Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   REGLEMENTARE TEHNICĂ din 15 noiembrie 2022  Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor, indicativ I9-2022    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 REGLEMENTARE TEHNICĂ din 15 noiembrie 2022 Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor, indicativ I9-2022

EMITENT: Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1167 bis din 6 decembrie 2022
──────────
        Aprobată prin ORDINUL nr. 2.960 din 15 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1167 din 6 decembrie 2022.
──────────
                       Normativ privind proiectarea, execuţia şi
                 exploatarea instalaţiilor sanitare aferente clădirilor
                                   Indicativ I 9-2022
                                     octombrie 2022

    OBIECT, DOMENIU DE APLICARE
    GENERALITĂŢI
    1.1. Prevederile din prezentul normativ au ca obiect proiectarea, executarea şi exploatarea:
    - instalaţiilor sanitare din clădiri civile (de locuit, social-culturale, comerţ, administrative, laboratoare, clădiri similare din industrie - grupuri sanitare etc.) şi din clădiri industriale (de producţie şi/sau depozitare) - la care se foloseşte apa potabilă.
    – instalaţiilor de alimentare cu apă în sisteme de utilizare apă nepotabilă;
    – reţelelor exterioare de alimentare cu apă, cuprinse între branşamentele instalaţiilor interioare de alimentare cu apă şi staţiile de ridicare a presiunii din clădiri/ansamblurile de clădiri şi incintele acestora, chiar dacă acestea sunt în proprietatea mai multor persoane fizice sau juridice;
    – reţelelor exterioare de canalizare din ansamblurile de clădiri, cuprinse între racordurile instalaţiilor interioare de canalizare şi colectoarele principale de canalizare ale localităţilor sau staţiile de epurare a apelor uzate ale ansamblurilor de clădiri şi incintele acestora.
        Prevederile prezentului normativ se aplică şi pentru:
    - sisteme şi reţelele exterioare de apă şi canalizare aferente unei incinte, unei proprietăţi private sau unei instituţii publice pe care se află mai multe imobile, indiferent de destinaţie, despărţite de zone verzi şi alei interioare private;
    – sisteme şi reţelele exterioare de apă şi canalizare aferente unei platforme industriale sau comerciale, în care drumurile de acces şi spaţiile verzi sunt proprietate privată, chiar dacă aceasta este administrată de mai multe persoane juridice;
    – orice alte sisteme de alimentare cu apă şi canalizare din incinte private.


    1.2. Proiectarea şi executarea instalaţiilor de apă pentru stingerea incendiilor, în cazul în care sunt comune cu instalaţiile interioare de alimentare cu apă, la obiectivele indicate la pct. 1.1, se realizează în conformitate cu normativul privind securitatea la incendiu a construcţiilor, Partea a II-a - Instalaţii de stingere, indicativ P 118/2-2013, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2463/08.08.2013, modificat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 6026/25.10.2018, prezentul normativ sau potrivit altor reglementări specifice.
    1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ:
    - proiectarea şi executarea surselor de apă cu excepţia surselor locale;
    – staţii de tratare a apei;
    – sistemele de alimentare cu apă şi canalizare ale localităţilor;
    – staţii de epurare a apelor uzate;
    – instalaţii de apă şi canalizare cu caracter tehnologic din industrie, sere, construcţii agrozootehnice etc.;
    – instalaţii pentru stingerea incendiilor, distincte de alte instalaţii interioare de alimentare cu apă în clădiri care se realizează în conformitate cu normativul P118/2 şi normativele conexe; echiparea şi dotarea tehnică a clădirilor cu instalaţii de stingere a incendiilor se face potrivit reglementării tehnice privind securitatea la incendiu a construcţiilor şi altor reglementări tehnice specifice.
    – prepararea apei calde de consum cu surse alternative de energie: solară, geotermală, eoliană etc.

    1.4. Prevederile normativului se aplică atât la obiectivele noi, cât şi la reabilitarea sau la modernizarea instalaţiilor existente indiferent de forma de proprietate. Pentru instalaţiile existente, se va analiza situaţia creată de diferenţele de norme, actuale şi cele care au stat la baza realizării instalaţiei existente, şi se va alege soluţia optimă din punct de vedere tehnico - economic.
        Pentru construcţiile provizorii, normativul are caracter de recomandare.

    1.5. În conţinutul normativului se găsesc şi prevederi care nu se referă strict la instalaţiile sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri cum sunt cele privind elementele constructive ale clădirilor, intercondiţionări cu alte categorii de instalaţii etc.
        Respectivele prevederi fac trimiteri la alte prescripţii tehnice; ele nu se substituie acestora şi nu au prioritate faţă de acestea.
        Prevederile menţionate sunt incluse în fiecare capitol, în corelare cu problemele de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri, specifice capitolului respectiv. Aceste prevederi se adresează celorlalţi specialişti cu care colaborează specialiştii din domeniul instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri.

    2. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE, EXECUTARE ŞI EXPLOATARE
    2.1. Proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din incinte, cuprinse în obiectul acestui normativ se face cu scopul ca acestea să corespundă calitativ cel puţin nivelurilor minime de performanţă, referitoare la cerinţele esenţiale definite de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată.
        Nivelurile minime de performanţă ale instalaţiilor, cu privire la respectarea cerinţelor esenţiale sunt prevederile din prezentul normativ şi reglementările tehnice specifice în vigoare, cu caracter obligatoriu; fac excepţie acele prevederi în care este inclusă explicit expresia "se recomandă", dar care au prioritate în adoptarea unei soluţii.

    2.2. La proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor sanitare trebuie îndeplinite condiţiile de calitate şi de performanţă, referitoare la următoarele cerinţe esenţiale:
        ● Rezistenţă mecanică şi stabilitate;
        ● Securitate la incendiu;
        ● Igienă, sănătate şi mediu înconjurător;
        ● Siguranţă şi accesibilitate în exploatare;
        ● Protecţie împotriva zgomotului;
        ● Economie de energie şi izolare termică;
        ● Utilizare sustenabilă a resurselor naturale.

    2.3. Alegerea soluţiilor se face după criterii tehnice şi economice, ţinând seama de necesităţile specifice şi de posibilităţile de realizare.
        În analizele privind economicitatea unei soluţii, inclusiv oportunitatea unei modernizări sau transformări, se iau în considerare toate aspectele legate de costul investiţiei şi al exploatării.

    2.4. Proiectarea lucrărilor de instalaţii sanitare din clădiri şi de alimentare cu apă şi canalizare din incintele aferente (cuprinse în obiectul normativului) se realizează în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la modalitatea de întocmire a documentaţiilor, precum şi de conţinutul acestora, pe faze de proiectare. Proiectul se elaborează de către proiectanţi de specialitate, conform prevederilor legale în vigoare la data elaborării proiectului.
    2.5. Proiectul se verifică, în condiţiile legii, de către verificatori de proiecte atestaţi, iar referatul de verificare al proiectului face parte integrantă din proiect.

    3. UNITĂŢI DE MĂSURĂ
        Se utilizează unităţile din Sistemul Internaţional.
        Pentru calcule sunt recomandate următoarele unităţi de măsură:
        ● Debite masice: kg/s;
        ● Debite volumice: mc/s, l/s, mc/h
        ● Masa: kg;
        ● Masa specifică (densitate): kg/mc;
        ● Acceleraţii: m/sp;
        ● Acceleraţia gravitaţională: g (9,81 m/sp)
        ● Presiunea: Pa, bar;
        ● Înălţimea de presiune: m col H2O;
        ● Sarcina hidrodinamică: m col H2O;
        ● Pierderea de sarcină: m col H2O;
        ● Putere: W;
        ● Energie: J, kWh;
        ● Viteza: m/s


    4. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
    4.1. Pentru reglementările tehnice, standardele de referinţă, legile şi actele normative, se vor lua în considerare ediţiile în vigoare, inclusiv modificările şi completările ulterioare.
    4.2. Lista reglementărilor tehnice de referinţă dată în această reglementare tehnică se consultă împreună cu lista documentelor normative aflate în vigoare publicată către autorităţile de reglementare de resort.
    4.3. REGLEMENTĂRI TEHNICE:
        ● Normativul de siguranţă la foc a construcţiilor, indicativ P118-1999, aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice şi amenajării teritoriului nr. 27/N/07.04.1999, denumit în continuare în prezentul document normativ P118;
        ● Normativul privind securitatea la incendiu a construcţiilor, Partea a II-a - Instalaţii de Stingere, indicativ P 118/2-2013, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2463/08.08.2013, modificat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 6026/25.10.2018, denumit în continuare în prezentul document normativ P118/2;
        ● Normativul privind securitatea la incendiu a construcţiilor, Partea a III-a - Instalaţii de detectare, semnalizare, avertizare, indicativ P118/3-2015, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 364/09.03.2015 şi modificat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 6025/25.10.2018, denumit în continuare în prezentul document normativ P118/3;
        ● Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor, indicativ I7-2011, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2741/01.10.2011, denumit în continuare în prezentul document normativ I7;
        ● Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare a localităţilor, indicativ NP 133-2013, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2901/04.09.2013, denumit în continuare în prezentul document normativ NP 133;
        ● Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la umezire, Indicativ NP 125-2010, aprobat prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 2.688/29.12.2012, denumit în continuare în prezentul document normativ NP 125.
        ● Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, indicativ NTPA - 001- 2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 188/28.02.2002, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare în prezentul document normativ NTPA-001;
        ● Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în reţelele de canalizare ale oraşelor, indicativ NTPA-002-2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 188/28.02.2002, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare în prezentul document normativ NTPA-002;
        ● Hotărârea Guvernului nr. 100/2002 pentru aprobarea Normelor de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi a Normativului privind metodele de măsurare şi frecvenţă de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare în acest document norme NTPA 013;
        ● Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea I - Anvelopa clădirii, indicativ Mc 001/1-2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 157/01.02.2007, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare în prezentul document metodologie de calcul Mc 0012006.
    ● Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea a II-a - Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri, indicativ Mc 001/2-2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 157/01.02.2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ● Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea a III-a - Auditul şi certificatul de performanţă al clădirii, indicativ Mc 001/3-2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 157/01.02.2007, cu modificările şi completările ulterioare.
    ● Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea a IV-a - Breviar de calcul al performanţei energetice a clădirilor şi apartamentelor, indicativ Mc 001/4-2009, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 1071/16.12.2009.
    ● Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea a V-a - Model certificat de performanţă energetică al apartamentului, indicativ Mc 001/5-2009, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi locuinţei nr. 1071/16.12.2009.
    ● Metodologie de calcul al performanţei energetice a clădirilor. Partea a VI-a - Parametrii climatici necesari determinării performanţei energetice a clădirilor noi şi existente, dimensionării instalaţiilor de climatizare a clădirilor şi dimensionării higrotermice a elementelor de anvelopă ale clădirilor, indicativ Mc 001/6-2013, aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice nr. 2210/26.06.2013.

    4.4. STANDARDE ROMÂNE DE REFERINŢĂ:
        Se utilizează cele mai recente ediţii ale standardelor române de referinţă, împreună cu anexele naţionale (dacă este cazul), amendamentele şi eratele publicate de către organismul naţional de standardizare.
        ● STAS 1478 - Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare.
        ● STAS 3051 Sisteme de canalizare. Canale ale reţelelor exterioare de canalizare. Prescripţii fundamentale de proiectare.
        ● STAS 1795 - Instalaţii sanitare. Canalizare interioară. Prescripţii fundamentale de proiectare.
        ● STAS 1504 Instalaţii sanitare. Distanţe de amplasare ale obiectelor sanitare, armăturilor şi accesoriilor lor.
        ● STAS 9470 - Hidrotehnică. Ploi maxime. Intensităţi, durate, frecvenţe.
        ● SR 1343-1 - Alimentări cu apă. Determinarea cantităţilor de apă potabilă pentru localităţi urbane şi rurale.
        ● SR 4163 - Partea 1 - 3 - Alimentări cu apă. Reţele de distribuţie.
        ● SR 8591, Reţele edilitare subterane. Condiţii de amplasare
        ● SR EN 805 - Alimentări cu apă - Condiţii pentru sistemele şi componentele exterioare clădirilor.
        ● SR EN 806 - Partea 1 - 5 - Specificaţii tehnice referitoare la instalaţii de distribuţie a apei destinată consumului uman în interiorul clădirilor.
        ● SR EN 1717:2004 - Protecţia împotriva poluării apei potabile în instalaţiile de apă şi cerinţe generale pentru dispozitivele de prevenire a poluării prin reflux.
        ● SR EN 476 - Cerinţe generale pentru componentele utilizate în racorduri şi colectoare.
        ● SR EN 752 - Reţele de canalizare în exteriorul clădirilor.
        ● SR 1846 - Partea 1 - 2 - Canalizări exterioare. Prescripţii de proiectare.
        ● SR EN 16932-1; Reţele de drenaj şi de canalizare în exteriorul clădirilor. Sisteme de pompare. Partea 1: Cerinţe generale
        ● SR EN 16932-2; Reţele de drenaj şi de canalizare în exteriorul clădirilor. Sisteme de pompare. Partea 2: Sisteme sub presiune.
        ● SR EN 16932-3; Reţele de drenaj şi de canalizare în exteriorul clădirilor. Sisteme de pompare. Partea 3: Sisteme sub vid.
        ● SR EN 1610 - Execuţia şi încercarea racordurilor şi reţelelor de canalizare.
        ● SR EN 12050 - Partea 1 - 4 Staţii de pompare a apelor uzate amplasate în clădiri şi în exterior
        ● SR EN 12056 Partea 1 - 5. Reţele de evacuare gravitaţională din interiorul clădirilor.
        ● SR EN 13564 1-3, Clapete împotriva refulării pentru clădiri.
        ● SR EN 16933-1-2 ; Sisteme de evacuare şi canalizare în exteriorul clădirilor
        ● SR EN 858-1-2 ; Separatoare de lichide uşoare (de exemplu hidrocarburi).
        ● SR EN 12380, Supape de echilibrare a presiunii pentru sisteme interioare de canalizare. Cerinţe, metode de încercare şi evaluarea conformităţii.
        ● SR EN 14366 - Măsurarea în laborator a zgomotului emis de instalaţiile de evacuare a apelor uzate.
        ● SR EN 12828 - Sisteme de încălzire a clădirilor. Proiectarea sistemelor de încălzire cu apă caldă ;
        ● SR EN 12566 Părţile 1, 3, 4, 6 şi 7 Staţii mici de epurare a apelor uzate pentru până la 50 PT.
        ● SR EN 858 Părţile 1,2 - Separatoare de lichide uşoare (de exemplu hidrocarburi).

    4.5. LEGI ŞI ALTE ACTE NORMATIVE
        ● Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
        ● Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor, republicată.
        ● Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
        ● Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
        ● Hotărârea Guvernului nr. 930/2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor de protecţie sanitară şi hidrogeologică.
    ● Hotărârea Guvernului nr. 714 din 26 mai 2022 privind aprobarea Criteriilor pentru autorizarea, construcţia, înscrierea/înregistrarea, controlul, exploatarea şi întreţinerea sistemelor individuale adecvate de colectare şi epurare a apelor uzate.
        ● Ordinul ministrului sănătăţii nr. 10/2010 privind aprobarea procedurii de avizare a produselor biocide care sunt plasate pe piaţă pe teritoriul României.
        ● Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte substanţele radioactive din apa potabilă.
        ● Ordinul ministrului sănătăţii nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă şi sănătate publică privind mediul de viaţă al populaţiei.
        ● Ordinul ministrului sănătăţii nr. 275/2012 privind aprobarea Procedurii de reglementare sanitară pentru punerea pe piaţă a produselor, materialelor, substanţelor chimice/amestecurilor şi echipamentelor utilizate în contact cu apa potabilă, cu modificările şi completările ulterioare
        ● Ordinul ministrului sănătăţii nr. 914/2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare, cu modificările şi completările ulterioare.
        ● Directiva 2014/32/EU a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la punerea la dispoziţie pe piaţă a mijloacelor de măsurare (reformată)
        Aplicarea normativului se realizează prin utilizarea documentelor tehnice şi legislative (standarde, normative şi legi) cu ediţiile în vigoare, cu toate completările legislative la zi.


    5. GRADUL DE ECHIPARE AL CLĂDIRILOR
    5.1. Echiparea şi dotarea cu instalaţii sanitare a clădirilor, precum şi alimentarea cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri, se realizează în funcţie de destinaţia şi caracteristicile acestora sau a spaţiilor ce urmează a fi dotate, de caracteristicile reţelelor exterioare de apă şi canalizare, de nivelul de confort la care trebuie să răspundă clădirile respective, precum şi de cerinţele investitorilor.
    5.2. Pentru clădirile de locuit se recomandă dotarea minimă cu următoarele obiecte şi accesoriile respective, după caz:
    a) pentru camere de baie:
    - căzi de baie, cu baterie pentru cadă;
    – lavoar, cu baterie pentru lavoar;
    – vas de closet cu rezervor montat pe vas, la semiînălţime sau la înălţime;
    – racordurile necesare pentru apă caldă, rece şi canalizare în scopul racordării obiectelor sanitare precum şi a maşinii de spălat rufe;
    – sifon de pardoseală.

    b) pentru grupul sanitar suplimentar:
    - lavoar, cu baterie pentru lavoar;
    – vas de closet cu rezervor montat pe vas, la semiînălţime sau la înălţime;
    – cadă de duş, cu baterie pentru duş (opţional);
    – racordurile necesare pentru apă rece, caldă şi canalizare, în cazul în care nu s-au prevăzut în camera de baie;
    – sifon de pardoseală.

    c) pentru bucătării:
    - spălător cu sau fără platformă, cu baterie;
    – racordurile necesare pentru apă rece, caldă şi canalizare pentru racordarea obiectelor sanitare şi a maşinii de spălat vase;

    d) pentru părţile comune:
    - chiuvetă, cu baterie sau cu un robinet dublu serviciu (apă rece) sau cu două robinete dublu serviciu (un robinet pentru apă rece şi un robinet pentru apă caldă), sau armătură similară;
    – racordurile necesare pentru apă rece, caldă şi canalizare.

        Obiectele pentru părţile comune sunt amplasate, de regulă, câte una la 3-4 nivele, lângă casa scării, în spaţiile care adăpostesc gurile pentru evacuarea deşeurilor menajere sau în alte spaţii disponibile, ferite de îngheţ.

    5.3. Pentru dotarea minimă cu obiecte sanitare şi accesorii a clădirilor se recomandă consultarea STAS 1478 "Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii fundamentale de proiectare", precum şi prevederile reglementărilor tehnice în vigoare în care se precizează dotările necesare pentru diferite categorii de clădiri şi încăperi şi solicitările beneficiarului. În grupurile sanitare publice, se indică ori de câte ori este posibil, utilizarea de obiecte sanitare care să permită menţinerea igienei (vase de closet suspendate, lavoare suspendate, montarea de armături şi robinete cu temporizare sau cu senzor de prezenţă etc.). Prevederea anterioară este obligatorie pentru grupuri sanitare publice. De asemenea, se vor respecta şi condiţiile de dotare ale clădirilor cu obiecte sanitare pentru persoane cu dizabilităţi fizice.
    5.4. Pentru evacuarea apelor de pe pardoseală se prevăd, după caz, sifoane de evacuare în:
    - camere de baie (din clădiri de locuinţe şi alte categorii de clădiri cu camere de baie);
    – camere de duşuri;
    – încăperi pentru pisoare;
    – încăperi în care se montează fântâni de băut apă;
    – în dreptul punctelor de scurgere în încăperi prevăzute cu maşini de spălat rufe, cazane de fiert rufe, marmite etc.;
    – încăperi în care există posibilitatea spălării sau stropirii pardoselii (spălătorii de rufe, de vase, veselă, legume etc.);
    – la magazine cu profil alimentar, având suprafaţa în care se desfăşoară operaţiuni de vânzare de peste 100 mp (peşte, carne, legume, fructe, lactate etc.);
    – la spălătoriile şi camerele interioare de gunoi ale clădirilor de locuit;
    – în exteriorul camerelor frigorifice, în apropierea uşii;
    – în grupurile sanitare de folosinţă comună.
    – în zone cu destinaţie parcare, pentru preluarea apelor accidentale;
    – în zone industriale în care există necesitatea preluării apelor accidentale;
    – sifoanele de pardoseală pot fi înlocuite cu rigole, cu excepţia zonelor în care se desfăşoară activităţi cu profil alimentar;
    – pentru hoteluri (sau spaţii similare), amplasarea sifoanelor în grupurile sanitare din zonele de cazare este o recomandare şi nu o obligaţie, fiind decizia investitorului, considerându-se şi o serie de condiţii suplimentare legate de categoria hotelului.
    La curţile de lumină cu suprafaţa sub 8 mp, se prevede un receptor cu un sifon de linie, pe legătura la canalizare din subsolul clădirii.
    Sifoanele de pardoseală sau rigolele se montează în puncte sau linii de cotă minimă, după caz. Poziţia acestora pe planuri se realizează în funcţie de modul în care este amenajat spaţiul. Se vor asigura pante ale suprafeţelor de pe care se realizează colectarea către poziţiile de amplasare a sifoanelor/rigolelor; aceste pante vor fi asigurate de documentaţiile specifice definirii pardoselilor, elaborate de către inginerii constructori/arhitecţi.

    5.5. Pentru menţinerea gărzii hidraulice la sifoanele de pardoseală, acestea se racordează la conducta de scurgere a unui obiect sanitar cu utilizare frecventă. În zonele în care acest lucru nu este posibil, sau în cazul în care există montat un sistem de încălzire prin pardoseală, ori în cazul în care există întreruperi mari de activitate în clădire, se pot monta sifoane de pardoseală cu obturatoare de miros.
    5.6. Pentru colectarea apelor de pe pardoseală se prevăd recipienţi la:
    - centrale termice şi puncte termice;
    – staţii de pompare;
    – subsoluri tehnice, pentru evacuarea apelor provenite din neetanşeităţile instalaţiilor;
    – curţi de lumină cu suprafaţa mai mare de 8 mp, precum şi în cazul în care apa de evacuat conţine suspensii solide care pot înfunda sifoanele de pardoseală.


    6. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
    PREVEDERI GENERALE
    6.1. Pentru alimentarea cu apă de consum se folosesc numai surse a căror apă îndeplineşte condiţiile de potabilitate a apei, conform Legii nr. 458/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea se va ţine cont de Legea nr. 107/1996, cu modificările ulterioare şi Normele de calitate NTPA-013 pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare.
    6.2. Apa nepotabilă se poate folosi, cu acordul organelor sanitare de specialitate, pentru:
    - stingerea incendiilor;
    – stropitul spaţiilor verzi;
    – spălarea pardoselilor, vehiculelor, diluarea apelor reziduale;
    – closete şi pisoare la clădirile civile şi anexele clădirilor de producţie etc.
        Pentru aceste cazuri se prevăd indicatoare de avertizare că apa este nepotabilă.

    6.3. Orice legătură a reţelelor de apă potabilă cu reţelele de apă nepotabilă este strict interzisă.
    6.4. La stabilirea soluţiei privind instalaţiile de alimentare cu apă se ţine seama, în principal, de următoarele:
    - destinaţia şi caracteristicile clădirii: de locuit, administrativă, social-culturală etc.;
    – caracteristicile proceselor tehnologice (amplasarea utilajelor, punctelor obligatorii de alimentare cu apă etc.);
    – condiţiile de igienă, confort, cerinţe de estetică etc.;
    – caracteristicile terenului de fundare a construcţiei;
    – clasa de importanţă a construcţiei din punct de vedere seismic, conform reglementărilor tehnice în vigoare privind proiectarea seismică a clădirilor;
    – caracteristicele funcţionale ale reţelei exterioare de alimentare cu apă în punctul de racord al instalaţiei interioare sau la sursele proprii de alimentare cu apă şi anume: debitul, presiunea de serviciu (sarcina hidrodinamică disponibilă), regimul de furnizare a apei (continuu sau intermitent) şi calitatea apei.


    REŢELE EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE
    6.5. Reţelele exterioare de alimentare cu apă potabilă, din ansamblurile de clădiri şi incinte se realizează, de regulă, inelare. În cazul reţelelor inelare, acestea pot avea ramuri de maximum 500 m pentru alimentarea cu apă a clădirilor indicate mai înainte cu excepţia celor vitale sau de importanţă deosebită; se recomandă şi prevederile normativului NP133, seria de standarde SR 4163 şi SR EN 805; pentru reţele inelare, se sectorizează reţeaua.
    6.6. Reţelele de apă pentru consum menajer şi industrial pot fi comune cu cele pentru incendiu doar în situaţiile prevăzute în normativul P118/2.
    6.7. În cazul unor construcţii civile sau de producţie învecinate (sau alăturate, alipite) pentru fiecare dintre ele se prevăd şi se execută instalaţii interioare separate de alimentare cu apă.
    6.8. Reţelele exterioare de distribuţie a apei reci din ansamblurile de clădiri sau clădiri industriale cu o singură zonă de presiune se pot racorda:
    - direct la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apă a localităţii atunci când înălţimea de presiune disponibilă furnizată este în permanenţă mai mare sau egală decât sarcina hidrodinamică necesară instalaţiei;
    – indirect, la conductele de distribuţie ale reţelei de alimentare cu apă a localităţii, prin intermediul unor instalaţii de ridicare a presiunii apei atunci când înălţimea de presiune disponibilă furnizată este în permanenţă sau pe durata unor perioade limitate de timp mai mică decât sarcina hidrodinamică necesară instalaţiei.

    6.9. Funcţie de presiunea disponibilă în reţeaua de alimentare cu apă şi de presiunea necesară, la punctele de consum se prevăd regulatoare de presiune, pe racordul la clădire, pe racordul la apartament, pe racordurile la armăturile obiectelor sanitare de la fiecare apartament al clădirii, după caz.
    6.10. Zonarea presiunii pe verticală se face în funcţie de înălţimea clădirilor, respectând condiţia presiunii maxime de 6 bar pentru fiecare zonă de presiune.
        Se recomandă ca valoarea presiunii de utilizare să rămână sub 4 bar la nivelul bateriilor şi robinetelor de consum, prin montarea de reductoare de presiune la nivelurile inferioare unde exista posibilitatea depăşirii acestei valori.

    6.11. În cazul a două zone de presiune, prima zonă, cu presiune mai mică, se alimentează cu apă până la înălţimea determinată de presiunea reţelei din care se alimentează. A doua zonă, cu presiune mai mare, asigură alimentarea cu apă a celorlalte niveluri superioare, până la limita de 6 bar, cu condiţia ca reţelele de distribuţie şi armăturile de la partea inferioară a zonei a doua de presiune să fie dimensionate corespunzător presiunii respective.

    BRANŞAMENTE
    6.12. Fiecare clădire sau grup de clădiri dintr-o incintă este alimentat cu apă, de regulă, printr-un singur branşament.
        Alimentarea cu apă printr-un singur branşament se aplică şi în cazul în care reţeaua localităţii este ramificată şi există o singură conductă de alimentare cu apă a consumatorului.

    6.13. În cazul în care reţeaua localităţii este inelară sau alcătuită din minimum două reţele distincte, se prevăd două sau mai multe branşamente pentru reţelele de consum menajer sau pentru cele comune (menajer şi incendiu) în următoarele situaţii:
    - când nu se poate realiza debitul necesar printr-un singur branşament;
    – în cazul clădirilor înalte şi foarte înalte;
    – la clădiri cu risc foarte mare şi mare de incendiu, stabilite de investitori;
    – la clădiri cu volumul mai mare de 5000 mc, destinate copiilor cu vârstă preşcolară, instituţii medicale, aziluri pentru bătrâni sau infirmi, muzee, expoziţii, biblioteci sau arhive, magazine şi depozite anexe;
    – cinematografe, cluburi şi case de cultură (fără scenă amenajată), săli de concerte şi de întruniri, de gimnastică şi de sport, cu capacitate de 600 de locuri sau mai mult;
    – teatre, cluburi şi case de cultură cu scenă amenajată.

    6.14. În cazul prevederii mai multor branşamente se aplică următoarele măsuri:
    - pe fiecare branşament se montează armături de închidere şi ventile de reţinere (clapete de sens), astfel încât să poată fi scoase separat din funcţiune în caz de avarii şi să împiedice circulaţia apei în sens invers, prin contorul de apă;
    – branşamentele se prevăd pe ramuri diferite ale reţelei de alimentare cu apă a localităţii;
    – în cazul reţelelor inelare de alimentare cu apă a localităţii, între două branşamente se prevede o armătură de închidere, pentru acţionare în caz de avarie.

    6.15. Alimentarea printr-un branşament de la reţeaua exterioară şi prin al doilea branşament de la o sursă proprie se realizează în cazul în care reţeaua exterioară nu asigură continuitatea debitului şi presiunii sau atunci când este această prevedere este prevăzută în caietul de sarcini. În acest caz se realizează un montaj astfel încât cele două conducte să nu comunice.
        Pentru folosirea sursei proprii trebuie să se obţină avizul din partea autorităţilor responsabile.

    6.16. Se recomandă ca branşamentul să fie perpendicular pe conducta de la care se alimentează.
    6.17. Căminele de branşament se amplasează, de regulă, în incinta consumatorului, la limita ei. Se admite amplasarea căminului pe trotuar, ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane, cu aprobare din partea autorităţilor.
    6.18. Pe branşamentele cu lungimi mai mari de 15 m, care sunt amplasate sub zone carosabile, precum şi în cazul montării contoarelor în căminele de branşament din incintă sau din interiorul clădirilor, se prevede un robinet de închidere în imediata apropiere a punctului de racord la reţeaua exterioară, într-un cămin, cu posibilitatea acţionării robinetului de închidere, din afara căminului.

    CONTORIZAREA CONSUMULUI DE APĂ
    6.19. Întreaga cantitate de apă preluată din reţeaua exterioară se contorizează în vederea stabilirii cantităţilor de apă consumată.
        Montarea contoarelor se face conform indicaţiilor din documentaţia tehnică a producătorului.

    6.20. Pentru alegerea aparatelor de măsură se va ţine cont de prevederile Directivei 2014/32/EU (Measuring Instruments MI-001), De asemenea se va ţine cont de Ordinul nr. 275/2012, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, debitele considerate la alegerea contorului se vor nota cu litera Q, se păstrează notaţiile din directiva enunţată mai sus.
    6.21. La alegerea contorului se va ţine cont de următoarele debite:
        ● Debit minim Q1, exprimat în mc/h, reprezintă cel mai mic debit pe care contorul îl poate măsura cu o precizie de +/- 5%.
        ● Debit tranzitoriu Q2, exprimat în mc/h, reprezintă debitul pentru care precizia contorului creşte de la +/-5 % la +/-2%. Conform Directivei 2014/32/EU (MI- 001) Q2= 1,6 x Q1.
     ● Debitul nominal Q3 este definit ca fiind egal cu 80% din debitul maxim (Q4). Q3 corespunde valorii debitului de calcul Vc , stabilit în funcţie de destinaţia clădirii utilizând relaţiile de calcul din capitolul 11.
        ● Debitul maxim Q4 este cel mai mare debit pe care contorul îl poate măsura pentru perioade scurte de timp, fără a se deteriora şi fără a depăşi eroarea de măsură maximă admisă.
        Contorul trebuie ales astfel încât debitul măsurat să nu depăşească Q4 şi, de asemenea, nu ar trebui să fie sub Q1. Între debitele prezentate există următoarele relaţii.
        Q2 / Q1 = 1,6
        Q4 / Q3 = 1,25

        Pierderea de sarcină la nivelul contorului nu va depăşi valoarea 6 m col H2O atunci când acesta funcţionează în intervalul de debite cuprins între Q1 şi Q3.
        Raportul dintre Q3 şi Q1 se notează cu R şi exprimă intervalului de debite pe care contorul de apă este capabil să îl furnizeze; cu cât numărul este mai mare cu atât este mai mare intervalul de lucru al contorului.

    6.22. Contorizarea consumului de apă rece se poate face astfel:
    - la clădiri individuale, printr-un contor;
    – la clădiri cu mai mulţi beneficiari, contorizarea se face cu un contor general pe clădire şi cu contoare individuale pentru fiecare consumator;

    6.23. Contorizarea consumului de apă caldă de consum se face astfel:
    - la clădiri individuale, prin contorul de apă rece;
    – la clădiri racordate la o centrală termică, respectiv la un punct termic, cu preparare centralizată a apei calde, contorizarea consumului de apă caldă se face, cu un contor de căldură pe racordul de intrare în distribuitorul de apă caldă, respectiv cu contor de apă caldă pe fiecare ramură la ieşirea din distribuitor, pe fiecare clădire şi/sau pentru fiecare consumator.

