Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGLEMENTARE TEHNICA din 21 septembrie 2006 Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

REGLEMENTARE TEHNICA din 21 septembrie 2006 "Normativ privind cerintele de proiectare si executie a excavatiilor adanci in zone urbane", indicativ NP 120-06

EMITENT: MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCTIILOR SI TURISMULUI
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 911 din 9 noiembrie 2006
Comenteaza legea
1. GENERALITĂŢI
1.1. Obiectul normativului
Prezentul Normativ defineşte cerinţele pentru proiectarea şi execuţia excavaţiilor adânci în zone urbane, precum şi monitorizarea acestora. Reglementãrile care se au în vedere au conţinutul valabil la data elaborãrii Normativului.
1.2. Domeniul de aplicare
Prezentul Normativ se referã la excavaţii cu adâncimi mal mari de 3 m, mãsurate de la suprafaţa terenului, situate în localitãţi urbane. Va fi consideratã adâncã şi acea incintã care are numai parţial excavaţii mai mari de 3,00 m.
Prevederile Normativului vor fi aplicate şi în cazul excavaţiilor adânci realizate în zone construite situate în afara localitãţilor urbane.
Aceste excavaţii pot fi realizate în incinte conturate pe toate laturile sau numai pe unele din acestea (fig. 1).

Fig. 1
Conturul incintelor adânci, excavate

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 1, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 8 (a se vedea imaginea asociatã).

În cazul în care prin lucrãrile aferente viitoarei amenajãri este afectatã negativ stabilitatea generalã a terenului, vor fi luate mãsuri pentru asigurarea acesteia prin dimensionarea în consecinţã a sprijinirii, care poate deveni astfel definitivã, precum şi a noii construcţii.
De asemenea, nu trebuie creat un obstacol în calea scurgerii apelor subterane, asigurându-se evacuarea acestora. În caz contrar, apar suprapresiuni pe perete, iar stabilitatea malului este diminuatã.
1.3. Potenţiali utilizatori ai Normativului
Normativul se adreseazã investitorilor, beneficiarilor lucrãrilor de construcţii, autoritãţilor publice implicate în procesul de avizare şi autorizare a execuţiei lucrãrilor de construcţii, precum şi proiectanţilor, verificatorilor de proiecte, executanţilor, specialiştilor angrenaţi în activitatea de inspecţie şi control al calitãţii în construcţii, specialiştilor din societãţile de asigurare etc.
1.4. Scopul Normativului
Normativul are ca scop aplicarea de cãtre utilizatori a cerinţelor de bazã privitoare la proiectarea şi execuţia excavaţiilor adânci, precum şi definirea cerinţelor specifice activitãţii de monitorizare a evoluţiei în timp a construcţiei nou proiectate şi a clãdirilor învecinate din zona de influenţã, pe parcursul execuţiei şi exploatãrii. De asemenea, sunt identificate sursele de risc rezultate din aplicarea soluţiei proiectate în vederea reducerii în limite acceptabile a riscurilor asociate, cu realizarea acestei categorii de lucrãri.

2. SURSE DE RISC ASOCIATE CU REALIZAREA EXCAVAŢIILOR ADÂNCI ÎN ZONE URBANE
Existã numeroase surse de risc (hazarduri) asociate cu realizarea excavaţiilor adânci în zone urbane, surse de care trebuie sã se ţinã seama la proiectarea şi execuţia acestor lucrãri pentru ca eventualele costuri suplimentare sã fie minime.
Prin "surse de risc" se înţeleg factorii care genereazã riscul şi care pot conduce la concepţia defectuoasã a incintelor, afectând astfel construcţiile învecinate.
În urma evaluãrii surselor de risc, pentru eliminarea acestora pot apare unele mãsuri şi cheltuieli supllmentare la proiectarea şi realizarea incintei excavate, pe care investitorul este obligat sã le suporte.
Beneficiarul este obligat sã prezinte la aprobare în vederea obţinerii Autorizaţiei de construire, cel puţin douã soluţii alternative, din care una sã prezinte riscul tehnic minim.
2.1. Surse de risc generate de poziţia amplasamentului excavaţiei adânci în planul de urbanism
Amplasamentele pentru construcţii pot fi situate în zone construite sau în zone libere de construcţii.
Amplasamentele situate în zone construite se disting prin cel puţin una din urmãtoarele particularitãţi:
a - prezenţa în apropiere a unor construcţii, monumente istorice, clasate şi având atribuite Coduri LMI - 2004 inclusiv a celor avariate, cu grad de asigurare la acţiuni seismice;
b - existenţa pe amplasament sau în imediata vecinãtate a unor reţele subterane (apã, canal, gaze, termoficare, electricitate etc.);
c - proximitatea cãilor şi mijloacelor de transport urban;
d - prezenţa în vecinãtate a unor supraîncãrcãri;
e - situarea în zona de protecţie a monumentelor istorice (<>Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare);
f - forma parcelei, care este impusã de spaţiul disponibil;
g - aspectele juridice care privesc delimitarea proprietãţii şi a efectelor generate de noua construcţie dincolo de limita de proprietate.
Toate aceste particularitãţi reprezintã prin ele însele surse de risc în cazul unei excavaţii adânci, care pot antrena consecinţe nefavorabile, fie asupra construcţiilor şi utilitãţilor din vecinãtatea amplasamentului, fie asupra diferitelor lucrãri care concurã la realizarea excavaţiei, prin condiţii restrictive privind deformaţiile, prin crearea de suprasarcini etc.
2.2. Surse de risc generate de caracteristicile geometrice ale excavaţiei adânci
Forma şi dimensiunile în plan precum şi adâncimea excavaţiei pot reprezenta surse de risc. Un contur neregulat şi dimensiuni mari în plan ale excavaţiei sporesc complexitatea sistemului de susţineri. Pe mãsura creşterii adâncimii excavaţiei, cresc nu numai dificultãţile de realizare a lucrãrii dar şi riscurile pentru lucrarea în sine sau pentru construcţiile din vecinãtate, pentru stabilitatea acestora, care trebuiesc luate în considerare.
De asemenea, este necesar sã fie definite condiţiile pentru realizarea construcţiei subterane la limita de proprietate, prin rezolvarea aspectelor de naturã tehnicã, economicã şi juridicã pe care le impune soluţia adoptatã.
2.3. Surse de risc generate de terenul de fundare de pe amplasamentul excavaţiei adânci
Se pot distinge în acest caz surse de risc generate de unele particularitãţi geotehnice sau hidrogeologice ale amplasamentului, ca de exemplu prezenţa unei stratificaţii eterogene, încrucişate, cu straturi având proprietãţi mecanice defavorabile, prezenţa unei pânze freatice deasupra cotei finale de excavare, prezenţa unui strat de apã subteranã sub presiune, sub cota finalã de excavare, care poate antrena terenul de fundare, absenţa unui strat impermeabil în care sã se poatã încastra un eventual perete etanş de susţinere a excavaţiei, etc.
O a doua grupã de surse de risc generatã de terenul de fundare rezultã din însuşi faptul cã cercetarea terenului de fundare se bazeazã pe un numãr limitat de foraje, sondaje deschise şi/sau probe de penetrare precum şi pe încercarea în laborator a unui numãr relativ redus de probe. Existã riscul de a nu fi puse în evidenţã particularitãţi ale stratificaţiei cu mare relevanţã pentru proiectarea şi execuţia excavaţiei, sau de a nu se obţine parametri geotehnici reprezentativi ai diferitelor straturi. De aceea, tema studiului geotehnic şi hidrogeologic trebuie întocmitã ţinând seama de caracteristicile incintei şi de scopul final.
2.4. Surse de risc care pot sã aparã la proiectarea excavaţiei adânci
Chiar când condiţiile de teren sunt bine cunoscute iar proiectarea este încredinţatã unor specialişti care utilizeazã metode acceptate în practica de proiectare curentã, trebuie recunoscut cã precizia calculelor geotehnice este limitatã. Se impune astfel aplicarea unei strategii de proiectare care sã elimine aceastã sursã de risc prin adoptarea unor coeficienţi de siguranţã corespunzãtori.
2.5. Surse de risc care pot sã aparã la execuţia excavaţiei adânci
Indiferent de soluţia adoptatã, excavaţiile adânci pot fi considerate lucrãri cu caracter special. Fiecare din componentele unei asemenea lucrãri aduce, prin tehnologia şi materialele utilizate, propriile surse de risc. La acestea se adaugã cele pe care le reprezintã constructorii lipsiţi de experienţa unor lucrãri în condiţii de teren asemãnãtoare, constructori fãrã o dotare adecvatã cerinţelor lucrãrii, etc. De aceea, condiţiile tehnice stabilite pentru realizarea excavaţiei trebuiesc respectate de cãtre executant.
2.6. Surse de risc generate de acţiunea cutremurelor
În cazul apariţiei unui cutremur, pe durata existenţei incintei, vor fi afectate atât lucrãrile pentru incinta propriuzisã, cât şi construcţiile şi instalaţiile din zona de influenţã a acesteia.
Sunt necesare verificãri ale acestor lucrãri, având în vedere existenţa în apropiere a unei incinte adânci. Eforturile şi deformaţiile trebuie sã fie sub valorile admisibile stabilite pentru construcţiile sau utilitãţile existente.
2.7. Surse de risc care pot sã aparã la alegerea echipamentelor tehnologice
Echipamentele utilizate în procesul tehnologic pentru execuţia unei excavaţii adânci, respectiv pentru amenajarea taluzelor incintei, sprijinirea acestora, sãpãtura propriu zisã şi epuismentele, trebuie sã asigure productivitatea şi cerinţele tehnice ale lucrãrii şi sã nu conducã la nivele de zgomote şi vibraţii peste limitele acceptabile.
Se vor avea în vedere efectele atât asupra oamenilor, cât şi asupra construcţiilor.

3. ZONA DE INFLUENTĂ A EXCAVAŢIEI ADÂNCI
Zona de influenţã a unei construcţii este definitã în "Normativul privind principiile, exigenţele şi metodele cercetãrii geotehnice a terenului de fundare" (NP 074/2002), drept "volumul din teren în care se resimte influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care sã influenţeze acea construcţie".
Proiectantul excavaţiei adânci va stabili zona de influentã a excavaţiei, ţinând seama de soluţia aleasã în toate etapele de execuţie ale lucrãrii şi va preciza mãsurile care trebuiesc luate pentru siguranţa construcţiilor aflate în zona de influenţã, a cãror stabilitate si deformaţii nu trebuie sã fie afectatã.
Aceastã zonã va fi detaliatã la proiectare, ţinând seama de soluţia aleasã şi de toate etapele de execuţie, luând mãsuri ca peste tot sã fie asiguratã stabilitatea şi deformaţiile admisibile.
În condiţiile în care limita zonei de influenţã se extinde dincolo de limita de proprietate, ca urmare a soluţiei propuse, este obligatorie obţinerea acordului în formã notarialã şi liber consimţit, dat de cãtre proprietarul fondului construit cu care se învecineazã construcţia. Acest acord trebuie sã ţinã seama şi de consecinţele ulterioare ale utilizãrii parcelei vecine excavaţiei adânci. Acordul se va referi şi la lucrãrile temporare, gen organizare de şantier dacã acestea îi afecteazã proprietatea.
Pentru situaţiile în care sunt evienţiate surse de risc care necesitã intervenţii prin consolidare, inclusiv acţiuni de îmbunãtãţire a pãmânturilor cu caracteristici mecanice nefavorabile, premergãtor etapei de trecere propriuzisã la proiectarea lucrãrilor pe care implicã excavaţia adâncã, decizia de intervenţie va trebui sã fie însuşitã de cãtre proprietarii acestor construcţii.

