────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 14 din 5 ianuarie 2023, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 41 din 13 ianuarie 2023.────────── CUPRINS Abrevieri Simboluri 1. Elemente generale 1.1. Obiectul volumului II al normativului 1.2. Obiectivele volumului II al normativului 1.3. Beneficiarii normativului 1.3.1. Competenţe necesare pentru specialiştii din domeniul canalizărilor 1.4. Domeniul de aplicabilitate 1.5. Durata de viaţă estimată a sistemelor de canalizare 1.6. Corelarea cu alte normative, legi şi standarde în vigoare 1.6.1. Documente de referinţă 2. Schemele sistemelor de canalizare 2.1. Obiectele sistemului de canalizare 2.2. Tipuri de reţele de canalizare 2.3. Aglomerări 2.4. Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare 3. Reţele de canalizare 3.1. Elemente generale 3.2. Tipuri de reţele de canalizare. Criterii de alegere 3.3. Debite de calcul pentru reţeaua de canalizare 3.3.1. Debite de calcul ape uzate menajere 3.3.2. Debite de calcul ape meteorice 3.3.3. Alte debite luate în calcul la dimensionarea sistemului de canalizare 3.3.3.1. Debite de infiltraţii 3.4. Proiectarea reţelelor de canalizare 3.4.1. Trasarea reţelei de canalizare şi a bazinelor de colectare 3.4.2. Studii necesare pentru proiectarea reţelelor de canalizare 3.4.3. Reţele de canalizare gravitaţionale 3.4.3.1. Criterii de proiectare a reţelelor de canalizare 3.4.3.1.1. Forma secţiunii de curgere 3.4.3.1.2. Diametre minime ale colectoarelor 3.4.3.1.3. Gradul de umplere 3.4.3.1.4. Adâncimea de îngropare a colectoarelor 3.4.3.1.5. Pantele longitudinale ale colectoarelor 3.4.3.1.6. Viteza de curgere 3.4.3.1.7. Racordarea colectoarelor 3.4.3.2. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare în procedeu divizor 3.4.3.3. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare în procedeu unitar 3.4.3.4. Modelarea hidraulică a reţelelor de canalizare gravitaţionale 3.4.3.5. Construcţii accesorii în reţeaua de canalizare gravitaţională 3.4.3.5.1. Cămine de vizitare 3.4.3.5.1.1. Cămine de vizitare de trecere 3.4.3.5.1.2. Cămine de vizitare de intersecţie 3.4.3.5.2. Cămine pentru schimbarea de direcţie 3.4.3.5.3. Cămine de rupere de pantă 3.4.3.5.4. Cămine de spălare 3.4.3.5.5. Racorduri 3.4.3.5.6. Sifoane de canalizare 3.4.3.5.7. Guri de scurgere 3.4.3.5.8. Guri de zăpadă 3.4.3.5.9. Deversoare 3.4.3.5.10. Guri de descărcare 3.4.4. Reţele de canalizare cu vacuum 3.4.4.1. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare cu vacuum 3.4.4.2. Construcţii accesorii în reţeaua de canalizare cu vacuum 3.4.5. Reţele de canalizare sub presiune 3.4.5.1. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare sub presiune 3.4.5.2. Construcţii accesorii în reţeaua de canalizare sub presiune 3.4.6. Traversări 3.4.7. Staţii de pompare ape uzate 3.4.8. Toalete publice 3.4.9. Instalaţii de canalizare în pieţe publice, fixe, volante, amplasate în aer liber 3.4.10. Materiale pentru tuburile din reţeaua de canalizare 3.5. Managementul apelor meteorice 3.5.1. Soluţii bazate pe natură 3.5.2. Bazine de retenţie 3.6. Execuţia obiectelor din cadrul reţelelor de canalizare 3.6.1. Execuţia reţelelor de canalizare 3.6.2. Execuţia staţiilor de pompare ape uzate 3.7. Exploatarea reţelelor de canalizare 3.7.1. Elemente generale 3.7.2. Regulamentul de exploatare şi întreţinere 3.7.3. Măsuri de protecţia muncii şi a sănătăţii populaţiei 3.7.3.1. Măsuri de protecţia şi securitatea muncii la execuţia, exploatarea şi întreţinerea reţelei de canalizare 3.7.3.2. Măsuri de protecţia şi securitatea muncii pentru staţiile de pompare 3.7.4. Protecţia sanitară 3.7.5. Măsuri de apărare împotriva incendiilor 3.7.6. Măsuri specifice de exploatare a reţelei de canalizare 3.7.6.1. Repararea reţelelor de canalizare 3.7.6.2. Exploatarea staţiilor de pompare ape uzate 4. Staţii de epurare 4.1. Definiţii. Tipuri de procedee de epurare 4.1.1. Epurarea mecanică 4.1.2. Epurarea biologică convenţională (secundară) 4.1.3. Epurarea avansată 4.1.4. Epurarea terţiară 4.2. Studii privind calitatea apelor uzate 4.2.1. Calitatea apelor uzate influente în staţia de epurare 4.2.2. Indicatori de calitate pentru efluentul staţiei de epurare 4.3. Debitele şi încărcările cu poluanţi pentru staţia de epurare 4.3.1. Concentraţii şi încărcări 4.3.2. Locuitor echivalent 4.3.2.1. Staţii de epurare noi 4.3.2.2. Retehnologizare, extindere staţii de epurare existente 4.3.3. Debite de calcul 4.4. Alegerea schemei staţiei de epurare 4.4.1. Gradul de epurare necesar 4.5. Scheme tehnologice pentru staţii de epurare 4.5.1. Alegerea schemei staţiei de epurare 4.6. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică 4.6.1. Deversorul amonte de staţia de epurare 4.6.1.1. Debitul de calcul a deversorului 4.6.2. Bazinul de retenţie 4.6.3. Staţie recepţie vidanje 4.6.4. Grătare rare şi dese 4.6.4.1. Debite de dimensionare şi verificare a grătarelor 4.6.4.2. Proiectarea grătarelor 4.6.5. Măsurarea debitelor de apă uzată în staţia de epurare 4.6.5.1. Debite de dimensionare 4.6.6. Deznisipatoare 4.6.6.1. Debite de dimensionare şi verificare 4.6.6.2. Parametri de dimensionare 4.6.6.3. Deznisipator orizontal longitudinal cu secţiune transversală parabolică 4.6.6.4. Deznisipator orizontal tangenţial 4.6.6.5. Deznisipator cu insuflare de aer 4.6.6.6. Deznisipator - separator de grăsimi cu insuflare de aer 4.6.7. Separatoare de grăsimi 4.6.7.1. Debite de dimensionare şi verificare 4.6.7.2. Parametri de proiectare 4.6.8. Decantoare primare 4.6.8.1. Debite de dimensionare şi verificare 4.6.8.2. Parametri de dimensionare a decantoarelor primare 4.6.8.3. Decantoare orizontale longitudinale 4.6.8.3.1. Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale 4.6.8.4. Decantoare orizontale radiale 4.6.8.4.1. Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale 4.6.8.5. Decantoare cu etaj 4.6.9. Staţii de pompare apă uzată din staţiile de epurare 4.6.9.1. Amplasarea staţiilor de pompare 4.6.9.2. Parametri de proiectare 4.7. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică / treapta de epurare avansată 4.7.1. Bilanţul general de substanţe pe linia apei 4.7.1.1. Cantităţi de substanţă influente în staţia de epurare 4.7.1.2. Concentraţii ale substanţelor poluante influente în treapta biologică 4.7.1.3. Cantităţi de substanţă influente în treapta biologică 4.7.1.4. Cantităţi de substanţă din efluentul staţiei de epurare 4.7.1.5. Cantităţi de substanţă reţinute în treapta biologică 4.7.2. Fracţionarea consumului chimic de oxigen (CCO-Cr) 4.7.3. Epurarea biologică naturală 4.7.3.1. Câmpuri de irigare şi infiltrare 4.7.3.1.1. Parametri de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare şi infiltrare 4.7.3.2. Iazuri biologice 4.7.3.2.1. Iazuri biologice anaerobe 4.7.3.2.1.1. Parametri de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice anaerobe 4.7.3.2.2. Iazuri biologice facultative 4.7.3.2.2.1. Parametri de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice facultative 4.7.3.2.3. Iazuri biologice aerate 4.7.3.2.3.1. Parametri de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice anaerobe 4.7.3.3. Filtre cu stuf 4.7.3.3.1. Filtre cu stuf cu flux vertical 4.7.3.3.2. Filtre cu stuf cu flux orizontal 4.7.4. Epurarea biologică cu biomasă ataşată 4.7.4.1. Filtre biologice percolatoare (cu picurare) de înălţime redusă 4.7.4.2. Filtre biologice cu discuri 4.7.4.2.1. Parametri de proiectare 4.7.4.3. Bioreactoare cu medii plutitoare (MBBR) 4.7.5. Epurarea biologică cu biomasă în suspensie 4.7.5.1. Bazine cu nămol activat 4.7.5.1.1. Generalităţi 4.7.5.1.2. Dimensionarea bazinelor cu nămol activat 4.7.5.1.2.1. Debite de dimensionare şi verificare 4.7.5.1.2.2. Vârsta nămolului 4.7.5.1.2.3. Determinarea concentraţiei de azot din azotatul care trebuie denitrificat 4.7.5.1.2.4. Determinarea raportului VDV 4.7.5.1.2.5. Reţinerea fosforului din apele uzate urbane 4.7.5.1.2.6. Calculul cantităţii de nămol 4.7.5.1.2.7. Determinarea volumului bazinului biologic 4.7.5.1.2.8. Calculul Alcalinităţii 4.7.5.1.2.9. Calculul capacităţii de oxigenare 4.7.5.2. Bazine cu nămol activat cu funcţionare secvenţială 4.7.5.3. Bioreactoare cu membrane (MBR) 4.7.6. Decantoare secundare 4.7.6.1. Clasificare 4.7.6.2. Parametri de dimensionare 4.7.6.2.1. Parametri de dimensionare - decantoare secundare în scheme cu bazine cu nămol activat 4.7.6.2.2. Parametri de dimensionare - decantoare secundare în scheme cu filtre biologice 4.7.6.3. Decantoare secundare orizontale radiale 4.7.6.4. Decantoare verticale tip pâlnie 4.7.7. Precipitarea fosforului 4.7.7.1.1. Pre-precipitarea 4.7.7.1.2. Precipitarea simultană 4.7.7.1.3. Post-precipitarea 4.7.7.1.4. Influenţa reactivilor de precipitare asupra procesului de epurare şi asupra nămolului 4.7.7.1.5. Parametri de proiectare pentru precipitarea fosforului 4.8. Tratarea nămolului din staţiile de epurare 4.8.1. Caracteristicile nămolului din staţiile de epurare 4.8.1.1. Caracteristici fizice 4.8.1.1.1. Umiditatea 4.8.1.1.2. Materiile solide 4.8.1.1.3. Greutatea specifică 4.8.1.1.4. Culoarea şi mirosul 4.8.1.1.5. Filtrabilitatea 4.8.1.1.6. Puterea calorică 4.8.1.2. Caracteristici chimice 4.8.1.2.1. pH - ul 4.8.1.2.2. Fermentabilitatea 4.8.1.2.3. Metalele grele 4.8.1.2.4. Nutrienţii 4.8.1.3. Caracteristici biologice şi bacteriologice 4.8.2. Bilanţul de substanţă pe linia nămolului 4.8.2.1. Bazinul de amestec şi omogenizare 4.8.3. Concentratoare de nămol 4.8.3.1. Fermentarea anaerobă a nămolului într-o singură treaptă 4.8.3.2. Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte 4.8.3.3. Stabilizarea nămolului 4.8.3.4. Deshidratarea nămolului 4.8.4. Cantităţi specifice de nămol 4.8.5. Condiţionarea chimică a nămolurilor 4.8.5.1. Reactivi minerali 4.8.5.2. Polielectroliţi sintetici 4.8.6. Concentrarea nămolurilor 4.8.6.1. Concentrarea gravitaţională a nămolurilor 4.8.6.2. Parametri de proiectare a concentratoarelor gravitaţionale de nămol 4.8.6.3. Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotaţie cu aer dizolvat 4.8.6.4. Centrifugarea nămolurilor 4.8.6.4.1. Date de bază pentru proiectare 4.8.6.5. Concentrator filtru bandă 4.8.7. Stabilizarea nămolurilor din staţiile de epurare urbane/ rurale 4.8.7.1. Stabilizarea (fermentarea) anaerobă 4.8.7.1.1. Factorii ce influenţează fermentarea anaerobă 4.8.7.1.1.1. Materiile solide şi timpul de retenţie hidraulic 4.8.7.1.1.2. Temperatura 4.8.7.1.1.3. pH - ul 4.8.7.1.1.4. Substanţe toxice 4.8.7.1.2. Aplicarea fermentării anaerobe 4.8.7.1.3. Soluţii pentru procesele de fermentare 4.8.7.1.4. Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului 4.8.7.1.4.1. Colectarea şi stocarea biogazului 4.8.7.1.4.2. Necesarul de reactivi chimici 4.8.7.1.4.3. Construcţia rezervoarelor de fermentare 4.8.7.1.4.4. Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobă 4.8.7.2. Stabilizarea aerobă separată 4.8.7.2.1. Dimensionarea tehnologică a stabilizatorului de nămol 4.8.7.3. Stabilizarea cu var 4.8.8. Deshidratarea nămolurilor 4.8.8.1. Deshidratarea naturală 4.8.8.2. Deshidratarea mecanică 4.8.8.2.1. Deshidratarea prin centrifugare 4.8.8.2.2. Deshidratarea cu filtre bandă presă 4.8.8.2.3. Deshidratarea cu filtre presă 4.8.9. Pomparea nămolurilor în staţiile de epurare 4.8.9.1. Staţiile de pompare a nămolurilor 4.8.9.2. Elemente de proiectare a staţiilor de pompare nămol 4.8.9.2.1. Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului 4.8.10. Uscarea nămolurilor 4.8.11. Incinerarea nămolurilor 4.8.12. Alte procese termice de tratare a nămolurilor 4.8.13. Compostarea nămolurilor împreună cu deşeurile menajere 4.8.14. Depozitarea nămolurilor 4.8.15. Valorificarea nămolurilor 4.9. Elemente tehnologice de legătură între obiectele staţiei de epurare 4.10. Exploatarea staţiilor de epurare 4.10.1. Elaborarea manualului de operare 4.10.2. Exploatarea şi urmărirea funcţionării staţiei de epurare 4.10.3. Măsuri de protecţie a muncii şi a sănătăţii populaţiei 4.10.3.1. Măsuri de protecţia şi securitatea muncii pentru staţiile de epurare 4.10.3.2. Protecţia sanitară 4.10.3.3. Măsuri de apărare împotriva incendiilor 4.11. Execuţia lucrărilor staţiei de epurare 4.11.1. Elemente privind execuţia construcţiilor din cadrul staţiilor de epurare 4.11.2. Elemente privind execuţia instalaţiilor hidraulice aferente obiectelor tehnologice Bibliografie TABELE Tabelul 1.1. Standarde române de referinţă Tabelul 1.2. Acte normative şi reglementări tehnice de referinţă Tabelul 3.1. Gradul de umplere maxim pentru colectoare de ape uzate menajere Tabelul 3.2. Tabel de calcul tronson canalizare menajera j-k Tabelul 3.3. Tabel de calcul tronson canalizare unitară pe timp de ploaie i-k Tabelul 3.4. Raportul aer/apă Tabelul 3.5. Debite, diametre Tabelul 3.6. Viteze minime de curgere Tabelul 3.7. Tipuri de materiale utilizate la construcţia reţelelor de canalizare gravitaţionale cu nivel liber Tabelul 4.1. Norme tehnice, hotărâri şi standarde naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediul natural a apelor uzate Tabelul 4.2. Limitele indicatorilor de calitate pentru efluentul staţiilor de epurare Tabelul 4.3. Debitele de calcul şi de verificare ale obiectelor tehnologice din staţia de epurare Tabelul 4.4. Valorile maxime ale concentraţiilor în poluanţi (CMA) impuse prin norma tehnică NTPA Tabelul 4.5. Cantităţi specifice de substanţe reţinute pe grătare Tabelul 4.6. Variaţia coeficienţilor cinematic (niu) şi dinamic (eta) de vâscozitate în funcţie de temperatură (θ °C) Tabelul 4.7. Valori ale mărimii hidraulice şi vitezei de sedimentare în curent, particule de nisip cu γ = 2,65 tf/mc Tabelul 4.8. Eficienţele de reţinere a principalilor poluanţi în funcţie de timpul de decantare Tabelul 4.9. Valori ale vitezei de sedimentare Tabelul 4.10. Dimensiuni caracteristice ale decantoarelor orizontale longitudinale Tabelul 4.11. Dimensiuni caracteristice ale decantoarelor orizontale radiale Tabelul 4.12. Capacitatea specifică şi durata de fermentare funcţie de temperatura medie anuală a aerului Tabelul 4.13. Distanţe minime recomandate la amplasarea echipamentelor în staţiile de pompare apă uzată Tabelul 4.14. Viteze recomandate pe conductele de aspiraţie şi pe conductele de refulare Tabelul 4.15. Conţinutul apelor uzate şi nămolurilor în substanţe fertilizante Tabelul 4.16. Norme de udare şi de irigare cu ape uzate orientative în funcţie de culturi Tabelul 4.17. Distanţa dintre drenuri pentru diferite soluri şi adâncimi Tabelul 4.18. Valorile orientative ale eficienţei de reducere a concentraţiei de CCO-Cr în funcţie de numărul de trepte de aerare Tabelul 4.19. Valori ale F_h şi F_b în funcţie de R (f=0,9) Tabelul 4.20. Parametri de proiectare ai filtrelor biologice Tabelul 4.21. Valorile încărcării organice specifice a biodiscurilor, la o temperatură a apei uzate de 12°C, pentru epurare biologică convenţională Tabelul 4.22. Valorile încărcării organice specifice a biodiscurilor şi a încărcării cu azot Kjeldahll specifice a biodiscurilor, la o temperatură a apei uzate de 12°C, pentru epurare cu nitrificare Tabelul 4.23. Valorile factorului de siguranţă în funcţie de factorul de vârf al încărcării cu azot şi valorile medii de monitorizare ale azotului amoniacal Tabelul 4.24. Caracteristicile surselor externe de carbon Tabelul 4.25. Valori recomandate pentru I_VN Tabelul 4.26. Valori ale concentraţiei nămolului activat Tabelul 4.27. Valori pentru f_C şi f_N Tabelul 4.28. Parametri de proiectare a decantoarelor secundare în scheme cu filtre biologice Tabelul 4.29. Dimensiuni caracteristice decantoarelor secundare radiale Tabelul 4.30. Valorile parametrilor recomandaţi pentru dimensionarea decantoarelor secundare verticale tip pâlnie în scheme cu bazine cu nămol activat Tabelul 4.31. Factorul de impact pentru consumul de reactiv de precipitare (f_P) Tabelul 4.32. Greutăţi specifice ale nămolurilor Tabelul 4.33. Valori caracteristice ale concentraţiilor de metale grele întâlnite în nămoluri Tabelul 4.34. Compoziţia chimică a nămolurilor Tabelul 4.35. Cantităţi specifice de nămol reţinute în staţiile de epurare Tabelul 4.36. Încărcări specifice cu substanţă uscată Tabelul 4.37. Cantităţi de reactivi utilizaţi la deshidratarea cu filtre - presă Tabelul 4.38. Consumul mediu de polielectroliţi în cazul filtrelor bandă/centrifuge Tabelul 4.39. Reducerea umidităţii nămolurilor - concentrator gravitaţional Tabelul 4.40. Valori recomandate pentru I_SU Tabelul 4.41. Valori maxim recomandate pentru I_h Tabelul 4.42. Performanţe centrifugare nămol Tabelul 4.43. Concentraţiile unor substanţe toxice şi inhibatoare. Tabelul 4.44. Parametri de dimensionare ai proceselor de fermentare anaerobă Tabelul 4.45. Producţia specifică de gaz a diferitelor materii organice Tabelul 4.46. Valori ale I_SU Tabelul 4.47. Gradul de separare a materiilor solide Tabelul 4.48. Încărcări, doze polimer - filtre bandă presă Tabelul 4.49. Consum polimer, conţinut substanţă uscată - filtre presă Tabelul 4.50. Alegere tipuri de pompe pentru nămoluri Tabelul 4.51. Scenarii de valorificare a nămolurilor provenite de la staţiile de epurare Tabelul 4.52. Recomandări privind punctele de recoltare, analize uzuale efectuate, frecvenţele de prelevare şi tipul de eşantion necesar pentru procesele din staţiile de epurare a apelor uzate Tabelul 4.53. Dotarea mfigurinimă cu aparatură de laborator şi accesoriile de laborator necesare pentru efectuarea analizelor uzuale FIGURI Figura 2.1. Schema sistemului de canalizare unitar Figura 2.2. Relaţii posibile între aglomerări şi staţiile de epurare aferente Figura 3.1. Racordare radier secţiune de calcul Figura 3.2. Configuraţie cămin de rupere de pantă Figura 3.3. Schema sifon inferior pentru canalizare Figura 3.4. Configuraţie montaj conductă colector în reţelele vacuumatice [SR EN 16932-3/2018] Figura 3.5. - Camere colectoare: a) - pentru instalare în stradă, b) - pentru instalare în curte [SR EN 169323/2018] Figura 3.6. - Staţie de vacuum: a) cu pompe de evacuare submersibile b) cu pompe de evacuare în cameră uscată [SR EN 16932-3/2018] Figura 3.7. - Configuraţie lift Figura 3.8. - Diagrama de simultaneitate Figura 3.9. Staţie de pompare pentru reţele de canalizare sub presiune [SR EN 16932-2/2018] Figura 3.10. Staţie de pompare ape uzate cu pompe submersibile: a) - fără cămin de vane; b) - cu cămin de vane exterior [SR EN 16932-2/2018] Figura 3.11. Staţie de pompare ape uzate cu pompe montate în camera uscată [SR EN 16932-2/2018] Figura 4.1. Deznisipator orizontal tangenţial. Secţiune transversală şi plan Figura 4.2. Deznisipator - separator de grăsimi cu insuflare de aer Figura 4.3. Decantor orizontal - longitudinal Figura 4.4. Decantor orizontal radial. Vedere în plan şi secţiuni caracteristice Figura 4.5. Secţiune transversală prin jgheabul de decantare al apei Figura 4.6. Decantoare cu etaj. Dispoziţie în plan şi secţiuni caracteristice Figura 4.7. Decantor cu etaj - Sistem de evacuare nămol Figura 4.8. Filtru biologic percolator de înălţime redusă ("jos") Figura 4.9. Filtru biologic cu discuri Figura 4.10. Etapele de operare pentru bazinele cu funcţionare secvenţială Figura 4.11. Schema de principiu a decantorului secundar orizontal radial Figura 4.12. Schema de principiu a decantorului secundar orizontal longitudinal Figura 4.13. Secţiuni transversale prin decantorul secundar orizontal radial Figura 4.14. Schema de principiu a decantorului vertical - tip pâlnie Figura 4.15. Schema unui bazin de omogenizare - egalizare (BOE) Figura 4.16. Schema unui concentrator de nămol (CN) Figura 4.17. Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) cu rezervor de gaz (RG) Figura 4.18. Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) în 2 trepte cu rezervor de gaz (RG) Figura 4.19. Schema unui stabilizator de nămol (SN) Figura 4.20. Schema deshidratare nămol (DN) Figura 4.21. Concentrator gravitaţional de nămol Figura 4.22. Schemă flotaţie cu presurizare supernatant - bazin radial Figura 4.23. Schemă flotaţie cu presurizare supernatant - bazin longitudinal Figura 4.24. Centrifugă utilizată pentru concentrarea nămolurilor Figura 4.25. Determinarea factorului capacităţii "Σ" Figura 4.26. Concentrator filtru bandă Figura 4.27. Fermentarea anaerobă de mare încărcare într-o singură treaptă Figura 4.28. Fermentarea anaerobă în două etape Figura 4.29. Rezervor de fermentare anaerob de formă ovoidală Figura 4.30. Filtru bandă presă Figura 4.31. Schema filtrului presă Figura 4.32. Tehnologia deshidratării cu filtre presă Figura 4.33. Tipuri de pompe şi staţii de pompare Figura 4.34. Tipuri de pompe utilizate pentru pomparea nămolului Figura 4.35. Tipuri de pompe utilizate pentru pomparea nămolului Abrevieri
┌────┬─────────┬────────────────────────────┐
│Nr. │Abreviere│Denumire │
│crt.│ │ │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│1 │SE │staţie de epurare │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│2 │l.e. │locuitor echivalent │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│3 │FB │filtru biologic │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│4 │BNA │bazin cu nămol activat │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│5 │FS │factor de siguranţă │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│6 │DP │decantor primar │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│7 │BOE │bazin de omogenizare/ │
│ │ │egalizare nămol │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│8 │DS │decantor secundar │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│9 │RFN │rezervor de fermentare nămol│
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│10 │BT │bazin tampon │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│11 │CN │concentrator de nămol │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│12 │RG │rezervor de gaz │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│13 │bg │biogaz │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│14 │s │supernatant │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│15 │SP_nre │staţie de pompare nămol de │
│ │ │recirculare şi în exces │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│16 │SP_n │staţie pompare nămol │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│17 │SP_s │staţie de pompare │
│ │ │supernatant │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│18 │DM │deshidratare mecanică │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│19 │SN │stabilizator nămol │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│20 │DN │deshidratare nămol │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│21 │FAD │flotaţie cu aer dizolvat sub│
│ │ │presiune │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│22 │PU │platforme de uscare │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│23 │IDF │Curbe │
│ │ │Intensitate-Durată-Frecvenţă│
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│24 │NPSH │Net positive suction head │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│25 │P.U.G. │Plan de Urbanism General │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│26 │P.U.Z. │Plan de Urbanism Zonal │
├────┼─────────┼────────────────────────────┤
│ │ │Plan de Urbanism de Detaliu │
│ │ │documentaţia aferentă P.U.G.│
│ │ │si P.U.Z., explicând şi │
│ │ │detaliind conţinutul acestor│
│ │ │planuri, sub formă de │
│ │ │prescripţii şi recomandări, │
│27 │P.U.D. │prin care se asigură │
│ │ │condiţiile de amplasare, │
│ │ │dimensionare, conformare şi │
│ │ │servire edilitară, a unuia │
│ │ │sau mai multor obiective, pe│
│ │ │o parcelă, în corelare cu │
│ │ │functţiunea predominantă şi │
│ │ │vecinătăţile imediate │
└────┴─────────┴────────────────────────────┘
Simboluri
┌────┬───────────────┬─────────┬────────────────┐
│Nr. │Simbol │U.M. │Explicaţie │
│crt.│ │ │ │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│1 │K_i │kg S.U./ │substanţă │
│ │ │an │poluantă │
│ │ │ │influentă în SE │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│2 │K_e │kg S.U./ │substanţă │
│ │ │an │poluantă │
│ │ │ │efluentă din SE │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│3 │D │% │gradul de │
│ │ │ │epurare necesar │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul total pe│
│4 │Q_t │l/s │timp de ploaie │
│ │ │ │al apelor de │
│ │ │ │canalizare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul orar │
│5 │Q_uz or max │mc/h │maxim de apă │
│ │ │ │uzată, pe timp │
│ │ │ │uscat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│6 │Q_m │l/s │debitul de ape │
│ │ │ │meteorice │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul de │
│7 │Q_b │mc/s │calcul al │
│ │ │ │bazinului de │
│ │ │ │retenţie │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │distanţa │
│8 │B │mm │(interspaţiul) │
│ │ │ │dintre barele │
│ │ │ │grătarului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│9 │Q_c │l/s │debit de calcul │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│10 │Q_v │l/s │debit de │
│ │ │ │verificare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│11 │A │l/om, an │reţineri │
│ │ │ │specifică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea │
│12 │G_r │kN/zi │zilnică de │
│ │ │ │reţineri pe │
│ │ │ │grătare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │greutatea │
│13 │ϒ_r │kN/mc │specifică a │
│ │ │ │reţinerilor │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul zilnic │
│ │ │ │de substanţă │
│14 │V_ru │mc/zi │uscată din │
│ │ │ │reţinerile de pe│
│ │ │ │grătare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │umiditatea │
│15 │W │% │reţinerilor de │
│ │ │ │pe grătare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea │
│16 │G_ru │kN/zi │zilnică de │
│ │ │ │substanţă uscată│
│ │ │ │din reţineri │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │greutatea │
│ │ │ │volumică │
│17 │γ_ru │kN/mc │specifică a │
│ │ │ │substanţelor │
│ │ │ │reţinute, în │
│ │ │ │stare uscată │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│18 │n │- │număr grătare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │pierderea de │
│19 │H_w │m │sarcină prin │
│ │ │ │grătar │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │coeficientul de │
│20 │Xi_g │- │rezistenţă │
│ │ │ │locală al │
│ │ │ │grătarului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │viteza medie pe │
│ │ │ │secţiune în │
│21 │v │m/s │canalul din │
│ │ │ │amontele │
│ │ │ │grătarului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│22 │g │m/sp │acceleraţia │
│ │ │ │gravitaţională │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│23 │β │- │coeficient de │
│ │ │ │formă al barei │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│24 │s │mm │grosimea barei │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │unghiul de │
│25 │α │° │înclinare al │
│ │ │ │grătarului faţă │
│ │ │ │de orizontală │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│26 │Re │- │numărul Reynolds│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │viteza medie a │
│27 │V_g │cm/s │apei printre │
│ │ │ │barele │
│ │ │ │grătarului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │coeficientul de │
│28 │ν │mp/s │vâscozitate │
│ │ │ │cinematică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │coeficientul de │
│29 │eta │kg/s-m │vâscozitate │
│ │ │ │dinamică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │viteza de │
│ │ │ │sedimentare a │
│ │ │ │unei particule │
│30 │u_0 │mm/s │solide într-un │
│ │ │ │fluid aflat în │
│ │ │ │repaos sau în │
│ │ │ │regim de curgere│
│ │ │ │laminar │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │valoarea vitezei│
│ │ │ │la care │
│31 │u │mm/s │particula de │
│ │ │ │nisip │
│ │ │ │sedimentează │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │viteza │
│32 │v_0 │m/s │orizontală medie│
│ │ │ │a apei în │
│ │ │ │deznisipator │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│33 │u_s │mm/s │încărcarea │
│ │ │ │superficială │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│34 │A_o │mp │aria suprafeţei │
│ │ │ │orizontale │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │timpul mediu de │
│35 │t │s │trecere a apei │
│ │ │ │prin bazin │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │mc nisip/│cantitatea │
│36 │C │100.000 │specifică de │
│ │ │mc apă │nisip │
│ │ │uzată, zi│ │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│37 │B_1 │m │lăţimea unui │
│ │ │ │compartiment │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│38 │N │- │număr │
│ │ │ │compartimente │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │mc aer/ │ │
│39 │q_aer │h,mc │debitul specific│
│ │ │volum │de aer │
│ │ │util │ │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │viteza de │
│40 │v_r │m/h │ridicare a │
│ │ │ │particulelor de │
│ │ │ │grăsime │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│41 │L │m │lungimea utilă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │viteza │
│42 │v_L │cm/s │longitudinală de│
│ │ │ │curgere a apei │
│ │ │ │prin separator │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │timpul de │
│43 │t_c │h │decantare la │
│ │ │ │debitul de │
│ │ │ │calcul │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │timpul de │
│44 │t_v │h │decantare la │
│ │ │ │debitul de │
│ │ │ │verificare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│45 │u_s │mm/s │încărcare │
│ │ │m/h │superficială │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul specific│
│ │ │ │de apă pentru 1 │
│46 │q_d^c │mc/h.m │m lungime de │
│ │ │ │deversor la │
│ │ │ │debitul de │
│ │ │ │calcul │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul specific│
│ │ │ │de apă pentru 1 │
│47 │q_d^v │mc/h.m │m lungime de │
│ │ │ │deversor la │
│ │ │ │debitul de │
│ │ │ │verificare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│48 │v_d │mc │volumul │
│ │ │ │decantorului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │lăţimea │
│49 │b_1 │m │compartimentului│
│ │ │ │de decantare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │greutatea │
│50 │γ_n │kN/mc │volumică │
│ │ │ │specifică a │
│ │ │ │nămolului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul │
│51 │V_pg │mc │geometric al │
│ │ │ │pâlniei de nămol│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │mc/ │volumul de nămol│
│52 │V_ev │evacuare │dintre 2 │
│ │ │ │evacuări │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │eficienţa │
│53 │e_s │% │decantării │
│ │ │ │primare în │
│ │ │ │reţinerea MTS │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │eficienţa │
│54 │e_x │% │decantării │
│ │ │ │primare în │
│ │ │ │reţinerea CBO_5 │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │eficienţa │
│55 │e_x,CCO │% │decantării │
│ │ │ │primare în │
│ │ │ │reţinerea CCO-Cr│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │eficienţa │
│ │ │ │decantării │
│56 │e_N │% │primare în │
│ │ │ │reţinerea │
│ │ │ │azotului total │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │eficienţa │
│ │ │ │decantării │
│57 │e_p │% │primare în │
│ │ │ │reţinerea │
│ │ │ │fosforului total│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│58 │c_uz │mg/l │MTS influentă în│
│ │ │ │staţia de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr din apa │
│59 │X_CCO │mg/l │uzată influentă │
│ │ │ │în staţia de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CBO_5 din apa │
│60 │x_5,uz │mg/l │uzată influentă │
│ │ │ │în staţia de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │azot total din │
│61 │C_N │mg/l │apa uzată │
│ │ │ │influentă în │
│ │ │ │staţia de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │fosfor din apa │
│62 │C_P │mg/l │uzată influentă │
│ │ │ │în staţia de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia │
│ │ │ │CBO_5 din apa │
│63 │x_5,uz^b │mg/l │uzată influentă │
│ │ │ │în treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia MTS│
│ │ │ │din apa uzată │
│64 │c_uz^b │mg/l │influentă în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia │
│ │ │ │CCO-Cr din apa │
│65 │X_CCO^b │mg/l │uzată influentă │
│ │ │ │în treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │azot total din │
│66 │C_N^b │mg/l │apa influentă în│
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │fosfor din apa │
│67 │C_P^b │mg/l │uzată influentă │
│ │ │ │în treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │materii în │
│68 │N_b │kg s.u/zi│suspensie care │
│ │ │ │intră zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │CBO_5 care intră│
│69 │C_b │kg s.u/zi│zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │CCO-Cr care │
│70 │C_b,CCO │kg s.u/zi│intră zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │N_T care intră │
│71 │K_N^b │kg s.u/zi│zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │P_T care intră │
│72 │K_P^b │kg s.u/zi│zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │MTS din │
│73 │c_uz^adm │mg/l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CBO_5 din │
│74 │x_5,uz^adm │mg/l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │N_T din │
│75 │c_N^adm │mg/l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │P_T din │
│76 │c_P^adm │mg/l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │materii în │
│77 │N_b^i │kg s.u/zi│suspensie redusă│
│ │ │ │zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │CBO_5 redusă │
│78 │C_b^i │kg s.u/zi│zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │CCO-Cr redusă │
│79 │C_b,CCO^i │ │zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │N_T redusă │
│80 │K_N^ i │kg s.u/zi│zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │P_T redusă │
│81 │K_P^b │kg s.u/zi│zilnic în │
│ │ │ │treapta │
│ │ │ │biologică │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │materii în │
│82 │N_ev │kg s.u/zi│suspensie din │
│ │ │ │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │CBO_5 din │
│83 │C_ev │kg s.u/zi│efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │CCO-Cr din │
│84 │C_ev.CCO │kg s.u/zi│efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │N_T din │
│85 │K_N^ev │kg s.u/zi│efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │P_T din │
│86 │K_P^ev │kg s.u/zi│efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr dizolvat │
│87 │X_CCO,diz^b │mg/l │din influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr aferentă │
│88 │X_CCO,p^b │mg/l │particulelor din│
│ │ │ │influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr dizolvat │
│89 │X_CCO,diz,deg^b│mg/l │degradabil din │
│ │ │ │influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr dizolvat │
│90 │X_CCO,diz,inert│mg/l │inert din │
│ │^b │ │influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr aferentă │
│ │ │ │particulelor │
│91 │X_CCO,p,deg^b │mg/l │degradabile din │
│ │ │ │influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr aferentă │
│ │ │ │particulelor │
│92 │X_CCO,p,inert^b│mg/l │inerte din │
│ │ │ │influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr uşor │
│93 │X_CCO,Fdeg^b │mg/l │degradabil din │
│ │ │ │influentul │
│ │ │ │bazinului cu │
│ │ │ │nămol activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia │
│ │ │ │medie zilnică de│
│94 │C_N-NO_3^D │mg N-NO_3│azot din │
│ │ │/l │azotatul care │
│ │ │ │trebuie │
│ │ │ │denitrificat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia în │
│ │ │mg N_org/│azot organic din│
│95 │C_(N_org)^efl │l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia în │
│ │ │mg N-NH_4│azot din NH% din│
│96 │C_(N-NH_4)^efl │^+/l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia în │
│ │ │mgN-NO_3^│azot din azotat │
│97 │C_(N-NO_3)^efl │-/l │din efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │mg N_org/│azotul organic │
│98 │C_(N_org)^BM │l │încorporat în │
│ │ │ │biomasă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│99 │C_(N_org,inert)│mg N_org/│azot organic │
│ │ │l │legat de │
│ │ │ │particule inerte│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr din │
│ │ │ │solidele inerte │
│100 │X_CCO,inert,BM │mg/l │rămase din │
│ │ │ │descompunerea │
│ │ │ │endogenă a │
│ │ │ │biomasei │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│101 │X_CCO,BM^b │mg/l │CCO-Cr din │
│ │ │ │biomasa formată │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │CCO-Cr │
│102 │X_CCO,ext │mg/l │suplimentară │
│ │ │ │(din sursă │
│ │ │ │externă) │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │g biomasă│ │
│103 │Y │formată/g│coeficientul de │
│ │ │CCO │randament │
│ │ │degradat │ │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │g biomasă│coeficientul de │
│104 │Y_CCO,ext │formată/g│randament pentru│
│ │ │CCO │sursa externă de│
│ │ │degradat │carbon │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │coeficientul │
│105 │b │zi^-1 │descompunerii │
│ │ │ │endogene la 15° │
│ │ │ │C │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │factorul de │
│ │ │ │temperatură │
│106 │F_T │- │pentru │
│ │ │ │respiraţia │
│ │ │ │endogenă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │materii solide, │
│ │ │ │exprimată în │
│107 │N_eC │kg s.u./ │substanţa uscată│
│ │ │zi │din nămolul în │
│ │ │ │exces provenită │
│ │ │ │din eliminarea │
│ │ │ │carbonului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │materii solide, │
│108 │N_e │kg s.u./ │exprimată în │
│ │ │zi │substanţă uscată│
│ │ │ │din nămolul în │
│ │ │ │exces │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │materii solide, │
│ │ │ │exprimată în │
│ │ │kg s.u./ │substanţă │
│109 │N_eP │zi │uscată, din │
│ │ │ │nămolul în exces│
│ │ │ │provenit din │
│ │ │ │eliminarea │
│ │ │ │fosforului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │fosfor total │
│110 │C_P,prec │mg P/l │care trebuie │
│ │ │ │eliminată prin │
│ │ │ │precipitare │
│ │ │ │simultană │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │fosfor total din│
│111 │C_P,efl │mg P/l │efluentul │
│ │ │ │staţiei de │
│ │ │ │epurare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│112 │C_P,BM │mg P/l │fosfor total │
│ │ │ │încorporatat în │
│ │ │ │biomasă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│113 │C_P,bio,ex │mg P/l │fosfor biologic │
│ │ │ │în exces │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│114 │C_P,prec,Fe │mg P/l │fosfor │
│ │ │ │precipitat cu Fe│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│115 │C_P,prec,Al │mg P/l │fosfor │
│ │ │ │precipitat cu Al│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│116 │T_N │zile │vârsta nămolului│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul zonei │
│117 │V_N │mc │aerobe (pentru │
│ │ │ │nitrificare) │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul zonei │
│118 │V_D │mc │anoxice pentru │
│ │ │ │denitrificare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul │
│119 │Q_ne │mc/zi │nămolului de │
│ │ │ │recirculare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia │
│120 │c_na │kg/mc │nămolului │
│ │ │ │activat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia │
│121 │c_nr │kg/mc │nămolului de │
│ │ │ │recirculare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia │
│122 │C_ne │kg/mc │nămolului în │
│ │ │ │exces │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │coeficient de │
│123 │r_i │% │recirculare │
│ │ │ │internă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │coeficient de │
│124 │r_e │% │recirculare │
│ │ │ │externă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │concentraţia de │
│ │ │ │fosfor total │
│125 │C_P,prec │mg P/l │care trebuie │
│ │ │ │eliminat prin │
│ │ │ │precipitare │
│ │ │ │simultană │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │kg CBO_5/│încărcarea │
│126 │I_ob │mc b.a,zi│organică a │
│ │ │ │bazinului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │kg CBO_5/│încărcarea │
│127 │I_on │kg s.u,zi│organică a │
│ │ │ │nămolului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │g O_2/N │capacitatea │
│128 │c’_o │mc aer, m│specifică de │
│ │ │adâncime │oxigenare │
│ │ │insuflare│ │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │debitul de aer │
│129 │Q_Naer^nec │N mc aer/│necesar în │
│ │ │h │condiţii │
│ │ │ │standard │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│130 │H_i │m │adâncimea de │
│ │ │ │insuflare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│131 │N_ef │kg s.u/zi│cantitatea de │
│ │ │ │nămol efluent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│132 │N_inf │kg s.u/zi│cantitatea de │
│ │ │ │nămol influent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│133 │V_ninf │mc/zi │volum zilnic de │
│ │ │ │nămol influent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│134 │V_nef │mc/zi │volumul zilnic │
│ │ │ │de nămol efluent│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │greutatea │
│ │ │ │volumică │
│135 │γ_n inf │kN/mc │specifică a │
│ │ │ │nămolului │
│ │ │ │influent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │greutatea │
│ │ │ │volumică │
│136 │γ_n ef │kN/mc │specifică a │
│ │ │ │nămolului │
│ │ │ │efluent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │umiditatea │
│137 │w_inf │% │nămolului │
│ │ │ │influent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │umiditatea │
│138 │w_ef │% │nămolului │
│ │ │ │efluent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │reducerea de │
│139 │Delta w_c │% │umiditate prin │
│ │ │ │concentrare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │creşterea/ │
│ │ │ │reducerea de │
│140 │Delta w_f │% │umiditate prin │
│ │ │ │fermentare │
│ │ │ │anaerobă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │reducerea │
│141 │Delta w_s │% │umidităţii prin │
│ │ │ │stabilizare │
│ │ │ │aerobă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │reducerea de │
│142 │Delta w_d │% │umiditate prin │
│ │ │ │deshidratare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea │
│ │ │ │zilnică de │
│143 │N_m │kg s.u/zi│substanţă │
│ │ │ │minerală din │
│ │ │ │nămol │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea │
│ │ │ │zilnică de │
│144 │N_o │kg s.u/zi│substanţă │
│ │ │ │organică din │
│ │ │ │nămol │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │procentul de │
│ │ │ │substanţă │
│145 │epsilon │% │organică │
│ │ │ │(volatilă) din │
│ │ │ │nămolul influent│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│146 │l_f │% │limita tehnică │
│ │ │ │de fermentare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│147 │l_s │% │limita tehnică │
│ │ │ │de stabilizare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │kg s.u/ │încărcarea │
│148 │I_SU │mp,zi │superficială cu │
│ │ │ │substanţă uscată│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │aria orizontală │
│149 │A^CN_o │mp │utilă a │
│ │ │ │concentratorului│
│ │ │ │gravitaţional │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │încărcarea │
│150 │I_h │mc nămol/│hidraulică │
│ │ │mp,zi │superficială cu │
│ │ │ │nămol │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │timpul de │
│151 │t_c │h │concentrare a │
│ │ │ │nămolului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │kg s.u./ │cantitatea │
│152 │N_f │zi │zilnică de nămol│
│ │ │ │fermentat │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │încărcarea │
│ │ │kg s.o./ │organică a │
│153 │I_oRFN │mc RFN, │rezervorului de │
│ │ │zi │fermentare a │
│ │ │ │nămolului │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│154 │T_f │zile │timpul de │
│ │ │ │fermentare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul │
│155 │V_rfn │mc/zi │rezervorului de │
│ │ │ │fermentare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│156 │Q_G │mc/zi │volumul teoretic│
│ │ │ │zilnic de biogaz│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│157 │Q_G ef │mc/zi │volumul efectiv │
│ │ │ │zilnic de biogaz│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │dmc │producţia │
│158 │q_bg │biogaz/kg│specifică de │
│ │ │s.o.red │biogaz │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul │
│159 │V_rg │mc │rezervorului de │
│ │ │ │biogaz │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │încărcarea │
│160 │I_oSN │kg s.o./ │organică a │
│ │ │mc SN, zi│stabilizatorului│
│ │ │ │de nămol │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│161 │T_s │zile │timpul de │
│ │ │ │stabilizare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │volumul │
│162 │V_SN │mc/zi │stabilizatorului│
│ │ │ │de nămol │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │cantitatea de │
│ │ │ │oxigen necesară │
│163 │O_N │kg O_2/zi│procesului de │
│ │ │ │stabilizare │
│ │ │ │aerobă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │kg O_2/kg│consumul de │
│164 │i_On │s.o. │oxigen în faza │
│ │ │ │endogenă │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │aria orizontală │
│165 │A_o^PU │mp │a platformelor │
│ │ │ │de uscare │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│166 │eta_dm │% │grad de separare│
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │materii solide │
│167 │SU_inf │% s.u. │din nămolul │
│ │ │ │influent │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│168 │SU_s │% s.u. │materii solide │
│ │ │ │din supernatant │
├────┼───────────────┼─────────┼────────────────┤
│ │ │ │materii solide │
│169 │SU_ef │% s.u. │din nămolul │
│ │ │ │efluent │
└────┴───────────────┴─────────┴────────────────┘
CAP. 2 Schemele sistemelor de canalizare 1. Elemente generale (1) Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor, Indicativ NP 133-2022, cuprinde pârghiile necesare pentru asigurarea serviciilor fundamentale necesare dezvoltării umanităţii, în acord cu protejarea mediului, asigurând: a. furnizarea apei potabile pentru localităţi; b. colectarea, epurarea şi descărcarea în condiţii de siguranţă a apelor uzate în mediul natural. (2) Normativul NP 133-2022 cuprinde prevederi specifice României, ţinând cont de situaţia actuală a ţării dar şi de dezvoltările prognozate în următorii ani în domeniul alimentărilor cu apă şi canalizărilor. (3) Normativul NP 133-2022 se dezvoltă pe trei volume: ● Volumul I - Sistemul de alimentare cu apă; ● Volumul II - Sistemul de canalizare; ● Volumul III - Construcţii din beton armat pentru sistemele de alimentare cu apă şi canalizare. (4) Prevederile normativului NP 133-2022 sunt obligatorii. Acolo unde anumite prevederi nu au caracter de obligativitate se precizează în mod specific. Excepţiile privind caracterul de obligativitate al anumitor prevederi ale normativului pot fi generate de: a. schimbări frecvente ale anumitor componente şi/sau procese tehnologice determinate de progresul tehnic şi evoluţia cunoaşterii din domeniu; b. protejarea prin patente pentru anumite materiale, prevederi tehnice, procese şi tehnologii; c. alte situaţii, a căror justificare se va prezenta în cadrul normativului. 1.1. Obiectul volumului II al normativului (1) Obiectul Volumului II al normativului NP 133-2022 îl reprezintă componentele sistemului de canalizare al localităţilor, descrise în detaliu în cadrul reglementării, care cuprind următoarele componente: a. reţeaua de canalizare; b. staţia de epurare. (2) Normativul NP 133 se adresează localităţilor unde serviciile canalizare şi epurare ape uzate sunt furnizate pentru: a. populaţie; b. instituţii publice; c. industria locală şi agenţii economici. (3) Normativul NP 133, poate fi utilizat şi de către platforme industriale, care îşi dezvoltă propriile sisteme de alimentare cu apă, în condiţiile necesităţii asigurării prevederilor legale pentru furnizarea apei potabile către angajaţii proprii sau descărcării apelor uzate parţial pre-epurate în sistemul public de canalizare, respectiv epurate atunci când se descarcă în mediul natural. 1.2. Obiectivele volumului II al normativului (1) Obiectivul principal al Volumului II al normativului NP 133-2022 este asigurarea cunoştinţelor minim necesare pentru: a. proiectarea obiectelor sistemelor de canalizare; b. execuţia obiectelor sistemelor de canalizare; c. exploatarea obiectelor sistemelor de canalizare. (2) Volumul II al normativului NP 133-2022 asigură premizele necesare pentru: a. conceperea de sisteme de canalizare noi; b. extinderea şi dezvoltarea sistemelor de canalizare existente; c. reabilitarea sistemelor de canalizare existente; d. retehnologizarea sistemelor de canalizare existente. (3) Normativul NP 133-2022 asigură dezvoltarea durabilă şi judicioasă a sistemelor de canalizare, fiind conceput pe baze tehnico-economice. (4) Normativul NP 133-2022 este conceput fără a încălca drepturile de autor ale proprietarilor de tehnologii, dar cu asigurarea deschiderii necesare în vederea asigurării posibilităţii utilizării tuturor tipurilor de tehnici şi tehnologii existente, acolo unde acestea sunt aplicabile şi optime din punct de vedere tehnico-economic. 1.3. Beneficiarii normativului (1) Normativul NP 133-2022 ia în considerare minimizarea impactului apelor uzate asupra mediului, prin prevederea de măsuri specifice de colectare şi epurare a apelor uzate, în condiţiile specifice ale legislaţiei naţionale şi europene existente în momentul de faţă. (2) Principalii beneficiari ai normativului NP 133-2022 sunt: a. proiectanţii sistemelor de canalizare; b. constructorii sistemelor de canalizare; c. operatorii sistemelor de canalizare. (3) De prevederile normativului NP 133-2022 mai pot beneficia şi următoarele categorii profesionale sau alţi utilizatori: a. cercetători din domeniul canalizărilor sau din domenii conexe; b. cadre didactice, studenţi şi elevi din instituţiile de învăţământ care pregătesc profesionişti în domeniu; c. instituţii publice, agenţi economici sau industrii, beneficiari sau deţinători de sisteme sau de componente ale sistemelor de canalizare. (4) Normativul NP 133-2022 este conceput în ideea de a fi un instrument flexibil şi uşor de aplicat pentru specialiştii din domeniu care, dacă respectă prevederile sale, pot proiecta şi executa în mod corect, respectiv pot exploata în condiţii de siguranţă componentele sistemului de canalizare. 1.3.1. Competenţe necesare pentru specialiştii din domeniul canalizărilor (1) Competenţele necesare pentru specialiştii din domeniul canalizărilor sunt următoarele: a. capacitatea de a proiecta, executa, exploata şi întreţine lucrări inginereşti de construcţii din domeniul construcţiilor aferente sistemelor de canalizare (de exemplu: reţele de canalizare, staţii de pompare ape uzate, staţii de epurare etc.); b. managementul, organizarea şi conducerea proceselor de proiectare, execuţie şi exploatare a obiectelor şi proceselor tehnologice din cadrul sistemelor canalizări; c. abilităţi de utilizare a programelor de calcul în domeniile: hidraulică, epurare a apelor uzate, reţele de canalizare, structuri hidroedilitare etc. d. capacitatea de a evalua din punct de vedere tehnico-economic elementele componente aferente obiectelor tehnologice şi a instalaţiilor aferente construcţiilor din sistemele de canalizare; e. abilitatea de a controla calitatea execuţiei şi siguranţa în exploatare a obiectelor aferente sistemelor de canalizare; f. capacitatea de a planifica, organiza şi gestiona resursele tehnice şi umane necesare pentru construirea şi exploatarea sistemelor de canalizare; g. capacitatea de a instrui şi/sau evalua cunoştinţele la nivel vocaţional în domeniul sistemelor de canalizare; h. abilitatea de a desfăşura activităţi de cercetare, dezvoltare, consultanţă, asistenţă tehnică, verificare de proiecte şi expertizare tehnică în ceea ce priveşte sistemele de canalizare. (2) Competenţele specialiştilor din domeniul canalizărilor pot fi dobândite prin studii medii, universitare şi post-universitare de profil sau prin certificare ca urmare a parcurgerii unor cursuri de pregătire profesională de specialitate, desfăşurate de către instituţii de învăţământ de profil, în cadrul unor programe de studii adecvate. 1.4. Domeniul de aplicabilitate (1) Normativul NP 133-2022 este aplicabil şi are caracter obligatoriu pentru sistemele publice de canalizare. (2) Sistemul public de canalizare se dezvoltă de la racordul de canalizare al beneficiarului până la descărcarea apelor uzate epurate în efluenţii naturali. Nu fac parte din sistemul public de canalizare următoarele componente: a. reţetele de canalizare de incintă, care se dezvoltă în platformele industriale sau private, până la racordul general la reţeaua publică de canalizare; b. instalaţiile interioare de canalizare care se dezvoltă în interiorul clădirilor, aflate în amonte de racordul la reţeaua publică de canalizare. 1.5. Durata de viată estimată a sistemelor de canalizare (1) Normativul NP 133-2022 asigură concepţia şi dezvoltarea sistemului de canalizare, pentru o durată de viaţă care, în condiţiile de dezvoltare actuale, este de 50 ani. 1.6. Corelarea cu alte normative, legi şi standarde în vigoare (1) Indicatorii de calitate a apelor uzate evacuate din staţiile de epurare în receptorii naturali corespund cerinţelor Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane pentru zone sensibile, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L135 din 30.5.1991. România, la momentul aderării la Uniunea Europeană a declarat întregul teritoriu drept zonă sensibilă, conform art. 5^1 din Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Elementele de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de epurare cuprinse în acest normativ sunt în concordanţă cu prevederile actelor normative existente în ţara noastră şi cu normele Uniunii Europene. (3) Normativul are în vedere conformarea cu Directiva 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate urbane, transpusă în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 188/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (4) Hotărârea Guvernului nr. 188/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aprobă normele tehnice de protecţia apelor, şi anume: a. NTPA 001/2002 - Norme tehnice privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate urbane la evacuarea în receptori naturali, denumite în continuare în acest document norme tehnice NTPA 001; b. NTPA 002/2002 - Norme tehnice privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, denumite în continuare în acest document norme tehnice NTPA 002; c. NTPA-011 - Norme tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate urbane, denumite în continuare în acest document norme tehnice NTPA 011. (5) Prezentul normativ a luat în considerare tehnologiile de epurare de referinţă a apelor uzate, utilizate în ţările Uniunii Europene, precum şi metodologiile de dimensionare aplicate frecvent în aceste ţări. 1.6.1. Documente de referinţă (1) Normativul NP 133-2022 se acordează cu legi, standarde, ghiduri de proiectare precum şi cu alte normative existente, după cum se precizează în mod specific în fiecare capitol al normativului. Prezentul normativ a luat în considerare documentele de referinţă specificate în tabelele următoare. (2) Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu, după caz, anexele naţionale, amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare. Tabelul 1.1. Standarde române de referinţă.