    6.24. Contoarele generale de apă se pot amplasa:
    - în căminul de branşament;
    – în încăperea staţiei de pompare;
    – în centrale termice sau puncte termice;
    – în subsolul construcţiilor sau în spaţii tehnice comune amplasate la parter, cu condiţia asigurării unui acces permanent şi uşor pentru citirea şi întreţinerea contoarelor;

    6.25. Contoarele individuale de apă se pot amplasa ţinându-se seama de următoarele prescripţii:
        ● în cazul clădirilor de locuinţe colective noi, la care coloanele de alimentare cu apă sunt amplasate în spaţii comune şi distribuţia conductelor de apă în apartament este orizontală, se recomandă montarea contoarelor în spaţii tehnice comune în afara apartamentelor clădirii;
        ● în cazul clădirilor de locuinţe colective la coloanele nu sunt amplasate în spaţii comune şi la care distribuţia conductelor de apă în apartament nu este orizontală, se admite montarea contoarelor în apartamente; se recomandă montarea contoarelor cu citire de la distanţă, care să permită citirea fără accesul în apartament.
        ● pentru alte tipuri de clădiri, se urmăreşte montarea contoarelor în spaţiile comune în vederea contorizării individuale a fiecărui beneficiar sau a fiecărui spaţiu de închiriat. În cazul în care acest lucru nu este posibil, se admite montarea contoarelor în interiorul spaţiilor deservite; se recomandă montarea contoarelor cu citire de la distanţă.


    REZERVOARE
    Elemente generale
    6.26. Rezervoarele de apă sunt folosite în instalaţiile sanitare pentru înmagazinarea anumitor cantităţi de apă, (potabilă, brută, apă de incendiu).
    6.27. În funcţie de rolul asigurat în instalaţiile sanitare rezervoarele se clasifică în rezervoare tampon, rezervoare de acumulare şi rezervoare de incendiu.
        ● Rezervoarele tampon au rolul de a asigura funcţionarea corectă a pompelor din punct de vedere al aspiraţiei apei;
        ● Rezervoarele de acumulare au rolul de a înmagazina un volum de apă cu scopul de a creşte siguranţa în exploatare, a satisface în mod corect nevoile utilizatorilor şi de a asigura volumele de compensare;
        ● Rezervoarele de incendiu au rolul de asigura rezerva de apă necesară stingerii incendiului cu apă.

    6.28. În funcţie de regimul de presiune al apei în rezervor acestea se clasifică în rezervoare cu nivel liber şi rezervoare sub presiune:
        ● În rezervoarele cu nivel liber, apa se găseşte la presiune atmosferică (de exemplu, rezervoare tampon deschise, rezervoare de acumulare deschise etc; în acest context noţiunea "deschis" se referă la nivelul de presiune atmosferică);
        ● În rezervoarele sub presiune, apa se găseşte la un nivel de presiune superior presiunii atmosferice (rezervor tampon închis, recipient de hidrofor; în acest context noţiunea "închis" se referă la un nivel de presiune superior celui de presiune atmosferică).


    Rezervoare cu nivel liber - prescripţii de proiectare
    6.29. Rezervoarele de incendiu care asigură exclusiv rezerva de apă de incendiu se proiectează şi se execută în conformitate cu normativul P118/2; prezentul normativ face referire doar la rezervoarele de incendiu care înmagazinează rezervă de apă de incendiu în comun cu rezerve de apă destinate altor folosinţe; în acest caz, aceste rezervoare se supun atât cerinţelor normativului P118/2 cât şi cerinţelor prezentei norme.
    6.30. Rezervoarele de acumulare pot deservi un singur tip de consum sau pot fi comune pentru consum de tip menajer, consum de tip industrial sau incendiu în condiţiile respectării cerinţelor normativului P118/2.
    6.31. În cazul rezervoarelor de acumulare a apei pentru consum menajer şi pentru incendiu sau pentru consum menajer, industrial şi pentru incendiu, se prevăd măsuri pentru asigurarea rezervei intangibile pentru incendiu respectându-se normativul P118/2; în acest sens se pot utiliza sisteme automate pentru controlul nivelului apei sau instalaţii hidraulice adecvate (liră de control).
    6.32. În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor, se prevăd instalaţii automate pentru semnalizarea optică şi acustică a nivelelor din rezervor astfel încât, la scăderea nivelelor semnalizate, să fie aplicate măsurile de exploatare în regim de avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare, care pot fi: înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc. Semnalizarea se face în cazul în care există personal permanent de supraveghere; în cazul rezervoarelor de acumulare comune - consum menajer sau industrial plus incendiu, se au în vedere şi prevederile normativului P118/2.
    6.33. Rezervoarele de acumulare şi rezervoarele tampon cu nivel liber se prevăd cu elemente de siguranţă, conductă de preaplin, conductă de golire racordată la o instalaţie de canalizare ape uzate, conductă ventilare.
    6.34. Nivelul maxim al apei în rezervoarele de acumulare sau în rezervoarele tampon cu nivel liber se limitează, fie cu ajutorul robinetelor cu plutitor, fie cu ajutorul unor electrovane comandate de un sistem de traductori de nivel amplasat în rezervor; atunci când se folosesc robinete cu plutitor se recomandă utilizarea a minim două armături pentru fiecare rezervor; de asemenea, pentru alimentarea cu apă a rezervorului, se recomandă montarea unui robinet cu plutitor însoţit de o electrovană.
    6.35. Spaţiul de montaj al robinetelor cu plutitor nu trebuie să afecteze volumul util al rezervorului tampon deschis.
    6.36. Amplasarea rezervoarelor se face ţinând seama de înscrierea corespunzătoare a acestora în schema tehnologică de alimentare cu apă, precum şi de condiţiile de fundare şi stabilitate generală şi locală a terenului; la alegerea amplasamentului se evită, pe cât posibil, terenurile cu apă freatică, terenurile sensibile la umezire, tasabile sau cu capacitate portantă redusă şi versanţii cu pantă abruptă. Se evită amplasarea rezervoarelor pe versanţii instabili sau care îşi pot pierde stabilitatea datorită lucrărilor de executare a rezervoarelor.
    6.37. Amplasarea rezervoarelor de acumulare se poate face în interiorul sau în exteriorul clădirilor respectându-se următoarele recomandări :
        ● În exteriorul clădirilor rezervoarele pot fi îngropate, semiîngropate sau supraterane; în cazul rezervoarelor exterioare (îngropate şi semiîngropate) de apă potabilă se asigură în jurul lor o zonă de protecţie sanitară cu regim sever, ale căror limite se stabilesc în conformitate cu prevederile legale în vigoare privind protecţia sanitară a surselor, construcţiilor şi instalaţiilor cu apă;
        ● În interiorul clădirii, într-o încăpere adecvată, destinată echipamentului de înmagazinare şi pompare a apei; dacă se amplasează rezervorul de apă în subsol se recomandă ca atât golirea cât şi preaplinul acestuia să se realizeze astfel încât să se evite pătrunderea în încăpere a apelor provenite prin refularea canalizării exterioare, prin utilizarea unui sistem de evacuare cu recipient de pardoseală şi pompe ape uzate (convenţional curate) - a se vedea prevederile specifice, prezentate în actualul normativ.

    6.38. Amplasarea rezervoarelor tampon cu nivel liber se face cât mai aproape de pompe pentru ca lungimea conductei de aspiraţie să fie cât mai mică.
    6.39. La amplasarea rezervoarelor cu nivel liber se iau măsuri pentru respectarea condiţiilor igienico sanitare în vederea evitării contaminării apei potabile:
        ● Rezervoarele nu se amplasează sub reţele/conducte care transportă apă nepotabilă;
        ● Rezervoarele se prevăd cu capac (etanşe).

    6.40. Rezervoarele tampon şi rezervoarele de acumulare cu nivel liber se prevăd cu capac de vizitare; în cazul în care acestea se găsesc la interior se prevede un spaţiu de acces între rezervor şi plafonul încăperii cu înălţime recomandată de minim 50 cm.

    Rezervoare subpresiune - prescripţii de proiectare
    6.41. Rezervoarele subpresiune pot fi rezervoare cu pernă de aer, rezervoare cu pernă de azot sau rezervoare cu membrană elastică; se recomandă utilizarea pentru investiţii noi a rezervoarelor cu membrană elastică însă în exploatarea instalaţiilor vechi pot fi încă întâlnite rezervoare cu pernă de aer sau cu pernă de azot.
    6.42. Rezervoarele subpresiune pot fi utilizate ca:
        ● rezervoare tampon pe conductele de aspiraţie ale pompelor (se utilizează şi denumirea rezervor tampon închis). Se recomandă utilizarea acestora în acest fel deoarece se utilizează cota piezometrică disponibilă în conducta de branşament;
        ● recipiente de hidrofor amplasate pe refularea pompelor cu rol în controlul numărului de porniri - opriri ale pompei/pompelor;
        ● recipiente subpresiune amplasate pe refularea grupurilor de pompare cu rol în automatizarea funcţionării acestuia.


    Instalaţii de ridicare a presiunii apei reci - prescripţii de proiectare
    6.43. Instalaţiile de ridicare a presiunii apei reci se prevăd atunci când cota piezometrică a apei din reţeaua exterioară, în punctul de racord al instalaţiei interioare, este temporar sau permanent insuficientă pentru funcţionarea normală a tuturor punctelor de consum.
    6.44. Instalaţiile de ridicare a presiunii apei sunt formate din următoarele echipamente: rezervoare de acumulare sau rezervoare tampon (cu nivel liber sau subpresiune) sau rezervoare de înălţime, grupuri de pompare, pompe şi dispozitive de automatizare a funcţionării pompelor, distribuitoare/colectoare precum şi armături de închidere sau reglaj, de măsură sau de siguranţă.
    6.45. Alegerea soluţiei pentru staţia de pompare depinde de natura, mărimea şi variaţia consumului de apă din instalaţiile interioare, precum şi de înălţimea necesară de pompare.
    6.46. La proiectarea staţiilor de pompare a apei, alegerea soluţiei se face în funcţie de regimul maxim admis de presiune, de numărul şi felul consumatorilor, regimul de înălţime al clădirilor etc.
    6.47. Staţiile de pompare pot deservi unul sau mai mulţi consumatori.
    6.48. În cazul ansamblurilor de clădiri cu mai multe zone de presiune, se prevăd una sau mai multe staţii de ridicare a presiunii cu reţelele respective, pe baza unei analize tehnico economice. Se prevăd dispozitive de reducere a presiunii pentru ramurile pe care se depăşeşte presiunea de 6 bar (60 m col H2O în termeni de înălţime de presiune).
    6.49. În cazul în care se prevede utilizarea mai multor zone de presiune se recomandă adoptarea uneia din schemele de principiu prezentate în ANEXA 3.
    6.50. Se recomandă amplasarea instalaţiei de ridicare a presiunii în centrul de greutate al consumului. În cazul amplasării instalaţiei de ridicare a presiunii în subsolul clădirilor de locuit, nu se va amplasa sub camerele de locuit.
    6.51. Alegerea pompelor şi a schemei de automatizare se face pe baza unei analize tehnico- economice, urmărindu-se realizarea unor costuri minime de energie la pomparea apei.
    6.52. În scopul asigurării alimentării nivelelor inferioare ale construcţiilor direct din reţeaua exterioară, pe durata scoaterii din funcţiune a staţiei, se prevede o conductă de ocolire a rezervorului, a pompelor şi a recipientelor hidropneumatice denumită conductă de ocolire sau conductă de by-pass.
    6.53. Pentru alimentarea clădirilor cu apă se folosesc pompe centrifuge.
    6.54. Pentru alimentarea cu apă a clădirilor se recomandă folosirea grupurilor de pompare cu pompe cuplate în paralel sau a pompelor cu turaţie variabilă şi a dispozitivelor pentru automatizarea pornirii şi opririi pompelor, în funcţie de variaţia consumului de apă.
    6.55. Pompele cu turaţie fixă se recomandă acolo unde consumul de apă este constant.
    6.56. Grupurile de pompare se prevăd, de regulă, cu o pompă de rezervă egală cu cea mai mare pompă din grup.
    6.57. Pentru consumatorii vitali, la care întreruperea alimentării cu apă poate duce la explozii, distrugeri, avarii grave sau pierderi de vieţi omeneşti, numărul pompelor de rezervă se stabileşte pe baza unei analize tehnico-economice.
    6.58. Pentru consumatorii individuali, cu un debit de calcul sub 1 l/s, se poate folosi o instalaţie de pompare formată din electropompă, recipient hidropneumatic şi instalaţia de automatizare.
    6.59. Pornirea, oprirea şi variaţia turaţiei pompelor se face automat în funcţie de parametrii de funcţionare ai instalaţiei, presiuni şi debite. Modul de realizare depinde de tipul şi originea grupului de pompare (pompelor) utilizate.

    7. INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM
    INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE LOCALE PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM
    7.1. Instalaţiile locale pentru prepararea apei calde de consum se recomandă, de regulă, la clădirile care nu dispun de instalaţii proprii de încălzire centrală, în cazul în care nu sunt condiţii de racordare la reţelele exterioare de apă caldă sau când regimul de furnizare al apei calde nu satisface cerinţele beneficiarilor (funcţionare intermitentă, temperatură insuficientă).
        Se pot prevedea instalaţii locale de preparare a apei calde şi în cazurile în care clădirea este prevăzută cu încălzire centrală, dacă prepararea locală este mai economică în special în perioada caldă a anului.

    7.2. Tipul de instalaţie locală de preparare a apei calde ce se adoptă depinde de sursa de energie disponibilă (electrică, gaze naturale sau lichefiate, combustibili solizi etc.). Se recomandă folosirea aparatelor prevăzute cu instalaţii automate de ardere cu termoregulator.
    7.3. Aparatele de preparare locală a apei calde pot fi cu acumulare sau fără acumulare. Folosirea aparatelor fără acumulare se recomandă în cazul în care este necesar să se prepare instantaneu apă caldă şi, totodată, se dispune de energia electrică sau de gazele combustibile necesare.
    7.4. În cazul folosirii energiei electrice, se dă prioritate sistemelor cu acumulare, care să poată utiliza energia electrică în perioadele cu tarif de energie electrică redus.

    INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE PENTRU PREPARAREA CENTRALIZATĂ A APEI CALDE DE CONSUM
    7.5. La adoptarea sistemului de instalaţie centrală pentru prepararea apei calde de consum se va ţine seama de:
    - necesarul specific de apă caldă de consum, numărul de consumatori şi durata efectivă a perioadei de consum;
    – natura, regimul de furnizare şi parametrii agentului termic primar;
    – tipurile aparatelor folosite pentru prepararea apei calde de consum, care pot fi: cu acumulare (boilere orizontale sau verticale) sau fără acumulare (aparate în contracurent);
    – prevederile specifice din reglementările tehnice pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală.

    7.6. Prepararea apei calde de consum în centrale şi puncte termice se poate realiza cu boilere (soluţie recomandată la instalaţiile cu capacitate mică de producere apă caldă aproximativ sub 0,5 - 1 mc/h debit maxim orar), cu aparate în contracurent sau cu aparate în contracurent şi acumulatoare de apă caldă.
    7.7. La schema de preparare a apei calde cu boilere se ţine seama de următoarele:
    - în cazul boilerelor, racordarea conductei de alimentare cu apă rece se face la partea inferioară a boilerului, opusă ieşirii agentului termic, iar cea a apei calde de consum la partea superioară a boilerului, lângă intrarea agentului termic;
    – armătura de siguranţă (ventil de siguranţă, vas de expansiune etc.) se montează pe conducta de alimentare cu apă rece.

    7.8. Prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent se recomandă:
    - în cazul în care consumul maxim orar de apă caldă este mai mare de 0,5 - 1 mc/h;
    – pentru schemele de racordare la sisteme centralizate de alimentare cu căldură.

    7.9. Prepararea apei calde cu aparate în contracurent se poate realiza după diferite scheme de racordare şi anume:
    - în paralel cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire;
    – în serie - paralel cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire;
    – în serie cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar.
        Se recomandă utilizarea schemei de preparare a apei calde de consum în serie cu schimbătoarele de căldură pentru încălzire şi cu injecţie din primar şi utilizarea schimbătoarelor de căldură cu plăci.

    7.10. La prepararea apei calde de consum cu aparate în contracurent şi rezervoare de acumulare (fără serpentine de încălzire) se recomandă luarea următoarelor măsuri:
    - legarea aparatului în contracurent cu rezervorul de acumulare se face numai în paralel, cu montarea unei pompe de circulaţie între acumulator şi aparatul în contracurent; pompa se montează pe conducta care face legătura între partea inferioară a rezervorului şi racordul la schimbătorul de căldură corespunzător ieşirii agentului termic din schimbător;
    – rezervorul de acumulare se montează numai în poziţie verticală, fiind prevăzut cu vane pentru izolarea lui.

    7.11. În cazul preparării apei calde de consum cu aparate în contracurent (fără acumulator de apă caldă), când reţeaua de alimentare cu apă nu asigură presiunea necesară instalaţiei de apă caldă, se admite intercalarea pe circuitul apei calde a unei pompe de ridicare a presiunii (pentru acoperirea pierderilor de sarcină în aparatele în contracurent).
    7.12. Racordarea conductei de recirculare la aparatele de preparare a apei calde se face pe legătura de apă rece, după ventilul de reţinere. Pe conducta de recirculare se montează un ventil de reţinere.
        Racordarea conductei de recirculare la aparatele de preparare a apei calde cuplate cu rezervoare de acumulare fără serpentină se face pe legătura de apă rece, între legătura de alimentare cu apă a rezervorului de acumulare şi pompa de circulaţie aferentă ansamblului schimbător - rezervor de acumulare, pe care se montează o pompă de recirculare a apei calde de consum.
        Se admite racordarea conductei de recirculare direct în rezervorul de acumulare, folosind racordul dedicat.

    7.13. Dotarea cu instalaţii sanitare a centralelor şi punctelor termice se face în conformitate cu prevederile reglementărilor tehnice pentru proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de încălzire centrală.
    7.14. Pentru ansamblurile de clădiri de locuit cu prepararea centrală a apei calde de consum, instalaţiile de preparare a apei calde din centralele termice sau punctele termice trebuie prevăzute cu posibilitatea opririi alimentării cu apă caldă de consum pe timpul incendiului.

    REŢELE EXTERIOARE PENTRU DISTRIBUŢIA ŞI RECIRCULAREA APEI CALDE DE CONSUM
    7.15. Reţelele exterioare de distribuţie a apei calde de consum fac legătura între instalaţia de preparare a apei calde din punctele termice sau centralele termice şi instalaţiile interioare de alimentare cu apă caldă şi se realizează, de regulă, ramificat.
    7.16. Conductele de recirculare a apei calde de consum se prevăd la clădiri social culturale cu specific deosebit, cum sunt: construcţii pentru sănătate (spitale, policlinici, sanatorii etc.), creşe, grădiniţe, hoteluri etc., precum şi la clădirile de locuit.
        Conductele de recirculare a apei calde se recomandă să se prevadă până la consumatorul situat cel mai sus şi mai depărtat.

    7.17. În cazul în care conducta de recirculare se montează până la baza clădirii, aceasta se realizează astfel încât racordarea să se facă înaintea contorului montat pe conducta de alimentare cu apă caldă a clădirii.
        În cazul în care reţeaua de recirculare se montează în interiorul clădirii după contorul de apă caldă, se poate prevede un contor şi pe conducta de recirculare, pentru a se putea reduce consumul de apă caldă cu cantitatea de apă recirculată.

    7.18. În cazul clădirilor cu centrală termică proprie se prevăd conducte de recirculare până la apometrul aferent unităţii de locuit/apartament.
    7.19. În funcţie de zonele de presiune se prevăd conducte de recirculare distincte.
    7.20. Recircularea apei în sistemul de conducte de apă caldă de consum se activează prin pompe separate pentru fiecare zonă de presiune în parte.
    7.21. Pompele de ridicare a presiunii în reţeaua de apă caldă de consum, ca şi pompele de recirculare se amplasează în spaţiile prevăzute pentru prepararea apei calde de consum.

    8. REŢELE INTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ RECE ŞI APĂ CALDĂ DE CONSUM
    8.1. Reţelele de distribuţie interioară se pot realiza în sistem inelar, ramificat sau mixt. Alegerea sistemului se face pe baza criteriilor economice şi de funcţionalitate.
    8.2. Schema de distribuţie inferioară se aplică pentru toate clădirile prevăzute cu subsoluri sau pentru clădirile la care se pot prevedea canale de circulaţie vizitabile (de exemplu, clădiri de producţie).
    8.3. Schema de distribuţie superioară se aplică, în general, în cazul clădirilor de producţie, halelor de depozitare, centrelor comerciale şi al altor clădiri la care schema de distribuţie inferioară nu este indicată tehnic sau economic.
    8.4. Pentru o zonă de presiune, conductele de distribuţie se montează în subsol. Distribuţia superioară se admite numai în cazul în care conductele pot fi montate în spaţii de circulaţie sau încăperi de folosinţă comună (spălătorii, uscătorii, boxe etc.), cu asigurarea evacuării apei provenite din eventualele defecţiuni.
    8.5. Pentru clădirile cu două zone de presiune, se admite proiectarea unui nivel tehnic amplasat la ultimul nivel sau la un nivel intermediar, atunci când soluţia rezultă convenabilă din punct de vedere funcţional sau economic.
    8.6. Se recomandă amplasarea coloanelor de alimentare cu apă în clădiri în spaţii comune pentru a favoriza alimentarea cu apă a unităţilor locative sau a spaţiilor cu diverse destinaţii printr-o singură conductă de apă prevăzută cu contor amplasat în spaţiu comun.
    8.7. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, în construcţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială, se realizează conform normativului P118/2.
    8.8. În cazul reţelelor comune pentru incendiu şi consum menajer se asigură circulaţia apei în coloanele hidranţilor prin legarea capetelor coloanelor la obiecte sanitare cu folosinţă permanentă (pisoare, rezervoare WC).
    8.9. În reţelele instalaţiilor interioare de apă comune pentru incendiu şi consum menajer se folosesc numai ţevi din oţel zincat (sau conducte din materiale acceptate de normativul P118/2, care pot transporta apa potabilă). În cazul în care se folosesc reţele separate, se adoptă următoarele:
        ● pentru instalaţiile de stingere a incendiilor se adoptă doar conducte metalice (sau alte tipuri de conducte, acceptate de normativul P118/2);
        ● pentru instalaţiile de alimentare cu apă pentru consum menajer se adoptă conducte agrementate în acest sens; când se adoptă reţele din mase plastice, reţelele pentru incendiu şi pentru consum menajer se separă în exteriorul clădirilor, în căminul de ramificaţie, iar pe conductele din mase plastice se prevăd organe de închidere. Reţelele exterioare comune pentru incendii şi consum menajer, amplasate îngropat, pot fi realizate din mase plastice.

    8.10. Reţelele interioare de apă caldă de consum şi de recirculare se amplasează, de regulă, pe trasee comune cu cele de apă rece şi se pot executa din conducte din materiale avizate sanitar, aceste conducte fiind testate şi agrementate pentru vehicularea apei la temperatura de 60 °C.
    8.11. Diferenţa de înălţime de presiune dintre apa rece şi caldă, la nivelul aceluiaşi obiect sanitar, nu trebuie să fie mai mare de 0,3 m col H2O.
    8.12. Pe traseele de recirculare a apei calde de consum se iau măsuri de echilibrare hidraulică ale acestora; pompele de recirculare a apei calde de consum vor avea o funcţionare determinată de prezenţa unor termostate amplasate pe traseul de alimentare cu apa caldă, recomandabil în zona de amplasare a celor mai îndepărtate puncte de consum; este permisă utilizarea armăturilor termostatice de recirculare.

    9. INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ ÎN ZONE FĂRĂ REŢELE HIDROEDILITARE
    9.1. În cazul în care nu există posibilitatea alimentării cu apă de la o reţea publică, alimentarea cu apă se face de la sursă proprie (care poate servi una sau mai multe clădiri) care trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate. Numărul de persoane deservite de o astfel de sursă depinde de situaţia locală (tipul sursei, caracteristicile acesteia etc.). Pentru dimensionarea acestor obiecte (de exemplu sursa de apa, staţia de tratare), amplasate în incintă, se recomandă utilizarea normativului NP 133. De asemenea, se fac următoarele recomandări, în articolele cuprinse în acest capitol.
    9.2. Se recomandă folosirea apei subterane şi anume cea obţinută prin:
    - puţuri săpate;
    – puţuri forate;
    – captări de izvoare.

    9.3. Înainte de executarea lucrărilor de captare se fac analizele necesare în vederea utilizării sursei de alimentare cu apă.
        În cazul în care apa este potabilă şi nu există pericol de poluare, se recomandă folosirea cu precădere a surselor subterane de mică adâncime (8 până la 20 m adâncime) pentru clădiri individuale; în acest caz se recomandă dezinfecţia apei.

    9.4. Apele de izvoare sunt alese numai dacă se constată, în urma unor observaţii mai îndelungate, că au debit suficient şi îşi păstrează calităţile, mai ales după perioadele secetoase sau ploioase.
    9.5. La forarea puţurilor, locul de execuţie se stabileşte astfel ca acesta să fie:
    - cât mai aproape de consumatori;
    – cât mai departe de locurile în care apa ar putea fi infectată, atât prin infiltraţii de suprafaţă, cât şi prin circulaţia apei subterane;
    – amplasat pe un loc mai ridicat pentru a se evita colectarea în jurul puţului, a apelor de ploaie sau rezultate din topirea zăpezii;
    – amplasat pe un teren pe care nu au fost mai înainte grajduri, haznale, depozite de gunoaie etc.
        Pentru execuţia forajului se va obţine acordul de la organele competente.

    9.6. Distanţa minimă de la sursele de captare de apă subterană la sursa posibilă de contaminare este:
    - 50 m, când sursa de contaminare se află în amonte de captare;
    – 20 m, când sursa de contaminare se află în aval.
    – se vor aplica zonele de protecţie sanitară stabilite conform legislaţiei de profil, Hotărârea Guvernului nr. 930/2005 sau similar.

    9.7. Captarea prin puţuri săpate se foloseşte când stratul de apă potabilă se află la adâncimi relativ mici, dar nu mai mici de 6 m.
    9.8. Pomparea apei din puţurile săpate se poate face cu pompe centrifuge cu ax orizontal, în cazul în care este asigurată înălţimea minimă de aspiraţie, iar diametrul puţului permite montarea pompei.
    9.9. Pomparea apei din puţurile forate se face cu pompe submersibile în special în cazul adâncimii mari a pânzei de apă.
    9.10. Transportul apelor de la izvoarele de coastă la consumator se face:
    - prin cădere liberă, în cazul în care diferenţa de nivel dintre izvor şi consumator asigură presiunea necesară;
    – prin pompare, când diferenţa de nivel este insuficientă.

    9.11. Transportul apei de la izvoarele ascendente la consumator se face în limita presiunii disponibile sau prin pompare.

    10. ARMĂTURI ŞI APARATE PENTRU INSTALAŢII, DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATĂRII
    ARMĂTURI DE ÎNCHIDERE, REGLAJ, SIGURANŢĂ ŞI GOLIRE
    10.1. În instalaţiile de alimentare cu apă din interiorul clădirilor, armăturile de închidere se prevăd:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece şi caldă, la intrarea în clădiri;
    – la baza coloanelor, în apropierea conductelor de distribuţie ale clădirii;
    – pe derivaţiile care alimentează unul sau mai mulţi consumatori, în funcţie de specificul clădirii;
    – pe racordurile armăturilor de la obiectele sanitare.

    10.2. În centralele şi punctele termice, armăturile de închidere se prevăd:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece, la intrarea în clădire sau într-un cămin exterior;
    – pe racordurile schimbătoarelor de căldură, pe conductele de apă rece şi apă caldă de consum;
    – între schimbătoarele de căldură, pentru scoaterea din funcţiune a unuia dintre ele;
    – pe conductele de plecare şi sosire ale distribuitoarelor şi colectoarelor;
    – pe conductele de aspiraţie şi refulare ale pompelor;
    – pe conductele de ocolire;
    – pe racordul de umplere a instalaţiei de încălzire centrală.

    10.3. În staţiile de ridicare a presiunii, armăturile de închidere se montează:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece la intrarea în clădire;
    – pe conductele de alimentare cu apă a rezervoarelor tampon sau de acumulare;
    – pe conductele de aspiraţie şi refulare a pompelor;
    – pe racordurile recipientelor sub presiune (alimentarea cu apă şi aer comprimat, golire);
    – pe racordurile distribuitoarelor;
    – pe conducta de golire.

    10.4. Armăturile de reţinere (clapete de sens) se prevăd în următoarele cazuri:
    - pe conductele de alimentare cu apă rece a echipamentelor de preparare a apei calde de consum;
    – pe fiecare branşament, după contorul general;
    – pe conductele de ocolire;
    – pe conductele de alimentare cu aer comprimat a recipientelor hidropneumatice;
    – pe conductele de refulare ale pompelor, între pompe şi armătura de închidere;
    – pe conductele de umplere a instalaţiilor de încălzire centrală.

    10.5. Armăturile de siguranţă se montează la recipientele sub presiune (recipiente hidropnematice, boilere, aparate în contracurent etc.), pe conductele de refulare ale pompelor, distribuitoare etc. Pentru echipamentele de preparare a apei calde de consum, se prevăd şi dispozitive de siguranţă (vase de expansiune) pentru preluarea dilataţiilor apei în sistem.
        Între armăturile sau dispozitivele de siguranţă aferente echipamentelor de preparare apă caldă de consum (de exemplu, vase de expansiune) şi recipientele protejate nu se prevăd robinete/vane de închidere. Se admit doar robinete de închidere şi golire speciale, agrementate în acest scop.

    10.6. Armăturile de închidere se prevăd cu dispozitive de reglaj pe racordurile de alimentare cu apă rece şi caldă care servesc obiecte ce necesită presiuni inferioare faţă de cele disponibile.
    10.7. Armăturile de închidere ale instalaţiilor interioare se prevăd cu armături sau dispozitive de golire, în cazurile în care golirea porţiunile de instalaţii respective nu poate fi făcută prin armăturile de serviciu.
    10.8. Pe reţelele exterioare de alimentare cu apă rece, armăturile de închidere se prevăd:
    - în cămine de racord prevăzute cu contoare;
    – pe ramificaţiile reţelelor exterioare.

    10.9. Pe reţelele exterioare de apă rece şi caldă, armăturile de închidere sunt prevăzute pentru secţionarea reţelelor şi a derivaţiilor.
        La amplasarea lor se ţine seama de condiţiile de alimentare în caz de avarii a consumatorilor ce nu admit întreruperi în alimentare, inclusiv de prevederile normativului P118/2.

    10.10. Este indicată includerea de măsuri care să realizeze protecţia împotriva poluării apei potabile în instalaţiile de apă, inclusiv măsuri împotriva stagnării apei şi efectelor acesteia.
    10.11. Este indicată respectarea cerinţelor generale pentru dispozitivele de prevenire a poluării prin reflux; aceste măsuri sunt conform SR EN 1717 şi SR EN 806-5.

    APARATE DE MĂSURĂ ŞI CONTROL
    10.12. Se prevăd termometre indicatoare:
    - la fiecare aparat de preparare centrală a apei calde de consum;
    – pe acumulatoarele de apă caldă de consum;
    – pe distribuitoarele de apă caldă;
    – pe conducta de alimentare cu apă rece a schimbătoarelor de căldură.
    – pe racordurile de apă caldă de la fiecare clădire/bloc de locuinţe sau scară de bloc, înaintea contoarelor; în caz de risc de lovire sau de demontare neautorizată, se prevăd racorduri pentru montarea termometrelor indicatoare.

    10.13. Indicatoarele de nivel cu tub de sticlă se prevăd obligatoriu la recipientele hidropneumatice, cu excepţia celor cu membrană.
    10.14. Se prevăd manometre indicatoare:
    - pe racordurile de refulare ale pompelor şi compresoarelor;
    – pe recipientele hidropneumatice;
    – înainte şi după filtrele şi separatoarele de impurităţi.

    10.15. Se prevede câte un racord cu robinet şi mufă pentru montări de manometre:
    - pe distribuitoare;
    – pe racordurile aparatelor în contracurent la conductele de apă rece şi caldă de consum.
        Se prevede câte un racord cu robinet şi mufă şi în puncte ale instalaţiei unde este necesară verificarea temporară a presiunii.

    10.16. Staţiile de ridicare a presiunii, precum şi instalaţiile de preparare a apei calde din centralele şi punctele termice care alimentează cu apă clădiri sau ansambluri de clădiri se prevăd cu instalaţii de automatizare.

    DISPOZITIVE PENTRU PRELUAREA DILATĂRILOR ŞI EFORTURILOR ÎN CONDUCTE
    10.17. Se utilizează prescripţile cuprinse în SR EN 806-4, atât pentru dispozitivele de preluare ale dilatărilor termice, cât şi pentru suporţii ficşi corespunzători, stabilite în funcţie de tipul de material adoptat. În continuare se prezintă câteva reguli, detaliate pentru conducte din oţel. Pentru restul materialelor, se adoptă SR EN 806-4.