4. CATEGORIA GEOTEHNICĂ DE ÎNCADRARE A EXCAVAŢIEI ADÂNCI
O excavaţie adâncã, astfel dupã cum a fost definitã la art. 12, va fi încadratã, de regulã, la Categoria geotehnicã 3. Dupã cum se indicã în "Ghidul privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotelinice pentru construcţii" (GT 035/2002), stabilirea Categoriei geotehnice se face în funcţie de urmãtorii factori: condiţiile de teren; apa subteranã; clasificarea construcţiei dupã categoria de importanţã; vecinãtãţi.

5. ETAPELE REALIZĂRII UNEI EXCAVAŢII ADÂNCI ÎN ZONE URBANE
Realizarea unei excavaţii adânci în zone urbane presupune obţinerea în prealabil de date şi informaţii privind:
- Terenul de fundare
- Condiţiile meteo-climatice ale zonei
- Amplasamentul şi vecinãtãţile
- Starea construcţiilor şi utilitãţilor aflate in zona de influenţã
Principalele etape ale realizãrii excavaţiei adânci în zone urbane sunt:
- Alegerea dimensiunilor în plan şi adâncimii excavaţiei
- Alegerea soluţiei de excavare
- Alegerea soluţiei de epuisment
- Verificarea siguranţei construcţiilor şi utilitãţilor aflate în zona de influenţã
- Proiectarea excavaţiei
- Evaluarea şi limitarea deplasãrilor terenului produse de excavaţie şi de coborârea nivelului apei subterane
- Execuţia excavaţiei
- Monitorizarea lucrãrilor incintei şi a construcţiilor din zona de influenţã
- Urmãrirea comportãrii în exploatare a incintelor adânci şi a construcţiilor existente
Dacã este cazul, în funcţie de condiţiile de teren, soluţia tehnicã şi procedeele de execuţie propuse iniţial vor fi modificate astfel ca sã fie puse în siguranţã construcţiile învecinate.
5.1. Date privitoare la terenul de fundare
Datele privitoare la terenul de fundare se vor obţine pe baza cercetãrii terenului întreprinsã cu respectarea prevederilor normativului NP 074/2002 "Normativ privind principiile, exigenţele şi metodele cercetãril geotehnice a terenului de fundare".
Este obligatoriu ca proiectarea unei excavaţii adânci sã fie fãcutã pe baza unui Studiu geotehnic şi hidrogeologic. Studiul geotehnic trebuie sã precizeze cel puţin urmãtoarele elemente:
- succesiunea straturilor geologice care alcãtuiesc terenul de fundare;
- parametrii fizici (pentru identificare şl caracterizare) şi mecanici (de rezistenţã şi de deformabilitate) ai straturilor, influenţa prezenţei apei asupra acestor proprietãţi şi variaţia în timp a acestora;
- stabilitatea generalã şi localã a terenului;
- prezenţa pãmânturilor sensibile la umezire, pãmânturilor cu umflãri şi contracţii mari sau a pãmânturilor lichefiabile;
- prezenţa faliilor, golurilor carstice sau antropice sau a altor discontinuitãţi;
- încadrarea amplasamentului din punct de vedere al seismicitãţii;
- agresivitatea chimicã a terenului şi a apei subterane;
- posibilitãţile de îmbunãtãţire a terenului (dacã este cazul);
- prezenţa deşeurilor şi a altor materiale rezultate din activitãţile umane.
Cercetãrile hidrogeologice vor cuprinde urmãtoarele lucrãri, privind regimul apelor subterane:
- mãsurãtori privind nivelul apei subterane, direcţia de curgere, viteza şi caracterul stratului acvifer (cu nivel liber sau sub presiune);
- testãri (pompãri şi turnãri) executate în foraje, pentru determinarea coeficienţilor de permeabilitate ai terenului (dacã este cazul);
- mãsurãtori în piezometre ale presiunii apei din porii pãmântului (dacã este cazul).
Este obligatorie verificaroa Studiului geotehnic şi hidrogeologic de cãtre un verificator de proiecte atestat în domeniul Af, în conformitate cu "Ghidul privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice pentru construcţii" GT 035/2002.
5.2. Date meteo climatice ale zonei
Se vor culege informaţii meteo climatice privind zona respectivã, şi anume:
- precipitaţiile înregistrate în zonã, cu probabilitãţi de apariţie a acestora pe perioada de execuţie a lucrãrilor de excavare, precum şi pe întreaga perioadã în care incinta excavatã rãmâne deschisã;
- temperaturi maxime şi minime;
- eventuale fenomene meteorologice deosebite care au fost înregistrate.
Pe baza acestor informaţii, se vor stabili mãsurile necesare pe perioada de execuţie a lucrãrilor, astfel încât sã se evite inundarea incintei.
5.3. Date privitoare la amplasament şi vecinãtãţi
5.3.1. Date generale despre amplasament
Se vor obţine informaţii despre eventualele folosinţe anterioare ale amplasamentului.
Se va stabili dacã în zona respectivã au avut loc exploatãri ale unor zãcãminte subterane.
Se va preciza dacã amplasamentul aparţine sau este în apropierea unei zone de protecţie sau unei zone protejate, inclusã pe lista monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice.
5.3.2. Date privitoare la construcţiile învecinate
Se va efectua o examinare generalã a construcţiilor învecinate cu amplasamentul excavaţiei, obţinându-se informaţii privind:
- vechimea clãdirilor şi eventualele probleme deosebite care au avut loc în perioada de execuţie sau ulterior;
- eventuala încadrare a clãdirilor pe lista monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice;
- tipul structural al clãdirilor, de care depinde capacitatea acestora de a prelua tasãrile diferenţiale;
- adâncimea şi sistemul de fundare: se va preciza dacã a fost utilizatã fundarea directã (radier general, fundaţii izolate, fundaţii continue etc), cu sau fãrã îmbunãtãţirea terenului de fundare, sau fundarea indirectã (pe piloţi, barete etc.) ceea ce influenţeazã comportarea clãdirii existente la noile solicitãri;
- starea tehnicã a structurilor construcţiilor, cu evidenţierea eventualei prezenţe a unor tasãri, fisuri, crãpãturi etc., ceea ce face ca acestea sã fie deosebit de sensibile la viitoarele deformaţii;
- inundabilitatea la clãdirile cu subsoluri, ceea ce furnizeazã date asupra nivelului apei din teren.
5.3.3. Date privitoare la mijloacele de transport din zonã
Se vor obţine date privind toate tipurile de mijloace de transport care circulã în zonã (auto, tramvai, metrou, feroviare), apreciindu-se mãsura în care vreunul din aceste mijloace poate influenţa lucrarea de excavaţie ori pãrţi ale acesteia sau poate fi influenţat de lucrare.
5.3.4. Date privitoare la reţelele de utilitãţi
Pentru întregul amplasament se vor indica traseele eventualelor reţele de utilitãţi existente aflate în funcţiune: apã potabilã, canalizare menajerã, canalizare pluvialã, energie electricã, telecomunicaţii, gaze etc. Pentru conductele aflate în apropierea incintei, se va verifica starea lor de etanşeitate.
În cazul în care în apropierea amplasamentului sunt reţele electrice, se va depista şi eventuala prezenţã a curenţilor vagabonzi.
Se vor culege informaţii şi despre eventuale reţele de utilitãţi abandonate.
Pentru aflarea poziţiei reţelelor, se va apela la serviciile care administreazã reţele de utilitãţi din zona respectivã. În cazul în care nu existã informaţii certe, se vor efectua sondaje pe întregul amplasament al incintei, în scopul depistãrii tuturor reţelelor de utilitãţi existente.
Atunci când este necesarã devierea unora dintre acestea, se va cere acordul administraţiilor respective. Lucrãrile de deviere a reţelelor de utilitãţi se vor efectua în baza unor proiecte de specialitate.
5.3.5. Date privitoare la supraîncãrcãri
Se vor culege date şi se va aprecia posibilitatea de apariţie a unor supraîncãrcãri pe durata execuţiei excavaţiei precum şi pe durata în care incinta excavatã rãmâne deschisã. Supraîncãrcãrile pot fi generate de desfãşurarea lucrãrilor de execuţie din incinta excavaţiei, sau pot fi generate de activitãţile curente ale proprietarilor din vecinãtate sau de diverse situaţii ocazionale.
Pentru fiecare dintre supraîncãrcãri, se va stabili: perioada posibilã de apariţie, durata, poziţia în plan, valoarea şi mãrimea, iar efectul lor va fi luat în calcul.
5.4. Alegerea dimensiunilor în plan şi adâncimii excavaţiei
5.4.1. Alegerea dimensiunilor în plan ale excavaţiei
Dimensiunile în plan ale excavaţiei derivã din tema datã de beneficiar, prin care se urmãreşte, de regulã, un grad cât mai ridicat de ocupare cu construcţii a amplasamentului.
Atunci când pe conturul amplasamentului se aflã clãdiri, se va cãuta, pe cât posibil, distanţarea limitelor excavaţiei faţã de clãdirile învecinate, pentru a se reduce riscurile pe care executarea excavaţiei le poate aduce acestor clãdiri. Dincolo de limita de proprietate nu trebuie tulburatã starea terenului şi sã nu fie afectatã fundaţia construcţiei învecinate, existente sau posibil de a fi executate în acord cu condiţiile de amplasament aprobate prin planurile de urbanism şi regulamentele locale de urbanism
Se va ţine seama şi de mãrimea distanţelor dintre construcţii stabilite prin Codul Civil.
Trebuie avut în vedere spaţiul de lucru minim cerut de execuţia peretelui de sprijin, rezultând astfel distanţa noii construcţii faţã de limita proprietãţii (fig.2).
Viitoarea construcţie poate fi realizatã în contact cu peretele de sprijinire a taluzului incintei, prevãzând eventual între acestea un strat hidroizolant (folie), astfel cã dimensiunea spaţiului IV din fig. 2 se reduce în consecinţã.
Execuţia excavaţiei adânci a cãrei zonã de influenţã se extinde în afara limitei de proprietate, se va face numai cu acordul de vecinãtate, în formã notarialã, liber consimţit, dat de proprietarul vecin.

Fig. 2
Spaţiul de lucru minim pentru execuţia peretelui temporar

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 2, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 16 (a se vedea imaginea asociatã).