┌────┬──────────┬──────────────────────┐
│Nr. │Indicativ │Titlu │
│crt.│ │ │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Canalizări exterioare.│
│ │ │Prescripţii de │
│1 │SR 1846-1 │proiectare. Partea 1: │
│ │ │Determinarea debitelor│
│ │ │de ape uzate de │
│ │ │canalizare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Canalizări exterioare.│
│ │ │Prescripţii de │
│2 │SR 1846-2 │proiectare. Partea 2: │
│ │ │Determinarea debitelor│
│ │ │de ape meteorice │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice │
│ │ │pentru evacuare şi │
│ │ │canalizare, fără │
│ │ │presiune, subterane. │
│ │SR CEN/TS │Sisteme de conducte cu│
│3 │13476-4 │pereţi structuraţi de │
│ │ │poli(clorură de vinil)│
│ │ │neplastifiată (PVC-U),│
│ │ │polipropilenă (PP) şi │
│ │ │polietilenă (PE). │
│ │ │Partea 4: Evaluarea │
│ │ │conformităţii │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de canalizare │
│ │ │de materiale plastice │
│ │ │pentru branşamente şi │
│ │ │sisteme de evacuare │
│ │ │îngropate, fără │
│4 │SR CEN/TS │presiune. Policlorură │
│ │13598-3 │de vinil neplastifiată│
│ │ │(PVC-U), polipropilenă│
│ │ │(PP) şi polietilenă │
│ │ │(PE). Partea 3: Ghid │
│ │ │pentru evaluarea │
│ │ │conformităţii │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice │
│ │ │pentru evacuare şi │
│ │ │canalizare, fără │
│5 │SR CEN/TS │presiune, subterane. │
│ │1401-2 │Policlorură de vinil │
│ │ │neplastifiată (PVC-U).│
│ │ │Partea 2: Îndrumări │
│ │ │pentru evaluarea │
│ │ │conformităţii │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Staţii de pompare a │
│ │ │apelor uzate amplasate│
│ │SR EN │în clădiri şi în │
│6 │12050-1 │exterior. Partea 1: │
│ │ │Staţii de pompare a │
│ │ │apelor uzate cu │
│ │ │materii fecale │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere în │
│ │SR EN │zone carosabile şi │
│7 │124-1 │pietonale. Partea 1: │
│ │ │Definiţii, │
│ │ │clasificare, principii│
│ │ │generale de │
│ │ │proiectare, cerinţe de│
│ │ │performanţă şi metode │
│ │ │de încercare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere în │
│ │SR EN │zone carosabile şi │
│8 │124-2 │pietonale. Partea 2: │
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere de │
│ │ │fontă │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere în │
│ │ │zone carosabile şi │
│9 │SR EN │pietonale. Partea 3: │
│ │124-3 │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere de │
│ │ │oţel sau aliaje de │
│ │ │aluminiu │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere în │
│ │SR EN │zone carosabile şi │
│10 │124-4 │pietonale. Partea 4: │
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere de │
│ │ │beton armat cu oţel │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere în │
│ │SR EN │zone carosabile şi │
│11 │124-5 │pietonale. Partea 5: │
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere de │
│ │ │materiale compozite │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Dispozitive de │
│ │ │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere în │
│ │ │zone carosabile şi │
│ │ │pietonale. Partea 6: │
│12 │SR EN │Dispozitive de │
│ │124-6 │acoperire şi de │
│ │ │închidere pentru │
│ │ │cămine de vizitare şi │
│ │ │guri de scurgere de │
│ │ │polipropilenă (PP), │
│ │ │polietilenă (PE) sau │
│ │ │policlorură de vinil │
│ │ │neplastifiată (PVC-U) │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de canalizare │
│ │ │de materiale plastice,│
│ │ │pentru drenare │
│ │SR EN │subterană şi evacuare │
│13 │12666-1+A1│fără presiune. │
│ │ │Polietilenă (PE). │
│ │ │Partea 1: Specificaţii│
│ │ │pentru ţevi, racorduri│
│ │ │şi sistem │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice │
│ │ │pentru evacuare şi │
│ │ │canalizare, fără │
│ │ │presiune, subterane. │
│ │ │Sisteme de conducte cu│
│ │SR EN │pereţi structuraţi de │
│14 │13476-1 │policlorură de vinil │
│ │ │neplastifiată (PVC-U),│
│ │ │polipropilenă (PP) şi │
│ │ │polietilenă (PE). │
│ │ │Partea 1: Cerinţe │
│ │ │generale şi │
│ │ │caracteristici de │
│ │ │performanţă │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice │
│ │ │pentru evacuare şi │
│ │ │canalizare, fără │
│ │ │presiune, subterane. │
│ │ │Sisteme de conducte cu│
│ │ │pereţi structuraţi de │
│ │SR EN │policlorură de vinil │
│15 │13476-2+A1│neplastifiată (PVC-U),│
│ │ │polipropilenă (PP) şi │
│ │ │polietilenă (PE). │
│ │ │Partea 2: Specificaţii│
│ │ │pentru ţevi şi │
│ │ │fitinguri cu suprafaţă│
│ │ │interioară şi │
│ │ │exterioară netedă şi │
│ │ │pentru sistem, tip A │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice │
│ │ │pentru evacuare şi │
│ │ │canalizare fără │
│ │ │presiune, subterane. │
│ │ │Sisteme de conducte cu│
│ │ │pereţi structuraţi de │
│ │ │policlorură de vinil │
│16 │SR EN │neplastifiată (PVC-U),│
│ │13476-3+A1│polipropilenă (PP) şi │
│ │ │polietilenă (PE). │
│ │ │Partea 3: Specificaţii│
│ │ │pentru ţevi şi │
│ │ │fitinguri cu suprafaţă│
│ │ │interioară netedă şi │
│ │ │suprafaţă exterioară │
│ │ │profilată şi pentru │
│ │ │sistem, tip B │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Execuţia şi încercarea│
│17 │SR EN 1610│racordurilor şi │
│ │ │reţelelor de │
│ │ │canalizare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Reţele de drenaj şi de│
│ │ │canalizare în │
│18 │SR EN │exteriorul clădirilor.│
│ │16932-1 │Sisteme de pompare. │
│ │ │Partea 1: Cerinţe │
│ │ │generale │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Reţele de drenaj şi de│
│ │ │canalizare în │
│19 │SR EN │exteriorul clădirilor.│
│ │16932-2 │Sisteme de pompare. │
│ │ │Partea 2: Sisteme sub │
│ │ │presiune │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Reţele de drenaj şi de│
│ │ │canalizare în │
│20 │SR EN │exteriorul clădirilor.│
│ │16932-3 │Sisteme de pompare. │
│ │ │Partea 3: Sisteme sub │
│ │ │vid │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice, │
│ │ │pentru drenaj subteran│
│ │SR EN │şi canalizare fără │
│21 │1852-1 │presiune. │
│ │ │Polipropilenă (PP). │
│ │ │Partea 1: Specificaţii│
│ │ │pentru ţevi, racorduri│
│ │ │şi sistem │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tuburi şi accesorii │
│22 │SR EN 1916│din beton simplu, │
│ │ │beton slab armat şi │
│ │ │beton armat │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Cămine de vizitare şi │
│ │ │cămine de racord din │
│23 │SR EN 1917│beton simplu, beton │
│ │ │slab armat şi beton │
│ │ │armat │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de tuburi şi │
│ │ │accesorii de gresie │
│ │SR EN │pentru racorduri şi │
│24 │295-1 │reţele de canalizare. │
│ │ │Partea 1: Cerinţe │
│ │ │pentru tuburi, │
│ │ │accesorii şi îmbinări │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Tuburi şi accesorii de│
│ │ │gresie şi îmbinarea │
│ │SR EN │lor la racorduri şi │
│25 │295-2 │reţele de canalizare. │
│ │ │Partea 2: Evaluarea │
│ │ │conformităţii şi │
│ │ │eşantionare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de tuburi şi │
│ │ │accesorii de gresie │
│26 │SR EN │vitrificată pentru │
│ │295-3 │racorduri şi reţele de│
│ │ │canalizare. Partea 3: │
│ │ │Metode de încercare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de tuburi şi │
│ │ │accesorii de gresie │
│ │ │pentru racorduri şi │
│ │SR EN │reţele de canalizare. │
│27 │295-4 │Partea 4: Cerinţe │
│ │ │pentru piese de │
│ │ │adaptare, piese de │
│ │ │legătură şi îmbinări │
│ │ │flexibile │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de tuburi şi │
│ │ │accesorii de gresie │
│ │SR EN │pentru racorduri şi │
│28 │295-5 │reţele de canalizare. │
│ │ │Partea 5: Cerinţe │
│ │ │pentru tuburi │
│ │ │perforate şi accesorii│
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de tuburi şi │
│ │ │accesorii de gresie │
│ │ │pentru racorduri şi │
│ │SR EN │reţele de canalizare. │
│29 │295-6 │Partea 6: Cerinţe │
│ │ │pentru componentele │
│ │ │căminelor de vizitare │
│ │ │şi inspecţie sau de │
│ │ │racord │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de tuburi şi │
│ │ │accesorii de gresie │
│ │ │pentru racorduri şi │
│ │SR EN │reţele de canalizare. │
│30 │295-7 │Partea 7: Cerinţe │
│ │ │pentru tuburile şi │
│ │ │îmbinările lor │
│ │ │destinate execuţiei │
│ │ │prin împingere │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Garnituri de etanşare │
│ │ │de cauciuc. Cerinţe de│
│ │ │material pentru │
│ │SR EN │garnituri de etanşare │
│31 │681-1 │a îmbinărilor de ţevi │
│ │ │utilizate în domeniul │
│ │ │apei şi canalizării. │
│ │ │Partea 1: Cauciuc │
│ │ │vulcanizat │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Garnituri de etanşare │
│ │ │de cauciuc. Cerinţe de│
│ │ │material pentru │
│ │SR EN │garnituri de etanşare │
│32 │681-2 │a îmbinărilor de ţevi │
│ │ │utilizate în domeniul │
│ │ │apei şi canalizării. │
│ │ │Partea 2: Elastomeri │
│ │ │termoplastici │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Garnituri de etanşare │
│ │ │de cauciuc. Cerinţe de│
│ │ │material pentru │
│ │ │garnituri de etanşare │
│33 │SR EN │a îmbinărilor de ţevi │
│ │681-3 │utilizate în domeniul │
│ │ │apei şi canalizării. │
│ │ │Partea 3: Materiale │
│ │ │celulare de cauciuc │
│ │ │vulcanizat │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Garnituri de etanşare │
│ │ │de cauciuc. Cerinţe de│
│ │ │material pentru │
│ │ │garnituri de etanşare │
│34 │SR EN │a îmbinărilor de ţevi │
│ │681-4 │utilizate în domeniul │
│ │ │apei şi canalizării. │
│ │ │Partea 4: Garnituri de│
│ │ │etanşare de poliuretan│
│ │ │turnat │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Reţele de canalizare │
│ │ │în exteriorul │
│35 │SR EN 752 │clădirilor. │
│ │ │Managementul reţelelor│
│ │ │de canalizare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Canalizări, │
│ │ │separatoare de uleiuri│
│36 │STAS 12264│şi grăsimi la staţiile│
│ │ │de epurare orăşeneşti.│
│ │ │Prescripţii generale │
│ │ │de proiectare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Canalizări. Staţii de │
│37 │STAS 12594│pompare. Prescripţii │
│ │ │generale de proiectare│
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Canalizări. Cămine de │
│38 │STAS 2448 │vizitare. Prescripţii │
│ │ │de proiectare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Debite şi volume │
│ │STAS 4068/│maxime de apă. │
│39 │1 │Determinarea debitelor│
│ │ │şi volumelor maxime │
│ │ │ale cursurilor de apă │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Debite şi volume │
│ │ │maxime de apă. │
│ │STAS 4068/│Probabilităţile anuale│
│40 │2 │ale debitelor şi │
│ │ │volumelor maxime în │
│ │ │condiţii normale şi │
│ │ │speciale de exploatare│
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │STAS 4162/│Canalizări. Decantoare│
│41 │1 │primare. Prescripţii │
│ │ │de proiectare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Construcţii │
│42 │STAS 4273 │hidrotehnice. │
│ │ │Încadrarea în clase de│
│ │ │importanţă │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Teren de fundare. │
│43 │STAS 6054 │Adâncimi maxime de │
│ │ │îngheţ │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Canalizări. Guri de │
│44 │STAS 6701 │scurgere cu sifon şi │
│ │ │depozit │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Subtraversări de căi │
│45 │STAS 9312 │ferate şi drumuri cu │
│ │ │conducte. Prescripţii │
│ │ │de proiectare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Reţele edilitare │
│46 │SR 8591 │subterane. Condiţii de│
│ │ │amplasare. │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Hidrotehnică. Ploi │
│47 │STAS 9470 │maxime. Intensităţi, │
│ │ │durate, frecvenţe │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Instalaţii sanitare. │
│ │ │Distanţe de amplasare │
│48 │STAS 1504 │a obiectelor sanitare,│
│ │ │armăturilor şi │
│ │ │accesoriilor lor │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Marcarea şi reperarea │
│49 │STAS │reţelelor de conducte │
│ │9570-1 │şi cabluri, în │
│ │ │localităţi │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Eurocod 1: Acţiuni │
│ │ │asupra structurilor. │
│ │SR EN │Partea 1-1: Acţiuni │
│50 │1991-1-1 │generale. Greutăţi │
│ │ │specifice, greutăţi │
│ │ │proprii, încărcări │
│ │ │utile pentru clădiri │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Eurocod 1: Acţiuni │
│ │SR EN │asupra structurilor. │
│51 │1991-1-4 │Partea 1-4: Acţiuni │
│ │ │generale - Acţiuni ale│
│ │ │vântului │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Sisteme de conducte de│
│ │ │materiale plastice │
│ │ │pentru alimentare cu │
│ │ │apă, drenaj sau │
│ │ │canalizare, cu sau │
│52 │SR EN ISO │fără presiune. Sisteme│
│ │23856 │de materiale plastice │
│ │ │termorigide armate cu │
│ │ │fibră de sticlă (PAS) │
│ │ │pe bază de răşină │
│ │ │poliesterică │
│ │ │nesaturată (PN) │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Alimentări cu apă. │
│ │ │Condiţii pentru │
│53 │SR EN 805 │sistemele şi │
│ │ │componentele │
│ │ │exterioare clădirilor │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │SR EN │Terasamente. Partea 1:│
│54 │16907-1 │Principii şi reguli │
│ │ │generale │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │SR EN │Terasamente. Partea 2:│
│55 │16907-2 │Clasificarea │
│ │ │materialelor │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │SR EN │Terasamente. Partea 3:│
│56 │16907-3 │Proceduri de │
│ │ │construcţie │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Terasamente. Partea 4:│
│57 │SR EN │Tratarea pământurilor │
│ │16907-4 │cu var şi/sau lianţi │
│ │ │hidraulici │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │SR EN │Terasamente. Partea 5:│
│58 │16907-5 │Proceduri de │
│ │ │construcţie │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │SR EN │Execuţia lucrărilor │
│59 │12063 │geotehnice speciale. │
│ │ │Pereţi din palplanşe │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │SR EN │Execuţia lucrărilor │
│60 │15237 │geotehnice speciale. │
│ │ │Drenaj vertical │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Cercetări şi încercări│
│61 │SR EN ISO │geotehnice. Încercări │
│ │22282-1 │geohidraulice. Partea │
│ │ │1: Reguli generale │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Cercetări şi încercări│
│ │ │geotehnice. Încercări │
│ │ │geohidraulice. Partea │
│62 │SR EN ISO │2: Încercări │
│ │22282-2 │depermeabilitate la │
│ │ │apă în foraje │
│ │ │utilizând sisteme cu │
│ │ │tub deschis │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Investigaţii şi │
│ │ │încercări geotehnice. │
│63 │SR EN ISO │Încercări │
│ │22282-4 │geohidraulice. Partea │
│ │ │4: Încercări de │
│ │ │pompare │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Cercetări şi încercări│
│ │SR EN ISO │geotehnice. Încercări │
│64 │22282-5 │geohidraulice. Partea │
│ │ │5: Încercări cu │
│ │ │infiltrometru │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Cercetări şi încercări│
│ │ │geotehnice. Încercări │
│ │ │geohidraulice. Partea │
│65 │SR EN ISO │6: Încercări │
│ │22282-6 │depermeabilitate la │
│ │ │apă în foraje │
│ │ │utilizând sisteme cu │
│ │ │tub închis │
├────┼──────────┼──────────────────────┤
│ │ │Investigaţii şi │
│ │ │încercări geotehnice. │
│ │ │Metode de prelevare şi│
│ │ │măsurări referitoare │
│ │SR EN ISO │la apasubterană. │
│66 │22475-1 │Partea 1: Principii │
│ │ │tehnice pentru │
│ │ │prelevarea │
│ │ │eşantioanelor de │
│ │ │pământ, rocă şi apă │
│ │ │subterană │
└────┴──────────┴──────────────────────┘
(3) Lista reglementărilor tehnice de referinţă dată în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată de către autorităţile de reglementare de resort. Tabelul 1.2. Acte normative şi reglementări tehnice de referinţă.
┌────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. │Act normativ/Reglementare tehnică│
│crt.│ │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Legea nr. 10/1995 privind │
│1 │calitatea în construcţii, │
│ │republicată, cu modificările şi │
│ │completările ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Legea apelor nr. 107/1996, cu │
│ │modificările şi completările │
│ │ulterioare. │
│ │Legea nr. 107/1996, cu │
│ │modificările şi completările │
│ │ulterioare traspune în legislaţia│
│2 │naţională prevederile Directivei │
│ │2000/60/CE a Parlamentului │
│ │European şi a Consiliului din 23 │
│ │octombrie 2000 de stabilire a │
│ │unui cadru de politică comunitară│
│ │în domeniul apei, publicată în │
│ │jurnalul Oficial al Uniunii │
│ │Europene L327 din 22.12.2000 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Hotărârea Guvernului nr. 188/2002│
│ │pentru aprobarea unor norme │
│3 │privind condiţiile de descărcare │
│ │în mediul acvatic a apelor uzate,│
│ │cu modificările şi completările │
│ │ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Ordonanţa de urgenţă a Guvernului│
│4 │nr. 195/2005 privind protecţia │
│ │mediului, cu modificările şi │
│ │completările ulterioare │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Ghid privind reabilitarea │
│ │conductelor pentru transportul │
│ │apei, indicativ GP 127-2014, │
│5 │aprobat prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│ │administraţiei publice nr. 2.359/│
│ │2014, denumit în continuare în │
│ │acest document ghid GP 127 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind stabilirea │
│ │limitelor de încărcare cu │
│ │poluanţi a apelor uzate │
│ │industriale şi urbane la │
│ │evacuarea în receptorii naturali,│
│ │indicativ NTPA 001/2002, aprobat │
│6 │prin Hotărârea Guvernului nr. 188│
│ │/2002 pentru aprobarea unor norme│
│ │privind condiţiile de descărcare │
│ │în mediul acvatic a apelor uzate,│
│ │cu modificările şi completările │
│ │ulterioare, denumit în continuare│
│ │în acest document normă tehnică │
│ │NTPA 001. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind condiţiile de │
│ │evacuare a apelor uzate în │
│ │reţelele de canalizare ale │
│ │localităţilor şi direct în │
│ │staţiile de epurare, indicativ │
│ │NTPA 002/2002, aprobat prin │
│7 │Hotărârea Guvernului nr. 188/2002│
│ │pentru aprobarea unor norme │
│ │privind condiţiile de descărcare │
│ │în mediul acvatic a apelor uzate,│
│ │cu modificările şi completările │
│ │ulterioare, denumit în continuare│
│ │în acest document normă tehnică │
│ │NTPA 002. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Norme tehnice privind colectarea,│
│ │epurarea şi evacuarea apelor │
│ │uzate urbane, indicativ NTPA-011,│
│ │aprobat prin Hotărârea Guvernului│
│ │nr. 188/2002 pentru aprobarea │
│8 │unor norme privind condiţiile de │
│ │descărcare în mediul acvatic a │
│ │apelor uzate, cu modificările şi │
│ │completările ulterioare, denumit │
│ │în continuare în acest document │
│ │normă tehnică NTPA 011. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind documentaţiile │
│ │geotehnice pentru construcţii, │
│ │indicativ NP 074-2014, aprobat │
│9 │prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│ │administraţiei publice nr. 1330/ │
│ │2014, denumit în continuare în │
│ │acest document normativ NP 074. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ pentru proiectarea │
│ │structurilor de fundare directă, │
│10 │indicativ NP 112-2014, aprobat │
│ │prin Ordinul ministrului │
│ │transporturilor, construcţiilor │
│ │şi turismului nr. 2352/2014. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind cerinţele de │
│ │proiectare şi execuţie a │
│ │excavaţiilor adânci în zone │
│11 │urbane, indicativ NP 120-2014, │
│ │aprobat prin Ordinul ministrului │
│ │transporturilor, construcţiilor │
│ │şi turismului nr. 2104/2014. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind proiectarea │
│ │geotehnică a fundaţiilor pe │
│12 │piloţi, indicativ NP 123-2022, │
│ │aprobat prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării, lucrărilor publice │
│ │şi administraţiei nr. 2405/2022. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind proiectarea │
│ │geotehnică a lucrărilor de │
│13 │susţinere, indicativ NP 124-2010,│
│ │aprobat prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│ │turismului nr. 2689/2010. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind fundarea │
│ │construcţiilor pe pământuri │
│14 │sensibile la umezire, indicativ │
│ │NP 125-2010, aprobat prin Ordinul│
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi turismului nr. 2688/2010. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativ privind fundarea │
│ │construcţiilor pe pamânturi cu │
│ │umflări şi contracţii mari, │
│15 │indicativ NP 126-2010, aprobat │
│ │prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│ │turismului nr. 115/2012 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativul de siguranţă la foc a │
│ │construcţiilor, indicativ P │
│ │118-1999, aprobat prin Ordinul │
│16 │ministrului lucrărilor publice şi│
│ │amenajării teritoriului nr. 27/N/│
│ │1999, denumit în continuare în │
│ │prezentul document normativ P │
│ │118. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativul privind securitatea la│
│ │incendiu a construcţiilor, Partea│
│ │a II-a - Instalaţii de Stingere, │
│ │indicativ P 118/22013, aprobat │
│ │prin Ordinul ministrului │
│ │dezvoltării regionale şi │
│17 │administraţiei publice nr. 2463/ │
│ │2013, modificat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │6026/2018, denumit în continuare │
│ │în prezentul document normativ P │
│ │118/2. │
├────┼─────────────────────────────────┤
│ │Normativul privind securitatea la│
│ │incendiu a construcţiilor, Partea│
│ │a III-a - Instalaţii de │
│ │detectare, semnalizare, │
│ │avertizare, indicativ P 118/ │
│ │3-2015, aprobat prin Ordinul │
│18 │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. 364│
│ │/2015 şi modificat prin Ordinul │
│ │ministrului dezvoltării regionale│
│ │şi administraţiei publice nr. │
│ │6025/2018, denumit în continuare │
│ │în prezentul document normativ P │
│ │118/3. │
└────┴─────────────────────────────────┘
2. Schemele sistemelor de canalizare (1) Sistemul de canalizare este ansamblul de construcţii şi instalaţii inginereşti care colectează apele de canalizare, le transportă la staţia de epurare unde se asigură gradul de epurare stabilit în funcţie de condiţiile impuse de mediu şi apoi le descarcă în receptorii naturali (emisari). (2) Totalitatea apelor colectate în reţelele de canalizare poartă denumirea de ape de canalizare. Apele de canalizare includ ape uzate, ape meteorice şi ape de infiltraţie. (3) Curgerea apelor meteorice se poate face atât prin rigole sau canale deschise (şanţuri), cât şi prin canale închise. Pentru restul tipurilor de ape de canalizare, curgerea se face numai prin canale închise. 2.1. Obiectele sistemului de canalizare (1) Sistemul de canalizare are în componenţă următoarele grupuri de construcţii şi instalaţii: a. obiectele sanitare şi reţeaua interioară; b. reţeaua exterioară (publică) de canalizare; c. staţia de epurare; d. construcţii de evacuare. (2) Obiectele sanitare şi reţeaua interioară. În interiorul clădirilor de locuit, social - culturale sau administrative, există obiecte sanitare de tip chiuvete, băi şi alte utilităţi. De la obiectele sanitare apa este preluată de instalaţiile interioare ale clădirilor şi direcţionată către reţeaua de canalizare din interiorul incintelor, denumita reţea interioară. (3) Reţeaua exterioară se compune din canale subterane şi de suprafaţă precum şi combinaţii de elemente constructive convenţionale şi metode de control alternative, staţii de pompare şi din alte construcţii auxiliare şi instalaţii amplasate între punctele de colectare şi staţia de epurare sau gurile de vărsare în emisar: a. legătura dintre reţeaua interioară şi cea exterioară se face printr-un canal de racord şi un cămin de inspecţie, numit cămin de racord, ce serveşte pentru control şi intervenţii; b. construcţiile auxiliare pe reţea includ: guri de scurgere care primesc apele meteorice de pe străzi, cămine de vizitare, camere de legătură, cămine de rupere de pantă, cămine de spălare, deversoare, bazine de retenţie, separatoare de hidrocarburi, treceri pe sub depresiuni şi căi de comunicaţie. c. staţiile de pompare se construiesc în punctele joase ale teritoriului ce se canalizează, atunci când - din cauza configuraţiei terenului - nu este posibil ca apele de canalizare să curgă gravitaţional sau viteza de curgere nu este suficientă; d. metodologii alternative de dezvoltare cu impact redus. (4) Staţia de epurare este alcătuită din totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor prin care se corectează parametrii de calitate a apelor uzate influente astfel încât caracteristicile apelor uzate epurate să corespundă normativelor în vigoare funcţie de caracteristicile receptorului, precum şi construcţii şi instalaţii specifice pentru îndepărtarea reţinerilor din apele uzate influente şi valorificarea acestora. (5) Construcţiile pentru evacuare asigură descărcarea apelor în receptori în condiţii de siguranţă pentru sistemul de canalizare şi receptor. (6) Schema generală a unui sistem de canalizare unitar este prezentată în figura următoare. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.1. Schema sistemului de canalizare unitar 1 - canale de serviciu (secundare) 2 - colectoare secundare 3 - colectoare principale 4 - sifon 5 - cameră de intersecţie 6 - camera deversorului 7 - canal deversor 8 - staţie de epurare 9 - colector de descărcare 10 - gură de vărsare 11 - sisteme pentru valorificarea nămolurilor rezultate din SE (7) Schemele sistemelor de canalizare diferă de la un sistem de canalizare la altul, acestea fiind unice pentru fiecare sistem în parte. (8) Receptorul este orice depresiune naturala cu scurgere (pârâu, râu, fluviu, lac, mare, ocean, teren permeabil). 2.2. Tipuri de reţele de canalizare (1) Funcţie de modul în care sunt colectate şi evacuate apele de canalizare, se deosebesc 3 tipuri de procedee pentru reţelele de canalizare: a. procedeu divizor (separativ); b. procedeu unitar; c. procedeu mixt. (2) O reţea de canalizare în procedeu divizor colectează şi transportă prin minim 2 reţele diferite apele de canalizare de pe teritoriul unei localităţi: a. reţea de canalizare pentru colectarea şi transportul, la staţia de epurare, a apelor uzate de calitatea apelor uzate menajere, provenite de la diferiţi utilizatori. b. reţea de canalizare pentru colectare şi evacuare ape meteorice. (3) O reţea de canalizare în procedeu unitar colectează şi transportă prin aceeaşi reţea de canalizare toate apele de canalizare: ape uzate, ape meteorice şi ape de infiltraţie. (4) O reţea de canalizare în procedeu mixt colectează şi transportă apele de canalizare prin sisteme de canalizare diferite interconectate, în parte prin sistem de canalizare unitar şi în parte prin sistem de canalizare separativ. 2.3. Aglomerări (1) O "aglomerare" reprezintă, aşa cum este definită prin Articolul 2(4) al Directivei privind epurarea apelor uzate orăşeneşti 91/271/EEC, "o zonă unde populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru ca apa uzată orăşenească să fie colectată şi transportată la o staţie de epurare sau la un punct final de deversare." (2) Existenţa unei aglomerări este independentă de existenţa unui sistem de colectare a apelor uzate, iar existenţa unei aglomerări nu este legată de existenţa unei staţii de epurare. (3) Existenţa unei aglomerări este legată de situaţia de factori în care "populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru ca apa uzată orăşenească să fie colectată şi transportată la o staţie de epurare sau la un punct final de deversare.". Astfel, noţiunea de aglomerare include şi zonele suficient de concentrate în care încă nu există sisteme de colectare a apelor uzate. (4) Termenul de "aglomerare" nu trebuie confundat cu Unităţile Administrativ Teritoriale (UAT), (municipii, oraşe sau alte unităţi), care au acelaşi nume. Limitele unei aglomerări pot să corespundă sau nu, cu limitele unei unităţi administrativ teritoriale. Astfel, mai multe UAT-uri pot constitui o singură aglomerare şi invers, un singur UAT poate conţine mai multe aglomerări, dacă acesta include zone suficient de concentrate, având locaţii distincte rezultate din dezvoltarea istorică sau economică. Trebuie subliniat faptul că o aglomerare poate conţine şi zone suficient de concentrate în care încă nu există sisteme de colectare a apelor uzate şi/sau unde gestionarea apelor uzate se realizează cu sisteme individuale sau alte soluţii adecvate, sau colectarea se realizează în orice alt fel. (5) Aglomerarea poate fi deservită de o singură staţie de epurare (relaţie 1:1) sau de mai multe staţii de epurare (relaţie 1:n). În plus, o singură aglomerare poate fi deservită de mai multe sisteme de colectare, fiecare sistem fiind conectat la una sau mai multe staţii de epurare. În mod similar, mai multe sisteme de colectare pot fi conectate la aceeaşi staţie de epurare. (6) În figura următoare sunt ilustrate principalele tipuri de relaţii dintre aglomerări şi staţiile de epurare care le deservesc. (a se vedea imaginea asociată) Figura 2.2. Relaţii posibile între aglomerări şi staţiile de epurare aferente (7) Semnificaţiile scenariilor din figura anterioară sunt următoarele: a. Scenariul a) reprezintă cazul simplu în care o aglomerare este deservită de un singur sistem de colectare şi de o singură staţie de epurare (SE); b. Scenariul a-1) reprezintă o variaţie a scenariului a) în care o singură SE deserveşte nişte zone apropiate, suficient de concentrate şi conectate de o zona continuă îngustată, care fac parte din acelaşi UAT. Un exemplu de situaţie de acest tip îl reprezintă localităţile unde zona concentrată este despărţită de un râu sau o autostradă. Un alt exemplu îl reprezintă satele sateliţi ai unor oraşe, care fiind foarte apropiate de oraş reprezintă parte din aglomerare şi sunt conectate la acelaşi sistem de colectare a apelor uzate. În asemenea situaţii, este adecvată considerarea sistemului rezultat (ex: reţea de canalizare şi SE) ca reprezentând o singură aglomerare, întrucât există continuitate şi încărcările rezultate ar putea afecta un singur corp de apă. Acest tip de consolidare trebuie încurajat acolo unde conduce la o abordare coerentă privind epurarea apelor uzate generate în sate şi oraşe care sunt apropiate şi conectate; c. Scenariul a-2) reprezintă o singură aglomerare, care cuprinde mai multe UAT-uri adiacente, deservite de un singur sistem de colectare şi o singură SE; d. Scenariul b) reprezintă o aglomerare deservită de două sisteme de colectare, fiecare dintre sisteme fiind conectat la câte o SE. Împărţirea unei zone suficient de concentrate în mai multe aglomerări nu este admisă dacă această împărţire conduce la reducerea sau amânarea aplicării cerinţelor de colectare şi epurare a apelor uzate care altfel s-ar aplica dacă localitatea sau zona ar fi definită ca o singură aglomerare. O asemenea împărţire nu va întâmpina probleme de aprobare în situaţiile în care nu conduce la afectarea cerinţelor Directivei; e. Scenariul b-1) reprezintă o singură aglomerare care cuprinde mai multe UAT-uri distincte, adiacente, deservite de mai multe sisteme de colectare şi mai multe SE; f. Scenariul c) cuprinde mai multe aglomerări distincte delimitate fizic având sisteme separate de colectare, dar deservite de o singură SE (acesta este un exemplu de cluster). În timp ce obligaţiile legale impuse de Directivă sunt stabilite de dimensiunile fiecărei aglomerări şi de natura emisarului, este importantă luarea în considerare a efectului cumulativ generat de existenţa unui punct unic de descărcare. În cazuri particulare, acesta poate afecta obiectivele de conformare ale cerinţelor privind calitatea apelor din legislaţia de mediu UE, ca de exemplu Directiva privind calitatea apei de îmbăiere sau Directiva Cadru privind apa. 2.4. Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare (1) Alegerea schemei sistemului de canalizare are la bază datele configuraţiei amplasamentului şi elementele funcţionale ale utilizatorului. Documentaţiile obiectiv necesare pentru elaborarea schemei sistemului de canalizare sunt: a. P.U.G, şi P.U.Z. pentru localitate cu situaţia existentă şi perspectiva de dezvoltare pentru minim 30 de ani. b. Studii topografice, geotehnice, meteorologice, hidrogeologice, hidrologice asupra teritoriului, apelor de suprafaţă şi subterane din zonă. c. Analiza opţiunilor disponibile. Orice sistem de canalizare trebuie studiat în variante multiple, dintre care proiectantul va propune acea variantă care va asigura: i. colectarea apelor uzate în condiţii sanitare fără risc privind sănătatea populaţiei; ii. efecte minime asupra mediului înconjurător; iii. costuri unitare şi energetice minime, independente de factorii variabili care pot să apară în timp. d. Criterii tehnice şi economice pe care se bazează alegerea sistemului: i. colectare unitară/separativă pe categorii de ape uzate; ii. criterii de transport ape uzate (gravitaţional, sub presiune sau reţea vacuumată); iii. elementele impuse de trasee şi amplasamente disponibile, poziţia receptorului, valorificarea substanţelor reţinute şi a nămolurilor. (2) Calculele tehnice şi economice, care să permită stabilirea variantei optime trebuie să cuprindă: a. volumul total al investiţiilor; b. planul de eşalonare a investiţiilor; c. dotările şi costurile de exploatare pentru fiecare variantă; d. costul apei canalizate (colectare, epurare, evacuarea substanţelor reţinute) în corelaţie cu gradul de suportabilitate a utilizatorilor sistemului. (3) Schema sistemului de canalizare trebuie să se încadreze permanent în dezvoltarea centrului populat, astfel încât serviciul de canalizare să poată asigura satisfacerea exigenţelor utilizatorilor şi dezvoltările tehnologice. CAP. 3 Reţele de canalizare 3. Reţele de canalizare 3.1. Elemente generale (1) Reţeaua de canalizare este ansamblul de construcţii şi instalaţii din sistemul de canalizare cu rol de colectare şi transport a apelor uzate de la folosinţe casnice, a apelor uzate industriale pre-epurate, a apelor uzate de la folosinţe publice şi a apelor provenite din precipitaţiile căzute pe suprafaţa deservită de reţea şi evacuarea acestora în afara aglomerării, în condiţii de siguranţă pentru sănătatea utilizatorilor şi mediului. (2) Reţeaua de canalizare colectează apa de pe o suprafaţă delimitată, numită bazin de colectare. Bazinul de colectare poate fi diferit pentru diversele categorii de ape uzate. (3) Dezvoltarea de reţele de canalizare se face cu respectarea cerinţelor aplicabile aglomerării, stabilite prin: a. Master Planul privind dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă, respectiv canalizare; b. Planul de Management al bazinului hidrografic. (4) Apele preluate în reţeaua de canalizare pot proveni din următoarele surse: a. apă uzată menajeră, generată în: i. instalaţiile interioare ale locuinţelor; ii. instalaţiile interioare ale clădirilor cu destinaţie de utilitate publică (şcoli, spitale, unităţi de activitate publică, complexe sportive, unităţi militare etc.); iii. grupurile sanitare ale unităţilor industriale. b. apă uzată industrială - colectată direct, atunci când calitatea acesteia o permite, sau provenind de la staţii de pre-epurare, utilizate atunci când calitatea apei uzate nu corespunde cerinţelor impuse pentru descărcarea în reţeaua publică de canalizare; c. apă pluvială de şiroire sau apă meteorică - apele care provin din precipitaţii atmosferice (zăpadă, ploaie, grindină, brumă) şi se scurg prin şiroire, descărcate în canalizare prin gurile de scurgere; d. apa infiltrată prin orificiile capacelor căminelor, îmbinările imperfecte şi defecţiunile colectoarelor sau construcţiilor accesorii aferente. (5) Cu excepţia apei infiltrate în canalizare, pentru a putea fi acceptate în reţeaua publică de canalizare, pentru toate celelalte categorii de apă se impune respectarea cerinţelor de calitate normate prin norma tehnică NTPA 002. (6) Inclusiv pentru reţelele de canalizare din mediul rural, preluarea de ape uzate de la ferme agrozootehnice, unităţi de prelucrare produse sau crescătorii de animale, se face cu respectarea cerinţelor de calitate normate prin norma tehnică NTPA 002. (7) Preluarea oricărei categorii de calitate de ape uzate în reţeaua publică este condiţionată de: a. asigurarea funcţionării reţelei publice fără deteriorări, influenţe asupra materialului, pericole sau limitări ale exploatării în siguranţă; b. respectarea cerinţelor de calitate normate prin norma tehnică NTPA 002 pentru toate categoriile de apă, cu excepţia apelor din infiltraţii; c. limitarea oricăror influenţe negative asupra proceselor biologice din staţia de epurare; d. cunoaşterea permanentă a volumelor de ape uzate şi a calităţii acestora. 3.2. Tipuri de reţele de canalizare. Criterii de alegere (1) Reţelele de canalizare pot fi clasificate astfel: a. după modul de curgere al apei: i. reţea gravitaţională, în care se asigură curgerea apei cu nivel liber; ii. reţea cu funcţionare sub vacuum, în care transportul apelor uzate menajere se realizează sub o presiune negativă (p: 0,4 - 0,6 at.), asigurată sistematic de o instalaţie de vid; iii. reţea cu funcţionare sub presiune, în care curgerea apei se asigură prin pompare. b. după calitatea apelor colectate: i. în procedeu unitar - toate apele de pe suprafaţa aglomerării sunt colectate de o singură reţea de canalizare; ii. în procedeu divizor/separativ - în aglomerări pot exista două reţele (reţea de canalizare ape uzate urbane/rurale şi reţea de canalizare pentru ape meteorice), apele având caracteristici apropiate fiind evacuate prin aceeaşi reţea; iii. în procedeu mixt, unitar şi separativ, pe zone ale aglomerării. c. după forma reţelei: i. reţeaua de canalizare este o reţea ramificată; ii. în cazuri excepţionale, ţinând cont şi de condiţiile de exploatare/reparaţii, configuraţia inelară poate fi favorabilă pentru realizarea de remedieri în timpul exploatării sau pentru evacuarea apei meteorice din aglomerări unde nu plouă simultan pe toate suprafeţele. În asemenea cazuri, reţeaua se poate realiza de tip inelar, dacă se demonstrează că această configuraţie este raţională. (2) Modul de racordare a colectoarelor din reţeaua de canalizare depinde de mărimea, forma şi relieful localităţii, schema sistemului de canalizare, distribuţia marilor consumatori de apă care sunt racordaţi la canalizare, perspectiva de dezvoltare, respectiv criteriile de optimizare considerate de proiectant. (3) Pentru reţelele de canalizare prevăzute pentru funcţionare în procedeu divizor: a. este interzisă descărcarea de apă uzată menajeră sau industrială de pe domeniul public sau privat în reţeaua de canalizare pentru apă meteorică; b. este interzis descărcarea apelor meteorice de pe domeniul public sau privat în reţeaua de canalizare de apă uzată menajeră. (4) Tipul şi configuraţia reţelei de canalizare se adoptă pe baza unui calcul tehnico-economic, considerând criterii de minimizare a costului de investiţie şi a costurilor de exploatare. 