Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
REGULAMENT din 2 iulie 1921 pentru aplicarea Legii modificatoare a codicelui silvic, publicata in "Monitorul Oficial" No. 131/920 si a Decretului - Lege No. 2596/919
ART. 1 Pãdurile din regiunea de munte cu suprafata pana la 25 ha şi cele din regiunea de campie şi coline, supuse regimului silvic, cu suprafata pana la 100 ha, se pot exploata pe baza unui studiu sumar. Iar pãdurile din regiunea de munte, cu suprafeţe de peste 25 ha, şi cele din regiunea de campie şi coline, cu suprafeţe peste 100 ha, se vor exploata pe baza de regulamente de exploatare sau amenajamente. În studiile sumare, regulamente de exploatare şi amenajamente trebuie a se prevedea regimul şi modalitatea de tratament, care sa asigure în mod neîndoios regenerarea pãdurii pe cale naturala. În mod cu totul excepţional, în pãdurile pure de molid, sau acolo unde molidul predomina, şi unde din cauza violenţei vanturilor, regimul codrului regulat nu s-ar putea aplica, iar taerea în codru gradinarit ar fi nerentabila din cauza scoaterii materialului lemnos, depe suprafeţe prea mari, se va putea admite taerea rasa. Taerea rasa se va putea admite şi în masivele de fag batran, când proprietarul ar dori sa introducã rasinoasele, ca fiind speciile cele mai proprii regiunii. În toate cazurile, când se admite taerea rasa, se vor observa urmãtoarele prescriptiuni: a) Proprietarul sau exploatatorul va infiinta pepinierile necesare în care sa se poatã produce puetii necesari replantarii artificiale. Aceste pepiniere trebuiesc fãcute odatã cu începerea taerilor şi conduse astfel ca cel mai târziu dupã 3 ani sa dea puetii necesari replantarii portiunilor tãiate. În caz de neîndeplinirea acestei îndatoriri, ministerul va revoca taierea rasa luându-se şi avizul consiliului tehnic al pãdurilor; b) Suprafata de tãiat ras anual nu va fi mai mare de 50 ha. Totuşi, dacã dupã primii 5 ani dela începutul exploatãrii se va constata ca impadurirea artificiala a portiunilor tãiate este complet asigurata prin plantaţiile fãcute şi ca proprietarul sau exploatatorul sunt în mãsura a impaduri şi o suprafata mai mare se poate aproba taierea încã a 50 ha peste suprafata anuala fixatã; c) Suprafata destinatã a se tãia anual nu se va lua dintr-un singur loc, ci din 3 sau mai multe locuri, iar taierile trebuiesc astfel potrivite încât sa nu se poatã face o tãiere noua lipita de alta veche, decât la epoca când suprafeţele exploatate sunt complet împãdurite. În cazul când situaţia pãdurii nu ar permite aceasta din pricina ca exploatarea în mai multe locuri ar fi nerentabila, taierea rasa va putea fi permisã într-un loc, fãrã a se tãia anual peste 50 ha. Taierea rasa se poate face fie în bande lungi şi inguste pana la 150 m. latime, aşezate în sensul celei mai mari pante, fie în buchete sau palcuri (ochiuri). Codrul gradinarit asa zis concentrat, practicat în trecut, este absolut interzis a fi adoptat ca modalitate de tratament. Codul gradinarit propriu zis va fi admis cu precãdere în pãdurile compuse cu esente de brad în amestec cu molid sau fag, ori cu ambele aceste specii. În masivele situate în vecinãtatea golurilor de munte şi în bazinele de receptiune ale ravinelor şi torenţilor, în pãdurile situate pe terenurile stancoase sau pietroase cu pante foarte repezi sau prapastioase, în pãdurile de rasinoase pure sau în amestec de fag, cari aparţin micilor proprietari şi cari au nevoie în fiecare an de o cantitate oarecare de lemne de lucru, pentru indestularea trebuintelor lor casnice, precum în pãdurile din preajma staţiunilor climaterice şi