Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025 cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat, indicativ NP 007-2025

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025 cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat, indicativ NP 007-2025

EMITENT: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 630 bis din 4 iulie 2025

Comenteaza legea

──────────
    Aprobată prin ORDINUL nr. 880 din 23 iunie 2025, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 4 iulie 2025.
──────────

        Cuprins:
    1. Generalităţi
    1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
    1.2. Structura reglementării tehnice
    1.3. Definiţii
    1.4. Unităţi de măsură
    1.5. Simboluri
    1.6. Documente normative de referinţă

    2. Cerinţe fundamentale
    3. Proiectarea seismică
    3.1. Generalităţi
    3.1.1. Componente ale clădirilor
    3.1.2. Clase de ductilitate

    3.2. Criterii privind alcătuirea structurilor
    3.2.1. Configuraţia structurii principale
    3.2.2. Regularitatea structurii
    3.2.2.1. Regularitatea în plan orizontal
    3.2.2.2. Regularitatea în plan vertical

    3.2.3. Rigiditatea la torsiune de ansamblu
    3.2.4. Redundanţa structurală
    3.2.5. Distanţe între clădiri
    3.2.6. Diafragme orizontale
    3.2.7. Secţiunea de încastrare convenţională
    3.2.8. Mecanismul plastic optim
    3.2.9. Componente structurale secundare
    3.2.10. Componente nestructurale

    3.3. Criterii de performanţă seismică pentru structura principală
    3.3.1. Starea limită ultimă
    3.3.1.1. Rezistenţă
    3.3.1.2. Limitarea deplasărilor relative de nivel
    3.3.1.3. Limitarea deformaţiilor componentelor structurale principale
    3.3.1.4. Stabilitate

    3.3.2. Starea limită de serviciu: limitarea deplasărilor relative de nivel

    3.4. Calculul structurii
    3.4.1. Metode de calcul
    3.4.2. Modelarea pentru calcul
    3.4.2.1. Calcul static liniar
    3.4.2.2. Calcul static neliniar

    4. Valori de proiectare ale eforturilor
    4.1. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM
    4.1.1. Grinzi
    4.1.1.1. Momente încovoietoare
    4.1.1.2. Forţe tăietoare

    4.1.2. Stâlpi.
    4.1.2.1. Forţe axiale
    4.1.2.2. Momente încovoietoare
    4.1.2.3. Forţe tăietoare

    4.1.3. Noduri
    4.1.4. Diafragme
    4.1.5. Infrastructuri şi fundaţii
    4.1.6. Redistribuirea eforturilor
    4.1.7. Metoda de calcul static neliniar

    4.2. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL

    5. Capacitate de rezistenţă
    5.1. Grinzi
    5.1.1. Moment încovoietor
    5.1.1.2. Forţă tăietoare

    5.1.2. Stâlpi
    5.1.2.1. Moment încovoietor şi forţă axială
    5.1.2.2. Forţă tăietoare

    5.1.3. Noduri grindă-stâlp

    6. Alcătuire şi armare
    6.1. Calitatea materialelor
    6.1.1. Beton
    6.1.2. Oţel

    6.2. Secţiunea de beton
    6.2.1. Grinzi
    6.2.2. Stâlpi
    6.2.3. Noduri grindă-stâlp
    6.2.4. Diafragme
    6.2.5. Infrastructuri şi fundaţii

    6.3. Armarea
    6.3.1. Grinzi
    6.3.1.2. Armarea longitudinală
    6.3.1.3. Armarea transversală

    6.3.2. Stâlpi
    6.3.2.2. Armarea longitudinală
    6.3.2.3. Armarea transversală

    6.3.3. Noduri grindă-stâlp
    6.3.4. Ancorarea şi înnădirea armăturilor
    6.3.5. Infrastructuri şi fundaţii
    6.3.5.1. Fundaţii
    6.3.5.2. Pereţi de subsol
    6.3.5.3. Planşeele din infrastructură

    6.3.6. Alte prevederi

    7. Structuri prefabricate

    1. Generalităţi
    1.1. Obiect şi domeniu de aplicare

    (1) Această reglementare tehnică cuprinde prevederi referitoare la proiectarea clădirilor cu structura în cadre de beton armat, specifice cerinţei de calitate "rezistenţă, mecanică şi stabilitate", stabilită prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

    (2) Prevederile acestei reglementări tehnice se aplică la proiectarea structurilor în cadre de beton armat pentru clădiri noi.

    (3) Prevederile acestei reglementări tehnice se aplică şi la proiectarea lucrărilor de intervenţie asupra construcţiilor existente, efectuate pentru reducerea susceptibilităţii de avariere la diferite tipuri de acţiuni, care includ utilizarea cadrelor de beton armat.

    (4) Regulile de proiectare date în această reglementare tehnică se aplică la proiectarea grinzilor, stâlpilor, nodurilor grindă-stâlp, infrastructurilor şi planşeelor cu rol de diafragmă orizontală din componenţa structuri în cadre de beton armat, care nu sunt echipate cu dispozitive seismice, în sensul prevăzut de codul de proiectare P 100-1.

    (5) Prevederile acestei reglementări tehnice pot fi aplicate pentru proiectarea lucrărilor de punere în siguranţă a clădirilor clasificate ca monumente istorice numai dacă acestea nu contravin conceptelor, abordărilor şi procedurilor cuprinse în documentele normative specifice acestei categorii de clădiri.

    (6) Prevederile acestei reglementări tehnice au caracter minimal. Proiectantul poate decide realizarea unui nivel de calitate superior cerinţelor minime impuse prin această reglementare tehnică.

    (7) Prevederile acestei reglementări tehnice se adresează tuturor factorilor implicaţi în sistemul de asigurare a calităţii în construcţii, conform Legii nr. 10/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a căror activitate influenţează direct sau indirect modul de realizare şi menţinere a cerinţei fundamentale "rezistenţă mecanică şi stabilitate".

    (8) Prevederile acestei reglementări tehnice reflectă nivelul de cunoaştere la data elaborării acesteia privind acţiunile, principiile şi regulile de calcul şi alcătuire ale clădirilor, precum şi performanţele şi cerinţele privind clădirile şi produsele pentru construcţii utilizate.

    (9) Această reglementare tehnică se utilizează împreună cu celelalte reglementări tehnice în construcţii.

    1.2. Structura reglementării tehnice

    (1) Această reglementare tehnică cuprinde cerinţe fundamentale, cerinţe de performanţă şi cerinţe prescriptive pentru proiectarea structurilor în cadre de beton armat.

    (2) Clădirile realizate în acord cu această reglementare tehnică îndeplinesc toate prevederile din capitolele acesteia. Cerinţele pe care structurile trebuie să le îndeplinească sunt redactate la timpul prezent.

    (3) Prin excepţie de la (2), această reglementare tehnică include şi prevederi cu caracter de recomandare, bazate pe practica inginerească generală, care se disting prin utilizarea sintagmei "se recomandă". Proiectantul poate decide justificat, de la caz la caz, o abordare inginerească diferită, cu respectarea tuturor celorlalte prevederi cu caracter obligatoriu.

    (4) În interpretarea prevederilor, utilizarea conjuncţiei "şi" indică faptul că se aplică toate condiţiile, cerinţele, articolele, obiectele sau evenimentele. Utilizarea conjuncţiei "sau" indică faptul că una dintre cerinţele, condiţiile, articolele, obiectele sau evenimente se aplică. Utilizarea conjuncţiei compuse "şi/sau" indică faptul că una sau mai multe dintre cerinţele, condiţiile, articolele, obiectele sau evenimente se aplică. Utilizarea verbului "a putea" la forma reflexiv impersonală "se poate" sau "se pot" indică faptul că proiectantul are posibilitatea de a utiliza soluţia prescrisă într-o prevedere, fără a institui obligativitate.

    (5) În cadrul acestei reglementări tehnice, citările sunt realizate astfel:
    (a) citările care se referă la prevederi din cadrul aceluiaşi paragraf sunt redactate prin indicarea numărului aliniatului, relaţiei de calcul, figurii sau tabelului;
    (b) citările care se referă la prevederi din alte paragrafe ale acestei reglementări tehnice sunt redactate prin indicarea numărului paragrafului şi numărului aliniatului, relaţiei de calcul, figurii sau tabelului;
    (c) citările care se referă la prevederi din alte reglementări tehnice sunt redactate prin menţionarea indicativului reglementării tehnice respective.

    (6) Structura reglementării tehnice NP 007 este următoarea:
    1. Generalităţi
    2. Cerinţe fundamentale
    3. Proiectarea seismică
    4. Valori de proiectare ale eforturilor
    5. Capacitate de rezistenţă
    6. Alcătuire şi armare
    7. Structuri prefabricate

    (7) Capitolele 1-7 au caracter normativ.

    1.3. Definiţii

    (1) Definiţiile termenilor specifici structurilor în cadre de beton armat, utilizaţi în această reglementare tehnică, sunt:
        Cadru: subansamblu structural alcătuit din grinzi şi stâlpi conectaţi rigid în noduri (noduri care restricţionează rotirea relativă a grinzilor şi stâlpilor în secţiunile învecinate nodului). În sensul acestei definiţii, stâlpii au axul longitudinal vertical sau, dacă există abateri, unghiul format de axul stâlpului cu verticala este mai mic de 0,1 rad.
        Clădire: construcţie supraterană şi, după caz, subterană, care serveşte la adăpostirea oamenilor, materialelor, utilajelor sau echipamentelor etc.
        Componentă: parte inamovibilă a sistemului structural, arhitectural sau de instalaţii;
        Componentă structurală: componentă a unei clădiri care asigură echilibrarea eforturilor cauzate de diferite tipuri de acţiuni care acţionează asupra lor sau asupra altor componente ale clădirii.
        Componentă nestructurală: componentă a unei clădiri ataşată structurii, care are numai rol arhitectural sau în asigurarea funcţiunii.
        Componentă structurală principală: componentă a unei structuri care este proiectată pentru echilibrarea eforturilor cauzate de încărcările seismice care acţionează asupra tuturor categoriilor de componente ale unei clădiri.
        Componentă structurală secundară: componentă a unei structuri care este proiectată pentru preluarea eforturilor cauzate de alte tipuri de acţiuni decât acţiunea seismică care acţionează asupra tuturor categoriilor de componente ale unei clădiri.
        Conţinut: articole amovibile din clădire, introduse de către utilizatori.
        Imobil: una sau mai multe parcele de teren alăturate, cu sau fără construcţii, aparţinând aceluiaşi proprietar.
        Deformaţii plastice reversibile: deformaţii plastice care se produc ca urmare a încărcărilor ciclic alternante, în care deformaţiile plastice care se produc prin încărcare într-un sens sunt compensate majoritar sau total prin încărcare în sens opus, astfel încât rata de acumulare de la un ciclu la altul este mică.
        Diafragma orizontală: element structural care asigură angajarea solidară, coordonată, a elementelor verticale în preluarea forţelor seismice orizontale.
        Efect indirect: variaţia forţei axiale dintr-un element structural vertical conectat prin elemente orizontale rigide şi rezistente de alte elemente structurale verticale, ca urmare a acţiunilor orizontale.
    Grindă: componentă structurală din beton armat, solicitată preponderent la moment încovoietor şi forţă tăietoare, la care efortul axial mediu normalizat este mai mic decât 0,10, având raportul dintre deschidere şi înălţimea secţiunii transversale mai mare decât 3.
        Goluri: cavităţi de orice formă dintr-un element structural sau nestructural.
        Nod: zona de legătura dintre stâlpii şi grinzile structurilor, cuprinsă între secţiunile transversale de la capetele acestor elemente care o delimitează.
        Nod de capăt: nodul în care intră o singură grindă în direcţia de calcul.
        Redundanţă: proprietatea unei structuri de a avea două sau mai multe căi de echilibrare a forţelor seismice inerţiale astfel încât, stabilitatea structurii se păstrează în situaţia cedării oricărui element structural.
        Sistem structural tip cadru: sistem structural la care încărcările verticale cât şi cele orizontale sunt preluate în principal de cadre spaţiale, contribuţia stâlpilor la preluarea forţei tăietoare la nivelul cotei de încastrare convenţională depăşind 65% din forţa tăietoare de bază.
        Stâlp: componentă structurală verticală sau aproximativ verticală care susţine încărcări gravitaţionale preponderent prin compresiune axială, având raportul dintre înălţimea liberă şi înălţimea secţiunii transversale mai mare decât 2, pe ambele direcţii orizontale.
        Structură: ansamblul componentelor structurale şi legăturile dintre acestea care asigură stabilitatea clădirii sub diferite tipuri de acţiuni.
        Structură principală: ansamblul componentelor seismice principale şi legăturile dintre acestea care asigură stabilitatea clădiri sub diferite tipuri de acţiuni.
        Secţiunea de încastrare convenţională: secţiunea de la care se consideră că acţiunea seismică orizontală este transmisă structurii.
        Structură flexibilă la torsiune: structură cu rigiditate şi rezistenţă insuficientă la torsiune de ansamblu.
        Zonă critică: zonă a unei componente structurale principale unde pot să apară deformaţii plastice ca urmare a acţiunii seismice.
        Zonă plastică: zonă a unei componente structurale principale unde se dezvoltă deformaţii plastice ca urmare a acţiunii seismice, în acord cu configuraţia mecanismului plastic.

    1.4. Unităţi de măsură

    (1) Se utilizează unităţile din Sistemul Internaţional.

    (2) Pentru calcule sunt recomandate următoarele unităţi de măsură:
    - dimensiuni, distanţe: m, mm;
    – eforturi şi încărcări: kN, kNm, kN/m, kN/mp;
    – eforturi unitare: N/mmp;
    – mase: kg;
    – mase specifice (densitate): kg/mc;
    – greutăţi specifice: kN/mc;
    – viteze: m/s;
    – acceleraţii: m/s^2.

    1.5. Simboluri

    (1) Simbolurile utilizate în această reglementare tehnică sunt detaliate în dreptul fiecărei relaţii.

    1.6. Documente normative de referinţă

    (1) Documentele normative de referinţă sunt cele din tabelul 1.1. şi cele din tabelul 1.2.
        Tabelul 1.1 Reglementări tehnice de referinţă


┌────┬─────────────────────────────────┐
│Nr. │Reglementare                     │
│crt.│                                 │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Cod de proiectare. Bazele        │
│    │proiectării construcţiilor,      │
│    │indicativ CR 0 - 2012, aprobat   │
│    │prin Ordinul ministrului         │
│1.  │dezvoltării regionale şi         │
│    │turismului nr. 1.530/2012, cu    │
│    │modificările şi completările     │
│    │ulterioare, denumit în continuare│
│    │în acest document cod de         │
│    │proiectare CR 0                  │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Cod de proiectare seismică,      │
│    │partea I, prevederi de proiectare│
│    │pentru clădiri, indicativ P 100- │
│    │1/2013, aprobat prin Ordinul     │
│2   │ministrului dezvoltării regionale│
│    │şi administraţiei publice nr.    │
│    │2465/2013, cu modificările şi    │
│    │completările ulterioare, denumit │
│    │în continuare în acest document  │
│    │cod de proiectare P 100-1.       │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Cod de proiectare a              │
│    │construcţiilor cu pereţi         │
│    │structurali de beton armat,      │
│    │indicativ CR2-1- 1.1/2022,       │
│3   │aprobat prin Ordinul ministrului │
│    │dezvoltării, lucrărilor publice  │
│    │şi administraţiei nr. 171/2023,  │
│    │denumit în continuare în acest   │
│    │document cod de proiectare CR    │
│    │2-1-1.1                          │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Normativ pentru producerea şi    │
│    │executarea lucrărilor din beton, │
│    │beton armat şi beton precomprimat│
│    │- Partea 1: Producerea betonului,│
│    │indicativ NE 012/1-2022, aprobat │
│4   │prin Ordinul ministrului         │
│    │dezvoltării, lucrărilor publice  │
│    │şi administraţiei nr. 30/2023,   │
│    │denumit în continuare în acest   │
│    │document reglementarea tehnică NE│
│    │012/1                            │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Normativ pentru producerea şi    │
│    │executarea lucrărilor din beton, │
│    │beton armat şi beton precomprimat│
│    │- Partea 2: Executarea lucrărilor│
│    │din beton, indicativ NE 012/     │
│5   │2-2022, aprobat prin Ordinul     │
│    │ministrului dezvoltării,         │
│    │lucrărilor publice şi            │
│    │administraţiei nr. 28/2023,      │
│    │denumit în continuare în acest   │
│    │document reglementarea tehnică NE│
│    │012/2                            │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Normativ privind proiectarea     │
│    │fundaţiilor de suprafaţă,        │
│    │indicativ NP 112 - 2014, aprobat │
│    │prin Ordinul                     │
│6.  │viceprim-ministrului, ministrul  │
│    │dezvoltării regionale şi         │
│    │administraţiei publice nr. 2.352/│
│    │2014, denumit în continuare în   │
│    │acest document reglementarea     │
│    │tehnică NP 112                   │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Cod de proiectare. Evaluarea     │
│    │acţiunii zăpezii asupra          │
│    │construcţiilor, indicativ CR     │
│    │1-1-3/2012, aprobat prin Ordinul │
│7.  │ministrului dezvoltării regionale│
│    │şi turismului nr. 1655/2012, cu  │
│    │modificările şi completările     │
│    │ulterioare, denumit în continuare│
│    │în acest document codul de       │
│    │proiectare CR 1-1-3.             │
├────┼─────────────────────────────────┤
│    │Cod de proiectare. Evaluarea     │
│    │acţiunii vântului asupra         │
│    │construcţiilor, indicativ CR     │
│    │1-1-4/2012, aprobat prin Ordinul │
│8.  │ministrului dezvoltării regionale│
│    │şi turismului nr. 1751/2012, cu  │
│    │modificările şi completările     │
│    │ulterioare, denumit în continuare│
│    │în acest document codul de       │
│    │proiectare CR 1-1-4.             │
└────┴─────────────────────────────────┘