    Conducte din oţel
    10.18. Dilatările conductelor de apă caldă de consum sunt preluate pe cât posibil natural, prin schimbări de direcţie ale traseului.
    10.19. Pe traseele drepte de conducte se prevăd compensatoare din ţevi curbate în formă de U, compensatoare axiale sau reticulare, în funcţie de caracteristicile geometrice ale reţelei, parametrii de regim ai apei şi de condiţiile de amplasare ale conductelor în pământ sau canale.
    10.20. Calculul compensatoarelor de dilatare U şi al conductelor autocompensatoare se face în conformitate cu prevederile SR EN 806-4.
    10.21. Pe coloanele instalaţiilor de alimentare cu apă se prevăd compensatoare tip U. Înălţimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu este necesar să se monteze compensatoarele de dilatare este indicată în Tabelul 10.1.
        Tabelul 10.1 - Înălţimea maximă a coloanelor din oţel pe care nu se montează compensatoare de dilatare

┌────────────────────┬─────────────────┐
│Temperatura maximă a│Înălţimea maximă │
│apei calde [°C] │a coloanei [m] │
├────────────────────┼─────────────────┤
│40 │40 │
├────────────────────┼─────────────────┤
│60 │35 │
└────────────────────┴─────────────────┘



    10.22. Pentru conductele de oţel îngropate în pământ cu variaţii de temperatură ale apei transportate până la 25 °C nu sunt necesare compensatoare de dilatare.
    10.23. Compensatoarele de tip U se amplasează în axul câmpului (tronsonului de reţea) compensat. Când nu este posibil, se admite amplasarea dezaxată, însă numai în treimea mijlocie a câmpului. Compensatoarele axiale se amplasează în vecinătatea suporturilor fixe, de preferinţă de o parte şi de alta a acestora. Indiferent de tipul folosit, compensatoarele se amplasează astfel încât să permită vizitarea lor.
    10.24. Compensatoarele în formă de U ale conductelor de distribuţie, se prevăd cu dispozitive de evacuare a aerului pe porţiunea orizontală a acestora, dacă acesta se găseşte deasupra conductei de distribuţie, respectiv cu robinet de golire, dacă acesta se găseşte dedesubtul conductei de distribuţie.
    10.25. Preluarea eforturilor transmise de conductele de apă caldă se face prin suporţi ficşi, rigidizaţi de elementele de construcţie adiacente.
    10.26. În cazul montării conductelor de apă caldă împreună cu conductele instalaţiei de încălzire, se utilizează acelaşi tip de suporţi.
    10.27. Amplasarea suporţilor ficşi se face ţinând seama de prevederile din Tabelul 10.2 - şi cu recomandarea ca aceştia să fie plasaţi lângă ramificaţii şi în vecinătatea armăturilor de separare sau închidere.
        Tabelul 10.2 - Distanţele între suporţii ficşi, în funcţie de diametrul conductei şi de temperatura apei calde

┌────────────┬─────────────────────────┐
│Diametrul │Distanţa dintre suporţii │
│nominal al │ficşi [m] la o │
│conductei │temperatură a fluidului │
│[mm] │de: │
├────────────┼────────────┬────────────┤
│ │40 °C │60 °C │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│40 │100 │90 │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│50 │115 │100 │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│65 │125 │110 │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│80 │135 │120 │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│100 │150 │130 │
├────────────┼────────────┼────────────┤
│150 │170 │150 │
└────────────┴────────────┴────────────┘




    Diametrul nominal al conductei [mm]
    Distanţa între suporţii ficşi [m] la o temperatură a fluidului de:
    10.28. Pentru susţinerea conductelor se prevăd suporţi mobili glisanţi, rulanţi sau suspendaţi, conformaţi antiseismic. Distanţele de montaj sunt indicate în Tabelul 10.3 - .
        Tabelul 10.3 - Distanţele recomandate între suporturile mobile ale conductelor de apă în funcţie de diametrul conductelor şi de existenţa izolaţiei termice

┌──────────────┬───────────────────────┐
│ │Distanţele recomandate │
│ │între suporturile │
│Diametrul │mobile [m] │
│interior al ├─────────┬─────────────┤
│conductelor │ │Conducte │
│[mm] sau │Conducte │izolate cu │
│nominal [inch]│neizolate│grosimea │
│ │ │izolaţiei de │
│ │ │maximum 40 mm│
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│3/8 – 1/2 │3,3 │2,0 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│3/4 - 1 │4,2 │3,0 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│11/4 - 1 │5,1 │4,0 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│40 – 57,5 │5,7 │4,6 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│64 - 70 │6,1 │5,1 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│76 - 82 │6,7 │5,7 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│88 - 95 │7,0 │6,0 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│100 - 25 │7,5 │6,5 │
├──────────────┼─────────┼─────────────┤
│131 - 150 │8,0 │9,5 │
└──────────────┴─────────┴─────────────┘





    Conducte din mase plastice
    10.29. Pentru conductele din mase plastice prevederea, modul de amplasare şi de dimensionare a compensatoarelor şi suporţilor se face conform prevederilor reglementării tehnice privind proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor sanitare şi a sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, utilizând conducte din mase plastice şi a recomandărilor producătorilor. Se utilizează prescripţiile cuprinse în SR EN 806-4.

    11. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ
    DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE A APEI RECI ŞI CALDE
    11.1. Se diferenţiază mai multe metode de determinare a debitelor de calcul pentru conductele de distribuţie a apei reci şi calde de consum, după cum urmează:
     ● Pentru clădirile de locuit, debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei reci şi calde de consum se determină prin aplicarea metodelor A şi B, descrise în continuare. Metoda presupune utilizarea unităţilor de consum denumite U_i şi a debitelor specifice armăturilor, V_s, stabilite pentru armături (baterii şi robinete), cu valori prezentate în ANEXA 2.1A.
     ● Pentru celelalte tipuri de clădiri, debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei reci şi calde de consum se determină prin aplicarea metodei C. Metoda presupune utilizarea echivalenţilor de debit denumiţi E şi a debitelor specifice armăturilor, V_s cu valori prezentate în ANEXA 2.1B.
        ● Debitul de calcul pentru conducte de distribuţie a apei pentru scopuri tehnologice se determină cu metoda D.
        ● Pentru reţele exterioare amplasate în incintă, se utilizează metoda E.

    11.2. În vederea realizării calculelor de dimensionare, se utilizează datele din ANEXA 2.1 după cum urmează: pentru clădiri de locuit, se utilizează unităţi de consum U_i şi debitele V_s, minime necesare asigurate de armătura i (baterie sau robinet); pentru celelalte tipuri de clădiri se utilizează fie debitele , minime necesare asigurate de armătură, fie suma echivalenţilor de debit E determinat cu echivalentul de debit e1 (definit pentru baterii pentru apă rece şi caldă) şi echivalentul de debit, e_2 (definit pentru robinete pentru apă rece); în ANEXA 1.3 sunt indicate diametre interioare pentru o serie de materiale recomandate.
    11.3. Calculul demarează în sens invers curgerii, de la obiectele sanitare amplasate la capetele instalaţiei către sursa de presiune.
        Pentru determinarea directă a diametrelor în clădiri de locuit (pentru zonele în care U<15), se determină suma unităţilor de consum pentru fiecare tronson în parte, corespunzător armăturilor alimentate cu apă, respectiv:
        U = ΣU_i (11.1A)

        Pentru zonele în care U≥15, în clădiri de locuit, se aplică metoda B.
     Valorile unităţilor de consum U_i (prezentate în ANEXA 2.1A) nu sunt întotdeauna corelate cu valorile debitelor armăturilor (baterii sau robinete) prezente în fişele tehnice aferente ; valorile unităţilor de consum prezente în tabel sunt cele care se utilizează în calcul, pentru determinarea directă a diametrelor (metodă aplicată pentru zona în care U<15).
        Pentru celelalte tipuri de clădiri, în funcţie de numărul şi tipul obiectelor sanitare alimentate cu apă, se determină pentru fiecare tronson în parte suma echivalenţilor de debit,
        E = E1 + E2 (11.1B)
        E - suma echivalenţilor de debit a punctelor de consum alimentate de conducta respectivă, baterii şi robinete;

        Pentru tronsoanele de alimentare cu apă caldă de consum,
        E = E1 (11.1C)

        În care:
        E1 - suma echivalenţilor de debit a bateriilor pentru apă rece şi caldă de consum;
        E1 = Σe1 (11.2)
        e1 echivalent de debit al unei armături de alimentare cu apă
        E2- suma echivalenţilor de debit a robinetelor de apă rece;
        E2 = Σe2 (11.3)
        e2 echivalent de debit al unui robinet de alimentare cu apă.

     Valorile echivalenţilor de debit din ANEXA 2.1B sunt corelate cu valorile debitelor armăturilor (bateriilor sau robinetelor), obţinute prin raportul între debitul armăturii, în l/s şi debitul considerat etalon, egal cu 0,2 l/s; valorile echivalenţilor de debit prezente în tabelul din ANEXA 2.1B sunt cele care se utilizează în calcul.


    DEBITUL DE CALCUL V_c PENTRU CONDUCTELE DE DISTRIBUŢIE A APEI PENTRU CLĂDIRILE DE LOCUIT (METODELE A ŞI B)
    11.4. Dimensionarea conductelor de distribuţie în clădirile de locuit (apartamente, clădiri unifamiliale, înşiruite sau similar) se realizează prin utilizarea mai multor metode de calcul, funcţie de zona de consum, după cum urmează:
        ● Metoda A - pentru zona de distribuţie cuprinsă în interiorul apartamentului/a clădirii de locuit şi pentru tronsoanele cu U<15; această metodă permite determinarea directă a diametrelor minime ale conductelor, fără determinarea debitelor; pentru evaluarea debitelor de calcul se va aplica metoda B.1.
        ● Metoda B - se utilizează pentru determinarea debitelor de calcul utilizate în dimensionare; pentru zona de distribuţie cuprinsă în interiorul apartamentelor/a clădirii de locuit şi pentru tronsoanele cu U<15, se aplică metoda B.1; pentru zona cuprinsă în afara apartamentelor/a clădirii de locuit şi în zonele comune cu cu U≥15 se utilizează metoda B.2.


    METODA A - Dimensionarea directă a conductelor de distribuţie în clădiri de locuit, U<15
    11.5. Metoda A Se aplică pentru conductele de distribuţie cuprinse în zona unităţii de locuinţă (apartament, clădire unifamilială sau similar), pentru care U<15; U = suma unităţilor de consum pentru obiectele sanitare din unitatea de locuit, alimentate de tronsonul de calcul.
        Diametrul minim interior al conductelor de distribuţie din unitatea de locuit (apartament, clădire unifamilială sau similar) se stabileşte cu relaţia de calcul (11.4) sau utilizând graficul din Figura 11.1:
        D_min = -0.035 x U^2 + 1.4 x U + 10.9 [mm] (11.4)

 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 11.1- metoda de determinare directă a diametrului minim al conductelor amplasate în interiorul clădirilor de locuit, pentru U<15.


    METODA B - Debitul de calcul pentru dimensionarea conductelor de distribuţie în clădiri de locuit.
    11.6. Metoda B se aplică pentru determinarea debitului de calcul utilizat în dimensionarea conductelor de distribuţie de apă amplasate în clădiri de locuit; valorile pentru determinarea lui U şi V_s,i se consideră din ANEXA 2.1A.
        Se diferenţiază următoarele metode:
        ● Pentru zona de distribuţie cuprinsă în interiorul apartamentelor/clădirilor de locuit şi pentru tronsoanele cu U<15, se aplică metoda B.1;
        ● Pentru zona cuprinsă în afara apartamentelor/a clădirii de locuit respectiv în zonele comune, şi pentru tronsoanele cu U≥15 se utilizează metoda B.2.

        Sunt necesare următoarele etape premergătoare:
        Etapa 1:
        Se determină suma debitelor specifice ale tuturor armăturilor alimentate de către fiecare tronson în parte;
        V_s,tot = Σn_i x V_s,i [l/s] (11.5)
        în care:
        ● n_i este numărul armăturilor de acelaşi tip, i, care asigură alimentarea cu apă;
        ● V_s,i - debitul specific de apă al unei armături de tip i [l/s], se consideră valorile din Anexa 2.1A;
        ● V_s,tot - debitul specific total de apă pentru un tronson, [l/s];
        ● Pentru conductele de distribuţie de apă rece, se determină suma debitelor specifice pentru robinetele şi bateriile alimentate cu apă; se obţine V_s,tot,AR
        ● Pentru conductele de distribuţie de apă caldă, se determină suma debitelor specifice pentru bateriile alimentate cu apă V_s,tot,AC



        Etapa 2:
        Se determină valoarea coeficientului de simultaneitate pentru fiecare tronson în parte, în funcţie de numărul N al obiectelor sanitare alimentate de acesta:
        ● Coeficient de simultaneitate pentru tronsoanele de apă rece: (a se vedea imaginea asociată)

        ● Coeficient de simultaneitate pentru tronsoanele de apă caldă: (a se vedea imaginea asociată)



        Etapa 3:
        În această etapă, se determină debitul de calcul, aplicând următoarele metode de calcul:
        Metoda B.1, pentru U<15:
        Se determină debitele de calcul pentru fiecare tronson din distribuţiile de apă rece şi caldă de consum, cu respectarea următoarelor condiţii:
    ● Pentru tronsoanele care alimentează cu apă un singur obiect sanitar, debitul de calcul al tronsonului este egal cu debitul armăturii (bateriei sau robinetului respectiv), în l/s; diametrul minim adoptat pentru acest tronson nu poate fi mai mic decât diametrul din ANEXA 2.1A, corespunzător armăturii respective.
        ● Pentru tronsoanele care alimentează mai mult de un obiect sanitar, se aplică relaţiile de calcul următoare :
        V_c,AR = V_s,tot,AR x f_AR + 0.03 [l/s] (11.8)
        V_c,AC = V_s,tot,AC x f_AC + 0.03 [l/s] (11.9)


     Pentru zona în care U<15, diametrul interior ales al tronsonului trebuie să respecte condiţia D ≥ D_min, în care Dmin este determinat cu metoda A. Pentru alegerea diametrului conductei, se recomandă ANEXA 1.3.

        Metoda B.2, pentru U≥15:
        Se aplică următoarele relaţii de calcul:
        V_c,AR = V_s,tot,AR x f_AR [l/s] (11.10)
        V_c,AC = V_s,tot,AC x f_AC [l/s] (11.11)






    11.7. Debitele specifice de apă V_s, unităţile de consum U_i şi presiunea de utilizare P_u ale armăturilor obiectelor sanitare sunt date în ANEXA 2.1A. Valorile presiunii de utilizare din ANEXA 2.1, au caracter de recomandare şi nu se impun faţă de valorile date în documentaţiile tehnice ale producătorilor.
    11.8. Necesarul specific total de apă V_s,zi, şi necesarul specific de apă caldă V_s,zi,ac pentru clădirile de locuit sunt date în ANEXA 1.1. Aceste valori pot fi utilizate în determinarea volumelor rezervoarelor de apă, conform metodelor de calcul incluse în acest normativ, în SR 1343 sau în normativul NP 133.

    DEBITUL DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA CONDUCTELOR DE DISTRIBUŢIE A APEI ÎN CLĂDIRILE ADMINISTRATIVE, SOCIAL- CULTURALE ŞI GRUPURILE SANITARE DE LA VESTIARELE ATELIERELOR ŞI UNITĂŢILOR DE PRODUCŢIE - METODA C
    11.9. Metoda C de calcul se referă la modalitatea de determinare a debitelor de calcul pentru clădiri administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie, în funcţie de suma debitelor specifice armăturilor sau suma echivalenţilor de debit.
    11.10. Debitele specifice de apă V_s;, echivalenţii de debit e şi presiunea de utilizare P_u ale armăturilor obiectelor sanitare sunt date în ANEXA 2.1B. Valorile presiunii de utilizare din ANEXA 2.1B, au caracter de recomandare şi nu se impun faţă de valorile date în documentaţiile tehnice ale producătorilor. Presiunile nominale de utilizare pot fi modificate în funcţie de caracteristicile armăturilor cu recomandarea asigurării debitelor specifice prevăzute în ANEXA 2.1B.
        Tabelul 11.1 Debitele de calcul Vc pentru conductele de distribuţie a apei reci şi calde de consum pentru diferite tipuri de clădiri (cu excepţia clădirilor de locuit)

┌────┬──────────────┬──────────────┬───────────┐
│ │ │Relaţiile de │Domeniul de│
│ │ │calcul ale │aplicare │
│Nr. │Destinaţia │debitelor │ │
│crt.│clădirilor ├─────────┬────┼───────┬───┤
│ │ │cu │cu E│cu │cu │
│ │ │V_s,tot │ │V_s,tot│E │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │ │V_c = │V_c │ │ │
│ │Cămine pentru │0,45 │= │V_s,tot│E ≥│
│1. │copii, creşe. │(V_s,tot)│0,20│≥ 0,20 │1,0│
│ │ │^1/2 │E^1/│ │ │
│ │ │ │2 │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │Teatre, │V_c = │V_c │ │ │
│ │cluburi, │0,49 │= │V_s,tot│E ≥│
│2. │cinematografe,│(V_s,tot)│0,22│≥ 0,24 │1,2│
│ │gări, │^1/2 │E^1/│ │ │
│ │policlinici. │ │2 │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │Birouri, │ │ │ │ │
│ │magazine, │ │ │ │ │
│ │grupuri │ │ │ │ │
│ │sanitare de pe│V_c = │V_c │ │ │
│ │lângă hale şi │0,54 │= │V_s,tot│E ≥│
│3. │ateliere, │(V_s,tot)│0,24│≥ 0,28 │1,4│
│ │hoteluri cu │^1/2 │E^1/│ │ │
│ │camere de baie│ │2 │ │ │
│ │aferente │ │ │ │ │
│ │camerelor de │ │ │ │ │
│ │cazare. │ │ │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │ │V_c = │V_c │ │ │
│ │Instituţii de │0,60 │= │V_s,tot│E ≥│
│4. │învăţământ │(V_s,tot)│0,27│≥ 0,36 │1,8│
│ │ │^1/2 │E^1/│ │ │
│ │ │ │2 │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │Spitale, │V_c = │V_c │ │ │
│ │sanatorii, │0,67 │= │V_s,tot│E ≥│
│5. │cantine, │(V_s,tot)│0,30│≥ 0,44 │2,2│
│ │restaurante, │^1/2 │E^1/│ │ │
│ │bufete. │ │2 │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │Hoteluri cu │V_c = │V_c │ │ │
│ │grupuri │0,85 │= │V_s,tot│E ≥│
│6. │sanitare │(V_s,tot)│0,38│≥ 0,72 │3,6│
│ │comune. │^1/2 │E^1/│ │ │
│ │ │ │2 │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │Cămine de │ │ │ │ │
│ │studenţi, │ │ │ │ │
│ │internate, băi│ │ │ │ │
│ │publice, │ │V_c │ │ │
│ │grupuri │V_c = 1,0│= │ │ │
│7. │sanitare │(V_s,tot)│0,45│V_s,tot│E ≥│
│ │pentru │^1/2 │E^1/│≥ 1,00 │5,0│
│ │sportivi, │ │2 │ │ │
│ │artişti, │ │ │ │ │
│ │personal de │ │ │ │ │
│ │serviciu, │ │ │ │ │
│ │stadioane. │ │ │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼────┼───────┼───┤
│ │Grupuri │ │V_c │ │ │
│ │sanitare la │V_c = 2,0│= │ │ │
│8. │vestiarele │(V_s,tot)│0,90│V_s,tot│E ≥│
│ │atelierelor şi│^1/2 │E^1/│≥ 4,00 │20 │
│ │unităţilor de │ │2 │ │ │
│ │producţie │ │ │ │ │
└────┴──────────────┴─────────┴────┴───────┴───┘



    11.11. Pentru toate categoriile de clădiri indicate în tabelul 11.1, pentru valori ale debitelor specifice de apă ale armăturilor - V_s,tot şi echivalenţilor de debit - E mai mici decât cele indicate la domeniul de aplicare a relaţiei de calcul, se aplică relaţia generală:
        V_c = V_s,tot = Σn_i x V_s,i sau V_c = 0,2 x E [l/s] (11.12)

    11.12. Debitele de calcul pentru conductele de legătură dintre coloane şi armăturile punctelor de consum, din clădirile menţionate în tabelul 11.1. se calculează cu relaţiile prezente în tabel.
    11.1. Valorile pentru necesarul specific total de apă rece V_s,zi şi necesarul specific de apă caldă V_s,zi,ac pentru clădirile administrative, social-culturale şi grupurile sanitare de la vestiarele atelierelor şi unităţilor de producţie sunt date în ANEXA 1.2.

    DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE A APEI PENTRU SCOPURI TEHNOLOGICE - METODA D
    11.2. Debitul de calcul pentru conductele de distribuţie a apei în scopuri tehnologice, q_c, se calculează cu relaţia:
        V_c = V_s,tot = ΣK x n_i x V_su,i [l/s] (11.13)
        în care:
        ● K - coeficient de simultaneitate care se stabileşte în funcţie de procesul tehnologic;
        ● n_i - numărul punctelor de consum (utilajului) de tip i;
        ● V_su,i - debitul specific al utilajului de tip i [l/s].



    DEBITUL DE CALCUL PENTRU DIMENSIONAREA REŢELELOR EXTERIOARE DE DISTRIBUŢIE A APEI ÎN INCINTA AFERENTĂ CLĂDIRILOR - METODA E
    11.3. Dimensionarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă se realizează pentru debitul de calcul, indicat în acest normativ în secţiunile anterioare aplicând metodele B, C sau D, sau cu necesarul maxim orar, oricare din aceste valori este mai mare.
     Necesarul maxim orar se stabileşte conform prezentului normativ şi SR 1343-1, utilizând necesarul specific de apă de consum (din ANEXELE 1.1 şi 1.2), numărul de consumatori, coeficientul de variaţie zilnică kzi (din SR 1343-1) şi coeficientul de variaţie orară ko (pentru o zonă de presiune dezvoltată într-o clădire, se consideră ko = 3-5; pentru clădiri de locuit se consideră valoarea 5, pentru clădiri cu program de desfăşurare a activităţii sub 12 ore, se consideră valoarea 3).


    DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTE DE DISTRIBUŢIE A APEI PENTRU STINGEREA INCENDIILOR
    11.4. Debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă doar instalaţii de stingere a incendiilor se stabileşte conform normativului P118/2; debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă instalaţii de stingere a incendiilor şi instalaţii pentru consum menajer sau de producţie, se stabileşte potrivit normativului P118/2, STAS 1478-90 şi actualului normativ.
        La debitul de calcul al conductelor care alimentează cu apă instalaţiile de stingere a incendiilor cu hidranţi interiori şi exteriori precum şi instalaţiile pentru consum menajer sau tehnologic, nu se consideră în calcul:
    - pentru reţelele interioare de distribuţie, 85% din debitul de apă necesar duşurilor sau băilor şi debitul de apă pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor;
    – pentru reţelele exterioare de distribuţie, debitul de apă necesar pentru stropit străzi şi spaţii verzi.



    DEBITUL DE CALCUL PENTRU INSTALAŢIILE DE PREPARARE A APEI CALDE
    11.5. Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare a apei calde pentru consum menajer, în cazul preparării apei calde cu schimbătoare de căldură fără acumulare, este egal cu debitul de calcul al conductelor de apă caldă.
    11.6. Debitul de calcul pentru instalaţiile de preparare apă caldă pentru consum menajer, în cazul preparării cu schimbătoare de căldură cu acumulare sau cu boilere cu acumulare, este egal cu debitul maxim orar al instalaţiei de apă caldă.
        În cazul preparării apei calde în schimbătoare de căldură cu acumulare, capacitatea de acumulare se stabileşte în funcţie de variaţia consumului de apă caldă şi a diferenţei de temperatură dintre temperatura maximă admisă pentru apa caldă de consum (60 °C) şi temperatura minimă admisă pentru utilizarea apei calde (42 °C).

    11.7. Pentru băile publice şi spălătoriile de rufe se consideră un consum constant de apă caldă în timpul funcţionării, considerând un coeficient de simultaneitate 1 al obiectelor sanitare şi al utilajelor implicate.
    11.8. Pentru calculul consumului de apă caldă la vestiarele complexelor sportive, atelierelor, clădirilor industriale, cantinelor, restaurantelor, bufetelor etc., se ţine seama că durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor este de 45 min pe schimb.
    11.9. Pentru calculul consumului de apă caldă la cluburi, case de cultură, teatre, se ţine seamă că durata maximă de utilizare a duşurilor este de 30 min la sfârşitul fiecărei repetiţii sau spectacol.
    11.10. La căminele de cazare comună pe şantiere, durata de utilizare a duşurilor este de 2...3 h.

    DEBITUL DE CALCUL PENTRU CONDUCTELE DE RECIRCULARE A APEI CALDE
    Dimensionarea zonei în configuraţie inelară, compusă din distribuţie şi recircularea apei calde de consum
    Introducere
    11.11. Este necesară prevederea unui sistem de recirculare a apei calde de consum în cazurile în care lungimea traseului conductelor pentru alimentarea cu apă caldă, cuprinsă între echipamentul de preparare apă caldă de consum şi cel mai îndepărtat consumator de apă caldă consum, depăşeşte 30 m sau pentru clădirile cu instalaţii interioare de apă caldă dezvoltate pe mai mult de 4 niveluri în total (subterane şi supraterane).
    11.12. Sistemul de recirculare al apei calde de consum menţine temperatura apei calde în conductele de distribuţie; prin urmare, reduce risipa de apă potabilă şi consumul de energie. O reţea de alimentare cu apă caldă de consum compusă din distribuţie şi recirculare a apei calde de consum, corect dimensionată, ajută de asemenea la reducerea riscului de proliferare a bacteriilor, precum legionella, în reţeaua de distribuţie a apei calde de consum. Se va adopta o temperatură de 55-60 °C pentru apa din conductele de distribuţie, iar pentru recirculare, temperatura apei calde nu trebuie să scadă cu mai mult de 5-7 °C faţă de valoarea temperaturii pe distribuţie. Debitul apei calde de consum, vehiculat prin conductele de recirculare, se determină din condiţia de limitare a temperaturii minime în acest traseu, format din distribuţie şi recirculare la valorile enunţate. Debitul la nivelul pompei de recirculare va rezulta astfel în funcţie de pierderea termică totală, pe ansamblul sistemului.
        Apa caldă constituie un factor de risc de arsuri grave. La 60 °C este suficientă o secundă de expunere pentru a provoca arsuri de gradul 2. În grupurile sanitare se limitează temperatura apei calde la 50 °C. Dacă este necesar se vor prevedea dispozitive de limitare a temperaturii cât mai aproape posibil de punctele de consum. La nivelul bucătăriilor temperatura maximă acceptată poate fi 60 °C.

    11.13. Lungimea racordurilor/conductelor de legatură către consumatori, pornind de la sistemul format din distribuţie însoţită de recirculare, nu va depăşi 8 m (se numeşte racord conducta care alimentează un singur obiect sanitar sau un grup sanitar final, a se vedea Figura 11.1).
    11.14. Pentru prepararea individuală a apei calde, dacă reţeaua de distribuţie este scurtă astfel încât să nu fie obligatorie prevederea recirculării apei calde, se menţin criteriile de temperatură maximă a apei calde la punctele de consum.
    11.15. Nu este indicată prevederea recirculării pentru conductele de racord ale unui singur punct de consum sau pentru un număr mic de consumatori de apă caldă.
    11.16. Obligatoriu, conductele de distribuţie a apei calde precum şi cele pentru recirculare se izolează termic, conform cerinţelor acestui capitol. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 11.1 Preparare centralizată a apei calde, lungimea maximă a racordurilor/conductelor de legatură este de 8m, în situaţia în care s-a prevăzut recirculare.
 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 11.2 Preparare individuală a apei calde, fără recirculare, temperatura maximă la punctele de utilizare
 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 11.3. Preparare individuală a apei calde, cu recirculare (traseul de distribuţie este mai lung de 30 m), temperatura apei calde se va menţine la minim 50 °C.


    Etapele calculului de dimensionare
    11.17. Dimensionarea reţelei de recirculare se realizează după etapa de dimensionare a traseelor de distribuţie a apei calde de consum.
    11.18. Se stabileşte grosimea izolaţiei termice în funcţie de diametrul conductei, conform articolelor 11.20, 11.21, 11.22, 11.23.
    11.19. Se calculează pierderile termice pentru fiecare tronson al reţelei de distribuţie, utilizând relaţia (11.14). La această etapă sunt cunoscute: diametrele şi lungimile conductelor pe traseul distribuţiei apei calde către consumatori, grosimea şi tipul izolaţiei, temperatura fluidului şi temperatura mediului ambiant. (a se vedea imaginea asociată)
        Ulterior se calculează suma pierderilor termice pe tronsoane sau pierderea termică totală, utilizând relaţia (11.15): (a se vedea imaginea asociată)
        ● Q reprezintă suma pierderilor termice pe tronsoane [W]
        ● Psi transmitanţă termică liniară pentru o conductă izolată [W/mK],
        ● L este lungimea traseului pentru care se face calculul [m],
        ● θ_ac,distr. este temperatura apei calde pe distribuţie [°C],
        ● θ_aer,amb. este temperatura mediului ambiant [°C].

     În ANEXA 4 sunt centralizate, tabelar, pierderile termice pentru tronsoanele traseului inelar prezentat în Figura 11.4.

    11.20. Transmitanţa termică liniară pentru o conductă izolată se determină cu relaţia (11.16) sau cu relaţiile notate (11.17) acestea din urmă fiind o variantă simplificată scrisă în funcţie de diametrul exterior al conductei. (a se vedea imaginea asociată)
        ● Lambda_conductă este conductivitatea termică la nivelul materialului conductei [W/mK]
        ● Lambda_izolaţie este conductivitatea termică la nivelul materialului izolant [W/mK]
        ● d_e, d_i reprezintă diametrul exterior/interior al conductei [m]
        ● d_e,izolaţie, d_i,izolaţie reprezintă diametrul exterior/interior măsurat la nivelul izolaţiei [m]
        ● h_e reprezintă coeficientul de transfer termic superficial datorită convecţiei aerului şi radiaţiei suprafeţei [W/mpK], în mod standard se ia în calcul 10 [W/mpK].
 (a se vedea imaginea asociată)

    11.21. Se recomandă o grosime de minim 25 mm a izolaţiei pentru conductele al căror diametru este până la Dn 2" inclusiv şi respectiv 38 mm pentru conductele al căror diametru este mai mare sau egal cu Dn 2 1/2". Această grosime recomandată a izolaţiei este corelată cu o conductivitate termică a materialului izolant între 0,031 şi 0,036 W/(m .°K).
    11.22. Calitatea materialului izolant este exprimată în funcţie de clasa în care este încadrat materialul respectiv. Clasele sunt descrise în standardul SR EN 12828, ultima clasă fiind cea mai performantă. Este precizată grosimea minimă a izolaţiei (în mm) în funcţie de conductivitatea termică a materialului izolator şi de diametrul exterior al conductei izolate. Pentru distribuţia apei calde se va alege minim clasa 1 a materialului izolant.
    11.23. Ţevile din material plastic nu fac excepţie de la prevederea izolaţiei care este esenţială pentru a reduce pierderile de căldură. Conductivitatea termică a ţevilor din plastic nu este suficient de scăzută iar grosimea materialului nu este suficient de mare pentru a oferi rezistenţa termică echivalentă unui material izolator de 25 - 38 mm grosime.
    11.24. Pentru exemplificare se va urmări calculul prezentat în ANEXA 4 privind dimensionarea recirculării din Figura 11.4. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 11.4. Traseu inelar, prezentat de principiu, format din distribuţie apă caldă şi recirculare apă caldă

    11.25. Presupunem că temperatura apei la ieşirea din echipamentul de preparare al apei calde este menţinută la 60 °C. Impunem ca temperatura în sistem să nu scadă sub o anumită valoare (de exemplu 55 °C). Astfel că se poate calcula debitul de apă recirculată care corespunde pierderilor termice totale, utilizând relaţia (13).
        V_recirculare = Q/4180 x delta θ [l/s] (11.8)
        Delta θ este diferenţa de temperatură între punctul de preparare al apei calde şi limita inferioară, minimă acceptată, pentru apa caldă în interiorul sistemului, [K],
        V_recirculare este debitul de apă caldă recirculat prin intermediul pompei [l/s].
        Q este pierderea termică totală calculată cu relaţia (11.15), în [W].