balneare, unde din consideratiuni de estetica şi de variatiuni a pitorescului, forma gradinarita cu arbori de varsta şi dimensiuni confuz amestecate este de la sine indicatã. ART. 2 Pãdurile care potrivit art. 1 au a fi exploatate pe baza de studii sumare, se pot tãia cele de munte în unul şi 2 ani, dupã cum suprafata este mai mica sau mai mare. La pãdurile ce se vor exploata pe baza de regulamente de exploatare sau amenajamente, revoluţia normalã se poate împãrţi în perioada de exploatare şi perioada de asteptare. Perioada de asteptare va fi cat mai mica posibila, tendinta fiind a se apropia starea pãdurii cat mai repede de starea normalã. ART. 3 Prin amenajamente, regulamente de exploatare şi studii sumare, pe lângã fixarea modalitatii de tratament, necesarã asigurãrii în mod neîndoios a regenerarii pe cale naturala, care va fi regula generalã în materie de exploatãri, pe când reimpadurirea pe cale artificiala excepţie, se va prevedea neapãrat şi suma ce trebuie consemnatã pe seama Casei pãdurilor, drept garanţie ca obligaţiunile de impadurire impuse exploatatorului vor fi întocmai îndeplinite. Garanţia va fi calculatã astfel încât sa fie suficienta atât pentru regenerare, cat şi pentru întreţinerea tinerelor plante pana ce acestea din urma vor fi trecut peste înãlţimea buruienilor şi plantelor coplesitoare. În cursul exploatarilor aceasta garanţie poate fi marita sau micşoratã dacã se va constata de personalul silvic al Statului ca este prea mare sau prea mica pentru atingerea scopului la care este destinatã. ART. 4 În fixarea vârstei de exploatabilitate sau a stãrii care convine pãdurilor prevãzute la art. 1, alin. a, b, c şi d din codul silvic, precum şi cele particulare destinate a fi tratate în regimul codrului şi tãieri localizate (codru cu tãieri rase şi codru cu tãieri de regenerare progresive sau succesive), se va tinea în seama în ce priveşte cantitatea, dimensiunile şi întrebuinţarea produselor lemnoase pe cat posibil, de interesele speciale ale proprietarilor respectivi. În afarã de pãdurile de specii moi şi acela ce se exploateazã în scopul de a se produce coaje, haraci de vie sau anumite arborete necesare la anumite industrii, revoluţia normalã la pãdurile de foioase nu va fi mai mica de 30 de ani, etate la care se socoteşte ca aceste pãduri pot produce lastari din tulpina şi unele specii chiar samanta care sa asigure, în mod natural, regenerarea padurei, chiar când tratamentul adoptat nu ar impune decât reimpadurirea artificiala. La pãdurile de resinoase acest termen va fi de minimum 90 de ani, afarã de masivele ce se vor exploata în vederea producerii de celuloza, cãrora li se poate adopta o revoluţie mai mica, între 50 pana la 60 ani. ART. 5 În pãdurile, destinate a fi tratate în codru gradinarit, cari aparţin persoanelor morale, despre care se face menţiune în art. 1 din codul silvic, precum şi în pãdurile acestor instituţiuni aflate în devãlmãşie nu ale mosnenilor sau ale razesilor, se vor considera ca exploatabili arborii cari vor avea la înãlţimea de 1,30 m dela pãmânt o grosime de 0,40 cm în diametru, pentru celelalte pãduri proprietate particularã minimul va fi de 0,30 cm. Volumul arborilor exploatabili de extras în fiecare an, în pãdurile normal constituite, va fi egal cu creşterea medie anuala a pãdurii, iar în cele anormale şi anume cari cuprind un material lemnos supra abundent, acest volum va putea fi în prima rotaţie cel mai mult de doua ori mai mare decât creşterea anuala a padurei, cu conditiune însã ca în rotatiile urmãtoare taerile de extractiuni sa se reducã în mod treptat pana la cuantumul