Tabelul 1.2 Standarde române de referinţă:


┌────┬─────────────┬───────────────────┐
│Nr. │Standard     │Denumire           │
│crt.│             │                   │
├────┼─────────────┼───────────────────┤
│    │             │Eurocod 2:         │
│    │             │Proiectarea        │
│    │SR EN        │structurilor de    │
│1.  │1992-1-1:2004│beton. Partea 1-1: │
│    │             │Reguli generale şi │
│    │             │reguli pentru      │
│    │             │clădiri            │
├────┼─────────────┼───────────────────┤
│    │             │Eurocod 8:         │
│    │             │Proiectarea        │
│    │             │structurilor pentru│
│    │SR EN        │rezistenţa la      │
│2.  │1998-1:2004  │cutremur. Partea 1:│
│    │             │Reguli generale,   │
│    │             │acţiuni seismice şi│
│    │             │reguli pentru      │
│    │             │clădiri            │
├────┼─────────────┼───────────────────┤
│    │             │Eurocod 8:         │
│    │             │Proiectarea        │
│    │             │structurilor pentru│
│3.  │SR EN        │rezistenţa la      │
│    │1998-3:2004  │cutremur. Partea 3:│
│    │             │Evaluarea şi       │
│    │             │consolidarea       │
│    │             │construcţiilor     │
└────┴─────────────┴───────────────────┘

    (2) Lista reglementărilor tehnice de referinţă dată în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare, publicată de către autorităţile de reglementare de resort.

    (3) Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu, după caz, anexele naţionale, amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare.

    (4) În cazul în care într-o anumită situaţie de proiectare se identifică în această reglementare tehnică sau în documentele normative de referinţă aplicabile prevederi distincte, se aplică prevederile care conduc la nivelul de performanţă cel mai înalt în raport cu cerinţele fundamentale ale proiectării specificate în capitolul 2.

    2. Cerinţe fundamentale

    (1) Această reglementare tehnică conţine prevederi pentru proiectarea structurilor în cadre de beton armat în vederea îndeplinirii cerinţei fundamentale "rezistenţă mecanică şi stabilitate".

    (2) Cerinţele fundamentale pentru proiectarea seismică a clădirilor cu structura în cadre de beton şi stările limită asociate sunt cele definite în codul de proiectare P 1001.

    (3) Pentru îndeplinirea cerinţei fundamentale "rezistenţă mecanică şi stabilitate" se aplică reglementările tehnice specifice împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (4) Structurile în cadre de beton armat se proiectează astfel încât să preia toate acţiunile din timpul execuţiei şi exploatării, pentru stări limită ultime şi stări limită de serviciu, în acord cu prevederile codului de proiectare CR 0.

    (5) Greutăţile specifice ale materialelor de construcţie şi ale materialelor depozitate, greutăţile proprii ale elementelor de construcţie şi încărcările utile pentru clădiri se stabilesc conform SR EN 1991-1-1.

    (6) Încărcările din zăpadă se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare CR 1-1-3.

    (7) Încărcările din vânt se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare CR 1-1-4.

    (8) Proiectarea structurilor de beton armat la efectele acţiunilor gravitaţionale şi acţiunii vântului se realizează în acord cu prevederile SR EN 1992-1-1.

    (9) Proiectarea la acţiunea seismică a componentelor structurale se realizează conform prevederilor din codul de proiectare P 100-1 şi din prezenta reglementare tehnică. Proiectarea la acţiunea seismică a componentelor nestructurale se realizează conform prevederilor din codul de proiectare P 100-1.

    (10) Acţiunea seismică de proiectare se determină conform prevederilor codului de proiectare P100-1.

    (11) La proiectarea infrastructurilor şi fundaţiilor se aplică prevederile reglementării tehnice NP 112 şi codului de proiectare P 100-1 împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (12) Pentru îndeplinirea cerinţelor fundamentale ale proiectării seismice a clădirilor în cadre de beton armat se îndeplinesc cerinţele specifice de calitate, conform prevederilor capitolelor 3 - 7.

    3. Proiectarea seismică
    3.1. Generalităţi

    (1) Criteriile de performanţă seismică pentru clădiri cu structura în cadre de beton se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare P100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.
    3.1.1. Componente ale clădirilor

    (1) Componentele structurale principale ale unei structuri în cadre de beton armat sunt:
    a) grinzile, stâlpii şi nodurile grindă-stâlp precum şi plăcile diafragmelor orizontale, care alcătuiesc suprastructura, fiind situate deasupra secţiunii de încastrare convenţională;
    b) grinzile, stâlpii, nodurile grindă-stâlp, pereţii şi fundaţiile de beton, care alcătuiesc infrastructura, fiind situate dedesubtul secţiunii de încastrare convenţională.

    (2) Componentele structurale secundare ale unei structuri în cadre de beton armat pot fi plăci, stâlpi, grinzi şi noduri grindă-stâlp sau alte tipuri de componente structurale care au rolul de a transmite la teren alte încărcări decât cea seismică, nefiind parte a structurii principale.

    (3) Ţinând seama de rigiditatea mică la acţiuni orizontale a structurilor în cadre, care poate fi modificată substanţial prin interacţiunea cu componentele structurale secundare, se recomandă ca numărul componentelor secundare să fie mic. La structuri în cadre de beton armat, componentele structurale secundare se utilizează în principal sub forma de grinzi secundare, cu rezemare de ordinul al II-lea, având rolul de a reduce deschiderile plăcilor pentru asigurarea rigidităţii şi rezistenţei sub acţiuni gravitaţionale. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.1 Reprezentare exemplificativă privind distribuţia
    componentelor structurale principale şi secundare.

    3.1.2. Clase de ductilitate

    (1) La stabilirea clasei de ductilitate se aplică prevederile din codul de proiectare P 100-1 împreună cu prevederile suplimentare prezentate în acest paragraf.

    (2) Clădirile cu structura în cadre de beton armat se pot proiecta pentru oricare dintre clasele de ductilitate prevăzute de codul de proiectare P 100-1, conform prevederilor specifice.

    (3) Ţinând seama de proporţiile geometrice ale stâlpilor şi grinzilor şi de starea predominantă de solicitare din încovoiere, cu sau fără forţă axială, structurile în cadre de beton armat au o capacitate mare de deformare plastică şi de disipare a energiei seismice.

    (4) Se recomandă proiectarea clădirilor cu structura în cadre de beton armat pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, indiferent de amplasament.

    3.2. Criterii privind alcătuirea structurilor
    3.2.1. Configuraţia structurii principale

    (1) La stabilirea configuraţiei structurii se aplică prevederile din codul de proiectare P 100-1 împreună cu prevederile suplimentare prezentate în acest paragraf.

    (2) Sistemele structurale de tip cadru pot fi utilizate în alcătuire:
    (a) plană, în care numai pe o direcţie principală a clădirii se utilizează sistemul structural de tip cadru, sau
    (b) spaţială, în care pe ambele direcţii principale ale clădirii se utilizează sistemul structural tip cadru.

    (3) La clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH cu sistem structural de tip cadru spaţial, planurile verticale ale cadrelor se dispun paralel cu două direcţii orizontale ortogonale principale.

    (4) La clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCM cu sistem structural de tip cadru spaţial, se recomandă ca planurile verticale ale cadrelor să fie paralele cu două direcţii orizontale ortogonale principale.

    (5) La clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, aşezarea în plan orizontal a stâlpilor proiectaţi ca componente structurale principale este aceeaşi la toate nivelurile astfel încât aceştia se suprapun pe verticală.

    (6) În cazul structurilor în cadre proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, grinzile proiectate ca componente structurale principale reazemă direct pe stâlpi. Rezemarea grinzilor proiectate ca componente structurale principale pe grinzi sau console, la unul sau ambele capete nu este permisă.

    (7) În cazul structurilor în cadre proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM se recomandă să se evite rezemarea unor stâlpi, proiectaţi ca componente structurale secundare, pe grinzile de cadru care constituie componente structurale principale. Dacă nu poate fi evitată, această rezemare se va realiza în afara zonelor critice ale grinzilor şi la o distanţă mai mare sau egală cu 1,50h_w de capetele acesteia, unde h_w este înălţimea secţiunii transversale a grinzii.

    (8) Nu este permisă realizarea de clădiri la care, pe una sau pe ambele direcţii principale, structura este realizată numai din stâlpi şi plăci, fără grinzi. La proiectare, nu se poate considera că placa de beton a planşeului substituie grinzile cadrelor.

    (9) La clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH cu sistem structural de tip cadru spaţial, stâlpii cadrelor de beton se dispun în şiruri drepte, orientate după direcţiile ortogonale principale. Grinzile de cadru se dispun paralel cu direcţiile ortogonale principale. Grinzile conectează toate capetele stâlpilor de la fiecare nivel, pe fiecare direcţie principală. În zonele de intersecţie ale cadrelor perimetrale de pe cele două direcţii se dispun stâlpi. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 3.2 Reprezentare exemplificativă privind neîncadrarea în prevederile de la (9)

    (10) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH, cu sistem structural de tip cadru plan, în care cadrele sunt aşezate paralel cu numai una dintre direcţiile principale ortogonale, pe direcţia perpendiculară pot fi utilizate următoarele tipuri de sisteme structurale;
    (a) sistem structural de tip pereţi, cu pereţi izolaţi;
    (b) sistem structural de tip pereţi, cu pereţi cuplaţi;
    (c) sistem structural de tip dual cu pereţi predominanţi;
    (d) sistem structural de tip dual cu cadre predominante;
    (e) sistem structural cu stâlpi în consolă.

    (11) Se recomandă utilizarea grinzilor cu forma dreptunghiulară a secţiunii transversale a inimii.

    (12) Se recomandă utilizarea stâlpilor cu secţiunii transversale de formă dreptunghiulară sau circulară.

    3.2.2. Regularitatea structurii
    3.2.2.1. Regularitatea în plan orizontal

    (1) Regularitatea clădirilor în plan orizontal se stabileşte conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (2) Clădirile cu sistem structural de tip cadru spaţial la care nu sunt dispuşi stâlpi la toate intersecţiile cadrelor perimetrale de la colţurile clădirii, comuni pentru fiecare pereche de cadre, sunt neregulate în plan orizontal.

    (3) În cazul sistemului structural tip cadru spaţial se recomandă ca rigidităţile de nivel ale structurii, pe fiecare direcţie ortogonală principală, să fie cât mai apropiate ca valoare.

    3.2.2.2. Regularitatea în plan vertical

    (1) Regularitatea clădirilor în plan vertical se stabileşte conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (2) În completarea prevederilor din codul de proiectare P 100-1, sunt considerate neregulate în plan vertical următoarele tipuri de clădiri cu structura în cadre de beton armat:
    (a) clădirile care au pereţi de compartimentare şi închidere din zidărie de orice tip sau din beton, dacă la parterul acestora sunt organizate spaţii comerciale deschise sau parcări;
    (b) clădirile care au stâlpi întrerupţi şi rezemaţi pe grinzi.

    3.2.3. Rigiditatea la torsiune de ansamblu

    (1) Se aplică prevederile din codul de proiectare P 100-1.

    3.2.4. Redundanţa structurală

    (1) Se aplică prevederile din codul de proiectare P 100-1.

    3.2.5. Distanţe între clădiri

    (1) Se aplică prevederile din codul de proiectare P 100-1.

    (2) În cazul structurilor în cadre de beton armat, care au planşee situate la cote diferite, ciocnirile dintre clădiri şi/sau tronsoane de clădire pot determina ruperea stâlpilor din cauza forţei tăietoare care creşte ca urmare a încărcării stâlpilor cu forţele de reacţiune. Prevenirea acestui mod de cedare se face prin asigurarea distanţei minime dintre clădiri şi/sau tronsoane, conform prevederilor codului de proiectare P 100-1. Compensarea deficitului de distanţă dintre clădiri şi/sau tronsoane prin creşterea capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare a stâlpilor nu este permisă.

    3.2.6. Diafragme orizontale

    (1) Modul de considerare a rigidităţii diafragmelor în răspunsul de ansamblu al structurilor în cadre de beton la acţiuni seismice se face conform prevederilor codului de proiectare P100-1.

    (2) Se recomandă ca planşeele să se realizeze cu plăci executate în sistem monolit sau mixt, dale prefabricate cu strat de beton monolit.

    (3) În cazul planşeelor realizate din plăci prefabricate, fără suprabetonare, se iau măsuri care să asigure integritatea rezemării şi stabilitatea plăcilor în cazul alungirii grinzilor ca urmare a acumulării deformaţiilor plastice din încovoiere. Se dispun sisteme mecanice de conectare a plăcilor de grinzile de reazem care se dimensionează la capacitatea de întindere a plăcii în planul său. Rezemarea plăcilor prefabricate pe grinzi, fără conectare prin sisteme mecanice, nu este permisă.

    (4) Se recomandă ca, la fiecare nivel, planşeul să fie realizat cu continuitate astfel încât placa să fie continuă în plan orizontal, la aceeaşi cotă.

    (5) La structuri în cadre de beton armat, se recomandă ca prin configurarea structurii, încărcările verticale aplicate pe plăcile planşeelor să fie transmise pe două direcţii către grinzile de cadru, în proporţii apropiate.

    (6) Golurile din planşee se dispun astfel încât, coroborat cu măsurile de alcătuire a planşeelor, să nu afecteze comportarea de diafragmă orizontală rigidă şi rezistentă.

    3.2.7. Secţiunea de încastrare convenţională

    (1) Poziţia secţiunii de încastrare convenţională se stabileşte conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (2) În cazul structurilor în cadre, se recomandă ca secţiunea de încastrare convenţională să se stabilească astfel:
    (a) în cazul clădirilor fără niveluri subterane, la care fundaţiile se dezvoltă imediat sub pardoseala de cotă 0,00, secţiunea de încastrare convenţională se consideră la nivelul acestei pardoseli; (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.3 Reprezentare exemplificativă privind poziţionarea secţiunii
    de încastrare convenţională la clădiri fără niveluri subterane, la care
    fundaţiile se dezvoltă imediat sub pardoseala de cotă 0,00
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.4 Reprezentare exemplificativă privind poziţionarea secţiunii
    de încastrare convenţională pentru o clădire în cadre de beton armat
    amplasată pe teren în pantă, cu cota de fundare variabilă
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.5 Reprezentare exemplificativă privind poziţionarea secţiunii
    de încastrare convenţională pentru o clădire în cadre de beton armat
    amplasată pe teren în pantă, cu cotă unică de fundare

    (b) în cazul clădirilor fără niveluri subterane, la care fundaţiile se dezvoltă distanţat de faţa inferioară a pardoselii de cotă 0,00, secţiunea de încastrare convenţionale se consideră la nivelul superior al sistemului de fundare; (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.6 Reprezentare exemplificativă privind poziţionarea secţiunii
    de încastrare convenţională la clădiri fără niveluri subterane, la care
    fundaţiile se dezvoltă distanţat de faţa inferioară a pardoselii de cotă 0,00

    (c) în cazul clădirilor cu subsol, secţiunea de încastrare convenţională se poate considera poziţionată la partea superioară a subsolului, dacă acesta este realizat minimal cu pereţi de beton armat perimetrali, continui. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.7 Reprezentare exemplificativă privind poziţionarea secţiunii
    de încastrare convenţională la clădiri cu subsol, cu perete
    perimetral de beton continuu

    3.2.8. Mecanismul plastic optim

    (1) Mecanismul plastic optim se stabileşte conform prevederilor codului de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (2) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCM sau DCH structurile se proiectează astfel încât să poată dezvolta un mecanism plastic optim sub acţiunea seismică orizontală, conform prevederilor din codul de proiectare P 100-1.

