Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
REGULAMENT din 13 ianuarie 2006 privind planificarea, pregatirea, organizarea, desfasurarea si conducerea actiunilor de interventie ale serviciilor de urgenta profesioniste
EMITENT: MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 19 ianuarie 2006
CAP. I
Dispoziţii generale
ART. 1
Activitatea de intervenţie, desfãşuratã de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, denumit în continuare Inspectorat General, şi structurile subordonate reprezintã o componentã principalã a sistemului integrat de mãsuri tehnice şi organizatorice, planificate şi realizate potrivit legii, pentru rãspunsul oportun şi calificat în situaţii de urgenţã.
ART. 2
Unitãţile subordonate Inspectoratului General sunt structuri de intervenţie abilitate în managementul situaţiilor de urgenţã şi desfãşoarã activitãţi de intervenţie în localitãţi, la operatori economici, în instituţii publice, la persoane fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate din zona de competenţã şi raioanele de intervenţie, potrivit prevederilor prezentului regulament.
ART. 3
La nivel naţional, activitatea de intervenţie este coordonatã de Centrul Operaţional Naţional, care elaboreazã concepţia generalã privind planificarea, pregãtirea, organizarea şi desfãşurarea acţiunilor de rãspuns şi procedurile specifice de intervenţie, pe tipuri de risc potenţial generatoare de situaţii de urgenţã.
ART. 4
(1) La nivel teritorial unitãţile*1), prin centrele operaţionale, elaboreazã concepţia specificã privind planificarea, pregãtirea, organizarea şi desfãşurarea acţiunilor de rãspuns în situaţii de urgenţã, la localitãţi, obiective, instituţii publice, construcţii cu aglomerãri de persoane şi operatori economici sursã de risc din zona de competenţã.
---------
*1) Prin unitãţi, în contextul prezentului regulament, în afara cazurilor în care se nominalizeazã, se înţelege: Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţã, inspectorat, grup de intervenţie şi unitatea specialã de intervenţie în situaţii de urgenţã.
(2) Concepţia specificã privind planificarea, pregãtirea, organizarea şi desfãşurarea acţiunilor de rãspuns se elaboreazã pe baza concepţiei generale elaborate de Centrul Operaţional Naţional.
ART. 5
(1) În organizarea, desfãşurarea şi conducerea acţiunilor de intervenţie, unitãţile şi subunitãţile*2) aplicã urmãtoarele principii de bazã: al organizãrii teritorial-administrative, al deconcentrãrii şi descentralizãrii responsabilitãţii, al corelãrii cerinţelor cu resursele, al cooperãrii, al legalitãţii şi solidaritãţii.
----------
*2) Prin subunitate, în afara cazurilor în care se nominalizeazã, se înţelege: detaşament special, detaşament, secţie, staţie, pichet, gardã de intervenţie, echipã de intervenţie.
(2) În acest sens se au în vedere:
a) prevenirea, în mãsura în care este posibil, şi limitarea efectelor situaţiilor de urgenţã;
b) prioritatea protecţiei şi salvãrii vieţii în situaţii de urgenţã;
c) respectarea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului;
d) asumarea responsabilitãţii gestionãrii situaţiilor de urgenţã;
e) cooperarea la nivel interjudeţean, regional, naţional şi internaţional cu organisme şi organizaţii similare;
f) transparenţa activitãţilor desfãşurate pentru gestionarea situaţiilor de urgenţã, astfel încât acestea sã nu conducã la agravarea efectelor produse;
g) continuitatea şi rãspunsul gradual în activitãţile de gestionare a situaţiilor de urgenţã;
h) operativitatea, conlucrarea activã şi subordonarea ierarhicã şi operaţionalã a structurilor de intervenţie specializate.
ART. 6
Activitãţile de pregãtire a intervenţiei desfãşurate de unitãţi se planificã şi se evalueazã, de regulã, trimestrial şi ori de câte ori evoluţia situaţiei operative din zona de competenţã o impune, dupã indicatori fizici şi de performanţã, corespunzãtor normelor în vigoare. La nivelul subunitãţilor activitatea de pregãtire a intervenţiei se realizeazã lunar şi ori de câte ori situaţia operativã o impune.