3.3. Debite de calcul pentru reţeaua de canalizare (1) Debitul apelor de canalizare dintr-o localitate constă din debitele de ape uzate provenite de la utilizatori, debitele de ape meteorice colectate de pe suprafaţa localităţii şi descărcate în reţeaua de canalizare şi debitele de ape de infiltraţie în reţeaua de canalizare. (2) Debitul de calcul al reţelei de canalizare rezultă în funcţie de tipul sistemului de canalizare, astfel: a. pentru procedeu divizor: i. reţeaua de canalizare ape uzate menajere se dimensionează la debitul dat de suma debitelor orare maxime ale apelor uzate preluate de la utilizatori şi a debitelor de apă de infiltraţie în reţeaua de canalizare; ii. reţeaua de canalizare ape meteorice se dimensionează la debitele de ape meteorice colectate de pe suprafaţa localităţii şi a debitelor de apă de infiltraţie descărcate în reţea. b. pentru procedeu unitar: i. reţeaua de canalizare în procedeu unitar se dimensionează la debitul pe timp de ploaie, debitul de dimensionare fiind dat de suma debitelor orare maxime ale apelor uzate menajere preluate de la utilizatori, a debitelor de ape meteorice colectate de pe suprafaţa localităţii şi descărcate în reţeaua de canalizare şi a debitelor de ape de infiltraţie în reţeaua de canalizare. ii. reţeaua de canalizare în procedeu unitar se verifică la debitul pe timp uscat, dat de suma debitelor orare maxime ale apelor uzate menajere preluate de la utilizatori şi a debitelor de ape de infiltraţie în reţeaua de canalizare (verificarea asigurării vitezei de autocurăţire). c. pentru procedeul mixt, reţeaua se va dimensiona la debitele rezultate pentru fiecare zonă de funcţionare specifică de tip divizor sau de tip unitar, considerând cele specificate mai sus pentru fiecare tip de procedeu. 3.3.1. Debite de calcul ape uzate menajere (1) Pentru consumatorii casnici, publici şi industrie locală, rata de restituţie la canalizare a apei potabile distribuite se consideră 100%; pentru consumatori industriali, rata de restituţie la canalizare a apei potabile distribuite se consideră funcţie de profilul activităţii. (2) Debitul uzat orar maxim considerat în dimensionarea reţelei de canalizare, provenit din utilizarea apei potabile pe tipuri de consumatori se calculează cu relaţia: Q_uz or max = Q_n or max g + Q_n or max p ind.loc + Q_n ind [mc/h] (3.1) în care: Q_uz or max - Debitul uzat orar maxim provenit de la toţi consumatorii conectaţi la sistemul de alimentare cu apă. Q_n or max g - Debitul necesar orar maxim de apă potabilă distribuit pentru nevoi gospodăreşti, calculat în conformitate cu subcapitolul 3.1.3.3 din NP 133, Volumul I - Sisteme de alimentare cu apă. Q_n or max p ind.loc - Debitul necesar orar maxim de apă potabilă distribuit pentru nevoi publice şi industrie locală, calculat în conformitate cu subcapitolul 3.1.3.3 din NP 133, Volumul I - Sisteme de alimentare cu apă. Q_n ind - Debitul necesar orar maxim de apă uzată preluată de la agenţii industriali mari, descărcată în reţeaua publică de canalizare. Stabilirea cantităţilor de apă uzată preluată de la consumatorii industriali mari se face obligatoriu pe baza măsurătorilor debitelor descărcate de aceştia în reţeaua de canalizare. (3) Pentru consumatorii care au surse proprii de alimentare cu apă şi descarcă apa uzată în sistemul centralizat de canalizare, determinarea cantităţilor de apă uzată descărcată se face punctual, pe baza măsurătorilor de debite. (4) Pentru stabilirea debitului minim se utilizează următoarea relaţie: Q_uz or min = p/24 . Q_uz zi max (3.2) în care: p = coeficient adimensional, care are următoarele valori orientative 0,05 pentru localităţi sub 1000 locuitori; 0,10 pentru localităţi între 1001 şi 10000 locuitori; 0,25 pentru localităţi între 10001 şi 50000 locuitori; 0,35 pentru localităţi între 50001 şi 100000 locuitori; 0,40 pentru localităţi peste 100000 locuitori. 3.3.2. Debite de calcul ape meteorice (1) Dimensionarea lucrărilor de drenaj şi evacuare a apelor meteorice din zonele urbane impune cunoaşterea "ploii de calcul". Ploaia de calcul are durată egală cu timpul de concentrare şi intensitatea medie corespunzătoare unei probabilităţi de depăşire (frecvenţă) dată. Această ploaie are o distribuţie în timp stabilită pe bază de ipoteze cu valoare euristică şi generează un debit maxim în secţiune. (2) Caracteristicile principale ale ploii de calcul sunt: a. intensitatea medie a ploii de calcul, determinată ca raport între stratul de apă căzută pe unitatea de suprafaţă şi durata de ploaie; b. distribuţia temporală a ploii, cu efect direct asupra valorilor debitelor de vârf ale hidrografului de viitură. (3) Evaluarea caracteristicilor ploii de calcul se face cu respectarea prevederilor SR 1846-2. (4) Concept: Cantităţile de ape meteorice, pentru bazine mici (sub 1000 ha) se determină prin metoda raţională care se bazează pe conceptul: o ploaie de frecvenţă normată conduce la realizarea debitului maxim într-o secţiune a unui bazin când durata ploii de calcul este egală cu timpul de concentrare (timpul maxim de curgere din punctul cel mai îndepărtat până în secţiunea considerată); pe această bază, pentru fiecare secţiune de calcul va exista o singură ploaie cu frecvenţa normată a teritoriului din care rezultă debitul de dimensionare. (5) Debitul de calcul evaluat pentru bazine mici (sub 1000 ha) are la bază conceptul menţionat anterior şi următoarele ipoteze simplificatoare, neaplicabile pentru bazine mai mari: a. durata de ploaie este egală cu timpul de concentrare; b. intensitatea medie a ploii de calcul se stabileşte din curba IDF/recomandabil din studiul meteorologic actualizat, aferent amplasamentului. (6) Debitul apelor meteorice se calculează cu relaţia: Q_max f = m . S . psi . i_f [l/s] (3.3) în care: Q_max f - debitul maxim al apelor meteorice în secţiunea de calcul m - coeficient de înmagazinare; se consideră efectul de acumulare în reţea cu valorile: m = 0,8 pentru durata ploii de calcul ≤ 40 min. m = 0,9 pentru durata ploii de calcul > 40 min. S - suprafaţa bazinului de colectare aferent secţiunii de calcul, [ha]. psi - coeficient de scurgere; raportul dintre volumul de apă ajuns în canalizare şi volumul ploii căzute pe bazinul de colectare. i_f - intensitatea medie a ploii de calcul, [l/s,ha], corespunzătoare frecvenţei ploii de calcul f; se determină pe baza curbelor IDF (STAS 9470) sau studiu de specialitate (obligatoriu pentru amplasamente cu suprafaţa peste 1000 ha), funcţie de frecvenţa normată şi durata ploii de calcul. (7) Coeficientul de scurgere psi se determină în funcţie de tipul îmbrăcăminţii suprafeţelor bazinelor de colectare; se determină ca medie ponderată pentru suprafeţe neomogene: psi = (ΣS_i . psi_i)/ΣS_i (3.4) în care: psi_i - coeficient de scurgere specific pentru diferite tipuri de îmbrăcăminţi ale suprafeţelor. S_i - suprafeţele din componenţa bazinului de canalizare. (8) Valorile psi pentru diferite tipuri de suprafeţe pot fi adoptate conform SR 1846-2. Coeficientul de scurgere se consideră constant pe fiecare suprafaţă. (9) Frecvenţa normată a ploii de calcul: notată f, se adoptă: a. pentru localităţi cu populaţie ≤ 100.000 locuitori, f = 1/5; b. pentru localităţi cu populaţie ≥ 100.000 locuitori, f = 1/10. (10) Durata ploii de calcul (t_p) reprezintă timpul de curgere a apei de la punctul cel mai îndepărtat al bazinului de canalizare până în secţiunea de calcul pentru care se face dimensionarea şi se calculează cu relaţia: t_p = t_cs + 1/v_ap [minute] (3.5) în care: t_p - durata ploii de calcul (timp de ploaie). t_cs - timp de concentrare superficială: - t_cs = 5 min. pentru pante medii ale suprafeţei bazinului > 5 la mie. – t_cs = 10 min. pentru pante medii ale suprafeţei bazinului între 1 - 5 la mie. – t_cs = 15 min. pentru pante medii ale suprafeţei bazinului < 1 la mie. l - lungimea cea mai mare parcursă de apă în colectorul de canalizare, de la capătul amonte al colectorului de canalizare şi până în secţiunea de calcul, [m]. v_ap - viteza apreciată pe trosonul de calcul, [m/s]. (11) La intersecţia a 2 colectoare pentru secţiunea de calcul a primului tronson aval de intersecţie se ia în calcul valoarea cea mai mare a timpului ploii de calcul pentru cele 2 colectoare. (12) Viteza apreciată se estimează pe baza pantei terenului şi experienţei proiectantului; valoarea rezultată prin calcul a vitezei efective nu trebuie să difere cu mai mult de ±20% de valoarea apreciată. În cazul în care diferenţa este mai mare de ±20%, se reia calculul considerând viteza efectivă calculată drept viteza apreciată. Calculul se consideră încheiat când viteza efectivă respectă condiţia faţă de viteza apreciată. (13) Pentru bazine mari (> 1000 ha) calculul se face respectând cerinţele SR 1846 - 2. (14) Intensitatea ploii de calcul se determină pe baza duratei de ploaie (t_p), pe baza frecvenţei normate adoptate (f) cu ajutorul curbelor IDF conform STAS 9470, recomandabil pe baza studiilor de actualizare elaborate de ANM; pentru reţele care deservesc un teritoriu > 1.000 ha, proiectantul va comanda la Administraţia Naţională de Meteorologie studii statistice pentru amplasament; acestea vor indica ploile maxime istorice ca durată şi intensitate şi vor actualiza curbele IDF corespunzătoare zonei amplasamentului. (15) Intensitatea ploii de calcul se determină pentru fiecare secţiune de calcul, pe baza timpului de ploaie şi a frecvenţei normate adoptate. 3.3.3. Alte debite luate în calcul la dimensionarea sistemului de canalizare 3.3.3.1. Debite de infiltraţii (1) Pentru reţelele noi de canalizare, apa infiltrată în reţeaua de canalizare prin orificiile capacelor căminelor, îmbinările imperfecte şi defecţiunile colectoarelor sau construcţiilor accesorii aferente, se poate evalua cu expresia: Q_inf = Σ[(q_inf . L_i . Dn_i)/1000] [mc/zi] (3.6) în care: Q_inf - debitul total infiltrat în reţeaua de canalizare. q_inf - debit specific infiltrat în reţea. L_i - lungimea totală a colectoarelor de acelaşi diametru Dn_i [m]. Dn_i - diametrul colectorului [m]. (2) Valorile debitului specific infiltrat se adoptă: a. pentru reţea de canalizare pozată deasupra nivelului apei subterane: q_inf = 25 dmc/zi şi m de reţea pentru un diametru al colectorului de 1 m; b. pentru reţea de canalizare pozată la mai mult de 1 m sub nivelul apei subterane q_inf = 50 dmc/zi şi m de reţea pentru un diametru al colectorului de 1 m. (3) Valorile debitului de infiltraţii din apa subterană considerat pentru dimensionarea reţelelor noi de canalizare nu vor depăşi 5% din valoarea totală a debitului orar maxim de apă uzată menajeră preluată de la toţi consumatorii conectaţi la canalizare. (4) Pentru sistemele de canalizare existente determinarea valorilor debitului total infiltrat (inclusiv debitul infiltrat prin defecte ale capacelor etc.) în reţeaua de canalizare se face prin măsurători de debite nocturne. Se calculează debitul total infiltrat ca media valorilor minime orare măsurate de operator pe parcursul unui an între orele 24 şi 4 în următoarele secţiuni ale sistemului: a. dacă în sistem există staţie de epurare şi nu există descărcări directe în receptor, punctul de măsurare a debitului va fi intrarea în staţia de epurare; b. dacă în sistem există staţie de epurare şi puncte de descărcare directă în receptor, se fac măsurători simultane atât la intrarea în staţia de epurare cât şi în toate punctele de descărcare directă; c. dacă în sistem nu există staţie de epurare ci numai descărcări directe în emisar, se fac măsurători de debite simultane în toate punctele de descărcare în emisar. (5) Pentru sistemele de canalizare existente se realizează campanii de măsurători de debite în secţiunile sistemului conform celor menţionate la punctul anterior, care se desfăşoară continuu pentru o perioadă de minim 7 zile. Se înregistrează valorile debitelor vehiculate din minut în minut. Valorile măsurate validează valorile înregistrate de operator în aceeaşi perioadă a anului cu cea în care s-au realizat măsurătorile şi constituie baza în care se stabileşte debitul total infiltrat în reţea. 3.4. Proiectarea reţelelor de canalizare 3.4.1. Trasarea reţelei de canalizare şi a bazinelor de colectare (1) Reţeaua de canalizare este alcătuită din: a. colectoarele care asigură colectarea şi transportul apei colectate; b. construcţiile accesorii care asigură buna funcţionare a reţelei: racorduri, cămine de vizitare, guri de scurgere, deversoare, staţii de pompare, bazine de retenţie, sisteme de monitorizare a calităţii apei şi de măsurare a debitului de apă vehiculată. (2) Stabilirea configuraţiei reţelei se face luând în considerare următoarele elemente, prezentate în ordinea priorităţii: a. trama stradală actuală şi în perspectivă (minim 25 ani), conform P.U.G. şi P.U.Z. aferente aglomerărilor deservite; b. situaţia topografică a amplasamentului, pentru asigurarea curgerii gravitaţionale ori de câte ori este posibil; c. poziţiile marilor utilizatori de apă care sunt racordaţi la canalizare; d. poziţiile stabilite pentru staţia de epurare, respectiv punctul de descărcare în receptor; e. asigurarea evacuării apelor de canalizare pe drumul cel mai scurt; f. corelarea cu traseele şi adâncimile de îngropare a utilităţilor existente în amplasament; g. soluţionarea raţională a reţelei în zone critice: depresiuni, contrapante, subtraversări, pasaje şi orice alte zone vulnerabile, prin asigurarea că apa colectată se poate evacua prin pompare. În astfel de situaţii, este raţională adoptarea de soluţii cu rezerve suplimentare de capacitate, din motive de siguranţă. Se recomandă analizarea de măsuri combinate, ca de exemplu: i. alimentare dublă cu energie electrică; ii. adoptarea unui număr de pompe active mai mare decât cel rezultat pentru debitul de calcul, care să poată fi utilizate simultan exclusiv în situaţiile extraordinare, în care debitul de calcul este depăşit şi nivelul apei în bazinul de aspiraţie creşte peste nivelul maxim de alarmă. Se admite pentru perioade scurte de timp, funcţionarea în următoarele condiţii: 1) utilizare simultană a tuturor pompelor active; 2) viteze de curgere prin conducta de refulare superioare valorii de 2,0 m/s (viteza maximă admisă în funcţionarea curentă). h. stabilirea unui plan de dezvoltare etapizată, corelat cu dezvoltarea aglomerării deservite; i. posibilitatea prevederii galeriilor edilitare în zone cu densitate mare de reţele, în zone centrale, cu trafic intens şi terenuri dificile privind pozarea. (3) În fază preliminară se analizează scheme de canalizare posibile, urmărind: a. trasarea colectoarelor principale, pe cât posibil în zona joasă a aglomerării şi în paralel cu receptorul; b. evaluarea numărului şi poziţiei staţiilor de pompare necesare; c. evaluarea numărului şi poziţiei traversărilor de drumuri/cursuri de apă necesare. (4) Dintre schemele preliminare elaborate iniţial, se selectează cele care conduc la un număr minim de staţii de pompare, trasând-se schema de calcul prin completarea cu traseele colectoarelor secundare şi discretizarea reţelei în următoarele elemente: a. nod - în punctele de intersecţie a două sau mai multe colectoare, la schimbarea diametrului, la schimbarea pantei, la punctele de schimbarea a adâncimii de îngropare, în punctele în care există racorduri având debite concentrate semnificative, la capetele amonte ale colectoarelor; b. tronson de calcul: colector cu diametrul constant care uneşte două noduri succesive. Se recomandă ca lungimea unui tronson de calcul să nu depăşească 250 m; c. alte elemente (staţii de pompare, deversoare, bazine de retenţie, puncte de descărcare în staţia de epurare sau în receptor). (5) Atunci când la un racord se descarcă un debit cu valoare semnificativă, punctul de racordare se consideră un nod de calcul în care există debit concentrat. (6) Următoarele debite descărcate se consideră ca având valoare semnificativă: a. pentru reţele mici (Q_uz or max ≤ 100 l/s) - orice debit concentrat mai mare de 5 l/s. b. pentru reţele mari (Q_uz or max > 100 l/s) - orice debit concentrat mari mai mare de 10 l/s. (7) La trasarea reţelei se urmăreşte, pe cât posibil: a. în raport cu axul străzii, colectoarele se amplasează pe partea străzii pe care sunt cei mai mulţi utilizatori, pentru reducerea lungimii totale a conductelor de racord necesare; b. pentru străzi şi trotuare cu lăţimea sub 10-12 m, amplasarea colectoarelor lângă axul străzii, în spaţii verzi sau în carosabil, dar într-o singură banda de circulaţie, pentru reducerea efectelor asupra traficului în fazele de execuţie, respectiv exploatare; c. pentru străzi şi trotuare cu lăţimi > 16 m, se analizează opţiunea amplasării colectoarelor pe fiecare parte a străzii, luând în considerare cu prioritate spaţiul public disponibil între trotuar şi linia clădirilor; d. alegerea traseelor cu terenuri de fundaţie cât mai bune, pentru evitarea adoptării unor soluţii de fundare complexe şi costisitoare; e. amplasarea racordurilor utilizatorilor la cote inferioare celorlalte reţele. (8) Poziţia colectoarelor şi construcţiilor accesorii aferente se adoptă ţinând cont de poziţia celorlalte reţele subterane şi de condiţiile specifice impuse de funcţionalitatea acestora, distanţele fiind stabilite conform prevederilor SR 8591. (9) În cazuri speciale, definite prin dificultăţi în realizarea distanţelor minime între reţele, se stabilesc protocoale şi înţelegeri cu deţinătorii acestora şi autorităţile locale, în vederea amplasării reţelei de canalizare în spaţiul disponibil cu adoptarea de distanţe modificate faţă de SR 8591. Conceptul general admis va ţine seama de următoarele: a. poziţia colectoarelor nu trebuie să pericliteze siguranţa celorlalte reţele subterane şi siguranţa sanitară a utilizatorilor; b. asigurarea soluţiilor raţionale pentru intervenţii în reţea pentru reparaţii/reabilitări fără deteriorarea altor reţele; c. distanţa admisă atât în plan, cât şi pe verticală, pentru asigurarea spaţiului de lucru efectiv, inclusiv pentru pozarea sprijinirilor necesare, pe durata instalării, respectiv în cazul lucrărilor de reparaţii, măsurată între generatoarea exterioară a colectorului şi generatoarea exterioară a altor conducte/feţele exterioare ale pereţilor construcţiilor accesorii aferente altor reţele edilitare, se adoptă: i. minim 0,40 m pentru colectoare cu diametrul sub 1000 mm; ii. minim 0,60 m pentru colectoare cu diametrul peste 1000 mm. d. pe verticală, colectoarele de canalizare sunt aşezate sub conductele de apă potabilă, apă minerală pentru cură internă, conducte de gaz, cabluri electrice, canale de cabluri telefonice; e. în cazurile în care la încrucişarea traseelor nu este posibilă instalarea colectorului de canalizare sub conductele de apă potabilă, colectorul de canalizare se instalează în tub de protecţie, etanşat la capete, având lungimea suficientă pentru asigurarea, înainte şi după punctul de încrucişare, a unei distanţe de minim: i. 5,0 m în teren impermeabil; ii. 10,0 m în teren permeabil. f. în cazul reţelelor de canalizare sub vacuum, colectoarele de canalizare pot fi aşezate deasupra conductelor de apă potabilă, cu respectarea distanţei minime specificată la punctul c; g. se admite instalarea a două sau mai multe colectoare de canalizare cu nivel liber şi/sau conducte sub presiune/sub vacuum în tranşee comună, sub rezerva prevederii în proiect a următoarelor cerinţe privind ordinea de execuţie a lucrărilor: i. execuţia tranşeei la lăţimea necesară pozării tuturor colectoarelor, până la 0,10 m deasupra cotei de pozare aferente colectorului/conductei de refulare prevăzute cel mai aproape de nivelul terenului; ii. continuarea execuţiei tranşeei, în trepte descrescătoare, cu reducerea lăţimii la necesarul aferent colectoarelor/conductelor pozate la adâncimi superioare, până la atingerea adâncimii maxime de îngropare şi a lăţimii minime aferente tranşeei; iii. după instalarea colectorului/conductei pozate la adâncimea cea mai mare, se realizează umplutura în trepte crescătoare, corespunzătoare cotelor de pozare ale celorlaltor colectoare/conducte. iv. după instalarea succesivă, a colectoarelor şi conductelor, în ordinea de pozare stabilită pe verticală, se continuă umplerea tranşeei pană la minim 0,5 m peste banda de semnalizare aferentă conductei pozate la cea mai ridicată cotă; v. înainte de realizarea umpluturii finale şi aducerea terenului la starea iniţială, se realizează probele de etanşeitate/presiune aferente tuturor colectoarelor/ conductelor pozate în tranşee comună. (10) Prin excepţie de la prevederile (9)b, în cazul colectoarelor/conductelor pozate prin tehnologii fără săpătură deschisă, distanţa minimă se adoptă ca valoarea mai mare dintre 0,40 m şi 1,5 x DN. (11) După trasarea reţelei de canalizare, se face trasarea bazinelor de colectare, prin delimitarea suprafeţelor deservite de fiecare tronson de calcul. Limitele bazinelor de colectare se stabilesc: a. pentru suprafeţe relativ plane, în general, prin trasarea bisectoarelor formate la intersecţiile străzilor; b. pentru suprafeţe cu diferenţe de cotă pronunţate, trasarea bisectoarelor formate la intersecţiile străzilor are aplicabilitate limitată: i. se poate admite ipoteza scurgerii apei contra pantei naturale a terenului numai pentru zone înguste paralele cu strada, unde se pot amenaja platforme orizontale; ii. se analizează cu atenţie situaţiile străzilor cu incinte amplasate la cote mai joase faţă de nivelul străzii, pentru a se putea identifica soluţii raţionale de racordare. (12) Întrucât pentru aceeaşi reţea stradală pot fi adoptate mai multe configuraţii de reţele, alegerea se face urmărind în acelaşi timp asigurarea serviciului de colectare a apei uzate în condiţiile legii, precum şi aplicarea unor criterii de optimizare, ca de exemplu: a. reducerea costurilor de investiţie; b. reducerea costurilor de exploatare; c. creşterea siguranţei în exploatare; d. obţinerea unor costuri totale anuale minime (exploatare + amortizare). (13) Schema şi caracteristicile reţelei pot fi schimbate în timp, pentru adaptarea la extinderea suprafeţei deservite şi/sau modificării debitului transportat, prin retehnologizare în vederea creşterii siguranţei şi calităţii serviciului de canalizare, reducerii infiltraţiilor/exfiltraţiilor, precum şi creşterii eficienţei energetice. Măsurile de adaptare se stabilesc tot prin optimizare, ţinând cont de noile condiţii de funcţionare. (14) La reabilitarea/retehnologizarea reţelelor de canalizare, soluţiile se stabilesc cu respectarea prevederilor stabilite prin ghidul GP 127. 3.4.2. Studii necesare pentru proiectarea reţelelor de canalizare (1) Amploarea şi gradul de aprofundare a studiilor de teren se stabilesc în conformitate cu cerinţele legale aplicabile fazei de proiectare corespunzătoare obiectivului, cu precizarea de către proiectant a oricăror cerinţe specifice lucrării şi condiţiilor din amplasament. (2) Studiile şi documentaţiile necesare pentru proiectarea reţelelor de canalizare includ: a. Plan de Urbanism General/ Zonal aferent aglomerării, inclusiv informaţii privind perspectivele de dezvoltare aferente zonelor care urmează a fi construite; b. studii/date privind numărul şi tipul utilizatorilor, cu identificarea poziţiilor şi evaluarea debitelor aferente marilor consumatori de apă care sunt/vor fi racordaţi la canalizare; c. studiu topografic, conform cerinţelor specificate în normativul NP133 Volumul I capitolul 2.1 şi prevederilor din normativele şi standardele aplicabile; d. studiu geotehnic, în conformitate cu cerinţele normativului NP 074. e. în cazul proiectelor de reabilitare/modernizare a reţelelor de canalizare existente: i. rapoarte de inspecţie CCTV pe tronsoanele unde în exploatare s-au înregistrat deversări/surpări/alte deficiente notabile; ii. măsurători ale parametrilor de funcţionare a reţelei, realizate pe o durată continuă de minim 7 zile, la o frecvenţă de minim 1 înregistrare pe minut, în cel puţin următoarele puncte relevante din reţea: 1) măsurători de debite: A. la intrarea în staţia de epurare; B. la ieşirea din staţiile de pompare; C. pe tronsoanele unde în exploatare s-au înregistrat deversări. 2) măsurători de niveluri: A. în chesoanele staţiilor de pompare; B. la deversoare; C. pe tronsoanele unde în exploatare s-au înregistrat deversări. 3) măsurători de presiuni - pe conductele generale de refulare ale staţiilor de pompare. f. studiu meteorologic - stabilirea caracteristicilor precipitaţiilor necesare calculului debitelor apelor de ploaie, prin identificarea ploilor maxime istorice, ca durată şi intensitate, cu actualizarea curbelor IDF corespunzătoare zonei amplasamentului. 3.4.3. Reţele de canalizare gravitaţionale 3.4.3.1. Criterii de proiectare a reţelelor de canalizare (1) Reţeaua se discretizează conform prevederilor de la capitolul 3.4.1 paragraful (4), cu identificarea poziţiei şi valorilor aferente tuturor debitelor concentrate descărcate în reţea, corespunzătoare scenariului de calcul analizat. (2) Pe baza traseelor stabilite, înainte de elaborarea calculelor hidraulice, se elaborează profile longitudinale ale terenului, cu identificarea următoarelor elemente: a. punctele obligate; b. poziţia şi dimensiunile obstacolelor/utilităţilor îngropate pe traseu; c. nivelul apei subterane; d. tronsoanele cu pante pronunţate ale terenului; e. eventualele tronsoane cu contrapantă în raport cu direcţia de curgere propusă în schema de calcul. (3) Pentru simplificarea calculelor, se admite ipoteza mişcării permanente în reţelele de canalizare: a. în cazul calculelor realizate manual, se analizează punctual situaţiile instantanee aferente debitelor maxime de dimensionare, luându-se în considerare numai debitul maxim de calcul; b. pentru analiza unor sisteme/scenarii complexe, calculele se realizează utilizând programe de calcul automat, în cadrul unor simulări în care se admite ipoteza că, la fiecare pas de timp (considerat de regulă cu durata de maxim 1 oră), mişcarea este permanentă, luând în considerare evoluţia de la un pas de timp la altul a funcţionarii reţelelor, prin: i. tipare de variaţie a debitelor colectate; ii. hietograme ale ploilor de calcul; iii. curbele pompelor şi setările staţiilor de pompare (cote de pornire, oprire); iv. suprapunerea debitelor din secţiunile de calcul, atât gravitaţional, cât şi prin pompare; v. evaluarea volumelor efectiv acumulate în reţea; vi. evaluarea şi posibilitatea vizualizării nivelului apei în fiecare tronson de calcul, precum şi identificarea fenomenelor apărute la racordarea între tronsoane. În acest caz, coeficienţii de variaţie se stabilesc de către Proiectant, justificat: i. pe baza rezultatelor campaniilor de măsurători de debite şi nivele; ii. pe baza unor tipare de variaţie a consumului preluate din literatura tehnică pentru sisteme cu dimensiuni şi condiţii de funcţionare similare. 3.4.3.1.1. Forma secţiunii de curgere (1) Dimensiunile secţiunii de curgere rezultă din calculul reţelei de canalizare. De regulă, se adoptă forma circulară ca fiind secţiunea optimă din punct de vedere hidraulic. (2) Pentru situaţii determinate de: spaţii înguste disponibile pentru pozare, necesitatea transportului unor debite mari, funcţionarea la debite reduse pe timp uscat, se poate utiliza secţiunea ovoidă care asigură, în raport cu secţiunea circulară, la aceeaşi înălţime de apă, o viteză de curgere mai mare. (3) Pentru colectoare mari, cu debite de ordinul mc/s, unde se urmăreşte economisirea spaţiului pe verticală, se poate utiliza secţiunea clopot. 3.4.3.1.2. Diametre minime ale colectoarelor (1) Diametrul minim pentru colectoarele de canalizare se adoptă: a. Dn 250 mm pentru reţele de ape uzate în procedeu separativ (divizor); b. Dn 300 mm pentru reţele de ape meteorice (procedeu separativ) şi reţele în procedeu unitar. (2) Prin excepţie de la prevederile (1)a, pentru reţele noi se pot adopta colectoare cu diametrul minim Dn 200 mm, în următoarele situaţii: a. colectoare stradale din reţele canalizare a apelor uzate (procedeu divizor), cu lungimea de cel mult 500 m şi pe care sunt necesare cel mult 100 de racorduri; b. gradul de umplere la debitul de calcul este a ≤ 0,5; c. diferenţa între diametrul interior al colectorului de canalizare şi diametrul interior al conductei de racord să fie minim 30 mm. (3) În cazul sifoanelor, diametrul minim admis este de 200 mm. 3.4.3.1.3. Gradul de umplere (1) Gradul de umplere este definit ca raportul între înălţimea apei la debitul maxim în secţiune şi înălţimea constructivă a canalului (DN sau H, funcţie de forma secţiunii de curgere): a = h/DN; a = h/H (3.7) în care: a - grad de umplere; DN - diametrul nominal, (mm); H - înălţimea interioară a canalului, (mm); h - înălţimea apei în canal, (mm). (2) Gradul maxim de umplere recomandat la debitul de calcul pentru colectoarele de ape uzate menajere în procedeu divizor se adoptă utilizând Tabelul 3.1. Tabelul 3.1. Gradul de umplere maxim pentru colectoare de ape uzate menajere.
┌────────┬─────────────────┬───────────┐
│Nr. │DN sau H │a │
│crt. │[mm] │[-] │
├────────┼─────────────────┼───────────┤
│1 │< 300 │≤ 0,60 │
├────────┼─────────────────┼───────────┤
│2 │350 - 450 │≤ 0,70 │
├────────┼─────────────────┼───────────┤
│3 │500 - 900 │≤ 0,75 │
├────────┼─────────────────┼───────────┤
│4 │> 900 │≤ 0,80 │
└────────┴─────────────────┴───────────┘
(3) Gradul maxim de umplere admis la debitul de calcul este a=1,0, pentru colectoarele de ape meteorice în procedeu divizor, respectiv pentru colectoarele din reţele în procedeu unitar. 3.4.3.1.4. Adâncimea de îngropare a colectoarelor (1) Adâncimea de îngropare iniţială, precum şi adâncimea minimă de îngropare de pe traseul colectoarelor se stabilesc luând în considerare următoarele cerinţe minime privind acoperirea minimă peste generatoarea superioară a colectoarelor, prezentate în ordinea priorităţii: a. pentru evitarea solicitării tuburilor la ciclurile de îngheţ-dezgheţ, acoperirea se adoptă cel puţin egală cu adâncimea de îngheţ stabilită prin STAS 6054; b. pentru a se putea amplasa colectoarele şi racordurile aferente la cote inferioare celorlalte reţele: i. acoperirea minimă se adoptă de 0,80 m; ii. la încrucişarea traseelor cu alte reţele edilitare subterane se adoptă măsuri de protecţie corespunzătoare, conform prevederilor STAS 8591. c. pentru a se putea prelua gravitaţional apa uzată de la utilizatori, colectorul se pozează cu generatoarea superioară sub cota radier a căminului de racord; d. în cazul solicitărilor date de încărcările din trafic, acoperirea minimă se stabileşte prin calcul; e. ori de câte ori este posibil, colectoarele reţelei se instalează deasupra nivelului apei subterane; f. colectoarele reţelei se instalează la adâncimi care permit extinderea ulterioară. (2) Pentru colectoare cu diametrul de până la 500 mm, inclusiv, adâncimea maximă de îngropare se adoptă, de regulă, până la limita de 7,0 m (diferenţa de cotă radier şi cotă teren). Limitarea este impusă de posibilitatea efectuării de intervenţii prin executarea de săpături. (3) Curgerea apei într-o reţea de canalizare este o curgere nepermanentă, datorită variaţiei zilnice şi orare a debitelor, gradului de simultaneitate a debitelor colectate şi racordărilor hidraulice la intersecţiile dintre colectoare, la punctele de modificare a pantelor/diametrelor/materialului colectoarelor. Acestea pot conduce, în intervale scurte de timp, la schimbări în valoarea nivelului apei, valoarea vitezei de curgere şi, pe unele tronsoane, chiar a sensului de curgere. 3.4.3.1.5. Pantele longitudinale ale colectoarelor (1) Pantele colectoarelor se adoptă urmărind-se asigurarea următoarelor cerinţe: a. panta minimă constructivă este valoarea minimă dintre 1 la mie şi ≥ 1: DN; b. se recomandă urmărirea pantei terenului, pentru reducerea volumelor de excavaţii. Dacă sensul de curgere a apei coincide cu sensul descendent al străzii, panta se poate adopta egală cu panta străzii, dar nu mai mică decât panta minimă constructivă; c. se asigură acoperirea minimă deasupra generatoarei superioare a colectorului; d. panta efectivă se stabileşte prin proiect, pentru fiecare tronson de calcul, ţinând cont de tipul de material, asigurând-se că la debitul de calcul sunt respectate cerinţele următoare, prezentate în ordinea priorităţii: i. viteza efectivă asigură autocurăţirea colectorului; ii. viteza efectivă nu depăşeşte viteza maximă admisibilă pentru materialul colectorului, indicată de producător; iii. gradul de umplere se încadrează sub limita recomandată. (2) Pentru colectoare cu diametre sub 800 mm, schimbările de pantă se realizează în cămine de vizitare. (3) În cazul în care viteza efectivă corespunzătoare debitului de calcul depăşeşte viteza maximă admisibilă pentru materialul colectorului, panta acestuia se reduce şi se prevăd cămine de rupere de pantă. 3.4.3.1.6. Viteza de curgere (1) Viteza de curgere prin colectoare şi canale se stabileşte în vederea atingerii vitezei minime de 0,7 m/s, pentru care se asigură autocurăţirea (particulele în suspensie sunt antrenate, evitând-se formarea de depuneri în reţea). (2) Prin excepţie de la prevederile (1), pentru tronsoanele pe care debitele de calcul au valori reduse, care nu permit asigurarea vitezei de autocurăţire în condiţii raţionale (pantele necesare nu pot fi asigurate fără utilizarea de adâncimi excesive de pozare şi/sau un număr ridicat de staţii de pompare), se admite realizarea unor viteze efective de curgere sub viteza de autocurăţire, cu respectarea următoarelor condiţii: a. se adoptă panta maximă permisă de condiţiile efective din teren, dar nu mai mică decât panta minimă constructivă; b. tronsoanele respective se indică în breviarul de calcul/raportul de modelare hidraulică aferent reţelei de canalizare, în scopul introducerii de către Operatorul sistemului de canalizare în programul acestuia de monitorizare a depunerilor şi spălare regulată. (3) În cazul colectoarelor de ape meteorice şi al celor în procedeu unitar, unde funcţionarea se face cu variaţii mari ale debitului, pentru realizarea vitezei de autocurăţire se pot adoptă profile cu cunetă la partea inferioară. (4) Pentru canale închise, vitezele maxime admise sunt, de regulă până la 5,0 m/s. În cazuri particulare, se pot accepta valori superioare, dar fără depăşirea vitezei maxime indicate de producătorul tuburilor. (5) Pentru canalele/rigolele deschise de ape meteorice: a. viteza minimă se adoptă 0,6 m/s, iar în rigolele/canalele exterioare localităţii, necesare pentru evacuarea apelor meteorice, vitezele minime se adoptă între 0,25 şi 0,40 m/s; b. se recomandă adoptarea de soluţii care să asigure viteze mai ridicate pe tronsoanele din zona aval a canalelor. 3.4.3.1.7. Racordarea colectoarelor (1) Cotele radierului în nodurile de calcul se stabilesc considerând racordarea la generatoarea superioară a tuburilor adiacente. (2) Nu se admite introducerea colectoarelor/conductelor dincolo de faţa interioară a construcţiilor la care se face conectarea. (3) Se recomandă ca racordarea colectoarelor să se facă asigurând profilarea hidraulică, luând-se măsuri pentru evitarea generării de puncte unde mişcarea apei este neuniformă rapid variată (salt hidraulic). 3.4.3.2. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare în procedeu divizor (1) Dimensionarea reţelei de canalizare se face pentru debitul maxim dat de suma dintre debitul orar maxim de apă uzată şi debitul infiltraţiilor colectate de reţea. (2) Dimensionarea reţelei se face folosind: a. ecuaţia de continuitate - în fiecare nod suma debitelor care intră în nod este egală cu suma debitelor care ies din nod; ΣQ_i = 0 (3.8) b. relaţia de calul derivată din ecuaţia energiilor - transportul apei se face sub influenţa diferenţei dintre cota energetică din secţiunea amonte şi cota energetică din secţiunea aval, dată de panta nivelului apei, respectiv sub influenţa formei secţiunii şi rugozităţii suportului curgerii; Q = AC radical din R . i (3.9) R = A/P (3.10) C = 1/n R^1/6 (3.11) în care: Q - debitul de apă transportat (mc/s); A_u - Aria secţiunii udate, normală la direcţia de curgere (mp); P_u - Perimetrul secţiunii udate, normală la direcţia de curgere (m); 1/n - coeficientul de rugozitate; R - raza hidraulică (m); i - panta nivelului apei, considerată egală cu panta radierului colectorului, admiţând ipoteza simplificatoare a mişcării permanente în reţelele de canalizare. (3) Pentru determinarea debitelor de calcul pe tronsoane, cu luarea în considerare a debitelor colectate pe lungimea acestora, precum şi starea colectoarelor existente privind nivelul de infiltraţii, se utilizează ipoteza unei descărcări uniforme a debitului în reţea. Astfel, în zonele cu racorduri dese, în care dotările utilizatorilor de apă cu instalaţii tehnico-sanitare sunt similare, iar nivelul infiltraţiilor este similar (ex: reţea complet nouă, colectoare în zone cu apă subterană), se stabileşte aportul unitar de apă uzată: q_sp uz = (Q_uz or max + Q_inf)/ΣI_tr [l/s.m] (3.12) în care: Q_uz or max - debitul orar maxim de apă uzată colectată de reţea. Q_inf - debitul de infiltraţii colectat de reţea. (4) Proiectantul stabileşte, pe zone, densitatea populaţiei, numărul de racorduri, dotarea cu instalaţii tehnico-sanitare, nivelul infiltraţiilor şi evaluează pentru fiecare zonă valorile aportului unitar de apă uzată. (5) Valoarea debitului de calcul este egală cu suma debitelor colectate de reţea până în secţiunea aval a tronsonului care se dimensionează. (6) Calculul se începe întotdeauna de la capetele reţelei şi se conduce din tronson în tronson, mergând spre aval, astfel încât debitul pe tronsonul analizat să fie întotdeauna cunoscut. (7) Pentru fiecare tronson, componenta debitului de calcul dată de debitele descărcate uniform de-a lungul reţelei se consideră: Q_calcul^i → i + 1 = Q_calcul^i - 1 → i + Q_lat^i + q_sp,uz . L^i → i + 1 (l/s) (3.13) în care: Q_calcul^i - 1 → i - debitul tronsonului amonte tronsonului curent, conform relaţiei. Q_lat^i - suma debitelor debite concentrate şi a debitelor deversate colectoarele laterale în nodul i. (8) Calculul manual se poate efectua tabelar, tronson cu tronson, în paralel cu elaborarea profilului longitudinal al colectorului, utilizând un tabel de tipul celui prezentat în Tabelul 3.2. şi urmărind îndeplinirea cerinţelor aplicabile, stabilite la 3.4.3.1 Criterii de proiectare a reţelelor de canalizare. Tabelul 3.2. Tabel de calcul tronson canalizare menajera j-k.