    (3) Mecanismul plastic optim în cazul structurilor în cadre de beton, având capacitate optimă de disipare a energiei indusă de acţiunea seismică orizontală, are următoarele caracteristici:
    (a) deformaţiile plastice sunt produse din încovoierea elementelor structurale, la baza stâlpilor, imediat deasupra secţiunii de încastrare convenţională, şi la capetele tuturor grinzilor, în fiecare deschidere;
    (b) deformaţiile plastice ale elementelor structurale sunt moderate şi distribuite uniform în ansamblul structurii principale;
    (c) elementele structurale au capacitate de deformare plastică suficientă în raport cu deformaţiile plastice aşteptate la incidenţa cutremurului de proiectare, corespunzător stării limită ultime, în condiţiile unei comportări histeretice stabile;
    (d) deformaţiile plastice sunt reversibile;
    (e) elementele structurale sunt alcătuite astfel încât se evită orice tip de rupere fragilă.

    (4) Capacităţile de rezistenţă la încovoiere ale grinzilor şi stâlpilor se ierarhizează astfel încât să se mobilizeze un număr maxim posibil de zone plastice în grinzi, sub acţiunea forţelor seismice orizontale, până la formarea mecanismului plastic de ansamblu.

    (5) Starea deformaţii specifice corespunzătoare deformării plastice din încovoiere a grinzilor şi stâlpilor este caracterizată prin:
    (a) deformaţia specifică a armăturilor longitudinale întinse îndeplineşte condiţia: (a se vedea imaginea asociată)

    (b) deformaţia specifică de compresiune în beton îndeplineşte condiţia: (a se vedea imaginea asociată)
        Fisurarea betonului ca urmare a eforturilor de întindere este permisă în acest stadiu de comportare.
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.8 Reprezentare exemplificativă: starea de eforturi unitare
    şi de deformaţii specifice pe secţiune corespunzătoare curgerii din încovoiere

    (6) Starea deformaţii specifice corespunzătoare deformării elastice din încovoiere a grinzilor şi stâlpilor este caracterizată prin:
    (a) deformaţia specifică a armăturilor longitudinale întinse îndeplineşte condiţia: (a se vedea imaginea asociată)

    (b) deformaţia specifică de compresiune în beton îndeplineşte condiţia (3.2).
        Fisurarea betonului ca urmare a eforturilor de întindere este permisă în acest stadiu de comportare.

    (7) Pentru cele două sensuri de acţiune seismică pe o anumită direcţie orizontală, zonele plastice se dirijează în aceleaşi poziţii pentru a se asigura reversibilitatea deformaţiilor plastice din întindere ale armăturilor longitudinale.

    (8) Dirijarea poziţiilor zonelor plastice pe deschiderea unei grinzi sau pe înălţimea liberă a unui stâlp se face prin controlul capacităţilor de rezistenţă la încovoiere în raport cu valorile eforturilor rezultate din calculul structural sub acţiunea seismică de proiectare. În acest sens, armarea longitudinală poate fi suplimentată local, pentru creşterea capacităţii de rezistenţă la încovoiere, cu condiţia ca acestea să nu pătrundă în zonele critice ale grinzilor şi/sau stâlpilor. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.9 Reprezentare exemplificativă cu dirijarea zonelor plastice către
    capetele grinzii prin suplimentarea locală a armăturii longitudinale

    (9) În cazul grinzilor la care, prin situaţia particulară de alcătuire şi încărcare, nu se pot dirija zonele plastice către capete, se admite formarea zonelor plastice la distanţă faţă de capetele grinzii, dacă rotirea corespunzătoare deplasării aşteptate la starea limită ultimă în aceste zone plastice este mai mică sau egală cu 0,01 radiani.

    (10) Prin excepţie de la (3), la structurile cu un singur nivel, în situaţia în care prin situaţia particulară de alcătuire şi încărcare a cadrului nu se poate dirija articulaţia plastică către capătul uneia sau mai multor grinzi, se admite formarea articulaţiilor plastice la ambele capetele ale stâlpilor de reazem corespunzători.

    (11) Prin excepţie de la (3), la ultimul nivel al structurilor multietajate, dacă prin situaţia particulară de alcătuire şi încărcare a cadrului nu se poate dirija articulaţia plastică către capătul uneia sau mai multor grinzi, se admite formarea articulaţiilor plastice la capetele de sus ale stâlpilor de reazem corespunzători. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.10 Reprezentare exemplificativă a unui mecanism plastic
    optim: poziţionarea zonelor plastice pentru o
    structură în cadre multietajată
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.11 Reprezentare exemplificativă a unui mecanism plastic
    optim: poziţionarea zonelor plastice pentru o structură în cadre cu
    un singur nivel, cu deschideri mici
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.12 Reprezentare exemplificativă a unui mecanism plastic
    optim: poziţionarea zonelor plastice pentru o structură în cadre cu
    un singur nivel, cu deschideri mari

    (12) Nodurile grindă-stâlp ale cadrului se realizează astfel încât să răspundă exclusiv în domeniul elastic sub acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită ultime.

    (13) Planşeele se realizează astfel încât să se comporte exclusiv elastic la încărcări paralele cu planul median al acestora sub acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită ultime.

    (14) Infrastructura şi fundaţiile se proiectează pentru răspuns exclusiv elastic la acţiunea cutremurului de proiectare asociat stării limită ultime.

    3.2.9. Componente structurale secundare

    (1) Componentele structurale secundare respectă prevederile date în codul de proiectare P 100-1, împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (2) Componentele structurale secundare se reazemă pe stâlpi sau grinzi.

    (3) În cazul în care grinzile secundare reazemă pe stâlpii principali, pe înălţimea liberă a acestora, zona de intersecţie se situează în afara zonelor critice ale stâlpilor de pe cele două direcţii orizontale.

    (4) În cazul în care grinzile secundare reazemă pe grinzi principale, aria de intersecţie dintre acestea se situează în afara zonelor critice ale grinzilor principale şi la o distanţă mai mare de 1,50hw faţă de capetele acesteia, unde h_w reprezintă înălţimea secţiunii transversale a grinzii principale.

    (5) În cazul în care din stâlpii principali se dezvoltă console, aria de intersecţie dintre aceste elemente este situată în afara zonelor critice ale stâlpilor de pe cele două direcţii orizontale.

    (6) La clădiri etajate proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, componentele structurale secundare ale scărilor se realizează astfel încât nu reduc înălţimea liberă a stâlpilor principali şi nu constituie reazeme orizontale pentru aceştia la incidenţa cutremurului de proiectare, corespunzător stării limită ultime.

    (7) La clădiri etajate proiectate pentru clasa de ductilitate DCM, se poate permite interacţiunea dintre componentele structurale secundare ale scărilor şi stâlpii principali, pe înălţimea liberă unui nivel, dacă:
    (a) valorile de proiectare ale forţelor tăietoare din stâlpul principal sunt calculate considerând potenţialul reazem orizontal constituit de componentele structurale secundare ale scărilor prin reducerea înălţimii libere a stâlpului;
    (b) pe întreaga înălţime liberă a stâlpului de la fiecare nivel unde se produce interacţiunea modul de dispunere a armăturii transversale este stabilit în acord cu prevederile aplicabile pentru zona critică.

    (8) La structuri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, dacă stâlpii sunt în contact direct cu parapete rigide de beton sau zidărie, înălţimea liberă a acestora măsurată deasupra parapetelor îndeplineşte condiţia dată la 6.2.2, (2).

    3.2.10. Componente nestructurale

    (1) În cazul clădirilor cu structura în cadre proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, componentele nestructurale de închidere şi compartimentare plane se recomandă să fie realizate din materiale uşoare, cu rigiditate mică la acţiuni paralele cu planul lor median, şi cu capacitate adecvată de deformare.

    (2) În cazul pereţilor de închidere şi compartimentare executaţi din materiale rigide şi rezistente (de exemplu, din zidărie), se urmăreşte ca prin alcătuire (dimensiuni, poziţie şi dimensiunea golurilor) şi modul de prindere de elementele structurale să se evite realizarea unor interacţiuni nefavorabile şi să se asigure limitarea degradărilor în aceşti pereţi, în conformitate cu prevederile din codul de proiectare P 100-1.

    (3) Componentele de instalaţii şi echipamentele cu diferite destinaţii, precum şi prinderile lor de structură, sunt alcătuite astfel încât se asigură stabilitatea lor şi se controlează efectele nefavorabile cauzate de interacţiunea dintre acestea şi celelalte componente ale clădirii.

    3.3. Criterii de performanţă seismică pentru structura principală
    3.3.1. Starea limită ultimă
    3.3.1.1. Rezistenţă

    (1) Structura se proiectează astfel încât capacitatea de rezistenţă a clădirii în ansamblu la acţiuni orizontale, pe fiecare direcţie orizontală, să fie mai mare sau egală cu forţa tăietoare de bază stabilită conform codului de proiectare P 100-1. Pentru această verificare, capacitatea de rezistenţă a construcţiei în ansamblu la acţiuni orizontale corespunde valorilor de proiectare ale rezistenţelor materialelor şi acţiunii unor forţe orizontale aplicate static, distribuite conform rezultatelor analizei modale pentru modul fundamental de vibraţie, pe fiecare direcţie considerată.

    (2) Componentele structurale principale se realizează astfel încât să îndeplinească condiţia:
        E_d ≤ R_d (3.4)
        exprimată în termeni de rezistenţă, unde:
        E_d valoarea de proiectare a efortului în combinaţia seismică de proiectare, ţinând seama şi de efectele de ordinul doi, atunci când acestea sunt semnificative;
        R_d valoarea corespunzătoare a capacităţii de rezistenţă, calculată cu valorile de proiectare ale rezistenţelor materialelor, pe baza modelelor mecanice specifice tipului de element structural.

    (3) Condiţia de la (2) se îndeplineşte pentru toate elementele structurale, pe toată lungimea acestora.

    (4) În cazul stâlpilor şi grinzilor structurilor în cadre de beton armat condiţia (3.4) se consideră îndeplinită dacă:
        M_Rd ≥ M_Ed (3 5)
        V_Rd ≥ V_Ed (3.6)
        unde:
        M_Rd valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la încovoiere;
        M_Ed valoarea de proiectare a momentului încovoietor;
        V_Rd valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare;
        V_Ed valoarea de proiectare a forţei tăietoare.

    (5) Grinzile cadrelor se alcătuiesc astfel încât cedarea secţiunii lor din încovoiere, să nu se producă prin zdrobirea betonului comprimat înainte de curgerea armăturii longitudinale. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.13 Reprezentare exemplificativă: starea de eforturi unitare
    şi de deformaţii specifice pe secţiune corespunzătoare cedării din
    încovoiere pentru o grindă

    (6) În cazul stâlpilor valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor se determină ţinând seama de valoarea de proiectare a forţei axiale. Evaluarea se face distinct pentru fiecare direcţie şi sens de acţiune seismică.

    (7) Sistemele structurale tip cadru la clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM se realizează astfel încât stâlpii de la nivelul situat imediat deasupra secţiunii de încastrare convenţională să fie solicitaţi la compresiune excentrică în situaţia formării mecanismului plastic optim.

    (8) Stâlpii se alcătuiesc astfel încât cedarea secţiunilor la compresiune excentrică să nu se producă prin zdrobirea betonului comprimat înainte de curgerea armăturilor longitudinale întinse de la extremitatea secţiunii transversale. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.14 Reprezentare exemplificativă: starea de eforturi unitare
    şi de deformaţii specifice pe secţiune corespunzătoare cedării
    din încovoiere pentru un stâlp

    (9) Stâlpii comprimaţi se comportă în condiţiile cazului I de compresiune excentrică, conform reprezentării din Figura 3.15. În această reprezentare, situaţia limită "B" corespunde cazului în care deformaţia specifică a armăturii întinse ajunge să fie egală cu deformaţia specifică de curgere a oţelului simultan cu cedarea betonului comprimat. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 3.15 Curba limită de interacţiune M-N

    (10) În cazul nodurilor grindă-stâlp al structurilor în cadre condiţia (3.4) se consideră îndeplinită dacă:
        V_Rd ≥ V_Ed (3.7)
        unde:
        V_Rd valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare;
        V_Ed valoarea de proiectare a forţei tăietoare.

    (11) Structura principală se realizează astfel încât stabilitatea, rezistenţa şi rigiditatea la acţiuni seismice orizontale ale clădirii să nu fie asigurate prin răspunsul la torsiune al componentelor structurale. Rezistenţa şi rigiditatea la torsiune ale componentelor structurale se neglijează în proiectarea seismică.

    (12) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, la fiecare nod grindă - stâlp al structurilor în cadre de beton se îndeplineşte condiţia:
        Σ M_Rd,c ≥ γ_Rd Σ M_Rd,b (3.8)
        unde:
        Σ M_Rd,c suma valorilor de proiectare ale capacităţilor de rezistenţă la încovoiere cu forţă axială ale stâlpilor care intră în nod, calculate pe direcţia considerată, în secţiunile învecinate nodului;
        Notă: În această verificare sunt considerate valorile minime ale capacităţilor de rezistenţă la încovoiere cu forţă axială ale stâlpilor, corespunzătoare variaţiei posibile a forţelor axiale în gruparea seismică.
        Σ M_Rd,b suma valorilor de proiectare ale capacităţilor de rezistenţă la încovoiere ale grinzilor care intră în nod pe direcţia considerată, în secţiunile învecinate nodului;
        γ_Rd coeficient parţial de siguranţă care evaluează incertitudinile din modelul de calcul al capacităţii de rezistenţă, cauzate în principal de efectul de consolidare post-elastică a oţelului:

        γ_Rd = 1,35 pentru DCH
        γ_Rd = 1,25 pentru DCM (3.9)
        Notă: Stâlpii la care prevederea de la (10) nu este îndeplinită se consideră în proiectare componente structurale secundare.
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.16 Sensul considerat al momentelor în verificarea condiţiei
    de la (3.8) pentru un nod grindă-stâlp

    (13) Prin excepţie de la (10), la clădirile cu un singur nivel şi la capătul de la partea de sus al stâlpilor de la ultimul nivel al clădirilor etajate condiţia (3.8) poate să nu fie îndeplinită.

    (14) În cazul structurilor cu grinzi dispuse paralel cu cele două direcţii principale ortogonale condiţia (3.8) se îndeplineşte distinct pe fiecare direcţie ortogonală principală şi pentru fiecare dintre cele două sensuri de acţiune seismică.

    3.3.1.2. Limitarea deplasărilor relative de nivel

    (1) Pentru structura seismică principală, se îndeplineşte la fiecare nivel condiţia:
    d^SLU_Ed,r ≤ d^SLU_Rd,r (3.10)
    unde:
    d^SLU_Ed,r valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel în direcţie orizontală, în gruparea seismică de acţiuni la starea limită ultimă, ţinând seama şi de efectele de ordinul doi, atunci când acestea sunt semnificative;
    d^SLU_Rd,r valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel admisă pentru verificări la starea limită de ultimă.

    (2) Deplasarea relativă de nivel este egală cu valoarea absolută a diferenţei dintre deplasările orizontale ale punctelor de intersecţie ale unei drepte verticale cu cele două diafragme orizontale consecutive care mărginesc superior şi inferior nivelul.
        În cazul nivelului situat imediat deasupra secţiunii de încastrare convenţională, la clădiri la care deformaţiile infrastructurii şi fundaţiilor în direcţie orizontală pot fi neglijate, deplasarea relativă de nivel este egală cu deplasarea punctului la intersecţia unei drepte verticale cu diafragma orizontală care mărgineşte superior nivelul.
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 3.17 Reprezentare exemplificativă: calculul deplasării
    relative de nivel pentru o structură etajată

    (3) Îndeplinirea condiţiei (3.10) se verifică la toate nivelurile şi în orice punct al diafragmelor, indiferent de tipul acestora.

    (4) În cazul în care calculul structurii este realizat printr-o metodă de calcul static liniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale, d^SLU_Ed, a unui punct din structură se determină cu relaţia:
        d^SLU_Ed = cqd'^SLU_Ed (3.11)
        unde:
        d^SLU_Ed valoarea de proiectare a deplasării orizontale a punctului cauzată de acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită de ultime;
        d'^SLU_Ed valoarea deplasării punctului determinată prin calculul structurii printr-o metodă de calcul static liniar la starea limită ultimă;
        q factorul de comportare utilizat la calculul valorii de proiectare a forţei seismice, pentru starea limită ultimă;
        c factor de amplificare al deplasărilor pentru starea limită ultimă.