    11.26. Atunci când reţeaua este formată din mai multe bucle paralele este necesar ca debitul calculat mai sus să fie corect repartizat pe ramuri, acest lucru necesitând utilizarea sistemelor de echilibrare. Deoarece, odată cu adoptarea unor temperaturi mai ridicate în interiorul sistemului (pentru a ţine sub control pericolul microbiologic) creşte riscul de apariţie a depunerilor de calcar, se va ţine cont ca nici un element de reglare să nu aibă o deschidere mai mică de 1 mm.
    11.27. În final, această distribuţie a debitului se realizează în timpul echilibrării reţelei, folosind instrumente de măsură. Metoda de calcul face însă posibilă estimarea procentului din debitul total care trebuie distribuit în fiecare ramură.
    11.28. Ecuaţia (11.18) poate fi rescrisă pentru evaluarea debitului necesar în fiecare ramură a reţelei de recirculare. Trebuie făcut un calcul suplimentar pentru a determina temperatura în fiecare nod al reţelei.
    11.29. Prin modificarea ecuaţiei (11.18), este posibil să se calculeze temperatura la ieşirea dintr-o secţiune a conductei, atunci când debitul de apă recirculată, pierderile de căldură şi temperatura la intrarea apei în tronson sunt cunoscute. (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 11.5 Schemă de calcul pentru evaluarea temperaturii apei calde, se aplică din nod în nod (nodurile sunt notate cu A, B... în Figura 11.4).
        θ_ac,ieşire tronson = θ_ac,intrare tronson - Q_tronson/4180 x V_recirculare (11.19)

    11.30. Stabilirea diametrelor pe traseul de recirculare a apei calde către punctul de preparare: Se consideră diametrul pe recirculare, pe fiecare inel, minim Dn 1/2" sau echivalent. Calculele de dimensionare a recirculării apei calde sunt realizate considerând că nu există consum.
    11.31. La dimensionare se va ţine cont de vitezele următoare:
        ● Viteza apei în conducta de recirculare se calculează pornind de la debitul pe fiecare buclă şi ipoteza pentru diametrul minim.
        ● Dacă viteza obţinută pe conducta de recirculare este cuprinsă în intervalul de valori 0,2 şi 1 m/s, se validează soluţia.
        ● Dacă viteza obţinută este mai mare de 1 m/s, se va relua calculul pentru un diametru mai mare decât cel propus în ipoteza iniţială.

    11.32. Dacă din calcul rezultă un diametru pe recirculare mai mare decât diametrul pe traseul de distribuţie, se va revizui proiectarea traseului de recirculare urmărind ca diametrul pe conductele de recirculare să nu depăşească diametrele corespunzătoare pe traseele de distribuţie apă caldă.

    12. DIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE INSTALAŢII
    DIMENSIONAREA CONDUCTELOR ŞI STABILIREA SARCINII HIDRODINAMICE NECESARE INSTALAŢIEI
    12.1. Consumatorul cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic al instalaţiei este consumatorul pentru care sarcina hidrodinamică necesară are valoare maximă.
    12.2. Sarcina hidrodinamică necesară instalaţiei se determină utilizând legea energiilor pentru sisteme de conducte lungi cu pierderi locale de sarcină. Se utilizează relaţia de mai jos cu semnificaţia corespunzătoare a parametrilor:
        H_nec = p1/(rho)g = (z2- z1) + p2/(rho)g + h_r1-2 (12.1)
        ● H_nec - sarcina hidrodinamică necesară [mcol H2O]
        ● p1 - presiune necesară în punctul de legătură [bar];
        ● p2 - presiune de utilizare [bar];
        ● z1 - cotă geodezică în punctul de racord [m];
        ● Z2 - cotă geodezică la consumator [m];
        ● rho - densitatea apei [kg/mc];
        ● g - acceleraţia gravitaţională [m/sp];
        ● h_ri-2 - pierdere de sarcină între secţiunea de legătură şi secţiunea de la consumator [mcol H2O];
        ● p1/(rho)g = H_nec - înălţimea de presiune necesară în punctul de legătură [mcol H2O];
        ● p2/(rho)g - înălţimea de presiune de utilizare [mcol H2O];
        ● z2 - z1 = H_g - înălţimea geodezică [m]

    12.3. Traseul principal reprezintă traseul dintre consumatorul cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic şi nodul în care se calculează sarcina hidrodinamică necesară.
    12.4. Diametrele tronsoanelor traseului principal se determină utilizând legea de continuitate pentru curentul unidimensional de fluid incompresibil (apă) în care se introduc valorile vitezelor economice recomandate în tabelul 12.1 iar Vc reprezintă debitul de calcul pe tronsonul respectiv:
        D =√4V_c/v(pi) (12.2)

    12.5. Diametrele tronsoanelor traseelor secundare se dimensionează la presiunea disponibilă în nodurile de racord la traseul principal fără a se depăşi vitezele maxime admisibile
    12.6. Vitezele maxime admise, în reţelele de alimentare cu apă, sunt:
        ● pentru spitale şi săli de spectacole: 1,5 [m/s];
        ● pentru clădiri de locuit şi social-culturale: 2,0 [m/s];
        ● pentru hidranţii de incendiu: 3,0 [m/s];
        ● pentru clădiri de producţie, instalaţii de apă tehnologice şi instalaţii de apă potabilă în industrii: 3,0 [m/s].

    12.7. Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru consum menajer, în funcţie de diametrele nominale ale conductelor sunt redate în Tabelul 12.1 .
        Tabelul 12.1 Vitezele recomandate pentru dimensionarea conductelor de alimentare cu apă rece sau caldă pentru consum menajer în funcţie de diametrul conductei

┌─────────────┬────────────────────────┐
│Diametrul │Viteze recomandate │
│nominal al │pentru dimensionarea │
│conductei │conductelor, [m/s] │
│[mm] │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│10 │0,10......0,75 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│15 │0,45......0,80 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│20 │0,55......0,90 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│25 │0,60......1,00 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│32 │0,60......1,10 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│40 │0,60......1,20 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│50 │0,70......1,20 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│63 │0,80......1,30 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│80 │0,85......1,40 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│100 │0,90......1,40 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│125 │0,95......1,45 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│150 │1,00......1,50 │
├─────────────┼────────────────────────┤
│200 │ │
│250 │1,00......1,60 │
│300 │ │
└─────────────┴────────────────────────┘



    12.8. Pierderea totală de sarcină pe traseul principal se calculează prin însumarea pierderilor distribuite (liniare) respectiv locale de sarcină pe tronsoanele traseului principal.
    12.9. Pierderea totală de sarcină pe traseele secundare se calculează prin însumarea pierderilor distribuite (liniare) respectiv locale de sarcină pe tronsoanele acestora.
    12.10. Pierderile distribuite (liniare) de sarcină se determină cu formula de mai jos cu semnificaţia termenilor:
        h_d = i x l = ((lambda)/D)(v^2/2g)l - [mcol H2O] (12.3)
        ● i - pantă hidraulică/pierdere liniară unitară de sarcină [mcol H2O/m];
        ● l - lungime tronson de calcul [m];
        ● lambda - coeficientul lui Darcy.

    12.11. Pierderile locale de sarcină se determină utilizând formula de mai jos şi semnificaţia termenilor: (a se vedea imaginea asociată)


    DIMENSIONAREA POMPELOR
    Pompe pentru apă rece sau caldă de consum menajer
    12.12. Debitul pompei V_p reprezintă cantitatea de apă vehiculată de pompă în unitatea de timp. Este un debit volumic şi se raportează întotdeauna la secţiunea de refulare. Se măsoară în [mc/h] sau în funcţie de domeniu în [mc/s], [l/min], [l/s] etc.
    12.13. Debitul pompei trebuie să fie mai mare sau cel puţin egal cu debitul de calcul al instalaţiei.
    12.14. Înălţimea de pompare reprezintă energia cedată de pompă curentului de lichid (apă). Se defineşte ca fiind diferenţa dintre energia specifică a curentului de lichid în secţiunea de refulare şi energia specifică a curentului de lichid în secţiunea de aspiraţie. Dimensional înălţimea de pompare se măsoară în [mcol H2O].
    12.15. Înălţimea de pompare necesară Hp pentru apă rece sau caldă de consum se determină cu relaţia Hp≥Hnec
    12.16. Grupurile de pompare sau pompele pentru apă rece şi caldă de consum se aleg în aşa fel încât punctul de funcţionare aflat la intersecţia dintre caracteristica constructivă a pompei şi curba instalaţiei să corespundă valorilor de debit respectiv înălţime de pompare determinate conform paragrafelor precedente.
    12.17. Grupurile de pompare sau pompele se aleg în aşa fel încât punctul de funcţionare să se găsească în zona de randament maxim al pompelor.

    Pompe pentru apă în scopuri tehnologice.
    12.18. Debitul pompei trebuie să fie cel puţin egal cu debitul de calcul al conductei principale de distribuţie.

    Pompe pentru instalaţii comune
    12.19. Pentru pompe care alimentează mai multe categorii de consumatori care funcţionează simultan, debitul de calcul rezultă prin însumarea debitelor acelor categorii de consumatori.

    Pompe de recirculare
    12.20. Debitul pompei de recirculare este egal cu debitul de calcul al conductei de recirculare.
    12.21. Pompele de recirculare trebuie să asigure presiunea necesară pentru învingerea pierderilor de sarcină pe conductele de distribuţie şi pe conductele de recirculare (la trecerea debitului de recirculare).

    Dimensionarea rezervoarelor
    12.22. Dimensionarea volumului util de apă precum şi a volumului total pentru rezervoarele de acumulare se face în conformitate cu normativul NP 133 şi cu normativul P118/2.
    12.23. În cazul clădirilor pentru care sunt elaborate normative de proiectare specifice (ex: clădiri spitaliceşti sau de sănătate, incinte industriale, clădiri de învăţământ etc.) se respectă cu prioritate acestea pentru stabilirea rezervelor necesare de apă.
    12.24. În anumite cazuri se pot întocmi teme de proiectare pentru asigurarea unor volume de apă în rezervoarele de acumulare destinate asigurării sau protecţiei unor consumatori importanţi atâta vreme cât aceste volume nu sunt inferioare celor prevăzute în normativul NP133 sau în normativul P118/2. Se recomandă un timp maxim de stagnare al apei în rezervoare de maxim 36 - 48 h pentru evitarea alterării calităţii apei.
    12.25. Dimensionarea volumului util al rezervoarelor tampon cu nivel liber în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie fixă se face cu formula:
        V_uRT = (1800/n)V_p [mc] (12.5)
        unde n reprezintă numărul de porniri/oră ale pompelor; V_p reprezintă debitul de pompare considerat egal cu debitul de calcul al instalaţiei mc/s.

    12.26. Dimensionarea volumului util al rezervoarelor tampon cu nivel liber în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie variabilă se face cu formula:
        V_uRT = 30V_p [mc] (12.6)
        unde Vp reprezintă debitul de pompare considerat egal cu debitul de calcul al instalaţiei [mc/s].

    12.27. Dimensionarea volumului total pentru pentru rezervoarele tampon cu nivel liber se face cu formula:
        V_totRT = 1 + V_uRT [mc] (12.7)
        Volumul total pentru pentru rezervoarele tampon cu nivel liber nu poate depăşi necesarul mediu zilnic aferent consumatorilor (de exemplu, rezervoare pentru clădiri unifamiliale, cu număr mic de consumatori).

    12.28. Dimensionarea volumului total al rezervoarelor tampon subpresiune cu membrană în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie fixă sau variabilă se face utilizând relaţiile:
        ● Dacă V_p < 7 mc/h atunci V_tot RT > 0,3 mc;
        ● Dacă 7 mc/h < V_p < 15 mc/h atunci V_tot RT > 0,5 mc;
        ● Dacă V_p > 15 mc/h atunci V_tot RT > 0,75 mc;

    12.29. Dimensionarea volumului total pentru rezervoarele tampon subpresiune cu pernă de aer sau de azot se face cu formula:
        V_tot RT = 10V_pt(H_a max/H_a min) + A_r (v_a√LA/gAr + c) [mc] (12.8)
        În care:
        ● V_p - debitul pompei în [mc/s]; în cazul grupurilor de pompare cu mai multe pompe active se consideră debitul celei mai mari pompe din grup;
        ● t - timpul de intrare în regim a pompei (t = 2 - 3 [s]);
        ● H_a max - înălţimea de presiune maximă în conducta de aspiraţie [m col H2O];
        ● H_a min - înălţimea de presiune minimă în conducta de aspiraţie [m col H2O];
        ● Ar - aria secţiunii rezervorului [mp];
        ● Va - viteza apei în conducta de aspiraţie, [m/s];
        ● L - lungimea conductei de aspiraţie [m];
        ● A - secţiunea transversală a conductei de aspiraţie [mp];
        ● g - acceleraţia gravitaţională [m/sp];
        ● c - înălţimea minimă a racordului de aspiraţie, măsurată de la fundul rezervorului [m].


    12.30. Dimensionarea volumului total al recipientului de hidrofor cu pernă de aer sau de azot în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie fixă se calculează cu formula: (a se vedea imaginea asociată)
        în care:
        ● V_p - debitul pompei în [mC/h]; în cazul grupurilor de pompare cu mai multe pompe active se consideră debitul celei mai mari pompe din grup
        ● n - numărul de porniri/oră ale pompei, stabilit de către proiectant în corelaţie cu caracteristicile tehnice ale pompei alese;
        ● Hp (pp)- înălţimea de presiune (presiunea) în recipientul de hidrofor în momentul pornirii pompei în [m col H2O] ([bar]) cel puţin egală cu sarcina hidrodinamică necesară a instalaţiei deservite; Hp = max (Hnec ar, Hnec ac);
        ● Ho (po)- înălţimea de presiune (presiunea) în recipientul de hidrofor în momentul opririi pompei în [m col H2O] ([bar]). Ho (po) se alege cu 10...15 [m col H2O] (1 - 1,5 [bar]) mai mare decât Hp (pp).
        ● Hi (pi)- înălţimea de presiune (presiunea) iniţială în recipientul de hidrofor în [m col H2O] ([bar]). Ho (po) se alege cu 2 ... 3 [m col H2O] (0,2 - 0,3 [bar]) mai mică decât Hp (pp).

        Presiunile po pp respectiv pi sunt date în scară manometrică.

    12.31. Dimensionarea volumului total al recipientului de hidrofor cu membrană în cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie fixă se calculează cu formula: (a se vedea imaginea asociată)
        în care:
        ● Vp - debitul pompei în [mc/h]; în cazul grupurilor de pompare cu mai multe pompe active se consideră debitul celei mai mari pompe din grup;
        ● n - numărul de porniri/oră ale pompei, stabilit de către proiectant în corelaţie cu caracteristicile tehnice ale pompei alese;
        ● Hp (pp)- înălţimea de presiune (presiunea) în recipientul de hidrofor în momentul pornirii pompei în [m col H2O] ([bar]) cel puţin egală cu sarcina hidrodinamică necesară a instalaţiei deservite; Hp = max (Hnec ar, Hnec ac);
        ● Ho (po)- înălţimea de presiune (presiunea) în recipientul de hidrofor în momentul opririi pompei în [m col H2O] ([bar]). Ho (po) se alege cu 10...15 [m col H2O] (1 - 1,5 [bar]) mai mare decât Hp (pp).

        Presiunile po respectiv pp sunt date în scară manometrică.

    12.32. În cazul utilizării pompelor sau grupurilor de pompare cu turaţie variabilă utilizarea recipientelor de hidrofor cu membrană pe conducta de refulare a pompelor nu este obligatorie ci se recomandă în funcţie de specificaţiile producătorului de pompe/grupuri de pompare. În cazul în care se utilizează recipiente subpresiune cu membrană volumul lor se stabileşte în conformitate cu specificaţiile tehnice ale producătorului sau se calculează cu formula: (a se vedea imaginea asociată)
        în care:
        ● Vp - debitul pompei în [mc/h]; în cazul grupurilor de pompare cu mai multe pompe active se consideră debitul celei mai mari pompe din grup;
        ● n - numărul de porniri/oră ale pompei, stabilit de către proiectant în corelaţie cu caracteristicile tehnice ale pompei alese;
        ● delta H (delta p)- variaţia înălţimea de pompare (variaţia presiunii în [mH2O] ([bar]) la care funcţionează pompele ca să asigure sarcina hidrodinamică necesară a instalaţiei deservite; Hp = max (Hnec ar, Hnec ac); se poate considera delta H= 1 - 6 [m col H2O] (delta p = 0,1- 0,6 [bar]) în funcţie de grupul de pompare ales.
        ● Ho (po)- înălţimea de presiune (presiunea) în recipientul de hidrofor în momentul opririi pompei în m[H2O] ([bar]). Ho (po) se alege cu 10...15 [m col H2O] (1 - 1,5 [bar]) mai mare decât Hp (pp).



    13. INSTALAŢII DE CANALIZARE
    REŢELE INTERIOARE ŞI EXTERIOARE DE CANALIZARE ÎN INCINTE- PREVEDERI GENERALE
    13.1. Calitatea apelor uzate ce urmează să fie evacuate din clădiri în incinte precum şi din incinte în reţelele de canalizare publice exterioare trebuie să respecte prevederile reglementării tehnice privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi/sau direct în staţiile de epurare.
    13.2. În interiorul clădirilor, instalaţia de canalizare se proiectează cu reţele separate, în funcţie de natura apelor colectate, şi anume:
    - ape uzate;
    – ape meteorice;
    – ape condens; pentru acest tip de ape, se recomandă fie adoptarea de reţea separată de canalizare, fie racordarea canalizării condensului la sifonul cu gardă hidraulică a unui obiect sanitar frecvent utilizat; nu se racordează canalizarea condensului direct în canalizarea menajeră; nu se racordează canalizarea condensului în canalizarea meteorică.
    – ape care conţin substanţe agresive (acizi, baze etc.);
    – ape uzate provenite de la bucătăriile unităţilor de alimentaţie, garaje etc.;
    – ape contaminate provenite de la spitale de boli contagioase, laboratoare de analize medicale, laboratoare cu substanţe radioactive;
    – ape ce conţin substanţe combustibile.
        Pentru condensul provenit de la centralele termice cu funcţionare în condensaţie, evacuarea se realizează către canalizarea menajeră, în zone în care materialul conductelor de canalizare permite evacuarea unor ape cu pH ≤ 6,5. Se recomandă utilizarea unui sistem de neutralizare a acestuia.

    13.3. Evacuarea apelor uzate din interiorul clădirilor în reţelele exterioare de canalizare se realizează numai după preepurarea lor, când este cazul, prin neutralizare, dezinfecţie, separarea grăsimilor sau a nisipurilor etc. Se recomandă utilizarea unor echipamente de preepurare cu amplasare în exteriorul clădirilor, astfel încât să se realizeze uşor mentenanţa acestora.
    13.4. Apele uzate provenite de la unităţi medicale, precum şi de la alte instituţii, care prin specificul lor contaminează apele uzate cu agenţi patogeni, se evacuează la canalizarea exterioară cu luarea măsurilor de dezinfecţie impuse prin avizele organelor sanitare de specialitate, normativele de specialitate şi legislaţia de profil, (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 914/2006, cu modificările şi completările ulterioare).
    13.5. Din cauza faptului că reţelele de canalizare exterioară în sistem unitar pot intra sub presiune pe durata ploilor cu intensitate mare, legarea la canalizarea interioară a obiectelor sanitare, precum şi a altor puncte de consum, situate în clădire sau incintă sub nivelul străzii, se face printr-o reţea de canalizare separată, luându-se pentru această reţea, măsuri de înlăturare a pericolului de refulare, precum:
    - racordarea indirectă, prin intermediul unei staţii de pompare pentru ape uzate, utilizând scheme adoptate în standardele SR EN 12056 şi SR EN 752 (cu montarea buclei antirefulare);
    – prevederea de armături contra refulării cu închidere etanşă; armăturile contra refulării se prevăd numai în cazul clădirilor în care se asigură personal de exploatare; prevederea de clapete împotriva refulării, pentru clădiri, se realizează doar cu produse fabricate în conformitate cu standardul SR EN 13564-1; suplimentar, pentru a asigura garda hidraulică necesară canalizării, se poate monta un sifon de linie; clapetele împotriva refulării se pot utiliza când presiunea apei refulate nu are valori ridicate; se atrage atenţia că utilizarea clapetelor contra refulării nu reprezintă o metodă certă de evitare a refulării apei în cazul suprapresiunilor, de preferat fiind sistemul pompat, însoţit de bucla antirefulare prevăzută pe traseul de pompare a apei în exteriorul clădirii.

    13.6. Instalaţia interioară de canalizare se leagă la reţeaua exterioară, prin intermediul unui cămin de vizitare sau de inspecţie.
        În terenurile normale, căminele de vizitare sau de inspecţie se amplasează faţă de clădire, la o distanţă minimă de 1,5 m şi la o distanţă maximă de 10 m.

    13.7. În terenurile sensibile la umezire precum şi în cele cu umflări şi contracţii mari, căminele de vizitare se amplasează ţinând seama de prevederile reglementării tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe terenuri sensibile la umezire (NP125) sau NP126.
    13.8. Sistemul de canalizare exterioară, din cadrul ansamblurilor de clădiri (în incinte), poate fi unitar sau separativ şi se stabileşte, de regulă, corespunzător sistemului de canalizare publică.
    13.9. În incinte, traseele colectoarelor se coordonează cu restul conductelor, amplasându-se la distanţe cerute de normele în vigoare SR 8591 faţă de clădiri (noi şi existente), şi faţă de alte reţele/conducte.
    13.10. Căminele de vizitare sau de inspecţie, pe reţeaua exterioară de canalizare, se prevăd potrivit NP133, SR EN 752, SR EN 476, STAS 3051, SR EN 16933-1. Căminele de canalizare în aliniament, în incinte, se prevăd la maxim 50 m distanţă între ele. Căminele de vizitare sau de inspecţie trebuie să fie conform SR EN 476. Căminele de inspecţie amplasate în incinte se montează cu alternanţă, intre cămine de vizitare. Numărul maxim al căminelor de inspecţie intre două cămine de vizitare este de 2. Pentru incintele ansamblurilor de clădiri de locuit, diametrul minim al căminelor de inspecţie trebuie să fie de minim 600 mm.
    13.11. Legarea conductelor de canalizare în căminele adânci, în care se realizează o diferenţă de nivel mai mare de 150 cm între cota de intrare a conductelor şi radier, se face astfel încât să fie evitată degradarea radierului şi, în acelaşi timp, să nu fie stânjenit accesul personalului de exploatare în cămin (cămine de rupere de pantă).

    RACORDUL DE CANALIZARE LA REŢEAUA PUBLICĂ DE CANALIZARE EXTERIOARĂ
    13.12. Legarea instalaţiei de canalizare interioare sau a reţelei exterioare de canalizare dintr- o incintă la reţeaua de canalizare exterioară a localităţii se recomandă să se facă printr-un singur racord în cazul reţelelor în sistem unitar şi cu două racorduri pentru cele în sistem separativ.
    13.13. Căminul de racord se amplasează la limita de proprietate, în conformitate cu NP 133.
        În cazuri excepţionale, se admite amplasarea căminului de racord pe trotuar, ţinând seama de existenţa altor instalaţii subterane.


    INSTALAŢII INTERIOARE DE CANALIZARE MENAJERA ŞI METEORICĂ
    13.14. În interiorul clădirilor, instalaţia interioară de evacuare a apelor meteorice este complet separată de cea menajeră. Pentru meteoric se poate utiliza şi termenul de pluvial. Termenul de evacuare este similar cu termenul de canalizare.

    Colectoare orizontale
    13.15. La alegerea traseului colectoarelor orizontale, se au în vedere următoarele:
    - în clădirile cu subsol, în care traseele sunt accesibile, se reduce la minimum numărul de ieşiri ale conductelor de canalizare din clădiri;
    – se reduce la minimum numărul schimbărilor de direcţie;
    – racordările legăturilor coloanelor la colectoare se face cu un unghi de max. 45°.

    13.16. La clădirile fără subsol amplasate în terenuri normale se admite montarea îngropată în pământ sub pardoseală a conductelor de canalizare aferente clădirii respective, dar cu adoptarea unor trasee cât mai scurte, fără schimbări de direcţie, cu posibilităţi de intervenţie pentru desfundare conform distanţelor prevăzute în Tabelul 13.1. Dacă sunt necesare schimbări de direcţie, se prevăd cămine uscate şi piese de curăţire.
    13.17. Clădirile nu pot fi traversate sau subtraversate de colectoare de canalizare amplasate sub clădire, în pământ sau în subsol, care evacuează apă de la clădiri alăturate.
    13.18. Nu se admite montarea colectoarelor de canalizare în pardoseală, sub utilaje.
    13.19. Pentru canalizarea menajeră, pentru colectoare se adoptă schimbări de direcţie cu unghiuri până la 45° (schimbarea direcţiei la 90° se realizează prin două schimbări succesive la 45°). Pentru ape convenţional curate, schimbările de direcţie se pot face cu unghiuri până la 90°.
        Nu se utilizează ramificaţii duble pe orizontală.

    13.20. Se prevăd tuburi (piese, dispozitive) de curăţire la schimbări de direcţie, la punctele de ramificaţie greu accesibile pentru curăţire din alte locuri, precum şi pe trasee rectilinii lungi, la distanţele indicate în Tabelul 13.1.
        Tabelul 13.1 - Distanţele maxime de montare a dispozitivelor de curăţire, pieselor de curăţire, la conducte orizontale de canalizare a apelor uzate menajere, industriale şi meteorice

┌─────────┬──────────────────────────────────┐
│ │Distanţa dintre piese [m] │
│ ├────────────┬────────┬────────────┤
│Diametrul│la ape │ │la ape │
│conductei│industriale │la ape │impurificate│
│[mm] │convenţional│uzate │şi cu │
│ │curate şi │menajere│suspensii │
│ │meteorice │ │mari şi │
│ │ │ │grele │
├─────────┼────────────┼────────┼────────────┤
│50- 70 │10 │5 │4 │
├─────────┼────────────┼────────┼────────────┤
│100 │15 │8 │6 │
├─────────┼────────────┼────────┼────────────┤
│125 - 200│15 │14 │12 │
└─────────┴────────────┴────────┴────────────┘



    13.21. La ieşirea în exterior a conductelor de canalizare din clădiri se asigură adâncimea minimă de protecţie contra îngheţului, măsurată la nivelul finit (după amenajare) al terenului până la generatoarea superioară a conductelor. Dacă pozarea în aceste condiţii nu este posibilă se iau măsuri contra îngheţului.

    Coloanele de scurgere ale apelor menajere
    13.22. Stabilirea numărului de coloane şi a poziţiei acestora se face în funcţie de sistemul constructiv adoptat, urmărindu-se ca legăturile obiectelor servite să fie cât mai scurte. Se utilizează soluţiile de configurare ale instalaţiei de canalizare din SR EN 12056 (variante, în funcţie de caz, conform schemelor prezentate în ANEXA 5.9).
    13.23. În cazul coloanelor având înălţimea peste 28 m, se prevăd devieri ale coloanelor (deplasarea axului); devierile se realizează la intervale de maximum 8 niveluri una de alta, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 45° şi mai mici. În acest caz se montează suplimentar piese de curăţire înainte şi după deviere.
    13.24. Pe coloanele de scurgere cu legături de la obiectele sanitare se prevăd tuburi (piese) de curăţire la baza coloanei, deasupra ultimei ramificaţii şi la fiecare 2 nivele. Înălţimea de montaj a piesei de curăţire este de 0,4 - 0,8 m faţă de pardoseală. Pentru clădirile de locuit, în apartamente se montează piese de curăţire pe coloane la fiecare nivel, pentru care se trebuie să se asigure acces pentru intervenţie (de exemplu, gură de vizitare montată în ghenă, în dreptul piesei de curăţire).
        În subsol, montarea pieselor de curăţire se face în spaţiile comune şi în spaţiile aparţinând beneficiarilor pe care îi servesc.

    13.25. În blocurile de locuinţe sau clădiri de locuit (locuinţe), clădirile aparthotel, cămine pentru elevi sau studenţi, creşe, cămine pentru persoane în vârstă se prevăd coloane de canalizare separate pentru bucătării şi pentru grupurile sanitare; nu se admite racordarea la aceeaşi coloană de canalizare a obiectelor sanitare din grupurile sanitare şi a celor din bucătării.
        De asemenea, în blocurile de locuinţe sau în clădirile aparthotel nu se cuplează la aceeaşi coloană de canalizare grupuri sanitare din apartamente învecinate, aflate pe acelaşi nivel.
        Accesul la aceste coloane trebuie asigurat din apartamentul în care este amplasată coloana care deserveşte obiectele sanitare din apartamentul respectiv.
        Coloanele de scurgere de la bucătării în blocurile de locuinţe, sau în clădirile de locuit (locuinţe), clădirile aparthotel, cămine pentru elevi sau studenţi, cămine pentru persoane în vârstă au diametrul minim de 70 mm, în cazul clădirilor cu mai puţin de 3 niveluri dotate cu spălătoare şi minimum 100 mm la clădiri cu mai mult de 3 niveluri.


    Conducte de ventilare pentru canalizare menajeră
    13.26. Ventilarea primară (directă) se prevede prin prelungirea peste nivelul terasei sau acoperişului a tuturor coloanelor de scurgere. Se admite şi termenul de ventilaţie primară, directă. Orice grup sanitar trebuie să aibe prevăzută ventilarea canalizării.
    13.27. Ventilarea secundară (indirectă) se prevede în mod obligatoriu pentru conductele orizontale, în conformitate cu SR EN 12056-2, sistem II împreună cu respectarea condiţiilor din Tabelul 14.5.
        Se admite şi termenul de ventilaţie secundară, indirectă.

    13.28. Ventilarea secundară (indirectă) se prevede cu următoarele variante:
    - cu coloană de ventilare separată până deasupra terasei sau acoperişului;
    – prin racordarea la o altă coloană de ventilare vecină;
    – prin racordarea la o coloană de scurgere prelungită cu ventilare primară (directă).

    13.29. Racordarea ventilaţiilor secundare la coloanele de scurgere se face sub un unghi ascuţit cu vârful în sensul scurgerii pentru a împiedica scurgerea prin coloana de ventilaţie.
    13.30. Ventilarea auxiliară suplimentară se prevede conform SR EN 12056, la clădirile la care coloanele de scurgere depăşesc 28 m înălţime şi la clădirile la care se doreşte o creştere a capacităţii de evacuare a coloanelor de canalizare menajeră. Se admit şi sisteme de ventilare a coloanei de canalizare menajeră prin utilizarea pieselor de intersecţie cu aerare, conform ANEXEI 5.9. Adoptarea în proiect a pieselor de intersecţie cu aerare se face în conformitate cu indicaţiile producătorului, existând limite de aplicare.
        Ventilarea auxiliară dublează coloana de scurgere pe toată înălţimea sa şi se leagă la aceasta la minim fiecare 3 niveluri.

    13.31. Toate coloanele de ventilare, de orice fel, se prelungesc deasupra terasei sau acoperişului cu minim 0,50 m cu conducte din fontă de scurgere (sau soluţie similară agrementată) şi cu căciuli de ventilare.
    13.32. Conductele de ventilare care ies deasupra teraselor în vecinătatea ferestrelor sau a altor deschideri legate de încăperi cu utilizare curentă se prelungesc deasupra acestor deschideri conform valorilor din Tabelul 13.2 - .
        Tabelul 13.2 - Distanţele pe orizontală a coloanelor faţă de deschideri şi înălţimea minimă a gurii de aerisire deasupra deschiderilor

┌─────────────────┬────────────────────┐
│Distanţa │Înălţimea minimă a │
│orizontală a │gurii de aerisire │
│coloanei faţă de │deasupra deschiderii│
│deschidere [m] │[m] │
├─────────────────┼────────────────────┤
│până la 1 │1,50 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│de la 1- 2 │1,30 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│2- 3 │1,00 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│3- 4 │0,70 │
├─────────────────┼────────────────────┤
│peste 4 │0,50 │
└─────────────────┴────────────────────┘



    13.33. Este admisă legarea mai multor coloane de ventilare primară într-una singură, dar nu mai mult de 3 coloane în total, conform SR EN 12056-2.

    Aeratoare cu membrană pentru canalizare menajeră
    13.34. Aeratoarele cu membrană reprezintă o alternativă de ventilare a coloanelor de canalizare menajeră, doar în cazurile bine justificate tehnic, în care nu poate fi realizată o prelungire a coloanei de canalizare deasupra terasei/acoperişului sau este nevoie de limitarea numărului de străpungeri prin anvelopa clădirii iar în instalaţia interioară de canalizare există coloane ventilate primar. Se menţionează ca adoptarea soluţiei cu ventilare primară este prioritară. De asemenea, traseul ventilat cu ajutorul aeratoarelor este limitat pentru colectoare/coloane prevăzute cu maxim 9 obiecte (obiecte sanitare, maşini spălat, sifoane pardoseală). Peste această limită, este necesară prevederea ventilării primare/secundare. În plus, aeratoarele cu membrană se montează în spaţii ventilate/aerisite şi cu acces facil în vederea inspectării şi mentenanţei; nu se admite montarea lor în spaţii ascunse de tip ghenă instalaţii, în spaţiul format de plăci din rigips sau orice spaţiu ascuns similar, neaerisit.

    Coloane pentru evacuarea apelor meteorice
    13.35. La clădirile cu terasă se recomandă ca evacuarea apelor meteorice să se facă prin conducte interioare. Evacuarea apelor de pe terase aflate la cote diferite se face prin coloane independente (întrucât aceste coloane pot intra în regim de funcţionare sub presiune).
    13.36. Pentru balcoane amplasate de la niveluri diferite, în principiu pe aceeaşi verticală, pot fi utilizate coloane de canalizare meteorică comune, cu prevederea de piese de curăţire la fiecare nivel pentru blocuri de locuinţe, pentru clădiri de sănătate, pentru clădiri de importanţă A şi B (după fiecare racord sau intersecţie) şi din 2 în 2 niveluri la celelalte tipuri de clădiri.
    13.37. Nu se admite montarea coloanelor de canalizare meteorică/menajeră în spaţii în care nu se poate realiza exploatarea ulterioară (de exemplu, montare în termosistem, într-o faţadă ventilată etc). Acelaşi lucru este valabil şi pentru conductele sub presiune (apă, canalizare etc).
    13.38. De asemenea, pentru o terasă se montează minim 2 receptoare de terasă, din motive de siguranţă şi continuitate în exploatare (nu se aplică balcoanelor).
    13.39. Apa evacuată prin burlanele exterioare se poate scurge liber la rigolă sau la o reţea de canalizare.
        Burlanele racordate la canalizare se continuă la bază, pe o înălţime de 0,90 m faţă de trotuar, cu tuburi rezistente la şocuri mecanice, pe care se prevede o piesă de curăţire.