ART. 7
Pentru planificarea activitãţilor de pregãtire a intervenţiilor desfãşurate de unitãţi se ţine seama de importanţa instituţiilor publice şi a operatorilor economici, de capacitatea de rãspuns în situaţii de urgenţã a acestora şi a localitãţilor, de evoluţia previzibilã a situaţiei operative, precum şi de forţele şi mijloacele de intervenţie profesioniste şi voluntare avute la dispoziţie.
ART. 8
În conducerea activitãţilor şi acţiunilor de intervenţie se respectã atât ierarhizarea prevãzutã în statele de organizare şi în regulamentele de organizare şi funcţionare ale unitãţilor, cât şi ierarhizarea operativã precizatã în prezentul regulament.
ART. 9
(1) Inspectorii şefi/comandanţii unitãţilor şi subunitãţilor rãspund de aplicarea prevederilor prezentului regulament şi au obligaţia de a acţiona pentru identificarea, particularizarea şi aplicarea procedurilor specifice de intervenţie, pe tipuri de risc, precum şi pentru perfecţionarea formelor, metodelor şi tehnicilor specifice de intervenţie în vederea creşterii nivelului de performanţã în gestionarea situaţiilor de urgenţã.
(2) Principiile pe care trebuie sã le respecte formele, metodele şi tehnicile de intervenţie sunt: principiul siguranţei individuale şi colective; principiul eficienţei operative; principiul oportunitãţii aplicãrii procedurilor în succesiunea acţiunilor de intervenţie.
ART. 10
Validarea şi generalizarea inovaţiilor în domeniul procedurilor, formelor, metodelor şi tehnicilor de intervenţie, propuse de cãtre inspectoratele judeţene, se efectueazã de cãtre o comisie din cadrul Inspectoratului General, care le apreciazã şi le testeazã, hotãrând introducerea lor în uzul general.
CAP. II
Planificarea, pregãtirea, organizarea şi desfãşurarea intervenţiei
SECŢIUNEA I
Planificarea acţiunilor de intervenţie
ART. 11
Planificarea activitãţilor de pregãtire a intervenţiilor cuprinde urmãtoarele etape:
a) iniţierea planificãrii: stabilirea scopurilor şi obiectivelor; executarea recunoaşterilor în teren; identificarea direcţiilor principale de concentrare a efortului; însuşirea misiunii; stabilirea principalelor elemente necesare planificãrii acţiunilor de intervenţie rezultate din analiza situaţiei şi elaborarea documentaţiei specifice;
b) orientarea personalului implicat în planificarea acţiunii de intervenţie şi transmiterea dispoziţiilor preliminare;
c) elaborarea concepţiei: stabilirea etapelor şi fazelor de intervenţie, în funcţie de evoluţia probabilã a situaţiilor de urgenţã; definirea obiectivelor (niveluri, acţiuni, termene); crearea de scenarii pe baza acţiunilor de dezvoltare, a premiselor referitoare la condiţiile viitoare (completarea alternativelor faţã de obiectivele urmãrite; identificarea şi alegerea alternativei de acţiune optime şi care recomandã planul de acţiune ce urmeazã sã fie aplicat); selectarea cursului optim de acţiune şi stabilirea dispozitivului de intervenţie; luarea deciziei şi precizarea/transmiterea acesteia la structurile proprii şi cele de cooperare;
d) elaborarea planului acţiunii: planificarea acţiunilor forţelor şi mijloacelor structurilor profesioniste şi private, precum şi a celor abilitate pentru asigurarea funcţiilor de sprijin; organizarea sistemului de comunicaţii şi informaticã; identificarea şi planificarea elementelor de cooperare; planificarea logisticii; planificarea asigurãrii acţiunilor şi protecţiei subunitãţilor şi formaţiunilor; determinarea locului şi rolului inspectoratului şi ale subunitãţilor în raport cu obiectivele preconizate, prin evaluarea stadiului curent faţã de starea de lucruri dorite în viitor; formularea planurilor de sprijin; elaborarea documentelor necesare întocmirii planificãrii acţiunilor (program de mãsuri, plan de muncã, planuri de intervenţie, plan de acţiune, fişe operative, grafice de acţiuni etc.); aplicarea planului şi evaluarea rezultatului (stabilirea de mãsuri corective în cazul abaterii de la obiectivele planificate);
e) revederea planului acţiunilor de intervenţie, cercetarea, completarea şi modelarea acestora în vederea reluãrii ciclului.