        Factorul de amplificare a deplasărilor pentru starea limită ultimă se determină cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)

        Valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel pentru verificări la starea limită ultimă, dintre două diafragme consecutive "i" şi "j", d^SLU_Ed,r,ij, se determină cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)

    (5) În cazul în care calculul structurii este realizat prin metoda de calcul dinamic liniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale a unui punct din structură, d^SLU_Ed, este valoarea absolută maximă a deplasării orizontale a acelui punct determinată prin calcul sub acţiunea seismică de proiectare, corespunzătoare stării limită ultime, multiplicată cu factorul c stabilit conform (4).

    (6) În cazul în care calculul structurii este realizat prin metoda de calcul dinamic neliniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale a unui punct din structură, d^SLU_Ed este valoarea absolută maximă a deplasării orizontale a acelui punct determinată prin calcul sub acţiunea seismică de proiectare, corespunzătoare stării limită ultime.

    (7) În cazul aplicării metodei de calcul static neliniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale a unui punct din structură, d^SLU_Ed, este valoarea deplasării acelui punct asociată deplasării aşteptate a clădirii sub acţiunea seismică de proiectare, corespunzătoare stării limită de ultime.

    (8) La verificarea faţadelor cortină vitrate sau a altor faţade agăţate de structură, valoarea de proiectare a deplasărilor orizontale se consideră cu 30% mai mare decât cea determinată conform prevederilor de la (4), (5), (6) sau (7). Valorile de proiectare ale deplasărilor orizontale astfel stabilite constituie date de temă pentru proiectantul sistemului de faţadă.

    (9) Valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel admisă pentru verificări la starea limită de ultimă, d^SLU_Rd,r, este egală cu 0,025h_s, unde h_s este înălţimea totală de nivel.

    3.3.1.3. Limitarea deformaţiilor componentelor structurale principale

    (1) Pentru componentele structurale seismice principale sau, după caz, pentru legăturile acestora, se îndeplineşte condiţia:
        theta^SLU_Ed ≤ theta^SLU_Rd (3.14)

    (2) În cazul în care calculul structurii este realizat printr-o metodă de calcul static liniar, valoarea de proiectare a rotirii componentelor structurale principale care se deformează plastic din încovoiere se poate determina simplificat cu relaţia:
        theta^SLU_Ed = cq theta'^SLU_Ed (3.15)
        unde:
     c factorul de amplificare al deplasărilor stabilit conform 3.3.1.2, (4).
        theta^SLU_Ed rotirea de bară reprezentată de unghiul între secantă şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea produsă de acţiunea seismică de proiectare, corespunzătoare stării limită ultime;
        theta'^SLU_Ed rotirea de bară reprezentată de unghiul între secantă şi axul barei la extremitatea unde intervine curgerea determinată prin calcul static liniar în gruparea seismică:
        theta^SLU_Ed = d_v / L_v (3.16)
        L_v distanţa de la capătul considerat al elementului la punctul de inflexiune al deformatei acestuia;
        d_v deplasarea în dreptul punctului de inflexiune măsurată perpendicular pe axul elementului nedeformat, faţă de capătul considerat al acestuia.

        În cazul grinzilor structurilor tip cadru, mărimile theta^SLU_Ed se pot aproxima prin raportul între deplasarea relativă de nivel d'^SLU_Ed,r şi înălţimea nivelului h_s:
        theta^SLU_Ed = d'^SLU_Ed,r/h_s (3.17)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 3.18 Rotirea de bară determinată
        prin calcul static liniar în gruparea seismică

    (3) Valorile admisibile ale rotirilor, theta^SLU_Rd, se determină prin calcul pe baza caracteristicilor de alcătuire şi armare, conform prevederilor SR EN 1998-3, pentru Starea Limită de Degradare Semnificativă, cu metoda bazată pe modelul de confinare din SR EN 1992-1-1.

    (4) Prin excepţie de la (3), în cazul în care rotirile aşteptate la incidenţa cutremurului de proiectare se determină prin metoda de calcul static liniar, valorile admisibile ale rotirilor, theta^SLU_Rd, pentru verificări la starea limită ultimă, se pot stabili conform prevederilor din Tabelul 3.1.
        Tabelul 3.1 Valori admisibile ale rotirilor, theta^SLU_Rd


┌──────────────┬───────────────────────┐
│              │Valori admisibile ale  │
│              │rotirilor theta^SLU_RD │
│Componenta    │(rad)                  │
│structurală   ├───────────────────────┤
│principală    │Clasa de ductilitate   │
│              ├───────────┬───────────┤
│              │DCH        │DCM        │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Grindă de     │3,00%      │2,50%      │
│cadru         │           │           │
├──────────────┼───────────┼───────────┤
│Stâlp         │2,50%      │2,00%      │
└──────────────┴───────────┴───────────┘

    3.3.1.4. Stabilitate

    (1) Structura în ansamblu, diferitele subansamble şi elementele structurale se realizează astfel încât să fie stabile geometric. În acest scop elementele şi structurile se realizează cu forme şi dimensiuni potrivite, în acord cu valorile de proiectare ale acţiunilor.

    (2) Stabilitatea la răsturnare şi la lunecare a structurii se asigură prin utilizarea unui sistem de fundare adecvat caracteristicilor fizico-mecanice ale terenului de fundare.

    (3) Stabilitatea la torsiune de ansamblu a structurii se asigură prin aşezarea potrivită în plan orizontal a cadrelor.

    (4) Stabilitatea locală a stâlpilor şi grinzilor se asigură prin:
    (a) alegerea unor forme potrivite ale secţiunilor transversale;
    (b) limitarea superioară a deschiderii libere a elementului, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe axul acestuia;
    (c) limitarea superioară a forţei axiale.

    (5) Stabilitatea locală a plăcilor de beton, parte a planşeelor cu rol de diafragmă orizontală, solicitate la eforturi de compresiune paralele cu planul median, este asigurată prin:
    (a) limitarea inferioară a grosimii plăcii;
    (b) limitarea superioară a deschiderii libere a plăcii pe direcţia de încărcare la compresiune, măsurată între punctele de legătură care constituie reazeme pentru placă, restricţionând deplasările în direcţie perpendiculară pe planul acesteia.

    3.3.2. Starea limită de serviciu: limitarea deplasărilor relative de nivel

    (1) Structura principală se realizează cu o rigiditate la acţiuni orizontale suficient de mare pentru limitarea deplasărilor orizontale ale acesteia corespunzătoare răspunsului elastic sau cvasi-elastic, prin îndeplinirea condiţiei:
        d^SLS_Ed,r ≤ d^SLS_Rd,r (3.18)
        unde:
        d^SLS_Ed,r valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel în direcţie orizontală în gruparea seismică, la starea limită de serviciu, ţinând seama şi de efectele de ordinul 2, atunci când acestea sunt semnificative;
        d^SLS_Rd,r valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel admisă pentru verificări la starea limită de serviciu.

        Notă: Această condiţie asigură că la nivelul clădirii, în ansamblu, degradările elementelor nestructurale sunt limitate. Totuşi, pot apărea local degradări mai mari ale elementelor nestructurale din cauza distribuţiei neuniforme a deformaţiilor la fiecare nivel.

    (2) Deplasarea relativă de nivel pentru verificări la starea limită de serviciu se determină conform prevederii de la 3.3.1.2, (2).

    (3) În cazul în care calculul structurii se face printr-o metodă de calcul static liniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale a unui punct din structură se determină cu ecuaţia:
        d^SLS_Ed = q d'^SLS_Ed (3.19)
        unde:
        d^SLS_Ed valoarea de proiectare a deplasării orizontale a punctului cauzată de acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită de serviciu;
        d'^SLS_Ed valoarea deplasării punctului determinată prin calcul structural static liniar în gruparea seismică, la starea limită de serviciu;
    q factorul de comportare utilizat la calculul valorii de proiectare a forţei seismice, corespunzător stării limită de serviciu.

        Valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel pentru verificări la starea limită de serviciu, dintre două diafragme consecutive "i" şi "j", d^SLS_Ed,r,ij, se determină cu relaţia:
        d^SLS_ED,r,ij = qd'^SLS_Ed,r,ij = q(d'SLS_Ed,j - d'^SLS_Ed,i) (3.20)
        unde:
        d'SLS_Ed,j şi d'^SLS_Ed,i deplasările rezultate din calculul structurii sub acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită de serviciu la nivelul diafragmelor "j" şi "i".

    (4) În cazul în care calculul structurii se face prin metoda de calcul dinamic liniar sau neliniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale a unui punct din structură este valoarea absolută maximă a deplasării orizontale a acelui punct sub acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită de serviciu.

    (5) În cazul în care calculul structurii se face prin metoda de calcul static neliniar, valoarea de proiectare a deplasării orizontale a unui punct din structură este valoarea deplasării acelui punct asociată deplasării aşteptate a clădirii sub acţiunea seismică de proiectare corespunzătoare stării limită de serviciu.

    (6) La verificarea faţadelor cortină vitrate sau a altor faţade agăţate de structură, valoarea de proiectare a deplasărilor orizontale se consideră cu 30% mai mare decât cea determinată conform prevederilor de la (3), (4) sau (5). Valorile de proiectare ale deplasărilor orizontale astfel stabilite constituie date de temă pentru proiectantul sistemului de faţadă.

    (7) Valoarea de proiectare a deplasării relative de nivel admisă pentru verificări la starea limită de serviciu este:
    (a) 0,005h_s pentru clădiri care conţin componente nestructurale care pot avea degradări semnificative ca urmare a deformaţiilor orizontale ale structurii;
    (b) 0,0075h_s pentru clădiri care nu sunt de tipul (a).
        unde:
        h_s înălţimea totală de nivel.

    3.4. Calculul structurii
    3.4.1. Metode de calcul

    (1) Pentru proiectare se utilizează una sau mai multe dintre următoarele metode de calcul al structurilor:
    (a) metoda de calcul static liniar: metoda forţelor laterale statice echivalente şi/sau metoda calculului modal cu spectre de răspuns;
    (b) metoda de calcul dinamic liniar;
    (c) metoda de calcul static neliniar;
    (d) metoda de calcul dinamic neliniar.
        în condiţiile prevăzute în codul de proiectare P 100-1.

    (2) În cazul structurilor spaţiale la care cadrele nu sunt aliniate după două direcţii principale ortogonale se realizează verificarea structurii prin metoda de calcul static neliniar.

    3.4.2. Modelarea pentru calcul

    (1) Modelarea pentru calcul se face în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1 şi a prevederilor suplimentare, specifice structurilor în cadre de beton, date în acest paragraf.
    3.4.2.1. Calcul static liniar

    (1) Structura se modelează tridimensional şi cuprinde toate componentele structurii şi componentele nestructurale care pot afecta răspunsul elasto-plastic al structurii la acţiunea cutremurului de proiectare, în poziţia din proiect.
        Nota: Componentele nestructurale care pot afecta răspunsul elasto-plastic al structurii sunt, de exemplu, pereţii masivi de zidărie închişi în ochiurile cadrelor. Modelarea acestor pereţi nu este necesară dacă, la fiecare nivel al clădirii, rigiditatea şi rezistenţa lor la acţiuni orizontale este redusă în comparaţie cu rigiditatea şi rezistenţa ansamblului structural sau dacă aceştia sunt izolaţi de structură prin rosturi pe trei laturi.

    (2) Modelul de calcul de complexitate minimală cuprinde toate elementele structurale şi legăturile dintre acestea şi este rezemat prin blocarea deplasărilor verticale şi orizontale la partea inferioară a infrastructurii.

    (3) Prin excepţie de la (2), modelul de calcul de complexitate minimală poate fi rezemat prin încastrarea bazei stâlpilor la nivelul secţiunii de încastrare convenţională pentru:
    (a) clădirile care nu au în componenţă niveluri situate sub secţiunea de încastrare convenţională;
    (b) clădiri care au în componenţă şi unul sau mai multe niveluri situate sub secţiunea de încastrare convenţională, dacă prin modul de realizare a structurii acestora este restricţionată eficient rotirea stâlpilor de cadru în vecinătatea secţiunii de încastrarea convenţională a clădirii.
        Rotirea stâlpilor poate fi restricţionată eficient dacă aceştia sunt intersectaţi, sub secţiunea de încastrare convenţională, de pereţi de subsol cel puţin pe două direcţii ortogonale.

    (4) Pentru calculul eforturilor în elementele infrastructurii şi a presiunilor pe teren, modelul de calcul de complexitate minimală este rezemat în direcţie verticală pe resorturi unidirecţionale, cu comportare elastică doar la compresiune, şi având blocate deplasările orizontale la partea inferioară a infrastructurii.

    (5) Prin excepţie de la (4), în cazul clădirilor care nu au niveluri situate sub secţiunea de încastrare convenţională, se admite calculul eforturilor în fundaţii şi infrastructură pe baza unor modele inginereşti simple, cu respectarea condiţiilor de echilibru.

    (6) Modelarea rezemării pe teren indicată la (4) este recomandată şi pentru calculul eforturilor şi deformaţiilor din suprastructură.

    (7) Modelarea stâlpilor şi grinzilor se realizează minimal prin elemente de tip bară solicitate la forţă axială, moment încovoietor şi forţă tăietoare pe două direcţii şi torsiune.

    (8) Modelarea pereţilor nivelurilor situate sub cota de încastrare convenţională se realizează minimal prin elemente de suprafaţă cu comportare de membrană, poziţionate în planul inimii peretelui.

    (9) Modelarea plăcilor componente ale planşeelor se realizează minimal prin elemente de suprafaţă cu comportare de membrană.

    (10) În calcul eforturilor şi deformaţiilor se consideră deformabilitatea planşeelor la acţiuni paralele cu planul median al plăcilor. Se consideră cu caracter minimal răspunsul în domeniul elastic.

    (11) Prin excepţie de la (10), se pot modela ca nedeformabile la acţiuni paralele cu planul median al plăcilor, planşeele din suprastructură în cazul structurilor care îndeplinesc condiţiile privind regularitatea în plan orizontal şi în plan vertical date în codul de proiectare P 100-1, cu excepţia planşeului situat imediat sub secţiunea de încastrare convenţională.

    (12) La modelarea rigidităţii componentelor structurii se consideră efectele fisurării betonului.

    (13) Rigiditatea la încovoiere pentru componentelor structurii în cadre de beton se consideră egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare secţiunii brute, nefisurată.

    (14) Rigiditatea la forţă axială în planul lor a plăcilor componente ale planşeelor este considerată egală cu 0,70 din valoarea corespunzătoare secţiunii brute, nefisurate.

    (15) Prin excepţie de la (13) şi (14), la calculul eforturilor în structuri în cadre de beton armat, se pot alege valori diferite ale factorului de reducere a rigidităţii la încovoiere şi, respectiv, la forţă axială ca urmare a fisurării betonului, dacă acestea se determină pe baza modelelor de calcul date în SR EN 1992-1-1, pe baza alcătuirii efective a fiecărui element şi a stării de eforturi aşteptate.

    (16) Prin excepţie de la (13), la calculul eforturilor se pot utiliza următorii factori de reducere a rigidităţii la încovoiere:
    (a) pentru stâlpi comprimaţi: 0,80;
    (b) pentru stâlpi întinşi: 0,20;
    (c) pentru grinzi: 0,60.

    (17) Rigiditatea la torsiune a stâlpilor, grinzilor şi pereţilor de beton se neglijează în calcul cu excepţia situaţiei în care stabilitatea unei părţi de structură nu poate fi asigurată în lipsa răspunsului la torsiune a componentelor structurale care constituie reazem pentru aceasta.

    (18) Valorile modului de elasticitate mediu al betonului, Ecm, pentru utilizare la modelarea structurii pentru verificarea deplasărilor orizontale se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare P 100-1.

    (19) Fracţiunea din amortizarea critică se stabileşte conform prevederilor codului de proiectare P 100-1.

    3.4.2.2. Calcul static neliniar

    (1) În cazul utilizării metodei de calcul static neliniar, la realizarea modelului pentru calcul structural se aplică prevederile de la 3.4.2.1 împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf.

    (2) Modelarea răspunsului neliniar al elementelor structurale se realizează astfel încât să se poată identifica mecanismul plastic al structurii sub acţiuni seismice.

    (3) Modelarea grinzilor lungi şi a stâlpilor se realizează minimal prin elemente de tip bară, solicitate la încovoiere, forţă tăietoare pe două direcţii şi torsiune, cu neliniaritate fizică, având plasticitate concentrată sau distribuită.

    (4) Pentru modelarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere a elementelor structurale se utilizează valorile caracteristice ale rezistenţelor oţelului şi betonului. Legile constitutive ale oţelului şi betonului, sigma-epsilon, se stabilesc conform prevederilor SR EN 1992-1-1. Se poate utiliza modelul de confinare prevăzut de SR EN 1992-1-1 pentru modelarea comportării miezului de beton confinat, la decizia proiectantului. Rezistenţa betonului la întindere se neglijează. Legea constitutivă de comportare a oţelului evidenţiază consolidare post-elastică (creşterea efortului unitar de întindere sau compresiune, după curgere).