┌───┬──┬────┬───┬────────────┬──┬────┬────┬────┬────┬──┬────┬──────┬──────┬────────────┬───┐
│ │ │Q_uz│ │Pante │ │Q_pl│V_pl│α = │β = │a │h= │Vef= │DeltaH│Cote │ │
│Nr │Tr│(l/ │L ├─────┬──────┤DN│(l/ │(m/ │Q_uz│V_ef│= │aDN │β_V_pl│= ├─────┬──────┤H_s│
│crt│ │s) │(m)│Teren│Radier│mm│s) │s) │/ │/ │h/│(mm)│(m/s) │i_R L │Teren│Radier│(m)│
│ │ │ │ │i_T │i_R │ │ │ │Q_pl│V_pl│DN│ │ │(m) │(m) │(m) │ │
├───┼──┼────┼───┼─────┼──────┼──┼────┼────┼────┼────┼──┼────┼──────┼──────┼─────┼──────┼───┤
│0 │1 │2 │3 │4 │5 │6 │7 │8 │9 │10 │11│12 │13 │14 │15 │16 │17 │
└───┴──┴────┴───┴─────┴──────┴──┴────┴────┴────┴────┴──┴────┴──────┴──────┴─────┴──────┴───┘
în care: L - lungime tronson (m). Q_uz - debit ape uzate în secţiunea aval a tronsonului (l/s). i_T - panta teren. i_R - panta radier V_ef - viteza efectivă (m/s). Delta h_i-k = i_R . L (m) C_R^k = C_R^i - Delta h_i-k (m) DN - diametru nominal colector (mm). H_s - adâncimea săpăturii h - înălţimea de apă (m) Q_pl - debit la secţiune plină (l/s) V_pl - viteza la secţiune plină (m/s) α = Q_uz/Q_pl β = v/v_pl a = h/DN_H - gradul de umplere Delta H_j-k = i_R . L_j-k (9) Realizarea calculelor utilizând Tabelul 3.2. implică următoarele etape: a. dacă panta străzii este descendentă, cu valoarea ≥ 1/DN se adoptă valoarea i_R = i_T; b. se alege un DN astfel ca din calcul să rezulte: a ≤ a_max; v ≥ v_mn. Nerealizarea acestei condiţii impune refacerea calculului prin adoptarea i_R > i_T şi eventual utilizarea unui alt diametru sau formă de colector (ex: ovoid); c. coloanele 1 - 14 caracterizează tronsonul (j - k); d. coloanele 15 - 17 caracterizează capetele tronsonului; e. stabilirea Q_pl, v_pl, α, β şi a se poate realiza cu diagrame de calcul, selectate corespunzător în raport cu materialul (rugozitatea relativă) şi forma secţiunii de curgere; f. tronsoanele aval tronsonului (j - k) trebuie să păstreze DN ≥ DN_j-k; g. cotele radierului în aceeaşi secţiune se determină considerând racordarea la creasta tuburilor adiacente secţiunii: C_R2 = C_R1 - (DN_k,k+i - DN_ik) (3.14) (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.1. Racordare radier secţiune de calcul h. rezultatele calculelor se consemnează în profile longitudinale elaborate pentru fiecare colector; i. se ţine cont de poziţia finală de racordare la colectorul următor; j. se ţine cont de posibilitatea de ocolire a eventualelor obstacole de pe traseu (puncte fixe - alte reţele, cote impuse etc.). 3.4.3.3. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare în procedeu unitar (1) Dimensionarea reţelei de canalizare în procedeu unitar se face pentru condiţiile de funcţionare pe timp de ploaie, la debitul dat de suma dintre: a. debitul de ploaie rezultat în secţiunea de calcul pentru intensitatea ploii de calcul, stabilită în ipoteza de intensitate constantă, obţinută din curbele IDF aferente amplasamentului, pe baza timpului de ploaie şi frecvenţei normate corespunzătoare reţelei; b. debitul orar maxim de apă uzată şi debitul infiltraţiilor colectate de reţea. (2) Calculul manual se poate efectua tabelar, tronson cu tronson, în paralel cu elaborarea profilului longitudinal al colectorului, utilizând un tabel de tipul celui prezentat în Tabelul 3.3. şi urmărind îndeplinirea cerinţelor aplicabile, stabilite la 3.4.3.1 Criterii de proiectare a reţelelor de canalizare. Tabelul 3.3. Tabel de calcul tronson canalizare unitară pe timp de ploaie i-k.
┌───┬───┬────┬───┬─────┬───┬────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────┬────┬────┬────┬────┬───┬────┬────┬─────┬───┬──────┬────┐
│ │L │S │V_a│t_p │ │ │i │Qc │ │ │DN │Q_pl│V_pl│ │ │ │h │V_ef│Delta│Ct │Cr │Hs │
│Tr.│(m)│(ha)│(m/│(min)│m │Φ │(l/ │(l/s)│i_T │i_R │(H) │(l/ │(m/ │α │β │a │(mm)│(m/ │h │(m)│(m) │(m) │
│ │ │ │s) │ │ │ │s,ha)│ │ │ │(mm)│s) │s) │ │ │ │ │s) │(m) │ │ │ │
├───┼───┼────┼───┼─────┼───┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼─────┼───┼──────┼────┤
│1 │2 │3 │4 │5 │6 │7 │8 │9 │10 │11 │12 │13 │14 │15 │16 │17 │18 │19 │20 │21 │22 │23 │
├───┼───┼────┼───┼─────┼───┼────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────┼────┼────┼────┼────┼───┼────┼────┼─────┼───┼──────┼────┤
│i │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │148│146 │2 │
├───┤270│5 │3,0│16,5 │0,9│0,35│150 │236,2│0,015│0,015│400 │330 │2,63│0,71│1,07│0,6│284 │2,81│4,05 ├───┼──────┼────┤
│k │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │144│141,95│2,05│
└───┴───┴────┴───┴─────┴───┴────┴─────┴─────┴─────┴─────┴────┴────┴────┴────┴────┴───┴────┴────┴─────┴───┴──────┴────┘
în care: L - lungime tronson (m) S - suprafaţa de colectare (ha) V_a - viteza apreciată (m/s) t_p - timp de ploaie (min) m - coeficient de reducere (0,8÷0,9) Φ - coeficient de scurgere i - intensitatea ploii de calcul (l/s, ha) Q_c - debit de calcul (l/s) i_T - panta teren i_R - panta radier DN(H) - diametru sau înălţime canal Q_pl - debit secţiune plină (l/s) V_pl - viteza secţiune plină (m/s) α = Q_c/Q_pl β = V_ef/V_pl a = h/DN(H) ≤ 1,0 h - înălţimea de apă (m) V_ef - viteza efectivă (m/s) Delta h_i-k = i_R . L (m) C_R^k = C_R^i - Delta h_i-k (m) Hs - adâncimea săpăturii (3) Realizarea calculelor utilizând Tabelul 3.3. implică următoarele etape: a. se completează coloanele 1, 2, 3, 4, 7, 10, 11, 21; b. se estimează o valoare pentru viteza de curgere a apei pe tronson (col. 4) şi se calculează durata ploii de calcul aferent (col.5); c. în funcţie de durata ploii de calcul, se alege coeficientul m (col. 6); d. se determină, din curbele IDF sau din studiile speciale, intensitatea ploii de calcul (col. 8), pentru f = normată şi durata ploii de calcul - t_p aferent; e. se determină Q_c (col. 9); f. se alege un diametru pentru colectorul de canalizare (col. 12), cunoscând debitul şi o pantă a radierului adoptată (col. 11); g. se determină din diagramele cu grad de umplere, mărimile din coloanele 15, 16, 17 (α,β,a); h. se calculează înălţimea apei în colectorul de canalizare (col. 18) şi viteza efectivă de curgere a apei (col. 19). Dacă valoarea acestei viteze diferă cu mai mult de 20% faţă de viteza apreciată (col. 4), se reia calculul, adoptând în următoarea iteraţie valoarea v_ap = v_ef obţinută în iteraţia anterioară; i. se determină cotele radierului colectorului (col.22) astfel încât adâncimea de îngropare să fie minim 0,8 m (peste generatoarea superioară a canalului) şi racordarea între două tronsoane vecine să se facă la creastă, adică păstrând continuă linia bolţii superioare a canalului; j. colectoarele de canalizare în procedeu unitar, respectiv colectoarele pentru ape meteorice, pot funcţiona pe timp de ploaie la secţiune plină (a=1,0). (4) Pentru colectoare cu diametre DN > 1000 mm sau cu înălţime H > 1000 mm şi debite reduse de ape uzate (pe timp uscat), pentru realizarea vitezei minime de autocurăţire, se prevăd prin proiect măsuri de creştere a vitezei prin execuţia unei rigole la baza colectorului. Această soluţie se impune să fie analizată şi pentru retehnologizarea colectoarelor de mari dimensiuni existente, cu funcţionare în procedeu unitar. (5) Acelaşi calcul se utilizează şi în cazul reţelelor de canalizare ape meteorice, în acest caz debitul de dimensionare fiind dat de suma dintre: a. debitul de ape meteorice rezultat în secţiunea de calcul pentru intensitatea ploii de calcul, stabilită pe baza timpului de ploaie şi frecvenţei normate corespunzătoare reţelei; b. debitul infiltraţiilor colectate de reţea. (6) Verificarea reţelei de canalizare în procedeu unitar se face pentru condiţiile de funcţionare pe timp uscat, la debitul maxim dat de suma dintre debitul orar maxim de apă uzată şi debitul infiltraţiilor colectate de reţea (verificarea asigurării vitezei de autocurăţire). 3.4.3.4. Modelarea hidraulică a reţelelor de canalizare gravitaţionale (1) Pentru toate reţelele de canalizare care deservesc comunităţi cu peste 1000 de locuitori, Operatorul sistemului de canalizare are obligaţia elaborării, prin proiectanţi de specialitate, a modelului hidraulic al întregii reţele: a. proiectele de extindere/reabilitare a reţelelor de canalizare existente se elaborează exclusiv după actualizarea modelului hidraulic al reţelei existente şi verificarea funcţionării corespunzătoare a reţelei în configuraţia proiectată, prin simulări pe modelul hidraulic aferent configuraţiei respective; b. modelul hidraulic se elaborează cu respectarea următoarelor cerinţe minime: i. documentaţia de modelare hidraulică include: A. modelul propriu-zis în format electronic; B. raportul de modelare hidraulică, în care sunt indicate toate informaţiile relevante privind ipotezele de calcul considerate şi rezultatele obţinute pentru fiecare scenariu şi sub-scenariu analizat; ii. permite editarea de către Operatorul sistemului de canalizare, în vederea sprijinirii procesului decizional privind dezvoltarea reţelei şi abordarea situaţiilor de urgenţă, prin rularea de simulări suplimentare, cu modificarea modelului iniţial privind configuraţia sau parametrii de funcţionare a reţelei; iii. se actualizează, prin grija Operatorului sistemului de canalizare: A. periodic, la intervale de maxim 5 ani; B. la maxim 1 an după realizarea de modificări permanente în configuraţia sau parametrii de funcţionare ai reţelei. (2) Prin excepţie de la (1): a. în cazul: i. racordurilor individuale noi/înlocuite; ii. înlocuirilor de tronsoane existente cu colectoare noi având aceleaşi diametre şi puncte de conectare, cu preluarea tuturor racordurilor existente şi scoaterea din funcţiune a colectorului înlocuit, se admite elaborarea proiectului lucrărilor respective fără actualizarea modelului hidraulic, sub rezerva furnizării prin acordul de furnizare emis de Operatorul Sistemului de canalizare (aviz bazat pe simulările realizate de Operator pe modelul hidraulic existent), pentru fiecare punct de conectare: A. debitul maxim admis pentru preluarea în reţeaua de canalizare; B. posibilitatea preluării apei de la utilizator, gravitaţional cu nivel liber, sau necesitatea realizării de către utilizator a unei staţii de pompare proprii, în amonte de căminul de racord; C. cota minimă la radier, admisă pentru instalarea căminului de racord. b. în cazul extinderilor de reţea cu lungimea de maxim 500 m şi deservind maxim 100 de gospodării/proprietăţi, se admite elaborarea proiectului lucrărilor respective fără actualizarea de către proiectant a modelului hidraulic al sistemului existent, în următoarele condiţii: i. pentru fiecare punct de conectare, prin acordul de furnizare emis de Operatorul Sistemului de canalizare (aviz bazat pe simulările realizate de Operator pe modelul hidraulic existent), se indică: A. debitul maxim admis pentru preluarea în reţeaua de canalizare; B. posibilitatea preluării apei de la utilizator, gravitaţional cu nivel liber, sau necesitatea realizării unei/unor staţii de pompare, în amonte de punctul de racord; C. cota radier, nivelul maxim al apei, diametrul şi materialul colectorului existent la punctul de racordare; ii. în cadrul proiectului lucrărilor de extindere, se elaborează modelul hidraulic aferent acestora; iii. în perioada dintre începerea execuţiei şi punerea în funcţiune a lucrărilor, Operatorul Sistemului de canalizare actualizează modelul hidraulic al sistemului existent, prin integrarea în acesta a modelului hidraulic elaborat de proiectant. (3) Construirea modelului hidraulic al unei reţele de canalizare, pentru simularea funcţionării acesteia din punct de vedere tehnologic, constă în parcurgerea următoarelor etape principale: a. pentru o reţea nouă de canalizare: i. elaborarea propunerii iniţiale privind condiţiile generale de colectare a apelor uzate şi meteorice, bazate pe analiza condiţiilor specifice: A. privind apele uzate menajere (ex: cote teren, clădiri cu/fără subsoluri, categorii şi repartiţie spaţiala utilizatori); B. privind apele meteorice, după caz (ex: caracterizarea suprafeţelor după tip, pantă, grad de impermeabilizare, dimensiuni, amplasare etc.). ii. trasarea reţelei de canalizare pe planul de situaţie al localităţii şi stabilirea schemei de calcul; iii. stabilirea tuturor conexiunilor între nodurile reţelei de canalizare; iv. stabilirea, pentru fiecare nod, a minim următoarelor elemente: A. coordonate X,Y pentru prezentarea sub formă de hărţi a parametrilor hidraulici rezultaţi în cadrul simulărilor efectuate pe modelul hidraulic al reţelei de canalizare; B. cote geodezice; C. numerotarea nodurilor; D. determinarea şi alocarea debitelor descărcate în reţea; E. stabilirea adâncimilor minime necesare la racorduri; F. nominalizarea nodurilor atipice din reţeaua de canalizare (subtraversări, staţii de pompare, bazine de retenţie, guri de descărcare etc.): - staţia de pompare este ataşată unui bazin de aspiraţie; descrierea staţiei de pompare în modelul numeric al reţelei de canalizare se realizează prin: 1) precizarea cotelor la radierul colectoarelor conectate la bazinul de aspiraţie; 2) precizarea dimensiunilor în plan şi adâncimii bazinului de aspiraţie; 3) precizarea curbelor caracteristice ale pompelor care echipează staţia de pompare: curba caracteristică a pompei H = f_Q şi curba caracteristică de randament eta = f_Q; 4) precizarea nivelelor de pornire şi oprire, pentru fiecare pompă. – pentru simulări preliminare, se poate utiliza abordarea simplificată, în care staţia de pompare este schematizată fără indicarea curbelor. – prezenţa gurilor de scurgere şi a punctului de intrare în staţia de epurare se realizează prin stabilirea nodului în care sunt amplasate obiectele şi precizarea cel puţin a cotelor la radierele aferente; opţional, mai poate fi precizat nivelul apei în aval, atunci când se verifică funcţionarea reţelei la descărcarea în receptor cu nivel variabil în timp. v. stabilirea pentru fiecare tronson a minim următoarelor elemente: A. lungime; B. coeficienţi de rugozitate corespunzători materialelor alese; C. forma secţiunii şi dimensiunile aferente; D. cota radier la capătul amonte; E. cota radier la capătul aval; F. se va acorda atenţie deosebită la declararea caracteristicilor şi analiza rezultatelor aferente conductelor de refulare, la care: ● se impune indicarea în model a sensului de curgere, prin declararea existentei clapetei antiretur; ● gradul de umplere efectiv are valoarea 1; vi. stabilirea, pentru fiecare dintre bazinele de colectare a apelor meteorice, (determinate utilizând metoda poligoanelor Thiessen, menţionată la 3.4.1 punctul (11)), a minim următoarelor elemente: A. suprafaţă; B. coeficient mediu de scurgere; C. pantă medie; D. nodul/colectorul în care se face descărcarea apei meteorice. b. pentru reţele existente, se impune: i. constituirea/actualizarea bazei de date GIS care reflectă cu precizie corespunzătoare amplasamentele, traseele, conectivitatea hidraulică şi caracteristicile elementelor reţelei existente; ii. determinarea prin măsurători "in situ" a tuturor elementelor cerute la (1) a; iii. înainte de elaborarea de simulări privind modificarea situaţiei existente, elaborarea modelului hidraulic aferent reţelei existente şi calibrarea acestuia pe baza măsurătorilor de debite şi niveluri realizate. c. pentru analize de detaliu în zone urbane, se impune să se analizeze situaţiile efective de funcţionare, în care, în locul unei ploi constante, aşa cum s-a prezentat paragraful 3.3.2 - aplicabil pentru suprafeţe reduse şi calcul manual, se ia în considerare o ploaie cu intensitate variabilă. În acest sens, este necesară elaborarea unui model hidrologic dedicat: i. bazat pe modelul digital detaliat al terenului, cu o rezoluţie sub 5,0 m în plan (rezultate optime se obţin pentru o rezoluţie sub 1,0 m) şi o precizie pe verticală sub 0,20 m; ii. capabil să evalueze cantitatea de apă generată la nivelul bazinelor sau sub-bazinelor de colectare; iii. se menţionează faptul că, pentru o simulare exactă a modului în care apa se deplasează la suprafaţa terenului în zone urbane, sunt necesare atât modele hidrodinamice 2D cât şi un model digital de mare precizie al terenului. Astfel, se utilizează o modelare cuplată, 2D la suprafaţa terenului şi 1D+ pentru reţeaua de canalizare, cu cuplare prin intermediul gurilor de scurgere. (4) Calculul reţelei de canalizare se consideră finalizat atunci când, pentru toate scenariile şi sub scenariile aplicabile sistemului, analizate de Proiectant, sunt îndeplinite cerinţele aplicabile stabilite la 3.4.3.1 Criterii de proiectare a reţelelor de canalizare. 3.4.3.5. Construcţii accesorii în reţeaua de canalizare gravitaţională (1) Pentru asigurarea funcţionalităţii, în acelaşi timp cu exploatarea sigură şi facilă a reţelelor de canalizare, pe colectoarele reţelei se prevăd accesorii şi construcţii conexe, ca de exemplu: racorduri, cămine/camere, stavile, deversoare, sifoane, puncte de monitorizare debite/nivele, guri de scurgere, guri de zăpadă, bazine de retenţie. 3.4.3.5.1. Cămine de vizitare (1) Căminele de vizitare din reţelele de canalizare sunt construcţii verticale care fac legătura între nivelul terenului şi colectoare, pentru asigurarea următoarelor funcţiuni: a. accesul personalului de operare la colectoare; b. ventilarea reţelei; c. spălarea periodică a reţelei. (2) Amplasarea căminelor de vizitare se face: a. la începutul fiecărui colector; b. pe aliniamentele colectoarelor; c. în secţiunile de schimbare a diametrelor şi/sau direcţiei în plan vertical şi/sau orizontal; d. în secţiunile de intersecţie şi racordare cu alte canale; e. în secţiunile unde este necesară spălarea reţelei. (3) Amplasamentele şi soluţiile constructive aferente căminelor de vizitare se stabilesc cu respectarea prevederilor aplicabile stabilite prin SR EN 752, STAS 2448, SR EN 1917, SR EN 13476 (standard pe părţi), SR CEN/TS 13598-3 (standard pe părţi), SR EN ISO 23856, SR EN 295 (standard pe părţi), SR EN 681 (standard pe părţi), completate cu următoarele cerinţe minime: a. căminele se instalează: i. pe domeniul public; ii. fără a se afecta celelalte instalaţii subterane. b. structura căminului asigura minim următoarelor cerinţe: i. etanşeitate la apa freatică: 1) trecerea colectoarelor/conductelor prin pereţi se face fără afectarea etanşeităţii căminului. Se recomandă evitarea spargerii ulterioare turnării căminului/realizării elementelor prefabricate, prin realizarea golurilor odată cu execuţia/instalarea structurii şi utilizarea de piese de trecere speciale, etanşe; 2) se prevăd trepte anti-alunecare, protejate anticoroziv. Se recomandă evitarea spargerii ulterioare turnării căminului/ realizării elementelor prefabricate, prin instalarea de elemente etanşe aferente sau direct instalarea treptelor odată cu execuţia structurii. ii. protecţie împotriva îngheţului; iii. protecţie la plutire, iv. rezistenţa la solicitări mecanice; v. pentru facilitarea accesului personalului în operaţiunile de inspecţie/intervenţie, la partea inferioară a căminului se amenajează rigolă deschisă, profilată hidraulic pentru racordarea radierelor capetelor colectoarelor. c. dimensiunile interioare ale căminelor se prevăd cu asigurarea minim a următoarelor cerinţe: i. permit acces uşor şi posibilitate de intervenţie facilă la colector: 1) accesul se face printr-un coş cu diametrul interior minim 0,80 m; 2) căminele instalate pe colectoare cu adâncimea de pozare de minim 2,00 m se prevăd cu o camera de lucru cu dimensiuni minime: A. înălţime 1,80 m; B. diametru interior 1,0 m. 3) căminele instalate pe colectoare cu adâncimea de pozare sub 2,00 m se prevăd fără cameră de lucru, coşul de acces cu diametrul interior de minim 800 mm putând fi prelungit până la cota radierului. ii. se acoperă cu plăci, recomandabil realizate din elemente prefabricate, prevăzute cu goluri de acces; d. golurile de acces în cămine se prevăd cu ansambluri de capace cu goluri şi rame conforme cu prevederile SR EN 124, asigurând-se: i. deschiderea minimă (pas liber) 600 mm şi balama îngropată; ii. posibilitate de blocare, pentru deschidere fiind utilizată cheie/unealtă specifică; iii. protejare internă şi externă cu acoperire epoxidică pentru condiţii foarte corozive şi erozive; iv. instalarea ramelor şi a capacelor se face astfel încât acestea să fie aduse la cota amplasamentului: 1) ansamblurile ramă+capac se încastrează în plăci, asigurând-se: A. etanşeitatea şi integritatea ansamblului cămin-capac; B. aducerea la cota terenului odată cu execuţia căminului; C. readucerea la cota terenului, de fiecare dată când se realizează lucrări de modernizare/reabilitare a carosabilului. 2) în cazul amplasării în zone carosabile cu structuri realizate cu mixturi asfaltice la cald, se recomandă utilizarea de ansambluri capac+ramă cu autonivelare, capabile să preia încărcările din trafic şi din variaţiile de temperatură, fără transfer direct asupra structurii căminului, asigurând-se în acelaşi timp: A. etanşeitatea şi integritatea ansamblului cămin-capac; B. evitarea degradării carosabilului adiacent; C. reducerea costurilor aferente lucrărilor de aducere la cotă. v. se recomandă utilizarea de capace de clasă minim D400, chiar şi în situaţia amplasării în spaţii necarosabile. (2) În cămine nu pot fi amplasate alte instalaţii decât cele aferente reţelei de canalizare. (3) Nu se admite introducerea colectoarelor/conductelor dincolo de faţa interioară a căminului de vizitare. (4) Pentru conectarea colectorului cu căminul de vizitare, se recomandă să se utilizeze un tronson independent, din acelaşi material şi acelaşi diametru cu colectorul, având lungimea de maxim 2 m. (5) Se recomandă ca proiectantul să analizeze, în ansamblul proiectului reţelei de canalizare, uniformizarea tipo-dimensională a căminelor. (6) Alegerea configuraţiei căminelor de vizitare se face ţinând cont de: a. diametrele colectoarelor pe care le deservesc; b. necesitatea racordării hidraulice între colectorul/colectoarele din amonte şi colectorul din aval; c. necesitatea asigurării spaţiului de lucru în interiorul căminului; d. necesitatea reducerii dimensiunilor în plan ale căminelor de vizitare. 3.4.3.5.1.1. Cămine de vizitare de trecere (1) Se prevăd cămine de vizitare de trecere: a. la începutul fiecărui colector; b. pe tronsoanele în aliniament, distanţa între două cămine adiacente se adoptă: i. maxim 80 m, pentru colectoare cu diametrul până la 1500 mm; ii. maxim 100 m, pentru colectoare cu diametrul între 1500 şi 2000 mm; iii. maxim 150 m, pentru colectoare cu diametrul peste 2000 mm. (2) Se pot executa cămine de vizitare de trecere cu radiere decalate şi profilarea adecvată a cunetei, fără alte măsuri suplimentare, pe colectoare cu diametrul până la 800 mm, la care se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele condiţii: a. viteza de curgere nu depăşeşte viteza maximă indicată de producătorul tuburilor; b. este necesară adâncirea locală a profilului colectorului cu mai puţin de 0,80 m, diferenţa măsurată între radierul amonte şi bancheta căminului de vizitare. 3.4.3.5.1.2. Cămine de vizitare de intersecţie (1) Căminele de vizitare de intersecţie se amplasează la intersecţia a 2 sau mai multe colectoare. (2) Intersecţiile se realizează cu respectarea simultană a următoarelor condiţii: a. alinierea colectoarelor se face la generatoarea superioară; b. intersecţia se face în acelaşi sens cu direcţia de curgere apei în reţea sau cel mult perpendicular pe direcţia de curgere. Nu se admit intersecţii pentru care curentul de apă deversat în cămin este invers sensului normal de curgere. (3) În cazul colectoarelor cu DN < 500 mm, intersecţia se poate realiza în cămine de vizitare obişnuite. În acest caz, se recomandă evitarea descărcării în acelaşi cămin a mai mult de 3 colectoare la aceeaşi cotă radier. (4) În cazul colectoarelor cu DN ≥ 500 mm, construcţiile se realizează sub formă de camere de intersecţie, la care se impune realizarea unei racordări hidraulice: a. forma şi dimensiunile camerelor se adoptă în funcţie de numărul colectoarelor care se intersectează; b. amestecul curenţilor se face fără fenomene hidraulice care să deterioreze contracţia, să genereze remuu care ar afecta curgerea în amonte sau să genereze zone stagnante în care se pot produce depuneri: i. axul colectorului de preluat, cu diametrul D, se racordează la colectorul din aval cu o raza de la 1,5 D până la 10 D; ii. axul colectorului la care se face racordarea se poziţionează tangent la curbura colectorului de preluat; iii. colectorul de preluat se continuă în interiorul camerei cu o rigolă până la punctul de intersecţie cu colectorul la care se face racordarea, rezultând o muchie verticală până la radier. (5) Forma camerei rezultă pe baza dimensiunilor generate prin: a. realizarea de pereţi perpendiculari pe axul fiecărui capăt de colector care intră/iese din cameră; b. asigurarea dimensiunilor în plan, necesare la fiecare perete, pentru înglobarea pieselor de trecere aferente capetelor fiecărui colector. 3.4.3.5.2. Cămine pentru schimbarea de direcţie (1) Căminele de vizitare pentru schimbarea direcţiei se amplasează în poziţiile unde este necesară schimbarea direcţiei colectoarelor, fiind realizate cu respectarea următoarelor condiţii: a. pentru colectoare cu diametrul până la 500 mm, schimbarea de direcţie se poate realiza la unghiuri de maxim 90°, în cămine de vizitare obişnuite, cu profilarea hidraulică a rigolei; b. pentru colectoare cu diametrul între 500 mm şi 1000 mm: i. se admite schimbarea de direcţie în cămine de vizitare obişnuite, cu profilarea corespunzătoare a rigolei, numai dacă unghiul este de cel mult 45°. Pentru unghiuri între 45° şi 90° se execută 2 cămine de vizitare; ii. dacă nu este posibilă realizarea a 2 cămine, se utilizează camere de schimbare de direcţie. c. pentru colectoare cu diametrul peste 1000 mm, se utilizează camere de schimbare de direcţie. (2) Forma şi dimensiunile camerelor se adoptă în funcţie de dimensiunile şi unghiul sub care se realizează schimbarea direcţiei. (3) Pe radierul camerei se execută un jgheab (rigolă) care să permită o dirijare uşoară a apei şi o curgere normală. (4) Pentru debite mici, raza de curbură minimă admisă este de 1,5 D, în care D este diametrul colectorului. (5) Pentru debite mari, respectiv colectoare cu dimensiuni mari, raza de curbură se stabileşte în funcţie de debit şi viteză. În general, raza de curbură pentru diametre peste 500 mm este de (3-5) diametre, uneori putând ajunge şi până la 10 diametre. 3.4.3.5.3. Cămine de rupere de pantă (1) Căminele de rupere de pantă se prevăd cu următoarele scopuri: a. protecţia colectoarelor prin limitarea vitezei de curgere şi disiparea energiei; b. împiedicarea depunerii suspensiilor în secţiunea de coborâre bruscă a radierului canalului. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.2. Configuraţie cămin de rupere de pantă (2) Pentru colectoare cu diametrul până la 500 mm şi diferenţă de nivel între radierul amonte şi banchetă de peste 0,80 m, căminele de rupere de pantă se pot executa în configuraţii similare celei din Figura 3.2: a. construcţia constă dintr-un cămin asemănător căminelor de vizitare, pe exteriorul căruia se instalează o ramificaţie, o conductă orizontală şi o conductă verticală din material rezistent la uzură, înglobate în beton. În condiţii de funcţionare normală, apa circulă prin tubul vertical, iar când debitul este mai mare, o parte din acesta curge prin tubul orizontal; b. tubul orizontal se adoptă de diametru egal cu D1, iar tubul vertical se dimensionează urmărindu-se evitarea formării de depuneri: i. pentru D1 ≤ 300 mm, diametrul tubului vertical adoptă minim 150 mm; ii. pentru D1 între 300 şi 500 mm, diametrul tubului vertical adoptă minim 200 mm. (3) Pentru colectoare cu diametrul peste 500 mm, se prevăd camere de rupere de pantă, configuraţia şi dimensiunile fiind stabilite prin proiect, ţinând cont de minim următoarele elemente: a. diametrul colectoarelor amonte şi aval; b. diferenţa de nivel între radierele colectoarelor amonte şi aval; c. prevederea, după caz, a unui paravan în zona de cădere a apei, pentru protecţia personalului de exploatare; d. profilarea hidraulică a radierului camerei, după caz, pentru asigurarea disipării energiei. (4) Pentru descărcarea apei din conductele de refulare se adoptă măsuri de protecţie a colectorului şi căminului de conectare, pentru evitarea fenomenelor de eroziune locală şi deranjamente pentru personalul de exploatare; de exemplu, conectarea se poate face printr-un cămin cu o configuraţie similară căminelor de rupere de pantă prezentate la Figura 3.2, dar fără segmentul de tub orizontal. 3.4.3.5.4. Cămine de spălare (1) Pentru tronsoane de canalizare a apelor uzate în procedeu divizor, fie din reţele existente, fie din reţele noi, proiectate conform excepţiilor indicate la (2), unde viteza de autocurăţire nu poate fi asigurată, operaţiunile de exploatare includ spălarea regulată. (2) Spălarea se poate face: a. cu utilaje specializate; b. prin amenajarea unor cămine de spălare, prevăzute cu volum de acumulare a apei pentru spălare şi instalaţii specifice, care să asigure descărcarea în amonte de tronsoanele respective a unui volum de apă suficient pentru antrenarea depunerilor formate pe radierul canalului. (3) Întrucât eficienţa spălării este cu atât mai mare, respectiv volumul de apă necesar pentru spălare este mai redus, cu cât debitul şi presiunea sunt mai mari, se recomandă spălarea cu utilaje specializate. (4) Suplimentar faţă de tronsoanele pe care nu se asigură viteza de autocurăţire, indicate în breviarul de calcul/raportul de modelare hidraulică aferent reţelei de canalizare, Operatorul actualizează programul acestuia de monitorizare a depunerilor şi spălare regulată, conform situaţiilor constatate în funcţionarea reţelei de canalizare. 3.4.3.5.5. Racorduri (1) Racordul reprezintă partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura între reţeaua publică de canalizare şi reţeaua interioară a unei incinte sau a unei clădiri. (2) Principalele componente ale unui racord sunt: a. cămin de racord; b. conducta de racord; c. conectarea conductei de racord la colectorul public, stradal. (3) Racordul, între colectorul stradal şi căminul de racord, inclusiv căminul de racord, aparţine reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia. (4) Amplasamentele şi soluţiile constructive aferente racordurilor se stabilesc cu respectarea următoarelor cerinţe minime: a. căminele de racord, folosite pentru inspecţia şi întreţinerea racordului: i. se instalează: A. în afara spaţiului carosabil, la limita de proprietate; B. fără a se afecta celelalte instalaţii subterane; C. ori de câte ori este posibil, pe domeniul public. ii. adâncimea căminului de racord se adoptă astfel: A. maxim 1,5 m pentru clădiri: 1. fără subsol; 2. clădiri cu subsoluri având cota radier la ieşire din clădire la mai mult de 1,5 m sub cota terenului; 3. clădiri aflate în situaţii particulare în care nu este posibilă preluarea gravitaţională a apei uzate de la utilizator, întrucât fie colectorul stradal existent este pozat la cotă superioară cotei instalaţiilor interioare, fie soluţia de pozare a colectorului stradal proiectat sub cota instalaţiilor interioare nu este raţională. B. întotdeauna inferioară adâncimii de pozare a colectorului stradal aferent, pentru asigurarea descărcării gravitaţionale cu nivel liber, fără risc de influenţare a capacităţii hidraulice a racordului (remu) sau punere sub presiune a instalaţiilor interioare; iii. structura căminului asigură minim următoarelor cerinţe: A. etanşeitate la apa freatică; B. protecţie împotriva îngheţului; C. protecţie la plutire; D. rezistenţă la solicitări mecanice. iv. în căminul de racord nu pot fi amplasate alte instalaţii decât cele aferente racordului. v. se acoperă cu plăci în care se încastrează capace şi rame conforme cu prevederile SR EN 124: A. cu goluri, cu deschiderea minimă (pas liber) 300 mm şi balama îngropată; B. cu posibilitate de blocare, pentru deschidere fiind utilizată cheie/unealtă specifică; C. protejate intern şi extern cu acoperire epoxidică pentru condiţii foarte corozive şi erozive; D. ramele capacelor se încastrează în plăci, cu asigurarea corespunzătoare a etanşeităţii şi integrităţii ansamblului cămin-capac; E. instalarea ramelor şi capacelor se face astfel încât acestea să fie aduse la cota amplasamentului; F. se recomandă utilizarea de capace de clasă minim C250, chiar şi în situaţia amplasării în spaţii necarosabile. b. conducta de racord: i. între căminul de racord şi punctul de conectare la colectorul stradal se prevede conducta de racord cu DN ≥ 150 mm; ii. profilul conductei de racord se adoptă întotdeauna descrescător spre punctul de conectare, panta minimă recomandată fiind de 0,003; iii. între căminul de racord şi colectorul stradal se realizează exclusiv tronsoane rectilinii (nu se admite instalarea de coturi pe traseul conductei de racord). c. conectarea canalului de racord la colectorul stradal - se poate face atât direct la tuburile colectorului stradal, cât şi prin conectare la căminele de pe colectorul stradal. Soluţiile se stabilesc cu respectarea următoarelor cerinţe minime: i. conectări la tuburile colectorului stradal: A. se execută cu piese speciale de racord, care îndeplinesc următoarele cerinţe: 1. sunt certificate pentru instalarea pe colectoare realizate din materialele şi la diametrele aferente colectoarelor pe care sunt prevăzute; 2. sunt capabile să preia deviaţii unghiulare la punctul de îmbinare, pentru evitarea concentrării de eforturi în colector sau în conducta de racord; 3. montajul nu necesită scoaterea din funcţiune sau demontarea tubului pe care se montează; 4. pentru conectarea a două racorduri adiacente, se recomandă adoptarea unei distanţe minime interax de 2,0 m, măsurată în lungul colectorului stradal; în cazuri justificate, distanţa se poate reduce până la 1,0 m. ii. conectări la cămine de pe colectorul stradal: A. în cazul colectoarelor pozate la adâncimi de îngropare de până la 4,0 m, conectarea racordurilor la cămine se face direct la cămin, cu asigurarea diferenţei de maxim 0,80 m între generatoarea superioară a colectorului şi radierul conductei de racord; B. în cazul colectoarelor pozate la adâncimi de îngropare de peste 4,0 m, conectarea racordurilor la cămine se face obligatoriu cu rupere de pantă: 1. pentru conducta verticală se utilizează minim DN 150 mm; 2. intrarea în cămin se face cu asigurarea distanţei de maxim 0,80 m între generatoarea superioară a colectorului şi radierul conductei de racord. C. conectările cu racorduri se execută la cote diferite: 1. în cazul căminelor realizate din elemente prefabricate, piesele de trecere etanşe pentru racorduri se instalează din fabrică, maxim 2 goluri/la acelaşi nivel, cu distanţa interax pe verticală de minim 3xDN racord; 2. în cazul căminelor din beton turnate în amplasament, piesele de trecere etanşe se execută la cote diferite, distanţa interax pe verticală fiind de minim 3xDN racord. D. se recomandă limitarea la maxim 3 conducte de racord conectate la acelaşi cămin de pe colectorul stradal; E. descărcarea racordurilor în cămin trebuie să se realizeze în acelaşi sens cu direcţia de curgere apei în reţea sau cel mult perpendicular pe direcţia de curgere. Nu se admit racorduri pentru care curentul de apă deversat în cămin este invers sensului normal de curgere; iii. indiferent de soluţia de conectare adoptată, nu se admite introducerea conductei de racord dincolo de faţa interioară a tubului sau căminului la care se face conectarea. d. proiectele racordurilor se supun avizării Operatorului sistemului de canalizare; e. pentru eficientizarea operării se recomandă standardizarea tipo-dimensională a materialelor şi construcţiilor accesorii utilizate. (2) Se realizează racorduri pentru toţi utilizatorii cu acces la reţeaua publică de canalizare a apelor uzate menajere (procedeu divizor sau unitar). (3) În situaţiile indicate la (4)a.i.3) sau în alte situaţii specifice condiţiilor din amplasament, soluţiile se stabilesc de Proiectant, prin analiza a cel puţin următoarelor variante: a. includerea în instalaţia utilizatorului a unei staţii de pompare a apelor uzate menajere, cu descărcarea apei uzate în căminul de racord executat la adâncimea de maxim 1,5 m; b. în cazul în care numărul de clădiri conduce la concluzia că este eficientă soluţia grupării racordurilor, se pot prelua racordurile aferente clădirilor respective într-un colector paralel cu colectorul stradal, cu: i. descărcarea apei uzate în aval, unde cotele permit preluarea gravitaţională în colectorul stradal; ii. descărcarea apei uzate într-o staţie de pompare comună şi descărcarea apei uzate în colectorul stradal printr-o conductă de refulare. (4) În cazul amplasamentelor cu densitate mare de clădiri, unde pozarea racordurilor aferente implică dificultăţi deosebite (de exemplu: densitate mare de utilităţi, străzi modernizate pe care nu este raţională execuţia excavaţiilor/forajelor necesare în dreptul fiecărei proprietăţi), se recomandă reducerea numărului de puncte de conectare la colectorul stradal, prin gruparea conductelor de racord în sistem "pieptene". 3.4.3.5.6. Sifoane de canalizare (1) Se prevăd în situaţiile trecerii colectoarelor pe sub alte construcţii, cursuri de apă, drumuri, căi ferate sau depresiuni. (2) Sifoanele sunt alcătuite din: a. camere de intrare şi ieşire pe fiecare latură a subtraversării; b. conducte de sifonare. (3) Numărul de conducte de sifonare în cadrul aceleiaşi traversări se stabileşte în funcţie de tipul de sistem de canalizare: a. în procedeu separativ, se poate realiza un singur fir pentru fiecare funcţiune (ape uzate, ape meteorice); b. în procedeu unitar, se execută întotdeauna 2 fire: i. un fir va funcţiona pe timp uscat; ii. al doilea fir devine funcţional la ploaie. (4) Dimensionarea conductelor de sifonare se face cu asigurarea unor viteze minime de curgere: a. pentru canalizare în procedeu divizor: 0,5 ... 0,6 m/s la debitul de calcul; b. pentru canalizare în procedeu unitar: i. 1,25 ... 1,5 m/s la debitul de calcul; ii. 0,5 ... 0,6 m/s la debitul de verificare pe timp uscat. (5) Pentru cerinţe deosebite privind siguranţa în exploatare, se impune dublarea conductelor de sifonare, fiecare fir fiind dimensionat la 0,75 . Q_calcul. (6) Cerinţele de eliminare a riscului în funcţionarea conductelor subtraversării impun: a. în cazul funcţionarii la viteze de peste 3 m/s, alegerea de materiale cu rezistenţă sporită la abraziune, ca de exemplu: tuburi de oţel protejat, fontă ductilă, poliester armat cu fibră de sticlă de construcţie specială, ceramică vitrificată, polimer beton; b. adoptarea de măsuri constructive pentru stabilitatea albiei, preluarea sarcinilor dinamice din circulaţie, consolidarea terenului în zona subtraversării. (7) Pentru evitarea depunerilor la Q_uz or min, se recomandă adoptarea unor pante de 1:1-1:2 pentru tronsonul amonte, respectiv 1:3-1:6 pentru tronsonul aval. (8) În situaţiile când se impune izolarea conductelor de sifonare, se prevăd stavile de închidere în camerele de intrare/ieşire; vor fi prevăzute, în tronsoanele din camerele de intrare, sisteme care să permită spălarea (curăţarea) conductelor de sifonare şi/sau descărcarea reţelei de canalizare. (9) Dimensionarea hidraulică a conductelor de sifonare are la bază ecuaţia: DeltaH = Σh_r (3.15) în care: DeltaH - diferenţa minimă între nivelul din camera de intrare şi nivelul din camera de ieşire; Σh_r - suma pierderilor de sarcină locale şi distribuite pe circuitul hidraulic între camera de intrare şi ieşire. (10) Schema unui sistem de sifon inferior pentru canalizare este prezentată în Figura 3.3. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.3. Schema sifon inferior pentru canalizare. (11) Adâncimea de pozare sub nivelul talvegului se stabileşte la obţinerea avizului de gospodărire a apelor, funcţie de adâncimea de afuiere din secţiunea respectivă. 3.4.3.5.7. Guri de scurgere (1) Gurile de scurgere reprezintă partea din reţeaua publică de canalizare care asigură colectarea şi descărcarea apelor meteorice în reţeaua de canalizare. (2) Gurile de scurgere se execută, de regulă, sub formă de cămine circulare. (3) Capacele gurilor de scurgere se prevăd de tip carosabile, clasa D400, conform SR EN 124. (4) În interiorul căminului gurii de scurgere se instalează un recipient care să poată fi scos mecanizat pentru simplificarea curăţirii gurilor de scurgere. (5) După forma constructivă, gurile de scurgere se pot realiza: a. cu depozit şi sifon, cu grătar carosabil, Tip A conform STAS 6701. Sifonul are rolul de a opri gazele din canalizare să ajungă în atmosferă; b. guri de scurgere fără depozit şi fără sifon. Se utilizează pe reţeaua de canalizare meteorică în procedeu divizor, numai pe străzi asfaltate, unde cantitatea de materii în suspensie sau alte depuneri care pot fi antrenate în reţea este redusă (inexistentă). (6) Racordurile aferente se execută din conducte cu DN 150 mm. (7) Gurile de scurgere se amplasează: a. pe rigola străzii, amonte de trecerea de pietoni; b. în intersecţiile mari, la limita cu trotuarul, pe spaţii necirculate; c. pe platforme amenajate cu pante în spaţiile puţin circulate. (8) Distanţa între gurile de scurgere se stabileşte pe baza debitului capabil al rigolei (funcţie de panta străzii şi coeficientul de rugozitate a rigolei), astfel încât nivelul maxim al apei în rigolă (la ploaia de calcul) să fie sub nivelul superior al bordurii (gardă ≥ 5cm). 3.4.3.5.8. Guri de zăpadă (1) Pe colectoarele de apă pluvială, sau în procedeu unitar, cu diametre de peste 1 000 mm sau secţiuni peste 800/1200 mm, care transportă debite de peste 250 l/s, se poate realiza descărcarea de zăpadă în reţeaua de canalizare. Se pot utiliza fie direct cămine de vizitare, fie guri de zăpadă. (2) Gurile de zăpadă se realizează cu două deschideri de acces: a. acces pentru personalul operatorului sistemului de canalizare; b. acces pentru zăpadă, prin care zăpada este descărcată de la nivelul terenului, pe un podest înclinat cu panta minim 1:5, de unde alunecă în colectorul adiacent. (3) Pentru a nu afecta buna funcţionare a staţiilor de pompare, sifoanelor sau deversoarelor din reţea, gurile de zăpadă se instalează la minim 1000 m în amonte de acestea. (4) Pentru a nu afecta traficul, gurile de zăpadă se instalează în puncte cu trafic rutier şi pietonal mai redus, recomandabil pe străzi mai late sau în pieţe. (5) Se recomandă evitarea introducerii unui volum mare de zăpadă într-un timp scurt, sens în care se utilizează utilaje de transport cu volum mic. (6) Întrucât odată cu zăpada sunt antrenate şi materialele existente pe suprafaţa deszăpezită, de exemplu nisip, după topirea zăpezii se realizează inspecţia şi curăţarea colectorului în aval de gura de zăpadă. 3.4.3.5.9. Deversoare (1) Deversoarele se prevăd în reţelele de canalizare în procedeu unitar, pentru descărcarea unor volume de apă direct în receptor. (2) Stabilirea raportului de diluare pentru apele uzate ce sunt descărcate în receptor se face utilizând următoarele relaţii: n = 1 + n_0 (3.16) n_0 = Q_meteoric/Q_uzat (3.17) în care: n_0 - coeficient de diluare. (3) La adoptarea raportului de diluare se iau în considerare prevederile SR EN 752. (4) Debitul de ape uzate în amestec cu ape meteorice care poate fi deversat în receptor se determină cu relaţia: Q_adm = Q_recept . (CBO_5^recept - CBO_5^adm)/(CBO_5^uz - CBO_5^adm) (mc/s) (3.18) în care: Q_adm - debitul de ape uzate şi meteorice admise a fi descărcate în receptor, (mc/s); CBO_5^recept - consumul biochimic de oxigen la 5 zile aferent apei receptorului, înainte de deversor (mg O_2/l); CBO_5^uz - consumul biochimic de oxigen la 5 zile aferent apelor uzate în amestec cu apele meteorice (mg O_2/l); CBO_5^adm - consumul biochimic de oxigen la 5 zile aferent receptorului, conform prevederilor normei tehnice NTPA 001 (mg O_2/l). (5) Deversoarele sunt alcătuite din: a. camera de deversare; b. canalul de evacuare a apei deversate în receptor; c. gura de vărsare a canalului de evacuare. (6) După forma constructivă, deversoarele pot fi: a. deversor lateral - tipul cel mai utilizat; b. deversor frontal; c. deversor circular. (7) Cerinţele constructive obligatorii pentru deversoare includ: a. asigurarea accesului şi lucrului în camera deversorului: i. se prevăd scări şi rigole; ii. înălţimea camerei deversorului, măsurată de la rigolă, se adoptă ≥ 1,80m. b. Elemente privind evitarea inundării camerei deversorului la ape mari ale receptorului: i. se prevede închiderea canalului de descărcare în receptor cu batardou; ii. pentru receptorii cu variaţii mari şi frecvente ale nivelului se prevăd: 1) stăvilare echipate cu stavile cu închidere automată; 2) senzori de nivel cu monitorizare on-line a nivelurilor amonte şi aval. c. pentru deversoarele amplasate la intrarea în staţia de epurare, construcţia camerei poate fi deschisă. Radierul camerei se prevede cu başă pentru reţinerea corpurilor mari, curăţată periodic cu o cupă tip graifer; d. deversorul se prevede cu grătar rar. 3.4.3.5.10. Guri de descărcare (1) Gurile de descărcare sunt construcţii care se execută în punctul de descărcare a apelor de canalizare în receptor. (2) Forma şi dimensiunile gurilor de descărcare se adoptă ţinând cont de: a. mărimea debitelor receptorului; b. cantitatea şi calitatea apelor ce se evacuează; c. condiţiile specifice amplasamentului. (3) Gurile de vărsare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a. să asigure condiţii hidraulice care să permită amestecul cu apele receptorului; b. să nu fie inundată la ape mari pe râu; c. să nu producă degradări ale malurilor şi albiei receptorului sau alte perturbări în scurgerea normală acestuia; d. se recomandă ca amplasarea gurilor de vărsare să se facă sub un unghi de 30 - 45° faţă de direcţia de curgere a receptorului; e. întreaga construcţie este asigurată structural şi din punct de vedere al stabilităţii, cu sisteme de protecţie pentru toate situaţiile de debite şi nivele întâlnite pe râu; f. gurile de vărsare necesare evacuării apelor uzate provenite din procedeu divizor de canalizare, precum şi cele din procedeu unitar de canalizare, epurate mecanic sau biologic, trebuie să asigure o dispersie cât mai bună a apelor de canalizare în receptor. (4) În secţiunea unde se termină canalul se execută un perete de beton, care să consolideze legătura dintre canal şi patul receptorului. (5) Patul receptorului se amenajează şi taluzurile se perează pe cel puţin 10 m în amonte şi 30 m în aval de punctul de descărcare. (6) Se recomandă amenajarea gurilor de scurgere pentru disiparea energiei în zonele de contact între apele receptorului şi apele descărcate. (7) Radierul gurii de descărcare se adoptă la o înălţime suficientă în raport cu receptorul, încât să se evite colmatarea cu suspensii din apa receptorului. (8) Pentru receptori cu debite mai mari, în vederea asigurării unui amestec complet şi evitării afectării calităţii apei receptorului în apropierea malului, se recomandă construirea de tuburi de descărcare aşezate în patul receptorului, cu descărcarea apelor cât mai aproape de talveg. 3.4.4. Reţele de canalizare cu vacuum (1) Sistemele de canalizare vacuumatice sunt sisteme mecanice, pentru care funcţionarea se realizează prin menţinerea presiunii negative (-0,6...-0,7 bar) în reţeaua de conducte colectoare. (2) Sistemele de canalizare vacuumatice sunt destinate transportului de apă uzată menajeră, nu şi pentru ape meteorice. (3) Implementarea sistemelor de canalizare vacuumatice trebuie să aibă la bază o analiză tehnico- economică comparativă cu sistemul clasic gravitaţional. (4) Aplicarea se realizează pentru sectoare/zone limitate la 1.500 - 2.000 utilizatori, şi lungimea totală maximă a colectoarelor reţelei ΣL_i ≤ 5 km; alegerea sectoarelor pentru soluţia cu reţea vacuumată va fi determinată de dificultăţile de execuţie a unei reţele de tip gravitaţional, impuse de natura terenului, existenţa apei subterane şi greutăţi ulterioare de intervenţie în cazul adâncimilor de pozare mari (≈ 5...7 m). (5) Profilul reţelei de conducte colectoare de vacuum trebuie să fie conceput şi construit în aşa numitul profil "dinţi de fierăstru", sub forma unor tronsoane descendente prevăzute cu lifturi succesive similar schemei din Figura 3.4. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.4. Configuraţie montaj conductă colector în reţelele vacuumatice [SR EN 16932-3/2018] Notaţii: 1- conducta vacuum; 2 - lift; 3 - conducta de inspecţie; L_1 - lungime lift; L_2 - lungime conductă vacuum; L - distanţa între lifturi (6) Lungimea unui lift trebuie să îndeplinească condiţia: L_1 > 2 . radical din h . R L_1 - lungime lift; h - înălţimea liftului, în metri [m]; R - raza minimă a cotului (de îndoire a conductei de vacuum), în metri [m]. (7) Funcţie de configuraţia terenului (plat, pantă descendentă, pantă ascendentă), lifturile se prevăd după cum urmează: a. terenuri plate (i_T ≈ 0) i. se adoptă tronsoane cu pantă descrescătoare i_R = 2 la mie; ii. distanţa între 2 lifturi consecutive L_min = 6 m, L_max = 100 m; iii. numărul maxim de lifturi: 25. b. terenuri cu pantă descendentă: i. se prevede 1 lift la 100,0 m. c. terenuri cu pantă crescătoare/contrapantă: i. se adoptă tronsoane cu pantă descrescătoare i_R = 2 la mie. ii. distanţa între lifturi se adoptă funcţie de mărimea contrapantei terenului. (8) Camerele colectoare trebuie să prezinte rezistenţă la coroziune şi la agesivitatea apelor uzate. Acestea pot fi amplasate în stradă sau în curte. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.5. - Camere colectoare: a) - pentru instalare în stradă, b) - pentru instalare în curte [SR EN 169323/2018] Notaţii: 1 - conducta gravitaţională; 2 - camera colectare apă uzată; 3 - conducta de vacuum; 4 - capac camera colectoare; 5 - vană de vacuum; 6 - conductă senzor 7 - controler; 8 - admisie aer; 9 - conductă. (9) Funcţie de diametrul conductei de vacuum, înălţimea lifturilor poate fi după cum urmează:
┌───────────┬──────────────────────────┐
│D │H │
│[mm] │[mm] │
├───────────┼────────┬────────┬────────┤
│90 │200 │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│110 │200 │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│125 │200 │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│140 │200 │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│180 │200 │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│200 │ │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│225 │ │300 │450 │
├───────────┼────────┼────────┼────────┤
│250 │ │300 │450 │
└───────────┴────────┴────────┴────────┘
(a se vedea imaginea asociată) (10) Izolarea tronsoanelor reţelei se realizează cu vane montate pe ramificaţii, astfel încât să poată fi scoasă din funcţiune pentru intervenţii maxim 20% din lungimea totală a reţelei. (11) Configuraţia echipamentelor în staţia de vacuum se adoptă ca în Figura 3.6. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.6. - Staţie de vacuum: a) cu pompe de evacuare submersibile b) cu pompe de evacuare în cameră uscată [SR EN 16932-3/2018] Notaţii: 1 - conducta de vacuum; 2 - rezervor de vacuum; 3 - pompe de evacuare; 4 - conductă de refulare apă uzată; 5 - pompă de vacuum; 6 - conductă evacuare direct în atmosferă sau prin filru (bioflitru); 7 - senzor de nivel. 3.4.4.1. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare cu vacuum (1) Se calculează debitul maxim de apă uzată menajeră (Q_uz or max), funcţie de numărul de utilizatori. (2) Se calculează lungimea totală a reţelei de canalizare vacuumatică. (3) Se determină lungimea celui mai lung tronson până la staţia de vacuum. (4) Se calculează densitatea populaţiei, ca fiind raportul dintre numărul total de consumatori de apă şi lungimea celui mai lung tronson. (5) Se calculează debitul total de aer al reţelei de canalizare vacuumatică (Q_L), ca fiind produsul dintre debitul maxim de apă uzată şi raportul aer/apă. Valoarea raportului aer/apă se alege din Tabelul 3.4, cunoscând lungimea celui mai lung tronson şi densitatea populaţiei. Tabelul 3.4. Raportul aer/apă
┌───────────┬───────────────────────────┐
│ │Densitatea populaţiei (loc.│
│Lungimea │/m) │
│Tronsonului├──────┬──────┬──────┬──────┤
│ │0,05 │0,1 │0,2 │0,5 │
│ │loc./m│loc./m│loc./m│loc./m│
├───────────┼──────┴──────┴──────┴──────┤
│ │Media raportului Aer/Apa │
├───────────┼──────┬──────┬──────┬──────┤
│500 m │3,5 - │3 - 6 │2,5 - │2 - 5 │
│ │7 │ │5 │ │
├───────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│1000 m │4 - 8 │3,5 - │3 - 6 │2,5 - │
│ │ │7 │ │5 │
├───────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│1500 m │5 - 9 │4 - 8 │3,5 - │3 - 6 │
│ │ │ │7 │ │
├───────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│2000 m │6 - 10│5 - 9 │4 - 8 │3,5 - │
│ │ │ │ │7 │
├───────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│3000 m │7 - 12│6 - 10│5 - 9 │4 - 8 │
├───────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│4000 m │8 - 15│7 - 12│6 - 10│(5 - │
│ │ │ │ │9)*) │
└───────────┴──────┴──────┴──────┴──────┘
*) Doar în cazuri excepţionale (6) Diametrul conductelor colectoare se determină conform Tabelul 3.5. Tabelul 3.5. Debite, diametre.