ART. 12
Planificarea acţiunilor de intervenţie este atributul prim-adjunctului inspectorului-şef (similar) şi este iniţiatã pe baza ordinului primit de la eşalonul superior sau din proprie iniţiativã, ca rãspuns la evenimentele şi/sau la acţiunile ce au loc în zona de competenţã.
ART. 13
Planificarea şi activitãţile de pregãtire a intervenţiei se desfãşoarã la ordinul inspectorului-şef.
SECŢIUNEA a II-a
Principiile şi pregãtirea acţiunilor de intervenţie
ART. 14
Activitãţile desfãşurate de unitãţi şi subunitãţi în situaţii de urgenţã şi pe timpul stãrilor potenţial generatoare de situaţii de urgenţã constituie acţiuni de intervenţie.
ART. 15
Acţiunile de intervenţie se pregãtesc şi se executã pe baza urmãtoarelor principii:
a) pregãtirea şi conducerea într-o concepţie unitarã a acţiunilor, pe bazã de planuri şi proceduri întocmite din timp, care se completeazã şi se actualizeazã la specificul situaţiilor create;
b) concentrarea efortului principal pentru salvarea vieţii, bunurilor materiale şi protecţia mediului;
c) economia de forţe şi mijloace prin întrebuinţarea gradualã şi eficientã a acestora pe tipuri de urgenţe, pe etape, subetape de acţiune şi pe schimburi, potrivit scopului şi complexitãţii misiunilor, în funcţie de amploarea situaţiilor de urgenţã;
d) organizarea şi executarea oportunã a manevrei de forţe şi mijloace în scopul concentrãrii efortului principal dintr-un raion (punct de lucru, obiectiv, sector) în altul, pe timpul acţiunilor de intervenţie, în funcţie de evoluţia situaţiei operative;
e) realizarea şi menţinerea cooperãrii neîntrerupte între forţele participante la acţiunile de intervenţie, precum şi cu alte structuri existente în zonã şi solicitate în sprijin;
f) conducerea continuã, fermã, suplã şi oportunã a acţiunilor de intervenţie;
g) asigurarea acţiunilor de intervenţie;
h) menţinerea unei capacitãţi permanente de rãspuns prin constituirea unei rezerve de forţe şi mijloace.
ART. 16
La nivel naţional conducerea activitãţilor de pregãtire a intervenţiei se realizeazã ierarhic de cãtre personalul inspectorului general.
ART. 17
Principalele activitãţi şi mãsuri pregãtitoare care se executã sunt:
a) stabilirea şi luarea în evidenţã pentru intervenţie a obiectivelor şi localitãţilor din zona de competenţã, precum şi stabilirea raioanelor în care se angajeazã forţele şi mijloacele de intervenţie;
b) determinarea tipurilor de risc şi caracteristicilor operative ale zonei de competenţã (raionului de intervenţie, obiectivului);
c) elaborarea concepţiei probabile de acţiune;
d) organizarea mãsurilor specifice de protecţie;
e) pregãtirea psihologicã a personalului;
f) organizarea cooperãrii între subunitãţile proprii, între unitate/subunitate cu serviciile voluntare sau private pentru situaţii de urgenţã, precum şi cu celelalte forţe care participã la acţiunile de intervenţie;
g) organizarea activitãţii de informare publicã;
h) organizarea conducerii şi a sistemului de comunicaţii şi informaticã;
i) organizarea serviciului operativ şi pregãtirea pentru intervenţie a personalului şi a tehnicii specifice;
j) verificarea gradului de încadrare şi dotare a serviciilor profesioniste pentru intervenţie;
k) verificarea gradului de pregãtire a obiectivelor şi localitãţilor pentru intervenţie, prin exerciţii şi aplicaţii tactice.
ART. 18
(1) Luarea în evidenţã a obiectivelor şi localitãţilor din zona de competenţã (raion de intervenţie) este obligatorie şi se executã în scopul culegerii datelor privind caracteristicile acestora.