5.4.2. Alegerea adâncimii excavaţiei
Adâncimea excavaţiei rezultã din numãrul de niveluri subterane specificate prin tema de proiectare a noii construcţii. Totuşi, este necesar ca definitivarea acestei adâncimi sã se facã dupã cunoaşterea condiţiilor geotehnice şi hidrogeologice de pe amplasament, în mod particular a nivelului şi caracterului pânzelor de apã subteranã interceptate în forajele de cercetare a terenului de fundare. Întrucât dificultãţile şi riscurile cresc în mãsurã apreciabilã prin coborârea cotei finale de excavare sub nivelul apei subterane, trebuie avutã întotdeauna în vedere posibilitatea limitãrii numãrului de niveluri subterane, pentru reducerea acestor dificultãţi şi riscuri.
Dacã excavaţia are adâncimea mai micã de 3,0 m, dar zona ei de influenţã afecteazã fundaţia construcţiei învecinate, sunt valabile mãsurile prevãzute în prezentul Normativ.
Pe parcursul realizãrii excavaţiilor, odatã cu creşterea adâncimii existã riscul umflãrii fundului sãpãturii, ca urmare a scãderii presiunii geologice (fig. 3). Tendinţa de umflare creşte odatã cu mãrirea dimensiunilor în plan ale excavaţiei.

Fig. 3
Linia posibilã a fundului sãpãturii

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 3, din cauza umflãrii terenului, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 17 (a se vedea imaginea asociatã).

Pe baza mãsurãtorilor, se poate întocmi un grafic de tipul celui prezentat în fig. 24, care sã indice evoluţia ridicãrii fundului sãpãturii pânã la finalizarea lucrãrilor de excavaţii şi, respectiv, de la începutul execuţiei construcţiei pânã la terminarea lucrãrilor.
Prin proiect se va stabili tehnologia de execuţie a radierelor noilor construcţii, astfel încât sã se realizeze fundarea construcţiilor la cotele din proiect. Una din mãsurile tehnologice indicate este excavarea parţialã şi execuţia radierului pe ploturi, evitând descoperirea totalã a incintei la cota finalã de fundare şi menţinerea ei un timp cât mai redus.
În cazul în care este justificat, înainte de efectuarea excavaţiilor se poate recurge la mãsuri de consolidare prin injecţii a terenului aflat sub cota finalã a excavaţiei.

Fig. 4
Verificarea ruperii hidraulice a fundului incintei

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 4, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 17 (a se vedea imaginea asociatã).

În situaţia în care sub nivelul cotei inferioare a incintei se gãseşte un strat impermeabil sub care se aflã un acvifer sub presiune, exista riscul de rupere hidraulicã a fundului incintei şi / sau de deplasare a pereţilor incintei. Dacã nu este îndeplinitã condiţia S < (105≈'981.1)xG (fig. 4), se vor lua mãsuri de depresionare a acviferului, înainte de începerea lucrãrilor de execuţie a incintei.
5.5. Alegerea soluţiei de excavare
În funcţie de dimensiunile în plan şi de adâncimea excavaţiei, de condiţiile geotehnice şi hidrogeologice şi de vecinãtãţi, excavaţiile adânci se pot realiza în douã moduri:
- excavaţii taluzate;
- excavaţii verticale sprijinite.
În funcţie de particularitãţile de pe fiecare latura a unei incinte excavate, se pot alege soluţii diferite de sprijiniri pentru fiecare dintre laturi.
Alegerea soluţiei de excavare se va face printr-un calcul tehnico-economic în care vor fi comparate diferitele soluţii.
Soluţia de excavare trebuie sã fie susţinutã de concluziile expertizelor tehnice privind starea tehnicã a construcţiilor învecinate şi sã fie însuşitã de experţii tehnici care au expertizat construcţiile.
5.5.1. Excavaţii taluzate
Excavaţiile taluzate pot fi avute în vedere doar în situaţiile în care între limitele în plan ale construcţiei pentru care este necesarã excavaţia şi conturul amplasamentului rãmâne o zonã de teren suficient de mare pentru a se putea înscrie un taluz.
Soluţia este indicatã îndeosebi în situaţia în care nivelul apei subterane se aflã sub cota inferioarã a sãpãturii sau, dacã se aflã deasupra acestei cote, atunci când volumul de apã acumulat prin pereţii şi baza excavaţiei este redus şi poate fi stãpânit fãrã riscuri.
În funcţie de natura terenului şi de distanţa între baza excavaţiei şi suprafaţa terenului, excavaţiile taluzate se pot realiza în douã variante:
- taluzuri în pãmânt natural,
- taluzuri în pãmânt ranforsat.
5.5.1.1. Taluzuri în pãmânt natural
În figura 5 se aratã o excavaţie limitatã de un taluz în pãmânt natural.

Fig. 5
Incintã limitatã de taluz înclinat

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 5, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 19 (a se vedea imaginea asociatã).

Avantajul soluţiei constã în simplitatea execuţiei, îndeosebi în cazurile în care nu sunt necesare epuismente dificile. Dezavantajul îl reprezintã volumele mai mari de terasamente.
5.5.1.2. Taluzuri în pãmânt ranforsat
Pentru reducerea volumelor excavate se impune adoptarea unor pante ale taluzului mai apropiate de verticalã, care se pot obţine prin ranforsarea pãmântului.
Taluzul în pãmânt ranforsat este un taluz în care, pe mãsura excavãrii, se introduc în pãmânt elemente de ranforsare.
Elementele de ranforsare trebuie sã fie capabile sã preia solicitãri de tracţiune. Ele se introduc cu o uşoarã înclinare în jos în raport cu orizontala, şi sunt realizate din bare metalice cu diametre de 20.., 40 mm ("ţinte") introduse în pãmânt prin batere sau în gãuri forate şi apoi fixate prin injectare.
Un taluz din pãmânt ranforsat se realizeazã "de sus în jos", pe mãsura excavãrii, în trepte de 1...1,5 m. Dupã introducerea elementelor de ranforsare, faţa taluzului este protejatã cu un strat de beton torcretat sau alte soluţii care sã asigure fixarea capãtului ţintelor.
Aceastã soluţie se poate alege în situaţia în care faţa expusã a sãpãturii este stabilã în intervalul de timp cuprins între excavaţie şi protecţie.
În figura 6 se aratã fazele de execuţie ale unei excavaţii taluzate în pãmânt ranforsat.

Fig. 6
Faze de execuţie ale ranforsãrii unui taluz prin ţinte

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 6, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 20 (a se vedea imaginea asociatã).

5.5.1.3. Taluzuri în pãmânt consolidat prin injectare
Pentru ca taluzurile incintei sã fie realizate cât mai aproape de verticalã, terenul poate fi consolidat prin injectare. Soluţia de injectare se alege în funcţie de natura terenului, înclinarea propusã a taluzurilor, nivelul hidrostatic şi debitele infiltrate admisibile.
5.5.2. Excavaţii verticale sprijinite
Excavaţiile verticale sprijinite sunt excavaţii realizate la adãpostul unor lucrãri de susţinere.
Se disting douã categorii principale de lucrãri de susţinere utilizate pentru realizarea, în zone urbane, de excavaţii adânci verticale sprijinite:
- sprijiniri folosind elemente prefabricate;
- pereţi îngropaţi.
Se va urmãri ca nivelul de apã subteranã sã fie cât mai puţin influenţat evitând astfel ridicarea acestuia. Creşterea nivelului apei poate conduce la modificarea unor caracteristici ale terenului şi la pierderea stabilitãţii terenului.
5.5.2.1. Sprijiniri folosind elemente prefabricate
Sprijinirile folosind elemente prefabricate sunt, de regulã, sprijiniri cu caracter temporar, urmãrindu-se recuperarea şi reutilizarea elementelor utilizate.
Sprijiniri cu dulapi, filate şi şpraiţuri
În figura 7 se prezintã o sprijinire cu dulapi verticali, filate orizontale şi şpraiţuri înclinate.
Aceasta soluţie poate fi aplicatã doar în cazul în care excavaţia nu implicã epuismente iar clãdirile învecinate sunt situate în afara zonei de influenţã a peretelui vertical.
Un dezavantaj al utilizãrii acestui sistem, îl reprezintã faptul cã reclamã o suprafaţã în plan relativ mare, care reduce din suprafaţa disponibilã pentru construcţia definitivã.

Fig. 7
Sprijinirea taluzului incintei cu dulapi, filate şi şpraiţuri

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 7, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 21 (a se vedea imaginea asociatã).

Sprijiniri cu palplanşe
Palplanşele sunt elemente prefabricate din lemn sau profile metalice speciale, introduse în teren prin batere sau vibrare pentru a forma un perete vertical impermeabil.
La introducerea în teren a elementelor, existã riscul nerealizãrii impermeabilitãţii, ca urmare a nerealizãrii etanşãrii corespunzãtoare a rosturilor.
În figura 8 se prezintã, cu titlu de exemplificare, un perete din palplanşe la care, pe mãsura excavãrii, susţinerea este completatã prin filate şi şpraiţuri.
Se va avea în vedere alcãtuirea hidroizolaţiei noii construcţii pentru a nu fi deterioratã la extragerea palplanşelor.
Utilizarea pereţilor din palplanşe este recomandatã mai ales în situaţiile în care nivelul apei subterane este situat deasupra cotei finale de excavare.
În zone urbane, prin utilizarea pereţilor din palplanşe apar unele efecte negative, astfel:
- la introducerea palplanşelor, vibraţiile propagate în teren pot afecta clãdirile şi utilitãţile din zonã, iar zgomotul produs este un factor de poluare sonorã care poate atinge limite inacceptabile;
- la extragerea palplanşelor, existã riscul de apariţie a unor goluri în terenul de sub construcţiile existente, în cazul în care terenul conţine straturi de pãmânt cu coeziune mare.
Aceste aspecte vor fi avute în vedere la alegerea soluţiei pentru sprijinirea incintei.

Fig. 8
Sprijinire cu perete de palplanşe

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 8, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 22 (a se vedea imaginea asociatã).

Sprijiniri în "sistem berlinez"
"Sistemul berlinez" constã în forarea pe conturul peretelui a unor gãuri verticale, de regulã cu interax de 2...3 m, pânã la adâncimi care depãşesc cota finalã de excavare. În gãurile forate se introduc elemente metalice cu profil dublu T, carw se încastreazã în teren prin betonarea gãurii sub cota finalã de excavare. În funcţie de adâncimea totalã a excavaţiei şi de natura pãmântului, profilele metalice pot fi introduse în teren şi prin batere.
Pe mãsura excavãrii, de aripile prifilelor metalice sunt împãnaţi dulapi orizontali din lemn sau, mai rar, din beton armat prefabricat. Împingerea pãmântului este transferatã fie unui sistem de susţineri interioare (filate şi şpraiţuri), fie unor tiranţi de ancorare, este necesar ca umplutura din spatele dulapilor sã nu conducã la deformaţii ale terenului.
În locul profilelor metalice se pot executa piloţi foraţi distanţaţi la un interval de 1-2 m, între care se executã protecţia terenului.

Fig. 9
Sprijinire realizatã în "sistem berlinez" cu piloţi din profile metalice

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 9, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 22 (a se vedea imaginea asociatã).