    13.40. Colectarea apelor meteorice de pe terase necirculabile se face prin receptoare fără gardă hidraulică.
    13.41. În cazul teraselor circulabile şi a curţilor interioare legate la canalizarea exterioară în sistem unitar, este obligatorie montarea fie a unor sifoane de linie (generale), de preferinţă în subsol, fie prevederea unor cămine exterioare cu racordul sifonat.
    13.42. Evacuarea apelor meteorice din curţile interioare se face la canalizarea exterioară prin reţea separată de reţeaua de canalizare a apelor uzate menajere.
    13.43. În cazul în care condensul care se formează pe suprafaţa coloanelor de canalizare meteorică poate provoca probleme, afectări ale plafoanelor, conductele montate în interiorul clădirilor se vor izola termic.
    13.44. Pe toate coloanele de scurgere a apelor meteorice, având înălţimea până la 28 m, se prevăd piese de curăţire cel puţin la primul şi la ultimul nivel.
    13.45. La coloanele mai înalte de 28 m se prevăd devieri ale coloanelor la intervale de 8 niveluri, prin utilizarea curbelor de etaj sau a coturilor de 450 şi mai mici.
    13.46. În condiţiile în care există risc de îngheţ, iar gheaţa poate bloca evacuările şi poate provoca inundaţii în interiorul clădirilor, trebuie luată în considerare montarea de cabluri încălzitoare pe receptoare, jgheaburi şi conductele amplasate în zonele în care există acest risc. Izolarea termică a acestor conducte nu este suficientă ca măsură împotriva îngheţului.
    13.47. Atunci când se schimbă funcţiunea unei clădiri, sistemul de evacuare a apelor meteorice trebuie reevaluat relativ la noile condiţii de compartimentare a clădirii. De asemenea, se reevaluează frecvenţa ploii de calcul.
    13.48. Se va evita trecerea coloanelor de canalizare prin camere de locuit, încăperi cu finisaje deosebite, spaţii de depozitare produse alimentare sau farmaceutice, spaţii în care prezenţa apei constituie pericol de explozie sau pericol de incendiu, prin golul ascensorului, prin postul de transformare etc. A se vedea prevederile normativelor I7 şi P118/3, alte normative şi standarde specifice.
    13.49. Pentru reţele interioare de evacuare a apelor meteorice, la stabilirea debitului de calcul se aleg intensitatea ploii de calcul şi durata ploii de calcul, conform STAS 1795. Frecvenţa ploii de calcul se determină conform Tabel 14.2. În plus, dacă clădirile au categorie de importanţă A sau B, frecvenţa ploii de calcul este 1/5, indiferent de amplasare în mediu rural sau urban.
    13.50. Sistemele de drenaj pentru grădinile situate pe acoperiş trebuie să permită inspecţia şi să încorporeze mijloace de împiedicare a intrării solului în sistemul de evacuare.

    Evacuarea apelor meteorice de pe acoperişuri plate
    13.51. Apele meteorice de pe acoperişurile plate pot fi colectate şi evacuate prin receptoare de terasă sau rigole. Standard de referinţă pentru sifoanele de terasă este STAS 1795. Se pot adopta valori ale debitelor maxime ce pot fi evacuate de sifoane (receptoare) de terasă/rigole conform fişelor tehnice ale producătorilor.
    13.52. Alegerea şi amplasarea sifoanelor şi rigolelor se va corela cu partea de rezistenţă şi arhitectură a construcţiei şi cu configuraţia învelitorii; sifoanele şi rigolele se amplasează în puncte de cotă minimă (pentru sifoane) sau linii de cotă minimă (rigole), după caz.
    13.53. Coloanele de scurgere preiau apele meteorice de la receptoarele de terasă. Debitul maxim suportat de coloana de scurgere trebuie să fie cel puţin egal cu debitul ce poate fi evacuat de receptorul de terasă în condiţiile de montaj specifice proiectului. Debitele maxime ce pot fi evacuate prin coloane sunt precizate în STAS 1795.
    13.54. Conductele interioare pentru canalizarea meteorică (coloane, colectoare şi sisteme de îmbinare ale tronsoanelor) trebuie să fie capabile să reziste la presiunea dată de înălţimea coloanei de apă; în consecinţă, se prevăd conducte care pot evacua apa sub presiune, considerându-se intrarea sub presiune pe toată înălţimea coloanelor, şi pe traseul colectoarelor (a conductelor orizontale). Pentru conductele din mase plastice utilizate în canalizare se prevăd piese de curăţire şi piese de dilatare (precum şi alte accesorii) conform normativului de specialitate a produsului şi fişelor tehnice aferente materialului.
    13.55. Colectoarele interioare pentru canalizarea apelor meteorice pot ajunge la un grad de umplere maxim acceptat de 100%. Adâncimea stratului de apă ce se poate acumula pe terasă la ploi torenţiale nu va depăşi valorile luate în calcul în proiectul de structură, coroborat şi cu STAS 1795.
    13.56. Viteza minimă a apei meteorice în colectorul de canalizare pluvială este 0,7 m/s iar viteza maximă se alege în funcţie de materialul din care sunt realizate conductele. Pentru conducte din plastic viteza maximă acceptată este 4 m/s cu excepţia cazului în care fişa tehnică a produsului precizează alte valori.

    Evacuarea apei meteorice de pe acoperişuri tip şarpantă
    13.57. Colectarea şi evacuarea apelor meteorice de pe acoperişurile tip şarpantă se face în general cu jgheaburi şi burlane.
    13.58. Pentru calcule de dimensionare aferente jgheaburilor se recomandă utilizarea standardului SR EN 12056 - 3.

    Utilizarea apelor meteorice
    13.59. Dacă apa meteorică este acumulată în vederea utilizării ei în irigarea/stropirea spaţiilor verzi, calitatea ei trebuie să corespundă cerinţelor normativului NTPA 001.
    13.60. Apele meteorice pot fi utilizate pentru spălarea vaselor de closet şi pisoarelor, spălarea locurilor de parcare.
    13.61. Pentru spitale este interzisă reutilizarea apei de ploaie, nu se stochează apă de ploaie nici pentru irigaţii, nici pentru a o reutiliza la nivelul unor obiecte sanitare şi nici pentru circuite de răcire ale echipamentelor.

    Colectare/evacuare depresionară a apelor meteorice
    13.62. Sistemul de colectare/evacuare depresionară se poate adopta ori de câte ori se îndeplinesc condiţiile pentru iniţierea curgerii depresionare (înălţimea motoare este diferenţa de cotă dintre secţiunea de intrare în receptor şi colectorul orizontal, care este mai mare decât valoarea impusă de către producător). Efectul de sifon trebuie să înceapă suficient de repede pentru a preveni depăşirea înălţimii stratului de apă considerată în calcul pentru proiectarea acoperişului.
    13.63. Calculul reţelei de canalizare meteorică în sistem depresionar se realizează cu programe specializate.

    Condiţii de amplasare a obiectelor sanitare
    13.64. Pentru distanţele minime de amplasare ale obiectelor sanitare faţă de elementele de construcţie sau faţă de alte obiecte sanitare precum şi cotele de montaj ale obiectelor sanitare se poate utiliza STAS 1504. Pentru grupurile sanitare aferente persoanelor cu dizabilităţi, se adoptă reglementările specifice.
    13.65. Pentru clădirile multietajate, este importantă asigurarea suprapunerii pe verticală atât a grupurilor sanitare, cât şi a obiectelor sanitare situate în afara grupurilor sanitare.
    13.66. La proiectarea grupurilor sanitare se urmăreşte aplicarea unor soluţii care să favorizeze modularea instalaţiilor.
    13.67. Grupurile sanitare echipate cu duşuri şi lavoare din cămine, internate, cazărmi, vestiare etc., se recomandă să se amplaseze spre mijlocul încăperii, neadosate la pereţii încăperii.
    13.68. Amplasarea obiectelor sanitare şi a utilajelor se face astfel încât să se realizeze trasee ale conductelor de legătură cât mai scurte şi, pe cât posibil, evitarea intersectării conductelor.
    13.69. Se asigură o gardă hidraulică pentru toate obiectele sanitare racordate la canalizare. Garda hidraulică asigurată pentru obiectele sanitare trebuie să aibe o înălţime a stratului de apă de minim de 50 mm.
    13.70. Obiectele sanitare montate suprateran se racordează, de regulă, la canalizarea exterioară prin intermediul unui sistem gravitaţional. Pentru obiectele sanitare montate sub nivelul terenului se recomandă instalarea unui sistem care să nu permită refularea apei de canalizare din exterior către interior, respectiv un sistem care funcţionează prin pompare.

    Staţii de pompare ape uzate situate în interiorul clădirilor
    13.71. Staţiile de pompare ape uzate se utilizează atunci când:
        ● evacuarea apelor uzate de la obiectele sanitare nu poate fi realizată gravitaţional, acestea fiind amplasate sub nivelul terenului, iar canalizarea exterioară este în sistem unitar.
        ● evacuarea apelor uzate de la obiectele sanitare nu poate fi realizată gravitaţional, acestea fiind amplasate sub nivelul colectorului de canalizare menajeră exterioară, în sistem divizor.
        În aceste cazuri, pomparea apei uzate se realizează în reţeaua exterioară, prin intermediul unui cămin de vizitare. Nu se recomandă refularea în colectoarele interioare.
        Dacă nu se poate evita refularea traseului pompat într-un colector de canalizare menajer, gravitaţional, din considerente tehnice, este necesar ca acel colector să fie dimensionat la un debit care să conţină şi debitul pompat, şi să se respecte în aceste condiţii gradul de umplere maxim admis corespunzător. Trebuie luate măsuri împotriva refulării inverse a apei, protecţia împotriva refulării poate fi realizată printr-o buclă contra refulării, aceasta fiind considerată cea mai eficientă metodă (se va standardul SR EN 12056-4). Bucla antirefulare va depăşi cu 30...50 cm cota străzii sub care se găseşte punctul de racord la colectorul stradal.
        Pot fi folosite staţii de pompare şi pentru situaţiile în care obiectele sanitare (sau zonele de prelevare ape evacuate, de exemplu echipamente răcire) sunt amplasate la distanţă faţă de o coloană sau colector de canalizare existent, şi se adoptă o evacuare pompată a apelor uzate/convenţional curate (de exemplu, condens).

    13.72. Pentru reţelele interioare de canalizare care deservesc obiecte sanitare amplasate în subsol, sub nivelul colectorului stradal, care deversează în reţele unitare exterioare nu se admite racordarea directă cu clapetă de sens. Pentru celelalte situaţii se vor respecta prevederile din standardul SR EN 12056-4. Nu se realizează alte racorduri suplimentare pe conducta de evacuare prin pompare. Ori de câte ori este posibil, se va urmări ca staţiile de pompare ape uzate să se amplaseze în afara clădirilor.
    13.73. Pentru staţiile de pompare ape uzate a căror funcţionare nu poate fi întreruptă, acestea se prevăd cu pompă activă şi pompă de rezervă.
    13.74. Recipientul în care sunt colectate apele uzate cu materii fecaloide trebuie să fie etanş, prevăzut cu racorduri de conectare a obiectelor sanitare, şi cu o conductă de ventilare a recipientului de acumulare a apei uzate. Pentru ventilarea recipientului se pot adopta următoarele soluţii:
        ● Conductă de ventilare primară individuală, care ajunge deasupra nivelului acoperişului;
        ● Se poate adopta, pentru recipient, o conductă de ventilare secundară conectată la o altă conductă de ventilare primară;
        ● Pentru ape uzate provenite din spitale, se admite doar ventilarea primară a staţiilor de pompare ape uzate.

    13.75. Nu se montează conducte de ventilare pe conducta de refulare a staţiei de pompare.
    13.76. Aeratoarele cu membrană nu sunt acceptate pe conducta de ventilare a recipientului staţiei de pompare ape uzate menajere, este necesară prevederea unei conducte de ventilare în conexiune liberă cu atmosfera.
    13.77. În cazul în care staţia de pompare ape uzate se amplasează în exteriorul clădirii se vor respecta condiţiile de amplasare din standardul SR EN 752 şi normativul NP133.
    13.78. Încăperea în care se montează staţia de pompare ape uzate trebuie să fie încălzită şi ventilată corespunzător.
    13.79. Dimensionarea staţiilor de pompare ape uzate se va face conform standardelor SR EN 12056 şi SR 1846. Viteza minimă de pompare trebuie să fie 0,7 m/s.
    13.80. Conducta de pompare ape uzate trebuie să reziste la 1,5 ori presiunea maximă de operare a staţiei de pompare. Presiunea maximă de operare trebuie să fie stabilită prin proiect.
    13.81. Pe conducta de refulare, se montează o clapetă de reţinere, cât mai aproape de pompă.
    13.82. Dacă se colectează într-un rezervor comun ape meteorice şi ape uzate menajere, care deversează ulterior într-un colector unitar, rezervorul se va împărţi în 2 compartimente distincte (meteoric respectiv menajer), prevăzute cu pompe diferite şi conducte de pompare diferite.

    INSTALAŢII DE CANALIZARE LA CLĂDIRI AMPLASATE ÎN ZONE FĂRĂ REŢELE PUBLICE DE CANALIZARE
    13.83. În cazul clădirilor amplasate în zone fără reţele exterioare de canalizare, evacuarea apelor uzate provenite de la instalaţiile sanitare se face la o instalaţie exterioară, proiectată pentru tratarea şi evacuare apelor uzate menajere.
    13.84. La proiectarea instalaţiei exterioare pentru evacuarea şi tratarea apelor uzate se ţine seama de situaţia locală (relief, existenţa culturilor agricole, numărul de persoane servite etc.), de considerente economice (utilizarea apei uzate, transportul depunerilor etc.), de posibilităţile de exploatare, de avizele legale acordate de organele în drept, de distanţele minime obligatorii faţă de sursele de alimentare cu apă etc.
    13.85. Pentru clădirile sau grupurile de clădiri cu un număr de până la 50 de persoane, se recomandă următoarele scheme pentru evacuarea apelor uzate menajere:
    - evacuarea apelor uzate într-un rezervor etanş, vidanjabil, cu goliri periodice;
    – evacuarea printr-o ministaţie de epurare, cămin de distribuţie, drenuri (de suprafaţă sau de adâncime); cu respectarea normativului NTPA 001 şi avizul instituţiilor corespunzătoare.
    – se va respecta Hotărârea Guvernului nr. 714/2022 privind aprobarea Criteriilor pentru autorizarea, construcţia, înscrierea/înregistrarea, controlul, exploatarea şi întreţinerea sistemelor individuale adecvate de colectare şi epurare a apelor uzate.

    13.86. În cazul localităţilor care nu au reţele exterioare de canalizare, evacuarea apelor meteorice se face, de regulă, la teren. În aceste localităţi, clădirile pot fi prevăzute cu instalaţii de canalizare a apelor meteorice, dacă există posibilitatea evacuării acestora într-un emisar, depresiune, zonă drenare etc. şi dacă, pentru aceasta, s-au obţinut aprobările legale. În exteriorul clădirilor, reţelele de canalizare exterioare pot fi în sistem unitar, divizor sau mixt. Se admite evacuarea printr-o reţea exterioară de canalizare comună a apelor meteorice şi menajere în cazul instalării unor sisteme locale de epurare şi evacuare a apelor uzate, şi anume, în cazul evacuării apei uzate epurate conform legislaţiei într-un emisar, depresiune etc. În acest caz, racordarea reţelei de canalizare a apelor meteorice la reţeaua de canalizare menajeră se face numai în avalul instalaţiilor şi echipamentelor de epurare a apelor uzate. Este necesară şi epurarea prealabilă a apelor meteorice (de exemplu, trecerea prin separatoare de hidrocaburi cu o eficienţă în conformitate cu nivelele indicate în normativul NTPA 001) înainte de deversarea în mediul natural.

    14. DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE CANALIZARE
    14.1. Diametrul nominal Dn al conductelor din instalaţiile interioare de canalizare nu poate fi micşorat pe direcţia de curgere (este monoton crescător pe direcţia de evacuare). Diametrele menţionate în acest capitol sunt cele din standardul SR EN 12056-2 (ANEXA 5.1), în care sunt indicate diametrele nominale şi diametrele interioare minime d_i,min . Se respectă întotdeauna condiţia de diametru minim prevăzut, obţinut în urma dimensionării.
    14.2. De multe ori, ventilarea reţelelor exterioare de canalizare se poate realiza prin instalaţiile interioare de canalizare, de aceea este obligatorie prevederea de sisteme de ventilare ale canalizării cu capete de coloane deschise în atmosferă. Utilizarea clapetelor de ventilare (a aeratoarelor cu membrană) este limitată, conform condiţiilor expuse în capitolul 13.
    14.3. Atunci când se prevăd clapete de ventilaţie (aeratoare cu membrană), acestea trebuie să fie conform standardului SR EN 12380 şi se calculează pentru conducte de legătură şi coloane de canalizare. Calculul lor este detaliat în continuare, prevăzut şi în standardul SR EN 120562.

    DEBITE DE CALCUL PENTRU CANALIZAREA APELOR UZATE MENAJERE, INSTALAŢII INTERIOARE
    14.4. Debitul total de calcul utilizat pentru dimensionarea instalaţiilor interioare de canalizare are formula:
        V_tot = V_c,ww + V_cont + V_p [l/s] (14.1)
        În care:
        ● V_tot = debitul total [l/s]
        ● V_c,ww = debitul de apă uzată [l/s]
        ● V_cont = debitul continuu de apă uzată (provenind de la obiecte cu funcţionare continuă) [l/s]
        ● V_p = debitul pompat de apă uzată [l/s].

        Pentru determinarea debitului V_c,ww se utilizează standardul SR EN 12056-2, cu considerarea sistemului II pentru conducte de legătură, pentru coloane şi colectoare.


    Debite specifice pentru ape uzate menajere
    14.5. Debitele specifice de scurgere pentru ape uzate menajere de la diferite obiecte sanitare sau puncte de consum V_s, diametrele nominale ale conductelor de legătură D_n şi pantele de montaj sunt date în tabelele cuprinse în ANEXA 5.1, corespunzătoare cu cele din standardul SR EN 12056-2, sistem II.

    Debitul de calcul pentru ape uzate menajere, instalaţii interioare
    14.6. Debitul de calcul Vc ww pentru conductele de canalizare a apelor uzate menajere care asigură evacuarea la mai mult de un obiect sanitar sau punct de consum, se calculează cu relaţia generală:
        V_c,ww = k x √V_cs [l/s] (14.2)
        în care:
     ● V_cs este debitul de calcul pentru apa de scurgere în reţeaua de canalizare, corespunzător valorii sumei debitelor specifice ale obiectelor sanitare sau ale punctelor de consum a apei, V_s [l/s], conform datelor din ANEXA 5.1;

        V_cs = Σn_i x V_s,i [l/s] (14.3)
        Iar k este factorul de simultaneitate, din tabelul următor:
        Tabel 14.1 - valori pentru k, factorul de simultaneitate

┌────┬──────────────────┬──────────────┐
│ │ │factorul de │
│Nr. │Destinaţia │simultaneitate│
│crt.│clădirii ├──────────────┤
│ │ │k │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Clădiri de locuit;│ │
│1. │pensiuni; clădiri │0,5 │
│ │pentru birouri │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│2. │Cămine pentru │1 │
│ │copii, creşe │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Teatre; │ │
│3. │cinematografe; │1 │
│ │cluburi; gări; │ │
│ │policlinici │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│4. │Şcoli, instituţii │0,7 │
│ │de învăţământ │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Spitale, │ │
│ │sanatorii, │ │
│5. │cantine, │0,7 │
│ │restaurante, │ │
│ │bufete │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Hoteluri cu │ │
│6. │grupuri sanitare │0,7 │
│ │în camere │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Hoteluri cu │ │
│7. │grupuri sanitare │1 │
│ │comune │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Cămine, băi │ │
│ │publice, grupuri │ │
│ │sanitare pentru │ │
│ │sportivi, artişti,│ │
│ │personal de │ │
│ │serviciu, │ │
│8. │stadioane şi │1 │
│ │cazărmi; grupuri │ │
│ │sanitare publice │ │
│ │în spaţii │ │
│ │comerciale; │ │
│ │grupuri sanitare │ │
│ │cu utilizare │ │
│ │frecventă │ │
├────┼──────────────────┼──────────────┤
│ │Grupuri sanitare │ │
│ │la vestiarele │ │
│9. │unităţilor de │1,1 │
│ │producţie, │ │
│ │ateliere │ │
└────┴──────────────────┴──────────────┘


        Pentru dimensionarea conductelor de legătură, a coloanelor şi colectoarelor se utilizează standardul SR EN 12056-2, sistem II (grad de umplere maxim 70%).
        Debitul de calcul pentru conductele de legătură nu poate fi mai mic decât cel mai mare debit specific evacuat de obiectele sanitare racordate la acea conductă de legătură.


    Debitele de calcul pentru clădirile de producţie, ateliere
    14.7. Debite de calcul pentru conductele de canalizare a apei uzate industriale, V_c,ww, se calculează cu relaţia:
        V_c,ww = Σf x n_i x V_s,i [l/s] (14.4)
        în care:
        ● f este coeficient de simultaneitate în funcţionarea utilajelor de acelaşi tip, stabilit în funcţie de procesul tehnologic;
        ● V_s,i - debitul specific de scurgere al unui utilaj, [l/s];
        ● n_i - numărul de utilaje de acelaşi tip, i.



    DEBITE DE CALCUL PENTRU CONDUCTELE DE CANALIZARE ALE APEI METEORICE, INSTALAŢII INTERIOARE
    Debitul de calcul al apelor meteorice din instalaţii interioare
    14.8. Debitul de calcul al apei meteorice din instalaţiile interioare de canalizare este reprezentat de debitul de apă colectat de pe suprafeţele acoperişurilor, teraselor, pereţilor, curţilor de lumini şi curţilor engleze.
    14.9. Debitul de calcul al apei meteorice din instalaţii interioare, V_ci, se calculează cu relaţia:
        V_ci = 0.0001 ● i ● ΣΦ ● S_c [l/s] (14.5)
        în care:
        ● i - intensitatea ploii de calcul [l/s.ha] ;
        ● Φ - coeficientul de scurgere a apei meteorice de pe suprafaţa respectivă;
        ● S_c - suprafaţa de calcul [mp], corespunzătoare coeficientului de scurgere Φ;


    14.10. Pentru determinarea intensităţii ploii de calcul, în funcţie de frecvenţa normată a ploii şi durata ei, se utilizează standardul STAS 1795, iar pentru frecvenţa normată a ploii de calcul se consideră standardul SR EN 752, respectiv Tabel 14.2.
        Tabel 14.2 - valori pentru frecvenţa normată a ploii, f (preluat şi adaptat, din standardul SR EN 752)

┌───────────────┬─────────┬──────────────┐
│ │Frecvenţa│ │
│ │prevăzută│Probabilitatea│
│ │pentru │de depăşire, │
│Amplasament │ploi (1 │pe durata │
│ │până la │fiecărui an │
│ │„n” ani)-│ │
│ │nota * │ │
├───────────────┼─────────┼──────────────┤
│Zone rurale │1/1 │100% │
├───────────────┼─────────┼──────────────┤
│Zone │ │ │
│rezidenţiale │1/2 │50% │
│limitrofe │ │ │
│zonelor urbane;│ │ │
├───────────────┼─────────┼──────────────┤
│Zone urbane: │ │ │
│• zone │ │ │
│rezidenţiale; │ │ │
│• zone │ │ │
│comerciale; │ │ │
│• zone │ │ │
│administrative,│ │ │
│clădiri │1/5 │20% │
│medicale │ │ │
│(spitale etc.);│ │ │
│• zone │ │ │
│industriale; │ │ │
│• alte tipuri │ │ │
│de clădiri, │ │ │
│amplasate în │ │ │
│zone urbane. │ │ │
├───────────────┼─────────┼──────────────┤
│Zone metrou/ │ │ │
│pasaje │1/10 │10% │
│subterane │ │ │
├───────────────┴─────────┴──────────────┤
│Nota* - Pentru această frecvenţă, nu │
│trebuie să se producă punerea sub │
│presiune a reţelei │
└────────────────────────────────────────┘


        Pentru clădiri cu categorie de importanţă A şi B, se utilizează valoarea f = 1/5, indiferent de amplasament, rural sau urban.

    14.11. Durata ploii de calcul, t_c, se stabileşte prin apreciere şi se verifică prin calcul după alegerea diametrelor conductelor, cu relaţia:
        t_c = t_cs + L/v [min] (14.6)
        în care:
        ● t_c - timpul de colectare superficială a apei meteorice de pe suprafaţa receptoare şi timpul de scurgere prin coloanele instalaţiei interioare de canalizare meteorică, [min]; uneori, tc se notează şi cu t (de exemplu, în STAS 1795, dar nu îşi modifică semnificaţia).
        ● L - distanţa cea mai mare pe care o parcurge apa de ploaie în conductele orizontale de canalizare până la secţiunea de control, [m];
        ● v - viteza de curgere a apei în conductele orizontale de canalizare, corespunzătoare debitului maxim la scurgere cu nivel liber, [m/min].


    14.12. Se consideră t_cs = 2 min.
    14.13. Viteza de curgere a apei se ia aproximativ 60....120 m/min, în funcţie de materialul conductei.
    14.14. Coeficientul de scurgere al apei meteorice, 0 , în funcţie de felul învelitorii are valorile prevăzute în Tabelul 14.3.
        Tabel 14.3 Coeficientul de scurgere al apei meteorice 0 în funcţie de felul învelitorii

┌──────────────────────────┬───────────┐
│Felul învelitorii │Ф │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Învelitori metalice, de │0.95 │
│ardezie şi de sticlă │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Învelitori din ţiglă │0,90 │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Terase necirculabile │0,85...0,90│
├──────────────────────────┼───────────┤
│Terase necirculabile cu │ │
│strat de pietriş │0,70...0,80│
│mărgăritar │ │
└──────────────────────────┴───────────┘



    14.15. Suprafaţa de calcul, S_c se consideră proiecţia pe orizontală a suprafeţei receptoare, S.
        În cazul suprafeţelor plane receptoare, pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mic sau egal cu 60°.
        S_c = S ● cos α (14.7)
        iar pentru suprafeţele înclinate faţa de orizontală cu un unghi mai mare de 60°.
        S_c = b ● S (14.8)

        în care:
        ● α - unghiul diedru făcut pe suprafaţa receptoare cu planul orizonal;
        ● b - coeficientul de corecţie are valorile conform datelor din Tabelul 14.4.


        Tabel 14.4 Datele de calcul pentru coeficientul b în funcţie de unghiul diedru α

┌────────────────────────────┬─────────┐
│α │b │
├────────────────────────────┼─────────┤
│60°...70° │0,4 │
├────────────────────────────┼─────────┤
│70°...80° │0,3 │
├────────────────────────────┼─────────┤
│80°...90° │0,3 │
└────────────────────────────┴─────────┘




    DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR INTERIOARE DE CANALIZARE MENAJERĂ
    Dimensionarea conductelor de legătură de la obiectele sanitare
    14.16. Debitul de calcul pentru conductele de legătură este V_max = V_tot; de cele mai multe ori, V_tot = V_c,ww atunci când se dimensionează o instalaţie de canalizare menajeră. Dacă este racordat un singur obiect sanitar, atunci debitul de calcul al conductei de legătură este cel aferent obiectului respectiv.
    14.17. Pentru diametrele, pantele normale şi minime de montaj ale conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloanele de scurgere se utilizează standardul SR EN 12056, sistem II (cu grad de umplere maxim admis 0,70). Diametrul minim al conductei de legătură nu poate fi mai mic decât diametrul obiectelor sanitare racordate la aceasta.
    14.18. Dimensionarea conductelor de legătură se realizează diferit, dacă conductele de legătură sunt neventilate sau sunt prevăzute cu conducte de ventilare secundară.
        Conductele de legătură se prevăd:
        ● fără ventilare (neventilate);
        ● cu ventilare secundară;
     ● cu aeratoare cu membrană (clapetă de ventilaţie), conform standardului SR EN 12056-2 ca alternativă pentru ventilarea secundară, cu respectarea condiţiilor prevăzute în capitolul 13.



    Alegerea diametrului conductelor de legătură neventilate, de la obiectele sanitare
    14.19. Dimensiunile şi condiţiile privind utilizarea conductelor de legătură neventilate sunt date în tabelele din ANEXA 5.2, precum şi în standardele SR EN 12056-2 şi STAS 1795. Se adoptă sistem II (grad de umplere maxim admis 70% pentru conducte de legătură).
        Pentru conductele de legătură neventilate, se respectă condiţiile geometrice limitative, conform Tabelului 14.5.
        Tabel 14.5 - Limitări geometrice pentru conducte de legătură neventilate, sistem II (preluat din standardul SR 12056-2 şi adaptat)

┌──────────────────────────┬───────────┐
│Caracteristici │Limitări │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Lungimea conductei de │ │
│legătură, cuprinsă între │ │
│sifonul cu gardă │L ≤ 10 m │
│hidraulică şi racordul la │ │
│coloană │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│ │H ≤ 6 m │
│Diferenţa de înălţime H │pentru 70 ≤│
│între sifon şi conducta de│Dn < 100 mm│
│legătură, conform figurii │H ≤ 3m │
│14.1 │pentru Dn ≤│
│ │70 mm │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Panta minimă de montare - │conform │
│ │ANEXA 5.1 │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Număr maxim de coturi │ │
│(respectiv schimbări de │1 │
│direcţie la 90°, cu │ │
│excepţia sifonului) │ │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Număr de obiecte sanitare │Max 3, cu │
│conectate la conducta de │excepţia WC│
│legătură neventilată │(vaselor de│
│ │closet) │
├──────────────────────────┼───────────┤
│Număr de obiecte sanitare │Max 2, │
│conectate la conducta de │pentru WC │
│legătură neventilată │(vaselor de│
│ │closet). │
└──────────────────────────┴───────────┘


 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 14.1 - conductă de legătură neventilată
        1- conductă de legătură de la sifonul cu gardă hidraulică până la primul cot; H - înălţimea pe care coboară conducta de legătură; 2- coloana de canalizare; 3- conductă de legătură; L- lungimea totală a conductei de legătură, porţiunea verticală şi orizontală.

     Diametrele nominale ale conductelor de legătură fără ventilare precum şi debitele maxime evacuate de acestea sunt prezentate în ANEXA 5.2.
        În cazurile în care conducta de legătură depăşeşte lungimea de 10 m sau se depăşeşte numărul maxim de obiecte sanitare racordate la aceasta precizate în Tabel 14.5, se adoptă varianta de conducte de legătură ventilate.


    Alegerea diametrului conductelor de legătură ventilate, de la obiectele sanitare
    14.20. Dimensiunile şi condiţiile privind utilizarea conductelor de legătură ventilate sunt adoptate din standardul SR EN 12056-2 sistem II, completat de norme naţionale STAS 1795. Tabelul coroborat este prezentat în continuare (Tabelul 14.6). (a se vedea imaginea asociată)
        Figura 14.2 - conductă de legătură ventilată
        1- conductă de legătură de la sifonul cu gardă hidraulică până la primul cot; H- înălţimea pe care coboară conducta de legătură; 2- coloana de canalizare; 3- conducta de legătură; L- lungimea totală a conductei de legătură, porţiunea verticală şi orizontală; conducta de ventilare naturală secundară sau legătura la un aerator cu membrană (clapetă de ventilaţie).