posibilitatii normale. În pãdurile cu un capital lemnos de exploatare mai mic decât acel normal, se va extrage în prima rotaţie mai puţin decât productiunea medie a padurei, spre a se putea ajunge prin asemenea economii, în cursul rotatiilor urmãtoare, la realizarea posibilitatii normale. În pãdurile însã cari nu au încã forma gradinarita, dar cãrora urmeazã a li se aplica aceasta modalitate de tratament, posibilitatea va fi astfel calculatã şi realizatã, încât în mod treptat sa se ajungã la forma gradinarita. ART. 6 În pãdurile tratate în crang simplu şi pentru subetajul crangurilor compuse, cari aparţin categoriei de proprietari mentionati în art. 4, alin. I din acest regulament, revolutiunea ce se va fixa va fi de cel puţin 35 de ani, iar pentru pãdurile particulare de minimum 20 de ani. ART. 7 Arborii de rezerva din crangurile compuse vor fi aleşi de diferite etati şi din speciile cele mai pretiose, lasati în numãr suficient, pentru ca coronamentul lor, în momentul ce precede exploatarea, sa acopere cel puţin jumãtate din suprafata terenului; ei vor fi mentinuti în picioare pana la etatea de minimum 80 de ani, dacã cu ocazia trecerii taerilor de crang starea lor de vegetaţie va permite aceasta. ART. 8 Pãdurilor de stejar, tratate în crang simplu, în vederea obţinerii coajei de tabacit, li se va adopta o revolutiune de minimum 12 ani, iar pãdurilor de zãvoaie şi ostroave, compuse din anin, salcie şi plop, o revoluţie de minimum 3 ani. Pãdurilor din vecinãtatea podgoriilor li se va fixa un tratament care îngãduie a se procura viilor aracii necesari în dimensiuni proprii acestei intrebuintari. Asemenea în localitãţile care s-ar creia industrii speciale (afarã de herestraie), cu caracter de industrializarea lemnului de lucru, se va putea aplica pãdurilor vecine metodele de exploatare convenabile, însã numai cu asigurarea neindoioasa a regenerarii padurei. În tot cazul atari industrii trebuie a fi recunoscute şi de consiliul tehnic al pãdurilor ca necesarii. ART. 9 În pãdurile normale revolutiunea normalã va fi egala cu termenul exploatabilitatii adoptate, iar taerile anuale se vor face în marginile posibilitatii normale. ART. 10 Dacã doua sau mai multe pãduri mici aparţinând aceluiaşi proprietar, nu pot alcãtui fiecare câte o serie de exploatare, iar materialul lemnos ce ar rezulta din exploatarea lor s-ar scurge sub un acelaşi bazin de consumatiune, se va putea forma din aceste pãduri, chiar dacã ele se afla la oarecare depãrtare unele de altele, o singura serie de exploatare. În caz când asemenea pãduri aparţin la 2 sau mai mulţi proprietari şi aceştia convin între dânşii, vor putea fi considerate ca formând un singur complex forestier şi vor constitui obiectul unui singur amenajament sau regulament de exploatare. ART. 11 Pana la 1 septemvrie 1921, cel mai târziu, se vor revizui toate amenajamentele şi regulamentele de exploatare a pãdurilor, proprietatea institutiunilor enumerate dela art. 1 alin. a, b, c şi d din codul silvic precum şi ale pãdurilor particulare, aprobate anterior modificãrii legii silvice şi decretului lege cu No. 2.596/919. Pana la termenul stipulat mai sus vor fi revizuite şi amenajamentele şi studiile generale de exploatarea pãdurilor Statului, din regiunea muntoasa, puse în exploatare în regie sau prin antreprenor. Cu ocazia revizuirii se va avea în vedere asigurarea regenerarii pãdurilor şi a exploatãrii lor rationale, iar cautiunile de impadurire, despre care se menţioneazã în art. 7 şi 10 din codul silvic, vor putea fi majorate peste suma prevãzutã în aceste articole, majorarea putând fi aplicatã, chiar