Utilizarea "sistemului berlinez" se poate face în pãmânturi care posedã suficientã coeziune pentru a-şi menţine stabilitatea pe înãlţimea de excavare corespunzãtoare dulapilor ce se introduc într-o fazã de execuţie, pe amplasamente în care nivelul apei subterane este situat sub cota finalã de excavare, fie în mod natural fie printr-o coborâre generalã a acestui nivel.
În figura 9 se prezintã o secţiune orizontalã printr-un perete realizat cu "sistemul berlinez" în care, în gãurile forate au fost introduse profile metalice.
5.5.2.2. Pereţi îngropaţi
Pereţii îngropaţi sunt lucrãri de susţinere realizate pe conturul viitoarei incinte sub protecţia cãrora se realizeazã excavaţiile adânci. Uneori, pereţii îngropaţi pot servi şi ca fundaţii de adâncime sau pereţi perimetrali. În acest caz trebuiesc adoptate detaliile necesare impuse de viitoarea construcţie, conlucrând cu viitoarea construcţie, având astfel un caracter definitiv.
În funcţie de alcãtuirea constructivã, pereţii îngropaţi se clasificã în: pereţi din panouri şi pereţi din piloţi foraţi.
Pereţi din panouri
Aceşti pereţi pot fi executaţi din beton monolit (pereţi mulaţi) sau din elemente prefabricate.
Pereţii mulaţi sunt realizaţi prin turnarea în teren a betonului, dupã ce în prealabil a fost realizatã prin forare, sub protecţia noroiului bentonitic, o tranşee de dimensiuni stabilite prin proiectare, în care s-a introdus carcasa de armãturã.
Pereţii îngropaţi din elemente prefabricate sunt realizaţi prin lansarea într-o tranşee, excavatã sub protecţia unui noroi bentonitic substituit apoi de un noroi autoîntãritor sau excavatã direct sub protecţie de noroi autoîntãritor, a unor elemente prefabricate. Conlucrarea între elementele prefabricate şi pãmântul din spatele peretelui precum şi etanşeitatea peretelui sunt asigurate prin întãrirea noroiului de foraj autoîntãritor şi prin profile din material plastic introduse in rosturi.
Trebuie semnalat riscul executãrii unei etanşãri necorespunzãtoare a rosturilor, având drept consecinţã o impermeabilitate deficitarã a peretelui şi antrenarea pãmântului din spate.
Pereţii mulaţi reprezintã o soluţie care implicã numeroase surse de risc (hazarduri), între care:
- utilizarea unui noroi de foraj cu caracteristici nefavorabile prin preparare sau cu caracteristici depreciate prin acţiunea de spãlare de cãtre apa subteranã în mişcare, ceea ce poate produce prãbuşirea pereţilor tranşeei;
- viteza de scurgere prea mare a apei subterane care poate antrena particulele fine din betonul proaspãt turnat, creând astfel zone neetanşe;
- neasigurarea unei diferenţe suficiente între nivelul noroiului în tranşee şi nivelul apei subterane, cu consecinţe nefavorabile asupra stabilitãţii pereţilor tranşeei;
- neasigurarea unui flux neîntrerupt al fazelor de execuţie (sãparea panoului, lansarea carcasei de armãturã şi a tuburilor de rost, betonarea, extragerea tuburilor de rost) şi nerespectarea intervalelor de timp, minime şi maxime, admise între faze, cu consecinţe negative asupra capacitãţii peretelui de a reţine apa, atât în cuprinsul panourilor cât şi la rosturi;
- utilizarea de panouri prea lungi, ceea ce reduce numãrul de rosturi, dar face sã creascã în mare mãsurã riscul unei betonãri necorespunzãtoare, cu formarea de incluziuni de noroi în masa betonului, prin care se pot produce scurgeri importante de apã, mai ales sub presiuni hidrostatice mari (la un nivel ridicat al apei subterane asociat cu o excavaţie foarte adâncã); de asemenea, scade gradul de siguranţa al excavaţiei executatã lângã un calcan;
- o densitate prea mare a barelor (deci bare prea apropiate) în carcasa de armãturã, cu consecinţe defavorabile asupra calitãţii betonului, îndeosebi asupra impermeabilitãţii acestuia;
- modul de realizare a rosturilor verticale dintre panouri, precum şi a rosturilor orizontale între perete şi radier;
- nerespectarea toleranţelor prescrise privind verticalitatea panoului;
- folosirea unui echipament de excavare necorespunzãtor şi neadecvat condiţiilor de teren, etc.
Între sursele de risc enumerate, cele care pot avea drept consecinţã surparea pereţilor excavaţiei trebuie avute cu precãdere în vedere atunci când în imediata vecinãtate a peretelui mulat se aflã construcţii. În acest caz, se recomandã limitarea lungimii unui panou la dimensiunea cupei de excavare, iar trecerea la execuţia unei noi tranşei se va face numai dupã betonarea celei precedente.
Unele din sursele de risc menţionate în legãturã cu pereţii mulaţi lipsesc sau pot avea consecinţe mai reduse în cazul pereţilor îngropaţi din elemente prefabricate. Astfel, prin utilizarea chiar în faza de sãpare a noroiului autoîntãritor cu densitate mult mai mare decât a noroiului uzual, riscul de surpare a pereţilor tranşeei este considerabil diminuat. Totodatã, datoritã calitãţii mai bune a betonului prefabricat, sistemului de îmbinare dintre elemente in prezenţa profilelor metalice şi a noroiului întãrit, este asiguratã o mai bunã impermeabilizare a peretelui.
Pereţi îngropaţi din piloţi foraţi
Pereţii îngropaţi din piloţi foraţi cu interspaţii (fig. 10) sau dispuşi joantiv se utilizeazã în amplasamente în care nu se impun condiţii de impermeabilitate a peretelui. Atunci când se impun asemenea condiţii, se folosesc pereţi din piloţi secanţi dintre care piloţii primari sunt nearmaţi din beton, mortar sau din alt material cu rezistenţa scãzutã, iar cei secundari sunt armaţi (fig. 11).

Fig. 10
Perete din piloţi armaţi cu interspaţii

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 10, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 24 (a se vedea imaginea asociatã).

Fig. 11
Perete din piloţi secanţi: piloţi rezistenţi (armaţi) / piloţi nearmaţi, din imaterial cu rezistenţã scãzutã

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 11, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 25 (a se vedea imaginea asociatã).

Alegerea tipului de pilot forat se face în funcţie de condiţiile de teren şi de vecinãtãţi.
În situaţia în care în zona de influenţã a peretelui nu se aflã construcţii sau utilitãţi, se pot executa piloţi foraţi fãrã tubaj, şi anume: piloţi foraţi în uscat, atunci când nivelul apei subterane este situat sub baza pilotului şi piloţi foraţi sub protecţia noroiului bentonitic în prezenţa unei pânze de apã subteranã in pãmânturi cu sau fãrã coeziune.
Utilizarea piloţilor foraţi cu tubaj recuperabil este recomandatã în cazul când în apropierea peretelui se aflã clãdiri sau utilitãţi. Întrucât stabilitatea gãurii forate este asiguratã de prezenţa tubajului, care se extrage pe mãsura umplerii gãurii cu beton, principala sursã de risc pe care o aduce sãpãtura sub noroi este eliminatã.
Trebuie totuşi avut în vedere cã extragerea tubului sã se execute cu o vitezã suficient de redusã, pentru a evita riscul destabilizãrii pereţilor gãurii sau al amestecãrii betonului cu pãmânt.
5.5.3. Moduri de susţinere a pereţilor îngropaţi, pe mãsura excavãrii
În cazul excavaţiilor adânci, se va studia necesitatea utilizãrii unui sistem de susţinere a pereţilor îngropaţi pe mãsura excavãrii, care se poate face în interior sau prin ancorare.
5.5.3.1. Susţineri prin şpraituire în interiorul incintei excavate
În figura 12 se prezintã în plan şi în secţiuni verticale diferite moduri de realizare a unor susţineri prin şpraituire, care se dezvoltã în interiorul incintei excavate. Principalele elemente constructive care alcãtuiesc sistemul prin şpraituire sunt filatele, dispuse perimetral (elemente încovoiate) şpraiţurile (elemente comprimate), şi popii, acolo unde este necesarã reducerea lungimii de flambaj a şpraiţurilor.
La contactul cu peretele excavaţiei, şpraiţurile trebuiesc împãnate astfel ca sã fie exclusã deplasarea spre incintã a peretelui sprijinit.
Susţinerea prin şpraituire a excavaţiilor verticale adânci în zone urbane reprezintã o soluţie indicatã, deoarece comportã mai puţine riscuri.
Se evitã astfel ancorajele care adesea pãtrund sub clãdirile existente şi pot conduce la modificarea condiţiilor de fundare şi la apariţia unor tasãri necontrolate.
Prevederile prezentului paragraf sunt aplicabile, cu adaptãri de rigoare, şi în cazul pereţilor din palplanşe.
Dezavantajul sistemului îl reprezintã aglomerarea incintei cu şpraiţuri, contravânturi, popi etc., ceea ce îngreuneazã excavarea şi, în general, activitãţile de construcţie asociate lucrãrii subterane.

Fig. 12
Susţineree în interiorul incintei excavate prin şpraiţuri

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 12, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 26 (a se vedea imaginea asociatã).

5.5.3.2 Susţineri prin ancoraje în teren
Ancorajele în teren (figura 13) reprezintã elemente structurale capabile sã transmitã forţele de întindere care le sunt aplicate la un strat portant de pãmânt sau de rocã prin intermediul unui bulb.
Alegerea sistemului de susţinere prin ancoraje în teren depinde de numeroşi parametri, între care:
- adâncimea de excavare;
- caracterul definitiv sau permanent al ancorei;
- necesitatea efectuãrii în timp a unor intervenţii la sistemul de ancoraj;
- regimul apei subterane în momentul executãrii ancorajelor şi ulterior, în faza de excavare;
- natura terenului;
- comportarea în timp a terenului;
- deplasãrile maxime admisibile ale peretelui;
- sensibilitatea construcţiilor învecinate la deformaţiile terenului induse de excavaţia adâncã;
- programul de execuţie a lucrãrii subterane;
- agresivitatea apei subterane;
- amplasarea utilitãţilor existente;
- poziţia fundaţiilor şi subsolurilor clãdirilor învecinate;
- existenţa autorizaţiilor legale de a se executa ancoraje în teren în afara limitelor proprietãţii;
- determinarea ancorajelor provizorii;
- eventuala obligaţie de a scoate ancorajele de sub construcţiile învecinate, la cererea proprietarilor acestora.