     Diametrele nominale ale conductelor de legătură ventilate, debitele maxime evacuate de acestea precum şi diametrele corespunzătoare ale conductelor aferente de ventilare secundară sunt prezentate în ANEXA 5.3.
        Pentru conductele de legătură ventilate cu ventilare secundară, sunt precizate condiţii geometrice limitative, după cum urmează în Tabelul 14.6. Conducta de ventilare secundară se racordează la conducta de ventilare primară sau se prelungeşte deasupra terasei/acoperişului.
     Atunci când conducta de ventilare secundară reuneşte mai multe conducte de ventilare similare, diametrul acesteia se determină prin calculul global al debitului de apă uzată evacuat prin conductele pentru care se realizează ventilarea Vmax (de exemplu, pentru conducta de ventilare secundară care reuneşte conductele de ventilare ale unor grupuri sanitare publice, pentru care se prevăd conducte de ventilare secundară la fiecare nivel). Ulterior, în funcţie de valoarea obţinută pentru Vmax, se realizează alegerea diametrului conductei de ventilare, utilizând standardul SR EN 12056-2 şi ANEXA 5.3.
        Tabel 14.6 - Limitări geometrice pentru conducte de legătură ventilate (cu ventilare secundară, sistem II, conform standardelor SR EN 12056-2 şi STAS 1795)

┌─────────────────────────┬────────────┐
│Caracteristici │Limitări │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Lungimea conductei de │ │
│legătură, cuprinsă între │fără limită │
│sifonul cu gardă │ │
│hidraulică şi coloană │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Înălţimea H între sifon │H ≤ 3 m │
│şi conducta de legătură │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Panta minimă de montare -│conform │
│ │ANEXA 5.1 │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Număr maxim de coturi │ │
│(respectiv schimbări de │fără limită │
│direcţie la 90°) │ │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Număr minim de obiecte │Min 4, cu │
│sanitare conectate la │excepţia WC │
│conducta de legătură │(vaselor de │
│ventilată │closet) │
├─────────────────────────┼────────────┤
│Număr de obiecte sanitare│Min 3, │
│conectate la conducta de │pentru WC │
│legătură ventilată │(vaselor de │
│ │closet). │
└─────────────────────────┴────────────┘




    Aeratorul cu membrană pentru conducte de legătură ventilate (cu ventilare secundară)
    14.21. La capătul conductei de ventilare secundară poate fi montat un aerator cu membrană, în cazul în care nu poate fi asigurată legătura cu atmosfera a acestei conducte. Aeratorul cu membrană pentru ventilarea conductelor de legătură trebuie să corespundă standardului SR EN 12380, şi se aleg conform SR EN 12056-2, pentru sistemul II; se respectă limitările indicate pentru acest tip de echipament, expuse în capitolul 13.
        În cazul sistemelor II definite de standardul SR EN 12056-2, debitul de aer pentru aeratoarele cu membrană montate pe conductele de legătură este:
        V_a = 2 x V_tot, [l/s] (14.9)
        în care:
        V_a - este debitul minim de aer printr-o conductă de ventilare sau printr-un aerator cu membrană (echivalent ca denumire cu clapetă de ventilare), măsurat la o diferenţă de 250 Pa, în [l/s]; cu Va se poate alege aeratorul cu membrană; valoarea V_a este indicată în fişa tehnică a acestuia.
        V_tot - debitul total de calcul pentru conductă; în mod obişnuit, V_tot = V_c,ww determinat la baza coloanei.




    Dimensionarea coloanelor de canalizare menajeră
    14.22. Diametrele coloanelor se determină din condiţii constructive şi hidraulice.
    14.23. Condiţia constructivă permite alegerea preliminară a diametrului coloanei care trebuie să fie cel puţin egal cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură la obiectele sanitare, puncte de consum sau grupuri de obiecte sanitare.
    14.24. Condiţia hidraulică este ca debitul de calcul al coloanei să fie mai mic, cel mult egal cu debitul maxim (capacitatea maximă de evacuare a coloanei) pentru sistemul II, indicat în ANEXELE 5.4 (fără ventilare auxiliară) şi 5.5 (cu ventilare auxiliară), în funcţie de sistemul de ventilare adoptat pentru coloane. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, diametrul preliminar al coloanei se alege mai mare astfel încât condiţia hidraulică să fie îndeplinită.
    14.25. Coloanele de canalizare menajeră se prevăd cu:
        ● conducte de ventilare naturală primară;
        ● conducte de ventilare naturală primară şi racorduri de la ventilarea secundară;
        ● conducte de ventilare naturală primară, şi cu racorduri de la ventilarea secundară şi/sau cea auxiliară;
     ● pot fi utilizate aeratoare cu membrană (clapetă de ventilaţie), conform SR EN 12056-2 ca alternativă sau în completarea ventilării naturale a coloanei, cu limitările indicate în capitolul 13.
        Ventilarea primară se obţine prin prelungirea coloanei de canalizare peste nivelul terasei, cu capăt de coloană liber în atmosferă.
        Ventilarea secundară se obţine prin prelungirea conductelor de canalizare de legătură, având capăt liber.
     Ventilarea auxiliară se obţine prin dublarea coloanei de canalizare principală cu o coloană secundară cu rol în ventilare, în configuraţiile prevăzute de standardul SR EN 12056, din anexa ANEXA 5.9. Ventilarea auxiliară se racordează la coloana principală de canalizare.
     Pentru instalaţiile interioare de canalizare menajeră, se vor respecta configuraţiile prevăzute de SR EN 12056 şi ANEXA 5.9.


    Dimensionarea coloanelor de canalizare menajera, cu ventilare primară
    14.26. Diametrul coloanelor de canalizare menajeră prevăzute cu ventilare naturală primară se dimensionează utilizând tabelul din ANEXA 5.4. Atunci când conducta de ventilare primară reuneşte mai multe conducte de ventilare similare (dar nu mai mult de 3 conducte de ventilare primară), diametrul acesteia se determină prin calculul global al debitului de apă uzată evacuat prin conductele pentru care se realizează ventilarea comună, V_max. Ulterior, în funcţie de valoarea obţinută pentru V_max, se realizează alegerea diametrului conductei de ventilare primară comune, utilizând SR EN 12056-2 şi ANEXA 5.4.

    Dimensionarea coloanelor de canalizare menajeră cu ventilare primară, însoţite şi de conducte de ventilare auxiliară, în paralel cu coloana de canalizare
    14.27. Diametrul coloanelor de canalizare menajeră prevăzute cu ventilare auxiliară se dimensionează considerând valorile din ANEXA 5.5.
        Pentru coloanele la care sunt racordate vase de closet Dn 90 mm (suspendate) sau Dn 100 mm, diametrul minim al coloanei este Dn 100 mm.

    14.28. În cazul coloanelor de canalizare menajeră cu lungimi mari (peste 28 m) prevăzute cu ventilare auxiliară sau cu număr mare de schimbări de direcţie, se dimensionează considerând valori mărite pentru ventilarea auxiliară, prezentate în ANEXA 5.6. Pentru coloane cu înălţimi peste 28 m, ventilarea auxiliară este obligatorie.

    Aeratorul cu membrană pentru coloanele de canalizare menajeră
    14.29. La capătul coloanei de canalizare principală poate fi montat un aerator cu membrană, în cazul în care nu poate fi asigurată legătura cu atmosfera a acestei conducte. Aeratorul cu membrană pentru ventilarea coloanelor de canalizare menajeră trebuie să corespundă standardului SR EN 12380, şi se dimensionează cu debitul de aer necesar pentru alegerea aeratoarelor cu membrană, V_a ≥ 8 x V_tot, [l/s]; introducerea aeratoarelor va respecta limitările indicate în secţiunea anterioară, în capitolul 13.

    Dimensionarea colectoarelor orizontale de canalizare a apelor uzate
    14.30. Pentru determinarea diametrului şi pantei colectoarelor orizontale, pot fi adoptate două metode:
        ● Metoda de calcul conform standardului STAS 1795;
        ● Metoda de calcul conform standardului SR EN 12056-2, sistem II.


    Metoda de calcul conform standardului STAS 1795
    14.31. Într-o primă fază, se determină debitul de calcul pentru ape uzate menajere V_tot (de regulă, egal cu V_c,ww) în funcţie de tronsoanele racordate la acesta (respectiv în funcţie de numărul şi tipul obiectelor sanitare racordate la acesta), utilizând formulele de calcul corespunzătoare instalaţiei (14.1-14.4). Ulterior, se aplică metodologia expusă în STAS 1795, după cum urmează în articolele următoare.
    14.32. Diametrele conductelor orizontale (colectoare) de canalizare a apelor uzate se dimensionează din condiţiile constructive şi hidraulice prevăzute în STAS 1795.
    14.33. Condiţiile constructive permit alegerea preliminară a diametrelor conductelor colectoare şi anume, aceste diametre trebuie să fie cel puţin egale cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură de la obiectele sanitare la şi respectiv, cu diametrul coloanei racordate la conducta orizontală de canalizare care se dimensionează.
    14.34. Condiţia hidraulică constă în verificarea vitezei reale, v_r, [m/s], de curgere a apei cu nivel liber prin conducta orizontală de diametru ales, care trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu viteza minimă, v_min, de autocurăţire a conductei şi mai mică sau cel mult egală cu viteza maximă admisă, v_max:
        v_min ≤ v_r ≤ v_max (14.10)

    14.35. Viteza minimă admisă a apei (vmin, viteza minimă de autocurăţire) în conducte orizontale de canalizare este de 0,7 m/s pentru conducte închise şi 0,5 m/s pentru canale deschise şi rigole.
    14.36. Viteza maximă admisă a apei în conducte orizontale de canalizare v_max este de 4 m/s pentru conducte metalice, din PVC sau plastic similar, ceramice şi din beton armat, şi de 3 m/s pentru conducte din beton simplu. Viteza maximă poate să varieze în funcţie de natura materialului conductei.
    14.37. Calculul hidraulic de verificare al vitezei reale, v_r, se efectuează cunoscând debitul de calcul, V_tot (V_c,ww), gradul de umplere, u, şi panta de montaj, i, a conductei.
        Gradul de umplere, u, este raportul dintre înălţimea nivelului apei din conductă şi diametrul interior al conductei.
        Gradul de umplere maxim admis, în funcţie de diametrul conductei orizontale de canalizare şi de natura apei uzate, este indicat în Tabelul 14.7.
        Tabel 14.7 Gradul de umplere maxim admis în funcţie de diametrul conductei de canalizare şi de natura apei uzate

┌──────────────────┬───────────────────┐
│ │Diametrul nominal │
│ │al conductei, Dn │
│ │[mm] │
│Natura apei uzate ├────┬────┬────┬────┤
│ │≤ │125 │150-│˃ │
│ │100 │ │300 │300 │
│ ├────┴────┴────┴────┤
│ │ │
├──────────────────┼────┬────┬────┬────┤
│Apă uzată menajeră│ │ │ │ │
│şi industrială, cu│ │ │ │ │
│suspensii mai mari│ │ │ │ │
│de 5 mm (sisteme │0,70│0,70│0,70│0,70│
│care trebuie să │ │ │ │ │
│rămână în sistem │ │ │ │ │
│gravitaţional) │ │ │ │ │
├──────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│Apă meteorică şi │ │ │ │ │
│apă uzată │ │ │ │ │
│industrială │ │ │ │ │
│convenţional │ │ │ │ │
│curată (sisteme │1,00│1,00│1,00│1,00│
│care intră, │ │ │ │ │
│ocazional, în │ │ │ │ │
│funcţionare sub │ │ │ │ │
│presiune) │ │ │ │ │
├──────────────────┼────┼────┼────┼────┤
│Apă uzată │ │ │ │ │
│industrială, cu │ │ │ │ │
│suspensii mai mici│ │ │ │ │
│de 5 mm (sisteme │0,70│0,70│0,80│0,80│
│care trebuie să │ │ │ │ │
│rămână în sistem │ │ │ │ │
│gravitaţional) │ │ │ │ │
└──────────────────┴────┴────┴────┴────┘


    14.38. La conductele care transportă apă meteorică se adoptă scurgerea sub presiune (curgerea poate intra în regim de curgere sub presiune) iar la conductele de apă industrială convenţional curată se admite scurgerea sub presiune numai când această soluţie nu conduce la pericolul de refulare al apei în anumite puncte de scurgere. În cazul în care sunt necesare săpături adânci pentru pozarea conductelor de canalizare meteorică, pentru evitarea lor se admite curgerea sub presiune. Se recomandă şi considerarea aplicării sistemelor de canalizare vacuumatică.
    14.39. Pantele de montaj, i, ale conductelor sunt necesare pentru asigurarea regimului de curgere cu nivel liber. Pentru realizarea vitezelor minime de autocurăţire este necesară montarea conductelor de canalizare cu o pantă minimă, iar din motive de siguranţă în funcţionare, se recomandă prevederea, ori de câte ori este posibil, a unor pante mai mari decât pantele minime, numite pante normale, la care se realizează viteze de curgere mai mari decât vitezele minime de autocurăţire şi mai mici decât vitezele maxime admise.
    14.40. Pantele normale şi minime de montaj pentru colectoare amplasate în clădiri, în funcţie de natura apei şi diametrul conductei, sunt indicate în Tabel 14.8. Pentru condens, se alege pentru colectoare o pantă minimă de 0,5% (i = 0,005).
        Tabel 14.8 Pantele normale şi minime ale conductelor colectoare de canalizare amplasate în clădiri în funcţie de diametrul conductei şi de natura apei uzate

┌────┬──────────────┬────────────────────────────────────────────┬──────────────┐
│ │ │Apa uzată industrială │ │
│ │ ├──────────────┬──────────────┬──────────────┤ │
│ │Apa uzată │ │ │Convenţional │Apa meteorică │
│ │menajeră │Cu suspensii │Cu suspensii │curată (cu │ │
│Dn │ │peste 5 [mm] │până la 5 [mm]│excepţia │ │
│[mm]│ │ │ │condensului) │ │
│ ├──────────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┼──────────────┤
│ │pante │pante │pante │pante │pante │
│ ├───────┬──────┼───────┬──────┼───────┬──────┼───────┬──────┼───────┬──────┤
│ │normale│minime│normale│minime│normale│minime│normale│minime│normale│minime│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┴──────┼───────┼──────┤
│32 │0,0350 │0,0250│- │- │- │- │0,0250 │- │- │
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼──────────────┼───────┼──────┤
│40 │0,0350 │0,0250│- │- │- │- │0,0250 │- │- │
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┬──────┼───────┼──────┤
│50 │0,0350 │0,0250│0,0600 │0,0500│0,035 │0,0300│0,0250 │0,0200│0,0250 │0,0200│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│70 │0,0250 │0,0150│0,0500 │0,0400│0,025 │0,0200│0,0200 │0,0150│0,0250 │0,0200│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│100 │0,0200 │0,0150│0,0400 │0,0300│0,015 │0,0120│0,0100 │0,0080│0,0200 │0,0150│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│125 │0,0150 │0,0100│0,0300 │0,0200│0,0120 │0,0100│0,0080 │0,0060│0,0100 │0,0080│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│150 │0,0100 │0,0080│0,0200 │0,0150│0,0080 │0,0070│0,0060 │0,0055│0,0070 │0,0060│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│200 │0,0080 │0,0070│0,0100 │0,0080│0,0070 │0,0060│0,0055 │0,0050│0,0060 │0,0050│
├────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┼───────┼──────┤
│250 │0,0070 │0,0065│0,0090 │0,0070│0,0065 │0,0055│0,0050 │0,0045│0,0055 │0,0045│
└────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┴───────┴──────┘


    14.41. Debitele de curgere la secţiune plină prin conductele colectoare de canalizare, depind de diametrul conductei, panta conductei şi de materialul din care sunt realizate conductele. Se utilizează valorile debitelor şi vitezelor la secţiune plină calculate conform standardului SR EN 12056 (ANEXA 5.7, respectiv formula Colebrook White, cu considerarea unei rugozităţi de 1 mm) sau se pot utiliza valorile furnizate de furnizorul conductelor de canalizare. Se menţionează că tabelul cu valori pentru debite şi viteze la secţiune plină prezent în standardul STAS 1795 sunt determinate cu o valoare de 0,07 mm pentru rugozitate, utilizând fomula lui Gorbaciev, rugozitate considerată insuficientă de către SR EN 12056, pentru calculul canalizării menajere. Cu toate acestea, pot fi utilizate valorile pentru debitele şi vitezele la secţiune plină din standardul STAS 1795, pentru analiza clădirilor existente, la care intervenţia asupra colectoarelor este locală. Pentru investiţiile noi, se utilizează standardul SR EN 12056, sistem II şi rugozitate 1 mm.
    14.42. Pentru diferite grade de umplere, debitul de curgere al apei prin conducte V_tot, faţă de debitul apei la secţiune plină V_sp se determină în funcţie de valoarea x dată de relaţia: x = V_tot/V_sp.
    14.43. Pentru diferite grade de umplere, viteza medie de curgere a apei prin conducte v_r, faţă de viteza apei la secţiune plină v_sp, se determină în funcţie de valoarea z dată de relaţia: z = v_r/v_sp.
    14.44. Se determină valorile x şi z în funcţie de gradul de umplere al conductelor colectoare de canalizare din ANEXA 5.8.

    Metoda de calcul conform standardului SR EN 12056-2, sistem II
    14.45. Într-o primă fază, se determină debitul de calcul pentru ape uzate menajere, pentru colectorul studiat V_tot (de regulă, egal cu V_c,ww) în funcţie de tronsoanele racordate la acesta (se aplică formulele 14.1 - 14.4, după caz).
    14.46. Diametrele conductelor orizontale (colectoare) de canalizare ale apelor uzate se dimensionează din condiţii constructive şi hidraulice.
    14.47. Condiţiile constructive permit alegerea preliminară a diametrelor conductelor colectoare şi anume: aceste diametre trebuie să fie cel puţin egale cu cel mai mare dintre diametrele conductelor de legătură de la obiectele sanitare sau cu diametrul coloanei racordate la conducta orizontală de canalizare care se dimensionează.
    14.48. Se alege o pantă de montare pentru colector, în intervalul de valori cuprinse între pantele normale şi minime de montaj, în funcţie de natura apei şi diametrul conductei, indicate în Tabel 14.8. Panta trebuie să nu coboare sub valoarea minimă astfel indicată.
    14.49. Condiţia hidraulică constă în compararea debitului obţinut prin calcul, cu valorile prezentate în tabelul B2 din SR EN 12056-2 respectiv Tabelul A.5.7.2 din ANEXA 5.7, pentru grad de umplere maxim admis 0,70 (sistemul II). Ulterior, se aplică metodologia expusă în standardul SR EN 12056-2, sistem II, după cum urmează în articolele următoare.
    14.50. Urmează etapa de verificare a vitezei reale, v_r [m/s], de curgere a apei cu nivel liber prin conducta orizontală de diametru ales, care trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu viteza minimă, v_min, de autocurăţire a conductei şi mai mică sau cel mult egală cu viteza maximă admisă, v_max, respectiv v_min ≤ v_r ≤ v_max.

    Conductele de ventilare ale reţelei de canalizare
    14.51. Coloana de ventilare principală trebuie să aibă diametrul egal cu al coloanei, conform SR EN 12056-2. Pot fi reunite maxim 3 coloane de ventilare principală (ANEXA 5.4); în cazul în care se reunesc coloane de ventilare primară, diametrul coloanei de ventilare primară trebuie apreciat prin calcul, prin evaluarea debitului de ape uzate evacuat de coloanele de canalizare reunite (2 sau 3), şi utilizarea din nou a tabelului din ANEXA 5.4, în vederea alegerii diametrului coloanei de ventilare reunite.
    14.52. Diametrul conductei de ventilare secundară a conductelor orizontale de scurgere se determină conform SR EN 12056-2, sistem II (pentru conducte de legătura - ANEXA 5.3).
    14.53. Coloana auxiliară de ventilare trebuie să aibă diametrul determinat conform SR EN 12056-2, sistem II (conform ANEXA 5.5).
    14.54. Pentru asigurarea ventilării, se pot utiliza piese speciale de conexiune cu ventilare inclusă (piese de ramificaţii de ventilaţie); aceste piese pot fi utilizate în mod special pentru clădirile înalte, foarte înalte, cu mai mult de 20 niveluri. Pot fi utilizate şi pentru clădiri cu regim de înălţime mai mic.

    Dimensionarea staţiilor de pompare ape uzate în interiorul clădirilor
    14.55. Staţiile de pompare ape uzate se dimensionează conform SR EN 12056-4, determinând volumul util al recipientului aferent pompelor, calculul hidraulic al conductelor, parametrii de calcul necesari alegerii pompelor. Se recomandă, ori de câte ori este posibil, amplasarea staţiilor de pompare ape uzate în afara clădirilor, în vederea asigurării unei mentenanţe mai facile.

    DIMENSIONAREA CONDUCTELOR DE CANALIZARE ALE APELOR METEORICE ÎN INSTALAŢII INTERIOARE
    Dimensionarea coloanelor de canalizare ale apei meteorice
    14.56. Diametrul coloanei de canalizare a apei meteorice, la care se racordează un singur receptor, se alege în funcţie de înălţimea coloanei, astfel încât debitul de calcul, V_c să nu depăşească debitul maxim din Tabel 14.9 - .
        Tabel 14.9 - Debitul maxim de curgere prin coloane V_c, la racordarea unui singur receptor, în funcţie de înălţimea şi de diametrul coloanei

┌─────────┬───────────────────────────┬───────┐
│ │Diametrul nominal, Dn [mm] │Exemple│
│ ├───┬───┬────┬────┬────┬────┤de │
│ │50 │75 │100 │125 │150 │200 │calcul:│
│ ├───┴───┴────┴────┴────┴────┼───────┤
│Înălţimea│ │Pentru │
│coloanei,│ │Vc = 7 │
│H, [m] │ │l/s, H │
│ │Vc [l/s] │= 3 m, │
│ │ │rezultă│
│ │ │Dn = │
│ │ │100 mm.│
├─────────┼───┬───┬────┬────┬────┬────┼───────┤
│1 │2,0│3,8│7,1 │11,2│16,8│33,0│ │
├─────────┼───┼───┼────┼────┼────┼────┼───────┤
│3 │2,5│4,7│8,4 │13,0│19,2│40,9│ │
├─────────┼───┼───┼────┼────┼────┼────┤ │
│6 │3,0│5,6│9,7 │15,1│22,5│46,2│Pentru │
├─────────┼───┼───┼────┼────┼────┼────┤Vc = 7 │
│12 │3,9│6,8│11,5│17,5│26,7│54,2│l/s, H │
├─────────┼───┼───┼────┼────┼────┼────┤= 16 m,│
│16 │4,3│7,5│12,3│18,9│28,4│58,2│rezultă│
├─────────┼───┼───┼────┼────┼────┼────┤Dn = 75│
│24 │5,0│8,5│14,0│21,8│32,0│64,3│mm │
├─────────┼───┼───┼────┼────┼────┼────┤ │
│45 │5,8│9,6│15,5│23,8│35,3│38,8│ │
└─────────┴───┴───┴────┴────┴────┴────┴───────┘


    14.57. Debitul coloanei de canalizare care colectează ape meteorice de la două sau mai multe receptoare, racordate la o conductă orizontală montată la partea superioară a construcţiei, se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale, astfel încât debitul de calcul V_c să nu depăşească debitul maxim din Tabelul 14.10.
        Tabelul 14.10 - Debitul maxim de curgere prin coloane V_c, la racordarea a două sau mai multor receptoare, în funcţie de lungimea conductei orizontale, de diametrul coloanei şi pentru înălţimea coloanei de: 6, 12 şi 24 m

┌─────────────┬───┬────┬────┬────┬────┬────┐
│Diametrul │ │ │ │ │ │ │
│nominal, Dn │50 │75 │100 │125 │150 │200 │
│[mm] │ │ │ │ │ │ │
├──────────┬──┼───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│ │ │Înălţimea coloanei H = 6 m │
│ ├──┼────────────────────────────┤
│ │ │Vc │
│Lungimea ├──┼───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│conductei │6 │4,0│7,2 │12,0│17,0│25,5│52,0│
│orizontale├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│[m] │12│4,4│7,8 │12,5│18,0│27,0│54,5│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │18│4,7│8,4 │13,0│19,0│28,0│57,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │30│5,3│9,6 │14,5│21,5│31,0│62,0│
├──────────┼──┼───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│ │ │Înălţimea coloanei H = 12 m │
│ ├──┼────────────────────────────┤
│ │ │Vc │
│Lungimea ├──┼───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│conductei │6 │5,0│7,5 │14,5│22,0│32,0│64,0│
│orizontale├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│[m] │12│5,5│8,0 │15,0│23,5│33,5│67,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │18│6,0│9,0 │16,0│24,5│35,0│70,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │30│7,0│10,0│18,0│27,0│37,0│76,0│
├──────────┼──┼───┴────┴────┴────┴────┴────┤
│ │ │Înălţimea coloanei H = 24 m │
│ ├──┼────────────────────────────┤
│ │ │Vc │
│Lungimea ├──┼───┬────┬────┬────┬────┬────┤
│conductei │6 │5,8│9,5 │15,5│25,0│36,0│79,0│
│orizontale├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│[m] │12│6,3│10,3│17,3│27,0│40,0│82,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │18│6,8│11,5│18,5│29,0│42,5│86,0│
│ ├──┼───┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │30│7,8│12,0│20,5│32,0│47,0│95,0│
└──────────┴──┴───┴────┴────┴────┴────┴────┘


    14.58. Pentru valori ale înălţimilor coloanelor sau ale lungimilor conductelor orizontale montate la partea superioară a clădirilor, la care se racordează receptoare de ape meteorice, altele decât cele din Tabel 14.9 - şi Tabelul 14.10, debitele maxime se stabilesc prin interpolare.
    14.59. Diametrele tronsoanelor succesive care alcătuiesc conducta orizontală la partea superioară a construcţiei, pentru racordarea receptoarelor de ape meteorice la coloane, se determină în funcţie de înălţimea coloanei şi de lungimea conductei orizontale măsurate de la cel mai depărtat receptor faţa de coloană până la tronsonul de conductă care se dimensionează, astfel încât debitul de calcul V_c pe tronsonul respectiv să nu depăşească debitul maxim din Tabelul 14.10.
    14.60. Diametrul coloanei se ia cel puţin egal cu diametrul cel mai mare al conductei orizontale montată la partea superioară a clădirii, la care sunt racordate receptoarele de ape meteorice.
    14.61. Coloanele care se racordează la colectoare orizontale trebuie să aibă diametrul minim de 100 mm, debitul de calcul fiind apropiat de debitul maxim din tabelele 14.9 şi 14.10.

    Dimensionarea conductelor orizontale (colectoare) de ape meteorice
    14.62. Conductele orizontale colectoare de ape meteorice, montate la partea inferioară, la care sunt racordate coloanele de canalizare, se dimensionează după aceeaşi metodologie şi cu aceleaşi relaţii generale de calcul ca şi conductele orizontale colectoare de ape uzate menajere, cu precizarea că se consideră valorile pantelor normale şi minime de montaj din ANEXA 5.7 şi se poate admite gradul de umplere de maxim u = 1,00.

    DIMENSIONAREA REŢELELOR EXTERIOARE DE CANALIZARE ÎN INCINTE
    Condiţii de calcul pentru sisteme de preluare ale apei meteorice în incinte
    14.63. În incintă, apele meteorice pot fi preluate de guri de scurgere, de rigole sau similar. Amplasarea rigolelor se realizează la minim 0,5 m de clădire, conform standardului SR EN 752. Alegerea acestor echipamente se realizează în funcţie de debitele pe care le pot prelua acestea, conform fişelor tehnice corespunzătoare acestora; pentru determinarea debitelor colectate de pe suprafeţele exterioare ale incintei se utilizează SR 1846-2.

    Condiţii de calcul pentru colectoare
    14.64. Pentru dimensionarea reţelelor exterioare de canalizare menajeră, se determină debitul de calcul ca fiind valoarea maximă între valoarea debitului stabilit cu actualul normativ (conform SR EN 12056, sistem II) şi valoarea volumului maxim orar de apă uzată (calculat cu un coeficient de variaţie orară egal cu valori cuprinse în intervalul 3-5, conform SR EN 805; pentru clădiri de locuit se consideră valoarea 5, pentru clădiri cu program de desfăşurare a activităţii sub 12 ore, se consideră valoarea 3).
    14.65. Pentru reţelele exterioare de canalizare meteorică, se stabileşte debitul de calcul conform SR 1846-2, considerând frecvenţa ploii de calcul din Tabelul 14.2 (preluat din SR EN 752).
    14.66. Pentru reţele de canalizare în sistem unitar, debitul de calcul se realizează prin însumarea debitelor deversate.
    14.67. Dimensionarea colectoarelor de canalizare exterioară se realizează conform normativului NP 133, capitolul 3.4.3, utilizând conducte circulare. Prin excepţie de la normativul NP133, condiţiile care trebuie îndeplinite de colectoarele de canalizare de incintă diferite faţă de cele din normativul NP 133 sunt prezentate în continuare.
        Panta longitudinală a colectorului
        ● panta minimă constructivă nu poate fi mai mică decât valoarea 1/(Dn/2,5), conform SR EN 16933-2, pentru tronsoane care evacuează debite reduse; pentru debite mai mari, se acceptă panta minim 1/Dn; (de exemplu, pentru debite mici şi diametrul Dn 160 mm, panta recomandată este 1/(Dn/2,5), respectiv 1/(160/2,5) = 0,015)
        ● panta minimă se adoptă astfel încât să se asigure viteza minimă de autocurăţire;
        ● de exemplu, pentru diametru Dn 250 mm, panta minimă de montare a colectorului este 1/Dn = 1/250 = 0,004.
        ● panta maximă care realizează viteza maximă admisă a apei în colector se va stabili pentru fiecare diametru Dn în parte şi tip de material.

        Gradul de umplere maxim admisibil.
     Pentru reţele exterioare de canalizare, gradul de umplere maxim admisibil se consideră conform capitolului 14, Tabel 14.7.


    Diametrul minim
    14.68. Diametrul minim al reţelelor exterioare de canalizare în incintă este:
        ● Pentru clădiri de locuit, canalizare menajeră, minim Dn (De) 160 mm, pentru incinte în care se regăsesc maxim 2 corpuri de clădire P sau P+1;
        ● Pentru restul tipurilor de clădiri, canalizare menajeră, minim Dn 200 mm;
        ● Pentru canalizare pluvială, diametrul minim este Dn 250 mm;
        ● Valorile minime pentru diametru se adoptă în cazul în care, din calcul, rezultă diametre mai mici decât valorile menţionate în acest articol; diametrul colectoarelor se verifică obligatoriu prin calcul, cu verificarea condiţiilor hidraulice aferente colectoarelor.

    14.69. Pentru reţelele exterioare de canalizare în sistem unitar, se face verificarea pantei minime şi a vitezei minime de autocurăţire în cazul evacuării prin reţele a apei uzate, în lipsa apelor meteorice.
    14.70. Diametrul colectorului din reţele exterioare în sistem unitar se va alege la debitul maxim de calcul, determinat prin suma debitelor apelor uzate evacuate, inclusiv pentru cele provenite din ape meteorice.

    Debite şi viteze la secţiune plină
    14.71. Stabilirea debitelor şi vitezelor la secţiune plină precum şi a coeficienţilor u (grad de umplere), x şi z se poate realiza cu diagrame de calcul, selectate corespunzător în raport cu materialul (rugozitatea relativă) şi forma circulară a secţiunii de curgere. Pot fi utilizate valorile din ANEXA 5.7.

    Condiţii de calcul pentru staţii de pompare ape uzate şi ape meteorice
    14.72. Pentru staţii de pompare ape uzate menajere amplasate în exteriorul clădirii, se utilizează SR EN 16932 şi NP 133. Numărul de porniri-opriri pentru pompele de ape uzate se consideră în intervalul 12-20 porniri/h.
    14.73. Pentru staţii de pompare ape meteorice amplasate în exteriorul clădirii, se utilizează un debit stabilit în funcţie de condiţiile de golire ale bazinului, adaptate zonei de amplasare a bazinului, în conformitate şi cu avizele locale obţinute. Se utilizează standardul SR EN 16932 şi normativul NP 133.
    14.74. Nu se admite realizarea de bazine de retenţie comune, ape uzate menajere şi cele meteorice.

    Condiţii de calcul pentru rezervoare etanşe vidanjabile, pentru incinte
    14.75. Pentru bazine de retenţie vidanjabile, pentru apa uzată menajeră, se calculează volumul util în funcţie de debitul mediu zilnic de apă uzată şi un număr recomandat de 15-30 zile de retenţie, considerate între două operaţii de vidanjare. Se respectă de asemenea seria de standarde SR EN 12566-1:2016 şi SR EN 12566-4:2016/SR EN 12566-3:2016, SR EN 12566-6:2016 şi SR EN 12566-7:2016. Bazinele vidanjabile etanşe sau sistemele de epurare a apelor uzate vor putea fi instalate doar cu respectarea indicaţiilor tehnice de montare şi utilizare stabilite de producătorul/furnizorul instalaţiei.

    Condiţii de calcul pentru bazine de retenţie ape meteorice, pentru incinte
    14.76. Pentru bazine de retenţie amplasate în zone urbane cu canalizare publică, în vederea preluării valorilor maxime de apă meteorică cumulată, se utilizează metoda din SR 1846-2, anexa B, respectiv B.1.1 (bazin de retenţie pentru ape poluate).
    14.77. Pentru bazine de retenţie amplasate în zone urbane sau în zone fără canalizare publică, pentru evitarea punerii sub presiune a reţelei de canalizare, pentru evitarea inundării străzilor sau pentru controlul debitului evacuat în mediul receptor, se utilizează metoda din SR 18462, anexa B, respectiv B.1.4, prin aplicarea formulelor B.3, B.4 şi B.5. Pentru calculul bazinelor de retenţie, valoarea pentru Qmax (debitul maxim al ploii de calcul) se determină considerând coeficientul de reducere al ploii m = 1; pentru tp se consideră o valoare în intervalul (2 x tc) ÷ (4 x tc), unde tc este durata ploii de calcul, determinată conform SR 1846-2; pentru raportul adimensional dintre durata ramurii descendente şi durata ramurii ascendente a hidrografului debitului în secţiunea de calcul, se adoptă valoarea α = 2,5 - 4,5; pentru durata totală a hidrografului de debit, Tt, în minute, se recomandă o valoare peste 60 min.
        De asemenea, qmax utilizat în SR 1846-2 este debitul pompat din rezervor pe durata acumulării apei în bazin, pe durata precipitaţiilor; valoarea qmax, respectiv valoarea debitului maxim admis a fi descărcat pe durata ploii în reţeaua de canalizare din aval sau emisar sau canale irigaţii (sau similar) este stabilită prin avizul/acordul prealabil emis de operatorul sistemului de canalizare sau instituţiile abilitate; în lipsa unor valori certe indicate prin acord, se va considera în calcul că pomparea se realizează după terminarea ploii, aşadar se consideră qmax = 0 [l/s].