(2) Culegerea, centralizarea şi actualizarea datelor se asigurã, în principal, prin executarea de studii, studii tactice, recunoaşteri preliminare, precum şi prin analiza documentaţiilor tehnice de organizare, sistematizare şi amenajare a teritoriului, a celor de proiectare şi de executare a construcţiilor şi instalaţiilor, prin studiul documentelor de evidenţã ale direcţiei judeţene/a municipiului Bucureşti de statisticã şi registrului comerţului, a altor documente ce pot asigura informaţiile necesare elaborãrii concepţiei de acţiune şi întrebuinţãrii forţelor şi mijloacelor în situaţii de urgenţã.
(3) Instituţiile şi operatorii economici sunt obligate/obligaţi sã contacteze inspectoratele pentru situaţii de urgenţã (judeţene/municipiu) şi sã furnizeze, prin personalul specializat, datele necesare modificãrii concepţiei de acţiune, dacã, dupã elaborarea documentelor de pregãtire a acţiunilor de intervenţie, apar schimbãri organizatorice, structurale sau tehnologice.
ART. 19
(1) Caracteristicile operative ale zonei de competenţã se stabilesc prin centralizarea, prelucrarea şi analizarea datelor obţinute şi se materializeazã în baza de date.
(2) Principalele caracteristici operative avute în vedere sunt urmãtoarele:
a) existenţa tipurilor de risc generatoare de situaţii de urgenţã şi consecinţele acestora asupra populaţiei, bunurilor, mediului şi valorilor de patrimoniu;
b) caracteristicile fizico-geografice ale zonei de dispunere a unitãţilor administrativ-teritoriale;
c) criteriile de performanţã ale construcţiilor, instalaţiilor şi ale altor amenajãri;
d) densitatea, mãrimea şi comportarea la foc sau la alte tipuri de risc a construcţiilor;
e) numãrul şi mãrimea localitãţilor, modul de amplasare în teritoriu şi densitatea de locuitori a acestora;
f) timpii operativi de intervenţie;
g) capacitatea de acţiune a forţelor proprii şi a serviciilor de urgenţã voluntare sau private;
h) specificul intervenţiilor, în funcţie de natura situaţiilor de urgenţã;
i) nivelul susţinerii logistice a acţiunilor de intervenţie.
ART. 20
Elaborarea concepţiei de acţiune este principala activitate prin care se pregãteşte intervenţia şi se materializeazã în documentele operative de intervenţie.
ART. 21
Misiunile specifice de protecţie în situaţii de urgenţã se organizeazã pe baza planurilor de acţiune/intervenţie şi/sau de cooperare, dupã caz, precum şi în baza ordinelor de misiune primite.
ART. 22
Organizarea şi executarea neîntreruptã a cercetãrii au caracter centralizat şi unitar şi se realizeazã conform dispoziţiilor eşalonului superior, precum şi pe baza planurilor de cooperare întocmite din timp.
ART. 23
Cercetarea se realizeazã, în scopul culegerii datelor şi informaţiilor referitoare la acţiunile de intervenţie, de cãtre persoane autorizate, numite special pentru aceastã activitate.
ART. 24
Organizarea sistemului de comunicaţii şi informatic se realizeazã în scopul coordonãrii forţelor şi mijloacelor pe timpul acţiunilor de intervenţie, prin funcţionarea într-un sistem unic a legãturilor radio, fir sau informatice, pe baza planului de comunicaţii al inspectorului-şef/comandantului şi a dispoziţiilor eşalonului superior.
ART. 25
(1) Organizarea serviciului operativ, pregãtirea pentru intervenţie a personalului şi a tehnicii specifice sunt obligatorii la toate eşaloanele.
(2) Organizarea serviciului operativ se realizeazã în scopul asigurãrii continuitãţii în conducerea şi coordonarea misiunilor, cunoaşterii evoluţiei situaţiei operative din zona de competenţã sau raionul de intervenţie, precum şi pentru menţinerea permanentã a legãturii între eşaloane.
ART. 26
În sprijinul activitãţilor de pregãtire a intervenţiei se adoptã şi mãsuri complementare.
ART. 27
Mãsurile complementare în sprijinul activitãţilor de pregãtire a intervenţiilor se realizeazã prin: cunoaşterea procedurilor de intervenţie specifice şi a planurilor de urgenţã proprii ale obiectivelor identificate ca sursã de risc; executarea serviciului de patrulare cu autospecialele de intervenţie în zone şi pe trasee cu numãr mare de riscuri, în scopul reducerii timpului de rãspuns; pregãtirea obiectivelor, raioanelor, punctelor de lucru, precum şi a localitãţilor pentru intervenţie.