Fig. 13
Ancoraje în teren pentru pereţii unei incinte

NOTĂ(CTCE)
Reprezentarea Fig. 13, se gãseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 911 din 09 noiembrie 2006, la pagina 27 (a se vedea imaginea asociatã).
Astfel, soluţia cu ancoraje în teren pentru susţinerea pereţilor verticali la excavaţii adânci în zone urbane, implicã numeroase surse de risc.
Consecinţele acestor surse de risc sunt cu deosebire defavorabile în situaţiile în care se suprapun factori cum sunt nivelul ridicat al apei subterane, influenţa variaţiei nivelului acestei ape, prezenţa unor strate de pãmânturi uşor antrenabile de apa în mişcare, adâncimea mare de excavare, curgerea lentã a terenului (argile), lungimea mare a ancorajelor, clãdiri şi utilitãţi în apropiere.
Nu se recomandã folosirea ancorajelor în cazul în care nivelul hidrostatic se aflã deasupra punctului de pornire al forajului, atunci când acest nivel nu poate fi coborât sau când nu se dispune de o tehnologie adecvatã care sã permitã prevenirea curgerii apei, cu antrenarea particulelor de pãmânt. De asemenea, nu se recomandã folosirea unor tiranţi cu durata lungã de folosinţã în cazul terenurilor deformabile (argile). Va fi consideratã adecvatã acea tehnologie care a fost gãsitã corespunzãtoare în toate fazele de execuţie a ancorajului (forare, armare, injectare), pe baza unor încercãri in situ.
5.5.3.3. Susţineri prin planşee de beton armat
Susţinerile prin planşee de beton armat, cunoscute şi sub denumirea de "metoda milanezã" sau "metoda de sus în jos" implicã turnarea la suprafaţa terenului, sau în imediata apropiere, dupã care se transportã la lucrare, a unui planşeu din beton armat în care se lasã goluri care vor servi ulterior la accesul lucrãtorilor şi echipamentelor şi la evacuarea pãmântului. Sãparea se face sub planşeu, care îndeplineşte rolul de şpraiţ pentru pereţii îngropaţi. La asemenea lucrãri, trebuie acordatã o atenţie specialã în primul rând legãturii planşeelor cu peretele îngropat, rezistenţei peretelui sub planşeu pânã la turnarea planşeului inferior şi deformaţiilor peretelui între douã planşee consecutive. În cazul deschiderilor mari, înainte de turnarea planşeului, se pot introduce în teren stâlpi metalici cu fundaţii pe piloţi foraţi, barete etc. În fig. 14 se aratã etapele de execuţie ale infrastructurii unei clãdiri înalte cu subsoluri multiple realizate prin "metoda de sus în jos".

Fig. 14
Etapele de execuţie ale infrastructurii unei clãdiri înalte cu subsoluri multiple folosind tehnica pereţilor îngropaţi

NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 14 se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noiembrie 2006, la pagina 29, a se vedea imaginea asociata.

"Motoda de sus în jos" este indicatã în situaţii în care se impun limitãri severe ale deplasãrilor pereţilor îngropaţi, ca urmare a proximitãţii unor clãdiri. Totoşi, apar dificultãţi şi costuri ridicate la realizarea sãpãturii si betonarii sub planşee.
5.5.3.4. Efectul cutremurelor asupra elementelor de susţinere
Lucrãrile de susţinere a pereţilor incintei trebuie sã reziste la acţiunea cutremurelor şi sã permitã deplasãri, care sã afecteze construcţiile şi instalaţiile din zona de influenţã.
Clasa de importanţã a pereţilor incintei, inclusiv a elementelor de susţinere, nu va fi mai micã decât a construcţiilor din zona de influentã.

5.6. Alegerea soluţiei de epuisment

Prezenţa apei subterane pe amplasamentul excavaţiei adânci reprezintã un factor care aduce numeroase surse de risc, de care trebuie sã se ţinã seama la proiectarea şi execuţia lucrarii.
Scopul epuismentului îl constituie îndepãrtarea apei din excavaţie şi asigurarea condiţiilor de lucru în uscat.
Principalele metode prin care se asigurã îndepãrtarea apei subterane din excavaţiile adânci sunt:
- pomparea directã a apei care pãtrunde prin pereţii şi fundul excavatiei;
- coborârea generalã a nivelului apei subterane, prin filtre aciculare sau puţuri-filtre, realizatã înainte de excavare;
- realizarea unor bariere etanşe care sã împiedice apa subteranã sã pãtrundã în excavatie.
Alegerea metodei celei mai eficiente depinde de numeroşi factori, dintre care se enumera: dimensiunile în plan şi mai ales adâncimea excavatiei; grosimea şi natura straturilor de pãmânt; mãrimea presiunii apei în fiecare strat; prezenţa în vecinãtate a unor clãdiri şi utilitãţi; perioada de timp cât va rãmâne deschisã excavaţia.
În cazul în care nivelul apei subterane este situat deasupra cotei inferioare a sãpãturii, executantul va întocmi un Proiect de epuismente, în care se vor detalia lucrãrile de dirijare, colectare şi evacuare din incintã a apelor infiltrate şi a apelor provenite din precipitaţii. Proiectul va conţine toate mãsurile necesare coborârii nivelului apelor subterane sub cota finalã a excavatiei şi menţinerea acestui nivel pe perioada de execuţie a lucrãrilor în incinta.
În cazul diferenţelor mari între nivelul apei subterane şi cota inferioara a sãpãturii existã riscul unor debite prea mari necesar a fi evacuate, care fie conduc la antrenarea excesivã de material, fie nu pot fi stãpânite.
Soluţiile tehnice de realizare a epuismentelor se vor alege funcţie de particularitãţile fiecãrui amplasament şi se vor corela cu tehnologia de execuţie a lucrãrilor din interiorul incintei.
Se va executa un sistem de rigole care sã adune apele în interiorul unor başe, de unde acestea vor fi evacuate prin pompare şi conduse în sistemul de canalizare al localitãţii.
Rigolele vor fi cãptuşite cu materiale filtrante, pentru a se evita antrenarea excesivã a materialului fin din terenul de fundare. Tot în acest scop, başele din care se evacueazã apa vor fi amenajate pentru ca pompele sã nu antreneze materialul fin.
Programul de pompare se va întocmi înainte de începerea lucrãrilor şi se va adapta funcţie de necesitãţi, în perioada de execuţie.
La alegerea şi aplicarea metodei de epuisment, este necesarã îndeplinirea unor condiţii de bazã, precum:
■ nivelul coborât al apei subterane trebuie sã se afle în permanenţã sub control, pentru evitarea variaţiilor care pot afecta atât stabilitatea excavatiei şi continuitatea lucrãrilor de construcţie, cât şi stabilitatea construcţiilor învecinate;
■ excavaţia trebuie sã rãmânã în permanenţã stabilã, fãrã sã se producã alunecãri ale malurilor sau umflãri excesive ale bazei;
■ când stratul purtãtor de apã este un pãmânt granular neuniform, el se poate comporta ca un filtru invers, capabil sã previnã pierderea de pãmânt prin pompare; dacã acest lucru nu se întâmplã, filtrul invers trebuie realizat în jurul puţului de descãrcare, pentru a împiedica antrenarea pãrţilor fine, îndeosebi în prafuri nisipoase şi în nisipuri fine;
■ instalaţia de pompare trebuie prevãzutã cu capacitãţi şi surse de energie de rezervã;
■ metoda de epuisment nu trebuie sã afecteze clãdirile din apropiere;
■ metoda aleasã trebuie sã evite pierderi excesive de pãmânt din masivul adiacent excavatiei, în cazul curgerii apei prin pereţii excavatiei.

5.6.1. Epuisment prin pompare directã

În fig. 15 este prezentatã schema clasicã de utilizare a pompãrii directe în cazul unei excavaţii taluzate.

Fig. 15
Utilizarea pompãrii directe la o excavaţie taluzatã
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 15, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noiembrie, la pagina 31, a se vedea imaginea asociata.

La o diferenţã redusã între nivelul iniţial al apei subterane şi cota de excavare şi la un taluz suficient de lin (fig. 15a), riscul de pierdere a stabilitãţii malului excavat este mic. Dacã diferenţa de nivel este mare iar taluzul este mai aprapiat de verticalã (fig. 15b), apa în mişcare poate provoca deplasarea particulelor de pãmânt şi pierderea stabilitãţii taluzului prin eroziune, mai cu seamã în pãmânturi de tipul nisipurilor fine sau nisipurilor uniforme. Stabilitatea acestor pãmânturi se poate îmbunãtãţi prin aşternerea unei "saltele" din pietriş sau piatrã sortatã, cu rol de filtru invers (fig. 15c). În terenuri neuniforme alcãtuite din pietrişuri cu nisip, riscul de instabilitate este mai redus, întrucât pãmântul însuşi acţioneazã ca un filtru.
În fig. 16 sunt arãtate condiţiile epuismentului prin pompare directã în cazul unei excavaţii la adãpostul unui perete etanş, a cãrui bazã se opreşte în stratul purtãtor de apã.

Fig. 16
Epuisment direct la adãpostul unei incinte etanşe
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei nr. 16 se gaseste in Monitorul Oficiala al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noimebrie 2006, la pagina 32, a se vedea imaginea asociata.

Liniile de curent ocolesc baza peretelui, dirijandu-se apoi spre baza excavaţiei. Se creeazã astfel, condiţiile unei curgeri "de jos în sus" prin raport cu excavaţia, ceea ce reprezintã o sursã majorã de risc, putând produce antrenarea hidrodinamicã a pãmântului şi pierderea stabilitãţii terenului de la baza excavaţiei (fig. 17). Pentru prevenirea acestui fenomen trebuie asiguratã o fişã "t" care sã confere siguranţa cerutã, sau trebuie sã se recurgã le epuisment prin coborârea generalã a nivelului apei subterane.

Fig. 17
Antrenarea hidrodinamicã a pãmântului
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 17, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noiembrie 2006, la pagina 32, a se vedea imaginea asociata.

5.6.2. Epuisment prin coborârea generala a nivelului apei subterane

În fig. 18 este arãtatã schema de principiu a coborârii generale într-o singura treaptã a nivelului apei subterane, folosind filtre aciculare sau puturi filtre dispuse pe conturul oriei excavaţii taluzate. În fig. 19 este arãtatã schema unei coborâri cu douã trepte.

Fig. 18
Coborârea nivelului apei subterane prin pompare, într-o singurã treaptã
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 18, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noimebrie 2006, la pagina 33, a se vedea imaginea asociata.

Fig. 19
Coborârea nivelului apei subterane prin pompare, în mai multe trepte
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 19 se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noimebrie 2006, la pagina 33, a se vedea imagina asociata.