    14.78. Valoarea minimă a volumului bazinului de retenţie nu poate fi mai mică decât valoarea determinată cu relaţia
        V_BRmin = 1.25 x (Q24 - qmax)x 24 h
        în care
        ● Q24, în l/s, reprezintă debitul de ape meteorice, care se determină în funcţie de i24; se utilizează metodologia din SR 1846-2, în care se consideră m = 1.
        ● i24 reprezintă intensitatea ploii de calcul, considerată pentru o durată a ploii de calcul, tc, egală cu 24 ore, respectiv 1440 min (conform SR 1846-2) şi frecvenţa ploii de calcul asociată clădirii şi incintei; valoarea intensităţii ploii de calcul este preluată din STAS 9470, corespunzător zonei pluviometrice aferentă locaţiei investiţiei.
        ● Coeficientul 1,25 corectează valorile intensităţii ploii de calcul preluate din STAS 9470 (ediţia 1973); în cazul refacerii acestui standard, se va renunţa la acest coeficient de corecţie, adoptându-se valoarea 1.
        ● qmax este descris mai sus.


    14.79. În documentaţiile tehnice elaborate, se va adopta formula de calcul potrivită, conform situaţiei incintei/clădirii respective, aplicând metodele descrise anterior. Ulterior, se va verifica condiţia respectării valorii minime de la art 14.78.
    14.80. Pot fi utilizate şi soluţii de bazine de retenţie cu infiltrare, dacă natura solului şi nivelul apelor freatice permit acest lucru. De asemenea, sunt necesare avizele instituţiilor abilitate. Distanţa minimă de amplasare faţă de clădiri (noi sau existente - de exemplu cele din incintele vecine) se stabileşte în funcţie de natura solului, măsurată între fundaţia clădirii şi latura rezervorului, şi nu poate fi mai mică decât următoarea valoare: maximum între 10 m şi o distanţă egală cu produsul 1,5 x înălţimea fundaţiei clădirii.
    14.81. Întotdeauna, apa evacuată în mediul receptor trebuie să respecte condiţiile legislaţiei de profil, respectiv normativul NTPA 001.

    Condiţii de calcul pentru separatoare de hidrocarburi ape meteorice
    14.82. Pentru separatoare de hidrocarburi cu deversare în canalizarea publică, apele epurate trebuie să corespundă normativului NTPA 002; pentru alegere se utilizează standardul SR EN 858-2.
    14.83. Pentru separatoare de hidrocarburi cu deversare în mediul natural, apele epurate trebuie să corespundă normativului NTPA 001; pentru alegere se utilizează SR EN 858-2.
    14.84. Când există un sistem de preluare al apelor meteorice într-o incintă, se defineşte un sistem cu componente care asigură preluarea apei de pe toată suprafaţa incintei, elementele componente fiind dimensionate în consecinţă; apele meteorice din incintă nu pot fi dirijate, din pantele de pe platformă, către suprafeţele învecinate care nu fac parte din incinta.

    Condiţii de calcul pentru staţii de epurare montate în incintă
    14.85. Se vor utiliza standardul SR 1846-1 şi normativul NP 133.

    15. CONDIŢII DE AMPLASARE ŞI MONTARE A INSTALAŢIILOR
    REŢELE DE DISTRIBUŢIE ALE APEI ŞI DE CANALIZARE ÎN INCINTE
    Prevederi generale
    15.1. Amplasarea reţelelor exterioare de apă şi de canalizare se face, în limita posibilităţilor, în afara zonei carosabile, de preferinţă în spaţiile verzi, pentru a putea fi supuse cât mai puţin sarcinilor provenite din circulaţia vehiculelor şi pentru a facilita accesul pentru intervenţii.
    15.2. Pozarea conductelor în galerii subterane se face pe baza unor justificări tehnico- economice şi în cazul unor situaţii dificile (subtraversări de drumuri, căi ferate, ape subterane etc.).
    15.3. Se montează, acolo unde este posibil, conductele de apă caldă şi de recirculare comune cu cele de încălzire centrală, iar conductele de apă rece în exteriorul canalelor, alături de acestea, direct în pământ.
    15.4. Se recomandă montarea conductelor preizolate de apă caldă direct în pământ, în acest caz este indicat ca reţeaua de apă caldă să fie dotată cu un sistem de sesizare ale eventualelor defecţiuni.
    15.5. La înlocuirea conductelor de apă caldă montate în canale de protecţie se pot utiliza conducte preizolate.

    Configuraţia şi traseele reţelelor
    15.6. Traseele reţelelor se aleg astfel încât să respecte cât mai mult posibil, următoarele condiţii:
        ● să treacă cât mai aproape de consumatori, pe partea cu cele mai multe puncte de consum;
        ● să rezulte un număr cât mai redus de intersecţii cu drumuri, căi ferate, canale etc.

    15.7. La stabilirea traseelor se ţine seama de reţelele existente şi de cele prevăzute a se realiza în perspectivă.
    15.8. Intersecţiile reţelelor cu artere de circulaţie, căi ferate, canale etc. sunt, de regulă, perpendiculare.
        Soluţiile tehnice privind intersecţiile de căi ferate cu reţele de alimentare cu apă şi de canalizare, se stabilesc ţinând seama de reglementările specifice cu privire la subtraversări de căi ferate şi drumuri, cu conducte.

    15.9. Pe porţiunile paralele cu căile ferate, reţelele se prevăd în afara zonei de protecţie a acestora.
    15.10. La stabilirea traseelor reţelelor de apă potabilă se iau măsuri de evitare a contaminării apei de către orice sursă de poluare.

    Distanţe, adâncimi şi înălţimi de montare
    15.11. La amplasarea în plan şi pe verticală a conductelor exterioare de apă şi de canalizare se respectă distanţele prescrise faţă de alte clădiri, noi sau existente, conducte subterane sau cabluri electrice şi subterane, potrivit legislaţiei specifice (normativ NP 133 şi SR 8591). Acelaşi lucru este valabil şi pentru amplasarea construcţiilor subterane, respectiv cămine, bazine, rezervoare sau similar, cu rol în alimentarea cu apă sau canalizare, respectându-se prevederile actualului normativ NP 133 şi SR 8591.

    Montarea conductelor în pământ
    15.12. În toate terenurile, cu excepţia celor stâncoase, sensibile la umezire sau de umplutură, conductele montate direct în pământ se pozează direct pe fundul nivelat şi compact al tranşei, fără fundaţie artificială. În terenurile stâncoase conductele se montează în tranşee pe un pat de nisip.
    15.13. Pentru reţelele de conducte care se amplasează în terenuri sensibile la umezire se iau măsurile corespunzătoare amplasării conductelor în aceste terenuri.
    15.14. În cazul amplasării în terenuri instabile sau agresive se iau măsuri speciale de protecţie (izolaţii, consolidări etc.).
    15.15. Montarea conductelor de apă direct în pământ se face sub limita de îngheţ, măsurată de la generatoarea superioară a conductei până la suprafaţa terenului amenajat. Dacă pozarea în aceste condiţii nu este posibilă, se iau măsuri speciale pentru evitarea pericolului de îngheţ.

    Montarea conductelor în canale subterane
    15.16. Pentru montarea conductelor de apă şi de canalizare în canale de protecţie se folosesc, de regulă, canale de tip vizitabile, prevăzute cu cămine de control cu başe pentru colectarea apei provenită de la conducte defecte, prin infiltraţii sau neetanşeităţi.
    15.17. Căminele se amplasează la 50 m distanţă între ele, la schimbări de direcţie şi în punctele de ramificaţii.
    15.18. Este admisă prevederea de canale circulabile sau semicirculabile, în care se includ şi alte reţele, când aceasta se impune ca urmare a lipsei de spaţiu sau când montarea în canal comun a mai multor reţele este mai avantajoasă din punct de vedere economic, decât montarea separată, cu condiţia respectării prevederilor din normativele de specialitate, specifice reţelelor montate în canal comun. Amplasarea reţelelor de apă pentru incendii în canale tehnice se face cu respectarea condiţiilor din P118/2.
    15.19. Se evită montarea conductelor de alimentare cu apă rece în canalele în care se montează şi conducte de apă caldă. Când traseele conductelor de apă rece şi caldă sunt comune şi se impune montarea conductelor de apă rece în canale, se adoptă, fie soluţia de separare a canalului termic în două compartimente, fie prevederea termoizolării, la conductele de apă rece.
    15.20. În canalele necirculabile ale reţelelor de apă şi canalizare este permis a se poza conducte ce transportă fluide neutre şi necombustibile (de exemplu reţele termice etc.).
    15.21. Se evită traversarea canalelor cu conducte de gaze naturale, combustibili lichizi, canalizare sau cabluri electrice. În cazuri obligate, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare (tuburi de protecţie, izolări etc.), în condiţiile prescrise în normativele de specialitate în vigoare.
    15.22. La stabilirea dimensiunilor canalelor necirculabile se respectă următoarele distanţe minime:
        ● între suprafaţa interioară a peretelui canalului şi generatoarea laterală a termoizolaţiei finite a conductei celei mai apropiate: 80 mm;
        ● între termoizolaţiile finite a două conducte apropiate: 100 mm;
        ● între faţa interioară a planşeului (plăcii de acoperire) şi generatoarea superioară a termiozolaţiei finite a conductei, în punctul cel mai de sus al acesteia: 50 mm;
        ● între radierul canalului şi generatoarea inferioară a termoizolaţiei finite a conductei, în punctul cel mai de jos al acesteia: 100 mm.

    15.23. Spaţiile de circulaţie din canalele circulabile şi semicirculabile au dimensiunile minime conform cu indicaţiile din Tabelul 15.1.
        Tabelul 15.1
        Dimensiunile minime ale spaţiului de circulaţie în canale

┌─────────────────┬────────────────────┐
│ │Dimensiunile minime │
│Tipul de canal │[mm] │
│ ├─────────┬──────────┤
│ │orizontal│vertical │
├─────────────────┼─────────┼──────────┤
│Canale │600 │1800 │
│circulabile │ │ │
├─────────────────┼─────────┼──────────┤
│Canale │600 │1400- 1600│
│semicirculabile │ │ │
└─────────────────┴─────────┴──────────┘



    15.24. Stabilirea dimensiunilor transversale ale canalelor circulabile sau semicirculabile se face corespunzător utilizării acestora.
    15.25. Adâncimea minimă de la suprafaţa solului sau a suprastructurii drumului până la partea superioară a elementelor de acoperire a canalelor pentru pozarea conductelor este:
        ● 80 cm în zona carosabilă;
        ● 60 cm în alei pietonale, cu condiţia luării măsurilor pentru evitarea îngheţului.
        Pentru spaţiile verzi, adâncimea se stabileşte în funcţie de modul de amenajare, întreţinere şi, eventual, circulaţia unor utilaje şi de evitare a îngheţului.


    CONDIŢII DE MONTARE
    Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apă rece şi a accesoriilor lor
    15.26. Conductele de apă rece se montează, de regulă, în exteriorul clădirilor, în pământ.
    15.27. Vanele de ramificaţii şi sectorizare cu diametrul de 200 mm şi mai mare se montează obligatoriu în cămine vizitabile.
    15.28. Pentru vanele prevăzute a fi montate direct în pământ se prevăd tije de manevră protejate în ţeava de ghidare şi cutii cu capac. În acest caz se utilizează numai vane din fontă cu mufe.
    15.29. Poziţia vanelor se marchează prin indicatoare vizibile.
    15.30. În cazul hidranţilor exteriori fără golire automată se asigură posibilităţi de închidere şi golire a acestora după utilizare. Armăturile de închidere şi golire se amplasează în subsolurile blocurilor sau, atunci când este posibil, în cămine.
    15.31. Fântânile cu jet pentru băut apă se prevăd cu dispozitive de închidere şi golire de apă a racordurilor respective în anotimpul friguros. Se asigură evacuarea apei de la fântâni prin intermediul unui cămin cu sifon sau gură de scurgere stradală.

    Condiţii de montare specifice reţelelor exterioare de apă caldă de consum
    15.32. Montarea conductelor de distribuţie ale apei calde de consum se poate face:
    - în canale de protecţie împreună cu conductele instalaţiei de încălzire, însă cu termoizolaţie separată;
    – direct în pământ, când sunt preizolate termic şi protejate cu o manta de protecţie din material plastic.

    15.33. Conductele de recirculare ale apei calde de consum au trasee comune cu cele de distribuţie ale apei calde.
    15.34. Pentru reţelele de apă caldă de consum montate în canale de protecţie se folosesc, de regulă, canale tip vizitabil.

    INSTALAŢII INTERIOARE DE APĂ ŞI CANALIZARE
    Alcătuire şi amplasare
    15.35. Traseele instalaţiilor interioare de apă şi de canalizare se aleg astfel încât să se asigure lungimi minime de conducte, posibilităţi de autocompensare a dilatărilor. Se coordonează realizarea tuturor instalaţiilor din subsolurile clădirilor, astfel încât să se asigure accesul nestingherit al personalului de întreţinere şi exploatare în caz de avarii şi demontarea uşoară în vederea reparaţiilor.
        Traseele conductelor şi legăturile la echipamente (schimbătoare de căldură, pompe, recipiente etc.) se aleg astfel încât să nu împiedice demontarea armăturilor şi aparatelor.
        În cazul utilizării aeratoarelor cu membrană pentru ventilarea canalizării, aeratoarele nu se montează în spaţii ascunse, ci în spaţii cu aport de aer şi care să permită, obligatoriu, şi exploatarea acestor echipamente/accesorii.

    15.36. La alegerea traseelor se evită trecerea prin:
    - încăperi cu medii agresive;
    – magazine, depozite de mărfuri, depozite de produse alimentare sau obiecte de valoare, degradabile etc.;
    – încăperi care, datorită conductelor, îşi diminuează valoarea funcţională (încăperi scunde, cămări);
    – încăperi cu substanţe care, în contact cu apa, pot produce incendii sau explozii.
        În cazul în care trecerea prin aceste încăperi nu poate fi evitată, se iau măsuri corespunzătoare (canale, tuburi de protecţie, izolări, tăvi colectoare etc.).

    15.37. La amplasarea coloanelor se ţine seama de următoarele recomandări:
    - se urmăreşte gruparea coloanelor de alimentare cu apă împreună cu cele de canalizare;
    – stabilirea numărului de coloane şi poziţia acestora se face astfel încât legăturile la obiectele sanitare să fie cât mai scurte;
    – poziţia unghiurilor de racordare ale conductelor de canalizare să nu favorizeze înfundarea reţelei;
    – se dă prioritate amplasării coloanelor de canalizare întrucât legăturile dintre obiectele sanitare şi coloane se realizează cu piese de dimensiuni mari, limitate ca tipuri constructive;
    – soluţia aleasă nu trebuie să dăuneze aspectului încăperii; coloanele montate aparent sunt amplasate, de regulă, în colţurile încăperilor;
    – coloanele care, în mod accidental pot fi expuse lovirilor, se protejează cu măşti.

    15.38. Se evită montarea instalaţiilor în spaţii a căror temperatură scade sub 0 °C. Dacă evitarea nu este posibilă, se iau măsuri pentru evitarea îngheţului, prin izolare termică împreună cu prevederea de cabluri electrice încălzitoare, în mod special pentru traseele/zonele în care prezenţa gheţii poate afecta funcţionarea continuă a instalaţiilor (respectiv pentru receptoare de terasă, rigole amplasate pe terasă, coloane de canalizare amplasate în exteriorul clădirilor, porţiunile din traseele de alimentare cu apă amplasate în spaţii deschise etc.).
    15.39. Se evită retragerile de coloane de apă şi canalizare la plafoanele încăperilor cu funcţiuni de vânzare în unităţi comerciale, depozite de alimente, birouri etc, prin amplasarea coloanelor pe lângă pereţii sau stâlpii încăperilor.
    15.40. Se interzice trecerea conductelor prin camere frigorifice, casa liftului, coşuri şi canale de fum, haznale, spaţii neaccesibile, coşuri de ventilare, deasupra tablourilor electrice. În cazul amplasării conductelor de apă deasupra planşeului încăperii transformatoarelor, se iau măsuri speciale de evacuare a apelor în caz de avarie.
    15.41. Panta minimă a conductelor de alimentare cu apă este de 1 la mie, în vederea asigurării golirii acestora. La conductele cu diametrul mai mare de 2", se admite montajul orizontal.
    15.42. Pe traseele comune, conductele instalaţiilor se montează în plase orizontale - la pozarea pe tavan - sau verticale - la pozarea pe pereţi, astfel încât să poată folosi suporturi (reazeme) comune.
    15.43. În cazul grupării conductelor în plase pe mai multe rânduri, se lasă spaţiu suficient între rândurile de conducte, precum şi între conducte şi elementele de construcţie pentru plecările derivaţiilor, manevrarea robinetelor, precum şi pentru întreţinere, revizii, reparaţii etc.
    15.44. Distanţa minimă între conducte paralele neizolate sau între acestea şi suprafeţele finite ale elementelor de construcţii adiacente este de minimum 10 cm. Pentru conductele izolate termic, distanţa între feţele exterioare ale izolaţiei sau între acestea şi suprafaţa finită a elementelor de construcţii vecine este de minimum 10 cm.
    15.45. Distanţa între flanşele armăturilor a două conducte apropiate este de cel puţin 5 cm. Armăturile se montează decalat, astfel încât distanţa între flanşele armăturii şi conducta apropiată sau izolaţia acesteia să nu fie mai mică de 5 cm.
    15.46. De regulă, conductele de apă se montează în acelaşi plan orizontal sau deasupra celor de canalizare.
    15.47. Conductele de apă rece se montează, de regulă, sub conductele de apă caldă, cu excepţia conductelor de mase plastice.
    15.48. Poziţia conductelor de apă sau canalizare faţă de conductele altor instalaţii, precum şi distanţele minime faţă de acestea, se verifică conform cu prescripţiile în vigoare, în principal, pentru:
    - instalaţiile electrice,
    – instalaţiile de gaze.

    15.49. În sistemele de alimentare cu apă cu distribuţie inferioară, conductele de distribuţie orizontale din clădiri se amplasează în subsolul general, dacă există, sau în subsol tehnic. Pentru conductele de distribuţie ale clădirilor fără subsol se prevăd canale circulabile pe întregul traseu al conductelor.
    15.50. În interiorul clădirilor nu se admite montarea direct în pământ, sub clădire, a conductelor de apă sub presiune. În cazul clădirilor industriale, conductele se montează în canale vizitabile. Nu se admite montarea conductelor sub presiune sub fundaţiile clădirilor.
    15.51. În situaţiile clădirilor fără subsol, pentru racordarea instalaţiilor de canalizare interioare la reţelele exterioare se adoptă soluţia cu montarea colectoarelor de canalizare sub clădiri cu trasee cât mai scurte (cu lungimi sub 6 m, montarea realizându-se din tronsoane cu evitarea îmbinărilor); dacă lungimile colectoarelor astfel amplasate depăşesc lungimea de 6 m, este necesară introducerea de intersecţii vizitabile cu piese de curăţire, iar diametrul colectoarelor astfel montate se alege cu 2 trepte mai mare, panta rezultând din calculul hidraulic.
    15.52. La trecerea prin pereţi şi planşee, conductele şi coloanele de apă, se montează în tuburi de protecţie (manşoane). În cazul conductelor de alimentare cu apă, canalizare sau ventilare a canalizării, atunci când acestea străpung anvelopa clădirii sau un perete/planşeu care delimitează spaţiu încălzit/climatizat de spaţiu/neîncălzit/neclimatizat, se vor prevedea măsuri de asigurare a etanşeităţii la aer a acestora care să corespundă cerinţelor clădirilor cu consum redus de energie (nZEB).
        Partea superioară a manşoanelor de protecţie din încăperile dotate cu instalaţii sanitare (băi, bucătării, spălătorii), depăşeşte nivelul pardoselii finite cu 2 - 3 cm.

    15.53. Se evită trecerea conductelor prin rosturile de tasare-dilatare ale construcţiilor separate prin pereţi.
        În cazurile când aceasta nu se poate evita, se admite trecerea conductelor numai în subsoluri, luându-se măsuri pentru împiedicarea distrugerii conductelor ca urmare a tasărilor diferite ale construcţiilor, prevăzându-se goluri care sunt mai mari decât diametrul exterior al conductelor cu 10 - 15 cm, conductele montându-se la partea inferioară a acestora.

    15.54. La trecerea conductelor prin subsoluri având adăposturi de apărare civilă se respectă prevederile normelor tehnice privind proiectare şi executarea adăposturilor de apărare civilă în cadrul clădirilor noi.
    15.55. La trecerea conductelor prin elemente de construcţie rezistente la foc (pereţi şi planşee) se respectă prevederile reglementărilor tehnice specifice (normativ P118).
    15.56. La clădirile înalte şi foarte înalte, precum şi la clădirile cu săli aglomerate, trecerile conductelor prin elementele de construcţie se execută având în vedere şi prevederile din reglementările tehnice specifice ale acestora.
    15.57. În cazul construcţiilor amplasate în terenuri sensibile la umezire, amplasarea conductelor de apă şi de canalizare se face conform reglementării tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe pământuri sensibile la umezire.
    15.58. Pentru cazul construcţiilor amplasate în diferite zone seismice se au în vedere şi prevederile reglementărilor tehnice în vigoare privind proiectarea seismică a clădirilor.
    15.59. În porţiunile în care conductele traversează elemente de construcţie nu se admit îmbinări ale acestora. De asemenea, nu se admite montarea în şapă a îmbinărilor conductelor sub presiune. Se vor alege trasee alternative prin şliţuri realizate prin pereţi (nestructurali) sau trasee placate pe pereţi structurali (sau similar, având ca efect montare neaparentă). Pentru porţiunile de trasee care trebuie amplasate în şapă se utilizează tronsoane de conductă fără îmbinări (de exemplu, conducte colac, amplasate în tuburi de protecţie conform instrucţiunilor fişelor tehnice ale producătorului, care să permită mişcarea liberă a conductelor datorită dilatării şi să asigure protecţia mecanică a conductelor).
    15.60. La clădirile de locuit, în camerele de baie şi bucătării, coloanele de alimentare cu apă şi canalizare se maschează cu elemente de acoperire estetice, uşor demontabile pentru a se asigura condiţii de igienă, precum şi pentru efectuarea de revizii şi reparaţii. Coloanele de alimentare cu apă şi canalizare menajeră se montează fie în spaţii comune cu acces direct, fie în interiorul apartamentului deservit, cu posibilitatea de intervenţie, întreţinere din apartamentul respectiv. Coloanele de canalizare meteorică se corelează cu poziţia receptoarelor de terasă, şi se montează doar spaţii în care pot fi întreţinute (de exemplu se asigură acces la piesele de curăţire) şi pot fi înlocuite, în caz de nevoie.
    15.61. Pentru legăturile ce urmează a rămâne aparente, se are în vedere aspectul estetic, precum şi protecţia faţă de loviri accidentale.

    Amplasarea şi montarea armăturilor
    15.62. Conductele instalaţiilor interioare de apă se montează asigurându-se golirea printr-un număr minim de dispozitive şi armături.
    15.63. Conductele de alimentare şi legăturile la armăturile de serviciu ale obiectelor sanitare se prevăd cu robinete de închidere şi reglaj, eventual cu dispozitiv de reglaj.
        La clădirile civile şi industriale se admit robinete cu închidere şi reglaj comune pentru câte un grup de obiecte sanitare.
        La fiecare coloană de apă rece şi caldă se prevăd robinete de închidere şi golire la baza coloanelor.

    15.64. Montarea armăturilor pe conductele de apă din PVC, polietilenă şi polipropilenă, precum şi amplasarea lor se face conform reglementărilor specifice.
    15.65. Poziţionarea armăturilor se face în locuri accesibile astfel încât să permită manevrarea şi demontarea, în vederea întreţinerii şi reparaţiilor în condiţii normale.
    15.66. Armăturile grele montate pe conducte se prevăd cu suporţi pentru a evita încărcarea suplimentară a conductelor.

    COMPONENŢA REŢELELOR DE CANALIZARE EXTERIOARĂ
    15.67. Reţeaua exterioară de canalizare poate să colecteze, într-o incintă, ape uzate menajere, meteorice, industriale etc.
        Apele preluate în reţeaua de canalizare de incintă pot proveni de la:
        ● Instalaţiile interioare ale clădirilor de locuit, locuinţe individuale sau înşiruite;
        ● Instalaţiile interioare ale clădirilor cu destinaţie publică (şcoli, unităţi de activitate publică, complexe sportive etc.);
        ● Apa uzată menajeră provenită de la grupurile sanitare ale unităţilor industriale;
        ● Apa uzată menajeră sau industrială colectată direct sau provenind de la staţii de pre-epurare atunci când condiţiile de calitate sunt diferite de cele ale apei admise în reţeaua publică (de exemplu, spitale, clădiri de sănătate, clinici, unităţi industriale etc.);
        ● Apa din precipitaţii, introdusă în canalizare prin gurile de scurgere, rigole (apa din ploi, apa din topirea zăpezii, gheţii);
        ● Apa subterană infiltrată prin defecţiunile colectoarelor sau construcţiilor anexe;
        ● Lista nu este limitativă.


    15.68. Reţeaua exterioară de canalizare în incintă poate să conţină următoarele elemente componente:
    - Colectoarele care asigură transportul apei colectate;
    – Construcţiile accesorii care asigură buna funcţionare a reţelei, după cum urmează:
        ● racorduri de la instalaţiile interioare de canalizare către reţeaua exterioară de incintă;
        ● cămine de canalizare, care pot fi cămine de intersecţie, de schimbare a direcţiei, de rupere de pantă, de aliniament (căminele se amplasează la 50 m distanţă între ele, la schimbări de direcţie şi în punctele de ramificaţii), de prelevare de probe pentru controlul calităţii apei etc.;
        ● sisteme de preluare ape meteorice de pe platforma incintei, respectiv guri de scurgere, rigole etc.;
        ● separatoare montate în vederea respectării normativului NTPA 002 (separatoare de grăsimi, de hidrocarburi, nisip, nămol etc.) pentru deversare în reţele exterioare de canalizare;
        ● separatoare montate în vederea respectării normativului NTPA 001 (separatoare de grăsimi, de hidrocarburi, nisip, nămol etc.) pentru deversare în mediul natural, conform condiţiilor specifice;
        ● staţii exterioare de pompare ape uzate, ape meteorice;
        ● cămin racord către canalizarea orăşenească;
        ● bazine de retenţie ape meteorice;
        ● bazine de retenţie cu sisteme de infiltrare în sol, dacă condiţiile solului şi nivelul stratului freatic o permit, împreună cu acordul instituţiilor de control abilitate;
        ● bazine de retenţie ale apelor industriale periculoase provenite din stingerea incendiilor cu regim special, care se gestionează conform indicaţiilor inginerilor tehnologi;
        ● rezervoare etanş vidanjabile pentru ape menajere;
        ● staţii de epurare locale, dacă există posibilitatea deversării apei epurate conform normativului NTPA 001 într-un mediu natural şi pentru care este necesară monitorizarea funcţionării corecte a acesteia; se va obţine avizul instituţiilor de control abilitate, respectând legislaţia curentă.


    15.69. În principiu, reţelele exterioare de canalizare în incinte pot fi adoptate în sistem unitar, separativ sau mixt, conform SR 1846-1 şi SR 1846-2, SR EN 752, NP133. Sistemul se adoptă în funcţie de natura apelor uzate şi de condiţiile de deversare a acestor ape din incintă, cu respectarea legislaţiei de profil.
    15.70. Apele deversate din instalaţiile interioare pot necesita pre-epurare înainte de deversarea în reţeaua exterioară de incintă, prin introducerea de separatoare de grăsimi (de exemplu, pentru clădiri în care se desfăşoară activităţi/servicii în industria alimentară, cafenele, restaurante, fast-food etc.), hidrocarburi, nisip, nămol, dezinfecţie, sisteme de pre- epurare adecvate etc, în vederea respectării NTPA 002.
    15.71. Apele meteorice colectate în incinta exterioară sau preluate din zone de parcare exterioară vor fi dirijate către separatoare de hidrocarburi înainte de deversarea în reţeaua publică a localităţii sau în bazinele de retenţie. Bazinele de retenţie ale apelor meteorice trebuie golite în timpul cel mai scurt (sau cel menţionat prin avize, dacă este specificat), având în vedere că trebuie să asigure volumul necesar pentru colectarea apei meteorice provenită din următoarea ploaie.
    15.72. Rezervoarele, bazinele, staţiile de pompare trebuie prevăzute cu sisteme de ventilare naturală şi cu trepte de acces şi accesorii pentru exploatare, întreţinere.

    16. IZOLAREA TERMICA A CONDUCTELOR ŞI ECHIPAMENTELOR, PROTECŢIA ACESTORA ÎMPOTRIVA COROZIUNII, ASIGURAREA ETANŞEITĂŢII LA AER A ANVELOPEI CLĂDIRII
    Izolarea termică a conductelor
    16.1. Izolaţiile termice se aplică pe conducte, compensatoare, distribuitoare, colectoare, rezervoare de apă, recipiente hidropneumatice, boilere şi aparate în contra curent, în scopul reducerii pierderilor de căldură, sau pentru a se evita producerea condensului pe suprafeţele reci ale acestora.
    16.2. La proiectarea şi executarea izolaţiilor termice se respectă prevederile din actele normative şi/sau detaliile de specialitate.
    16.3. La izolarea termică a elementelor instalaţiilor nu este permisă folosirea de materiale degradabile sau a celor care, datorită încălzirii, se înmoaie, îşi diminuează capacitatea de izolare termică sau degajă gaze, noxe etc., în condiţiile normale de exploatare.
    16.4. Conductele de apă se izolează astfel:
    - conductele montate sub tencuială, cu conducte preizolate;
    – conductele montate aparent, cu vată minerală, vată de sticlă sau spumă de poliuretan, etc, protejate la exterior sau conducte preizolate.

    16.5. Conductele mascate se izolează fără protecţie specială în exterior, iar cele preizolate cu protecţie la exterior.
        Termoizolaţia conductelor montate în subsoluri tehnice şi canale subterane se prevede cu înveliş protector, în cazul folosirii conductelor preizolate.
        Termoizolaţia conductelor montate aparent în alte niveluri ale clădiri, inclusiv subsoluri folosite, se prevede cu înveliş protector şi finisaj, stabilit în concordanţă cu rolul funcţional al nivelului respectiv.

    16.6. Izolaţia conductelor montate în exterior - pe suporţi, stâlpi sau pe faţa exterioară a pereţilor clădirilor - se prevede cu înveliş de protecţie contra intemperiilor.
    16.7. Izolaţia armăturilor, compensatoarelor cu presetupă şi a îmbinărilor cu flanşe se realizează de tip izolaţie demontabilă.
    16.8. Conductele de distribuţie a apei calde de consum montate direct în pământ se pot executa cu conducte preizolate, protejate la exterior cu manta din material plastic şi prevăzute cu fir însoţitor pentru semnalarea eventualelor defecţiuni. În acelaşi mod se izolează şi accesoriile (coturi, curbe, vane etc.).
    16.9. În documentaţiile tehnice elaborate în cursul proiectării se va menţiona obligativitatea asigurării etanşeităţii golurilor rezultate din străpungerile anvelopei de către instalaţiile sanitare.

    PROTECŢIA ÎMPOTRIVA COROZIUNII EXTERIOARE A CONDUCTELOR
    16.10. Izolaţiile contra coroziunii se folosesc pentru conducte şi alte piese metalice îngropate în sol sau montate în medii agresive.
    16.11. La montarea fără canal a reţelelor se are în vedere agresivitatea solului şi a apelor freatice, precum şi curenţii de dispersie şi se prevede, dacă este necesar, protecţia catodică a conductelor împotriva coroziunii.
        Stabilirea protecţiei catodice, proiectarea şi executarea acestei protecţii se face potrivit indicaţiilor din reglementarea tehnică privind protecţia contra coroziunii a construcţiilor metalice îngropate.