┌──────────┬───────────────────────────────┐
│ │Diametru conductă [mm] │
│Media ├───┬───┬───┬───┬────┬────┬─────┤
│raportului│Dn │Dn │Dn │Dn │Dn │Dn │Dn │
│apă/aer │65 │80 │100│125│150 │200 │250*)│
│ ├───┴───┴───┴───┴────┴────┴─────┤
│ │Populaţie conectată │
├──────────┼───┬───┬───┬───┬────┬────┬─────┤
│ │0 -│0 -│250│350│500 │750 │(1100│
│2 │110│350│- │- │- │- │- │
│ │ │ │600│900│1400│2100│3000)│
├──────────┼───┼───┼───┼───┼────┼────┼─────┤
│ │0 -│0 -│135│200│300 │400 │(600 │
│4 │65 │200│- │- │- │- │- │
│ │ │ │140│500│800 │1200│1650)│
├──────────┼───┼───┼───┼───┼────┼────┼─────┤
│ │0 -│0 -│95 │140│200 │300 │(400 │
│6 │45 │140│- │- │- │- │- │
│ │ │ │240│350│500 │800 │1150)│
├──────────┼───┼───┼───┼───┼────┼────┼─────┤
│ │0 -│0 -│75 │105│150 │220 │(300 │
│8 │35 │105│- │- │- │- │- │
│ │ │ │185│270│425 │625 │850) │
├──────────┼───┼───┼───┼───┼────┼────┼─────┤
│ │0 -│0 -│60 │85 │120 │175 │(250 │
│10 │30 │85 │- │- │- │- │- │
│ │ │ │150│220│340 │500 │700) │
├──────────┼───┼───┼───┼───┼────┼────┼─────┤
│ │0 -│0 -│50 │75 │100 │150 │(200 │
│12 │25 │75 │- │- │- │- │- │
│ │ │ │125│180│290 │425 │600) │
└──────────┴───┴───┴───┴───┴────┴────┴─────┘
*) Doar în cazuri excepţionale (7) Se stabileşte numărul de lifturi, funcţie de lungimea maxim admisă între două lifturi consecutive. (8) Se determină pierderea de sarcină pentru fiecare lift. Pierderea de sarcină pe lift se calculează cu relaţia h = H - D; în care: h - pierdere de sarcină în lift; H - este înălţimea liftului (20 cm, 30 cm, 45 cm); D - diametrul interior a conductei colector. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.7. - Configuraţie lift (9) Se determină pierderea de sarcină pentru fiecare tronson de conductă colector şi apoi pierderea de sarcină pentru toată lungimea reţelei, însumând pierderile de sarcină pe tronsoane. Pierderea de sarcină pe reţea trebuie să fie mai mică de 5 m. (10) Calculul debitului de aer pentru alegerea pompelor de vacuum. Se foloseşte relaţia: Q_aer^nec = k . Q_L . p_at/p_rv (3.19) în care: k - este un coeficient de siguranţă; k = 1,25; Q_L - debitul total de aer al reţelei de canalizare vacuumatice, (mc/h); p_at - presiunea absolută atmosferică; p_at = 100 kPa; p_rv - presiune absolută în rezervorul de vacuum; p_rv = 40 kPa. (11) Numărul pompelor de vacuum se alege astfel încât în staţia de vacuum să existe o pompă de rezervă. (12) Se calculează volumul rezervorului de vacuum. Volumul rezervorului de vacuum rezultă din însumarea volumului de apă uzată, volumului de aer şi a volumului de rezervă. a. volumul de apă se calculează cu relaţia: V_w = 0,25 . Q_uz or max/f (3.20) b. volumul de aer se calculează cu relaţia: V_L = 0,25 Q_Lp/2 . (p_max + p_min)/(p_max - p_min) . f . n_p (3.21) c. volumul de rezervă este volumul calculat pentru conducta colectoare între rezervor şi primul lift. Q_uz or max - debitul orar maxim de apă uzată, (mc/h); f - frecvenţa de porniri pe oră, f=12 porniri pe oră; Q_Lp - debitul de aer pentru o pompă de vacuum, (mc/h); p_min - presiunea minimă de oprire a pompei de vacuum, p_min = 35 kPa; p_max - presiunea maximă de pornire a pompei de vacuum, p_max = 45 kPa; n_p - numărul de pompe. (13) Volumul total al rezervorului de vacuum trebuie să respecte cerinţa V_total ≥ 3 . V_w. (14) Selectarea pompelor de apă uzată, pentru evacuarea apei uzate colectate în rezervorul de vacuum se face pe baza parametrilor debit, înălţime de pompare şi NPSH. 3.4.4.2. Construcţii accesorii în reţeaua de canalizare cu vacuum (1) Staţia de vacuum - obiectul tehnologic în care se generează vacuumul necesar sistemului. În staţia de vacuum sunt amplasate pompele de vacuum, rezervorul de vacuum şi pompele de evacuare a apei uzate. Componentele principale sunt: a. clădirea staţiei de vacuum se realizează după tehnologia de construcţie specifică clădirilor supraterane, semiîngropate sau subterane; b. clădirea supraterană a staţiei de pompare se caracterizează printr-o infrastructură simplă, similară unei hale industriale, având fundaţie continuă (pentru construcţia de zidărie portantă) sau discontinuă (pentru construcţia metalică cu pereţi din panouri tip sandwich); c. vasul de vacuum poate fi montat vertical sau orizontal. (2) Camere de colectare cu bazin de colectare a apei uzate şi unitatea care adăposteşte vana de vacuum. (3) Conducte de inspecţie, necesare pentru introducerea mingilor gonflabile utilizate la izolarea unor sectoare din reţeaua vacuumatică sau pentru conectarea manometrelor pentru testare şi verificare privind neetanşeităţile. Conductele de inspecţie se montează, de regulă, imediat după un lift, la distanţe de maxim 100 m. Conductele de inspecţie finale se montează atât la capătul conductelor principale de vacuum, cât şi la capătul conductelor de ramificaţie. (4) Vane de separare, montate la distanţe de 450 m şi la ramificaţiile laterale. (5) Conductele colectoare se pozează astfel încât să prevină deteriorarea acestora din cauza traficului rutier. (6) Patul de pozare a conductelor vacuumate se realizează perfect neted şi cu panta continuă corespunzător pantelor date în proiect. Ultimul strat de 10 cm al şanţului se sapă manual, pentru a se putea realiza o netezime maximă la panta cerută. (7) Racordurile la ramurile principale, atât ale ramurilor secundare cât şi ale camerelor colectoare, se realizează în mod obligatoriu la 45°, cu ajutorul pieselor speciale Y, atât în secţiunile transversale ale ramurilor principale, cât şi în secţiunile longitudinale ale acestora. (8) În timpul execuţiei se realizează ridicarea topografică pe toate traseele, rezultând cotele de pozare a conductelor cu poziţia lor exactă în plan vertical şi orizontal, cu evidenţierea precisă a lifturilor, îmbinărilor şi a racordurilor "Y". (9) Conductele colectoare de vacuum se testează prin probe de presiune şi probe de vacuum. Proba de presiune se face pentru verificarea îmbinărilor la o presiune de 1,5 ori presiunea nominală a conductelor. Proba de vacuum la o presiune a vidului de -0,8 bar şi timp de probă de 4 ore, cu măsurarea şi urmărirea variaţiei presiunii cu un manovacuumetru. Presiunea vidului în timpul probei de vacuum nu trebuie să scadă cu mai mult de 1% pe oră. 3.4.5. Reţele de canalizare sub presiune (1) Aplicarea se realizează pentru amplasamente limitate la 10.000 utilizatori; alegerea sectoarelor pentru soluţia cu reţea de canalizare sub presiune este determinată de dificultăţile de execuţie a unei reţele de tip gravitaţional, impuse de configuraţia terenului, existenţa apei subterane şi greutăţi ulterioare de intervenţie în cazul adâncimilor de pozare mari (5...7 m). (2) Soluţia se adoptă pe baza unei analize tehnico-economice de opţiuni între: a. reţea cu funcţionare gravitaţională cu asigurarea vitezei de autocurăţire (0,7 m/s) prin pante pronunţate şi una sau mai multe staţii de pompare în reţea. b. reţea de canalizare sub presiune. În ambele opţiuni se vor lua în calcul: a. consumurile energetice specifice [kWh/mc apă uzată); b. costurile anuale de operare luând în considerare intervenţiile pentru întreţinere pentru o perioadă determinată (10 ani); c. costurile de investiţii. (3) Se asigură personal calificat pentru operarea reţelei de canalizare, care să verifice anual starea agregatelor de pompare şi a dotărilor din reţeaua de canalizare sub presiune. (4) Condiţiile impuse pentru pozarea conductelor reţelei de canalizare sub presiune sunt: a. toate traseele vor avea pante continue ascendente sau descendente între punctele joase şi punctele înalte; b. în toate punctele joase se montează (în cămine) piese manloc, care să permită accesul pentru utilaj/instrumente de verificare/curăţire a tronsonului de conductă adiacent; c. în toate punctele înalte se montează ventile sau sisteme care să permită introducerea/evacuarea aerului la umplerea sau golirea conductelor; d. în toate nodurile în amonte de joncţiunea cu utilizatorul, se montează clapeţi de sens, astfel încât să se asigure un sens unic al curgerii apelor uzate; e. sistemul de conducte sub presiune se verifică la proba de presiune conform prevederilor SR EN 805:2000. (5) Se iau în considerare, în mod suplimentar, solicitările speciale. Toate ţevile şi fitingurile de pe conductele de presiune trebuie să corespundă unei presiuni nominale de cel puţin 10 bar. 3.4.5.1. Calculul hidraulic al reţelelor de canalizare sub presiune (1) Conceptul funcţionării reţelei de canalizare sub presiune - reţea ramificată. La o cameră de recepţie pot fi racordate una sau mai multe clădiri. Numărul maxim de clădiri este limitat de capacitatea generatorului de presiune. (2) Calculele de dimensionare a conductelor reţelei de canalizare se realizează astfel încât viteza minimă de curgere a apei în conducte să corespundă valorilor prezentate în Tabelul 3.6. Tabelul 3.6. Viteze minime de curgere
┌──────┬──────────┬────────────────────┐
│Nr. │Dn │Viteza minimă │
│crt. │[mm] │[m/s] │
├──────┼──────────┼────────────────────┤
│1 │32-100 │0.70 │
├──────┼──────────┼────────────────────┤
│2 │150 │0.80 │
├──────┼──────────┼────────────────────┤
│3 │200 │0.90 │
├──────┼──────────┼────────────────────┤
│4 │250 │0.95 │
├──────┼──────────┼────────────────────┤
│5 │300 │1.00 │
├──────┼──────────┼────────────────────┤
│6 │400 │1.10 │
└──────┴──────────┴────────────────────┘
(3) Diametrele minime admise Dn 32 mm; acestea se regăsesc la racordurile staţiilor de pompare la reţeaua principală. (4) Ipoteza impusă: viteza minimă în reţeaua de conducte care formează canalizarea v ≥ 0,7 m/s. (5) Această ipoteză, corelată cu diametrul minim conduce la un debit minim egal cu 0,56 dmc/s. (6) Orice cămin de recepţie care deserveşte un utilizator de minim 2 persoane trebuie să fie echipat cu o electropompă cu debitul min 2,025 mc/h. (7) Stabilirea diametrelor conductelor se face folosind ecuaţia de continuitate pentru determinarea debitelor pe tronsoane, prin cumulare pe baza debitelor staţiilor de pompare de la utilizatori. Alegerea diametrelor se efectuează pe baza vitezelor recomandate în Tabelul 3.6. (8) Înălţimea de pompare pentru electropompele care asigură pomparea apelor uzate din nodul "i" este: H_p = [C_p^(k) + Σ_i^k h_r + Σh_racord] - C_i^min (3.22) în care: C_p^(k) - cota piezometrică în nodul aval (k); Σ_i^k h_r - suma pierderilor de sarcină distribuite şi locale pe tronsonul i-k; Σh_racord - suma pierderilor de sarcină hidraulică pe racordul de la staţia de pompare din nodul i; C_i^min - cota piezometrică în nodul (i). (9) Pierderile de sarcină hidraulică se determină: Σh_r = v^2/2g [lambda L/D + Σzeta_i] (3.23) în care: v - viteza medie în conductă (i-k); [m/s]; lambda - coeficient de pierdere de sarcină distribuită (Darcy), (se determină cu formula Colebrook- White). 1/radical din lambda = -2 . lg [2,51/Re radical din lambda + k/(3,71 . D)] (3.24) în care: Re - numărul Reynolds, Re = (v . D)/niu (adimensional); D - diametrul interior al conductei (m); k - coeficient de rugozitate absolută; R - raza hidraulică (m); niu - coeficient de vâzcozitate cinematică; v - viteza apei în conductă (m/s); L - lungimea tronsonului [m]; D - diametrul nominal al tronsonului [m]; Σzeta_i - suma coeficienţilor de pierderi de sarcină locală; vană, coturi, reducţii, clapeţi, ş.a. (10) În cazul racordării unui număr mai mare de utilizatori la acelaşi cămin (camera de recepţie) şi a unui număr mare de astfel de cămine pe o ramură a reţelei, se utilizează diagrama de simultaneitate din Figura 3.8, obţinută pe baza datelor statistice înregistrate în exploatarea reţelelor de canalizare sub presiune existente. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.8. - Diagrama de simultaneitate (11) Cu valorile de debit şi înălţime de pompare, se aleg pompele ce se montează în camerele de colectare apă uzată. (12) Condiţia fundamentală a funcţionării reţelei este asigurarea vitezelor minime şi optime pe tronsoanele reţelei. 3.4.5.2. Construcţii accesorii în reţeaua de canalizare sub presiune (1) Staţie de pompare prefabricată, cu cameră colectoare. Se montează la limita de propietate sau în cazuri excepţionale poate fi montată şi în curtea utilizatorilor. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.9. Staţie de pompare pentru reţele de canalizare sub presiune [SR EN 16932-2/2018] Notaţii: 1 - camera colectare apă uzată; 2 - pompa submersibilă; 3 - senzor de nivel; 4 - clapetă antiretur; 5 - vană de izolare (2) Volumul util al camerei de colectare se determină pe baza numărului de utilizatori racordaţi, considerând volumul util egal cu 30% din Q_uz zi med; se consideră că numărul de porniri/opriri ale pompei din dotarea căminului nu va depăşi 8...10 /zi; se va adăuga un volum de avarie (25% din volumul util), pentru situaţii speciale (avarie electrică). (3) Elementele esenţiale ale unei camere de colectare sunt: a. traductoare de nivel în spaţiul de colectare, pentru comanda automată a electropompelor; b. organe de închidere şi clapete antiretur; c. ventilaţie. (4) Echipamentul generator de presiune este de tip electropompă cu tocător; aceasta porneşte automat la un nivel maxim presetat şi se opreşte automat după câteva secunde, când s-a evacuat tot volumul de apă acumulat în camera de recepţie. (5) Se prevăd vane (robinete), pentru a facilita întreţinerea şi a localiza avariile şi pentru a putea efectua intervenţii/reparaţii, pe fiecare tronson de conductă. (6) La canalizarea sub presiune, se utilizează vane (robinete) asigurate împotriva coroziunii sau rezistente la coroziune, cu trecerea netedă. Tijele filetate trebuie să fie confecţionate din materiale rezistente la coroziune. 3.4.6. Traversări (1) Traversările se concep şi realizează astfel încât, în caz de avarie, să nu afecteze siguranţa căii de comunicaţie, iar reparaţia la colector/conductă să se poată face fără restricţii de circulaţie. (2) Subtraversările de căi ferate şi drumuri cu reţele de canalizare, se fac fără săpătură deschisă, cu respectarea prevederilor STAS 9312 şi a condiţiilor impuse de administratorul obiectivului subtraversat, caracteristicile traversării ţinând cont de: a. adâncimea de pozare (h) se adoptă cu asigurarea distanţelor minime: i. 1,50 m - între cota superioară a îmbrăcăminţii rutiere şi generatoarea superioară a tubului de protecţie; ii. 0,80 m sub cota radierului rigolei/şanţului drumului. b. diametrul şi materialul tubului de instalat; c. tehnologiile de execuţie şi materialele disponibile pentru tubul de protecţie; d. necesitatea instalării tubului: i. cu distanţiere speciale în interiorul tubului de protecţie, având minim 100 mm mai mult decât diametrul tubului protejat, astfel încât să permită introducerea sau scoaterea acestuia prin simplă tragere; ii. cu cămine/camere de inspecţie la capete şi cu asigurarea etanşării la trecerea prin pereţi. e. caracteristicile litologice şi stratificaţiile evidenţiate de investigaţiile de teren (sondaje/foraje). (2) Prin excepţie de la prevederile de la punctul (2), pentru drumuri nemodernizate sau pentru care carosabilul existent este degradat şi nu se justifică protejarea acestuia: a. sub traversările cu colectoare de canalizare/conducte de refulare se pot instala cu săpătură deschisă, ţinând cont însă de celelalte cerinţe specificate la punctul (2); b. după realizarea subtraversării, drumul se reface la starea iniţială. (3) În situaţiile în care este necesară instalarea unui număr de minim 2 conducte (ex: colectoare şi/sau conducte de refulare), cu subtraversarea pe distanţe de peste 20 m a unor căi de comunicaţie la care fie nu este admisă/posibilă, fie nu este raţională realizarea de excavaţii pentru remedierea eventualelor avarii (de exemplu: subtraversări de autostrăzi/căi ferate cu peste 2 linii) se analizează prin calcul tehnico-economic minim două variante pentru instalare: a. pozare cu subtraversări independente; b. pozare în galerii de protecţie vizitabile, cu respectarea următoarelor condiţii minime: i. se asigură acoperirea de minim 1,5 m între cota suprafeţei căii de comunicaţie şi faţa superioară a galeriei; ii. se asigură dimensiunile minime aferente spaţiului de lucru interior: A. înălţimea interioară a galeriei de minim 1,8 m; B. distanţa pentru acces şi intervenţie minim 0,8 m între generatoarea exterioară a tubului cu diametrul maxim şi faţa interioară a peretelui galeriei; C. distanţa pentru intervenţie de minim 0,2 m între generatoarea exterioară a tubului cu diametrul maxim şi faţa interioară a peretelui galeriei. iii. se asigură etanşeitatea ansamblului, prin etanşarea rosturilor structurii şi realizarea trecerilor prin pereţi cu piese de trecere speciale, etanşe; iv. se asigură stabilitatea conductelor în interiorul galeriilor, prin utilizarea de materiale şi sisteme de susţinere adecvate pozării respectivelor materiale, în cazul îmbinărilor cu mufă, fără inducerea de eforturi la nivelul mufelor (de exemplu: sistem de rezemare cu suporţi metalici demontabili sau console metalice/din beton armat, prevăzute cu sistem de fixare cu scafa de rezemare pe minim 120° şi platbandă de oţel, cu garnitură de cauciuc pe întreaga circumferinţă a prinderii); v. în cazurile în care dimensiunile elementelor instalate nu permit scoaterea acestora prin golurile de acces aferente camerelor de la capetele galeriei, plăcile de acoperire ale camerelor se prevăd cu posibilitatea demontării, cu asigurarea etanşeităţii zonei de contact dintre placă şi pereţii camerei; vi. schimbările de direcţie necesare se realizează în exteriorul galeriilor, cu prevederea măsurilor corespunzătoare pentru asigurarea stabilităţii (ex: camere de schimbare direcţie, pentru colectoare; îmbinări zăvorâte, masive de ancoraj etc. pentru conducte de refulare); vii. în cazuri justificate, se admite instalarea de conducte din sistemul de alimentare cu apă şi conducte din sistemul de canalizare în interiorul aceleiaşi galerii, caz în care, conductele de apă se amplasează la cotă superioară faţă de conductele de canalizare, cu asigurarea distanţei minime pe verticală de 0,5 m între generatoarele exterioare ale celor 2 tuburi. (4) În cazul cursurilor de apă sau lacurilor, subtraversările se fac cu respectarea condiţiilor impuse de administratorul obiectivul subtraversat, caracteristicile traversării stabilindu-se ţinând cont de următoarele cerinţe minime: a. se recomandă subtraversarea fără săpătură deschisă, în tub de protecţie având minim 100 mm mai mult decât diametrul tubului protejat, astfel încât să permită introducerea sau scoaterea acestuia prin simpla tragere; b. adâncimea de pozare (h) se adoptă sub adâncimea de afuiere indicată de administratorul obiectivului subtraversat, prin avizul/acordul emis de acesta. (5) În cazul cursurilor de apă sau altor obstacole la care soluţiile de subtraversare fie nu sunt posibile, fie nu sunt raţionale din punct de vedere al investiţiei necesare, traversarea se poate face aerian, cu respectarea condiţiilor impuse de administratorul obiectivul supra-traversat, utilizând soluţii ca: a. suspendare de suprastructura unui pod - tuburile urmând a fi ancorate sub consola trotuarului sau de antretoazele podului; b. soluţii de pozare autoportante. (6) În cazul utilizării soluţiilor de tipul celor prevăzute la (5)a, se impun următoarele condiţii: a. se face verificarea statică şi de rezistentă a ansamblului pod existent-supratraversare; b. obţinerea acordului Beneficiarului podului, cu respectarea condiţiilor impuse de acesta. (7) În cazul utilizării soluţiilor de tipul celor prevăzute la (5)b, soluţiile constructive se adoptă pe baza unor calcule comparative între sistemele de pozare aplicabile (de exemplu: estacadă, tub susţinut de cabluri metalice, tub susţinut pe piloni/de un tablier pe pile şi culei etc.). Alegerea soluţiei depinde în mare măsură de condiţiile geotehnice de fundare ale infrastructurii şi de condiţiile pentru execuţia acesteia. (8) Dacă amplasamentele căminelor de vizitare din capetele traversărilor sunt amplasate în zone inundabile, căminele se realizează astfel încât să nu fie înecate în caz de inundaţie. 3.4.7. Staţii de pompare ape uzate (1) În reţeaua de canalizare gravitaţională, staţiile de pompare se folosesc: a. în zonele depresionare, unde relieful terenului nu poate asigura curgerea gravitaţională; b. în diferite secţiuni ale reţelei, unde cotele radier ale colectoarelor înregistrează adâncimi de 6...7 m, datorate pantelor impuse de realizarea vitezei minime de autocurăţire; c. în amplasamente pentru care staţia de epurare este amplasată la cote mai ridicate faţă de colectoarele reţelei de canalizare. (2) Adoptarea soluţiei cu staţie de pompare în reţeaua de canalizare se decide printr-un calcul tehnico-economic luând în considerare: a. costurile de investiţie; b. costurile operării reţelei (curăţirea periodică a depunerilor); c. costurile cu energia electrică utilizată în staţii de pompare. (3) Amplasamentul construcţiei staţiei de pompare ape uzate se realizează într-un spaţiu special destinat, care să se încadreze în planurile urbanistice zonale şi generale luând în considerare disfuncţiunile create mediului, eventualele mirosuri, evacuarea reţinerilor pe grătare, nivelul de zgomot, dar şi consecinţele unei eventuale avarii în timpul funcţionării, după cum urmează: a. în construcţie subterană sau supraterană, cu asigurarea unei distanţe minime de 50 m faţă de clădirile de locuit şi cu amenajarea unei zone verzi în amplasamentul staţiei de pompare ape uzate; b. numai în construcţie subterană, acolo unde nu este posibilă respectarea distanţei minime de 50 m faţă de clădirile de locuit, de preferat în afara părţii carosabile a drumului, adiacent proprietăţilor riverane; în situaţia în care staţiile de pompare ape uzate se amplasează în partea carosabilă sau în trotuar, acestea vor avea obligatoriu prevăzute măsuri structurale suplimentare, pentru preluarea corespunzătoare a încărcărilor provenite din trafic; c. staţiile de pompare ape uzate se prevăd cu dispozitive care să prevină zgomotul, vibraţiile şi mirosurile neplăcute, iar utilajele de pompare au capacitatea de a toca sau prelua corpuri, fibre precum şi alte elemente prezente în mod uzual în apa uzată, pentru a compensa eventuala lipsă a grătarelor, acolo unde este cazul. (4) Staţiile de pompare ape uzate sunt alcătuite din: a. bazinul de recepţie pentru primirea apelor uzate, înmagazinarea acestora, adăpostirea pompelor (imersate), armăturilor montate pe conductele de refulare a pompelor, grătarelor, conductelor de refulare a pompelor. Construcţia bazinului de recepţie poate fi din beton armat realizat în sistem tip cheson sau poate fi în construcţie prefabricată din diverse materiale agrementate tehnic (PEID, PAFSIN etc.); b. echipamentul tehnologic de bază, alcătuit din pompe. Se recomandă să se monteze pompe submersibile pentru ape uzate, prevăzute cu sisteme de glisare pe verticală, astfel încât revizia, repararea sau înlocuirea pompelor să se facă cu uşurinţă; c. echipament electric, compus din instalaţiile de forţă, instalaţiile de automatizare a funcţionării, dispozitive de măsurare; d. sistem de evacuare a solidelor reţinute în grătarul staţiei de pompare ape uzate, după caz; e. instalaţii de ventilare a structurii staţiei de pompare ape uzate; f. pentru protejarea personalului de exploatare, armăturile de pe conductele de refulare a pompelor (clapeţi antiretur, vane), pot fi montate în cămine de vane construite lângă staţia de pompare ape uzate. (5) Volumul bazinului de recepţie ape uzate se stabileşte ţinând cont de: a. variaţia orară a debitelor de apă uzată influente în staţia de pompare; b. variaţia debitelor pompate, determinate de capacitatea utilajelor, numărul pompelor şi condiţiilor impuse de vitezele de autocurăţire pe conductele de refulare; c. condiţionările impuse de fabricantul pompelor, referitor la nr. orar de porniri/opriri ale utilajelor; d. timpul de stagnare a apei uzate în bazin, astfel încât să se evite producerea depunerilor şi intrarea în procesul de fermentare. (6) Volumul util al bazinului de recepţie se stabileşte în funcţie de debitul maxim ce trebuie pompat pentru un timp de 2...15 minute cu relaţia: V_u = Q_max . t (mc) (3.25) în care: Q_max este debitul maxim care trebuie pompat (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.10. Staţie de pompare ape uzate cu pompe submersibile: a) - fără cămin de vane; b) - cu cămin de vane exterior [SR EN 16932-2/2018] Notaţii: 1 - bazinul de colectare ape uzate; 2 - pompa submersibilă; 3 - senzor nivel; 4 - clapetă antiretur; 5 - vane pe refulare; 6 - tablou echipament electric şi de automatizare a staţiei; 7 - cămin de vane (7) Pentru staţii de pompare ape uzate de capacitate redusă (<5 l/s) volumul bazinului de recepţie (prefabricat din masă plastică sau din beton) se determină pentru timpi de ordinul 3 - 5 min. (8) Bazinul de recepţie ape uzate se prevede cu grătare (sau tocătoare) pe traseul de acces a apei uzate în bazin. Interspaţiile grătarelor vor avea dimensiuni mai mici decât pasajul rotoric al pompelor. (9) Pentru construcţia în sistem cheson a bazinului de recepţie a staţiei de pompare ape uzate, se impune să se asigure: a. amenajarea radierului, astfel încât nămolurile să fie antrenate în pompe; b. măsuri constructive pentru demontarea (scoaterea) pompelor submersibile; c. în situaţiile bazinelor de recepţie închise, se adoptă măsuri pentru evacuarea gazelor prin prevederea instalaţiilor de ventilaţie; d. la staţii de capacitate mare (>10.000 mc/zi), se ia în considerare compartimentarea bazinului pe fiecare unitate de pompare. (10) Pentru staţii de pompare cu debite mici şi medii (Q < 10.000 mc/zi), se recomandă soluţia cu bazin de recepţie cuvă umedă cu electro - pompe submersibile; anexat bazinului de recepţie se prevede un compartiment al instalaţiilor hidraulice în care se face accesul independent de bazinul de recepţie; în planşeul superior al bazinului de recepţie se prevăd galerii închise cu grătare, care să permită extragerea pompelor, grătarelor cu reţineri, precum şi ventilaţie naturală. (a se vedea imaginea asociată) Figura 3.11. Staţie de pompare ape uzate cu pompe montate în camera uscată [SR EN 16932-2/2018] Notaţii: 1 - bazin colectare ape uzate; 2 - grup de pompare (pompa+motor); 3 - senzor de nivel; 4 - clapetă antiretur; 5 - vana de izolare; 6 - tablou electric de comandă şi automatizare; 7 - camera uscată (11) La staţiile de pompare ape uzate de capacitate mare, dotate cu electropompe în cameră uscată, se adoptă măsuri pentru: a. asigurarea etanşării perfecte a compartimentului uscat al pompelor şi instalaţiilor hidraulice; b. prevederea unei suprastructuri şi sisteme de ridicare şi acces la utilaje şi instalaţii hidraulice; c. ventilarea la nivel de 10 schimburi de aer/oră a camerei uscate; d. interdicţia de acces în camera uscată fără funcţionarea sistemului de ventilaţie, pornit cu minim 30 minute înainte de acces. (12) Elementele componente ale staţiilor de pompare ape uzate dotate cu electropompe în cameră uscată sunt: a. echipamente hidromecanice de bază, constituite din grupuri de pompare; b. instalaţie hidraulică, alcătuită din conducte de aspiraţie şi conducte de refulare aferente staţiei şi grupurilor de pompare, armături destinate manevrelor de închidere-deschidere şi de reglare a sensului de curgere a apei, dispozitive de atenuare a loviturii de berbec, instalaţii de golire şi epuismente; c. echipamente de măsurare a parametrilor hidroenergetici ai staţiei de pompare; d. echipamente electrice compuse din: circuite de forţă, circuite de iluminat, instalaţii de protecţie, instalaţii de măsurare, control şi comandă; e. instalaţii şi dispozitive de ridicat, destinate manevrării pieselor grele în perioada efectuării operaţiilor de mentenanţă; f. instalaţii de ventilare, instalaţii de încălzire şi instalaţii sanitare; g. instalaţii de telecomunicaţii şi dispecerizare; h. clădirea staţiei de pompare, care adăposteşte echipamentele şi instalaţiile. (13) Alimentarea cu energie electrică a staţiilor de pompare ape uzate se realizează atât din sistemul energetic naţional cât şi printr-un sistem alternativ de alimentare cu energie electrică care să asigure continuitate şi siguranţă în funcţionare (generatoare de curent, panouri fotovoltaice, panouri solare etc.). (14) Instalaţiile electrice aferente bazinelor de aspiraţie se proiectează conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare, privind protecţie antiexplozivă şi antideflangrantă. (15) Echipamentul electric aferent staţiilor de pompare ape uzate trebuie să respecte cel puţin gradul de protecţie IP 44, conform EN 60529. (16) În caz de avarie a staţiei de pompare, este necesară izolarea staţiei prin închiderea cu vană (stavilă) a admisiei apei în bazinul de recepţie (cămin cu vană, în amonte de staţia de pompare). (17) Staţiile de pompare ape uzate se echipează cu pompe de rezervă. Numărul pompelor de rezervă se stabileşte corespunzător prescripţiilor STAS 12594, cap. 2.4.3. (18) Amplasarea agregatelor în interiorul construcţiei staţiei de pompare (sala pompelor), se face cu respectarea distanţelor minime dintre agregate, corespunzător prevederilor STAS 12594, tabel 2. Aceste distanţe permit proiectantului stabilirea gabaritelor necesare pentru clădirea staţiei de pompare. (19) Sala pompelor, instalaţiile hidraulice, instalaţiile de încălzire şi instalaţiile de ventilaţie se dimensionează corespunzător prescripţiilor STAS 12594. (20) Structura se dimensionează astfel încât să prevină flotabilitatea staţiei de pompare ape uzate, în cazul în care există nivel de apă subterană. (21) Pompele se aleg din catalogul producătorilor sau folosind softuri de selecţie a pompelor, astfel încât curbele caracteristice să corespundă valorilor de debit, înălţime de pompare şi randament. (22) Înălţimea de pompare a staţiei de pompare ape uzate se determină cu relaţia: H_p = H_g + h_r (3.26) în care: H_g - înălţime geodezică de pompare, (m) H_g = N_max^ref - N_min^SPAU (3.27) N_max^ref - cota maximă pentru ax conductă refulare (stabilită pentru întregul traseu), (m) N_min^SPAU - cota minimă pentru nivelul apei în SPAU, (m) h_r - pierderi de sarcină totale (locale+liniare) pe traseul de refulare a staţiei de pompare, (m) h_r = M . Q^2 (3.28) M - modul de rezistenţă hidraulică, (s^2/m^5) Q - debitul pompat (mc/s) M = 0,0826 (lambda . L)/D^5 (3.29) lambda - coeficient Darcy lambda = (8 . g)/C^2 (3.30) C - coeficientul Chezy C = 1/n R^1/6 (3.31) n - coeficient de rugozitate; funcţie de materialul conductei de refulare; este dat de fabricantul conductei de refulare R - raza hidraulică, (m) R = A/P = D/4 (3.32) A - Aria secţiunii udate, (mp) P - perimetrul udat, (m) D - diametrul conductei, (m). (23) Diametrul minim admis pentru conducta de refulare este corespunzător SR EN 12050-1/2015. (24) Viteza minimă de curgere pe conductele de refulare apă uzată este de 0,7 m/s. (25) Materialul conductei de refulare a staţiei de pompare ape uzate trebuie să prezinte rezistenţă la coroziune şi la acţiunea apelor uzate transportate. (26) Pe traseul conductei de refulare, în punctele de cotă înaltă, se prevăd ventile de aerisire pentru apă uzată. 3.4.8. Toalete publice (1) Gradul de dotare a localităţilor urbane, cu toalete publice, depinde de: a. sistematizarea urbană; b. punctele de aglomerare urbană; c. existenţa reţelelor exterioare de alimentare cu apă, canalizare şi electrice; d. condiţiile impuse de organismele abilitate privind măsurile de protecţie a mediului. (2) Gradul de dotare a toaletelor publice cu obiecte sanitare, armături şi accesorii este în conformitate cu prevederile din normele şi normativele în vigoare şi cu normele europene similare, pentru asigurarea confortului igienico-sanitar şi a condiţiilor legale de protecţie a mediului. (3) Toaletele publice se realizează pe genuri. (4) Toaletele publice pot fi realizate în construcţii fixe sau mobile. (5) Se recomandă amplasarea toaletelor publice în toate locurile care presupun aglomerări sau trafic intens de persoane: a. gări, autogări, aeroporturi, porturi, stadioane, săli de sport, ştranduri etc.; b. pieţe agroalimentare, parcuri extinse şi pentru copii, grădini botanice, grădini zoologice etc.; c. puncte de frontieră; d. clădiri publice: şcoli, teatre, săli de concert, restaurante mari, complexe comerciale, expoziţii, circuri etc.; e. clădiri administrative, bănci, sedii de firme etc.; f. parcări (din localităţi şi din afara lor); g. campinguri, popasuri turistice; h. în curţile sau imediata apropiere a lăcaşelor de cult. (6) În plus, se prevăd toalete publice şi în localităţile cu lungimi mari ale arterelor de circulaţie şi valori ridicate ale numărului turiştilor în tranzit. (7) În locurile unde este necesară amplasarea toaletelor, dar nu se poate realiza racordarea la reţeaua de canalizare, se prevăd măsuri corespunzătoare de gestionare a apelor uzate colectate, cu respectarea prevederilor legale şi avizelor/autorizaţiilor de mediu aferente (ex: fose septice, staţii de epurare etc.). (8) Amenajarea toaletelor publice se face de preferinţă în construcţii supraterane, independente sau cuplate cu alte funcţiuni, în zone animate, cu circulaţie şi supraveghere intensă. (9) Se recomandă evitarea amenajării toaletelor publice subterane, în construcţii cu folosinţă exclusivă. (10) În zonele aglomerate şi cu trafic intens - pieţe, străzi comerciale, bulevarde, staţii ale mijloacelor de transport public etc., se recomandă amplasarea unor cabine sanitare preechipate, racordate direct la reţelele stradale de distribuţie, respectiv canalizare. Distanţa minimă dintre cabine se prevede de 300 m, numărul de cabine stabilindu-se în funcţie de intensitatea traficului. (11) Componentele principale, minim necesare, ale unui closet public sunt următoarele: a. construcţia (cabina); b. obiectele sanitare: i. vase de closet; ii. pisoare; iii. lavoare; iv. obiecte sanitare specifice persoanelor cu handicap locomotor şi accesorii aferente; v. sifoane de pardoseală; c. instalaţiile de alimentare cu apă: i. racordul; ii. instalaţiile de alimentare cu apă a lavoarelor şi dispozitivele de spălare a vaselor de closet, pisoarelor şi pardoselii; d. instalaţiile de canalizare: i. conductele de racord a obiectelor sanitare; ii. coloane de scurgere şi de ventilare; iii. colectoare orizontale; iv. racordul instalaţiei interioare la colectorul exterior de canalizare, prin intermediul căminului de racord; e. accesoriile obiectelor sanitare: i. cuiere; ii. port hârtie; iii. oglinzi; iv. etajere; v. uscătoare de mâini; vi. accesorii de igienizare; f. instalaţia de încălzire; g. instalaţia de ventilare locală/generală; h. instalaţia de iluminat; i. sistemul de indicatoare. (12) Obiectele sanitare aferente toaletelor publice pentru bărbaţi includ: pisoare, toalete şi lavoare. (13) Pisoarele sunt prevăzute cu robinete de spălare continuă, special construite pentru pisoare. (14) Evacuarea apei uzate de la pisoare se face printr-o rigolă căptuşită cu gresie, la un sifon racordat la colectorul de canalizare. Amplasarea obiectelor sanitare în toaletele publice se face cu respectarea dimensiunilor din STAS 1504. (15) Pentru menţinerea curăţeniei se prevăd robinete dublu serviciu, chiuvete, sifoane de pardoseală. (16) Celelalte obiecte sanitare sunt dotate cu armături şi accesorii obişnuite, ca la orice instalaţie sanitară. (17) Semnalizarea toaletelor publice se realizează în aşa fel încât să fie vizibilă, fără însă a fi stridentă. (18) La construcţiile fixe care adăpostesc toalete publice se prevăd: a. căi de acces sigure şi facil de utilizat: i. scările se acoperă cu materiale antiderapante şi se prevăd cu "mână curentă"; ii. intrarea în incinta closetului public se face prin uşi cu deschidere automată acţionată pe bază de senzori (fotocelule etc.). b. pentru spaţiile alocate cabinelor, pisoarelor, lavoarelor, încăperilor pentru personal, depozite de materiale, asigură: i. utilizare facilă; ii. finisarea pereţilor prin acoperire cu faianţa, în zonele pisoarelor şi lavoarelor; iii. finisarea pereţilor prin vopsire sau zugrăvire în culori agreabile, în celelalte zone; iv. pardoselile să fie acoperite cu finisaje corespunzătoare condiţiilor de agresivitate aplicabile şi rezistente la uzură; v. realizarea de zugrăveli rezistente, într-o paletă coloristică agreabilă. c. acţionarea simplă a uşilor de la cabine, prin împingere sau tragere, fără elemente care să le blocheze, dar cu dispozitive de închidere în interior; d. hidroizolarea compartimentelor. (19) Alimentarea cu apă a toaletelor publice se face din reţelele exterioare prin conducte de racord, prevăzute cu robinete de închidere. Pe conductele de racord se prevăd contoare. (20) Evacuarea apelor uzate se face printr-o conductă racordată la reţeaua exterioară de canalizare. 3.4.9. Instalaţii de canalizare în pieţe publice, fixe, volante, amplasate în aer liber (1) Dotarea cu instalaţii hidroedilitare a pieţelor publice fixe şi volante amplasate în aer liber, pe platouri, este o condiţie strict necesară pentru desfăşurarea activităţilor economice specifice, cu respectarea regulilor igienico-sanitare, în vederea asigurării sănătăţii populaţiei. (2) Pieţele agroalimentare se realizează cu respectarea exigenţelor din normele igienico-sanitare aplicabile, precum şi a autorizaţiilor de funcţionare. În acest sens, se prevăd lucrări hidroedilitare de canalizare (colectarea apelor de scurgere provenite de pe suprafeţe şi/sau uzate). (3) Principalele dotări necesare pentru canalizare în pieţele publice fixe şi volante, amplasate în aer liber, sunt următoarele: a. bazine din beton (spălătoare), racordate la reţeaua exterioară de canalizare prin intermediul unui cămin de racord; b. separator de nisip (sau nămol), prevăzut în cazul unor debite mari de ape uzate evacuate de la mai multe bazine (spălătoare). În acest caz, apele uzate evacuate din spălătoare sunt colectate în separatorul de nisip, unde sunt pre-epurate şi apoi deversate în reţeaua exterioară de canalizare; c. toalete publice. (4) Se recomandă ca amplasarea toaletelor publice în zona pieţelor să se facă la distanţe de minim 50 m de platourile destinate desfacerii mărfurilor, asigurându-se condiţiile de protecţie sanitară. (5) În cazul pieţelor organizate stabile, în aer liber dar cu sectoare protejate prin copertine, apa din precipitaţii, colectată în bazine, poate fi utilizată pentru spălarea platformelor, rezultând în acest fel economii semnificative de apă din reţeaua publică. (6) În cazul pieţelor publice fixe, funcţie de destinaţia acestora (respectiv, funcţie de cantitatea de materii plutitoare şi/sau în suspensie), se recomandă prevederea (realizarea şi utilizarea) de staţii de pre-epurare. Aceste staţii de pre-epurare pot avea în componenţă separatoare de nămol (nisip) sau de grăsimi, când o pondere semnificativă a apelor de scurgere provine de la sectoarele de comercializare a cărnii, a produselor lactate şi piscicole. (7) Pentru pieţele volante se are în vedere, în funcţie de condiţiile hidroedilitare locale, şi posibilitatea folosirii de grupuri sanitare mobile. (8) La proiectarea instalaţiilor de canalizare din pieţele publice, fixe sau volante, amplasate în aer liber, supuse reabilitării se aplică prescripţiile tehnice din standardele şi normativele în vigoare. (9) În proiectul instalaţiilor de canalizare pentru pieţele publice, fixe sau volante, amplasate în aer liber, se iau în considerare următoarele elemente: a. echiparea cuvelor cu dispozitivele necesare pentru asigurarea funcţionării normale respectiv cu grătare şi site pentru reţinerea resturilor vegetale şi a pământului rezultat din spălări, precum şi cu armături pentru spălare sub jet; b. dotarea obligatorie a pieţelor cu puncte pentru colectarea deşeurilor şi cu toalete publice amplasate şi amenajate în condiţii corespunzătoare de protecţie sanitară: i. gurile de scurgere destinate colectării apelor meteorice şi a celor de spălare a platformelor vor fi cu depozit pentru a proteja canalizarea împotriva formării de depozite de materiale care le-ar putea colmata; ii. realizarea unui sistem de colectoare de canalizare propriu pieţei (când mărimea şi programul de funcţionare justifică investiţia) care, înainte de racordul cu reţeaua publică de canalizare, să treacă apele colectate printr-un sistem de pre-epurare. 3.4.10. Materiale pentru tuburile din reţeaua de canalizare (1) Alegerea materialului din care se execută colectoarele în care curgerea se face cu nivel liber se face considerând elementele generale, aplicabile, precizate în normativul NP133, Volumul I, capitolul 7.1.3. - punctele 1-3, în funcţie de condiţiile de funcţionare (debite, profil, viteze) şi de condiţiile locale (agresivitatea solului, capacitatea portantă a solului, încărcări statice şi dinamice). Se are în vedere: a. diametrul necesar; b. tipurile de îmbinări şi caracteristicile acestora; c. încărcările statice şi dinamice exterioare, evaluate pe bază de calcul; d. rezistenţa la coroziune internă sau externă. (2) Pentru alegerea materialelor unei reţele de canalizare se analizează mai multe opţiuni de material pe baza: a. avantaje şi dezavantaje tehnice; b. costuri de investiţie; c. riscuri potenţiale în întreruperea funcţionării datorate avariilor specifice materialului; d. comportarea în timp a materialului, exprimată prin durata de viaţă şi modificarea parametrilor de rezistenţă în timp; se ia în considerare şi influenţa calităţii apei transportate asupra materialului tuburilor. (3) Toate tipurile de materialele folosite la construcţia colectoarelor de canalizare şi a conductelor de refulare vor respecta prevederile Hotărârii Guvernului nr. 668/2017 şi a Hotărârii Guvernului nr. 750/2017. (4) Descrierile detaliate ale fiecărui tip de material specific (de ex: gama de diametre, presiuni de funcţionare admise, clasele de rigiditate, grosimi de perete, dimensiuni de legătură mufă-racord etc.) se regăsesc în standardul de produs caracteristic tubului. (5) O descriere succintă a principalelor tipuri de materiale utilizate frecvent pentru construcţia colectoarelor de canalizare este prezentată în tabelul următor. Tabelul 3.7. Tipuri de materiale utilizate la construcţia reţelelor de canalizare gravitaţionale cu nivel liber