la pãdurile pentru care s-a fixat deja cauţiunea de Casa pãdurilor. Depunerea acestei cauţiuni nu scuteşte proprietarul sau exploatatorul pãdurii supusã regimului silvic de a lua mãsuri urgente şi eficace pentru asigurarea regenerarii, afarã de cazul când Casa pãdurilor îşi va fi luat sarcina unei asemenea operaţiuni, ceea ce va putea face cu ocaziunea aprobãrii lucrãrilor de amenajare sau de revizuirea amenajamentelor, regulamentelor de exploatare studii sumare, etc. În acest din urma caz, Casa pãdurilor îşi rezerva dreptul de a întrebuinţa cauţiunea de impadurire depusa şi de a obliga pe proprietar sau pe exploatare de a rãspunde cu orice alta avere personalã de cheltuieli fãcute în plus. Aceste condiţii vor fi prevãzute în amenajament şi cu o declaraţie autenticã din partea proprietarului ca se va supune acestor îndatoriri. Încasarea acestor sume se va face dupã conturile de piata ale Casei pãdurilor, prin simpla aplicare a legii de urmãrire. În caz când Casa pãdurilor nu-şi va fi luat un asemenea angajament, proprietarul sau exploatatorul este obligat a face el însuşi şi pe spesele sale aceasta lucrare în termen de 3-5 ani, cel mult de la taerea anuala ce a avut loc, Casa pãdurilor având dreptul, în caz de neconformare, de a opri exploatarea şi de a dispune darea în judecata a contravenientilor pentru aplicarea penalitatilor cerute de art. 7 din codul silvic. Cauţiunea de reimpadurire nu se va putea restitui decât dacã inginerii silvici ai Statului vor constata prin procesele-verbale în regula, ca regenerarea naturala sau artificiala este complect asigurata, ca s-au fãcut cel puţin timp de 3 ani consecutivi, în portiunile neimpadurite, lucrãrile de întreţinere necesare şi ca tinerele plante au depãşit înãlţimea buruienilor şi a speciilor lemnoase coplesitoare. ART. 12 Amenajamentele şi regulamentele de exploatare etc., nerevizuite în termenul prescris, sunt nule de drept, iar pãdurile respective, nu pot fi exploatate. În caz de contravenţie, se vor aplica contravenientilor pedepsele prevãzute de art. 7 din codul silvic. ART. 13 Revizuirea şi întocmirea amenajamentelor şi studiilor generale de punere în exploatare a pãdurilor Statului, se vor face de inginerii silvici ai Statului, iar la pãdurile institutiunilor enumerate la art. 1 alin. 1 şi b din codul silvic, de cãtre inginerii silvici ai acelor instituţiuni. În pãdurile particulare, se vor face de inginerii silvici recunoscuţi de Casa pãdurilor, înscrişi pe tabloul întocmit conform legii silvice, cu cheltuiala exploatatorului sau a proprietarului, dupã un tarif al Casei pãdurilor aprobat de ministru. La pãdurile pe cari Statul le stapaneste în indiviziune cu institutiunile, fundatiunile şi persoanele prevãzute la alin. a şi b din art. 1 al codului silvic, cu mosnenii sau razesii, precum şi cu orice alt proprietar particular, amendamentele etc., se vor face de cãtre inginerii silvici ai Statului. Cheltuielile acestor lucrãri se vor repartiza asupra pãrţilor interesate, proporţional cu drepturile ce poseda fiecare. Onorariul care se va plati inginerilor silvici ai Statului pentru lucrãrile de amenajamente, regulamente de exploatare sau studii sumare la particulari, se va determina printr-un tarif valabil pentru perioada de 3 ani, ce se va întocmi de administraţia Casei pãdurilor. ART. 14 Inginerii silvici cari au întocmit amenajamentele, regulamente de exploatare, studii sumare sau studii generale de exploatare şi cari vor fi fãcut afirmari neexacte, în descrierea faptelor economice, culturale sau administrative, sau cari vor fi întocmit lucrãri contrare principiilor