În fig. 20 sunt arãtate câteva situaţii de utilizare a coborârii generale a nivelului apei sobterane în cazul unor excavaţii verticale sprijinite.
Fig. 20a se referã la cazul unui perete vertical neetanş, care pãtrunde într-un strat de argilã. Instalaţia de coborâre generalã amplasatã în exteriorul excavaţiei asigurã epuizarea apei din stratul permeabil şi, totodatã, reducerea presiunii exercitate asupra peretelui. Apa râmasã în interiorul excavaţiei este eliminatã prin pompare directã.
Fig. 20b se referã la cazul unui perete vertical etanş (perete de pal planşe, perete îngropat etc.) oprit cu baza în stratul permeabil. Prin amplasarea instalaţiei în interiorul excavaţiei, se urmãreşte coborârea nivelului apei subterane sub baza excavaţiei.
Fig. 20c se referã la acelaşi caz ca şi 20b, diferenţa constând din plasarea instalaţiei în exteriorul peretelui etanş, ceea ce conduce la reducerea presiunii asupra peretelui.
La coborârea generalã a nivelului apei subterane în exteriorul excavaţiei, apare însã un dezavantaj, şi anume faptul cã presiunea efectivã creşte cu mãrimea ã(W)H, unde H este coborârea în punctul considerat a nivelului apei subterane, iar ã(W) este greutatea volumicã a apei. Creşterea greutãţii pãmântului este însoţitã de tasarea terenului, cu consecinţe defavorabile asupra construcţiilor din zonã.
De asemenea, o duratã îndelungatã de menţinere a nivelului scãzut al apei în zona adiacentã poate conduce la uscarea vegetaţiei existente, cu efecte defavorabile asupra mediului înconjurãtor.
Fig. 20d se referã la cazul unui perete vertical permeabil sau etanş, oprit într-un strat de argilã, baza excavaţiei gãsindu-se într-un strat de argilã, sub care se aflã un strat de apã sub o presiune, iar ã(W)H, unde H este diferenţa de nivel între talpa stratului de argilã şi nivelul primei pânze de apã subteranã. În acest caz, coborârea generalã a nivelului pânzei de apã sub presiune are ca efect depresionarea acesteia şi evitarea, în acest mod, a ruperii hidraulice a stratului de argilã.

Fig. 20
Coborârea nivelului apei subterane în cazul incintelor cu pereţi verticali
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 20, se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 911 din 9 noiembrie 2006, la pagina 34, a se vedea imaginea asociata.

Când apa pãtrunde în incintã prin curgere dinspre exterior se pot executa incinte cu pereţi verticali permeabili (ex. piloţi distanţaţi) între care poate pãtrunde apa freaticã.
La baza pereţilor se prevede un fitru invers, realizând astfel o incintã drenantã, iar pentru captarea apei se prevede un dren perimetral sau un şanţ în interiorul incintei, care dirijeazã apa infiltratã într-o başe de unde este evacuatã.
În acest mod, nu creşte nivelul apei în interiorul incintei, situaţie care conduce la creşterea presiunii pe ecran.
În fig. 21 se prezintã schema unei astfel de incinte drenante.

Fig. 21
Incinta drenanta
NOTA CTCE
Imaginea figurei 21 se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 911 din 9 noiembrie 2006 la pagina 35, a se vedea imaginea asociata.

5.6.3. Bariere etanşe pentru prevenirea pãtrunderii apei subterane în excavaţie

5.6.3.1. Bariere verticale
În cazul excavaţiilor adânci în zone urbane, barierele verticale se realizeazã, de regulã, din pereţi îngropaţi care trebuie sã pãtrundã cu partea terminalã într-un strat de argilã practic impermeabil. Atunci când stratul de argilã se aflã la adâncime mare, este indicatã utilizarea de "pereţi compuşi", având la partea superioarã dublul rol de rezistenţã şi etanşare şi o alcãtuire în consecinţã, iar la partea inferioarã, care asigurã racordarea cu stratul de argilã, doar rol de etanşare.
În fig. 22 se prezintã secţiuni verticale prin câteva tipuri de pereţi compuşi.
În situaţii speciale, barierele verticale se pot realiza prin injectare, utilizându-se, în funcţie de condiţiile de teren, fie injectarea la presiuni normale de lapte de ciment sau de amestecuri argilã-ciment fie injectarea cu suprapresiune (jet grouting). Uneori, barierele realizate prin injectare se plaseazã în spatele peretelui îngropat pentru a se evita astfel necesitatea unei coborâri generale a apei subterane, care poate praduce tasãri ale clãdirilor din zonã.

Fig. 22
Bariere verticale realizate din pereţi îngropaţi cu rol de rezisteriţã şi etanşare
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 22, se gaseste in Monitorul oficial al Romaniei, Partea I, nr. 911 din 9 noiembrie 2006, la pagina 36, a se vedea imaginea asociata.

5.6.3.2. Bariere orizontale
La grosimi mari ale stratului sau straturilor permeabile, când pereţii verticali etanşi (cu rol de bariere) nu pot atinge stratul impermeabil, se poate recurge la formarea unei bariere orizontale care sã închidã accesul apei prin baza excavaţiei. În funcţie de condiţiile de teren, bariera orizontalã se poate realiza prin injectare cu supra-presiune (jet grouting) etc. sau prin injectare la presiuni normale de argilã-ciment, silicat de sodiu. Uneori, barierele de grosime redusã realizate prin jet grouting se ancoreazã cu ajutorul unor mini-piloţi sau prin ancoraje verticale în teren.
În fig. 23a se aratã o bariera orizontalã executatã prin injectare cu suprapresiune (jet grouting), iar în fig. 23b o barierã prevãzutã cu elemente de ancorare.
În ambele cazuri, este necesarã efectuarea verificãrii stabilitãţii la subpresiune.

Fig. 23
Incinte cu bariere orizontale
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurii 23 se gaseste in Monitorul Oficial, al Romaniei, Partea I, nr. 911 din 9 noimebrie 2006 la pagina 37, a se vedea imaginea asociata.

5.7. Starea construcţiilor şi utilitatilor aflata în zona de influentã a excavatiei adânci

Investitorul construcţiei pentru care se realizeazã excavaţia adâncã este obligat sã dispunã expertizarea tehnicã şi realizarea programului de monitorizare pentru toate construcţiile şi utilitãţile situate în zona de influenţã a excavaţiei, privind rezistenţa, stabilitatea şi securitatea în exploatare.
Se va executa releveul fisurilor, relevee foto, care sã evidenţieze starea tehnicã a construcţiilor învecinate şi modul în care se fac observaţiile asupra fisurilor apãrute în elementele portante ale construcţiilor învecinate, în vederea stabilirii caracterului deformaţiilor şi pericolelor pe care acestea le aduc asupra rezistenţei, stabilitãţii şi securitãţii în exploatare.
Dacã prin expertizarea construcţiilor şi utilitãţilor existente este pusã în evidenţã necesitatea efectuãrii unor lucrãri de consolidare, acestea se vor executa în corelare cu realizarea incintei.
La efectuarea calculelor privind o construcţie existentã, se vor avea în vedere dimensiunile din proiect a fundaţiilor acestei construcţii sau determinate prin decopertarea acestora şi caracteristicile de rezistenţã ale materialului din fundaţii.
Pentru caracteristicile fizice şi mecanice ale terenului de sub fundaţia construcţiei existente se admite adoptarea valorilor date în studiul geotehnic întocmit pentru construcţia nouã.
Verificãrile de rezistenţã şi stabilitate ale clãdirii existente, efectuate în conformitate cu reglementãrile tehnice în vigoare, vor lua în considerare atât încãrcãrile clãdirii existente cât şi acţiunile provenind de la diferitele faze de execuţie ale excavaţiei pentru noua construcţie, în funcţie de tehnologiile adoptate.

5.8. Evaluarea şi limitarea deplasãrilor terenului produse de excavaţie şi de coborâre a nivelului apei subterane

Caracteristicã pentru proiectarea şi execuţia excavaţiilor adânci în zone urbane este cerinţa de evaluare şi limitare a deplasãrilor terenului, impusã de prezenţa în imediata vecinãtate a unor clãdiri şi utilitãţi, care reprezintã regula şi nu excepţia.
Principalii factori care trebuie avuţi în vedere la evaluarea deplasãrilor pe verticalã şi pe orizontalã ale terenului în jurul şi sub excavaţie sunt:
■ modificarea stãrii de eforturi în cuprinsul terenului;
■ dimensiunile excavaţiei;
■ caracteristicile terenului;
■ starea iniţialã de eforturi orizontale ("starea de repaus") în teren;
■ regimul apei subterane şi modificarea acestuia, în special în cazul când malul este consolidat iar apa subteranã este drenatã;
■ rigiditatea peretelui şi a sprijinirii;
■ efectele preîncãrcãrii şpraiţurilor şi ancorajelor în teren;
■ caracterul provizoriu sau temporar al peretelui sprijinirii;
■ metodele de execuţie;
■ calitatea forţei de muncã angrenate în lucrare.
Pentru reducerea la minimum a deplasãrilor pe verticalã şi pe orizontalã ale terenului, în jurul şi sub o excavaţie adâncã, se pot adopta în principal urmãtoarele mãsuri:
■ realizarea unei structuri de susţinere cât mai rigide;
■ asigurarea unei fişe corespunzãtoare a peretelui într-un strat cu caracteristici mecanice ridicate;
■ asigurarea unui numãr corespunzãtor de puncte de susţinere pe înãlţimea peretelui;
■ prevederea ultimului nivel de susţinere cât mai aproape de cota finalã a excavaţiei;
■ pre-încãrcarea şpraiţurilor sau pretensionarea ancorajelor în teren;
■ evitarea utilizãrii de echipamente şi tehnologii care produc vibraţii;
■ evitarea de soluţii şi tehnologii de execuţie care pot duce la pierderi de pãmânt din spatele peretelui;
■ prevenirea antrenãrii particulelor fine de pãmânt prin pomparea apei;
■ evitarea coborârii generale a apei în spatele peretelui;
■ evitarea ridicãrii nivelului apei subterane a cãrei scurgere era asiguratã printr-un sistem de drenaj;
■ îmbunãtãţirea pãmânturilor cu caracteristici mecanice nefavorabile aflate la şi sub cota finalã de excavare, pentru sporirea rigiditãţii şi asigurarea unei rezistenţe pasive adecvate;
■ utilizarea, ori de câte ori este posibil, a unor berme, în interiorul şi pe conturul excavaţiei;
■ utilizarea injectãrii care sã compenseze modificarea tensiunilor în teren şi pierderile de pãmânt, sub forma injectãrii de compactare în pãmânturi necoezive şi a injectãrii cu fracturare, la presiuni mari, în pãmânturi coezive; injectãrile se realizeazã concomitent cu excavarea şi trebuie însoţite de un program de observaţii asupra terenului şi construcţiilor.
Dacã sprijinirile taluzelor incintei au un rol temporar, trebuie avutã în vedere ca în exploatare, noua construcţie sã asigure stabilitatea acestor taluze, având rolul unui zid de sprijin ale cãrei deplasãri sã fie sub mãrimea celor admise de lucrãrile existente aflate în zona de influentã.

