnicioase şi prielnice a pãmântului prin reunirea proprietãţilor rurale formate din mai multe parcele rãzleţe, prin aşezarea izlazurilor şi a tuturor terenurilor cu destinaţia specialã în situaţia cea mai potrivita cu scopul cãruia servesc, prin crearea unui acces lesnicios în toate parcelele şi în genere prin parcelarea raţionalã a proprietãţii rurale, în raport cu necesitãţile agricole, Casa centrala a împroprietãririi, prin direcţiunea cadastrului şi a lucrãrilor tehnice, va executa comasarea terenurilor rurale în conformitate cu prevederile legii speciale de comasare.
CAP. 18 Cultivarea loturilor
ART. 239 Pentru asigurarea unei bune culturi a pãmântului micei proprietãţi, o cat mai buna întrebuinţare a izlazurilor comunale, cum şi punerea în valoare a produselor micii proprietãţi, Casa centrala a împroprietãririi are dreptul de a stabili şi impune micilor proprietari obligaţiuni privitoare la planul de cultura, la organizarea mijloacelor de cultura şi tovarasii, cari sa indrumeze pe sateni spre o cultura raţionalã şi intensiva la desfacerea produselor lor şi îmbunãtãţirea rasei vitelor, determinând şi sancţiunile de luat. ART. 240 Toţi cumpãrãtorii de loturi dupã legea agrarã, aflaţi într-o alta comuna, la o distanta mai mare de 15 km de comuna lor de resedinta, sunt datori ca, în termen de cel mult trei ani dela luarea în stapanire a lotului, sa se mute în comuna de care depinde lotul. Se excepteazã functionarii publici, muntenii improprietariti la camp cu loturi pana la 2 ha şi lotasii care pastrandu-şi locuinta rãmân totuşi mai aproape de loturile lor, decât dacã s-ar muta în comuna de care depinde lotul. ART. 241 Acei care nu vor îndeplini obligaţiunile prevãzute în articolele de mai sus, vor fi deposedati fãrã somaţie, dupã cererea Casei centrale a împroprietãririi, printr-o hotãrâre pronunţatã de judecãtorul de ocol, dupã ce va fi citat pe cel a cãrui deposedare se cere. Hotãrârea se va da cu drept de apel la tribunal. Termenul de apel este de 30 zile libere dela pronunţare, dacã pãrţile sunt prezinte, şi dela comunicare, dacã lipsesc. Apelantul este dator sa arate motivele apelului, sub pedeapsa anulãrii apelului. Tribunalul va judeca în camera de consiliu, în termen de 15 zile maximum, de urgenta şi cu precãdere; hotãrârea tribunalului va fi definitiva, fãrã opoziţie sau recurs. Procedura va fi gratuita şi pãrţile se vor cita din oficiu. Proprietarul deposedat are dreptul la restituirea ratelor plãtite pentru pãmânt şi a valorii clãdirilor şi sadirilor. ART. 242 Cumpãrãtorii de loturi dupã legile anterioare cari pana la promulgarea legii agrare nu s-au aşezat la lotul cumpãrat în termenele prevãzute de acele legi şi nu l-au cultivat singuri, vor fi deposedati pe cale administrativã. ART. 243 În toate cazurile de deposedare loturile intra în proprietatea Casei centrale a împroprietãririi care va dispune de ele conform prevederilor legii agrare. ART. 244 Cumpãrãtorii de loturi cari nu vor fi achitat patru rate semestriale din preţ, vor fi deposedati de cãtre Casa centrala a împroprietãririi, pe cale administrativã, în termen de 3 luni dela data incunostintarii, fãrã judecata şi fãrã îndatorirea de a urmãri, în prealabil, încasarea ratelor. Încunoştinţarea se va face de Casei centrale a împroprietãririi cu adresa oficialã, prin notar, sub luare de dovada.