    (5) Capacitatea de rotire a elementelor cu răspuns neliniar la încovoiere se stabileşte conform prevederilor 3.3.1.3, (3).

    (6) Acţiunea seismică se modelează utilizând două moduri de distribuţie a forţelor seismice orizontale pe înălţimea clădirii, astfel:
    (a) un mod de distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu masele de nivel;
    (b) un mod de distribuţie rezultat din analiza modală pentru modul predominant de vibraţie.

    (7) Alternativ prevederii de la (6), (b), în cazul clădirilor având masele de nivel aproximativ egale pe înălţime, se poate utiliza o distribuţie simplificată considerând o formă liniară a modului fundamental de vibraţie (distribuţie triunghiulară).

    4. Valori de proiectare ale eforturilor

    (1) Acest capitol conţine prevederi privind determinarea valorilor de proiectare ale eforturilor care se dezvoltă în componentele structurale principale pentru verificări de rezistenţă.
    4.1. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM

    (1) Valoarea de proiectare a unui efort cauzat de acţiunea seismică reprezintă valoarea maximă a acelui efort care se dezvoltă ca urmare a incidenţei acţiunii seismice de proiectare. Fac excepţie zonele în care se dezvoltă deformaţii plastice din încovoiere, conform configuraţiei mecanismului plastic optim, la care valoarea de proiectare a momentului încovoietor este valoarea corespunzătoare încărcării structurii cu acţiunea seismică de proiectare.

    (2) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot genera ruperi fragile ale elementelor structurale se stabilesc ţinând seama de incertitudinea evaluării prin multiplicarea cu un coeficient parţial de siguranţă supraunitar.

    (3) La stabilirea valorilor de proiectare ale eforturilor, momentele încovoietoare care se dezvoltă în zonele plastice se determină prin multiplicarea valorilor de proiectare ale capacităţilor de rezistenţă la încovoiere cu un coeficient parţial de siguranţă supraunitar care evaluează incertitudinile din modelul de calcul al capacităţii de rezistenţă, cauzate în principal de efectul de consolidare post-elastică a oţelului, γ_RD.

    (4) Valorile de proiectare ale eforturilor se determină prin:
    (a) transformarea eforturilor rezultate din calculul structurii efectuat printr-o metodă de calcul static liniar, pentru a cuantifica neliniaritatea răspunsului structural cauzat de acţiunea seismică de proiectare, în acord cu principiile metodei de ierarhizare a capacităţilor de rezistenţă;
        sau,

    (b) direct, prin calcul neliniar.

    (5) Determinarea valorilor de proiectare ale eforturilor din componentele structurale principale, pe baza eforturilor rezultate din calculul structural static liniar, se realizează conform prevederilor de la 4.1.1, 4.1.2, 4.1.3, 4.1.4 şi 4.1.5.

    (6) În cazul clădirilor la care calculul structural este efectuat printr-o metodă de calcul static liniar, la determinarea valorilor de proiectare sunt admise redistribuiri ale eforturilor între elementelor structurale conform prevederilor de la 4.1.6.

    (7) Determinarea valorilor de proiectare ale eforturilor pe baza eforturilor rezultate din calcul structural static neliniar se realizează conform prevederilor de la 4.1.7.
    4.1.1. Grinzi
    4.1.1.1. Momente încovoietoare

    (1) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare în zonele plastice ale grinzilor se consideră egale cu cele obţinute din calculul structural în gruparea seismică.
        M_Ed,b = M'_Ed,b (4.1)
        unde:
        M_Ed,b valoarea de proiectare a momentului încovoietor;
        M'_Ed,b valoarea momentului încovoietor rezultat din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare.

    (2) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare din grinzi în zona de răspuns elastic se stabilesc din echilibrul grinzii în situaţia formării zonelor plastice, considerând şi încărcările care acţionează transversal pe axul grinzii din gruparea seismică.

    4.1.1.2. Forţe tăietoare

    (1) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare în grinzi se stabilesc din echilibrul grinzii în situaţia formării mecanismului plastic, considerând şi încărcările care acţionează transversal pe axul grinzii din combinaţia seismică de proiectare.

    (2) Calculul valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare se face distinct pentru fiecare deschidere a grinzii şi pentru fiecare sens de acţiune seismică.

    (3) Valoarea momentului încovoietor maxim care încarcă grinda în zona plastică, în situaţia formării mecanismului plastic, M_d,b, se calculează cu relaţia:
        M_d,b = γ_RD^M_Rd,b (4.2)
        unde:
        M_Rd,b valoarea de proiectare a capacităţi de rezistenţă la încovoiere a grinzii în zona plastică, pentru sensul de rotire corespunzător sensului de acţiune a forţelor orizontale, conform reprezentării din Figura 3.16;
        γ_Rd coeficient parţial de siguranţă stabilit conform relaţiei (3.9).

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.1 Determinarea valorilor momentelor
        încovoietoare maxime care încarcă grinda la
        capete în situaţia formării articulaţiilor
        plastice la ambele capete ale grinzii

    (4) Prin excepţie de la (3), în situaţia nodurilor de la partea superioară a stâlpilor unde zona plastică se dezvoltă în stâlpi, valoarea momentului încovoietor maxim care încarcă grinda în vecinătatea nodului, în situaţia formării mecanismului plastic, M_d,b, se poate calcula cu relaţia:
    (a) pentru nodurile situate la colţurile cadrului:
        M_d,b = γ_Rd^M_Rd,c (4.3)
        unde:
        M_Rd,c valoarea de proiectare a capacităţi de rezistenţă la compresiune excentrică a stâlpului în vecinătatea nodului, pentru sensul de rotire corespunzător sensului de acţiune a forţelor orizontale.
        γ_Rd coeficient parţial de siguranţă stabilit conform relaţiei (3.9).

    (b) pentru nodurile intermediare: (a se vedea imaginea asociată)

    (5) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se limitează inferior la valorile rezultate din calculul structural în gruparea seismică, la care partea cauzată de acţiunea seismică este multiplicată cu γ_Rd.

    (6) Pentru fiecare deschidere a unei grinzi, valorile de proiectare ale forţelor tăietoare la un capăt se determină cu relaţiile: (a se vedea imaginea asociată)

    (7) În situaţia particulară în care, pentru un sens de acţiune seismică, într-o deschidere a unei grinzi se formează două zone plastice din care una este depărtată de capătul grinzii de capătul grinzii, în aplicarea relaţiei (4.5) valoarea l_cl se înlocuieşte cu distanţa minimă dintre cele două zone plastice. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.2 Schema de calcul a valorii de
        proiectare a forţei tăietoare din grindă,
        când zonele plastice se formează la capetele acesteia

    4.1.2. Stâlpi.
    4.1.2.1. Forţe axiale

    (1) Valoarea de proiectare a forţei axiale din stâlpi se determină din echilibrul stâlpului în situaţia formării mecanismului plastic considerând:
    (a) forţele tăietoare din grinzi asociate încărcării acestora cu momentele încovoietoare maxime cauzate de acţiunea seismică orizontală;
    (b) forţele tăietoare din grinzi sau plăci din acţiuni gravitaţionale din gruparea seismică de acţiuni;
    (c) greutatea proprie a stâlpului;
    (d) alte forţe din gruparea seismică care încarcă direct stâlpul. ( )

    (2) În cazul structurilor în cadre în care cadrele verticale sunt aliniate după două direcţii ortogonale, valoarea de proiectare a forţei axiale determinată pentru acţiunea seismică acţionând într-una dintre aceste direcţii, se determină cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.3 Calculul valorilor de
        proiectare ale forţei axiale în stâlpi

    (3) Valoarea de proiectare a forţei axiale a stâlpi se poate considera egală cu valoarea forţei axiale rezultată din calculul structural în gruparea seismică dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile:
    (a) se dezvoltă zone plastice la ambele capete ale grinzilor, în fiecare deschidere;
    (b) valorile de proiectare ale momentelor capabile din grinzi nu depăşesc cu mai mult de 10% valorile momentelor încovoietoare rezultate din calculul structural, în fiecare zonă plastică.

    4.1.2.2. Momente încovoietoare

    (4) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare în zonele plastice ale stâlpilor, conform configuraţiei mecanismului plastic optim, sunt egale cu valorile momentelor încovoietoare rezultate din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare.
        M_Ed,c = M'_Ed,c (4.7)
        unde:
        M_Ed,c valoarea de proiectare a momentului încovoietor;
        M'_Ed,c valoarea momentului încovoietor rezultat din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare.

    (5) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare din stâlpi, în zona de răspuns elastic, se stabilesc din echilibrul stâlpului în situaţia formării mecanismului plastic, considerând şi încărcările care acţionează transversal pe axul stâlpului în combinaţia seismică de proiectare, dacă există.

    4.1.2.3. Forţe tăietoare

    (1) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare în stâlpi se stabilesc din echilibrul stâlpului în situaţia formării mecanismului plastic, considerând şi încărcările care acţionează transversal pe axul stâlpului din combinaţia seismică de proiectare, dacă există.

    (2) Calculul valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare din stâlpi, se face la fiecare nivel, distinct pentru fiecare sens de acţiune seismică şi pentru fiecare direcţie de calcul.

    (3) Valorile momentelor încovoietoare maxime care încarcă stâlpul la capete în situaţia formării mecanismului plastic, M^i_d c, se calculează cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.4 Determinarea valorilor momentelor
        încovoietoare maxime care încarcă stâlpul
        la capete, etaj curent
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.5 Determinarea valorilor momentelor
        încovoietoare maxime care încarcă stâlpul la capete,
        deasupra secţiunii de încastrare convenţională

    (4) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se limitează inferior la valorile corespunzătoare celor rezultate din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare, la care partea cauzată de acţiunea seismică este multiplicată cu γ_Rd.

    (5) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare din stâlpii care nu sunt solicitaţi la încărcări transversale pe axul lor se determină cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.6 Schema de calcul a valorii de
        proiectare a forţei tăietoare din stâlp

    (6) În cazul stâlpilor aflaţi în contact direct cu componente nestructurale rigide şi rezistente, de tipul pereţilor de zidărie, dacă înălţimea panoului este mai mică decât înălţimea liberă de nivel, valoarea de proiectare a forţei tăietoare din stâlp este determinată considerând un model de calcul cu zone plastice dezvoltate la cele două extremităţi ale golului. (a se vedea imaginea asociată)
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.7 Interacţiunea cu panou rigid şi rezistent

    4.1.3. Noduri

    (1) Acest paragraf conţine prevederi privind calcul valorilor de proiectare ale forţelor tăietoare care încarcă nodurile grindă - stâlp.

    (2) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare din nod se stabileşte din echilibrul acestuia în situaţia formării mecanismului plastic, în mod distinct fiecare sens de acţiune seismică şi pentru fiecare direcţie de calcul.

    (3) Valoarea de proiectare a forţei tăietoare în nod, V_Ed,j, poate fi stabilită cu următoarele expresii simplificate:
    (a) pentru toate nodurile, cu excepţia celor de capăt:
        V_Ed,j = γ_RD(A_S1 + A_S2)f_yd - V_Ed,c (4.11)

    (b) pentru noduri de capăt:
        V_Ed,j = γ_RD A_S1 f_yd - V_Ed,c (4 12)
        unde
        A_S1, A_S2 ariile armăturilor întinse de la partea superioară şi, respectiv, inferioară a grinzilor care intră în nod în direcţia considerată a acţiunii seismice, stabilite în funcţie de sensul acţiunii seismice;
        V_Edc valoarea de proiectare a forţei tăietoare din stâlpul de deasupra nodului pentru direcţia şi sensul considerat al acţiunii seismice;
        γ_RD coeficient parţial de siguranţă stabilit conform relaţiei (3.9).

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 4.8 Schema de calcul pentru determinarea
        valorilor de proiectare ale forţei
        tăietoare în nodul grindă-stâlp

    4.1.4. Diafragme

    (1) Valorile de proiectare ale eforturilor în diafragme se stabilesc conform prevederilor codului de proiectare P 100-1.

    4.1.5. Infrastructuri şi fundaţii

    (1) Valorile de proiectare ale eforturilor şi deformaţiilor în elementele infrastructurii sunt obţinute considerând echilibrul acestora sub eforturile de legătură cu suprastructura şi eforturile de rezemare pe teren, în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1 şi cu prevederile suplimentare date în acest paragraf.

    (2) La proiectarea infrastructurii şi fundaţiilor sunt considerate valorile maxime ale eforturilor de legătură cu suprastructura, corespunzătoare situaţiei formării mecanismului plastic, şi încărcările care acţionează direct asupra acestora.

    (3) În cazul structurilor în cadre de beton, valorile maxime ale eforturilor care dezvoltă într-un stâlp al cadrului, la nivelul secţiunii teoretice de încastrare, într-o combinaţie seismică de proiectare sunt:
    (a) valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la încovoiere a stâlpului, M_Rd,c, pentru direcţia şi sensul considerat al acţiunii seismice, multiplicată cu γ_Rd stabilit conform relaţiei (3.9).
    (b) valoarea de proiectare a forţei axiale din stâlp, N_Ed,c;
    (c) valoarea de proiectare a forţei tăietoare din stâlp, V_Ed,c.

    (4) Valorile de proiectare ale eforturilor şi deformaţiilor în elementele infrastructurii sunt obţinute considerând interacţiunea teren-structură.

    4.1.6. Redistribuirea eforturilor

    (1) Redistribuirea eforturilor rezultate din calculul structurii efectuat printr-o metodă de calcul static liniar se aplică numai dacă la modelarea structurii pentru calcul s-au considerat valorile factorilor de reducere a rigidităţii conform 3.4.2.1, (13).

    (2) Redistribuirea este realizată numai pentru elementele structurale cu răspuns ductil la acţiunea seismică, pentru clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM. Redistribuirea se referă la partea de efort care este cauzată de acţiunea seismică şi este aplicată exclusiv pentru partea structurii în care se formează mecanismului plastic de ansamblu situată deasupra secţiunii convenţionale de încastrare.

    (3) Redistribuirea eforturilor este realizată pentru:
    (a) considerarea impactului modificării proprietăţilor de rigiditate ale elementelor structurale de beton după fisurare asupra stării de eforturi în structură;
    (b) uniformizarea soluţiilor de alcătuire şi armare;
    (c) realizarea unei stări de eforturi asociată mobilizării mecanismului plastic care favorizează răspunsul ductil al structurii şi evitarea ruperilor cu caracter fragil.

    (4) Redistribuirea eforturilor se poate face între grinzile din aceeaşi elevaţie care sunt poziţionate aliniat pe verticală.

    (5) Pentru o combinaţie seismică de proiectare, prin redistribuire valoarea momentului încovoietor al unei grinzi este modificată, în limita a 30% din valoarea rezultată din calculul structural. Momentele încovoietoare de pe lungimea grinzii sunt modificate în aceeaşi proporţie.

    (6) Redistribuirea este realizată cu respectarea condiţiilor de echilibru de ansamblu şi local. Momentul global de răsturnare al structurii la acţiuni orizontale rămâne neschimbat după redistribuire.

    4.1.7. Metoda de calcul static neliniar

    (1) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt stabilite pe baza eforturilor corespunzătoare rezultate din calculul static neliniar al structurii în ansamblu, pentru două moduri de distribuţie a forţelor seismice în acord cu prevederile codului de proiectare P 100-1.

    (2) Verificarea capacităţii de rezistenţă a elementelor conform 3.3.1.1 (2) este realizată distinct pentru fiecare mod de distribuţie a forţei seismice.

    (3) Prin excepţie de la (2), verificarea capacităţii de rezistenţă la încovoiere a elementelor structurale în zonele critice unde se produc deformaţiile plastice în acord cu configuraţia mecanismului plastic optim, se poate realiza prin verificarea capacităţii de rezistenţă a structurii la acţiuni orizontale conform 3.3.1.1 (1).
        Notă: În cazul efectuării calculului static neliniar, această verificare se realizează prin compararea forţei F_y din legea de răspuns bi-liniară cu forţa tăietoare de bază stabilită conform prevederilor cap. 4 din P 100-1. Pentru această verificare, forţa F_y se determină utilizând valorile de proiectare ale rezistenţelor materialelor.

    (4) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot determina cedări de tip ductil sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinţei de deplasare la starea limită ultimă.
        Notă: Acestea este cazul general al curgerii armăturilor longitudinale ca urmare a acţiunii momentului încovoietor (cu excepţia elementelor sub-armate sau supra-armate longitudinal care pot avea cedări fragile din moment încovoietor).