stabilite prin regulamentul de fata, sunt rãspunzãtori de daunele directe şi indirecte pricinuite şi vor fi stersi, - în acelaşi timp - din tabloul de ingineri amenagisti, în urma unei hotãrâri data în acest sens a consiliului de disciplina al Casei pãdurilor, aprobatã de ministru. ART. 15 Aprobarea amenajamentelor, regulamentelor de exploatare şi studiilor sumare, se va face prin decizie ministerialã. ART. 16 Pãdurile supuse regimului silvic stapanite de moşneni sau de rãzeşi în devãlmãşie la data promulgãrii codicelui silvic din 1919, chiar dacã în urma au fost împãrţite în natura, sunt socotite, potrivit art. 8 din legea modificatoare din 1920, în ceea ce priveşte exploatarea, ca starea lor de indiviziune subzistã şi continua mai departe şi ca atare în conformitate cu art. 4 din aceeaşi lege urmeazã ca pe viitor pãdurile lor nu se vor mai putea exploata decât conform art. 1 din acest regulament. ART. 17 Pana la amenajarea pãdurilor, proprietatea indivizã a mosnenilor sau razesilor chiar când nu s-a întocmit încã asezamantul prevãzut de art. 37 şi urmãtorii din codul silvic, şeful de ocol respectiv, în urma unei cercetãri locale pe teren, constatând adevaratele nevoi ale acestor moşneni sau razasi, va determina o porţiune de padure - proprietatea lor comuna - din care proprietarii devãlmaşi îşi vor putea lua lemne de foc pentru incalzitul caselor şi lemne de lucru strict necesare refacerii gospodariilor şi trebuintelor lor casnice. În acest scop şeful de ocol va întocmi cuvenitul studiu sumar. Taerea arborilor, afarã de cei uscati, nu se va putea începe însã decât dupã aprobarea studiului şi dupã ce se va fi fãcut de delegatul Casei pãdurilor, în mod prealabil, marcarea arborilor destinaţi sa fie extrasi anual. În ce priveşte lemnele de foc şi de construcţie pentru trebuinţele casnice ale mosnenilor sau ale razesilor, ale cãror pãduri au fost devizate în natura în baza art. 36 din codicele silvice, dupã ce şeful de ocol va constata în localitate cantitatea de care avea nevoie fiecare devãlmaş, va indica fiecãruia porţiunea anumitã de padure unde urmeazã a-şi lua anual lemnele şi va stabili regulele dupã cari se vor face asemenea taeri, pentru a nu se compromite regenerarea padurei. Taerile fãcute de moşneni sau razasi, în alte locuri, depe suprafeţe sau cantitãţi mai mari decât cele stabilite de şeful de locol, precum şi taeri de arbori nemarcati sau cari nu vor fi cuprinşi în instrucţiunile date de şeful de ocol, instrucţiuni ce se vor da prin proces-verbal, din care un exemplar va rãmâne în arhiva primãriei respective, precum şi taierile fãcute nu pentru trebuinţele proprii ale fiecãrui devãlmaş, ci în scop de specula, se vor pedepsi conform art. 7 din codul silvic. Aceeaşi pedeapsa se va aplica şi acelor dintre moşneni sau razasi cari vor instraina, sub orice forma s-ar face aceasta, materialul lemnos ce li s-ar da pentru trebuinţele gospodariilor lor. ART. 18 Aprobarea de ministerul de domenii a instrainarilor de orice fel prevãzute la art. 7, trebuieste obţinutã în prealabil, nefacandu-se nici o distincţie între vânzarea drepturilor indivize sau a loturilor, în urma împãrţelii şi a calitãţii de mosnean sau strãin de obstie a cumpãrãtorului. Vânzãtorul este obligat a comunica ministerului intenţiunea sa de a vinde şi va arata în acelaşi timp, întinderea aproximativã drepturilor sau a loturilor rezultate din imparteala, preţul cu care doreşte sa vândã, numele cumpãrãtorului şi dacã acesta este sau nu mosnean din aceeaşi obşte. Înainte de a se pronunţa asupra acestor vânzãri, ministerul de domenii, prin agenţii sãi