5.9. Proiectarea excavatiei adânci

Dupã alegerea soluţiei incintei, ţinând seama şi de recomandãrile formulate la paragraful 5.8, se trece la proiectarea propriu-zisã a lucrãrilor pe care le implicã excavaţia.
La proiectarea excavaţiei adânci în zone urbane se vor respecta prescripţiile tehnice privitoare la diferitele tipuri de excavaţii: excavaţii taluzate în pãmânt natural, excavaţii taluzate în pãmânt ranforsat, excavaţii verticale sprijinite (sprijiniri cu dulapi, filate, şpraiţuri; sprijiniri cu palplanşe; sprijiniri în "sistem berlinez"), excavaţii verticale cu pereţi îngropaţi (pereţi mulaţi; pereţi din elemente prefabricate; pereţi din piloţi foraţi joantivi sau cu interspaţii; pereţi din piloţi foraţi secanţi) cu susţineri prin şpraiţuire sau prin ancorare, pentru respectarea normelor de protecţie a muncii şi desfãşurare fluentã a lucrãrilor.
La proiectarea excavaţiei adânci în zone urbane, se vor avea în vedere, pe lângã prescripţiile tehnice în vigoare menţionate mai sus şi condiţiile rezultând din specificul lucrãrilor în zone urbane.
Vor fi evaluate deplasãrile terenului cauzate de excavaţie şi, dacã e cazul, de variaţiile nivelului apei subterane în cuprinsul terenului de fundare al construcţiilor existente învecinate. Este obligatorie efectuarea unui calcul al tasãrilor şi compararea acestora cu tasãrile admisibile pentru construcţia existentã. Dacã deplasãrile estimate sunt inacceptabile, va fi revãzutã soluţia incintei şi se va stabili menţinerea nivelului apei subterane sub construcţia existentã la cota iniţialã etc. De asemenea, se va ţine seama de eventuala ridicare a nivelului apei care conduce la creşterea împingerilor asupra peretelui excavaţiei şi la sporirea debitelor concentrate care vor afecta negativ stabilitatea generalã.
Utilizarea ancorajelor la excavaţiile verticale adânci sprijinite realizate în zone urbane trebuie evitatã, pe cât posibil, atunci când în zona de influenţã a excavaţiei se aflã clãdiri iar nivelul apei subterane este situat deasupra nivelului punctelor de ancoraje şi existã un gradient hidraulic. Dacã, totuşi, se utilizeazã susţinerea pereţilor prin ancoraje, este obligatorie estimarea prin proiect a efectelor pe care realizarea ancorajelor le poate avea asupra acestor clãdiri (de exemplu tasãri în faza de forare, ridicãri în faza de injectare a suspensiei sau mortarului, efectul asupra apei subterane etc). În cazul ancorelor definitive se recomandã efectuarea de evaluãri asupra comportãrii în timp a acestora şi facute precizãri asupra modalitãţilor de intervenţie în cazul apariţiei unor defecţiuni.
Pentru ancorele provizorii se va prevedea detensionarea acestora pânã la finalizarea construcţiei care a necesitat realizarea excavatiei.

5.10. Execuţia excavatiei adânci

5.10.1. Execuţia propriu-zisã a excavaţiei
Execuţia excavaţiei reprezintã o etapã deosebit de importantã în procesul de realizare a rocii construcţii care necesitã o excavaţie adâncã în zone urbane. Aceastã etapã se încadreazã în planul general de execuţie a structurii.
Se interzice atacarea lucrãrilor aferente excavaţiei adânci înainte de stabilirea de cãtre beneficiar a antreprenorului general al construcţiei, care poartã rãspunderea realizãrii construcţiei în termenul prevãzut şi în condiţii de calitate corespunzãtoare.
Antreprenorul general poate încredinţa lucrãrile aferente execuţiei excavaţiei uneia sau mai multor antreprize de specialitate. Este necesar ca antreprizele care sunt angajate în aceste lucrãri sã demonstreze cã posedã experienţa unor lucrãri de acelaşi tip în condiţii de teren similare.
Responsabilul tehnic cu execuţia desemnat de antreprenorul general trebuie sã fie selectat dintre inginerii atestaţi pentru domeniul "Lucrãri speciale de fundaţii".
Antreprenorul general va urmãri atât corelarea între fazele componente ale lucrãrii de excavaţie cât şi corelarea strânsã între lucrãrile de excavaţie şi lucrãrile de construcţii ce urmeazã a se executa în interiorul incintei excavate. Intervalele mari de timp între terminarea excavaţiei şi atacarea lucrãrilor de construcţii (de exemplu armarea şi betonarea radierului) reprezintã o sursã majorã de risc atât pentru excavaţie cât şi pentru construcţiile învecinate. De aceea, durata de menţinere a nivelului excavaţiei la cota finalã trebuie limitatã la strictul necesar tehnologic, corelat cu lucrãrile viitoarei construcţii.
Prin programul de lucrãri adoptat, executantul este obligat sã prevadã scenarii de intervenţie în caz de avarii înregistrate prin care sã limiteze consecinţele unor accidente tehnologice cu efecte grave asupra construcţiei de bazã sau asupra construcţiilor amplasate în zona de influenţã a lucrãrilor.
Pentru situaţiile în care pot sã aparã întreruperi în execuţia lucrãrilor pe perioade mai mari de timp, ca urmare a timpului friguros, accidentelor tehnologice de execuţie, sau altor cauze, sã se stabileascã condiţiile specifice de oprire şi reluare a lucrãrilor şi de asigurare a stabilitãţii incintei în toatã aceastã perioadã.
La execuţia excavaţiei adânci se vor respecta toate normele tehnice în vigoare privitoare la lucrãrile prevãzute în proiect.

5.10.2. Lucrãri de monitorizare

5.10.2.1. Monitorizarea excavatiilor
Este obligatorie întocmirea unui proiect de monitorizare a excavaţiilor adânci în zone urbane privind urmãrirea comportãrii în timp pentru toate construcţiile aflate în zona de influenţã a lucrãrii. Acest proiect va fi o parte componenta a proiectului general al obiectivului.
Monitorizarea va cuprinde, în toate cazurile, efectuarea de mãsurãtori topometrice. Prin proiect se vor stabili:
- amplasarea reperelor de referinţã;
- amplasarea mãrcilor de tasare;
- programul de mãsurãtori, în concordanţã cu prevederile din STAS 2745-90, Anexa B.
Mãrcile de tasare vor fi confecţionate în conformitate cu STAS 10493-76 şi vor fi amplasate astfel încât sã fie vizibile pe toatã perioada execuţiei lucrãrilor.
Amplasarea mãrcilor se va stabili în corelare cu proiectul excavaţiei.
Mãrcile se vor amplasa atât pe elementele structurale (de exemplu perete îngropat) cât şi pe construcţii şi teren, în limitele zonei de influenţã a excavaţiei.
Proiectul de monitorizare va cuprinde, în mod obligatoriu, şi mãsurarea cu mijloace adecvate a variaţiei nivelului apei subterane în zona de influenţã a excavaţiei.
Proiectul de monitorizare poate include şi un sistem de instrumentare a pereţilor de susţinere a excavaţiei.
La întocmirea programului de mãsurare, se va prevedea în mod obligatoriu efectuarea de mãsuratori dupã evenimente speciale care pot apare în perioada de execuţie şi care sunt resimţite în zonã, ca de exemplu:
- cutremure;
- explozii;
- ploaia cu frecvenţa anualã 1/1 (cea mai mare ploaie dintr-un an).
În cazul excavaţiilor adânci cu lãţimi mai mari de 20m, oprite cu baza in formaţiuni argiloase sau marnoase, se recomandã efectuarea de mãsurãtori de deplasãri ale bazei excavaţiilor, provocate de sãpãturi si de realizarea construcţiilor. În acest caz, se poate întocmi un grafic de tipul celui prezentat în fig. 24.
Raportul cuprinzând rezultatele mãsurãtorilor trebuie transmis beneficiarului şi proiectantului în termen de 5 zile de la încheierea fazei de mãsurãtori. Raportul va fi interpretat de cãtre proiectant, care va stabili eventualele mãsuri ce se impun. Aceste mãsuri devin obligatorii pentru constructor pe perioada de execuţie a lucrãrilor.

Fig. 24
Graficul de evoluţie a deplasãrilor pe verticala bazei excavatiilor
NOTA CTCE
Reprezentarea grafica a figurei 24 se gaseste in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 911 din 9 noiembrie 2006 la pagina 41, a se vedea imaginea asociata.

5.10.2.2. Monitorizarea construcţiilor aflate în zona de influentã a excavaţiilor adânci

Este obligatorie întocmirea prin grija investitorului a unui proiect de monitorizare a construcţiilor aflate în zona de influenţã a excavaţiei adânci şi suportarea cheltuielilor de monitorizare.
Activitatea de monitorizare a construcţiilor aflate în zona de influenţã a excavaţiei adânci sã se efectueze de cãtre specialişti independenţi de executantul lucrãrilor de construcţii.
Prin modul de efectuare a inspecţiei periodice a structurii de rezistenţã a clãdirilor învecinate se vor explicita condiţiile de mãsurare a fisurilor (deschideri, adâncimi, cauze generatoare, etapele de execuţie în care apar, mãsurile de intervenţie, timpul de observare şi modul de menţionare a acestora în Cartea tehnicã a construcţiei.
Se va specifica inventarul instrumentelor de mãsurare şi observare a comportãrii în timp care se preteazã pentru aceastã activitate.
Copii ale raportului cuprinzând observaţiile şi rezultatele mãsurãtorilor efectuate se vor preda autoritãţii publice locale emitentã a Autorizaţiei de construire şi Inspectoratului de Stat în Construcţii, cu propunerea menţinerii sau scoaterii de sub urmãrire a comportãrii în timp a lucrãrilor.
La întocmirea proiectului se vor respecta prevederile din punctului 5.10.2.1, la care se adaugã urmãtoarele:
■ La amplasarea mãrcilor:
- se vor fixa mãrci de tasare sau martori în zona fisurilor existente în pereţii, grinzile, stâlpii şi fundaţiile construcţiilor; se va ţine seama de rezultatele expertizelor tehnice, astfel încât sã fie prevãzute mãrci în toate punctele/zonele construcţiei stabilite ca fiind critice.
■ La efectuarea mãsurãtorilor:
- se vor efectua mãsurãtori şi observaţii sãptãmânale în perioada de execuţie a lucrãrilor şi lunare în primul an dupã terminarea lucrãrilor, funcţie de etapele de execuţie.

5.11. Corelarea urmãririi comportãrii în exploatare a incintelor adânci, cu urmãrirea comportãrii construcţiilor existente

Cele douã activitãţi de urmãrire descrise în capitolele de mai sus vor fi corelate, astfel încât programele de efectuare a mãsurãtorilor sã fie comune, atât în perioada de execuţie a lucrãrilor cât şi dupã finalizarea acestora.
Se recomandã ca mãsurãtorile care vor fi efectuate pentru noua incintã/ construcţie cât şi pentru construcţiile existente, sã fie efectuate de aceeaşi unitate.

6. EXPERTIZA GEOTEHNICA PRIVITOARE LA EXCAVATIA ADÂNCA IN ZONE URBANE

Excavaţia adâncã în zone urbane reprezintã o lucrare cu caracter special, pentru care condiţiile geotehnice şi hidrogeologice au un rol preponderent.
Pe întreg parcursul lucrãrii, de la fazele preliminare de proiectare şi pânã la finalizarea execuţiei, beneficiarul poate sã apeleze la serviciile unui expert autorizat pentru domeniul Af.
În fazele preliminare de proiectare, expertiza geotehnicã va avea drept principal obiectiv identificarea surselor de risc geotehnic asociate utilizãrii diferitelor soluţii ce pot fi avute în vedere.
În faza de proiect tehnic sau la proiectul în fazã unicã, expertiza geotehnicã va trebui sã evalueze corectitudinea soluţiei adoptate faţã de riscurile geotehnice identificate.
În faza de execuţie a lucrãrii, expertiza geotehnicã va stabili mãsura în care condiţiile de teren întâlnite sunt în concordanţã cu cele recunoscute prin cercetarea terenului de fundare şi necesitatea adaptãrii proiectului sau tehnologiei de execuţie la aceste condiţii, în vederea reducerii riscurilor la un nivel acceptabil.
Totodatã, expertiza geotehnicã va interpreta datele rezultate din programul de monitorizare a lucrãrii.
Expertizele, rapoartele, notele etc. întocmite de expertul autorizat pentru domeniul Af, în concordanţã cu cerinţele prezentului ghid, vor fi aduse la cunoştinţa beneficiarului, proiectantului şi constructorului.