ART. 28
Pregãtirea unitãţilor şi subunitãţilor pentru intervenţie presupune: pregãtirea efectivelor, inclusiv din punct de vedere psihologic; pregãtirea tehnicii şi materialelor din dotare, prin întreţinere şi reparare.
ART. 29
Pregãtirea obiectivelor, raioanelor, punctelor de lucru, precum şi a localitãţilor presupune un ansamblu de mãsuri luate din timp, în scopul asigurãrii prevenirii şi protecţiei persoanelor, bunurilor materiale şi mediului înconjurãtor în situaţii de urgenţã.
SECŢIUNEA a III-a
Organizarea intervenţiei
ART. 30
Organizarea intervenţiei serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţã se realizeazã într-o concepţie unitarã şi cuprinde organizarea teritoriului, acţiunilor şi a personalului pentru intervenţie.
ART. 31
Organizarea teritoriului pentru intervenţie constã în împãrţirea teritoriului naţional în zone de competenţã, atribuite inspectoratelor/unitãţilor prin hotãrâre a Guvernului, iar pentru grupuri de intervenţie şi subunitãţi se stabilesc zone de responsabilitate, raioane şi obiective de intervenţie, atribuite prin ordin al inspectorului general. Punctele de lucru se stabilesc prin ordin al comandantului subunitãţii, în baza aprobãrii date de inspectorul-şef/comandantul unitãţii, în cadrul zonelor de competenţã, zonelor de responsabilitate, raioanelor şi/sau obiectivelor de intervenţie. Dupã caz, inspectorul general aprobã înfiinţarea şi funcţionarea unor puncte de lucru în afara zonelor de competenţã stabilite de unitate.
ART. 32
(1) În funcţie de locul, natura, amploarea şi evoluţia evenimentului, intervenţiile serviciilor profesioniste pentru situaţii de urgenţã sunt organizate astfel:
a) urgenţa I - asiguratã de garda/gãrzile de intervenţie a/ale subunitãţii în raionul (obiectivul) afectat;
b) urgenţa a II-a - asiguratã de cãtre subunitãţile inspectoratului judeţean;
c) urgenţa a III-a - asiguratã de cãtre douã sau mai multe unitãţi limitrofe;
d) urgenţa a IV-a - asiguratã prin grupãri operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului General, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungã duratã.
(2) Operaţiunile de intervenţie sunt executate în succesiune, pe urgenţe, astfel:
a) În urgenţa I, de regulã, sunt cuprinse misiunile care trebuie executate de cãtre structurile specializate, în scopul prevenirii agravãrii situaţiei de urgenţã, limitãrii sau înlãturãrii, dupã caz, a consecinţelor acestora, şi se referã la:
1. deblocarea cãilor de acces şi a adãposturilor;
2. limitarea efectelor negative în cazul riscului iminent de prãbuşire a unor construcţii;
3. salvarea victimelor;
4. acordarea asistenţei medicale de urgenţã;
5. descoperirea, identificarea şi paza elementelor de muniţie nefuncţionale sau neexplodate;
6. limitarea şi înlãturarea avariilor la reţelele de gospodãrie comunalã;
7. evacuarea şi asigurarea mãsurilor de adãpostire a populaţiei şi a sinistraţilor aflaţi în zonele supuse riscurilor;
8. stingerea incendiilor;
9. decontaminarea personalului, terenului, clãdirilor şi tehnicii;
10. asigurarea mijloacelor de subzistenţã.
b) În urgenţã a II-a se continuã acţiunile din urgenţa I, concentrându-se la locul evenimentului forţe şi mijloace de intervenţie, şi se îndeplinesc toate celelalte misiuni specifice, pânã la terminarea acţiunilor de intervenţie. Acestea se referã la:
1. dispersarea personalului şi bunurilor proprii în afara zonelor supuse riscurilor complementare;
2. evacuarea, protejarea şi, dupã caz, izolarea persoanelor contaminate;
3. asigurarea suportului logistic privind amenajarea şi deservirea taberelor pentru sinistraţi;
4. constituirea rezervei de mijloace de protecţie individualã şi colectivã;
5. decontaminarea personalului, terenului, clãdirilor şi tehnicii, dacã situaţia o impune;
6. executarea controlului contaminãrii radioactive, chimice şi biologice a personalului şi bunurilor proprii;
7. executarea controlului contaminãrii surselor de apã potabilã;
8. executarea controlului sanitar-epidemic în zonele de acţiune a forţelor şi mijloacelor proprii;
9. asanarea terenului de muniţia neexplodatã, rãmasã în urma conflictelor militare;
10. refacerea sistemului de alarmare şi a celui de comunicaţii şi informaticã;
11. controlul şi stabilirea mãsurilor pentru asigurarea viabilitãţii unor cãi de comunicaţie, pentru transportul şi accesul forţelor şi mijloacelor de intervenţie;
12. asigurarea mijloacelor de subzistenţã;
13. îndeplinirea altor misiuni stabilite prin lege.