    (5) Valorile de proiectare ale eforturilor care pot determina cedări de tip fragil sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinţei de deplasare la starea limită ultimă multiplicată cu 1,50.
        Notă: În general, cedările de tip ductil pot fi obţinute prin acţiunea momentului încovoietor, în condiţiile asigurării ductilităţii de rotire a elementului structural. Toate celelalte moduri de rupere trebuie să fie considerate fragile în proiectare.

    (6) Valorile de proiectare ale eforturilor din infrastructură şi fundaţii, pentru toate elementele componente, sunt valorile eforturilor corespunzătoare cerinţei de deplasare a structurii la starea limită ultimă multiplicată cu 1,50.
        Notă: Această prevedere se aplică tuturor elementelor structurale situate sub secţiunea de încastrare convenţională.

    4.2. Clădiri proiectate pentru clasa de ductilitate DCL

    (1) Valorile de proiectare ale eforturilor sunt stabilite prin transformarea eforturilor rezultate din calculul structural liniar.

    (2) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare şi forţelor tăietoare din grinzi sunt egale cu cele rezultate din calculul structural liniar.

    (3) Valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare şi forţelor axiale din stâlpi sunt egale cu cele rezultate din calculul structurii printr-o metodă de calcul liniar, în gruparea seismică.
        M_Ed = M'_Ed (4.13)
        N_Ed = N'_Ed (4.14)

    (4) Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare din stâlpi şi noduri sunt egale cu forţele tăietoare din calculul structural liniar în gruparea seismică, multiplicate cu 1,20:
        V_ed = 1,20V'_Ed (4.15)
        unde:
        V_Ed valoarea de proiectare a forţei tăietoare;
        V'_Ed valoarea forţei tăietoare rezultată din calculul structural în combinaţia seismică de proiectare.

    (5) Valorile de proiectare ale eforturilor în diafragme, constituite de planşeele solicitate la încărcări paralele cu planul lor median, sunt egale cu eforturile rezultate din calculul static liniar al structurii, multiplicate cu 1,20.

    (6) Valorile de proiectare ale eforturilor în infrastructură şi fundaţii sunt egale cu eforturile rezultate din calculul static liniar, multiplicate cu 1,20.

    5. Capacitate de rezistenţă
    5.1. Grinzi

    (1) Calculul capacităţilor de rezistenţă la încovoiere şi forţă tăietoare a grinzilor se face pe baza prevederilor specifice din SR EN 1992-1-1, împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf.
    5.1.1. Moment încovoietor

    (1) La calculul capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor a grinzilor turnate monolit împreună cu placa se consideră toate armăturile din grindă şi armăturile din placă paralele cu grinda, dispuse în zona activă de placă. Efortul unitar de întindere din armături se stabileşte în funcţie de lungimea de ancorare a acestora faţă de secţiunea de calcul.

    (2) Lăţimea activă de placă a grinzilor care conlucrează cu placa, în stânga şi dreapta inimii, b_eff, se determină cu relaţia:
        b_eff = b_w + min(8h_f, d_0, 0,125l_cl) (5.1)
        unde:
        b_w lăţimea inimii grinzii;
        b_eff lăţimea activă de placă;
        h_f grosimea plăcii;
        d_0 lăţimea aferentă de placă pentru grinda în discuţie, rezultată din geometria planşeului, ţinând seama de grinzile paralele şi de marginea efectivă a plăcii;
        l_cl deschiderea liberă a grinzii.

    (3) Lăţimea activă de placă a grinzilor care conlucrează cu placa, pe o singură parte a inimii, b_eff, se determină cu relaţia:
        b_eff = b_w + min(4h_f, d_0, 0,08l_cl) (5.2)
        unde:
        b_w lăţimea inimii grinzii;
        b_eff lăţimea activă de placă;
        h_f grosimea plăcii;
        d_0 lăţimea aferentă de placă pentru grinda în discuţie, rezultată din geometria planşeului, ţinând seama de grinzile paralele şi de marginea efectivă a plăcii;
        l_cl deschiderea liberă a grinzii.

    (4) La calculul capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor a grinzilor care conlucrează cu plăci prefabricate integral sau parţial, contribuţia armăturilor din placă plasate în interiorul zonei active se stabileşte ţinând seama de modul de conectare al plăcilor cu grinda.

    (5) La calculul capacităţii de rezistenţă la moment încovoietor a grinzilor care conlucrează cu plăci precomprimate se ţine seama de efortul de compresiune transmis grinzilor prin precomprimarea plăcilor.
    5.1.1.2. Forţă tăietoare

    (1) În zonele critice ale grinzilor, înclinarea diagonalelor comprimate în modelul de grindă cu zăbrele este considerată egală cu 45°.

    (2) În acord cu prevederea de la (1), capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a grinzilor este determinată cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)

    5.1.2. Stâlpi
    5.1.2.1. Moment încovoietor şi forţă axială

    (1) Se consideră acţiunea simultană a forţei axiale şi momentului încovoietor pentru fiecare combinaţie seismică de proiectare.

    5.1.2.2. Forţă tăietoare

    (1) În zonele critice ale stâlpilor, înclinarea diagonalelor comprimate în modelul de grindă cu zăbrele este considerată egală cu 45°.

    (2) În acord cu prevederea de la (1) capacitatea de rezistenţă la forţă tăietoare a stâlpilor se determină cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)

    5.1.3. Noduri grindă-stâlp

    (1) Un nod grindă-stâlp se consideră confinat prin efectul grinzilor transversale care intră în nod pe direcţie perpendiculară pe direcţia de acţiune seismică dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    (a) de la ambele feţe ale nodului, grinzile transversale se dezvoltă pe o lungime mai mare decât înălţimea secţiunii transversale a lor;
    (b) lăţimea grinzilor este mai mare decât 3/4 din dimensiunea secţiunii transversale a stâlpului perpendiculară pe direcţia de acţiune seismică;
    (c) grinzile îndeplinesc condiţiile minime de armare pentru zona critică a componentelor seismice principale date în acest capitol.
        La confinarea nodului participă şi grinzile transversale cu schema statică de consolă.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 5.1 Notaţii pentru interpretarea
        prevederilor de la 5.1.3

    (2) Un nod grindă-stâlp se consideră confinat prin efectul stâlpilor care intră în nod dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    (a) de la faţa superioară a nodului, stâlpul se dezvoltă pe o lungime mai mare decât înălţimea secţiunii sale transversale;
    (b) stâlpul de la partea superioară îndeplineşte condiţiile minime pentru zona critică a componentelor seismice principale date în acest capitol;
    (c) secţiunea transversală a stâlpului de deasupra nodului îndeplineşte condiţiile din această reglementare tehnică privind reducerea secţiunilor de la un nivel la altul.
        La confinarea nodului participă şi extensiile stâlpilor de deasupra nodurilor.

    (3) Un nod grindă-stâlp se consideră confinat prin efectul grinzilor longitudinale care intră în nod pe direcţia de acţiune seismică dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    (a) de la ambele feţe ale nodului, grinzile longitudinale se dezvoltă pe o lungime mai mare decât înălţimea secţiunii transversale a lor;
    (b) grinzile îndeplinesc condiţiile minime de armare pentru zona critică a componentelor seismice principale date în acest capitol.
        La confinarea nodului participă şi grinzile longitudinale cu schema statică de consolă.

    (4) Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă la forţă tăietoare corespunzătoare zdrobiri betonului din diagonala comprimată, în N, se determină cu relaţiile:
    (a) Pentru noduri confinate prin efectul stâlpilor, al grinzilor longitudinale şi transversale care intră în nod:
        V_Rd = 1,75 b_j h_j radical din f_cd (5.9)

    (b) Pentru noduri confinate prin efectul stâlpilor şi al grinzilor longitudinale sau transversale care intră în nod sau pentru noduri confinate numai prin efectul grinzilor longitudinale şi transversale care intră în nod:
        V_Rd = 1,25 b_j h_j radical din f_cd (5.10)

    (c) Pentru noduri confinate numai prin efectul stâlpilor, grinzilor longitudinale sau grinzilor transversale care intră în nod:
        V_Rd = 1,00 b_j h_j radical din f_cd (5.11)

    (d) Pentru noduri neconfinate prin efectul stâlpilor şi grinzilor care intră în nod:
        V_Rd = 0,75 b_j h_j radical din f_cd (5.12)
        unde:
        h_j dimensiunea secţiunii orizontale prin nod măsurată în direcţia de acţiune seismică care se ia egală cu înălţimea secţiunii transversale a stâlpului;
        b_j lăţimea de proiectare a nodului:
        b_j = min(b_c;b_w + 0,5h_j; b_w + 2x) (5.13)
        b_w lăţimea minimă a inimii grinzilor aliniate cu direcţia de acţiune seismică;
        b_c dimensiunea secţiunii transversale a stâlpului măsurată perpendicular pe axul grinzii;
        x distanţa minimă pe orizontală dintre faţa laterală a grinzii şi faţa laterală a stâlpului aflate de aceeaşi parte a inimii grinzii, măsurată perpendicular pe axa grinzii;
        f_cd valoarea de proiectare a rezistenţei betonului la compresiune, în N/mmc.

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 5.2 Stabilirea lăţimii de
        proiectare a nodului

    6. Alcătuire şi armare

    (1) Componentele structurale principale se realizează astfel încât să îndeplinească condiţiile alcătuire şi armare date în acest paragraf.

    (2) Geometria secţiunii de beton, cantitatea de armătură longitudinală şi modul de dispunere a acesteia se stabilesc coroborat astfel încât cedarea secţiunilor din încovoiere, cu sau fără forţă axială, să nu se producă prin zdrobirea betonului comprimat înainte de curgerea armăturii longitudinale întinse. Această condiţie se aplică pentru grinzi şi stâlpi, indiferent de clasa de ductilitate.

    (3) Prevederile privind calitatea materialelor, alcătuirea şi armarea componentelor structurale principale se stabilesc diferenţiat pentru:
    (a) zone critice;
    (b) zone curente.

    (4) Lungimea şi poziţia zonelor critice ale componentelor structurale principale se stabileşte diferenţiat în funcţie de tipul elementului, starea de solicitare şi clasa de ductilitate, în acord cu prevederile acestui paragraf. Partea din element care este situată în afara zonelor critice se consideră zonă curentă.

    (5) Prin excepţie de la (1), în cazul grinzilor precomprimate utilizate în condiţiile prevăzute în P 100-1, prevederile acestui capitol se aplică numai în zonele critice ale acestora.
    6.1. Calitatea materialelor
    6.1.1. Beton

    (1) Valoarea caracteristică a rezistenţei la compresiune a betonului din componentele structurale principale îndeplineşte condiţia:
        25 N/mmp ≤ f_ck ≤ 50 N/mmp pentru DCH (6.1)
        20 N/mmp ≤ f_ck ≤ 60 N/mmp pentru DCM (6.2)
        20 N/mmp ≤ f_ck pentru DCL (6.3)

    (2) La alegerea calităţii betonului se iau în considerare şi cerinţele specifice privind durabilitatea date în reglementările tehnice specifice.

    (3) Elementele de beton se realizează cu îndeplinirea prevederilor din reglementările tehnice NE 012/1 şi NE 012/2.

    6.1.2. Oţel

    (1) Componentele structurale se armează cu bare de oţel de clasă B sau C, conform clasificării date în SR EN 1992-1-1, astfel:
    (a) în zonele critice ale componentelor structurale principale proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM se utilizează exclusiv oţeluri de clasă C.
    (b) în zonele curente ale componentelor structurale principale proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, în componentele structurale principale proiectate pentru clasa de ductilitate DCL şi în componentele structurale secundare se utilizează oţel din clasa B sau C.

    (2) Valoarea caracteristică a limitei de curgere a oţelului din componentele structurale principale îndeplineşte condiţia:
        400 N/mmp ≤ f_yk ≤ 500 N/mmp pentru DCH şi DCM (6.4)
        400 N/mmp ≤ f_yk ≤ 600 N/mmp pentru DCL (6.5)

    (3) Pentru componentele structurale principale ale clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, raportul dintre valoarea caracteristică efectivă a limitei de curgere a oţelului, f_yk,act, şi valoarea caracteristică specificată a limitei de curgere, f_yk, îndeplineşte condiţia:
    1,00 ≤ f_yk,act/f_yk ≤ 1,15 (6.6)
        unde valoarea caracteristică efectivă a limitei de curgere a oţelului este determinată prin încercări pe şarjele de la turnare.

    (4) Componentele structurale principale se armează numai cu bare din oţel profilat.

    (5) Prevederile date în acest paragraf nu se referă la armătura pentru precomprimare.

    6.2. Secţiunea de beton
    6.2.1. Grinzi

    (1) Înălţimea secţiunii transversale a grinzilor, h_w, îndeplineşte condiţiile:
        l_cl/16 ≤ h_w ≤ l_cl/4 pentru DCH (6.7)
        l_ci/16 ≤ h_w ≤ l_cl/3 pentru DCM (6.8)
        unde l_cl este deschiderea liberă a grinzii.

    (2) Lăţimea secţiunii transversale a grinzii îndeplineşte condiţiile:
        b_w ≥ h_w/3 şi b_w ≥ 250 mm pentru DCH (6.9)
        b_w ≥ h_w/4 şi b_w ≥ 200 mm pentru DCM (6.10)
        unde h_w este înălţimea secţiunii transversale a grinzii.
(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.1 Lăţimea minimă a secţiunii transversale a grinzilor

    (3) În cazul nodurilor grindă-stâlp, raportul dintre distanţa dintre axa longitudinală a grinzii şi axa secţiunii transversale a stâlpului, de pe direcţia axei grinzii, şi lăţimea secţiunii transversale a stâlpului măsurată perpendicular pe axul grinzii este mai mic sau egal cu:
    a) 1/4 pentru DCH,
    b) 1/3 pentru DCM.
(a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.2 Reprezentare exemplificativă privind limitarea excentricităţii
    orizontale grindă-stâlp pentru clasa de ductilitate DCH

    (4) Dacă se realizează o extensie a grinzii dincolo de faţa exterioară a stâlpului, pentru a îmbunătăţii condiţiile de ancoraj ale barelor longitudinale ale grinzii într-un nod de capăt şi pentru a creşte capacitatea de rezistenţă a nodului la forţă tăietoare, lungimea acesteia este mai mare sau egală cu h_w. Secţiunea transversală a extensiei este congruentă cu secţiunea transversală a grinzii, cu sau fără considerarea plăcii, şi se va arma pe toată lungimea. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.3 Extensia grinzilor la nodurile de capăt

    6.2.2. Stâlpi

    (1) Dimensiunile secţiunii transversale ale stâlpului sunt mai mari sau egale cu 300 mm.

    (2) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH şi DCM, pe fiecare direcţie orizontală ortogonală, este îndeplinită condiţia:
        l_cl/h_c ≥ 2.5 (6.11)
        unde:
        l_cl înălţimea liberă a stâlpului;
        h_c înălţimea secţiunii transversale a stâlpului, care reprezintă dimensiunea secţiunii transversale măsurată în direcţia de calcul.

    (3) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, stâlpii au secţiunea transversală de formă dreptunghiulară, circulară sau poligon regulat cu numărul laturilor mai mare sau egal cu 4.

    (4) Raportul dintre cea mai mare dimensiune a secţiunii transversale a stâlpului şi dimensiunea măsurată pe direcţie perpendiculară este mai mic sau egal cu:
    (a) 2,5 pentru DCH;
    (b) 4,0 pentru DCM şi DCL.
        Pentru aplicarea acestei prevederi, în cazul secţiunilor transversale de formă concavă, cea mai mare şi cea mai mică dimensiune ale secţiunii transversale se stabilesc pe baza formei înfăşurătorii poligonale convexe a secţiunii.

    (5) Pentru fiecare latură a secţiunii transversale, raportul dintre dimensiunea totală a secţiunii transversale măsurată perpendicular pe această latură şi lungimea laturii este mai mic sau egal cu 4.

    (6) Efortul axial mediu normalizat în oricare combinaţie seismică de proiectare, v_d, îndeplineşte condiţia:
        v_d ≤ 0,45 pentru DCH (6.12)
        v_d ≤ 0,50 pentru DCM (6.13)
        v_d ≤ 0,55 pentru DCL (6.14)

    (7) În cazul clădirilor etajate, la care secţiunea transversală a unui stâlp variază de la un etaj la altul, proiecţia în plan orizontal a secţiunii transversale a stâlpului de la nivelul superior este interioară, la limită tangentă, secţiunii transversale a stâlpului de la nivelul inferior. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.4 Reprezentare exemplificativă: poziţionări permise (a) şi
    nepermise (b) ale secţiunii transversale a stâlpului de la nivelul
    superior faţă de cea de la nivelul inferior

    (8) Dacă se realizează o extensie a stâlpului peste cota feţei superioare a grinzilor care intră în nod, pentru a îmbunătăţii condiţiile de ancoraj ale barelor longitudinale ale stâlpului în nodul de la partea de sus a structurii şi a creşte capacitatea de rezistenţă a nodului la forţă tăietoare, lungimea acesteia este mai mare sau egală cu h_c. Secţiunea transversală a extensiei este congruentă cu secţiunea transversală a stâlpului şi se armează pe toată înălţimea. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.5 Extensia stâlpilor la ultimul nivel

    6.2.3. Noduri grindă-stâlp

    (1) Proiecţiile secţiunilor transversale ale stâlpilor care concură într-un nod sunt interioare sau, la limită, tangente la perimetrul secţiunii orizontale a nodului, pe toată înălţimea acestuia.