va controla datele comunicate. Dacã se va constata ca vânzãtorul a fãcut afirmatiuni exagerate, cheltuieli necesitate de constatare se vor pune în sarcina sa. Ministerul de domenii are dreptul de preferinta la cumpãrarea de pãduri razasesti, şi în primul loc pentru exercitarea acestui drept vânzãtorul nu poate vinde decât dupã ce Statul renunţa la acest drept. Afarã de aceasta, ministrul de domenii apreciind împrejurãrile de fapt, va putea refuza autoritatea de fapt, va putea refuza autorizarea oricãrei vânzãri solicitate în conformitate cu dispoziţiuni art. 7 din legea modificatoare a codului silvic, când paguba pentru vânzãtor va fi evidenta. Refuzul ministerului de a aproba asemenea vânzãri nu pune în sarcina Statului obligaţiunea de a exercita dreptul sau de preferinta, şi nu da drept vreunuia din pãrţi a forma cereri de despãgubiri contra Statului, sub nici un motiv. Pentru ca în exercitarea dreptului de preferinta, Statul sa fie ferit de concurente fictive şi de rea credinţa, ministerul de domenii va putea cere justiţiei numirea unui expert care sa stabileascã valoarea adevarata a nemişcãtoarelor oferite spre vânzare. Când bunurile prevãzute la art. 17 nu pot fi vândute decât prin licitaţie publica, ministerul de domenii va fi încunoştiinţat de tribunalul situaţiei locului de scoaterea lor în vânzare ca Statul sa poatã face uz de dreptul sau. În acest caz, executarea dreptului de preferinta a Statului ca şi aplicaţiunea dispoziţiunilor aliniatelor de mai sus urmeazã a se face în termen de 30 de zile dela data de când cumpãrãtorul a comunicat ministerului de domenii copie depe jurnalul de adjudecare definitiva. Atunci când ministerul de domenii gãseşte necesar sa exercite în favoarea Statului dreptul sau de preferinta, va institui o expertiza, compusa din unul sau mai mulţi ingineri silvici cari sa stabileascã valoarea exactã a imobilelor ce urmeazã a fi cumpãrate. Aceasta expertiza se va face independent de cercetãrile prevãzute la alin. a şi expertiza dela alin. d. Cheltuielile de expertiza se vor suporta de cãtre Stat. ART. 19 Administraţia Casei pãdurilor va trece într-un registru special toate cumpãrãrile fãcute de Stat prin exercitarea dreptului sau de preferinta. Acest registru se va tine pe judeţe va avea rubrici speciale, în care se va trece: 1. Numele, prenumele şi domiciliul vânzãtorului; 2. Numele proprietãţii cumpãrate (în total, parţial sau drepturi indivize); 3. Numele obstei sau a cetei de moşneni sau rãzeşi composesorali; 4. Numãrul şi data de autenticitate, numãrul şi data transcrierii, autoritatea şi preţul vânzãrii; 5. Numãrul dosarului în care se gãsesc actele referitoare la aceasta cumpãrare; 6. În toate cazurile când prin cumpãrãri de drepturi indivize, Statul va deveni coproprietar în proprietãţile mosnenesti, va fi reprezentat în consiliul de administraţie al obstei şi la adunãrile generale prin silvicultorul-şef al ocolului respectiv. Toate aceste dispoziţiuni se referã la vânzãrile fondului cu padurea. În ce priveşte însã vânzarea numai a materialului lemnos, adicã exploatarea padurei potrivit art. 48 din legea silvicã, care prevede exploatarea unica în baza amplasamentului, se respecta starea indivizã a exploatãrii. ART. 20 Exploatarea pãdurilor prevãzute la art. 8 din legea modificatoare a codului silvic nu se va putea face decât dupã ce mosnenii, deveniti proprietari individuali, se vor constitui din nou în obşte de exploatare, potrivit legii silvice. Aceasta reconstituire a obstei priveşte numai exploatarea padurei, fãrã a aduce vreo atingere drepturilor câştigate de moşneni, în urma