┌────┬───────────────┬──────────────┬──────────────┬────────────────┐
│Nr. │Material │Caracteristici│Avantaje │Dezavantaje │
│crt.│ │generale │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │ │- Este necesară │
│ │ │uzuale Dn= 110│ │protecţie │
│ │ │- 630 mm, │- Greutate │mecanică │
│ │ │clase de │redusă. │suplimentară │
│ │ │rigiditate │- Uşurinţă la │pentru anumite │
│ │ │SN2, SN4, SN │manipulare şi │categorii de │
│ │PVC-U*1) │8, produse │instalare. │soluri şi │
│ │(Policlorură de│conform SR EN │- Durată │încărcări │
│1 │vinil ne │1401 (standard│îndelungată de│(înglobarea în │
│ │plastifiat) cu │pe părţi). │viaţă. │nisip sau │
│ │perete compact │Fitingurile │- Rezistenţă │pietriş cu nisip│
│ │ │pot fi produse│la coroziune. │compactat). │
│ │ │prin injecţie │- Rugozitate │- Mai scump │
│ │ │în matriţă sau│redusă. │decât PVC- U cu │
│ │ │fabricate din │ │perete │
│ │ │ţeavă şi / sau│ │structurat │
│ │ │produse │ │neted; │
│ │ │injectate. │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │ │ │
│ │ │uzuale Dn = │ │ │
│ │ │110 - 630 mm, │ │ │
│ │ │clase de │ │ │
│ │ │rigiditate │ │ │
│ │ │SN2, SN4, SN │ │ │
│ │ │8, produse │ │- Instabilitate │
│ │ │conform SR EN │ │calitativă │
│ │ │13476-2. │ │datorata │
│ │ │Tuburile şi │ │grosimii │
│ │ │fitingurile │ │miezului │
│ │ │din PVC-U cu │ │expandat care nu│
│ │ │perete │ │poate fi │
│ │ │structurat │ │controlat în │
│ │ │neted, compus │ │producţie, │
│ │ │din 3 straturi│ │conducând la │
│ │ │coextrudate │ │dificultăţi în │
│ │ │simultan: două│- Preţ scăzut.│asigurarea │
│ │ │straturi (cel │- Greutate │clasei de │
│ │ │interior şi │redusă. │rigiditate pe │
│ │PVC-U cu perete│cel exterior) │- Uşurinţă la │toată lungimea │
│ │structurat │din PVC-U │manipulare şi │tubului. │
│ │neted │compact, între│instalare. │- Este necesară │
│2 │(coextrudat/ │acestea │- Durată │protecţie │
│ │multistrat/ │regăsindu-se │îndelungată de│mecanică │
│ │spumificat) │un strat │viaţă. │suplimentară │
│ │ │expandat din │- Rezistenta │(înglobarea în │
│ │ │PVC-U │la coroziune. │nisip sau │
│ │ │(miezul), cu │- Rugozitate │pietriş cu nisip│
│ │ │sau fără mufă │redusă. │compactat). │
│ │ │integrată la │ │- Nu sunt │
│ │ │unul dintre │ │rezistente la │
│ │ │capete. │ │impact, │
│ │ │Se îmbină cu │ │rezultând │
│ │ │fitinguri │ │pierderi de │
│ │ │produse │ │material în │
│ │ │conform SR EN │ │timpul │
│ │ │1401 (standard│ │transportului şi│
│ │ │pe părţi), │ │manipulării în │
│ │ │realizate prin│ │perioada de │
│ │ │injecţie în │ │execuţie. │
│ │ │matriţă sau cu│ │ │
│ │ │fitinguri │ │ │
│ │ │fabricate prin│ │ │
│ │ │termoformare │ │ │
│ │ │şi sudură sau │ │ │
│ │ │lipire din │ │ │
│ │ │ţeavă. │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │ │- Greutate │ │
│ │ │ │redusă. │ │
│ │ │Gama de │- Uşurinţă la │ │
│ │ │diametre │manipulare şi │ │
│ │ │uzuale Dn = │instalare. │ │
│ │ │160 - 1000 mm,│- În baza │ │
│ │ │clase de │calculelor │ │
│ │ │rigiditate │statice, se │ │
│ │ │SN8, SN10, │poate renunţa │ │
│ │ │SN12 şi SN16, │la înglobarea │ │
│ │PP │produse │tubului în │ │
│3 │(polipropilenă)│conform SR EN │nisip sau │- Mai scump │
│ │cu perete │1852-1. │pietriş cu │decât PVC- U. │
│ │compact │Fitingurile │nisip; │ │
│ │ │pot fi produse│rezistente la │ │
│ │ │prin injecţie │acţiuni │ │
│ │ │în matriţă sau│dinamice. │ │
│ │ │fabricate din │- Durată │ │
│ │ │ţeavă şi/sau │îndelungată de│ │
│ │ │produse │viaţă. │ │
│ │ │injectate. │- Rezistenţă │ │
│ │ │ │la coroziune. │ │
│ │ │ │- Rugozitate │ │
│ │ │ │redusă. │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │ │ │
│ │ │uzuale Dn = │ │ │
│ │ │160 - 1000 mm,│ │ │
│ │ │clase de │ │ │
│ │ │rigiditate │ │ │
│ │ │SN8, SN10, │ │ │
│ │ │SN12 şi SN16, │ │ │
│ │ │produse │- Greutate │ │
│ │ │conform SR │redusă. │ │
│ │ │EN13476-2 sau │- Uşurinţă la │ │
│ │ │Există şi │manipulare şi │ │
│ │ │pentru gama de│instalare. │ │
│ │ │diametre Dn = │- În baza │ │
│ │ │160 - 500 mm, │calculelor │ │
│ │ │produse │statice, se │ │
│ │ │conform ONR │poate renunţa │ │
│ │PP │20513. │la înglobarea │ │
│ │(polipropilena)│Sunt definite │tubului în │ │
│4 │cu perete │ca fiind de │nisip sau │- Mai scump │
│ │multistrat, tip│Tip A şi au │pietriş cu │decât PVC- U. │
│ │A │suprafeţele │nisip. │ │
│ │ │interioară şi │- Durată │ │
│ │ │exterioară │îndelungată de│ │
│ │ │netede. │viaţă. │ │
│ │ │Se produc prin│- Rezistenţă │ │
│ │ │coextrudate în│la coroziune. │ │
│ │ │trei straturi,│- Rezistente │ │
│ │ │în acelaşi mod│la acţiuni │ │
│ │ │ca ţevile │dinamice │ │
│ │ │PVC-U │- Rugozitate │ │
│ │ │multistrat. │redusă. │ │
│ │ │Fitingurile │ │ │
│ │ │pot fi produse│ │ │
│ │ │prin injecţie │ │ │
│ │ │în matriţă sau│ │ │
│ │ │fabricate din │ │ │
│ │ │ţeavă şi/sau │ │ │
│ │ │produse │ │ │
│ │ │injectate. │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │ │ │
│ │ │uzuale Dn = │ │ │
│ │ │160-1400 mm, │- Greutate │ │
│ │ │clase de │redusă. │ │
│ │ │rigiditate │- Uşurinţă la │ │
│ │ │SN8, SN10, │manipulare şi │ │
│ │ │SN12 şi SN16, │instalare. │ │
│ │ │conform SR │- În baza │ │
│ │ │EN13476-3. │calculelor │ │
│ │ │Au o suprafaţă│statice, se │ │
│ │ │interioară │poate renunţa │ │
│ │ │netedă şi o │la înglobarea │ │
│ │ │suprafaţă │tubului în │ │
│ │ │exterioară │nisip sau │ │
│ │ │profilată, │pietriş cu │ │
│ │ │fiind definite│nisip. │ │
│ │ │Tip B. │- Durată │ │
│ │ │Suprafaţa │îndelungată de│ │
│ │ │exterioară │viaţă. │ │
│ │ │profilată a │- Rezistenta │ │
│ │ │ţevii de Tip B│la coroziune. │ │
│ │ │se obţine prin│- Rugozitate │ │
│ │ │extrudarea │redusă. │ │
│ │ │simultană a │- Geometria │ │
│ │ │două ţevi │tuburilor │ │
│ │ │concentrice, │corugate este │- În anumite │
│ │ │ţeava │o structură │soluri, este │
│ │ │exterioară │rezistentă din│necesară │
│ │PP corugată │fiind preluată│punct de │protecţie │
│ │(polipropilena │de un │vedere │mecanică │
│5 │cu perete │dispozitiv │mecanic, │suplimentară │
│ │multistrat, tip│segmentat şi │realizată prin│(înglobarea în │
│ │B) │profilat, care│utilizarea │nisip sau │
│ │ │creează │unei cantităţi│pietriş cu nisip│
│ │ │ondulaţiile │minime de │compactat). │
│ │ │specifice │material (cu │ │
│ │ │ţevii │aceeaşi │ │
│ │ │corugate. │cantitate de │ │
│ │ │Îmbinarea │material, se │ │
│ │ │tuburilor din │obţine o │ │
│ │ │PP cu perete │lungime mai │ │
│ │ │structurat se │mare de tub cu│ │
│ │ │face prin │acelaşi │ │
│ │ │procedeul │diametru şi │ │
│ │ │cep-mufă cu │rigiditate │ │
│ │ │inel de │inelară decât │ │
│ │ │etanşare │se poate │ │
│ │ │elastomeric. │obţine pentru │ │
│ │ │Mufele │un tub cu o │ │
│ │ │tuburilor sub │altă structură│ │
│ │ │DN 500 mm sunt│de perete). │ │
│ │ │produse │- Îmbinările │ │
│ │ │separat, prin │pot fi blocate│ │
│ │ │injecţie în │pentru │ │
│ │ │matriţă şi │protecţie la │ │
│ │ │sunt sudate │smulgere/ │ │
│ │ │ulterior la │eforturi │ │
│ │ │capătul │longitudinale.│ │
│ │ │tuburilor │ │ │
│ │ │debitate deja │ │ │
│ │ │la lungimea │ │ │
│ │ │standard, │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │- Greutate │ │
│ │ │uzuale Dn = │redusă. │ │
│ │ │110 - 1200 mm,│- Uşurinţă la │- Material │
│ │ │clase de │manipulare şi │moale, care se │
│ │ │rigiditate SN4│instalare. │zgârie uşor, │
│ │ │şi SN8 │- Durată │necesită │
│ │ │Produse │îndelungată de│realizarea unui │
│ │ │conform SR EN │viaţă. │pat de pozare │
│ │ │12666-1 │- Rezistenta │corespunzător │
│ │ │Îmbinările pot│la coroziune. │- Coeficienţi de│
│ │ │fi cu inel │- Rugozitate │dilataţie │
│ │PEID cu perete │elastomeric, │redusă. │termică │
│6 │compact │prin sudură │- Materiale │ridicaţi, care │
│ │ │cap la cap, │uşoare cu │necesită măsuri │
│ │ │electrofuziune│avantajele │adecvate de │
│ │ │sau îmbinări │care decurg │pozare │
│ │ │mecanice. │din aceasta la│- Nu rezistă la │
│ │ │Fitingurile │execuţie şi │acţiunea │
│ │ │pot fi produse│montaj │dioxidului de │
│ │ │prin injecţie │-Rezistenţe la│clor şi sunt │
│ │ │în matriţă, │coroziune atât│solubile la │
│ │ │sau fabricate │a apei cât şi │hidrocarburi │
│ │ │din segmenţi │a terenului în│ │
│ │ │de ţeavă şi/ │care se │ │
│ │ │sau produse │pozează. │ │
│ │ │injectate. │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │ │- Greutate │ │
│ │ │ │redusă. │ │
│ │ │ │- Uşurinţă la │ │
│ │ │ │manipulare şi │ │
│ │ │Gama de │instalare. │ │
│ │ │diametre │- Durată │ │
│ │ │uzuale Dn = │îndelungată de│ │
│ │ │110 - 1200 mm,│viaţă. │ │
│ │ │clase de │- Rezistenta │ │
│ │ │rigiditate SN4│la coroziune. │ │
│ │ │şi SN8, │- Rezistente │ │
│ │ │produse │la acţiuni │ │
│ │ │conform SR │dinamice │- Material │
│ │ │EN13476-3 │- Rugozitate │moale, care se │
│ │ │Îmbinarea │redusă. │zgârie uşor, │
│ │ │tuburilor din │- Geometria │necesită │
│ │ │PEID cu perete│tuburilor │realizarea unui │
│ │ │structurat se │corugate este │pat de pozare │
│ │ │face prin │o structură │corespunzător │
│ │ │procedeul │rezistentă din│- Coeficienţi de│
│ │PEID cu perete │cep-mufă cu │punct de │dilataţie │
│7 │corugat │inel de │vedere │termică ridicaţi│
│ │ │etanşare │mecanic, │care necesită │
│ │ │elastomeric. │realizată prin│măsuri adecvate │
│ │ │Mufele │utilizarea │de pozare │
│ │ │tuburilor sub │unei cantităţi│- Nu rezistă la │
│ │ │DN 500 mm sunt│minime de │acţiunea │
│ │ │produse │material (cu │dioxidului de │
│ │ │separat, prin │aceeaşi │clor şi sunt │
│ │ │injecţie în │cantitate de │solubile la │
│ │ │matriţă şi │material, se │hidrocarburi │
│ │ │sunt sudate │obţine o │ │
│ │ │ulterior la │lungime mai │ │
│ │ │capătul │mare de tub cu│ │
│ │ │tuburilor │acelaşi │ │
│ │ │debitate deja │diametru şi │ │
│ │ │la lungimea │rigiditate │ │
│ │ │standard. │inelară decât │ │
│ │ │ │se poate │ │
│ │ │ │obţine pentru │ │
│ │ │ │un tub cu o │ │
│ │ │ │altă structură│ │
│ │ │ │de perete) │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │- Greutate │ │
│ │ │uzuale Dn = │redusă, în │- Este necesară │
│ │ │100-4000 mm, │raport cu │protecţie │
│ │ │clase de │tuburile din │mecanică │
│ │ │rigiditate SN │ceramică │suplimentară │
│ │ │2.500, SN │vitrificată │pentru anumite │
│ │ │5.000 şi │sau beton. │categorii de │
│ │ │SN10.000, │- Se pot │soluri şi │
│ │ │produse │executa │încărcări. │
│ │ │conform SR EN │inclusiv │- Greutate mai │
│ │ │ISO 23856, │secţiuni ovoid│mare în │
│ │Poliesteri │ASTM D3262, │/clopot. │comparaţie cu │
│ │armaţi cu fibră│ASTM 2996, │- Uşurinţă la │tuburile din │
│8 │de sticlă şi │ASTM 2997. │manipulare şi │material │
│ │inserţie de │Pot fi produse│instalare. │plastic. │
│ │nisip (PAFSIN) │prin │- Durată │- Răspuns slab │
│ │ │înfăşurare sau│îndelungată de│la sarcinile │
│ │ │înfoliere. │viaţă. │dinamice. │
│ │ │Îmbinarea │- Rezistenta │- Necesită │
│ │ │tuburilor se │la coroziune. │atenţie sporită │
│ │ │realizează cu │- Rugozitate │la transport, │
│ │ │manşon şi │redusă. │manipulare şi │
│ │ │garnitură de │- Se pot │montaj. │
│ │ │etanşare din │utiliza pentru│- Costul este │
│ │ │masă plastică │pozare fără │între PVC/ PP şi│
│ │ │sau cauciuc, │săpătura │ceramica │
│ │ │înglobată în │deschisă. │vitrificată. │
│ │ │carcasă de │ │ │
│ │ │PAFSIN. │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │ │- Rezistente │ │
│ │ │ │la acţiuni │- Refacerea │
│ │ │ │dinamice │avariilor │
│ │ │ │- Se pot │costisitoare. │
│ │ │ │executa │- Greutate │
│ │ │ │inclusiv │ridicată a │
│ │ │ │secţiuni ovoid│tuburilor. │
│ │ │Gama de │/clopot. │- Preţ mai │
│ │ │diametre │- Rezistenţă │ridicat faţă de │
│ │ │uzuale Dn= 300│bună la │tuburile din │
│ │ │- 3000 mm. │agresivitatea │mase plastice. │
│ │ │Produse │apei │- Pe parcursul │
│ │ │conform SR EN │interioare şi │pozării acestor │
│ │ │1916. Pot fi │exterioare. │tuburi, stratul │
│ │Beton armat şi │produse prin: │- Fac parte │de fundare al │
│9 │beton armat │- turnare │din categoria │patului de │
│ │precomprimat │centrifugală. │tuburilor │pozare trebuie │
│ │ │-vibropresare.│rigide care │realizat ţinând │
│ │ │Îmbinarea │preiau │cont de │
│ │ │tuburilor se │sarcinile │calculele de │
│ │ │face cu │externe │predimensionare │
│ │ │cep-buză sau │verticale, │pentru a │
│ │ │cep-mufă cu │sarcinile │preîntâmpina │
│ │ │inel de │transmise │apariţia │
│ │ │etanşare. │terenului │tensiunilor la │
│ │ │ │adiacent fiind│îmbinarea │
│ │ │ │mici. │cep-mufă şi │
│ │ │ │- Se pot │eventualele │
│ │ │ │utiliza pentru│deteriorări ale │
│ │ │ │pozare fără │acestora. │
│ │ │ │săpătură │ │
│ │ │ │deschisă. │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │Gama de │ │ │
│ │ │diametre │ │ │
│ │ │uzuale Dn = │ │ │
│ │ │300-2500 mm, │ │- Lungimea de │
│ │ │clase de │ │fabricare a │
│ │ │rigiditate SN │- Durată │tuburilor este │
│ │ │2.500, SN │îndelungată de│de maxim 3,0 m. │
│ │ │5.000 şi SN │viaţă. │- Rugozitate mai│
│ │ │10.000, │- Se pot │mare faţă de │
│ │ │produse │executa │tuburile din │
│ │ │conform DIN │inclusiv │mase plastice şi│
│ │ │54815, DIN │secţiuni ovoid│PAFSIN. │
│ │ │4263. │/clopot. │- Greutate │
│ │ │Îmbinarea se │- Rezistenta │ridicată a │
│ │ │realizează │la condiţii │tuburilor. │
│ │ │printr-o cuplă│foarte │- Preţ mai │
│ │ │fabricată din │corozive şi │ridicat faţă de │
│ │ │răşini │agresive. │conductele din │
│ │ │poliesterice, │- Fac parte │mase plastice. │
│ │ │armate cu fire│din categoria │- Pe parcursul │
│10 │Beton polimer │de sticlă │tuburilor │pozării acestor │
│ │ │(PAFS) ce are │rigide care │tuburi, stratul │
│ │ │incorporate │preiau │de fundare al │
│ │ │inele duble de│sarcinile │patului de │
│ │ │etanşare şi │externe │pozare trebuie │
│ │ │distanţiere │verticale, │realizat ţinând │
│ │ │din cauciuc │sarcinile │cont de │
│ │ │elastomeric. │transmise │calculele de │
│ │ │Cupla este │terenului │predimensionare,│
│ │ │montată din │adiacent fiind│pentru a │
│ │ │fabrica la │mici;. │preîntâmpina │
│ │ │unul din │- Se pot │apariţia │
│ │ │capetele │utiliza pentru│tensiunilor la │
│ │ │tubului. │pozare fără │îmbinarea │
│ │ │La tuburile cu│săpătură │cep-mufă şi │
│ │ │montaj în │deschisă. │eventualele │
│ │ │săpătură │ │deteriorări ale │
│ │ │deschisă, mufa│ │acestora. │
│ │ │este de tip │ │ │
│ │ │clopot şi este│ │ │
│ │ │profilată din │ │ │
│ │ │turnare. │ │ │
├────┼───────────────┼──────────────┼──────────────┼────────────────┤
│ │ │ │ │- Lungimea de │
│ │ │ │ │fabricare a │
│ │ │ │- Durată de │tuburilor este │
│ │ │ │viaţă de peste│de maxim 2,5 m. │
│ │ │ │100 de ani. │- Refacerea │
│ │ │ │- Rezistenţă │avariilor │
│ │ │ │la coroziune. │costisitoare. │
│ │ │ │- │- Necesită │
│ │ │ │Caracteristici│atenţie sporită │
│ │ │ │hidraulice │la transport, │
│ │ │ │superioare │manipulare şi │
│ │ │ │tuburilor din │montaj (material│
│ │ │Gama de │beton. │casant la şocuri│
│ │ │diametre │- Fac parte │accidentale din │
│ │ │uzuale Dn = │din categoria │montaj). │
│ │ │125-1000 mm, │tuburilor │- Cost ridicat, │
│ │ │produse prin │rigide care │faţă de tuburile│
│ │ │extrudare, │preiau │din alte │
│11 │Ceramică │conform SR EN │sarcinile │materiale. │
│ │vitrificată │295. Îmbinarea│externe │- Pe parcursul │
│ │ │tuburilor se │verticale, │pozării acestor │
│ │ │face cu │sarcinile │tuburi, stratul │
│ │ │cep-mufă cu │transmise │de fundare al │
│ │ │element de │terenului │patului de │
│ │ │etanşare. │adiacent fiind│pozare trebuie │
│ │ │ │mici. │realizat ţinând │
│ │ │ │- Rezistenţa │cont de │
│ │ │ │la coroziune │calculele de │
│ │ │ │acoperă │predimensionare,│
│ │ │ │întreaga gama │pentru a │
│ │ │ │de pH 0 - 14. │preîntâmpina │
│ │ │ │- Se pot │apariţia │
│ │ │ │utiliza pentru│tensiunilor la │
│ │ │ │pozare fără │îmbinarea │
│ │ │ │săpătura │cep-mufă şi │
│ │ │ │deschisă. │eventualele │
│ │ │ │ │deteriorări ale │
│ │ │ │ │acestora. │
└────┴───────────────┴──────────────┴──────────────┴────────────────┘
*1) NOTĂ: Materialul a purtat o perioadă sigla "PVC KG" devenind cunoscut şi chiar specificat ca atare în documentaţii tehnice. Prescurtarea KG, provine din originalul german "Kunststoff Grundleitung", care înseamnă "material plastic montat subteran". Standardul SR EN 1401-1 (standard pe părţi) ce defineşte acest sistem, nu are nici o referinţă la sigla "PVC-KG". (6) Principalele tipuri de materiale utilizate frecvent pentru construcţia conductelor sub presiune, cum este cazul conductelor de refulare aferente staţiilor de pompare a apelor uzate, sunt prezentate în normativul NP133, Volumul I, capitolul 7.1.3 Materiale şi îmbinări pentru conducte sub presiune - punctele 7 şi 8. (7) Principalele tipuri de îmbinări utilizate pentru construcţia colectoarelor de canalizare sunt: a. îmbinarea cu mufă - cea mai des întâlnită fiind folosită la aproape toate tipurile de tuburi pentru canalizare. Pentru asigurarea etanşeităţii, este folosit un element de etanşare (inel/garnitură elastomeric). b. îmbinare cu cep şi buză, folosită la tuburile din beton. Etanşeitatea îmbinării se face cu element de etanşare (inel/garnitură elastomerică). Pentru a asigura etanşeitatea pe toată durata de viaţă a reţelei, se recomandă folosirea elementului de etanşare în locul mortarului de ciment. c. îmbinare cu manşoane: i. îmbinare cu manşoane mecanice, preponderent folosită pentru: 1. conectarea a două conducte din materiale diferite şi/sau diametre diferite; 2. remedierea avariilor la conductele aflate în exploatare. ii. îmbinare cu manşoane prin sudură, folosită mai ales la conductele din material plastic. 3.5. Managementul apelor meteorice (1) Pentru perimetrul construibil al localităţilor sau obiectivelor social-economice unde nu este raţională preluarea apelor meteorice de către reţelele de canalizare: a. la nivelul factorilor de decizie responsabili cu elaborarea strategiilor de dezvoltare/sistematizare a localităţilor, inclusiv P.U.G, P.U.Z şi P.U.D. se analizează şi implementează concepte de reducere a cantităţilor de apă meteorică colectate în sistem centralizat, care ar implica realizarea şi exploatarea unor sisteme de canalizare costisitoare, neraţionale; b. deciziile se adoptă exclusiv pe baza rezultatelor studiilor de specialitate elaborate integrat la nivelul centrului populat, studii prin care se analizează debitele de ape meteorice provenite din ploi excepţionale, precum şi posibilităţile de scurgere superficială a acestor debite (pe străzi, alei, terenuri) astfel încât să nu se producă inundaţii, ţinându-se seama de prevederile de la subcapitolul 3.4.2, împreună cu prevederile STAS 4068/1, STAS-4068/2 şi STAS 4273; c. debitele excedentare astfel determinate se folosesc la elaborarea studiilor şi proiectelor de sistematizare a perimetrelor afectate. (2) Conceptele sustenabile care se implementează, de management integrat al resurselor şi dezvoltare de soluţii cu impact redus, se bazează pe: a. conceptul reţinerii apei din ploi la locul de cădere cu metode alternative de control secvenţial de tip ecologic şi execuţia de bazine de infiltraţie - acumulare cu/fără reutilizarea acestor ape. b. reducerea suprafeţelor impermeabile în amenajările urbane. c. identificarea şi amenajarea traseelor favorabile pentru descărcarea apelor meteorice direct în emisar, prin rigole/canale cu un control prealabil al calităţii apei descărcate. d. utilizarea de metode combinate de control de tip ecologic (verde şi gri) într-un sistem secvenţial de control: de exemplu, bazine de retenţie temporară şi rezervoare naturale (bazine) de apă cu vegetaţie permanentă, filtre, şanţuri de infiltrare, fâşii vegetale etc. (3) Abordarea strategică pentru implementarea managementului apelor meteorice ia în considerare: a. identificarea condiţiilor existente a folosinţelor beneficiare şi resurselor ce trebuie protejate; b. inventarierea şi cuantificarea surselor de poluare şi a posibilelor efecte asupra receptorului; c. analiza datelor disponibile şi a dotărilor pentru monitorizare şi modelare; d. inventarierea normelor legale şi a măsurilor administrative existente şi identificarea măsurilor de îmbunătăţire a acestora; e. pregătirea de planuri de măsuri pe termen lung, privind controlul resurselor, operare, întreţinere şi monitorizare. 3.5.1. Soluţii bazate pe natură (1) Definiţii: a. soluţii bazate pe natură: acţiuni de protejare, gestionare durabilă şi restaurare a ecosistemelor naturale sau modificate, care abordează provocările societale în mod eficient şi adaptativ, oferind simultan bunăstare umană, capacitatea ecosistemelor de adaptare la factorii perturbatori şi beneficii pentru biodiversitate; acestea sunt concepute pentru a aborda provocările majore cu care societatea se confruntă, cum ar fi pierderea biodiversităţii, schimbările climatice, degradarea terenurilor, securitatea alimentară, riscurile de dezastre, dezvoltarea urbană, securitatea apei, precum şi dezvoltarea socială şi economică, sănătatea umană şi o gamă largă de servicii ecosistemice, aplicând în acelaşi timp garanţii sociale şi de mediu, bazându-se pe garanţiile relevante existente; b. infrastructură verde: o reţea planificată strategic, alcătuită din zone naturale şi seminaturale, precum şi din alte elemente de mediu, care este concepută şi gestionată pentru a oferi o gamă largă de servicii ecosistemice; aceasta integrează spaţii verzi (sau acvatice, în cazul ecosistemelor de acest tip) şi alte elemente fizice ale zonelor terestre (inclusiv de coastă) şi ale celor marine; pe uscat, infrastructurile verzi sunt prezente atât în mediul rural, cât şi în cel urban; c. măsuri naturale de retenţie a apei: măsuri multifuncţionale, care urmăresc să protejeze şi să gestioneze resursele de apă şi să abordeze provocările legate de apă prin restaurarea sau menţinerea ecosistemelor, precum şi a trăsăturilor şi caracteristicilor naturale ale corpurilor de apă folosind mijloace şi procese naturale; obiectivul lor principal este de a îmbunătăţi, precum şi de a conserva, capacitatea de reţinere a apei a acviferelor, a solului şi a ecosistemelor, în vederea îmbunătăţirii stării acestora. (2) Proiectarea utilizând metode alternative bazate pe o metodologie de dezvoltare cu impact redus, sustenabilă, de tip infrastructură verde axată pe soluţii bazate pe natură şi măsuri naturale de retenţie a apei, trebuie să urmărească următoarele obiective: a. folosirea apei meteorice ca o resursă; b. managementul apei meteorice aproape de locul unde cade; c. managementul apei de şiroire la suprafaţă, printr-o combinaţie secvenţială de metode de control al apelor meteorice; d. să permită infiltrarea apei de ploaie în sol; e. să favorizeze evapo-transpiraţia; f. încetinirea scurgerii şi stocarea apei de şiroire, pentru reducerea debitelor; g. reducerea contaminării apei de şiroire, prin prevenirea poluării şi controlul ei aproape de sursa de producere; h. tratarea apei de şiroire pentru a reduce riscul de poluare a mediului. (3) În contextul adaptării la schimbările climatice, a necesităţii reducerii riscurilor de dezastre şi necesităţii protecţiei resurselor de apă, se impune susţinerea implementării soluţiilor bazate pe natură care sprijină infrastructura verde, a sistemelor durabile de drenaj care combină elemente de infrastructură convenţională gri cu cele verzi, ajută la creşterea cantităţilor de apă acumulate în corpurile de apă şi reduce vulnerabilitatea la inundaţii şi secete. (4) Metode de dezvoltare cu impact redus, utilizând soluţii bazate pe natură şi măsuri naturale de retenţie a apei, care pot fi implementate în spaţiul urban, pot fi de tipul celor prezentate în continuare, lista nefiind exhaustivă: a. deconectarea suprafeţelor impermeabile. Această metodă presupune colectarea apei meteorice de şiroire aproape de sursă prin interceptarea, filtrarea sau tratarea mai complexa, infiltrarea sau refolosirea ei, pe măsură ce se deplasează de pe suprafaţa impermeabilă spre sistemul de drenaj. De obicei, aceste soluţii sunt instalate adiacent clădirilor rezidenţiale şi comerciale; b. jardiniere stradale cu plante. Jardinierele stradale pot fi alcătuite din diferite materiale (beton, lemn, plastic) plasate pe/deasupra solului, cu o bază impermeabilă, care permit infiltrarea apei meteorice prin solul din jardiniera înainte de a fi evacuată; c. fâşii cu vegetaţie de filtrare. Sunt zonele cu vegetaţie în care debitul interceptat din zonele adiacente impermeabile, are viteze de curgere mai reduse decât în mod natural, care permit suspensiilor şi poluanţilor ataşaţi să sedimenteze şi/sau să fie filtrate de vegetaţie; d. şanţuri înierbate. Contribuie la atenuarea şi filtrarea volumului de apă meteorică, conducând la reducerea debitului şi a concentraţiilor poluanţilor din apa meteorică; e. fâşii vegetale uscate. Fâşiile vegetale uscate sau fâşiile de filtrare, sunt celule de bioretenţie, configurate sub formă de canale acoperite cu gazon sau alt tip de vegetaţie (altul decât plantele ornamentale). Fâşia vegetală uscată este un sistem de filtrare care înmagazinează apa temporar şi apoi filtrează volumul captat; f. fâşii vegetale umede. Fâşiile vegetale umede pot asigura preluarea şi filtrarea apei meteorice şi sunt o combinaţie între o fâşie vegetală uscată şi o zonă umedă; g. acoperişuri verzi. Acoperişurile verzi (cunoscute şi sub numele de acoperişuri vegetale, acoperişuri ecologice etc.) sunt suprafeţe de acoperiş care conţin, în mod tipic, materiale de drenaj şi protecţie la umezeală şi un mediu de creştere proiectat să susţină creşterea plantelor; h. sisteme de colectare apă meteorică. Asigură interceptarea, depozitarea şi eliberarea apei meteorice pentru folosinţe ulterioare; i. pavaj permeabil. Sunt tipuri de pavaje care permit apei meteorice să se infiltreze printre golurile suprafeţei pavate într-un rezervor substrat unde este stocat temporar şi/sau infiltrat în pământ. Există o varietate de pavaje permeabile care includ beton permeabil, asfalt poros şi blocuri de pavaj cuplate permeabil; j. grădini vegetale (de ploaie). Sunt poziţionate lângă clădiri, suprafeţele pavate sau asfaltate şi conţin plante autohtone, solul acestora contribuind la acumularea unei părţi din apa de ploaie; k. tehnici de filtrare locală. Filtrele pentru apa meteorică de şiroire sunt o metodă practică de tratare a apei colectate de pe suprafeţe mici cu impermeabilitate ridicată; l. bioretenţia: i. zone de bioretenţie individuale pot deservi arii de scurgere cu grad ridicat de impermeabilitate, de până la un hectar ca mărime. Apa meteorică de şiroire este condusă către o depresiune superficială, cu vegetaţie care încorporează multe dintre mecanismele naturale existente într-un ecosistem vegetal de îndepărtare a poluanţilor; ii. zone umede construite. Zonele umede construite, numite uneori zone umede pluviale, sunt depresiuni superficiale, de dimensiuni mari, prin comparaţie cu zonele de bioretenţie individuale, care primesc debite de ape meteorice pentru tratarea calităţii acesteia. Au de obicei, o adâncime mai mica de 30 cm şi acoperire mare cu vegetaţie diversificată. Apa de şiroire dintr-un eveniment ploios stocată o perioada lungă timp, permite dezvoltarea proceselor biologice de îndepărtare a poluanţilor; m. iazuri: i. iazuri umede. Au în componenţă un bazin permanent de apă stătătoare care asigură sedimentarea şi epurarea biologică. Apa de şiroire din fiecare precipitaţie intră în bazin şi înlocuieşte apa rămasă din evenimentele precedente. Bazinul funcţionează şi ca o barieră împotriva repunerii în suspensie a sedimentelor acumulate din ploile anterioare. Atunci când sunt dimensionate corect, iazurile umede au un timp de retenţie care variază de la câteva zile la câteva săptămâni, ceea ce permite funcţionarea numeroaselor mecanisme naturale de îndepărtare a poluanţilor; ii. iazuri cu retenţie extinsă. Un iaz cu retenţie extinsă asigură reţinerea apei meteorice de şiroire între 12 şi 24 de ore după fiecare ploaie. O structură de deversare controlează debitul de apă meteorică deversată, în aşa fel încât se acumulează şi este stocată în construcţia de retenţie. Stagnarea temporară favorizează sedimentarea suspensiilor şi reduce debitul de vârf transportat în secţiunea aval. (5) Din experienţa actuală în utilizarea de soluţii bazate pe natură pentru gestionarea apelor meteorice în vederea reducerii debitelor de vârf şi decompensarea reţelelor de canalizare, s-a constatat că dintre metodele de dezvoltare cu impact redus implementate la nivel de management al spaţiilor publice, soluţiile cu eficienţe ridicate sunt următoarele, menţionate în ordine descrescătoare: bioretenţie > grădini vegetale de ploaie > acoperişuri verzi > pavaje permeabile. (6) Deoarece printr-o proiectare şi execuţie defectuoasă, care nu ţine cont de condiţiile amplasamentului, şi prin lipsa unei întreţineri regulate, implementarea soluţiilor bazate pe natură în mediul urban, în special cele bazate pe infiltraţie, pot să provoace şi unele efecte nedorite, trebuie prevăzute măsuri pentru evitarea acestor efecte. Se menţionează, cu titlu de exemplu, potenţiale efecte nedorite: a. scurgerile de suprafaţă colectate de pe străzi publice, parcări sau centre comerciale, afectează prin percolare zone proprietate privată, deoarece mărimea zonelor de infiltraţie este insuficientă; b. suprafeţele pe care se realizează infiltraţia se pot colmata cu particulele antrenate; c. apa captată în bazinele de infiltraţie poate conduce în anumite situaţii la inundarea subsolurilor învecinate; d. reabilitarea bazinelor de infiltraţie poate fi costisitoare; e. în anumite situaţii, soluţiile bazate pe natură pot conduce la degradarea calităţii apei subterane; f. scurgerile pot conţine concentraţii de hidrocarburi care impun utilizarea unor separatoare de hidrocarburi, care să asigure reţinerea acestora, înaintea utilizării altor metode de control. (7) Se impune ca bazinele de infiltraţie şi şanţurile de infiltrare să fie întreţinute metodic şi sistematic. Măsurile generale minimale de întreţinere a acestora sunt: a. inspecţii, realizate la intervale regulate. Se recomandă inspecţii anuale şi după fiecare ploaie importantă. Inspecţia presupune verificarea zonelor cu posibile depuneri, pantele malurilor, semne de eroziune sau cu posibile deteriorări din cauza traficului, vegetaţie abundentă; b. întreţinere de rutină. Se referă la proceduri care trebuie desfăşurate regulat, ca de exemplu scarificare, îndepărtarea depunerilor, defrişarea vegetaţiei abundente, întreţinerea stării vegetaţiei; c. intervenţii în caz de necesitate: i. reparaţia zonelor erodate sau cu stricăciuni structurale; ii. îndepărtarea depunerilor; în mod uzual se realizează la intervale de peste 1 an, cu excepţia perioadelor în care în zonă sunt şantiere; iii. o atenţie deosebită se acordă situaţiilor în care sedimentele conţin acumulări de metale grele sau alţi poluanţi toxici. d. alte măsuri de întreţinere pentru situaţii normale: i. cositul suprafeţelor înierbate; ii. îndepărtarea depunerilor mari şi algelor; iii. controlul dezvoltării insectelor. e. în operarea tuturor obiectelor incluse în această secţiune sunt imperativ necesare lucrări periodice de întreţinere. Neglijarea întreţinerii periodice poate duce la eşecul funcţionării adecvate a acestor metode de control. 3.5.2. Bazine de retenţie (1) Bazinele de retenţie se dimensionează cu respectarea prevederilor SR 1846-2, cap. 4.4, având următoarele funcţiuni: a. asigurarea compensării debitelor maxime din ploi, cu descărcarea acestora în perioade mai lungi, prin: i. reţinerea apelor meteorice poluate, care spală străzile în primele minute ale ploii; ii. reducerea vârfului de debit când durata ploii este egală cu timpul de concentrare; iii. înmagazinarea temporară a unui volum care altfel ar stagna pe străzi, când durata ploii este mai mare ca durata ploii de calcul; iv. reţinerea poluanţilor preluaţi de apele meteorice în prima parte a scurgerii apelor de b. Protecţia mediului acvatic al receptorului. (2) Construcţia bazinelor de retenţie pentru apele meteorice se analizează în corelaţie cu planul urbanistic al zonei canalizate, astfel încât acestea să se încadreze în sistemul urban al zonei. Se recomandă o folosinţă suplimentară pentru bazinul de retenţie (de exemplu, în cazul sistemului divizor, utilizarea apei pentru spălat şi stropit). Aceste bazine se curăţă periodic. (3) Pentru dimensionarea bazinelor de retenţie din cadrul reţelelor publice de canalizare, se impune elaborarea de modele hidraulice specializate, cu realizarea de analize de detaliu privind situaţiile efective de funcţionare, în care, în locul ipotezei simplificatoare aferente unei ploi constante, care stă la baza calculelor prezentate la subcapitolul 3.3.2. aplicabile pentru suprafeţe reduse şi calcul manual, se ia în considerare situaţia reală a unei ploi de calcul cu intensitate variabila în timp. În acest sens, se parcurg următorii paşi de calcul: a. cu histograma ploii de calcul se stabileşte ploaia căzută pe suprafaţa bazinului de canalizare; b. se stabilesc caracteristicile colectorului de canalizare prevăzut a fi montat în aval de bazinul de retenţie şi se calculează debitul maxim ce poate fi transportat de acest colector; c. cunoscând valorile debitelor instantanee ale ploii şi debitul maxim ce poate fi transportat prin colectorul de canalizare, se determină diferenţele între debite, care transformate în volume, reprezintă cantitatea de apă de acumulat în bazinul de retenţie proiectat; d. calculul volumului acumulat se face prin integrarea suprafeţei rezultată între curba hidrografului ploii de calcul şi linia debitului maxim transportat prin colectorul de canalizare. Integrarea se poate face prin metoda trapezelor, volumul total fiind calculat prin însumarea volumelor parţiale. (4) Prin excepţie de la prevederile (3), pentru bazine de canalizare cu suprafaţă totală mai mică de 2 kmp, se pot dimensiona soluţii pentru reducerea vârfului debitului apelor meteorice, aplicând metoda prevăzută în SR 1846 - 2 Anexa B.1.2, utilizând următoarele ipoteze simplificatoare: a. durata ploii de calcul este egală cu timpul de concentrare superficială (t_cs); b. ploaia de calcul se consideră constantă în timp. (5) În acest caz, calculul se face parcurgând următorii paşi: a. se obţine valoarea debitului maxim admis a fi descărcat în reţeaua de canalizare din aval, valoarea fiind stabilită prin avizul/acordul prealabil emis de operatorul sistemului de canalizare; b. se evaluează, conform prevederilor de la subcapitolul 3.3.2, caracteristicile ploii de calcul aplicabile amplasamentului: i. timpul de concentrare; ii. valoarea intensităţii corespunzătoare frecvenţei normate şi duratei ploii de calcul, extrasă din curba IDF/recomandabil din studiul meteorologic actualizat, aferent amplasamentului. c. după calculul valorii debitului de ploaie şi cunoscând debitul maxim ce poate fi descărcat în colectorul de canalizare din aval, se calculează volumul bazinului de retenţie cu relaţiile următoare: V_bazin retenţie = 1/2 . T_t . (Q_max - q_max)^2/Q_max [mc] (3.33) T_t = t_cs . (1 + α) [secunde] (3.34) în care: Q_max - debitul maxim de ploaie aferent bazinului de colectare; q_max - debitul maxim admis a fi descărcat în reţeaua de canalizare din aval; T_t - durata totală a hidrografului de debit, în sec α - raportul adimensional supraunitar dintre durata ramurii descendente şi durata ramurii ascendente a hidrografului debitului în secţiunea de calcul. Valoarea α se adoptă: - 2.5 pentru bazine cu suprafaţa de până la 1 kmp; – 3.5 pentru bazine cu suprafaţa de 2 kmp; – prin interpolare liniara pentru bazine cu suprafaţa între 1 şi 2 kmp. (6) Conceptul constructiv al bazinului de retenţie se stabileşte cu respectarea următoarelor principii: a. bazinul de retenţie se concepe să includă un compartiment mai mic, distinct, cu rol de cameră de încărcare a bazinului principal - asigură reţinerea suspensiilor în primele 10 minute ale ploii, care are încărcări foarte mari; această apă are caracteristicile unei ape uzate menajere din punct de vedere al MTS şi CBO_5; b. în momentul în care bazinul de încărcări este plin, printr-un deversor începe umplerea bazinului principal. Bazinul principal este prevăzut cu un grătar des care are rolul de a nu permite pătrunderea materialelor grosiere; c. bazinul de retenţie principal preia vârful ploii, astfel încât, la umplerea completă a acestuia, volumul suplimentar de apă va fi descărcat în colectorul de canalizare; d. după încetarea ploii, bazinul de retenţie principal se goleşte în colectorul de canalizare; e. nămolul decantat se evacuează în reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere. (7) Realizarea bazinului de retenţie se face cu integrarea acestuia în peisagistica zonei, ori de câte ori este posibil. Dacă terenul permite, se poate crea un luciu de apă, cu avantaje urbanistice şi financiare în ceea ce priveşte amenajarea bazinului de retenţie. (8) În operarea bazinelor de retenţie sunt necesare lucrări periodice de întreţinere. În acest sens, se prevăd toate facilităţile necesare evacuării nămolului reţinut, golirii complete şi spălării acestuia, în vederea evitării mirosurilor neplăcute ce pot să apară datorită stagnării apei pe o perioadă mai îndelungată. 