    6.2.4. Diafragme

    (1) Se aplică prevederile codul de proiectare P 100-1.

    6.2.5. Infrastructuri şi fundaţii

    (1) Fundaţiile de suprafaţă se realizează conform prevederilor reglementării tehnice NP 112 şi prevederilor suplimentare date în acest paragraf.

    (2) Fundaţiile stâlpilor de tip bloc şi cuzinet sau talpă se leagă între ele prin grinzi de echilibrare. Grinzile de echilibrare respectă condiţiile de alcătuire şi armare pentru grinzi date în această reglementare tehnică. Fac excepţie, fundaţiile stâlpilor halelor parter alcătuită din elemente prefabricate care se pot realiza ca fundaţii izolate.

    (3) Grinzile de echilibrare şi/sau grinzile de fundare se dispun astfel încât asigură conectarea părţii de jos a stâlpilor şi/sau pereţilor pe două direcţii orizontale ortogonale.

    (4) În cazul fundaţiilor stâlpilor de beton armat prefabricaţi realizate ca fundaţii izolate de tip tălpi armate sau fundaţii pahar la stabilirea forţelor de legătură pe talpa fundaţiei nu se ia în considerare echilibrarea momentului sau forţei tăietoare din stâlp prin intermediul eforturilor care se dezvoltă în pardoseala de la baza acestora ca urmare a frecării acesteia pe stratul suport.

    (5) Elementele structurale aşezate în plan orizontal de la partea de jos a stâlpilor, situate sub secţiunea de încastrare convenţională, sunt amplasate astfel încât se evită formarea de stâlpi scurţi, care nu respectă condiţia dată la 6.2.2 (2).

    (6) În cazul clădirilor cu niveluri subterane, grosimea plăcii planşeului de transfer, situat imediat sub secţiunea de încastrare convenţională, este mai mare sau egală cu 150 mm.

    (7) În cazul nivelurilor subterane, pereţii de subsol perimetrali din beton armat au grosimea inimii mai mare sau egală cu 200 mm.

    (8) Grinzile de fundare şi tălpile de legătură între fundaţii au secţiunea mai mare sau egală cu decât de 0,25 x 0,50 m, pentru clădiri cu până la 5 etaje, şi 0,30 x 0,60 m, pentru clădiri cu mai mult de cinci etaje.

    (9) Radierul are grosimea mai mare sau egală cu 40 cm.

    6.3. Armarea
    6.3.1. Grinzi

    (1) Armarea grinzilor îndeplineşte condiţiile date la 6.3.1.2 şi 6.3.1.3 pentru zone critice şi zone curente.

    (2) Zonele de la extremităţile grinzilor cu lungimea l_cr = 1,50 h_w, măsurate de la faţa stâlpilor, precum şi zonele cu această lungime, situate de o parte şi de alta a unei secţiuni din câmpul grinzii, unde poate interveni curgerea în cazul combinaţiei seismice de proiectare, sunt zone critice. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.6 Stabilirea zonelor critice pentru două forme ale
    diagramei de moment încovoietor în grindă

    6.3.1.2. Armarea longitudinală

    (1) Armătura longitudinală din grinzi se dispune astfel încât să se asigure îndeplinirea condiţiei de rezistenţă la moment încovoietor şi forţă tăietoare, conform 3.3.1.1.

    (2) Armătura longitudinală stabilită conform prevederilor acestui paragraf este dispusă în inima grinzii.

    (3) Coeficientul de armare longitudinală din zona întinsă, Rho, pe toată deschiderea grinzii, îndeplineşte condiţia:
        0,5(f_ctm/f_yk) ≤ Rho ≤ 0,02 (6.15)
        unde:
        f_ctm valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului;
        f_yk valoarea caracteristică a limitei de curgere a oţelului;

    Rho = A_s/b_wd (6.16)
        A_s aria de armătură longitudinală întinsă a grinzii;
        b_w lăţimea inimii grinzii;
        d înălţimea utilă a secţiunii transversale a grinzii.

    (4) Armăturile longitudinale întinse şi comprimate sunt dimensionate astfel încât înălţimea zonei comprimate cauzată de încovoiere în stadiul ultim, x_u, îndeplineşte condiţia:
        x_u ≤ 0,25d (6.17)
        La calculul lui x_u se poate ţine seama şi de contribuţia armăturilor din zona comprimată.

    (5) Grinzile sunt armate longitudinal continuu, pe toată deschiderea, astfel:
    (a) la partea de sus şi de jos a grinzilor sunt prevăzute cel puţin câte două bare cu diametrul mai mare sau egal cu 14 mm;
    (b) cel puţin un sfert din armătura din zona întinsă a grinzilor din secţiunea de moment maxim se prevede continuă pe toată lungimea grinzii.

    (6) Pe toată lungimea grinzii, se dispune armătură în zona comprimată cu o arie cel puţin egală cu jumătate din aria de armătură din zona întinsă.

    (7) În cazul armării grinzii la partea întinsă cu bare de diametre diferite, la colţurile secţiunii transversale a inimii grinzii se dispun barele cu diametrul cel mai mare.

    6.3.1.3. Armarea transversală

    (1) Armătura transversală din grinzi asigură îndeplinirea condiţiei de rezistenţă la forţă tăietoare, conform 3.3.1.1.

    (2) Pentru armarea transversală se utilizează etrieri închişi, realizaţi din bare de oţel cu diametrul mai mare sau egal cu 8 mm.

    (3) Armăturile transversale din zonele critice ale grinzilor sunt prevăzute cu cârlige îndoite la un unghi de 135°, a căror lungime dreaptă este mai mare sau egală cu 10 d_bw, unde d_bw este diametrul barei din oţel din care este confecţionată armătura.

    (4) Distanţa dintre capătul grinzii şi primul etrier este mai mică sau egală cu 50 mm.

    (5) Distanţa dintre etrieri, în zona critică, îndeplineşte condiţia:
        s ≤ min {h_w/4; 150 mm; 6d_bL} pentru DCH (6.18)
        s ≤ min {h_w/4; 150 mm; 7d_bL} pentru DCM (6.19)
        unde dbL este diametrul minim al armăturilor longitudinale.

    (6) La capătul unei grinzi, se dispun armături înclinate pe două direcţii, care fac un unghi de 45° cu axul longitudinal al grinzii, în situaţiile în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile: (a se vedea imaginea asociată)
        unde
        V_Ed,min valoarea de proiectare minimă a forţei tăietoare care acţionează la capătul grinzii;
        V_Ed,max valoarea de proiectare maximă a forţei tăietoare care acţionează la capătul grinzii;

(a se vedea imaginea asociată)

    (7) Armăturile înclinate dispuse conform (6) îndeplinesc condiţia: (a se vedea imaginea asociată)
        unde
        A_si aria armăturii înclinate dispuse pe una din cele două direcţii;
        α unghiul de înclinare al armăturii A_si;
        f_yd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oţelului din care sunt confecţionate armăturile înclinate.

    (8) Armăturile înclinate stabilite conform (6) se dispun suplimentar faţă de armăturile transversale stabilite conform 4.1.2.3 (2) şi 5.1.1.2. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.7 Reprezentare informativă privind semnificaţia mărimilor
    V_Ed,max şi V_Ed,min şi modul de dispunere a
    armăturii înclinate în zona critică a grinzilor

    (9) În zonele critice ale grinzilor, la faţa de sus şi la faţa de jos, armăturile se dispun astfel încât distanţa măsurată pe orizontală dintre barele longitudinale consecutive ale grinzii aflate la colţul unui etrier sau prinse cu agrafe este mai mică de 200 mm pentru DCH şi 250 mm pentru DCM.

    (10) În zonele curente este dispusă o cantitate de etrieri cel puţin egală cu jumătate din cea din zona critică.

    (11) În cazul grinzilor structurilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCL distanţa maximă dintre etrieri este de 300 mm.

    6.3.2. Stâlpi

    (1) Armarea stâlpilor îndeplineşte condiţiile date la 6.3.2.2 şi 6.3.2.3 pentru zone critice şi zone curente.

    (2) Zonele de la extremităţile stâlpilor, la fiecare nivel, sunt considerate zone critice. Partea din element care nu este considerată zonă critică se consideră zonă curentă.

    (3) Lungimea fiecărei zone critice, l_cr, îndeplineşte condiţiile:
    (a) pentru zonele critice de la partea de jos a stâlpilor de la fiecare nivel:
        l_cr ≥ max {1,5h_c; l_cl/6; 600 mm} pentru DCH (6.23)
        l_cr ≥ max {h_c; l_cl/6; 450 mm} pentru DCM (6.24)

    (b) pentru zonele critice de la partea de sus a stâlpilor de la fiecare nivel:
        l_cr ≥ max {h_c; l_cl/6; 600 mm} pentru DCH (6.25)
        l_cr ≥ max {h_c; l_cl/6; 450 mm} pentru DCM (6.26)
        unde
        h_c cea mai mare dimensiune a secţiunii transversale a stâlpului;
        l_cl înălţimea liberă a stâlpului la nivelul considerat.

(a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.8 Stabilirea zonelor critice la stâlpi

    (4) Dacă la un anumit nivel l_cl/h_c ≤ 3,întreaga lungime a stâlpului se consideră zonă critică.

    (5) În plus faţă de zonele critice stabilite conform prevederilor de la (2), (3) şi (4), în cazul stâlpilor care mărginesc componente nestructurale de tipul pereţilor de zidărie se consideră zonă critică întreaga lungime a stâlpilor dacă:
    (a) peretele de zidărie este prevăzut cu un gol care este adiacent stâlpului;
    (b) pereţii de zidărie sunt adiacenţi numai pe una sau două laturi alăturate ale stâlpului.

    (6) În cazul stâlpilor aflaţi în contact direct cu componente nestructurale rigide şi rezistente, de tipul parapetelor de zidărie, zona stâlpului situată imediat deasupra şi dedesubtul limitei superioare a parapetului pe o lungime egală cu icr se consideră zonă critică.

    (7) În interiorul zonelor critice sunt prevăzuţi etrieri şi agrafe care asigură ductilitatea necesară şi împiedicarea flambajului local al barelor longitudinale. Armătura transversală este distribuită astfel încât să se realizeze o stare de solicitare triaxială eficientă. Condiţii minime pentru a realiza aceste cerinţe sunt cele date la 6.3.2.2 şi 6.3.2.3.
    6.3.2.2. Armarea longitudinală

    (1) Armătura longitudinală din stâlpi asigură îndeplinirea condiţiei de rezistenţă la moment încovoietor şi forţă tăietoare, conform 3.3.1.1.

    (2) Coeficientul de armare longitudinală totală, Rho_t, pe toată lungimea stâlpului, îndeplineşte condiţia:
        0,01 ≤ Rho_t ≤ 0,04 pentru DCH sau DCM (6.27)
        0,008 ≤ Rho_t ≤ 0,04 pentru DCL (6.28)
        unde
        Rho_t = A_st/A_c (6.29)
        A_st aria de armătură longitudinală totală din secţiunea transversală a stâlpului;
        A_c aria secţiunii transversale a stâlpului.

    (3) Între armăturile longitudinale din colţurile secţiunii transversale este prevăzută, pe fiecare latură, cel puţin o bară longitudinală intermediară. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.9

    (4) În cazul stâlpilor armaţi transversal cu fretă sau etrieri circulari se dispun minim şase bare longitudinale pe perimetru. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.10

    (5) În cazul clădirilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, diametrul barelor de armătură se stabileşte astfel încât lungimea de suprapunere a armăturilor longitudinale să fie mai mică decât h_s/2.

    6.3.2.3. Armarea transversală

    (1) Armătura transversală din stâlpi asigură îndeplinirea condiţiei de rezistenţă la forţă tăietoare, conform 3.3.1.1.

    (2) Pentru armarea transversală se utilizează etrieri închişi şi agrafe, realizaţi din bare de oţel cu diametrul mai mare sau egal cu 8 mm.

    (3) Armăturile transversale din zonele critice ale stâlpilor sunt prevăzute cu cârlige îndoite la un unghi de 135°, a căror lungime dreaptă este mai mare sau egală cu 10 d_bw, unde d_bw este diametrul barei din oţel din care este confecţionată armătura.

    (4) În zonele critice de la baza stâlpilor, imediat deasupra secţiunii de încastrare convenţională, pe ambele direcţii orizontale principale, armătura transversală îndeplineşte condiţiile:
        Rho_w ≥ 0,005 pentru DCH (6.30)
        Rho_w ≥ 0,0035 pentru DCM (6.31)
        Ω_wd ≥ 0,12 pentru DCH (6.32)
        Ω_wd ≥ 0,08 pentru DCM (6.33)
        unde:
        Rho_w coeficientul de armare transversală;

        Rho_w = A_sw/b_wS (6.34)
        A_sw aria de armătură transversală pe direcţia considerată;
        b_w dimensiunea secţiunii transversale a stâlpului perpendiculară pe direcţia considerată;
        s distanţa dintre etrieri;
        Ω_wd coeficientul mecanic de armare transversală.
        Ω_wd = volumul etrierilor de confinare f_yd/volumul miezului de beton confinat f_cd (6.35)
        f_yd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oţelului;
        f_cd valoarea de proiectarea a rezistenţei la compresiune a betonului.

    (5) În toate zonele critice cu excepţia celor menţionate la (4), pe ambele direcţii orizontale principale, armătura transversală îndeplineşte condiţiile:
        Rho_w ≥ 0,0035 pentru DCH (6.36)
        Rho_w ≥ 0,0025 pentru DCM (6.37)
        Ω_wd ≥ 0,08 pentru DCH (6.38)
        Ω_wd ≥ 0,06 pentru DCM (6.39)

    (6) Distanţa dintre etrieri în zonele critice ale stâlpului îndeplineşte condiţiile:
        s ≤ min (b_0/3; 125 mm; 7d_bL} pentru DCH (6.40)
        s ≤ min (b_0/2; 175 mm; 8d_bL} pentru DCM (6.41)
        unde
        b_0 latura minimă a secţiunii utile (situată la interiorul etrierului perimetral)
        d_bL diametrul minim al barelor longitudinale.

    (7) Distanţa dintre etrieri în zona critică situată imediat deasupra secţiunii de încastrare convenţională îndeplineşte condiţia:
        s ≤ min (b_0/3; 125 mm; 6d_bL} pentru DCH (6.42)

    (8) Armătura transversală se dispune astfel încât distanţa măsurată în lungul perimetrului secţiunii transversale dintre barele longitudinale ale stâlpului consecutiv aflate la colţul unui etrier sau prinse cu agrafe este mai mică de 150 mm pentru DCH şi 200 mm pentru DCM. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.11

    (9) Dacă, în vederea îndeplinirii condiţiei de la (1), (4) şi (5) se utilizează mai multe tipuri de armături transversale, cum sunt etrieri sau agrafe cu diferite configuraţii geometrice, condiţiile de la (6) şi (7) se aplică distinct pentru fiecare tip de armătură transversală în parte.

    (10) La primele două niveluri ale clădirilor cu peste 5 niveluri şi la primul nivel în cazul clădirilor mai joase, deasupra zonei critice situată imediat deasupra secţiunii de încastrare convenţională, sunt prevăzuţi etrieri îndesiţi şi pe o distanţă egală cu jumătate din lungimea acesteia.

    (11) La stâlpii structurilor proiectate pentru clasa de ductilitate DCL, coeficientul de armare transversală este mai mare sau egal cu 0,003, pe fiecare direcţie, pe o lungime egală cu dimensiunea maximă a secţiunii transversale a stâlpului, h_c, deasupra secţiunii de încastrare convenţională. La celelalte niveluri coeficientul de armare transversală la partea de jos stâlpilor este mai mare sau egal cu 0,0025.

    (12) În zonele curente este prevăzută o cantitate de armătură transversală cel puţin egală cu jumătate din cea din zona critică.