impartelei fãcute în conformitate cu art. 36 din codul silvic. Pentru reconstituirea obstiilor se va observa procedura urmãtoare: Mosnenii divizati vor cere individual sau colectiv ministerului de domenii scoaterea padurei în exploatare. Acelaşi drept îl au şi terţii care au dobândit drepturile mosnenesti, în conformitate cu dispoziţiunile art. 7 din lege. În termen de 15 zile dela data primirii cererii, ministerul de domenii va înştiinţa pe judecãtorul de ocol în circumscripţia cãruia cade padurea, sa proceadã la convocarea şi constituirea mosnenilor în obşte. Pentru îndeplinirea acestei dispoziţiuni, judecãtorul de ocol va observa întocmai normele stabilite de art. 37 din codul silvic. Adunarea astfel constituitã se va prezida de judecãtorul de ocol, care va declara pe moşneni constituiţi în obşte de exploatare. Stabilirea titlurilor mosnenesti şi verificarea drepturilor dobândite de tertile persoane, se va face de cãtre judecãtorul de ocol, luând de baza actul de imparteala, fãcut în conformitate cu art. 36 din codul silvic. Dupã verificarea titlurilor mosnenesti, se va proceda la alegerea administratorilor obstei. Despre îndeplinirea tuturor acestor formalitãţi se va încheia un proces-verbal în trei exemplare, din care unul se va opri în arhiva judecãtoriei, altul va fi înaintat ministerului de domenii, Casa pãdurilor şi al treilea se va incredinta obstei. Procesului-verbal se va ataşa şi un tablou cu numãrul, numele şi drepturile pe care reprezintã fiecare mosnean în noua obşte. Atât procesul-verbal, cat şi tabela vor fi iscãlite de cãtre judecãtor şi toţi mosnenii cari au luat parte la adunare. În termen de 15 zile dela intrarea în funcţiune, administratorii obstei sunt obligaţi sa convoace adunarea generalã a mosnenilor. Pentru aceasta convocare se va urma întocmai dispoziţiunilor art. 40 din codul silvic. Adunarea astfel constituitã va avea cãderea sa hotãrascã punerea în exploatare a pãdurii în conformitate cu art. 42 din codul silvic. Mosnenii cari pana la 18 Septemvrie 1920 şi au exploatat portiunile de pãduri, nu vor avea dreptul a lua parte la votul pentru scoaterea în tãiere a pãdurii de exploatat şi aceasta numai pentru prima revoluţie. Dupã ce hotãrârea asupra scoaterii pãdurii în exploatat şi aceasta numai pentru prima revoluţie. Dupã ce hotãrârea asupra scoaterii pãdurii în exploatare a fost luatã, obstea va întocmi prin administratorii şi amenajamentului pãdurii în conformitate cu codul silvic. La întocmirea planului de exploatare se va avea în vedere, pe cat posibil, calitatea şi întinderea portiunilor stapanite de moşneni, în baza actului de imparteala, fiind excluşi pentru durata primei revoluţii mosnenii cari au tãiat pana la 18 septemvrie 1920. Imparteala veniturilor rezultate din exploatare se va face luându-se ca baza planul de exploatare întocmit în modul arãtat mai sus şi tabelele anexate procesului-verbal de constituirea obstei. În cazul când obstea ar hotãrî vânzarea pãdurii amenajatã, este obligatã a se conformã dispoziţiunilor art. 48 şi 49 din codul silvic. ART. 21 Defrişarea pãdurilor supuse sau nu regimului silvic (mai mare decât 25 ha), este opritã în baza art. 10 din legea din 1920. Pãdurile proprietate particularã lipite de pãdurile Statului, cele despre cari se face menţiune în art. 1, alin. f şi g din codul silvic, precum şi pãdurile mosnenilor sau razesilor în devãlmãşie sau divizate în natura, chiar dacã suprafata porţiunii fiecãrui proprietar în parte este mai mica decât 25 ha nu se pot defrisa. Nu pot de asemenea sa fie defrisate în vederea constituirii de islazuri, pãdurile prevãzute