3.6. Execuţia obiectelor din cadrul reţelelor de canalizare (1) Execuţia lucrărilor se face în conformitate cu proiectul aferent şi cu respectarea prevederilor generale specificate în normativul NP 133, volumul I, capitolul 7.3. 3.6.1. Execuţia reţelelor de canalizare (1) Tehnologia de execuţie a reţelei trebuie să ţină cont de materialele din care sunt realizate tuburile. (2) Reţeaua se execută întotdeauna dinspre aval spre amonte, tronsoanele finalizate putând fi date în exploatare. (3) Execuţia se face pe tronsoane cu lungimi limitate, numai după ce pentru respectivele tronsoane sunt asigurate materialele necesare şi forţa de muncă, iar amplasamentul este eliberat. (4) Execuţia reţelelor de canalizare se poate face, în funcţie de tehnologia prevăzută prin proiect sau utilizată de antreprenor cu următoarele metode: a. metode manuale; b. metode mecanice; c. cu metode care implică utilizarea roboţilor specializaţi în realizarea operaţiunilor de execuţie şi montaj reţele; d. combinaţii ale metodelor anterior menţionate. (5) Indiferent de metoda utilizată pentru execuţia reţelelor, antreprenorul va respecta elementele impuse prin proiect, cerinţele funcţionale şi normele de securitate şi protecţie a muncii. (6) La pozarea tuburilor se respectă indicaţiile producătorului materialului. (7) Tehnologia de execuţie a reţelei cuprinde fazele: a. aprovizionarea cu materiale, în ritmul execuţiei; b. trasarea lucrărilor; c. desfacerea pavajelor, pe o lăţime suficientă pentru desfăşurarea lucrărilor în conformitate cu prevederile proiectului, cerinţele impuse de emitentul Autorizaţiei de Construire, respectiv următoarele cerinţe: i. stratul de sol vegetal se depozitează separat de celelalte materiale, în vederea reutilizării; ii. toate materialele reutilizabile rezultate din desfacerea pavajelor se depozitează fără afectarea traficului rutier sau pietonal; iii. materialele nereutilizabile se evacuează din amplasament. d. realizarea săpăturii (cu sprijinire de taluz vertical) şi depozitare corespunzătoare a materialului excavat (astfel încât să nu blocheze circulaţia, curgerea apei, traficul, pietonii); e. realizarea lucrărilor necesare de sprijinire sau deviere provizorie/definitivă a altor utilităţi aflate în amplasament; f. pentru lucrările de înlocuire a unor colectoare existente, în situaţia în care se foloseşte traseul existent, realizarea lucrărilor provizorii necesare pentru scoaterea tronsonului de tub şi a construcţiilor accesorii care se înlocuiesc, din ansamblul existent; g. îmbinarea tuburilor în tranşee: i. manual, pentru tuburile cu greutăţi reduse; ii. cu echipamente şi utilaje adecvate, pentru tuburi grele; iii. după coborârea tuburilor în tranşee: 1) fundul săpăturii/patul de pozare se adânceşte corespunzător în dreptul îmbinărilor dintre tuburi, pentru evitarea rezemării tubului numai pe mufe şi pentru a permite alinierea tuburilor pentru execuţia îmbinării etanşe; 2) se realizează îmbinarea tuburilor unul după altul, cu asigurarea etanşării corespunzătoare. h. instalarea conductelor de racord şi execuţia conectărilor aferente la colectorul stradal; i. montarea construcţiilor accesorii aferente prevăzute (cămine, racorduri etc.); j. realizare parţială umplutură: i. după un control de nivelment şi verificarea calităţii execuţiei lucrării, se completează umplutura, în straturi de 10-15 cm pe primii 0,30 m deasupra tubului, compactată manual (pe tuburi se aşază numai pământ afânat, eventual cernut, eliminându-se bolovanii mari sau resturi din beton, pământ îngheţat sau din alte materiale dure); ii. se trece de minimum 3 ori cu elementul de compactare şi montarea benzii de semnalizare şi detecţie, la minim 0,30 m peste generatoarea superioara a tuburilor. k. realizare inspecţie CCTV şi întocmire raport aferent de către un contractor specializat, cu prezentarea următoarelor informaţii minime privind fiecare tronson: i. înregistrarea cu camera video CCTV a interiorului colectorului; ii. profilul longitudinal aferent, cu indicarea pantelor tronsoanelor, precum şi a cotelor radier efectiv executate la fiecare cămin de vizitare. l. proba de etanşeitate; m. efectuarea eventualelor remedieri şi repetarea probei de etanşeitate; n. completare umplutură, în straturi de 10 - 30 cm, compactată manual sau mecanic (cu pământul rezultat din săpătură); o. refacerea îmbrăcăminţii drumului; p. spălarea tronsonului; q. punerea în funcţiune a tronsonului finalizat. (8) Metodele de montare a tuburilor prefabricate se stabilesc în funcţie de dimensiunile şi de greutatea acestora. (9) La finalizarea instalării colectoarelor de canalizare, inclusiv a tuturor accesoriilor aferente, înainte de programarea şi convocarea probei de etanşeitate, următoarele verificări reprezintă precondiţii pentru realizarea probelor de etanşeitate: a. concordanţa lucrărilor executate cu proiectul; b. poziţiile şi execuţia căminelor/camerelor, inclusiv echiparea acestora: i. toate capetele tuburilor care intră în cămin sunt tăiate la faţa interioară a căminului; ii. rigola este profilată hidraulic; iii. treptele sunt instalate în poziţia finală; iv. etanşările sunt realizate. c. calitatea îmbinărilor. d. raportul CCTV elaborat pentru toate tronsoanele de colector stradal supus probelor, după instalarea şi spălarea colectorului, căminelor şi racordurilor aferente. (10) Proba de etanşeitate se realizarea cu respectarea prevederilor aplicabile din SR EN 1610, completate cu următoarele cerinţe: a. proba se face numai cu apă; b. în cadrul probei de etanşeitate se asigură următoarele: i. racorduri - se instalează capace pe capătul conductelor dinspre utilizator, la intrarea în căminul de racord; ii. cămine de vizitare - capătul aval al tronsonului testat se obturează cu balon; iii. presiunea de verificare: 1) este de maxim 5 m col H_2O (în capătul aval al tronsonului) şi minim 1 m col H_2O (în capătul amonte al aceluiaşi tronson). Diferenţa maximă de cotă a radierului colectorului, admisă pentru testarea în cadrul unui singur tronson, este de 4 m. 2) se măsoară de la generatoarea superioară a colectorului, prin umplerea tronsonului sau a construcţiei verificate, până la nivelul terenului aferent punctului de control având cota minimă pe tronsonul testat. iv. după umplerea colectoarelor şi/sau a căminului şi după atingerea presiunii de verificare necesară, poate fi necesar un timp de aşteptare (perioada în care apa utilizată la proba de etanşeitate este absorbită de întregul tronson), care în general este de o oră. v. durata de verificare este, de regulă, de 30 minute. c. la finalul probei, obturatoarele pneumatice se depresurizează şi se observă condiţiile de curgere până la scurgerea completă a apei utilizate pentru probă; d. este interzisă utilizarea de obturatoare pneumatice la care depresurizarea necesită coborârea personalului în cămin; e. proba se execută pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, pentru ca rezultatele să nu fie influenţate de variaţiile de temperatură. (11) Proba se consideră reuşită pe tronsonul respectiv, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a. la examinarea vizuală să nu prezinte scurgeri vizibile de apă, pete de umezeala pe tuburi şi în special în zona îmbinărilor; b. la sfârşitul duratei de probă, nivelul măsurat în punctul de control aferent tronsonului nu a scăzut cu mai mult de 10 cm faţă de nivelul iniţial (menţinerea presiunii în timpul probei de etanşeitate); c. volumul total de apă adăugată în timpul probei nu depăşeşte valoarea stabilită prin proiect. (12) După efectuarea probei de etanşeitate se efectuează următoarele verificări şi probe: a. întocmirea procesului-verbal a probei de etanşeitate; b. umplerea tranşeei în zona îmbinărilor; c. umplerea tranşeei; d. verificarea gradului de compactare conform prevederilor proiectului; e. refacerea părţii carosabile a drumului conform prevederilor din proiect; f. refacerea trotuarelor; g. refacerea spaţiilor verzi; h. executarea marcării şi reparării reţelelor conform STAS 9570-1. (13) Înainte de execuţia umpluturilor la cota finală, se execută ridicarea topografică detaliată a colectoarelor (plan şi profil longitudinal) cu precizarea căminelor (configuraţia acestora în plan, diametrele şi cotele radier de intrare/ieşire), racordurilor etc. (14) Releveele reţelelor se anexează Cărţii tehnice a Construcţiei şi se centralizează în formatul stabilit de operatorul sistemului de canalizare, în vederea integrării în sistemul geografic informaţional (GIS), deţinut de acesta. (15) Înainte de punerea în funcţiune, se face spălarea reţelei, conform actelor normative specifice, aplicabile, în vigoare. (16) Punerea în funcţiune a reţelei se face de către personalul Operatorului sistemului de canalizare. 3.6.2. Execuţia staţiilor de pompare ape uzate (1) Staţiile de pompare ape uzate pot fi executate în sistem tip cheson sau staţie de pompare prefabricată tip monobloc. (2) Execuţia staţiilor de pompare ape uzate presupune existenţa unui plan privind realizarea excavaţiilor amplasamentului. Acest plan trebuie să cuprindă lucrările de execuţie a săpăturilor, sprijiniri, lucrări de drenaj. (3) La execuţia săpăturilor se acordă o mare atenţie terasamentelor care se pot prăbuşi, se folosesc balustrade pentru a preveni căderea personalului în interiorul săpăturii, se asigură că utilajele şi traficul din zona menţin o distanţă de siguranţă suficientă faţă de malul săpăturii. (4) Suprafaţa de la fundul gropii excavate pentru montarea staţiilor de pompare prefabricate trebuie să fie săpata uniform. Dacă este necesar, se împrăştie nisip grosier, fără pietre, pe fundul gropii şi se presează în mod adecvat cu o maşină de compactat. Placa de fundaţie din beton pe care urmează să fie montată staţia de pompare va fi o construcţie prefabricată sau va fi turnată, fie direct pe fundul gropii, fie pe stratul de pietriş compactat. (5) Soluţia aleasă pentru execuţia staţiilor de pompare ape uzate trebuie să asigure următoarele cerinţe: a. sisteme care să permită separarea/reţinerea solidelor înainte de trecerea prin pompe; b. să asigure condiţii igienice de întreţinere şi intervenţii; c. condiţiile de lucru/mediu din camera pompelor (cheson/staţie prefabricată) trebuie să permită atât funcţionarea în condiţii de siguranţă, cu un grad de protecţie corespunzător, cât şi protecţia la intervenţia neautorizată. În acest sens se vor avea în vedere următoarele: i. dacă se optează pentru cheson în mediu uscat, tablourile electrice de forţă şi automatizare se montează în interiorul chesonului; ii. dacă se optează pentru cheson în mediu umed, panoul de comandă, acţionare, automatizare şi protecţie se montează în exterior, la limita proprietăţilor, pe stâlp sau soclu de beton, în cutie cu grad de protecţie min IP 56. d. modul de separare, stocare şi transport al solidelor să nu afecteze fiabilitatea pompelor; e. soluţia constructivă de execuţie asigură etanşeitatea corespunzătoare a structurii, pe toată durata normată de viată a acesteia, pentru a exclude posibilitatea de infiltraţii. (6) Pentru execuţia staţiilor de pompare tip cheson în mediu umed, se poate construi adiacent chesonului un cămin de beton care să permită instalarea armăturilor necesare pe conductele de refulare (vane, clapeţi antiretur). (7) La execuţie se acordă o atenţie deosebită la poziţionarea pieselor metalice înglobate pentru trecerea conductelor şi pentru fixarea ghidajelor necesare instalării grătarului de reţinere solide, precum şi cotului suport şi barelor de ghidaj pentru instalarea pompelor. (8) Montarea electropompelor submersibile de ape uzate implică parcurgerea următoarelor etape: a. pregătirea radierului/fundaţiei, curăţirea părţilor filetate a şuruburilor de fundaţie, a găurilor filetate şi nefiletate din placa de bază; b. trasarea axelor fundaţiei, a golurilor şuruburilor de fundaţie şi a ghidajului şi verificarea cotelor de nivel şi de montaj ale suportului pompei şi ghidajului (corelarea între suportul pompei şi ghidajul fixat la partea superioară de rama golului de montaj din planşeul chesonului); c. montarea plăcii de bază (cotului suport) şi ghidajului, efectuându-se totodată controlul planeităţii plăcii de bază, cu ajutorul nivelei şi verticalităţii ghidajului cu ajutorul firului cu plumb. Orizontalitatea se realizează prin strângerea piuliţelor şuruburilor de fundaţie. Se verifică în permanenţă orizontalitatea, reajustând cât este necesar cu ajutorul unor bailagare, până când piuliţele sunt complet strânse şi placa de bază este orizontală; d. montarea unităţii pompă-motor pe cotul suport şi verificarea corectitudinii poziţiei de montaj a cotului suport şi ghidajului, prin manevre de scoatere şi introducere a pompei. (9) Construcţia staţiilor de pompare ape uzate va fi prevăzută cu chepenguri metalice de acces la utilaje. (10) Accesul personalului de exploatare şi întreţinere în staţie se face prin trapa specială prevăzută cu scară de acces. Scara de acces se realizează din materiale rezistente în mediu coroziv. (11) Instalaţia hidraulică din interiorul staţiei de pompare ape uzate se execută din materiale rezistente la coroziune, iar îmbinările între conducte şi armături vor fi îmbinări cu flanşe. (12) Instalaţia hidraulică se execută astfel încât să existe posibilitatea de golire a conductei de refulare în bazinul staţiei de pompare ape uzate. (13) Staţia de pompare ape uzate se execută cu instalaţie de ventilaţie. (14) După montarea instalaţiei hidraulice, se realizează proba de presiune şi etanşeitate pentru conducte şi armături şi probe de funcţionare a pompelor pentru verificarea parametrilor staţiei. Probele de presiune şi etanşeitate se realizează corespunzător prescripţiilor SR EN 12050-1. (15) Finalizarea probelor de funcţionare se face prin întocmirea fişei de testare a funcţionării staţiei de pompare ape uzate. Aceasta cuprinde verificarea următoarelor aspecte: diametrul interior al staţiei, înălţime staţie, debit pompat, înălţime de pompare, putere pompă, curent nominal, funcţionare staţie (nivel min=oprit, nivel max.=oprit, nivel alarmă=pornit toate pompele), sens de rotaţie, zgomot, vibraţii, împământare etc. (16) Materialul de umplutură a gropilor în care au fost montate staţiile de pompare prefabricate este alcătuit din material granular, având o dimensiune uniformă a granulelor (pietriş sau nisip), sub 32 mm. Stratele de umplutură se realizează succesiv, cu grosimi de maxim 50 cm, stabilite conform prevederilor SR EN 16907. Pe o distanţă de pană la 30 cm faţă de peretele staţiei de pompare prefabricate, compactarea se execută manual. (17) Întocmire proces verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de execuţie. 3.7. Exploatarea reţelelor de canalizare 3.7.1. Elemente generale (1) Exploatarea reţelelor de canalizare, în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale, se poate face prin compartimente de specialitate autorizate din aparatul propriu al consiliilor locale sau de agenţi economici atestaţi şi autorizaţi în condiţiile Legii nr. 241/2006 a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în specialitatea alimentări cu apă şi canalizare, de către Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (A.N.R.S.C.). Exploatarea se face prin contracte de prestări de servicii, încheiate cu consiliile locale. (2) Activitatea de exploatare a reţelelor de canalizare este complexă, întrucât reţeaua de canalizare: a. este obiectul de legătură utilizator-operator şi sursa majorităţii conflictelor; b. este obiectul cel mai extins şi mai solicitat; c. este obiectul cel mai dinamic - practic, dezvoltarea este continuă, generând-se noi relaţii furnizor - consumator; d. este primul obiect al sistemului şi problemele de calitate/cantitate din reţea se răsfrâng asupra obiectelor din aval; e. poate să genereze probleme de siguranţa traficului, sănătate publică şi de mediu, ca urmare a unei reţele incorect alcătuite sau exploatate, prin apariţia de deversări şi/sau exfiltraţii. (3) Exploatarea reţelei de canalizare se realizează pe baza instrucţiunilor de exploatare şi întreţinere specifice. Măsurile curente pentru supravegherea reţelei sunt: a. verificarea debitelor transportate prin reţea şi a nivelului apei în puncte critice - se poate face prin monitorizare on-line, măsurători sistematice sau prin controlul sesizărilor consumatorilor asupra calităţii serviciului. O exploatare bună a sistemului implică procesarea rapidă a valorilor colectate în timp real din sistem şi interpretarea lor de către personal specializat: debite mari/ mici, nivelul apei prea ridicat, presiuni anormale pe conductele de refulare etc. În acest sens, în sistemele retehnologizate de canalizare se instalează elemente automate de monitorizare (traductori care arată starea de funcţionare/rezervă/avarie a pompelor, starea închis/deschis a vanelor, nivelul/volumul apei în bazinele de aspiraţie, presiunea apei pe conductele de refulare etc). b. pentru cunoaşterea performanţelor funcţionale ale reţelei de canalizare, pe lângă monitorizarea on-line şi supravegherea regulată a reţelei, în cazuri mai complexe, se face un audit/expertiză specializată, elaborate de specialişti certificaţi. c. operatorul sistemului de canalizare, utilizând modelul hidraulic al întregii reţele, actualizat periodic pentru reflectarea situaţiei efective a reţelei, poate: i. să evalueze rapid cauzele probabile ale respectivelor situaţii reclamate de utilizatori; ii. să compare rezultatele simulărilor hidraulice cu rezultatele măsurătorilor din teren, identificând rapid diferenţele şi metodele de remediere necesare; iii. să evalueze parametrii de funcţionare pentru racorduri noi solicitate de utilizatori suplimentari. d. verificarea funcţionarii corecte a construcţiilor accesorii: i. cămine/camere/cămine de racord - integritatea capacelor, starea carosabilului adiacent capacelor, integritatea structurilor, formarea de depuneri etc.; ii. colectoare - formarea de depuneri/blocaje, demufarea tuburilor, perforarea tuburilor de rădăcini etc.; iii. guri de scurgere - cel puţin o data la 3 luni. e. verificarea calităţii şi tipului de apă descărcată de utilizatori în reţea; f. urmărirea funcţionării corecte a staţiilor de pompare; g. realizarea intervenţiilor în reţea pentru realizarea de noi racorduri, remedierea unor avarii, realizarea de lucrări noi de extindere; h. spălarea reţelei - sistematic, pentru tronsoanele cu viteze de curgere reduse, indicate prin proiect sau identificate în timpul exploatării cu depuneri. În acest scop se folosesc utilaje specializate de spălare; i. în lipsa altor surse de apă de spălare, apa utilizată poate fi apă potabilă, care se contorizează la consum tehnologic; j. se respectă reglementările tehnice specifice, privind reabilitarea conductelor pentru transportul apei, aplicabile, în vigoare. (4) Inspecţia se face de acelaşi personal, pentru a se obişnui cu detaliile şi a putea sesiza diferenţele. (5) Pentru dimensionarea numărului de personal de supraveghere se recomandă minim: a. 1 echipa de minim 3 oameni la 20-30 km de reţea de canalizare în mediul urban; b. 1 echipa de minim 3 oameni la 10-20 km de reţea de canalizare în mediul rural. (6) Rezultatul inspecţiei se notează într-o fişă. (7) Fişele se stabilesc prin Regulamentul tehnic de exploatare a lucrărilor şi pot fi elaborate fie pe hârtie, fie în format electronic. (8) Lucrările pentru supravegherea reţelelor de canalizare stau la baza: a. realizării planului şi executării lucrărilor de întreţinere; b. declanşării etapei de reparaţie, când este cazul. 3.7.2. Regulamentul de exploatare şi întreţinere (1) Exploatarea reţelei de canalizare cuprinde totalitatea operaţiunilor şi activităţilor efectuate de către personalul angajat în vederea funcţionării corecte a sistemului de canalizare în scopul colectării apelor uzate şi a apelor meteorice canalizate, în condiţii corespunzătoare igienico-sanitare şi de siguranţă. (2) Ţinând seama de mărimea sistemului (ca debit), componenţa sa (construcţii, instalaţii, obiecte tehnologice), gradul de automatizare a proceselor şi dotarea cu aparatură automată de măsură şi control a unor indicatori de calitate a apei uzate, pentru exploatarea şi întreţinerea corespunzătoare a ansamblului staţie de epurare - reţea de canalizare la nivelul parametrilor de funcţionare prevăzuţi în proiect, este necesară elaborarea unui Regulament de exploatare şi întreţinere care să conţină principalele reguli, prevederi şi proceduri necesare funcţionării corecte a acestuia. (3) Regulamentele de exploatare şi întreţinere se elaborează prin grija beneficiarului (primărie, regie de gospodărie comunală, societate privată etc.) fie de către operatorii de servicii conform legislaţiei în vigoare, fie de către personalul propriu sau de o societate de proiectare de specialitate, avându-se în vedere indicaţiile din proiect, instrucţiunile de exploatare, avizele şi recomandările organelor abilitate (companiile de gospodărirea apelor, inspectoratele sanitare şi cele de protecţia mediului), precum şi alte prescripţii legale existente în domeniu. (4) Regulamentul de exploatare şi întreţinere cuprinde în mod detaliat descrierea construcţiilor şi instalaţiilor sistemului de canalizare, releveele acestora, schema funcţională, modul în care sunt organizate activităţile de exploatare şi întreţinere, responsabilităţile pentru fiecare formaţie de lucru şi loc de muncă, măsurile igienico - sanitare şi de protecţia muncii, de apărare împotriva incendiilor, sistemul informaţional adoptat, evidenţele ce trebuie ţinute de către personalul de exploatare, modul de conlucrare cu alte societăţi colaboratoare, cu beneficiarul etc. (5) După definitivare, Regulamentul de exploatare şi întreţinere se aprobă de către Consiliul de administraţie al unităţii care exploatează sistemul de canalizare şi de către autorităţile locale (primărie, consiliul local, consiliul judeţean etc.). (6) Regulamentul va fi completat şi reaprobat de fiecare dată când în sistemul de canalizare se produc modificări constructive şi funcţionale, reabilitări ale unor obiecte tehnologice, schimbarea unor utilaje şi/sau echipamente sau alte operaţiuni care ar putea afecta procesele tehnologice. Din cinci în cinci ani, regulamentul se reactualizează pentru a se ţine seama de experienţa acumulată în decursul perioadei de exploatare anterioară. (7) Prevederile regulamentului se aplică integral şi în mod permanent de către personalul de exploatare şi întreţinere, acesta fiind examinat periodic, la intervale de cel mult un an sau ori de câte ori se constată o insuficientă cunoaştere a regulamentului, situaţie care ar putea conduce la o exploatare sau o întreţinere necorespunzătoare a construcţiilor şi instalaţiilor sistemului de canalizare. (8) Regulamentul de exploatare şi întreţinere se va întocmi având în vedere următoarele documentaţii principale: a. proiectul construcţiilor şi instalaţiilor sistemului de canalizare precum şi toate documentaţiile şi actele modificatoare; b. releveele construcţiilor după terminarea lucrărilor de execuţie, care ţin seama de toate modificările efectuate pe parcursul execuţiei; c. planurile de situaţie, schemele funcţionale, dispoziţiile generale ale construcţiilor şi instalaţiilor; d. instrucţiunile de exploatare ale construcţiilor şi instalaţiilor elaborate de către proiectant; e. fişele tehnice ale utilajelor şi echipamentelor montate în sistem; f. avizele organelor abilitate privind realizarea şi exploatarea lucrărilor de investiţie; g. documentaţia referitoare la recepţia de la terminarea lucrărilor şi de la recepţia definitivă; h. cartea tehnică a construcţiilor; i. schema administrativă a personalului de exploatare. 3.7.3. Măsuri de protecţia muncii şi a sănătăţii populaţiei 3.7.3.1. Măsuri de protecţia şi securitatea muncii la execuţia, exploatarea şi întreţinerea reţelei de canalizare (1) Activităţile impuse de execuţia, exploatarea şi întreţinerea reţelei de canalizare prezintă pericole importante datorită multiplelor cauze care pot provoca îmbolnăvirea sau accidentarea celor care lucrează în acest mediu, de aceea este necesar a se lua măsuri speciale de instruire şi prevenire. (2) Accidentele şi îmbolnăvirile pot fi cauzate în principal de: a. prăbuşirea pereţilor tranşeelor sau excavaţiilor realizate pentru montajul tuburilor sau pentru fundaţii; b. căderea tuburilor sau a altor echipamente în timpul manipulării acestora; c. intoxicaţii sau asfixieri cu gazele toxice emanate (CO, CO_2, gaz metan, H_2S etc.); d. îmbolnăviri sau infecţii la contactul cu mediul infectat (apa uzată); e. explozii datorate gazelor inflamabile; f. electrocutări datorită cablurilor electrice neizolate corespunzător din reţeaua electrică a staţiei; g. căderi în cămine sau în bazinul de aspiraţie al staţiei de pompare a apelor uzate menajere etc. (3) Pentru a preveni evenimentele de tipul celor enumerate mai sus, este necesar ca tot personalul care lucrează în reţeaua de canalizare să fie instruit la angajare şi regulat în activitatea curentă, prin participarea la cursuri dedicate teoretice şi practice. (4) Toţi lucrătorii care lucrează la exploatarea şi întreţinerea reţelei de canalizare trebuie să facă un examen medical riguros şi să fie vaccinaţi împotriva principalelor boli hidrice (febră tifoidă, dizenterie etc.). De asemenea, zilnic, aceştia trebuie controlaţi astfel încât celor care au răni sau zgârieturi oricât de mici, să li se interzică contactul cu reţeaua de canalizare. Toţi lucrătorii sunt obligaţi să poarte echipament de protecţie corespunzător (cizme, salopete şi mănuşi), iar la sediul sectorului să aibă la dispoziţie un vestiar cu două compartimente, unul pentru haine curate şi unul pentru haine de lucru, precum şi duşuri, săpun, prosop etc. (5) Echipele de control şi de lucru pentru reţeaua de canalizare trebuie să fie dotate, în afară de echipamentul de protecţie obişnuit, cu lămpi de miner tip Davis, măşti de gaze şi centuri de siguranţă, detectoare de gaze toxice (oxid de carbon, amoniac, hidrogen sulfurat) sau inflamabile (metan). (6) Înainte de intrarea în cămine sau în canal este necesar să se deschidă 3 capace în amonte şi în aval pentru a se realiza o aerisire de 2-3 ore, precum şi a se verifica prezenţa gazelor cu ajutorul lămpii de miner. Dacă lămpile se sting, se recurge la ventilarea artificială, iar intrarea în cămin se face numai cu măşti de gaze şi centuri de siguranţă, lucrătorul fiind legat cu frânghie ţinută de un alt lucrător situat la suprafaţă. (7) De asemenea, când muncitorii se află în cămine sau parcurg trasee ale unor canale amplasate pe partea carosabilă, trebuie luate măsuri cu privire la circulaţia din zonă prin semnalizarea punctului de lucru cu marcaje rutiere corespunzătoare atât pentru zi cât şi pentru noapte. (8) În unele cazuri există pericol de a se produce explozii datorită gazelor ce se degajă din apele uzate, sau ca rezultat al unor procese de fermentare care se pot produce în reţelele de canalizare. În aceste situaţii, nu este permis accesul în cămine decât cu lămpi de tip miner şi este interzisă categoric aprinderea chibriturilor sau fumatul. (9) O atenţie deosebită se acordă pericolului de electrocutare prin prezenţa cablurilor electrice îngropate în vecinătatea reţelelor de canalizare, precum şi a instalaţiilor de iluminat în zone cu umiditate mare care trebuie prevăzute cu lămpi electrice funcţionând la tensiuni nepericuloase de 12-24 V. 3.7.3.2. Măsuri de protecţia şi securitatea muncii pentru staţiile de pompare (1) Pentru exploatarea staţiilor de pompare se respectă prevederile legislaţiei în vigoare privind regulile igienico-sanitare şi de protecţie a muncii. Dintre măsurile de bază, se prevăd următoarele: a. se folosesc salopete de protecţie a personalului în timpul lucrului; b. se păstrează curăţenia în clădirea staţiei de pompare; c. se asigură întreţinerea şi folosirea corespunzătoare a instalaţiilor de ventilaţie; d. folosirea instalaţiei de iluminat la tensiuni reduse (12-24 V), verificarea izolaţiilor, a legăturilor la pământ precum şi a măsurilor speciale de prevenire a accidentelor prin electrocutare la staţiile de pompare subterane unde frecvent se poate produce inundarea camerei pompelor; e. folosirea servomotoarelor sau a mecanismelor de multiplicare a forţei sau cuplului la acţionarea vanelor în cazul automatizării funcţionării staţiei de pompare; f. la staţiile de pompare având piese în mişcare (rotoare, cuplaje etc.), se prevăd cutii de protecţie pentru a apăra personalul de exploatare în cazul unui accident produs la apariţia unei defecţiuni mecanice; g. pentru prevenirea leziunilor fizice, este necesar ca la efectuarea reparaţiilor, piesele grele care se manipulează manual să fie manevrate din poziţia de ridicare corectă, astfel încât să se evite fracturile şi leziunile coloanei vertebrale; h. pentru evitarea eforturilor fizice este raţional a se păstra în bune condiţii de funcţionare instalaţiile mecanice de ridicat. 3.7.4. Protecţia sanitară (1) Regulamentul de exploatare şi întreţinere a reţelelor de canalizare cuprinde şi prevederi referitoare la aspectele igienico-sanitare, prevederi stabilite în mod obligatoriu în colaborare cu organele locale ale inspecţiei sanitare de stat. (2) Privitor la personalul de exploatare, conducerea administrativă precizează felul controlului medical, periodicitatea acestuia, modul de utilizare a personalului găsit cu anumite contraindicaţii medicale, temporare sau permanente, minimum de noţiuni igienico-sanitare care trebuie cunoscute de anumite categorii de muncitori etc. (3) Societatea care exploatează şi întreţine sistemul de canalizare este obligată să acorde îngrijirea necesară personalului de exploatare, în care scop: a. va angaja personalul de exploatare numai după un examen clinic, radiologic şi de laborator făcut fiecărei persoane; b. va asigura echipamentul necesar de lucru pentru personal (cizme, mănuşi de cauciuc, ochelari de protecţie, măşti de gaze, centură de salvare cu frânghie etc.) conform prevederilor legale în vigoare; c. va face instructajul periodic de protecţie sanitară (igienă) conform prevederilor legale în vigoare; d. în staţia de epurare va exista o trusă farmaceutică de prim ajutor, eventual un aparat de respirat oxigen cu accesoriile necesare pentru munca de salvare; e. se vor asigura muncitorilor condiţii decente în care să se spele, să se încălzească şi să servească masa (o încăpere încălzită şi vestiar cu duşuri cu apă rece şi apă caldă); f. medicul societăţii care exploatează şi întreţine sistemul de canalizare este obligat să urmărească periodic (lunar) starea de sănătate a personalului de exploatare; g. personalul staţiei de epurare se va supune vaccinării contra tuturor bolilor transmisibile din apa uzată, impuse de Ministerul Sănătăţii, la intervalele prevăzute de instrucţiunile emise de către acesta. 3.7.5. Măsuri de apărare împotriva incendiilor (1) În general, în reţelele de canalizare (reţea, staţii de pompare) pericolul de incendiu poate apare în locurile şi în situaţiile în care se pot produc gaze de fermentare sau degajări de vapori în canale datorate prezentei unor substanţe inflamabile (eter, dicloretan, benzină etc.) în apa uzată provenită de la unele industrii sau societăţi comerciale care nu respectă la evacuarea în reţeaua de canalizare prevederile tehnice legale în vigoare. (2) Incendiul poate apare şi în locurile unde există substanţe inflamabile (magazii, depozit de carburanţi, centrală termică, sobe care utilizează drept carburant gazele naturale etc.). (3) În spaţiile clădirilor aferente reţelelor de canalizare (reţea, staţii de pompe), cât şi în spaţiile cu risc mare de incendiu se respectă prevederile atât a normelor generale de apărarea împotriva incendiilor, şi a normelor de apărare împotriva incendiilor specifice diverselor domenii de activitate, cât a dispoziţiilor generale de apărare împotriva incendiilor adoptate pentru anumite domenii de activitate (unităţi sanitare, clădiri de birouri, spaţii şi construcţii pentru comerţ). (4) Dintre măsurile suplimentare care trebuie luate, se menţionează mai jos câteva, specifice construcţiilor şi instalaţiilor din sistemul de canalizare: a. asigurarea ventilării corespunzătoare a camerelor şi a bazinelor înainte de accesul personalului de exploatare pentru prevenirea asfixierilor din lipsă de oxigen, inhalării unor gaze letale sau aprinderii unor vapori inflamabili; b. folosirea echipamentului electric antiexploziv; c. controlul periodic al atmosferei din spaţiile închise pentru a determina prezenta gazelor toxice şi inflamabile; d. interdicţiile privind utilizarea surselor de aprindere în apropierea instalaţiilor, rezervoarelor de fermentare a nămolului, construcţiilor, canalelor şi căminelor de vizitare unde s-ar putea produce şi acumula gaze inflamabile; e. spaţiile, încăperile ori clădirile aferente reţelelor de canalizare încadrate ca fiind locuri periculoase (tablouri electrice, zone cu instalaţii electrice de înaltă tensiune, zonele unde există pericolul de cădere/accidentare a utilizatorilor, spaţiile unde se pot acumula gaze inflamabile etc.) se marchează cu indicatoarele de securitate prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 971/2006 privind cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă, cu modificările şi completările ulterioare. (5) Echiparea construcţiilor şi instalaţiilor aferente clădirilor specifice sistemelor de canalizare se realizează în conformitate cu prevederile normativului P118/2. (6) Se asigură echiparea construcţiilor/spaţiilor şi instalaţiilor aferente sistemului de canalizare cu stingătoare de incendiu în conformitate cu prevederile Normelor generale de apărare împotriva incendiilor, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 163/2007 şi a Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 138/2015; (7) Pe durata exploatării spaţiilor şi construcţiilor aferente reţelelor de canalizare, stingătoarele de incendiu precizate la alin. 6 se utilizează, verifică, reîncărcă, repară şi se scot din uz, în conformitate cu prevederile Normelor tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, de către persoanele autorizate potrivit legislaţiei specifice. (8) Echiparea cu instalaţii de detectare, semnalizare, alarmare şi stingere a incendiilor se realizează în conformitate cu prevederile normativului P118/3. 