7. CONŢINUTUL CADRU AL DOCUMENTAŢIEI PENTRU REALIZAREA INCINTELOR ADÂNCI

Cerinţele tehnice minimale pe faze de proiectare, dupã caz, pentru incintã sunt prezentate în cele ce urmeazã. Proiectarea incintei se va efectua în strânsã corelare cu cea a construcţiei din interior.

7.1. Conţinutul cadru al Studiului de fezabilitate

A. Pãrţile scrise
Acest capitol va cuprinde în principal urmãtoarele:
1. Date generale
1.1. Denumirea obiectivului de investiţie.
1.2. Elaboratorul (Proiectantul).
1.3. Persoana juridicã achizitoare (Investitorul).
1.4. Amplasamentul incintei (judeţ, localitate, stradã etc).
1.5. Tema de proiectare a construcţiei, cu fundamentarea necesitãţii şi oportunitãţii avute în vedere la Studiul de prefezabilitate.
2. Date tehnice ale investiţiei
2.1. Amplasarea incintei, menţionând:
- Suprafaţa şi situaţia juridicã a terenului;
- Conturul, profila transversale principale;
- Condiţiile naturale (zona seismicã de calcul şi perioada de colţ, natura terenului de fundare, regimul apelor freatice etc);
- definirea zonei de influenţã a sãpãturii şi a inventarului de lucrãri la construcţii care necesitã mãsuri privind urmãrirea comportãrii în timp
2.2. Caracteristicile principale ale construcţiei pentru care se realizeazã incinta.
2.3. Concluzii privind vecinãtãţile.
2.4. Caracteristicile principale, cu recomandãri privind tehnologia de execuţie.
B. Piese desenate:
Proiectul va cuprinde cel puţin urmãtoarele:
1. Plan de amplasare în zonã.
2. Plan general.
3. Secţiuni tip prin incintã.

7.2. Conţinutul cadru al Proiectului tehnic

A. Pãrţile scrise
1. Descrierea lucrãrilor
În cadrul acestui capitol se vor face referiri la urmãtoarele elemente:
- amplasare;
- vecinãtãţile;
- reţelele existente de utilitãţi care vor rãmâne în funcţiune şi cele care necesitã modificãri;
- cãile de acces şi mijloacele de transport care circulã în zonã, precizandu-se cele care necesitã devieri şi modificãrile care intervin;
- supraîncãrcãrile care pot sã aparã în vecinãtatea incintei;
- sinteza condiţiilor naturale din zona incintei excavate: natura terenului, condiţii hidrogeologice, agresivitatea apei subterane etc.;
- concluzii rezultate ca urmare a expertizelor tehnice a construcţiilor din zona de influenţã a incintei excavate şi eventuale mãsuri de consolidare, precum şi programul de intervenţie în caz de accident tehnic de execuţie;
- modificãri aduse mediului natural şi construit;
- memorii tehnice pe specialitãţi, pentru toate lucrãrile care se vor executa în vederea realizãrii incintei: taluze, pereţi verticali, sprijiniri, ancoraje, excavaţii, epuismente etc.;
- plan de instrumentare a incintei şi construcţiilor din zona de influenţã;
- program de monitorizare a incintei şi construcţiilor din zona de influenţã pe perioada de execuţie a lucrãrilor şi dacã este cazul a regimului apelor subterane;
- breviar de calcul pe faze şi final privind incinta;
- mãsurarea lucrãrilor;
- programul de execuţie a lucrãrilor, inclusiv grafice de lucru, din care va trebui sã rezulte fazele componente ale realizãrii incintei excavate, precum şi corelarea strânsã dintre execuţia incintei excavate şi cea a construcţiei din interior;
- organizarea de şantier privind cãile de acces, sursele de utilitãţi, devieri de reţele, zonele în care se pot amplasa construcţii provizorii, utilaje, instalaţii etc, necesare execuţiei lucrãrilor;
- fazele determinante din programul de control a execuţiei.
2. Caiete de sarcini
Se vor întocmi caiete de sarcini pe specialitãţi cu urmãtorul conţinut minimal:
- proprietãţile fizice, chimice, de aspect, de calitate, toleranţe, teste etc, pentru materialele componente ale lucrãrilor, cu indicarea standardelor;
- dimensiunile şi trasarea conturului incintei;
- descrierea incintei, a execuţiei acesteia, ordinea de execuţie, probe, teste şi verificãri;
- standardele, normativele şi alte prescripţii care trebuie respectate la execuţie (materiale, punere în opera, teste, verificãri etc.)
- condiţii de recepţie, toleranţe, mãsurãtoare, aspect etc.
3. Liste cu cantitãţi de lucrãri
Acest capitol va cuprinde toate elementele necesare pentru cuantificarea cantitativa a lucrarilor şi a duratei de execuţie a incintei, şi anume:
- centralizatorul categoriilor de lucrãri pe obiecte;
- listele cu cantitãţi de lucrãri aferente categoriilor de lucrãri, cu descrierea în detaliu a lucrãrilor;
- specificaţiile tehnice.
4. Programul de control al execuţiei pe faze determinante
Acest program este minimal, are drept scop asigurarea calitãţii lucrãrii şi va cuprinde:
- trasarea lucrãrii, verificând distantele pânã la construcţiile din zona de influenţã şi corespondenţa cu proiectul;
- execuţia primelor elemente ce alcãtuiesc incinta (panou, pilot forat, ancoraj etc), verificând corespondenţa acestora cu proiectul şi, dupã caz:
- calitatea noroiul bentonitic;
- marca şi reţeta betonului;
- modul de turnare a betonului;
- carcasa de armãturã;
- prefabricatele;
- tehnologia de execuţie a ancorajelor.
- atingerea nivelelor de excavare la intervale de cca. 6,0 m, inclusiv ultimul nivel, dacã proiectantul nu indicã intervale mai mici în funcţie de metoda de execuţie aplicatã, verificând:
- eventualele infiltraţii;
- rosturile dintre panouri;
- sprijinirile malurilor;
- capetele de ancoraj ale sistemului de ancore prevãzut;
- regimul apei subterane;
- sistemul de epuismente, când s-a prevãzut coborârea nivelului apei subterane;
- taluzele şi eventuala protecţie a acestora;
- deplasãrile şi deformaţiile înregistrate ale incintei şi clãdirilor din zona de influenţã.
B. Piese desenate
Proiectul va cuprinde cel puţin urmãtoarele:
1. Plan de amplasare a lucrãrii.
2. Plan de amplasare a reperelor si a mãrcilor.
3. Planuri topografice principale.
4. Planul de amplasare a forajelor geotehnice.
5. Profite geotehnice caracteristice, inclusiv a nivelului apei subterane.
6. Planurile principale privind construcţiile din interiorul incintei.
7. Secţiuni care sã cuprindã vecinãtãţile din zona de influenţã a incintei.
8. Planurile privind soluţiile constructive ale incintei.
9. Sistemul de epuismente, în cazul în care s-a prevãzut coborârea nivelului apei subterane.

7.3. Continutul cadru al fazei detalii da executie

A. Pãrţile scrise
1. Memoriul tehnic referitor la detaliile de execuţie prezentate.
B. Piese desenata
Proiectul va cuprinde cel puţin urmãtoarele
1. Plan de amplasare a lucrãrii.
2. Plan de amplasare a reperelor si a mãrcilor
3. Planuri topografice principale.
4. Planul de amplasare a forajelor geotehnice.
5. Profite geotehnice caracteristice, inclusiv nivelul apei subterane
6. Planurile principale privind construcţiile din interiorul incintei.
7. Secţiuni care sã cuprindã vecinãtãţile din zona de influenţã a incintei.
8. Planurile privind soluţiile constructive ale incintei.
9. Detalii constructive pentru sprijiniri.
10. Plan de excavaţii.
11. Soluţia de epuisment în cazul în care s-a prevãzut coborârea nivelului apei subterane.

8. DOCUMENTAŢII CONEXE ŞI DE REFERINŢĂ

8.1. Documente conexe
1. <>Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare
2. <>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare
3. <>Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare
4. Codul Civil
5. <>Hotãrârea Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii, cu modificãrile ulterioare
6. <>Hotãrârea Guvernului nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism, republicatã
7. <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii
8. Ordinul ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei pentru aprobarea reglementãrii tehnice "Ghid privind modul de întocmire şi verificare a documentaţiilor geotehnice pentru construcţii", indicativ GT 035-2002
9. Ordinul ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei pentru aprobarea reglementãrii tehnice "Normativ privind principiile, exigenţele şi metodele cercetãrii geotehnice a terenului de fundare", indicativ NP 074-2002
10. Ordinul ministrului lucrãrilor publice şi amenajãrii teritoriului pentru aprobarea reglementãrii tehnice "Normativ privind încercarea în teren a piloţilor de probã şi a piloţilor din fundaţii", indicativ NP 045-2000
11. Ordinul Institutului Central de Cercetare, Proiectare şi Directivare în Construcţii pentru aprobarea reglementãrii tehnice "Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea baretelor pentru fundarea construcţiilor", indicativ P 106-1985
12. <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 279/2005 pentru aprobarea Reglementãrii tehnice "Normativ privind proiectarea, execuţia, monitorizarea şi recepţia pereţilor îngropaţi", indicativ NP 113-04
13. <>Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 363/2005 pentru aprobarea reglementãrii tehnice "Normativ privind proiectarea şi execuţia ancorajelor în teren", indicativ NP 114-04

8.2. Documente de referinţã


    1 SR EN 1997-1      Proiectarea Geotehnicã. Partea 1. Reguli Generale
    2 SR EN 12063:2003  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Pereţi
                        din palplanşe
    3 SR EN 12699:2004  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Piloţi de
                        îndesare
    4 SR EN 12715:2002  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Injectarea
                        terenurilor
    5 SR EN 12716:2002  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Injectarea cu
                        presiune înaltã a terenurilor (jet grouting)
    6 SR EN 14199:2006  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Micropiloţi
    7 SR EN 14679:2005  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Coloane de
                        pãmânt tratat
    8 SR EN 14731:2006  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Îmbunãtãţirea
                        pãmânturilor prin vibrare de adâncime
    9 SR EN 1536:2004   Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Piloţi foraţi
    10 SR EN 1537:2002  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Ancoraje în
                        teren
    11 SR EN 1537:2002/ Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Ancoraje în
       AC:2002          teren.
    12 SR EN 1538:2002  Execuţia lucrãrilor geotehnice speciale. Pereţi mulaţi


________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Reglementari, Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, REGLEMENTARE TEHNICA din 21 septembrie 2006

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016