la art. 1, alin. f şi g din codul silvic, precum şi acelea care se gãsesc pe terenuri umede cu pante repezi, pe coastele paraielor sau a râurilor, şi a cãror constituţie mineralogica le-ar face - prin despadurire - sa fie supuse alunecarilor, surpaturilor şi eroziunilor. Se va rezerva asemenea terenurile necesare mijloace de transport pentru instalatiuni industriale, constructiuni forestiere, locuri de depozite, pepiniere etc., în interesul exploatãrii şi regenerarii pãdurilor respective. Se va putea însã defrisa pentru creare de islazuri pãdurile situate pe platouri, pe locurile aşezate pe pante dulci, pe terenuri uscate, stabile şi profunde şi cele aflãtoare pe fundul vailor, proprii a deveni bune locuri de pasune. Dupã îndeplinirea tuturor formalitãţilor pentru constituirea de islazuri comunale în terenurile împãdurite şi dupã ce va obţine autorizaţiunea de defrişare dela Casa pãdurilor, şeful de ocol respectiv va marca cu ciocanul silvic al Statului toţi arborii destinaţi a rãmâne în picioare pentru formarea pasunilor împãdurite, cari arbori se vor preda prin proces-verbal autoritãţii comunale spre conservare. Taierea, ciopartirea, cojirea şi orice vãtãmare a trunchiurilor şi cracilor acelor arbori se vor considera ca delicte silvice şi pedepsi ca atare. ART. 22 Defrişarea pãdurilor va putea fi încuviinţatã şi în cazurile prevãzute de art. 13, alin. a, b, c, d, f, g din codul silvic, precum şi atunci când va fi necesar a se da un perimetru mai regulat unei pãduri, fãrã ca întinderea defrisata sa treacã peste 2% din suprafata totalã a pãdurii şi fãrã ca suprafata defrisata sa fie mai mare de 25 ha. Toate defrisarile nu se vor putea face decât în urma unei constatãri la localitate de cãtre un inginer silvic al Statului şi al avizului consiliului tehnic al pãdurilor, aprobat de minister. Contravenientilor la dispozitiuniile art. 10 din lege li se vor aplica pedepsele prevãzute la art. 14 din codul silvic. ART. 23 Consiliul tehnic al pãdurilor se compune din 9 membri. Numirea lor se face prin decizie ministerialã pe timp de 3 ani. Consiliul tehnic pe lângã examinarea lucrãrilor prevãzute la art. 18 din codul silvic se va pronunţa şi asupra propunerilor relative la impadurirea terenurilor din bazinele de recepţie ale ravenelor şi torenţilor, cele necesare pentru crearea de pãduri de protecţie şi pentru înlesnirea regularii cursurilor apelor, cari terenuri urmeazã a fi expropriate în scop de impadurire în baza art. 19 din Constitutiune, modificat în 1917. El îşi va da asemenea avizul asupra propunerilor sefilor de ocoale silvice, de a nu fi cuprinse în islazurile comunale, prevãzute prin legea din 1920, pentru înfiinţarea pasunilor comunale, terenurile surpate sau cari sunt supuse surpaturii, prin faptul pasunatului, despre care trateazã art. 16 din codul silvic. Deliberãrile consiliului tehnic vor fi prezidate de inginerul silvic, având cel mai mare grad şi vechime în grad. Consiliul se întruneşte în fiecare saptamana dupã normele stabilite de administraţia Casei pãdurilor. Avizele consiliului tehnic vor fi semnate de cel puţin 4 membri. ART. 24 În chestiuni de interes general de o mare importanta economicã sau tehnica, ministrul sau administratorul Casei pãdurilor va putea sa convoace unul sau mai mulţi specialişti în materie (ingineri, agronomi, economişti, etc.), spre a lua parte la şedinţele consiliului tehnic. ART. 25 Dispoziţiunile prezentului regulament sunt aplicabile tuturor pãdurilor din întregul regat roman.
Ministrul agriculturii şi domeniilor, T. CUDALBU ---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