3.7.6. Măsuri specifice de exploatare a reţelei de canalizare (1) Controlul periodic interior şi exterior al construcţiilor şi instalaţiilor, precum şi a calităţii apelor uzate are ca scop asigurarea funcţionării normale a reţelei şi a construcţiilor aferente. (2) Controlul calitativ al apelor uzate se referă în primul rând la verificarea calităţii apelor uzate care intră în reţeaua de canalizare şi dacă, la evacuare, acestea corespund cu prevederile normativelor în vigoare privind stabilirea limitelor de descărcare a apelor uzate în reţeaua publică de canalizare şi a limitelor de descărcare în receptorii naturali. (3) Principalele condiţii ce se impun apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare sunt: a. să nu fie agresive pentru materialul din care este executată reţeaua; b. să nu fie nocive sau să emită gaze toxice, vătămătoare pentru personalul de exploatare; c. să nu prezinte pericol de incendiu şi de explozie; d. să nu creeze dificultăţi în realizarea proceselor de preepurare şi de epurare şi să nu conţină substanţe care să precipite în contact cu apa uzată din reţeaua de canalizare; e. să nu conţină materii în suspensie, care să corodeze pereţii canalului sau să se depună şi să provoace blocaje; f. să nu conţină corpuri plutitoare, să nu conţină hidrocarburi, uleiuri şi grăsimi care să adere la pereţii canalului etc. (4) Astfel, în scopul protejării reţelelor de canalizare şi instalaţiilor de epurare: a. valorile normate servesc pentru: i. aprecierea calităţii apelor existente şi stabilirea priorităţii lucrărilor de protecţie a construcţiilor sistemului de canalizare; ii. stabilirea de condiţii limitative pentru calitatea apelor uzate evacuate de la fiecare unitate industrială sau comercială, condiţii care se precizează în avizele şi autorizaţiile de funcţionare prin care organele de gospodărirea apelor reglementează evacuarea apelor uzate. b. se urmăreşte respectarea cu stricteţe a limitelor maxim admisibile prevăzute de norma tehnică NTPA 002. (5) Controlul exterior se face cu frecvenţa impusă de importanţa canalizării şi istoricul de funcţionare (zonele cu mai multe probleme raportate sunt controlate mai des), de către o echipă formată din minim trei persoane (1 şef de echipa şi 2 muncitori), care: a. parcurge traseul colectorului; b. desface capacele căminelor de vizitare şi ale gurilor de scurgere verificând starea lor generală, precum şi dacă sunt înfundate; c. verifică eventualele denivelări ale traseului sau pavajul în jurul căminului, precum şi starea capacelor, a canalelor de racord etc. d. în cazul terenurilor macroporice, se verifică în mod deosebit existenţa şi cauza unor eventuale tasări produse sau a unor surse de exfiltraţii a apei din canal în exteriorul acestuia. (6) În cazul controlului exterior, nu se coboară în cămin evitându-se astfel posibilitatea producerii unor accidente, echipa nefiind dotată cu echipamentul adecvat pentru intrarea sau vizualizarea colectoarelor. (7) Controlul interior se efectuează minim anual, până la de patru ori pe an, în scopul verificării modului de funcţionare a canalizării (a modului cum se face curgerea) şi stabilirii necesităţii curăţirii, spălării sau efectuării altor reparaţii. (8) Întrucât majoritatea colectoarelor sunt nevizitabile, precum şi pentru asigurarea constituirii de înregistrări care să permită urmărirea în timp a comportamentului reţelei, se recomandă realizarea controlului interior prin investigaţi video/foto, ideal înregistrări CCTV cu echipamente capabile atât de filmarea interiorului colectorului, cât şi de determinare a pantelor acestuia. (9) La conductele de refulare sub presiune se verifică vanele, armăturile, sifoanele şi ventilele de aerisire - dezaerisire. (10) În cadrul controlului, la toate categoriile de colectoare, se urmăreşte influenţa reţelei de canalizare asupra nivelului apelor freatice atât în ceea ce priveşte infiltraţiile, cât şi eventualele exfiltraţii datorate unor neetanşeităţi. (11) La canalele situate în terenuri macroporice sensibile la umezire acestei operaţii trebuie să i se acorde o atenţie deosebită. (12) În general operaţiile de întreţinere se realizează cu menţinerea în funcţiune a reţelei de canalizare. (13) Spălarea şi curăţirea canalelor se efectuează ori de câte ori rezultă ca necesar, aceasta stabilindu-se în urma controlului. În general o reţea de canalizare, în special în procedeul unitar nu ar necesita spălare. Însă, având în vedere faptul ca debitele sunt variabile, iar forma secţiunii şi panta canalului nu asigură întotdeauna realizarea vitezei de autocurăţire, este necesar a se stabili tronsoanele, necesitatea şi frecvenţa de curăţire şi spălare, operaţie care se face de obicei în primul an de funcţionare. Bineînţeles, aceasta nu se poate stabili definitiv decât după construirea şi sistematizarea întregului teritoriu aferent (executarea construcţiilor, drumurilor, aleilor etc.). (14) În funcţie de frecvenţa la care se stabileşte necesitatea efectuării spălării, tronsoanele reţelei de canalizare se împart în patru categorii: a. categoria I - necesită spălare odată pe an; b. categoria II - necesită spălare de 2 ori pe an; c. categoria III - necesită spălare de 3 ori pe an; d. categoria IV - necesită spălare de 4 ori pe an. (15) Spălarea şi curăţirea se poate face cu apă din reţeaua de alimentare cu apă potabilă, industrială sau chiar cu apă uzată: a. sistemul cel mai simplu este de a închide golurile de intrare şi de ieşire din căminul de vizitare amplasat în amonte de tronsonul care trebuie spălat, cu ajutorul unor obturatoare pneumatice, acţionate de la nivelul terenului. În căminul astfel izolat se introduce apă cu ajutorul unui furtun pe o înălţime cât mai mare (în general de cca 2,0 m) şi după umplere, se deschide brusc obturatorul aval creându-se un curent de apă cu viteze mari, care asigură o bună spălare. După spălare, furtunul se retrage din cămin, pentru a nu exista o legătură permanentă între reţeaua de canalizare şi reţeaua de alimentare cu apă potabilă; b. aceeaşi operaţiune se poate face prin acumularea de apă uzată la închiderea obturatorului aval, însă durează un timp mai îndelungat şi se poate ca remuul provocat în amonte să ducă la inundarea unor racorduri şi subsoluri; c. cel mai eficient mod de spălare implica folosirea unor utilaje speciale de tip auto curăţitor, care realizează punerea sub presiune a apei dintr-o cisternă şi evacuarea acesteia prin intermediul unui furtun prevăzut cu o piesă specială de spălare şi curăţare sub presiune a colectoarelor. (16) În cazul în care spălarea/desfundarea se face pe un tronson important, este raţional ca după terminarea operaţiunii să se facă o inspecţie CCTV. Rezultatul vizualizării va fi arhivat, va fi comparat cu rezultatele anterioare şi va constitui un moment de referinţă pentru decizii în viitoarea soluţie de reabilitare. La un asemenea tronson, de regulă şi coroziunea tubului, din cauza hidrogenului sulfurat, este avansată. (17) Tot ca mijloace de curăţire se foloseşte bila de gheaţă care se introduce în canal şi este împinsă de apă. În caz că se blochează şi nu poate disloca depunerile, se topeşte. În mod asemănător se foloseşte un balon de cauciuc care se poate dezumfla prin înţepare, dacă se blochează. (18) Când se produce o înfundare, aceasta acţionează ca un dop care poate împiedica parţial sau total curgerea, provocând ridicarea nivelului apei din canal în amonte, uneori chiar până la nivelul terenului, fapt ce poate produce inundarea racordurilor şi instalaţiilor de canalizare situate la cote mai joase. Din cauza acestor inconveniente este necesar ca desfundarea canalelor să se facă cât mai operativ. Pentru remediere se recomandă utilizarea de autocurăţitoare, prevăzute cu echipamente specializate, de mare presiune. (19) În cazul extrem în care nu se poate realiza desfundarea, se determină cât mai exact, cu ajutorul bastoanelor articulate, poziţia porţiunii înfundate şi se execută o săpătură deschisă, pentru desfundare, fiind necesară deci spargerea şi înlocuirea tuburilor respective. (20) Curăţirea lucrărilor anexe este necesar a se efectua periodic pentru a se asigura buna lor funcţionare. Astfel: a. gurile de scurgere (cu depozit) se controlează de până la două ori pe lună şi se curaţă, dacă se constată acumularea de sedimente Ş b. tronsoanele din aval de gurile de zăpadă se curăţă după topirea zăpezilor, cu ocazia controlului. (21) O problemă deosebită o poate constitui aducerea cotei capacului de cămin la cota căii de circulaţie. Efectul denivelării este dublu: perturbări ale traficului, mergând până la accidente în trafic şi deteriorarea construcţiei căminului şi colectoarelor/conductelor legate la cămin, din cauza sarcinilor dinamice suplimentare şi a vibraţiilor. Când denivelarea depăşeşte 1,0 cm, se iau măsuri pentru refacere. În cazul căminelor amplasate în zone carosabile cu structuri realizate cu mixturi asfaltice la cald, se recomandă înlocuirea capacelor denivelate cu ansambluri capac ramă cu auto-nivelare, capabile să preia încărcările din trafic şi din variaţiile de temperatură fără transfer direct asupra structurii căminului, asigurându-se în acelaşi timp: a. etanşeitatea şi integritatea ansamblului cămin-capac; b. evitarea degradării carosabilului adiacent; c. reducerea costurilor aferente lucrărilor de aducere la cotă. (22) Dacă în apropierea canalizării sunt arbori bătrâni, este posibil ca rădăcinile acestora să fi intrat în colector, prin crăpături sau rosturile de îmbinare incorect executate sau deteriorate în timp. În acest caz, se introduce o freză specială pentru tăierea rădăcinilor, în scopul deblocării rapide a colectorului. După aceea, în urma poziţionării locului de intrare a rădăcinilor, se descoperă colectorul, se taie rădăcinile şi se refac îmbinările şi tuburile defecte, din exterior. (23) O atenţie specială se acordă subtraversărilor cu sifoane de canalizare. Se marchează nivelul apei în căminul amonte, în perioada când funcţionarea este normală, la debitul maxim şi se verifică acest nivel periodic, săptămânal. Dacă nivelul a crescut, trebuie verificată cauza. Dacă, în secţiunea după sifon, nivelul este normal, înseamnă ca tronsonul sifon este colmatat. La o reţea în procedeu unitar, se verifică sifonul după fiecare ploaie importantă. (24) În cazul exploatării bazinelor de retenţie, principalele probleme sunt: a. se produce o sedimentare a suspensiilor; depunerile se îndepărtează rapid (imediat după trecerea ploii şi golirea bazinului), pentru a nu intra în fermentare şi produce o zonă insalubră; sistemul de curăţire trebuie ţinut în stare permanentă de funcţionare (protecţia contra vandalismului este necesară); b. controlul răspândirii mirosului sau a diverşilor vectori (muşte, ţânţari etc.) care împrăştie bacterii şi virusuri ce pot produce îmbolnăvirea populaţiei din zonă; aceasta se face printr-o bună spălare şi împrăştierea de dezinfectanţi; c. dacă în exploatare se constată că scurgerea apei este dificilă, mai ales la spălare, se iau măsuri de reprofilare a fundului bazinului. (25) În cazul exploatării gurilor de vărsare, întrucât apa râului are debite variabile, la debite mari malurile pot fi erodate. Gura de vărsare trebuie controlată după fiecare viitură, verificând-se: a. stabilitatea malurilor râului pe circa 100 m în aval şi 500 m în amonte; b. stabilitatea construcţiei gurii de vărsare; c. tendinţa râului, la ape mici, de îndepărtare faţă de gura de vărsare; d. tendinţa râului de blocare a gurii de vărsare; e. tendinţa de modificare a malului opus, sub impactul curentului produs de apa evacuată din canalizare; f. tendinţa râului de spălare a albiei lângă gura de vărsare; dacă apar fenomene de spălare, trebuie făcută rapid o consolidare adecvată. (26) Toate observaţiile făcute, la intervale cu atât mai mici cu cât fenomenele observate sunt mai active, servesc pentru fundamentarea deciziei de intervenţie pentru reparaţie. Lucrările se execută de către constructori specializaţi. 3.7.6.1. Repararea reţelelor de canalizare (1) Degradarea sau avarierea reţelei de canalizare poate avea cauze multiple, de la o exploatare sau întreţinere defectuoasă până la calamităţi naturale cum ar fi cutremure, ploi torenţiale, inundaţii, surpări de terenuri etc. Ca urmare a unei exploatări necorespunzătoare, se pot menţiona, de exemplu: degradările produse asupra tuburilor de canalizare de către agresivitatea apelor evacuate de unele industrii care nu respectă condiţiile de calitate, necontrolarea la timp a etanşeităţii canalelor, necurăţirea corespunzătoare etc. (2) Reparaţiile curente constau din schimbarea grătarelor la gurile de scurgere şi a capacelor defecte la căminele de vizitare, fixarea treptelor dislocate, repararea pieselor uzate ale utilajelor, repararea tencuielilor, zidăriilor şi a altor elemente de construcţie. (3) Reparaţiile capitale constau în general din lucrări de refacere sau consolidare a unor porţiuni sau tronsoane de canal care, fie că au fost deteriorate datorită acţiunii agresive a apelor uzate, a tasărilor de teren datorită exfiltraţiilor, fie este necesară consolidarea lor ca urmare a schimbării condiţiilor de trafic, de sistematizare etc. Uneori este necesară repararea unor tronsoane distruse sau prezentând fisuri care pot evolua în timp şi pot duce la prăbuşiri în caz că nu se intervine. (4) Repararea avariilor trebuie făcută în cel mai scurt timp posibil (necesitând lucru continuu în trei schimburi) deoarece prin obturarea secţiunii de curgere, ca şi în cazul înfundărilor, tronsoanele din amonte intră sub presiune şi pot provoca inundarea subsolurilor, a reţelelor şi galeriilor subterane învecinate. (5) De asemenea, în cazul unor exfiltraţii mari în terenul înconjurător, se poate produce contaminarea pânzei freatice sau poate fi periclitată stabilitatea clădirilor învecinate. (6) Repararea avariilor se face, de regulă, cu materiale având aceleaşi caracteristici tehnice şi dimensiuni cu cele din care este executată canalizarea. (7) În nici un caz nu este admisă diminuarea capacităţii de transport a canalizării pe porţiunea respectivă prin montarea unor tuburi cu: a. secţiunea interioară mai mică; b. rugozitate semnificativ mai ridicată; c. fără asigurarea continuităţii pantei între tronsoanele menţinute în amonte şi aval. (8) Devierea apelor uzate pe perioada intervenţiilor este una din problemele cele mai dificile ce trebuie rezolvată la executarea reparaţiei reţelelor de canalizare în cazul avariilor sau a unor degradări importante, deoarece în majoritatea situaţiilor întâlnite în practică nu se poate opri funcţionarea tronsoanelor din amonte. (9) Uneori nu este posibil - la canalele prevăzute cu deversor - să se devieze parţial debitele ce vin din amonte. De asemenea, la reţelele de canalizare în procedeu unitar este posibil ca pe unele tronsoane să se astupe temporar gurile de scurgere, pentru a împiedica pătrunderea apelor meteorice în canal. (10) Pentru fiecare intervenţie se analizează toate posibilităţile pentru a reduce la minim debitul de apă ce urmează a fi deviat, activitatea de organizare a intervenţiei putând fi facilitată de analiza preliminară a simulărilor executate de personalul de specialitate al Operatorului, utilizând modelul hidraulic al reţelei. (11) Dacă porţiunea pe care se face devierea cuprinde racorduri, trebuie avută în vedere colectarea temporară a apelor uzate respective pe perioada în care se face intervenţia. (12) La canalele nevizitabile (circulare sau ovoid) devierea apelor se face de obicei între două cămine prin izolarea totală a tronsonului unde urmează a se face reparaţia. (13) Unul dintre cele mai eficiente sisteme constă în folosirea unui obturator expandabil (elastic) din cauciuc: a. asigură atât etanşarea secţiunii în care acesta se montează, cât şi aspiraţia printr-un furtun legat la o pompă. Pompa asigură refularea debitului de apă uzată din tronsonul unde se intervine, într-un colector apropiat sau în tronsonul din aval, prin căminele aferente; b. după efectuarea reparaţiei, spre exemplu pentru înlocuirea unor tuburi distruse - operaţie ce se execută prin săpătură deschisă numai în porţiunea aferentă - obturatorul este desumflat şi scos prin plutire, iar apoi este ridicat prin tragere la nivelul străzii. (14) În cazul că este necesară reparaţia prin înlocuirea sau repararea etanşării (îmbinărilor) unui număr mai mare de tuburi, se face săpătură deschisă de obicei între două cămine adiacente, iar devierea se face printr-un canal temporar, paralel cu canalul existent, care va conduce apa uzată dintr-un cămin în celălalt. În unele situaţii, devierea se face pe porţiuni mai scurte prin montarea în şanţ a unor tuburi cu ramificaţie. Este necesară asigurarea măsurilor adecvate pentru preluarea apei uzate de la toate racordurilor de canalizare existente pe porţiunea respectivă. 3.7.6.2. Exploatarea staţiilor de pompare ape uzate (1) Se realizează pe baza regulamentului de exploatare şi întreţinere, specific fiecărei staţii de pompare ape uzate, funcţie de prescripţiile furnizorilor de pompe, motoare, utilaje şi echipamente montate în staţiile de pompare. (2) Se desfăşoară în baza procedurilor de exploatare întocmite pentru operarea utilajelor şi instalaţiilor existente în staţiile de pompare ape uzate şi a normelor de siguranţa şi securitatea muncii. (3) Exploatarea staţiilor de pompare cuprinde programarea planificată pentru lucrări de întreţinere curentă, revizii tehnice, reparaţii curente şi capitale a utilajelor de pompare. (4) Exploatarea şi întreţinerea grătarelor staţiilor de pompare ape uzate asigură evacuarea solidelor reţinute, îndepărtarea din staţie a acestora, curăţirea recipientelor şi salubrizarea recipientelor de depozitare intermediară a depunerilor solidelor provenite de la grătare, menţinerea unui mediu salubru în amplasamentul staţiilor de pompare ape uzate. (5) Programul de funcţionare a pompelor din staţiile de pompare se corelează, astfel încât numărul orelor de funcţionare pentru fiecare pompă să fie aproximativ acelaşi. (6) Înainte de pornirea pompei, se verifică dacă senzorul de control al nivelului apei în bazin este funcţional, integritatea instalaţiei hidraulice de refulare, integritatea instalaţiei electrice, legătura de împământare, sistemul de etanşare. (7) Pe parcursul funcţionării, în exploatarea pompelor se urmăresc şi se înregistrează, fie automat pentru staţiile de pompare automatizate, fie manual pentru staţiile de pompare neautomatizate, următoarele: a. presiunile pe refularea pompelor; b. debitul pompat; c. consumul de energie electrică; d. perioada de funcţionare pentru fiecare pompă; e. nivelul vibraţiilor; f. nivelul de zgomot care este dat de funcţionarea liniştită a pompelor, care trebuie să se realizeze fără zgomote anormale; g. curentul absorbit de motoarele pompelor. (8) În cadrul activităţilor de inspecţii şi revizii preventive se urmăresc: a. etanşeitatea instalaţiei de refulare la îmbinările cu flanşe; b. nivelul depunerilor pe radierul bazinului staţiei de pompare ape uzate. Dacă se constată că acesta influenţează funcţionarea pompelor, se va proceda la curăţirea acestuia; c. indicaţiile aparatelor de măsură şi control a parametrilor hidraulici şi electrici ai staţiei de pompare ape uzate; d. funcţionalitatea instalaţiei de ventilaţie; e. starea funcţională a armăturilor montate pe instalaţia hidraulică de refulare; f. starea fizică a elementelor constructive din staţia de pompare (capac de acces, scara de acces, podest, sistem de ghidaj grătar, sistem de ghidaj pompe etc). (9) Lucrările de intervenţie la construcţia staţiei de pompare trebuie să asigure un aspect adecvat al clădirii, o protecţie bună pentru instalaţiile hidraulice şi electrice şi acces uşor pentru personal şi pentru utilaje. Cu cât lucrările sunt făcute mai curând după identificarea degradărilor, cu atât ele sunt mai rapide şi mai puţin costisitoare. Intervenţia la construcţie se face după metodele utilizate la construcţiile civile. Aceeaşi atenţie va fi dată şi spaţiului ce asigura protecţia sanitară. (10) Accesul la staţie se asigură permanent. (11) Se acordă atenţie deosebită comportării staţiei de pompare pe durata ploilor, cu asigurarea funcţionarii preaplinului, unde există, şi efectele punerii sub presiune a reţelei, în amonte. (12) La instalaţia electrică se respectă cerinţele normativelor în vigoare. Important este ca siguranţa funcţionării să fie mare. La toate staţiile de pompare importante (cu consecinţe importante în caz de nefuncţionare) se asigură dublă alimentare cu energie, generatoarele de urgenţă fiind verificate şi întreţinute conform reglementărilor aplicabile şi instrucţiunilor producătorului. (13) Sistemele de protecţie a pompelor vor fi monitorizate de sistemul de automatizare, cu verificări lunare şi efectuarea reparaţiilor necesare de personal specializat. (14) Grătarele se curăţă cel puţin de 3 ori/zi. Materialele colectate se pun în saci etanşi şi se evacuează astfel ca să nu producă neplăceri utilizatorilor din vecinătate. (15) Ori de câte ori este pusă în funcţiune o pompă ce a avut rol de pompă de rezervă, se verifică starea acesteia, legăturile şi punerea la pământ. Atunci când pompa de rezervă este de tip "rezervă rece", înainte de montare se face verificarea de personal de specialitate, sau de furnizorii pompei. (16) Anual se organizează un program de verificare a tuturor pompelor. Pentru pompele la care apar probleme, se asigură verificarea în atelierele firmei furnizoare sau ale unei firme autorizate. După o asemenea verificare, se reface diagrama Q = f_H, pentru fiecare pompă. (17) Principalii parametri de funcţionare a staţiei de pompare se înregistrează sistematic. Datele preluate şi prelucrate pot asigura valorile indicatorilor de performanţă, estimări asupra debitului de ape uzate, eficienţei funcţionării staţiei etc. CAP. 4 Staţii de epurare 4. Staţii de epurare 4.1. Definiţii. Tipuri de procedee de epurare 4.1.1. Epurarea mecanică (1) Asigură reţinerea din apele uzate a: a. substanţelor grosiere, în suspensie sau plutitoare (grătare rare şi dese); b. grăsimi în stare liberă, substanţe petroliere (separatoare grăsimi); c. particulelor minerale discrete: nisipuri d > 0,2 mm (deznisipatoare); d. particule minerale şi organice în suspensie (decantoare primare). (2) Epurarea mecanică (primară) este obligatorie în toate schemele staţiilor de epurare independent de mărimea debitului şi configuraţia tehnologică a proceselor şi treptelor de epurare considerate. 4.1.2. Epurarea biologică convenţională (secundară) (1) Asigură reţinerea din apele uzate a materiilor în suspensie, substanţelor organice coloidale şi dizolvate (biodegradabile) având ca principal constituent carbonul. (2) Este puţin eficientă în reţinerea: azotului, fosforului, metalelor grele, detergenţilor, germenilor şi paraziţilor şi a substanţelor "refractare". 4.1.3. Epurarea avansată (1) Asigură reţinerea din apele uzate a substanţelor: azot, fosfor, detergenţi, anumite metale grele şi unele substanţe refractare. (2) Epurarea avansată poate fi realizată prin procese încorporate în epurarea biologică destinate reţinerii compuşilor carbonului şi/sau poate fi realizată în procese independente după treapta de epurare biologică convenţională. 4.1.4. Epurarea terţiară (1) Implică obiecte tehnologice independente de cele din treapta de epurarea biologică convenţională şi/sau avansată. (2) Are rolul de a reduce şi mai sever concentraţia de poluanţi din apele uzate, atunci când condiţiile de evacuare în emisar sunt restrictive. 4.2. Studii privind calitatea apelor uzate 4.2.1. Calitatea apelor uzate influente în staţia de epurare (1) Calitatea apei uzate la intrarea în staţia de epurare se evaluează pe baza indicatorilor reglementaţi de norma tehnică NTPA 002. (2) Indicatorii dominanţi pentru evaluarea calităţii apei uzate care sunt necesari pentru proiectarea staţiei de epurare sunt: a. pH-ul apei; b. concentraţia de suspensii; c. consumul chimic de oxigen, CCO-Cr, determinat prin metoda cu bicromat de potasiu; d. consumul biochimic de oxigen la 5 zile, CBO_5; e. concentraţia de azot total; f. concentraţia de azot Kjeldahll; g. concentraţia de azot amoniacal; h. concentraţia de fosfor total; i. substanţe extractibile în solvenţi organici; j. alcalinitatea; k. concentraţia elementelor care pot avea efect inhibitor asupra procesului biologic: metale grele, micropoluanţi organici. (3) Evaluarea calităţii apei uzate influentă în staţia de epurare se face printr-un studiu de calitate apă uzată care cuprinde: a. analiză completă care să includă toţi indicatorii din norma tehnică NTPA 002 o dată pe lună, timp de cel puţin 1 an; b. analize parţiale care să conţină indicatorii dominanţi specificaţi anterior - 2 probe pe săptămână, pentru o perioadă de cel puţin 1 an. (4) Analizele de calitate a apei se efectuează pe probe medii zilnice obţinute compozit din probe momentane proporţionale cu debitul sau obţinute din probe momentane proporţionale cu timpul (un volum/ora). (5) Normele tehnice, hotărârile şi standardele naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediu natural al apelor uzate sunt prezentate în următorul tabel. Tabelul 4.1. Norme tehnice, hotărâri şi standarde naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediul natural a apelor uzate.
┌────────┬─────────────────────────────┐
│ │Normativ privind condiţiile │
│NTPA │de evacuare a apelor uzate în│
│002-2002│reţelele de canalizare ale │
│ │localităţilor şi direct în │
│ │staţiile de epurare. │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │privind stabilirea limitelor │
│NTPA │de încărcare cu poluanti a │
│001-2002│apelor uzate industriale şi │
│ │urbane la evacuarea în │
│ │receptorii naturali. │
├────────┼─────────────────────────────┤
│ │Norma tehnică privind │
│NTPA │colectarea, epurarea si │
│011-2002│evacuarea apelor uzate │
│ │orăşeneşti │
└────────┴─────────────────────────────┘
4.2.2. Indicatori de calitate pentru efluentul staţiei de epurare (1) Valorile maxim admisibile ale indicatorilor de calitate a efluentului epurat pentru CBO_5, CCO-Cr, MTS, N_T şi P_T sunt reglementaţi în ţara noastră prin normale tehnice pentru protecţia apelor NTPA 001 şi NTPA 011. (2) La nivelul Uniunii Europene, valorile respective sunt prezentate în Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate orăşeneşti. (3) Zonele sensibile sunt reprezentate de apele (receptorii naturali) care intră în una din următoarele categorii: a. lacuri, alte ape de suprafaţă, estuare, ape de coastă care sunt eutrofizate sau prezintă pericolul de a deveni eutrofice în viitorul apropiat, dacă nu se iau măsuri preventive de protecţie; b. ape de suprafaţă folosite drept sursă de apă potabilă, ce ating valori ale concentraţiilor de azotaţi ridicate. Tabelul 4.2. Limitele indicatorilor de calitate pentru efluentul staţiilor de epurare.
┌───────────┬──────────┬────────────┬────────┬─────────────────────┐
│ │ │ │ │Valorile conform │
│ │Norma sau │ │ │Directivei nr. 91/271│
│ │normativul│Concentraţie│Procent │/EEC │
│Indicatorul│în care │maxim │minim de├────────────┬────────┤
│de calitate│este │admisibilă │reducere│ │Procent │
│ │indicat │(mg /l) │(%) │Concentraţii│de │
│ │ │ │ │(mg/l) │reducere│
│ │ │ │ │ │% │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Consum │ │ │ │ │ │
│biochimic │ │ │ │ │ │
│de oxigen │NTPA 011 │25 │70 - 90 │25 │70 - 90 │
│[CBO_5 la │NTPA 001 │ │40*a │ │40*a │
│20°C], fără│ │ │ │ │ │
│nitrificare│ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Consum │ │ │ │ │ │
│chimic de │ │ │ │ │ │
│oxigen │NTPA 011 │ │ │ │ │
│(CCO) │NTPA 001 │125 │75 │125 │75 │
│determinat │ │ │ │ │ │
│prin metoda│ │ │ │ │ │
│CCO-Cr │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Materii în │NTPA 011 │ │90*b(70)│ │90*b(60)│
│suspensie │NTPA 001 │35*b(60)*c │*c │35*b(60)*c │*c │
│(MS) │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Azot total │ │ │ │ │ │
│N_T = TKN +│NTPA 011 │10*d,(15)*e │70 - 80 │10*d (15)*e │70 - 80 │
│N-NO_2 │NTPA 001 │ │ │ │ │
│+N-NO_3 │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Azot │ │ │ │ │ │
│amoniacal │NTPA 001 │2*d (3)*e │ns │ns │ns │
│NH_4^+ │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Azotaţi │NTPA 001 │25*d (37)*e │ns │ns │ns │
│NO_3^- │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Azotiţi │NTPA 001 │1*d(2)*e │ns │ns │ns │
│NO_2^- │ │ │ │ │ │
├───────────┼──────────┼────────────┼────────┼────────────┼────────┤
│Fosfor │NTPA 011 │1*d(2)*e │70 - 80 │1*d(2)*e │80 │
│total (PT) │NTPA 001 │ │ │ │ │
└───────────┴──────────┴────────────┴────────┴────────────┴────────┘
NOTĂ: a) Procentul de reducere de 40 % faţă de încărcarea influentului, se admite în regiunile muntoase, cu altitudinea de peste 1.500 m deasupra nivelului mării, unde este dificil să se aplice o epurare biologică eficientă din cauza temperaturilor scăzute (v. art. 7, aliniatul 2 din norma tehnică NTPA 011); b) Pentru localităţi peste 10.000 l.e. şi în condiţiile indicate la punctul a) de mai sus; c) Pentru localităţi cu 2000 -10.000 l.e. şi în condiţiile indicate la punctul a), de mai sus; d) Pentru localităţi - peste 100.000 l.e.; e) Pentru localităţi cu 10.000 -100.000 l.e.; f) ns = nespecificat. (4) Cerinţele impuse de normativele şi normele tehnice NTPA 001, NTPA 011 şi NTPA 002, pot fi modificate prin ordin emis de autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului, funcţie de condiţiile specifice zonei în care sunt evacuate apele epurate. (5) Respectarea prevederilor normativelor şi normelor tehnice indicate nu exclude obligaţia obţinerii avizelor şi autorizaţiilor legale din domeniul apelor şi protecţiei mediului. 4.3. Debitele şi încărcările cu poluanţi pentru staţia de epurare 4.3.1. Concentraţii şi încărcări (1) În cazul staţiilor de epurare noi sau acolo unde studiul de calitate apă uzată nu este relevant încărcările în poluanţi se calculează pe baza încărcărilor specifice pornind de la ipoteza 1 locuitor = 1l.e. (2) Calculul concentraţiilor de poluanţi [g/mc] se face prin raportarea încărcărilor [kg/zi] la debitul mediu zilnic Q_uz zi med [mc/zi]. (3) În cazul retehnologizării şi/sau extinderii staţiilor de epurare existente concentraţiile de poluanţi se obţin prin analize de calitate a apei, pe baza studiului de calitate menţionat în capitolul anterior. (4) Calculul încărcărilor în poluanţi se face prin înmulţirea concentraţiei poluantului [g/mc] cu debitul mediu zilnic Q_uz zi med [mc/zi]. 4.3.2. Locuitor echivalent 4.3.2.1. Staţii de epurare noi (1) În cazul staţiilor de epurare noi, pentru sisteme de apă uzată noi, se adoptă următoarele ipoteze: a. 1 locuitor fizic = 1 l.e. b. încărcările estimate pentru 1 l.e.: CBO_5 = 60 g/l.e., zi MTS = 70 g/l.e., zi Pt = 1,8 g/l.e., zi. CCO-Cr = 120 g/l.e., zi TKN = 11 g/l.e., zi (2) Pentru sistemele care preiau ape uzate de la agenţii economici, cu respectarea prevederilor normei tehnice NTPA 002 se efectuează: a. analize de calitate a apei deversată de către agenţii economici în reţeaua de canalizare; b. măsurători ale debitelor apelor uzate descărcate de agenţii economici. (3) Analizele de calitate a apei deversate de agenţii economici iau în considerare pe lângă indicatorii specificaţi în norma tehnică NTPA 002 şi alţi indicatori în acord cu procesul de producţie, care pot conduce la dificultăţi în procesul de epurare biologică: micropoluanţi organici, metale grele. (4) Cantităţile de poluanţi rezultate din produsul concentraţii [g/mc] şi debite [mc/zi] se adaugă încărcărilor provenite de la populaţie. 4.3.2.2. Retehnologizare, extindere staţii de epurare existente (1) Pentru a calcula valoarea încărcării echivalente (l.e.) pe care o generează în mod efectiv consumatorii conectaţi în prezent la reţelele de canalizare care descarcă în staţiile de epurare existente se consideră următoarele: a. conform articolului 4.4 din Directiva 91/271/CEE, "Încărcarea exprimată în l.e. se calculează pe baza încărcării medii maxime săptămânale care intră în staţia de epurare în cursul anului, cu excepţia situaţiilor neobişnuite, cum ar fi cele produse de precipitaţii intense". Dacă nu se întruneşte numărul de probe menţionat anterior poate fi suficient un eşantion de minim 40 probe care acoperă uniform toate zilele săptămânii pe durata intervalului de timp al măsurătorilor. Acolo unde caracteristicile de încărcare în CBO_5 a influentului variază sezonier, sau periodic cu mai mult de 20% sunt necesare câte 40 de probe pe sezon/perioadă (80 probe pe an). Pe acest tip de eşantion se stabileşte mărimea încărcării CBO_5 (kg/zi) pentru percentila de 95%; b. pentru calcularea mediei săptămânale a încărcării în CBO_5 [kg/zi] se utilizează studiul de calitate apă uzată realizat conform capitolului 4.2. (2) Încărcarea în CBO_5 [kg/zi] obţinută se raportează la 60g/l.e.,zi pentru a obţine numărul de locuitori echivalenţi conectaţi în prezent. (3) Valoarea l.e. obţinută anterior se verifică prin deducerea încărcării echivalente datorate consumului non-casnic şi comparare cu numărul de locuitori rezidenţi conectaţi în prezent. Abaterea mărimii încărcării specifice pe locuitor fizic astfel obţinută trebuie să fie mai mică de 15% în raport cu valoarea de 60 g/loc, zi. (4) Pentru localităţile cu turişti încărcarea echivalentă porneşte de la principiul: 1 turist egal cu 1 l.e. 4.3.3. Debite de calcul (1) Debitele apelor uzate menajere se calculează în conformitate cu subcapitolul 3.3 şi Capitolul 3 din normativul NP 133 - Vol. I - Sisteme de alimentare cu apă. (2) Debitele de calcul şi de verificare ale obiectelor tehnologice din staţia de epurare sunt prezentate în tabelul următor. Tabelul 4.3. Debitele de calcul şi de verificare ale obiectelor tehnologice din staţia de epurare.
┌────┬────────────┬────────────────────────────────────────────────┬─────────┐
│ │ │Procedeul de canalizare │Epurare │
│ │Obiectul sau├────────────────────────┬───────────────────────┼─────────┤
│Nr. │elementul de│Separativ (divizor) │Mixt (unitar) │ │
│crt.│legătură ├────────────┬───────────┼────────────┬──────────┼─────────┤
│ │între │Debit de │Debit de │Debit de │Debit de │ │
│ │obiecte │dimensionare│verificare │dimensionare│verificare│ │
│ │ │(Q_c) │(Q_v) │(Q_c) │(Q_v) │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┼─────────┤
│ │Deversorul │ │ │ │ │ │
│1 │din amontele│- │- │Q_T – n . │- │ │
│ │staţiei de │ │ │Q_uz or max │ │ │
│ │epurare │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Canalul de │ │ │ │ │ │
│ │legătură │ │ │ │ │ │
│ │dintre │ │ │ │ │ │
│ │deversor şi │ │ │ │ │ │
│ │bazinul de │ │ │Q_T - n . │ │ │
│2 │retenţie şi │Q_uz or max │- │Q_uz or max │- │ │
│ │de la acesta│ │ │ │ │ │
│ │la emisar, │ │ │ │ │ │
│ │sau dintre │ │ │ │ │ │
│ │deversor si │ │ │ │ │ │
│ │emisar │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Canalul de │ │ │ │ │Mecanică │
│3 │acces la │Q_uz or max │Q_uz or min│n . Q_uz or │Q_uz or │ │
│ │camera │ │ │max │min │ │
│ │grătarelor │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│4 │Grătare │Q_uz or max │Q_uz or min│n . Q_uz or │Q_uz or │ │
│ │ │ │ │max │min │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Deznisipator│ │ │n . Q_uz or │Q_uz or │ │
│5 │- separator │Q_uz or max │Q_uz or min│max │min │ │
│ │de grăsimi │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│6 │Decantoare │Q_uz or max │Q_uz or max│Q_uz zi max │n . Q_uz │ │
│ │primare │ │ │ │or max │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Bazinul de │ │ │ │ │ │
│7 │retenţie al │- │- │Q_T- n . │Q_T │ │
│ │apelor │ │ │Q_uz or max │ │ │
│ │meteorice │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┼─────────┤
│ │Deversor ape│Q_uz or max │ │n . Q_uz or │n . Q_uz │ │
│8 │epurate │- Q_uz zi │- │max - Q_uz │or max │ │
│ │mecanic │max │ │zi max │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Câmpuri de │ │ │ │ │ │
│ │irigare şi │ │ │ │ │ │
│ │de │ │ │ │ │ │
│ │infiltrare, │ │ │ │Q_uz or │ │
│9 │filtre de │Q_uz zi max │Q_uz or max│Q_uz zi max │max │ │
│ │nisip şi │ │ │ │ │ │
│ │iazuri │ │ │ │ │ │
│ │(lagune) de │ │ │ │ │ │
│ │stabilizare │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Deversorul │ │ │ │ │ │
│ │din amontele│ │ │ │ │ │
│ │treptei de │ │ │ │ │ │
│ │epurare │ │ │ │n . Q_uz │ │
│10 │biologică şi│- │- │- │or max │ │
│ │canalul │ │ │ │ │ │
│ │dintre acest│ │ │ │ │ │
│ │deversor si │ │ │ │ │ │
│ │emisar │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Filtre │ │ │ │Q_uz or │ │
│11 │biologice │Q_uz zi max │Q_uz or max│Q_uz zi max │max + │ │
│ │percolatoare│ │+ Q_AR,max │ │Q_AR,max │ │
│ │(clasice) │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Filtre │ │ │ │ │ │
│ │biologice cu│ │ │ │ │ │
│ │discuri sau │ │ │ │Q_uz or │ │
│12 │alţi │Q_uz zi max │Q_uz or max│Q_uz zi max │max │ │
│ │contactori │ │ │ │ │ │
│ │biologici │ │ │ │ │ │
│ │rotativi. │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Staţie de │ │ │ │ │ │
│ │pompare şi │ │ │ │ │ │
│ │conductă │ │ │ │ │ │
│ │pentru apă │ │ │ │ │ │
│ │epurată de │ │ │ │ │ │
│ │recirculare │ │ │ │ │ │
│13 │din │Q_AR,max │Q_AR,min │Q_AR,max │Q_AR,min │ │
│ │decantoarele│ │ │ │ │ │
│ │secundare in│ │ │ │ │ │
│ │amontele │ │ │ │ │ │
│ │filtrelor │ │ │ │ │ │
│ │biologice │ │ │ │ │ │
│ │clasice. │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Canalele │ │ │ │ │ │
│ │(sau │ │ │ │ │ │
│ │conductele) │ │ │ │ │ │
│ │dintre │ │ │ │ │ │
│ │filtrele │ │ │ │ │ │
│ │biologice şi│ │ │ │ │ │
│ │decantoarele│Q_uz or max │Q_uz or min│Q_uz or max │Q_uz or │ │
│14 │secundare, │+ Q_AR,max │+ Q_AR,min │+ Q_AR,max │min + │ │
│ │inclusiv │ │ │ │Q_AR,min │ │
│ │camera de │ │ │ │ │ │
│ │distribuţie │ │ │ │ │ │
│ │a apei │ │ │ │ │ │
│ │filtrate la │ │ │ │ │ │
│ │decantoarele│ │ │ │ │ │
│ │secundare. │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Bazine cu │ │Q_uz or max│ │Q_uz or │ │
│15 │nămol │Q_uz zi max │+ Q_nr,max │Q_uz zi max │max + │ │
│ │activat │ │ │ │Q_nr,max │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Canalele │ │ │ │ │ │
│ │(sau │ │ │ │ │ │
│ │conductele) │ │ │ │ │ │
│ │dintre │ │ │ │ │ │
│ │bazinele cu │ │ │ │ │ │
│ │nămol │ │ │ │ │ │
│ │activat şi │ │ │ │Q_uz or │ │
│16 │decantoarele│Q_uz or max │Q_uz or min│Q_uz or max │min + │ │
│ │secundare, │+ Q_nr,max │+ Q_nr,min │+ Q_nr,max │Q_nr,min │ │
│ │inclusiv │ │ │ │ │ │
│ │camera de │ │ │ │ │ │
│ │distribuţie │ │ │ │ │Biologică│
│ │a apei │ │ │ │ │ │
│ │aerate la │ │ │ │ │ │
│ │decantoarele│ │ │ │ │ │
│ │secundare. │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Decantoarele│ │ │ │ │ │
│ │secundare │ │Q_nr,max + │ │Q_uz or │ │
│17 │după │Q_uz zi max │Q_AR,max │Q_uz zi max │max + │ │
│ │filtrele │ │ │ │Q_AR,max │ │
│ │biologice │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Decantoarele│ │ │ │ │ │
│ │secundare │ │ │ │Q_uz or │ │
│18 │după │Q_uz zi max │Q_uz,max,zi│Q_uz zi max │max + │ │
│ │bazinele cu │ │+ Q_nr,max │ │Q_nr,max │ │
│ │nămol │ │ │ │ │ │
│ │activat. │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Canalele │ │ │ │ │ │
│ │(sau │ │ │ │ │ │
│ │conductele) │ │ │ │ │ │
│19 │de legătură │Q_uz or max │Q_uz or min│Q_uz or max │Q_uz or │ │
│ │dintre │ │ │ │min │ │
│ │decantoarele│ │ │ │ │ │
│ │secundare şi│ │ │ │ │ │
│ │emisar. │ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Staţia de │ │ │ │ │ │
│ │pompare │ │ │ │ │ │
│20 │pentru │Q_nr,max │Q_nr,min │Q_nr,max │Q_nr,min │ │
│ │nămolul │ │ │ │ │ │
│ │activat de │ │ │ │ │ │
│ │recirculare.│ │ │ │ │ │
├────┼────────────┼────────────┼───────────┼────────────┼──────────┤ │
│ │Staţia de │ │ │ │ │ │
│ │pompare │ │ │ │ │ │
│ │pentru │ │ │ │ │ │
│ │nămolul în │ │ │ │ │ │
│21 │exces în │Q_ne │Q_ne,min │Q_ne │Q_ne,min │ │
│ │schemele cu │ │ │ │ │ │
│ │bazine cu │ │