(3) În cadrul urgenţelor a III-a, asiguratã de douã sau mai multe unitãţi limitrofe, şi a IV-a, asiguratã prin grupãri operative, dislocate la ordinul inspectorului general, al Inspectoratului General, în cazul unor intervenţii de amploare şi de lungã duratã, continuã sã se execute acţiunile din primele douã urgenţe, în funcţie de momentul în care s-au declarat, cu forţe şi mijloace sporite.
SECŢIUNEA a IV-a
Desfãşurarea intervenţiei
ART. 33
În urma manifestãrii unor situaţii de urgenţã, dupã caz, se creeazã: raionul (zona) de distrugere; raionul (zona) incendiat (incediatã); raionul (zona) contaminat (contaminatã) chimic; raionul exploziei nucleare şi/sau zona contaminat/contaminatã radioactiv; raionul (focarul) contaminat biologic; zona de inundaţii; zona de înzãpeziri.
ART. 34
Situaţiile de urgenţã pot fi produse de riscuri naturale, riscuri tehnologice şi riscuri biologice, care prin amploare şi intensitate ameninţã viaţa şi sãnãtatea populaţiei, mediul înconjurãtor, valorile materiale şi culturale importante, iar pentru restabilirea stãrii de normalitate sunt necesare adoptarea de mãsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.
ART. 35
Desfãşurarea intervenţiei cuprinde urmãtoarele operaţiuni principale:
a) alertarea şi/sau alarmarea unitãţilor şi a subunitãţilor pentru intervenţie;
b) informarea personalului de conducere asupra situaţiei create;
c) deplasarea la locul intervenţiei;
d) intrarea în acţiune a forţelor, amplasarea mijloacelor şi realizarea dispozitivului preliminar de intervenţie;
e) transmiterea dispoziţiilor preliminare;
f) recunoaşterea, analiza situaţiei, luarea deciziei şi darea ordinului de intervenţie;
g) evacuarea, salvarea şi/sau protejarea persoanelor, animalelor şi bunurilor;
h) realizarea, adaptarea şi finalizarea dispozitivului de intervenţie la situaţia concretã;
i) manevra de forţe;
j) localizarea şi limitarea efectelor evenimentului (dezastrului);
k) înlãturarea unor efecte negative ale evenimentului (dezastrului);
l) regruparea forţelor şi mijloacelor dupã îndeplinirea misiunii;
m) stabilirea cauzei producerii evenimentului şi a condiţiilor care au favorizat evoluţia acestuia;
n) întocmirea procesului-verbal de intervenţie şi a raportului de intervenţie;
o) retragerea forţelor şi mijloacelor de la locul acţiunii în locul de dislocare permanentã;
p) restabilirea capacitãţii de intervenţie;
q) informarea inspectorului general/inspectorului-şef/ comandantului şi a eşalonului superior.
SECŢIUNEA a V-a
Conducerea acţiunilor de intervenţie
ART. 36
Inspectoratul General este structura naţionalã de conducere a acţiunilor tuturor serviciilor de urgenţã profesioniste constituite conform legii.
ART. 37
Inspectoratul General exercitã rolul de decizie în relaţiile cu serviciile profesioniste de urgenţã prin Centrul Operaţional Naţional.
ART. 38
Inspectoratul pentru situaţii de urgenţã judeţean/al municipiului Bucureşti este serviciul de urgenţã profesionist care, prin organul sãu de specialitate - centrul operaţional - asigurã conducerea fermã, neîntreruptã şi directã a subunitãţilor de intervenţie.