CAP. 19 Plata loturilor
ART. 245 De îndatã ce s-a fãcut improprietarirea şi satenii au fost puşi în posesia loturilor, ei nu vor mai plati arenda dacã preţul pãmântului expropriat a fost fixat, ci anuitatea preţului, care va fi divizat în rate semestriale calculate pe baza unei dobânzi de 5% pe an şi amortisment dupã tabela. Dobanda de întârziere va fi de 6% pe an. ART. 246 Pãmântul cultivabil expropriat pe baza decretului-lege No. 3697/918, şi a legii agrare, se va vinde satenilor muncitori de pãmânt prevãzuţi în art. 77 şi urmãtorii din lege în loturi mici. Preţul vânzãrii nu va putea întrece de 20 ori preţul regional de arenda, fixat în anul 1916 de cãtre consiliul superior al agriculturii pentru anii 1917-1922. El va fi stabilit deocamdatã pe baza suprafeţelor trecute în actele de improprietarire provizorii, rãmânând ca lichidarea definitiva a preţului sa se facã dupã ce direcţiunea cadastrului va întocmi, conform art. 113 al legii, planul definitiv de parcelare. Toate celelalte vânzãri, cum şi rãscumpãrarea acordatã embaticarilor, se vor face pe preţul exproprierii stabilit la art. 36 al legii. ART. 247 Plata pãmântului pentru toate vânzãrile se face în principiu în momentul intrãrii în posesie. Acelora cari nu vor fi în mãsura sa plãteascã în întregime pãmântul primit, se va acorda un termen de plata în rate pana la 20 ani, cu conditiunea de a vãrsa înainte cel puţin 20% din preţ. Pentru satenii lipsiţi, ministerul agriculturii, cu avizul conform al comitetului agrar, va putea reduce aceasta obligaţie. Încasarea sumelor datorite se urmãreşte conform legilor ce sunt sau vor fi în vigoare pentru urmãrirea veniturilor Statului, în baza rolurilor ce se vor trimite administraţiilor financiare. ART. 248 Din ratele ce se vor plati de cumpãrãtori, partea reprezentând dobanda banilor se va înscrie în veniturile generale ale Statului. În ce priveşte plãţile anticipate, avansurile din preţ şi cota de amortisment cuprinsã în rate, ele vor fi consemnate, prin îngrijirea administraţiilor financiare, la Casa de depuneri şi consemnaţiuni, în contul şi la dispoziţia Casei centrale a împroprietãririi, direcţiunea Creditului ipotecar, spre a forma "fondul pentru amortizarea exproprierilor fãcute pentru cauza de utilitate nationala". ART. 249 Casa centrala a împroprietãririi va vãrsa din acest fond în fiecare an ministerului de finanţe, spre a fi încasate la Stat, sumele prevãzute pentru amortizarea anula prin tragere la sorţi a titlurilor de renta amortizabila emise pentru plata exproprierilor, precum şi sumele ce se plãtesc anual de Stat drept amortisment Creditului funciar rural pentru stingerea împrumuturilor ipotecare, cari greveazã cãtre acea societate pãmânturile expropriate şi cari ipoteci ar fi fost luate de Stat, conform legii, asupra sa. Restul ce va rãmâne disponibil din fondul consemnat va fi întrebuinţat de Casa centrala a împroprietãririi, deasemenea la amortizarea prin tragere la sorţi a titlurilor de renta amortizabila, emise pentru plata pãmântului expropriat în plus şi peste cota anuala înscrisã pentru amortizare. ART. 250 Plata preţului pasunilor comunale înfiinţate sau completate prin legea promulgatã prin decretul No. 3865 din 22 Septemvrie 1920 se face de comune, în condiţiunile prevãzute în acest capitol pentru sateni.
CAP. 20 Dispozituni finale
ART. 251 Casa centrala a împroprietãririi este în drept ca, în scopul de a revinde cultivatorilor de pãmânt, sa cumpere portiunile de teren rãmase pe seama proprietarului. ART. 252 Prin derogare dela art. 1252 şi 1253 din codul civil, toate proprietãţile rurale ale minorilor, interzişilor, precum şi cele supuse regimului dotal, pot fi înstrãinate prin buna învoiala, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi decât încuviinţarea tribunalului, luându-se garanţiile necesare conform dispoziţiunilor codului civil pentru conservarea sumelor provenind din preţ. În caz când prin actele dotale ale femeilor maritate sub acest regim se prevede întrebuinţarea averilor dotale exclusiv în cumpãrare de moşii sau plasari în efecte rurale, sotii vor putea, cu autorizarea justiţiei, întrebuinţa fondurile lor dotale în cumpãrãri de imobile urbane sau orice alte plasamente, aplicându-se dreptul comun în aceasta privinta, cu derogare dela dispoziţiunile actelor dotale. ART. 253 Preţul pãmântului pentru mosiile cari au fost proprietatea judeţelor, comunelor şi persoanelor juridice cu caracter de utilitate publica şi cari au trecut în proprietatea Statului, în baza legii din 18 Martie 1912, va fi acela care se fixeazã de organele de aplicare ale legii agrare. De îndatã ce aceste preţuri rãmân definitive, titlurile de renta perpetua de 4% emise în baza legii din 18 Martie 1912, vor fi înlocuite prin noui titluri de renta perpetua de 5% calculatã în felul mai sus arãtat şi reprezentând 80% asupra intinderilor trecute în stãpânirea Statului. Pentru restul de 20% se va plati aşezãmintelor deocamdatã o dobanda de 5% pe an pana la masuratoarea definitiva a mosiilor, când se va emite, de va fi cazul, un supliment de renta perpetua de 5%. La calcularea preţului cuvenit aşezãmintelor se va tine seama numai de preţuirea pãmântului. Aşezãmintele nu au drept la plusul de dobanda cuvenit în baza titlului de renta perpetua de 5%, decât în momentul emisiunii noului titlu. ART. 254 Toate operaţiunile financiare decurgând din expropriere şi improprietarire se fac prin Casa centrala a împroprietãririi. ART. 255 Toate actele şi transmisiunile, fãrã nici o excepţie, privitoare la expropriere şi comasare, precum şi toate actele judiciare în legatura directa cu exproprierea, comasarea şi improprietarirea, fãcute în executarea legii, sunt scutite de orice taxe de timbru şi înregistrare. ART. 256 Toate termenele din acest regulament se socotesc pe zile libere. ART. 257 Prezentul regulament întocmit în baza art. 156 din legea pentru reforma agrarã din vechiul Regat completeazã şi lamureste dispoziţiunile acelei legi.
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