    (13) În cazul stâlpilor care se află în contact cu componente nestructurale de tipul pereţilor de zidărie care au înălţime mai mică decât înălţimea liberă a stâlpului, dacă lungimea pe care stâlpul nu este în contact cu peretele de zidărie este mai mică de 1,5 h_c, forţa tăietoare cauzată de acţiunea seismică acţionând paralel cu planul peretelui se preia prin armături înclinate, care îndeplinesc condiţia: (a se vedea imaginea asociată)
        unde
        A_si aria armăturii înclinate dispuse pe una din cele două direcţii;
        α unghiul de înclinare al armăturii A_si;
        f_yd valoarea de proiectare a limitei de curgere a oţelului din care sunt confecţionate armăturile înclinate.
        V_Ed.min, V_Ed.max valorile de proiectare ale forţelor tăietoare minime şi maxime care se mobilizează în stâlp;

     Armăturile înclinate se dispun suplimentar faţă de armăturile transversale dispuse conform prevederilor (2)..(12).

    6.3.3. Noduri grindă-stâlp

    (1) Armătura verticală şi orizontală din nodurile grindă-stâlp ale componentelor seismice principale îndeplineşte prevederile date în acest paragraf.

    (2) Armătura verticală din nodurile grindă-stâlp este cel puţin egală cu armătura longitudinală dispusă în stâlpi, în zonele critice învecinate nodului.

    (3) Armătura orizontală în noduri se dispune sub formă de etrieri închişi sau agrafe aşezate în plan orizontal.

    (4) Armătura orizontală în nodurile grindă-stâlp este mai mare sau egală cu armătura transversală dispusă în zonele critice adiacente ale stâlpilor care intră în nod.

    (5) Aria totală de armătură orizontală din nod, A_sh, îndeplineşte condiţiile:
    (a) la toate nodurile cu excepţia celor de capăt:
        A_sh ≥ 0,8(A_s1 + A_s2)(1 - 0,8v_d)C(6.44)
        unde
        A_s1 şi A_s2 ariile armăturilor întinse de la partea superioară şi, respectiv, inferioară ale grinzilor care intră în nod în direcţia considerată a acţiunii seismice, stabilite funcţie de sensul acţiunii seismice;
        V_d valoarea de proiectare a efortului axial mediu normalizat din stâlpul de la partea de jos a nodului;

    (b) la noduri de capăt:
        A_sh ≥ 0,8A_s2(1 - 0,8v_d) (6.45)
        unde
        A_s2 aria armăturilor întinse ale grinzii care intră în nod în direcţia considerată a acţiunii seismice, stabilite funcţie de sensul acţiunii seismice.

    (6) În cazul în care pentru armarea orizontală şi verticală a nodului se utilizează oţeluri de calitate diferită, cantitatea de armătură determinată conform (6.44) sau (6.45) se multiplică cu raportul f_yd/f_ywd unde f_yd este limita de curgere a oţelului din care sunt confecţionate armăturile longitudinale ale grinzii şi f_ywd este limita de curgere a oţelului din care sunt confecţionate armăturile orizontale din nod.

    (7) Aria totală de armătură orizontală din nod, A_sh, rezultată prin aplicarea relaţiei (6.44) sau (6.45) este distribuită uniform pe înălţimea nodului.

    (8) În cazul nodurilor exterioare armătura, A_sh, rezultată prin aplicarea relaţiei (6.44) sau (6.45), este majorată cu 20%.

    (9) În cazul nodurilor exterioare, armăturile longitudinale din grindă sunt întoarse în interiorul etrierilor nodului, în vecinătatea laturii opuse a acestora faţă de secţiunea de capăt a grinzii, la o distanţă de maxim 50 mm faţă de etrierul perimetral. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.12 Amplasarea ciocului barelor
    longitudinale din grindă în raport cu etrierul nodului

    (10) Armăturile longitudinale ale grinzilor care se opresc în noduri prin îndoire au ciocul orientat către axul longitudinal al grinzii. Armăturile longitudinale ale stâlpilor care se opresc în noduri prin îndoire au ciocul orientat către axul longitudinal al stâlpului.

    6.3.4. Ancorarea şi înnădirea armăturilor

    (1) La proiectarea ancorajelor şi înnădirilor armăturilor se aplică prevederile SR EN 1992-1-1 împreună cu prevederile suplimentare date în acest paragraf.

    (2) Lungimile de ancorare sau înnădire prin suprapunere se stabilesc în funcţie de valoarea efortului care se dezvoltă în bară în situaţia formării mecanismului plastic de ansamblu al structurii.

    (3) Lungimile de ancorare sau înnădire prin suprapunere, se stabilesc considerând că valoarea de proiectare a efortului de întindere care se dezvoltă în armăturile longitudinale pe toată lungimea zonelor critice este egal cu 1,20 f_yd.

    (4) Armăturile sunt ancorate în afara zonelor critice.

    (5) Înnădirea armăturilor se recomandă să se realizeze în afara zonelor critice. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.13 Detaliu de principiu cu ancorarea şi
    suprapunerea armăturilor într-o grindă

    (6) Înnădirile prin suprapunere ale armăturilor longitudinale ale grinzilor sunt realizate în afara nodurilor, a zonelor critice ale grinzii şi la o distanţă mai mare de 1,5 h_w faţă de secţiunile de capăt ale grinzii. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.14 Detaliu de principiu cu suprapunerea armăturilor într-o grindă

    (7) În cazul stâlpilor proiectaţi pentru DCH, înnădirea prin suprapunere a barelor longitudinale ale stâlpilor se realizează în zona de mijloc a acestora, de la fiecare nivel.

    (8) Lungimea de ancorare determinată conform (2), se limitează inferior conform relaţiei:
        l_bd ≥ 40d_bl (6.46)
        unde d_bl este diametrul barei care se ancorează.

    (9) Lungimea de înnădire determinată conform (2), se limitează inferior la valorile indicate în Tabelul 6.1, unde dM este diametrul barei care se înnădeşte. Pentru valori intermediare ale raportului dintre aria armăturilor înnădite în secţiune şi aria tuturor armăturilor se realizează interpolare liniară.
        Tabelul 6.1 Valori minime ale lungimii de înnădire prin suprapunere


┌───────────┬──────┬──────┬──────┬──────┐
│Raportul   │      │      │      │      │
│dintre aria│      │      │      │      │
│armăturilor│      │      │      │      │
│înnădite în│< 0,25│33%   │50%   │> 50% │
│secţiune şi│      │      │      │      │
│aria       │      │      │      │      │
│tuturor    │      │      │      │      │
│armăturilor│      │      │      │      │
├───────────┼──────┼──────┼──────┼──────┤
│Lungimea   │      │      │      │      │
│minimă de  │      │      │      │      │
│înnădire   │40d_bl│45d_bl│55d_bl│60d_bl│
│prin       │      │      │      │      │
│suprapunere│      │      │      │      │
└───────────┴──────┴──────┴──────┴──────┘

        Notă: În cazul elementelor încovoiate, prin aria tuturor armăturilor se înţelege aria armăturilor întinse sau comprimate dintr-o secţiune, după caz, dintre care face parte şi bara care se înnădeşte.

    (10) Dacă într-o combinaţie seismică de proiectare, valoarea de proiectare a forţei axiale dintr-un stâlp este de întindere, lungimea de ancoraj sau înnădire prin suprapunere a armăturilor longitudinale stabilită conform (2) se măreşte cu 50%.

    (11) Forma unei bare de armătură longitudinală ancorată într-un nod grindă-stâlp este stabilită considerând lungimea de ancorare măsurată de la distanţa 5dbL de la faţa elementului în care se realizează ancorarea, în interiorul acestuia, unde dbL este diametrul barei care ancorează. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.15 Reprezentare exemplificativă privind ancorarea
    armăturilor din zonele critice ale grinzilor şi stâlpilor

    (12) Barele longitudinale din grinzi care se opresc în nodurile grindă-stâlp sunt îndoite în interiorul carcasei stâlpului, în partea opusă faţă de secţiunea grinzii de la care se realizează ancorarea. Partea dreaptă care se dezvoltă la capătul barei, paralel cu direcţia armăturilor longitudinale din stâlpi, se realizează cu lungimea mai mare sau egală cu 12d_bl, unde d_bL este diametrul barei care ancorează. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 6.16 Lungimea minimă a ciocului pentru armăturile longitudinale din grinzi

    (13) Lungimea de ancorare a armăturilor care se opresc în nodurile grindă-stâlp este asigurată prin maxim o îndoire a acestora în interiorul nodului. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.17 Detaliu de principiu cu ancorarea
    barelor longitudinale ale grinzilor în nod

    (14) Armăturile longitudinale din zona critică a stâlpilor nu se înnădesc prin suprapunere în nodurile grindă-stâlp. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.18 Detaliu de principiu cu armarea longitudinală
    a stâlpului care traversează nodul

    (15) Diametrul armăturilor longitudinale ale grinzilor care trec prin nodurile grindă- stâlp îndeplineşte condiţiile:
    (a) în cazul nodurilor de capăt:
        d_bL ≤ 10(1 + 0,8v_d)(f_ctm/f_yd)h_c (6.47)

    (b) în celelalte cazuri:
        d_bL ≤ 10 [(1 + 0,8v_d/1 + 0,75A_s2/A_s1)(f_ctm/f_yd)]h_c (6.48)
        unde
        h_c dimensiunea laturii stâlpului paralelă cu barele;
        A_s2, A_s1 aria de armătură comprimată şi, respectiv, întinsă din grinzi care traversează nodul;
        f_ctm valoarea medie a rezistenţei la întindere a betonului
        f_yd valoarea medie a limitei de curgere a oţelului
        v_d valoarea de proiectare a efortului axial mediu normalizat în stâlpi în situaţia de proiectare seismică.

    (16) În zonele critice ale stâlpilor unde se aşteaptă deformaţii plastice semnificative, conform configuraţiei mecanismului plastic optim, nu se realizează înnădiri prin suprapunere. În restul zonelor critice înnădirea prin suprapunere se recomandă să fie evitată. (a se vedea imaginea asociată)
    Figura 6.19 Detaliu de principiu cu ancorarea şi suprapunerea
    armăturilor la jumătatea înălţimii libere a stâlpului

    (17) Armăturile stâlpilor şi grinzilor nu se înnădesc prin sudură pe lungimea zonelor critice ale acestor elemente.

    (18) Înnădirile prin sudură sunt proiectate la o valoare a efortului mediu unitar din bara de oţel mai mare sau egală cu 1,25f_yd.

    (19) Pentru înnădirea cap-la-cap a armăturilor cu dispozitive de cuplare se utilizează numai produse care au agrement tehnic care specifică explicit aptitudinea de utilizare în condiţii de solicitare seismică, cu acţiuni dinamice aplicate ciclic, compatibile cu clasa de ductilitate utilizată la proiectarea clădirii. Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM se pot utiliza numai dispozitive de cuplare pentru care agrementul tehnic specifică că este asigurată curgerea barelor de armătură până la epuizarea capacităţii lor de deformare la solicitări ciclic alternante, fără cedarea îmbinării. Nu este permisă cedarea îmbinării.

    (20) La clădiri etajate, în cazul în care la armarea stâlpilor barele de armătură longitudinală sunt înnădite prin suprapunere în zona critică de la partea inferioară a unui nivel, lungimea de înnădire l_0 se determină cu relaţia: (a se vedea imaginea asociată)

    (21) Distanţa dintre armăturile transversale ale grinzilor sau stâlpilor în zonele de suprapunere a armăturilor longitudinale îndeplineşte condiţia:
        s ≤ minim (h/4, 100 mm) (6.50)
        unde
        h înălţimea secţiunii transversale a acestora.

    (22) Aria A_swl a secţiunii unei ramuri a armăturii transversale în zona de înnădire îndeplineşte condiţia:
        A_sw1 ≥ s (d_bL/50)(f_yd/f_ywd) (6.51)
        unde
        f_yd şi f_ywd sunt valorile de proiectare ale rezistenţei la curgere a armăturilor longitudinale şi transversale;
        d_bL diametrul armăturii longitudinale care se înnădeşte.

    6.3.5. Infrastructuri şi fundaţii
    6.3.5.1. Fundaţii

    (1) La partea de sus şi la partea de jos a grinzilor de fundare şi tălpilor de legătură dintre fundaţii sunt prevăzute armături continue pe toată lungimea acestora.

    (2) Zonele de intersecţie dintre componentele structurale verticale şi grinzile de fundare sau echilibrare sunt armate ca noduri grindă-stâlp.

    (3) Radierul este armat cu cel puţin câte o plasă de armături de oţel la partea de sus şi la partea de jos. Coeficientul minim de armare pentru fiecare dintre aceste două plase este mai mare sau egal cu 0,002.

    (4) Pentru clădirile proiectate pentru clasa de ductilitate DCH sau DCM, armarea transversală a piloţilor în zonele critice ale acestora îndeplineşte prevederile date pentru stâlpi din clasa de ductilitate DCM date în această reglementare tehnică.

    (5) Lungimea zonei critice a piloţilor îndeplineşte condiţia:
        l_cr ≥ 2d (6.52)
        unde:
        d diametrul pilotului.

        Zona critică este măsurată de la capătul superior al pilotului, în jos.
        În cazul în care pilotul traversează interfaţa a două straturi de teren cu rigidităţi la forfecare foarte diferite pentru care raportul modulelor de deformaţie la forfecare este mai mare sau egal cu 6,00, zonele cu lungimea l_cr situate deasupra şi dedesubtul interfeţei se consideră zone critice.

    6.3.5.2. Pereţi de subsol

    (1) Pereţii perimetrali şi interiori ai nivelurilor subterane sunt armaţi în direcţie orizontală şi verticală. Prin modul de realizare şi dispunere este asigurată continuitatea armăturilor orizontale şi verticale pe toată suprafaţa pereţilor.

    (2) Armătura orizontală totală distribuită în inima pereţilor din infrastructură corespunde unui procent de armare mai mare sau egal cu 0,30%.

    (3) Distanţa dintre barele orizontale distribuite în inima pereţilor este mai mică sau egală cu 250 mm.

    (4) Armătura verticală totală distribuită în inima pereţilor din infrastructură corespunde unui procent de armare mai mare sau egal cu 0,30%.

    (5) Distanţa dintre barele verticale distribuite în inima pereţilor este mai mică sau egală cu 350 mm.

    6.3.5.3. Planşeele din infrastructură

    (1) La clădiri multietajate având unul sau mai multe niveluri subterane, plăcile de peste subsoluri sunt armate longitudinal la ambele feţe cu plase continue.

    (2) Cantitatea de armătură din fiecare plasă, pe fiecare din cele două direcţii orizontale, corespunde unui procent de armare mai mare de 0,25 % şi este mai mare de 300 mmp/m.

    6.3.6. Alte prevederi

    (1) La stabilirea distanţei dintre armăturile transversale în funcţie de diametrul minim al armăturilor longitudinale nu se ţine seama de diametrul armăturii de suprafaţă dispusă pentru prevenirea separării stratului de acoperire conform prevederilor SR EN 1992-1-1.

    7. Structuri prefabricate

    (1) La proiectarea structurilor prefabricate se utilizează prevederile reglementărilor tehnice specifice împreună cu prevederile suplimentare date în această reglementare tehnică.

    (2) Prin măsurile de alcătuire a elementelor prefabricate şi a îmbinărilor este realizată o comportare structurală similară cu cea a structurilor realizate monolit.

    (3) Structurile prefabricate respectă cerinţele generale privind proiectarea seismică prevăzute în codul de proiectare P 100-1, capitolul 4.

    (4) În cazul clădirilor proiectate pentru clasele de ductilitate DCH sau DCM, continuitatea elementelor prefabricate este realizată numai prin îmbinări umede de beton armat sau prin procedee de îmbinare cu comportare similară cu îmbinărilor umede, demonstrată prin agrement tehnic care îndeplineşte prevederile codului P 100-1.

    (5) Armătura dispusă în zonele de îmbinare răspunde elastic la incidenţa cutremurului de proiectare corespunzător stării limită ultime. Pot face excepţie:
    (a) armăturile verticale ale stâlpilor care se deformează plastic ca urmare a încovoierii acestora, conform configuraţiei mecanismului plastic, dacă este asigurată transmiterea integrală a eforturilor la incidenţa cutremurului de proiectare, fără degradarea îmbinării;
    (b) armăturile orizontale ale grinzilor care se deformează plastic ca urmare a încovoierii acestora, conform configuraţiei mecanismului plastic, dacă este asigurată transmiterea integrală a eforturilor la incidenţa cutremurului de proiectare, fără degradarea îmbinării.

    (6) Planşeul realizat parţial sau integral din panouri prefabricate, este conceput astfel încât să se asigure comportarea lui ca diafragmă practic infinit rigidă şi rezistentă în planul ei.

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Reglementari, Alte Institutii, REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025 cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat, indicativ NP 007-2025

Comentarii

Atentie, Juristi!

REGLEMENTARE TEHNICĂ din 23 iunie 2025 cod de proiectare pentru structuri în cadre din beton armat, indicativ NP 007-2025