ART. 39
(1) Sistemul de conducere este structura decizionalã cu rol de a asigura continuitatea acţiunilor de intervenţie.
(2) Sistemul de conducere este alcãtuit din: subsistemul decizional, subsistemul operaţional, subsistemul informaţional, subsistemul logistic, subsistemul de securitate şi subsistemul relaţiilor funcţional-organizatorice.
ART. 40
(1) Comandantul intervenţiei/acţiunii este conducãtorul subsistemului decizional.
(2) Comandantul intervenţiei/acţiunii ia decizii privind desfãşurarea acţiunilor de intervenţie, dã misiuni structurilor subordonate şi asigurã controlul îndeplinirii acestora.
ART. 41
Subunitãţile inspectoratului pentru situaţii de urgenţã judeţean/al municipiului Bucureşti, împreunã cu grupurile de suport tehnic, formeazã subsistemul operaţional care ajutã în luarea deciziilor şi materializeazã actul de conducere în documente de conducere şi pentru informare.
ART. 42
(1) Subsistemul informaţional cuprinde totalitatea informaţiilor, circuitelor şi fluxului informaţional, precum şi mijloacele de prelucrare automatã a informaţiilor.
(2) Toate informaţiile despre situaţiile de urgenţã provenite de la sursele proprii sau de la alte surse trebuie dirijate cãtre punctul de comandã al unitãţii.
(3) Pentru realizarea fluxului informaţional se folosesc atât mijloacele de înzestrare, cât şi sistemele şi circuitele de telecomunicaţii din sistemul teritorial.
ART. 43
Sistemul logistic este format din elemente specializate care realizeazã condiţiile materiale necesare Inspectoratului General pentru exercitarea actului de conducere şi desfãşurarea intervenţiei.
ART. 44
Subsistemul de securitate cuprinde totalitatea mãsurilor şi activitãţilor care sã asigure protecţia sistemului de conducere.
ART. 45
Relaţiile funcţional-organizatorice sunt raporturile care se stabilesc între Inspectoratul General şi comitetele pentru situaţii de urgenţã ale ministerelor şi instituţiilor centrale, precum şi între inspectoratele judeţene/al municipiului Bucureşti şi comitetele pentru situaţii de urgenţã.
ART. 46
(1) Conducerea acţiunilor de intervenţie, pe urgenţe, se asigurã astfel:
a) urgenţa I - de şeful gãrzii de intervenţie al subunitãţii în al cãrei raion de intervenţie s-a produs situaţia de urgenţã;
b) urgenţa a II-a - de comandantul grupului de intervenţie sau de inspectorul-şef, pentru inspectoratele unde nu funcţioneazã grupuri de intervenţie;
c) urgenţa a III-a - de inspectorul-şef în a cãrui razã de competenţã s-a produs evenimentul;
d) urgenţa a IV-a - de inspectorul general al Inspectoratului General.
(2) Acţiunile de intervenţie complexe din urgenţa I vor fi conduse de comandanţii de subunitãţi.
(3) În absenţa comandanţilor prevãzuţi la alin. (1) lit. a)-d), conducerea acţiunilor de intervenţie se asigurã de cãtre înlocuitorii legali la comandã.
ART. 47
Conducerea şi desfãşurarea intervenţiei se executã de urmãtorul personal şi structuri:
a) comandantul intervenţiei/acţiunii;
b) grupa operativã - de regulã în urgenţele a II-a-a IV-a;
c) şefii sectoarelor de intervenţie;
d) gãrzile de intervenţie constituite din echipaje specializate pentru: stingere; cãutare-salvare-evacuare; asistenţã medicalã de urgenţã şi descarcerare; asanare - pirotehnicã; protecţie N.B.C.; asigurarea acţiunilor de intervenţie.
ART. 48
(1) Comandantul intrevenţiei/acţiunii este sprijinit în conducerea operaţiunilor de intervenţie de grupa operativã sau de alte persoane stabilite de acesta.
(2) Dupã caz, în grupa operativã sunt incluşi şi specialişti din obiectivul afectat.
ART. 49
Personalul prevãzut la art. 46 alin. (1) lit. a) şi la art. 47 lit. d), precum şi personalul de serviciu în punctul de comandã executã, de regulã, serviciul în ture ori în schimburi.
ART. 50
În situaţia în care conducerea acţiunilor de intervenţie revine inspectorului general (urgenţa a IV-a) sau se deruleazã acţiuni de intervenţie complexe din urgenţele a II- IV-a la ordin, intrã în funcţiune punctul de comandã mobil înaintat.
SECŢIUNEA a VI-a
Raportarea şi analiza intervenţiilor.
Logistica acţiunilor de intervenţie
ART. 51
Informarea comandantului şi a eşalonului superior se realizeazã prin rapoarte operative, de intervenţie şi de evaluare a intervenţiei.
ART. 52
(1) Logistica acţiunilor de intervenţie cuprinde mãsurile şi activitãţile organizate, planificate şi desfãşurate în scopul asigurãrii la timp şi fãrã întrerupere cu resurse materiale necesare îndeplinirii misiunilor, menţinerii în permanenţã a stãrii de sãnãtate a personalului operativ, a stãrii de funcţionare a tehnicii de luptã şi de comunicaţii.
(2) Logistica intervenţiei se realizeazã pe baza deciziei inspectorului-şef/comandantului şi a dispoziţiilor eşalonului superior.
ART. 53
La organizarea logisticii se ţine seama de înzestrarea unitãţilor şi a subunitãţilor de intervenţie, normele de consum, nivelul stocurilor, situaţia sanitar-epidemiologicã a efectivelor, gradul de solicitare a personalului pentru îndeplinirea misiunilor, caracteristicile zonei de competenţã şi de sursele de aprovizionare.
ART. 54
Logistica acţiunilor de intervenţie vizeazã:
a) asigurarea aprovizionãrii, conservãrii şi distribuirii hranei, a antidoturilor, a echipamentului de protecţie, precum şi a altor materiale;
b) asigurarea echipamentului de protecţie şi a altor materiale;
c) asigurarea menţinerii în stare de funcţionare şi exploatare a mijloacelor în cadrul punctelor de asistenţã tehnicã şi realizarea rezervelor de carburanţi şi consumabile;
d) realizarea şi menţinerea legãturilor cu personalul de la locul intervenţiei, cu forţele cu care se coopereazã, cu dispeceratele unitãţilor, subunitãţilor, autoritãţile locale, precum şi cu eşalonul superior;
e) asigurarea aprovizionãrii cu materiale sanitare şi farmaceutice, prevenirea apariţiei îmbolnãvirilor şi acordarea ajutorului medical de urgenţã.
CAP. III
Documente de planificare, pregãtire, organizare, conducere, raportare, evidenţã şi analizã a acţiunilor de intervenţie
ART. 55
(1) În funcţie de destinaţia lor, documentele se clasificã în:
a) documente pentru pregãtirea şi organizarea intervenţiei;
b) documente pentru conducerea şi desfãşurarea intervenţiei;
c) documente pentru evidenţã, analizã, evaluare şi raportare.
(2) Conţinutul documentelor precizate la alin. (1) va fi stabilit prin dispoziţii tehnice ale inspectorului general.
CAP. IV
Dispoziţii finale
ART. 56
Personalul Inspectoratului General şi al structurilor subordonate este obligat sã cunoascã în pãrţile ce îl privesc şi sã aplice întocmai prevederile prezentului regulament.
ART. 57
În baza prezentului regulament, inspectorul general emite:
a) instrucţiuni, dispoziţii/metodologii, proceduri, ghiduri, precizãri, reguli şi mãsuri de asistenţã tehnicã, precum şi norme tehnice specifice domeniului de competenţã;
b) reguli şi mãsuri de protecţie a muncii, specifice pregãtirii, organizãrii şi desfãşurãrii intervenţiilor în situaţii de urgenţã;
c) norme tehnice de asistenţã pe timpul misiunilor, privind exploatarea şi întreţinerea autospecialelor, aparaturii, mijloacelor şi echipamentului de intervenţie.
ART. 58
Activitatea de raportare despre acţiunile de intervenţie desfãşurate, precum şi informarea operativã între structurile locale ale Ministerului Administraţiei şi Internelor se fac potrivit ordinelor ministrului şi ale inspectorului general.
ART. 59
Informarea prefecţilor, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti privind activitatea de intervenţie în situaţii de urgenţã se asigurã de cãtre inspectorii-şefi/comandanţi imediat dupã informarea eşalonului superior.
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