    16.12. Vopsirea conductelor şi a izolaţiilor se face în culori corespunzătoare fluidului transportat.

    Asigurarea etanşeităţii anvelopei şi reducerea punţilor termice
    16.13. Trecerile conductelor de alimentare cu apă, canalizare sau ventilare a canalizării prin elementele de construcţie care delimitează spaţiile încălzite/climatizate de cele neîncălzite/neclimatizate se vor face asigurându-se etanşeitatea la aer a străpungerilor respective în concordanţă cu cerinţele clădirilor cu consum redus de energie (nZEB) precum şi hidroizolarea acolo unde este cazul; Se vor prevedea măsuri pentru reducerea efectelor punţilor termice care pot apărea în cazul acestor străpungeri.
    16.14. Modul de realizare al acestor treceri şi asigurarea etanşeităţii la aer, a hidroizolaţiei precum şi modul în care este redus efectul de punte termică se va detalia în proiect în colaborare cu proiectanţii celorlalte specialităţi implicate cum ar fi arhitectura sau după caz structura; realizarea acestor detalii de execuţie cad în sarcina mai multor specialităţi implicate în proiect care trebuie să colaboreze pentru asigurarea calităţii proiectului în conformitate cu normele în vigoare.

    17. AMENAJĂRI CONSTRUCTIVE PENTRU INSTALAŢII
    SUBSOLURI TEHNICE ŞI CANALE
    17.1. Pentru montarea şi întreţinerea instalaţiilor în clădirile care nu necesită subsol cu funcţiuni bine precizate, se pot utiliza subsoluri tehnice, vizitabile, având înălţimea liberă minimă de 1,80 m; subsolurile tehnice se prevăd cu goluri pentru introducerea ţevilor şi tuburilor necesare pentru eventualele reparaţii sau înlocuirii de conducte, precum şi cu canale de ventilare.
        Canalele de ventilare sunt duse peste acoperişul clădirii (distanţă recomandată de 50 cm peste nivelul acoperişului), iar subsolurile tehnice se pot prevedea cu instalaţii de iluminat.

    17.2. În cazul subsolurilor sau a subsolurilor tehnice, pardoseala se execută cu pante şi rigole spre punctele de colectare a scurgerilor accidentale de apă.
    17.3. Accesul la subsolurile tehnice, destinate instalaţiilor, este asigurat prin scări şi uşi normale, cu gabarit corespunzător necesităţilor de control şi întreţinere a instalaţiilor.
    17.4. Canalele circulabile se prevăd cu trape de acces de dimensiuni corespunzătoare, restul amenajărilor constructive fiind cele menţionate la subsolurile tehnice.
    17.5. Canalele pentru conducte se prevăd cu posibilităţi de evacuare a apei rezultate la golirea sau aerisirea conductelor.
    În acest scop, canalele se execută cu pantă longitudinală de maximum 1 la mie, iar suporţii sau postamentele conductelor se prevăd cu orificii la partea inferioară pentru a permite scurgerea apei.

    17.6. Evacuarea apelor de scurgere se face din punctele cele mai joase ale canalelor prin cuve de colectare. Evacuarea se face, prin pompe fixe sau mobile, la reţeaua de canalizare.
    17.7. În zone cu nivel ridicat al pânzei de ape freatice se iau măsuri contra infiltraţiilor în canale (hidroizolaţii, drenuri etc.).
    17.8. Pentru întreţinerea şi manevrarea diferitelor armături ale conductelor montate în canale necirculabile se amenajează cămine de vizitare cu guri şi scări de acces. Dimensiunile gurilor de acces se stabilesc în raport cu mărimea armăturilor, dar nu mai mici decât 80 cm diametru.
    17.9. Racordarea canalelor exterioare la subsolurile tehnice se realizează astfel încât să permită preluarea tasării diferite a clădirilor faţă de canale, fără a periclita buna funcţionare a instalaţiilor.
    17.10. În cazul terenurilor sensibile la umezire: distanţa de amplasare şi condiţiile de montaj ale reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi racordarea la reţelele şi canalele exterioare, trebuie să respecte prevederile reglementărilor tehnice specifice.

    STAŢII DE RIDICARE A PRESIUNII
    17.11. Înălţimea încăperilor şi golurilor de acces se dimensionează astfel încât să permită atât introducerea şi montarea agregatelor, cât şi demontarea lor pentru reparaţii sau înlocuire.
    17.12. La staţiile supraterane sau semiîngropate se prevăd, pentru aerisire, ferestre cu ochiuri mobile, uşor accesibile pentru manevrare.
    17.13. Se asigură buna ventilare a încăperilor destinate spaţiilor tehnice şi, în mod special, a celor subterane.
    17.14. În cazul în care temperatura din interiorul staţiilor de ridicare a presiunii poate fi negativă se asigură încălzirea de gardă.
    17.15. În cazul cuplării staţiilor de ridicare a presiunii cu centralele termice, staţiile de ridicare a presiunii se amplasează într-o încăpere separată de centrala termică, fiind prevăzută uşa de acces între ele; se respectă legislaţia tehnică în vigoare (normativ I13, normativ P118/2 etc.).

    18. PROTECŢIA ÎMPOTRIVA ZGOMOTULUI
    18.1. La stabilirea soluţiilor instalaţiilor hidromecanice se ţine seama de prevederile reglementărilor referitoare la proiectarea şi execuţia privind protecţia fonică a clădirilor.
    18.2. Se urmăreşte izolarea faţă de spaţiile unde se cere o limitare a nivelului de zgomot a acelor elemente de instalaţii care în exploatare sunt surse de zgomot.
    18.3. În construcţiile în care se impun condiţii severe de silenţiozitate (studiouri de radio- televiziune, săli de concerte, hoteluri cu grad ridicat de confort, sanatorii etc.) se iau măsuri pentru izolarea fonică a conductelor şi/sau utilizarea conductelor cu calităţi fonoabsorbante certificate conform SR EN 14366.
        Încăperile în care aceste măsuri sunt necesare se stabilesc prin proiect.

    18.4. De asemenea, în clădirile de locuit, în cazul în care nu se poate evita montarea conductelor de alimentare cu apă şi canalizare pe pereţii dinspre camera de zi, se iau măsuri pentru izolarea fonică a conductelor şi/sau utilizarea conductelor cu calităţi fonoabsorbante certificate conform SR EN 14366, armăturilor şi a obiectelor sanitare.
        Nu se admite montarea conductelor de alimentare cu apă şi canalizare pe pereţii spre dormitoare, atât pentru apartamentul în discuţie, cât şi pentru cele învecinate.

    18.5. Staţiile de ridicare a presiunii care servesc ansambluri de blocuri se recomandă să fie amplasate în construcţii independente.
        Construcţia staţiei este amplasată faţă de alte construcţii de locuinţe şi social-culturale la distanţa impusă de reducerea nivelului de zgomot la valoarea admisă. Când acest lucru nu este posibil, se iau măsuri corespunzătoare de izolare la zgomot.

    18.6. În cazul amplasării staţiilor de ridicare a presiunii în clădiri, se interzice montarea echipamentului alături, sub sau deasupra încăperilor de dormit, de odihnă sau a celor în care se desfăşoară activităţi pe care zgomotul pompelor sau compresoarelor le poate perturba.
        În toate cazurile se iau măsuri de alegere a unor pompe silenţioase, de reducere a nivelului de zgomot la valoarea admisă şi luarea măsurilor de evitare a transmiterii zgomotului în restul clădirii.

    18.7. Agregatele se amplasează pe fundaţii proprii, fără legături cu pardoseala sau alte elemente de construcţii.
        Postamentele se prevăd cu izolaţii pentru a împiedica transmiterea vibraţiilor către elementele de construcţii.
        Spaţiile între fundaţiile clădirii şi fundaţiile electropompelor sunt de minimum 25 cm. Se pot prevedea postamente comune pentru două agregate.
        Se recomandă intercalarea de racorduri elastice între electropompe şi conducte.
        În toate cazurile, la montarea pompelor se au în vedere şi indicaţiile de montaj ale cărţii tehnice a pompelor.

    18.8. La staţiile de ridicare a presiunii la care se prevăd măsuri pentru reducerea zgomotului se evită legăturile rigide la trecerea conductelor prin elemente de construcţii. La dimensionarea instalaţiilor se aplică viteza recomandată conform Tabel 12.1, în funcţie de diametrele conductelor respective.

    19. ECHIPAMENTE DE INSTALAŢII
    PREVEDERI GENERALE
    19.1. Pentru ca instalaţiile sanitare din clădiri şi instalaţiile de alimentare cu apă şi canalizare din ansambluri de clădiri să corespundă în exploatare cerinţelor de calitate, funcţionalitate şi fiabilitate, echipamentele utilizate la realizarea instalaţiilor (aparate, armături, ţevi etc.) trebuie să îndeplinească anumite condiţii de care este necesar să se ţină seama la proiectarea şi executarea lucrărilor.
    19.2. Echipamentele utilizate trebuie să îndeplinească toate caracteristicile (dimensiuni, condiţii de funcţionalitate etc.) prevăzute în proiect.
    19.3. Pentru utilizarea produselor, procedeelor şi echipamentelor în construcţii, se va respecta legislaţia specifică aplicabilă, în vigoare, domeniului produse pentru construcţii.
    19.4. Montarea echipamentelor se face ţinând seamă de prevederile din documentaţia tehnică a echipamentului respectiv şi de precizările din legislaţia specifică aplicabilă, în vigoare, domeniului produse pentru construcţii.

    CONDUCTE
    19.5. Se recomandă utilizarea în instalaţiile interioare a următoarelor ţevi şi tuburi (lista nu este limitativă):
    - pentru conducte de apă rece: ţevi din oţel zincat şi ţevi din mase plastice;
    – pentru conducte de apă caldă: ţevi din oţel zincat, ţevi din mase plastice rezistente la temperatură;
    – pentru conducte de canalizare: ţevi din PVC ; ţevi din polipropilenă (PP); fontă ; PEHD.
    – pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de apă rece şi caldă: tuburi flexibile din metal sau mase plastice;
    – pentru racordarea obiectelor sanitare la instalaţia de canalizare: tuburi din metal şi ţevi din mase plastice;
    – pentru racordarea pompelor la instalaţii: tuburi flexibile din metal sau mase plastice, tuburi din cauciuc etc.
        Utilizarea ţevilor şi tuburilor în instalaţiile de alimentare cu apă rece, caldă şi de canalizare se face cu respectarea indicaţiilor furnizorului, iar pentru apa potabilă şi cu acordul specific pentru transportul apei potabile.

    19.6. La reţelele exterioare de apă şi de canalizare din ansamblurile clădirilor de locuit, a clădirilor civile şi industriale se recomandă folosirea, cu prioritate, a următoarelor ţevi şi tuburi:
    - pentru conducte de apă rece: ţevi din mase plastice, ţevi din oţel, protejate în interior contra coroziunii (prin zincare sau prin alt procedeu), tuburi din beton precomprimat;
    – pentru conducte de apă caldă: ţevi din oţel protejate la interior contra coroziunii (prin zincare sau alt procedeu) şi ţevi din mase plastice rezistente la temperatura apei calde;
    – pentru conducte de canalizare a apelor uzate menajere şi a apelor meteorice: tuburi din beton simplu, din beton armat, şi tuburi din mase plastice, materiale plastice armate cu fibră de sticlă etc., rezistente la fluidele care sunt transportate.


    ARMĂTURI DE ÎNCHIDERE
    19.7. Pentru instalaţiile funcţionând cu presiuni până la 6 bar se recomandă utilizarea robinetelor de trecere cu ventil şi mufe, cu sau fără descărcare, pentru diametrele 3/8"...2", respectiv a robinetelor cu sertar şi mufe cu filet, pentru diametre mai mari, precum şi a robinetelor cu ventil sferic (bilă).
    19.8. Se recomandă utilizarea armăturilor cu flanşe atunci când acestea sunt legate funcţional de echipamente care, periodic, necesită demontări (pompe, rezervoare ş.a.).
    19.9. Pentru instalaţiile care funcţionează la presiuni mai mari de 6 bar, se utilizează armături de tip special pentru presiunile nominale respective.

    20. EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII
    PREVEDERI GENERALE
    20.1. Pentru conductele instalaţiilor sanitare, pot fi utilizate materiale care respectă standardele europene sau care au agremente tehnice, şi cu respectarea legislaţiei curente; se vor respecta prescripţiile de execuţie indicate de standardele europene specifice şi/sau producător (agrementate) împreună cu legislaţia curentă. Executarea instalaţiilor sanitare se face coordonat cu celelalte instalaţii. Această coordonare se urmăreşte pe întreg parcursul execuţiei, începând de la trasare.
    20.2. La traversarea planşeelor sau a pereţilor din beton armat se folosesc golurile prevăzute în proiect sau piesele de trecere montate special.

    VERIFICAREA MATERIALELOR
    20.3. La executarea lucrărilor se utilizează numai echipamente care corespund tehnic şi calitativ prevederilor proiectului.

    DEPOZITARE ŞI MANIPULARE
    20.4. Păstrarea echipamentelor de instalaţii sanitare se face potrivit specificaţiilor, în condiţii care să asigure buna lor conservare.
    20.5. Manipularea materialelor se face cu respectarea normelor privind securitatea muncii şi evitarea deteriorării acestora.

    TEHNOLOGII DE ÎMBINARE, ETANŞARE ŞI FASONARE A ŢEVILOR DIN OŢEL
    20.6. Îmbinarea ţevilor din oţel zincat se face prin fitinguri zincate sau prin flanşe cu filet. Îmbinarea prin sudură se admite, în general, la instalaţii sanitare pentru confecţii metalice, precum: distribuitoare, rezervoare etc. care, după execuţie, se izolează anticorosiv.
    20.7. Garniturile îmbinărilor cu flanşe nu trebuie să obtureze secţiunea de trecere a ţevii, iar marginea garniturii nu trebuie să ajungă până la şuruburile flanşei.
    20.8. Pentru realizarea îmbinărilor prin flanşe la conducte de apă rece şi caldă din oţel zincat se pot utiliza flanşe plate cu filet. În cazurile în care sunt necesare intervenţii frecvente în timpul exploatării, se pot folosi îmbinări demontabile care sunt admise numai în locuri accesibile, vizitabile.

    MONTAREA CONDUCTELOR
    Conducte de apă rece şi caldă
    20.9. Conductele se montează după ce, în prealabil, s-a făcut trasarea lor.
        La trasare se respectă pantele prevăzute în proiect, astfel încât să fie asigurată, după caz, aerisirea şi golirea completă a conductelor.

    20.10. Ţevile sudate longitudinal se montează astfel încât sudura să fie vizibilă pe toată lungimea ei.
    20.11. Coloanele din oţel zincat se fixează pe elementele de construcţie prin brăţări montate, de regulă, câte una pe etaj, însă nu la mai mult de 3,50 m distanţă una de alta. Coloanele din mase plastice se fixează de elementele de construcţii potrivit reglementărilor specifice de utilizare.

    Conducte din gresie ceramică pentru canalizare
    20.12. La executarea reţelelor din gresie ceramică (bazalt artificial) se folosesc tuburi şi piese de legătură cu mufă sau cu flanşe.
    20.13. La montajul îngropat în pământ, tuburile se aşează pe un pat de nisip.
    20.14. Tuburile din gresie ceramică se îmbină prin mufe, etanşarea asigurându-se cu materiale de etanşare corespunzătoare, similar ca la tuburile din fontă.

    Conducte din gresie ceramică antiacidă
    20.15. La executarea reţelelor din gresie ceramică antiacidă se folosesc tuburi şi piese de legătură cu mufă sau cu flanşe.
    20.16. Îmbinarea, etanşarea şi fixarea tuburilor cu mufe se face utilizându-se chituri antiacide corespunzătoare.
    20.17. Îmbinarea şi etanşarea tuburilor cu flanşe se face cu ajutorul inelelor şi garniturilor speciale.
    20.18. Montarea şi fixarea tuburilor din gresie ceramică antiacidă se face la fel ca la tuburile din ceramică.

    Conducte de apă şi de canalizare din mase plastice
    20.19. Îmbinarea şi montarea conductelor de alimentare cu apă şi de canalizare din mase plastice se face conform reglementărilor tehnice specifice, standardele europene specifice şi/sau producător (agrementate).

    Executarea izolaţiilor
    20.20. Lucrările de izolare ale conductelor se încep numai dacă, în prealabil, s-au efectuat probele de presiune.
    20.21. Izolaţiile termice ale conductelor şi aparatelor se aplică numai după curăţirea şi protejarea anticorosivă a suprafeţelor.
    20.22. Izolaţiile termice aplicate pe conducte se întrerup în dreptul organelor de închidere şi de manevră, a elementelor de susţinere şi la îmbinările cu flanşe, precum şi la manşoanele de trecere prin elemente de construcţie.

    Montarea obiectelor sanitare şi a accesoriilor
    20.23. Fixarea obiectelor sanitare pe elemente de construcţii se poate face fie direct, prin şuruburi, fie indirect, prin intermediul consolelor sau a altor dispozitive de susţinere.
    20.24. Pentru obiectele sanitare montate grupat - lavoare, spălătoare etc. - se pot utiliza stative metalice.
    20.25. Armăturile de perete ale obiectelor sanitare se aplică la faţa finită a peretelui.
    20.26. În scopul evitării deteriorării obiectelor sanitare, pe timpul executării lucrărilor de finisaj la construcţie, acestea se protejează obligatoriu până la terminarea lucrărilor respective.

    Montarea armăturilor de închidere, siguranţă şi control
    20.27. Toate armăturile se montează în poziţia închis.
    20.28. Supapele de siguranţă cu pârghie şi contra - greutate se montează astfel încât tija să fie verticală.

    Săpături, umpluturi, lucrări auxiliare
    20.29. Lucrările de săpătură şi umplutură se execută conform prescripţiilor în vigoare privind securitatea muncii.
    20.30. Determinarea lăţimii şanţurilor se stabileşte în funcţie de diametrul exterior al conductei conform SR EN 1610.
    20.31. Pe măsura adâncirii săpăturii, se iau măsuri de sprijinire corespunzătoare a pereţilor. Concomitent, se iau şi alte măsuri de tehnica securităţii muncii, indicate pentru lucrări de acest fel.
    20.32. În cazul în care natura terenului nu asigură stabilitatea în timp a reţelelor (terenuri de umplutură, mlăştinoase etc.) se iau măsuri de specifice (batere, radiere de beton, grinzi, piloni etc).
    20.33. În cazul în care, pe fundul şanţului, există bolovani, stânci, fundaţii vechi etc., care pot produce deteriorarea conductelor, se crează un "pat protector" de nisip sau pământ mărunt, pe care se amplasează conducta.
    20.34. Umplutura de pământ peste conducte se execută numai după efectuarea probelor la aceste instalaţii.
    20.35. La săpăturile care traversează căi de circulaţie se iau măsuri pentru evitarea tasării suprastructurii.

    Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor
    20.36. Verificarea calităţii execuţiei lucrărilor de instalaţii sanitare se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data realizării acestora urmărindu-se şi aspectele legate de asigurarea etanşeităţii la aer a clădirii şi a hidroizolaţiei referitoare la străpungerile cauzate de către conductele instalaţiilor sanitare.

    21. PROBE, REGLAREA INSTALAŢIILOR PROBELE INSTALAŢIILOR
    Conducte de apă rece şi caldă de consum în instalaţiile interioare
    21.1. Conductele de apă rece şi caldă de consum sunt supuse la următoarele probe:
    - proba de etanşeitate la presiune la rece;
    – proba de etanşeitate şi rezistenţă la cald a conductelor de apă caldă şi a celor de circulaţie;
    – proba de funcţionare la apă rece şi caldă.

    21.2. Proba de etanşeitate la presiune la rece, ca şi proba de etanşeitate şi rezistenţă la cald se efectuează înainte de montarea aparatelor şi armăturilor de serviciu la obiectele sanitare şi celelalte puncte de consum, extremităţile conductelor fiind obturate cu flanşe oarbe sau dopuri.
    21.3. Presiunea de încercare la etanşeitate şi rezistenţă la cald la conductele de apă rece şi caldă este egală cu 1,5 x presiunea de regim, indicată în proiect pentru instalaţia respectivă de alimentare cu apă, dar nu mai mică de 6 bar. Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. într-un interval de 20 minute nu se admite scăderea presiunii. Presiunea în conducte se va realiza cu o pompă de încercări hidraulice şi se va citi pe un manometru montat pe pompă, care se va amplasa în punctul cel mai de jos al conductelor.
    21.4. Proba de funcţionare la apă rece şi caldă se efectuează după montarea armăturilor la obiectele sanitare şi la celelalte puncte de consum şi cu conductele sub presiunea hidraulică de regim. Se va verifica, prin deschiderea succesivă a armăturilor de alimentare, dacă apa ajunge, la presiunea de utilizare, la fiecare punct de consum în parte. Verificarea se va face prin deschiderea numărului de robinete de consum corespunzător simultaneităţii şi debitului de calcul. Pentru verificarea funcţionării conductelor de recirculare, se va măsura temperatura apei în conducta de apă caldă, la ieşirea din aparatul de preparare, şi din conducta de recirculare, înainte de racordarea la aparat. Proba de funcţionare la apă rece este de minim 6 ore.
    21.5. Proba de funcţionare şi rezistenţă la conductele de apă caldă, inclusiv la cele de recirculare, se face prin punerea în funcţiune a instalaţiei de apă caldă la presiunea de regim stabilită prin proiect şi la o temperatură de 55-60 °C. Presiunea şi temperatura de regim se vor păstra în instalaţie timpul necesar verificării etanşeităţii îmbinărilor şi a tuturor punctelor de susţinere şi fixare a conductelor supuse dilatărilor, dar nu mai puţin de 6 ore. După răcirea completă se va repeta încercarea de etanşeitate la presiune la rece.
    21.6. Proba de funcţionare se efectuează având echipamentele în funcţiune, conform prevederilor din proiect (staţii de ridicare a presiunii, aparate de preparare a apei calde, pompe etc.).

    Conducte de canalizare în instalaţiile interioare, colectoare cu curgere gravitaţională
    21.7. Conductele interioare de canalizare se supun la următoarele probe:
        ● proba de etanşeitate;
        ● proba de funcţionare.

    21.8. Proba de etanşeitate se efectuează prin verificarea etanşeităţii pe traseul conductelor de canalizare şi la punctele de îmbinare.
    21.9. Proba de etanşeitate la canalizare se face prin umplerea cu apă a conductelor astfel:
        ● conducte de canalizare a apelor meteorice pe toată înălţimea clădirii; durata de verificare a etanşeităţii este de minim 24 ore;
        ● conducte de canalizare ale apelor menajere, până la nivelul de refulare prin sifoanele de pardoseală sau prin obiectele sanitare; durata de verificare a etanşeităţii este, de regulă, de minim 24 ore.

    21.10. Proba de funcţionare se face prin alimentarea cu apă a obiectelor sanitare şi a punctelor de scurgere la un debit normal de funcţionare şi prin verificarea condiţiilor de scurgere.
    21.11. La efectuarea probelor de funcţionare se verifică pantele conductelor, starea pieselor de susţinere şi de fixare, existenţa pieselor de curăţire, conform precizărilor din proiect.

    Conducte de canalizare în instalaţiile interioare, conducte sub presiune
    21.12. Conductele interioare de evacuare ale apelor uzate sau meteorice sub presiune trebuie să reziste la 1,5 x presiunea de regim. Presiunea de regim trebuie să fie specificată în proiect. Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. Într-un interval de 20 de minute nu se admite scăderea presiunii. Pentru instalaţiile meteorice vacuumatice, se aplică şi testele specifice recomandate de furnizorul sistemului.

    Probe ale reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece şi caldă de consum
    21.13. Probele de presiune pentru reţelele exterioare sunt similare celor din instalaţiile interioare; trebuie realizate înainte de acoperirea cu pământ a acestora. Conductele se vor menţine sub presiune timpul necesar verificării tuturor traseelor şi îmbinărilor, dar nu mai puţin de 20 de minute. Într-un interval de 20 de minute nu se admite scăderea presiunii.

    Probe ale reţelelor exterioare de canalizare, de tip gravitaţional
    21.14. Se prevăd probe de etanşeitate conform normativului NP133 şi standardul SR EN 1610, atât pentru colectoare cât şi pentru cămine.
        Proba se face numai cu apă.
        În cadrul probei de etanşeitate se asigură următoarele:
        ● Colectoare - se instalează capace pe capătul conductelor, la intrarea în căminele de capăt ale colectorului, cu balon;
        ● Se asigura o presiune de verificare, de maxim 5 m col H(2)O şi minim 1 m H(2)O, măsurată de la generatoarea superioară a conductei, prin umplerea tronsonului sau a construcţiei verificate, până la nivelul terenului aferent punctului de control având cota minimă pe tronsonul testat;
        ● După umplerea conductelor şi/sau a căminului şi după atingerea presiunii de verificare necesare, poate fi necesar un timp de pregătire care în general este de o oră;
        ● Durata de verificare este, de regulă, de 30 minute;
        ● La finalul probei, obturatoarele pneumatice se depresurizează şi se observă condiţiile de curgere până la scurgerea completă a apei utilizate pentru proba.

        Restul de operaţii sunt indicate în normativul NP133.
        Pentru verificarea corectitudinii montării reţelelor exterioare de canalizare se aplică STAS 3051 - 91.
        Probe ale reţelelor exterioare de canalizare, trasee sub presiune
        ● Se prevăd probe de presiune şi etanşeitate pentru conducte şi armături.
        ● Se prevăd probe de funcţionare pentru pompe.
        ● Se aplică prevederile din normativul NP133 şi standardul SR EN 12050-1/2015.



    Reglarea hidraulică a instalaţiilor
    Reglarea instalaţiilor de alimentare cu apă (rece şi caldă) şi de recirculare a apei calde
    21.15. Pentru asigurarea regimului de funcţionare, reducerea pierderilor de apă şi a zgomotului, este necesară reglarea instalaţiei, astfel încât presiunea disponibilă la toate punctele de consum să fie cât mai aproape de valoarea presiunii minime de utilizare.

    Reglarea hidraulică a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi caldă, distribuţie şi recirculare
    21.16. În cazul în care presiunea în instalaţie este sub 6 bar, dar se constată existenţa unui excedent de presiune în instalaţie la intrarea în clădire, se pot utiliza robinete/dispozitive de reducere a presiunii şi reglare hidraulică, asigurându-se presiunea de utilizare la obiectele sanitare cele mai defavorizate.
    21.17. Pentru reducerea presiunii la valorile presiunii de utilizare în toate punctele de consum, se vor folosi robinetele de închidere de pe coloane, niveluri şi, în final, cele de reglaj de la obiectele sanitare. Se pot utiliza robinete/dispozitive de reducere a presiunii şi reglare hidraulică, în mod special pentru traseele de recirculare a apei calde de consum.
    21.18. Pentru fiecare baterie de amestec se va verifica presiunea disponibilă, astfel încât presiunea disponibilă a apei reci şi a apei calde să fie, pe cât posibil, egală.
    21.19. În cazul asigurării presiunii cu ajutorul staţiilor de hidrofor, se va verifica, în momentul pornirii pompelor, în condiţiile unui consum maxim, disponibilul de presiune la obiectele plasate cel mai defavorabil.
        Dacă în acest caz există, la aceste puncte de consum, o presiune disponibilă mai mare decât presiunea de utilizare, se va regla presostatul pentru o presiune de pornire mai mică, reducându-se corespunzător şi presiunea de oprire.
        Pentru celelalte puncte de consum reglajul se va face cu ajutorul robinetelor de închidere de pe coloane, niveluri şi cele de reglaj de la obiectele sanitare.

    21.20. Se recomandă montarea robinetelor de închidere şi reglaj la toate obiectele sanitare, la care nu au fost montate iniţial.
        Pentru a evita dereglarea instalaţiei, urmare a unor intervenţii necesare, se recomandă ca, pe lângă armăturile de închidere să se prevadă - cu ocazia reparaţiilor capitale - şi o armătură pentru reglarea presiunii, astfel încât, în cazul unor intervenţii, să se acţioneze numai armătura de închidere, cea de reglaj rămânând în poziţia în care a fost reglată.
        Reglarea hidraulică a instalaţiei de recirculare a apei calde.

    21.21. Reglajul hidraulic al reţelei de recirculare a apei de consum se va face după reglarea reţelei de distribuţie a apei calde, folosind armăturile de pe conductele de recirculare, împreună cu robinete/dispozitive de reglare (echilibrare) hidraulic.
    21.22. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare numai pe orizontală şi numai pentru conducta principală de distribuţie a apei calde - fără ramificaţii - nu este necesar un reglaj hidraulic.
    21.23. La instalaţiile prevăzute cu conductă de recirculare şi pe ramificaţii (până la baza coloanelor sau până la cel mai de sus obiect sanitar) reglajul hidraulic este necesar pentru a asigura recircularea apei calde prin toate conductele şi, deci, ridicarea gradului de confort şi reducerea pierderilor de apă şi energie. Reglajul se va face cu ajutorul robinetului de trecere montat pe conducta de recirculare care, dacă se încălzeşte, rezultă că pe conducta respectivă de recirculare circulă apa caldă.
        Reglajul instalaţiei poate fi considerat satisfăcător dacă la toate robinetele se constată aproximativ aceeaşi temperatură.
        Reglajul instalaţiei de recirculare începe cu ultima coloană a instalaţiei (situaţia cea mai dezavantajoasă), la care robinetul de închidere, de pe conducta de recirculare, se va lăsa complet deschis şi continuă spre sursa de producere. Reglajul se face în perioada de consum nul, cu instalaţia de preparare a apei calde în funcţiune. Armăturile utilizate pentru echilibrare nu vor avea deschideri mai mici de 1 mm pentru a diminua riscul de colmatare pentru aceste elemente. Pot fi utilizare robinete sau dispozitive de reglare hidraulică specifice.


    22. RECEPŢIA INSTALAŢIILOR
    22.1. Recepţia se efectuează atât la lucrări noi cât şi la intervenţiile în timp asupra instalaţiilor existente (modernizări, extinderi, reparaţii capitale) şi se realizează, potrivit legislaţiei aplicabile, în două etape:
        ● recepţia la terminarea lucrărilor
        ● recepţia finală, la expirarea perioadei de garanţie.


    23. EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR
    23.1. La exploatarea instalaţiilor de alimentare cu apă rece şi caldă de la reţeaua stradală şi la evacuarea apelor uzate la reţeaua de canalizare se urmăreşte, în principal:
        ● debitul de apă furnizat;
        ● regimul de presiune şi temperatură apei calde livrate;
        ● modul de furnizare al apei şi condiţiile de consum;
        ● modul de contorizare al apei;
        ● condiţii de evacuarea ale apelor uzate;
        ● asigurarea regimului de funcţionare al instalaţiilor etc.

    23.2. Delimitarea dintre instalaţiile interioare de alimentare cu apă şi canalizare şi reţelele stradale de alimentare cu apă şi canalizare se face în căminul de racord sau la vanele de sectorizare generală.
    23.3. Măsurarea apei consumate se face cu aparate de măsură, montate în puncte de delimitare a instalaţiilor.

    Asigurarea regimului de funcţionare al instalaţiilor
    23.4. Exploatarea instalaţiilor de sanitare trebuie să asigure menţinerea funcţionării normale a instalaţiilor şi încadrarea acestora în parametrii de performanţă proiectaţi.

    CONTROLUL, VERIFICAREA ŞI REVIZIA INSTALAŢIILOR SANITARE
    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă
    23.5. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă se face cu scopul de a asigura:
        ● regimul de debit şi presiune;
        ● etanşeitatea instalaţiei;
        ● temperatura apei calde.

    23.6. Menţinerea regimului de temperatură a apei calde asigură:
        ● condiţiile prescrise de funcţionare la punctele de consum a apei calde;
        ● eliminarea pericolului de opărire, la depăşirea temperaturii de 60 °C a apei calde;
        ● eliminarea pericolului de îmbolnăvire cu legionella.

    23.7. Pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire cu legionella, în fiecare lună, în instalaţia de alimentare cu apă caldă se asigură menţinerea unei temperaturi de 60 °C, în întreaga instalaţie, timp de 24 de ore. O atenţie deosebită se acordă rezervoarelor de acumulare a apei calde sau în ramurile instalaţiei cu circulaţie redusă, în care se controlează ca temperatura apei calde să atingă temperatura de 60 °C timp de 24 de ore; pot fi utilizate şi alte metode cu efect similar indicate în legislaţia tehnică de profil.

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă
    23.8. Revizia instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă se face periodic, de regulă o dată pe an, şi constă, în principal, în:
    - revizia etanşeităţii instalaţiei (conducte, îmbinări, armături de închidere şi de serviciu);
    – revizia gradului de corodare sau depunere prin demontarea unor armături de pe traseu şi controlarea capetelor conductelor;
    – revizia modului de fixare al suporţilor conductelor şi armăturilor şi al gradului de uzură al garniturilor aferente;
    – revizia manşoanelor de trecere prin pereţi şi planşee şi a izolaţiei dintre manşon şi conductă. Golurile din pereţi şi planşee cu rol de protecţie la foc, vor fi etanşate obligatoriu cu materiale rezistente la foc;
    – revizia modului de funcţionare al armăturilor de închidere (uşurinţă în manevrare, gradul de închidere şi deschidere, starea garniturilor); în cazul blocării sau reducerii secţiunii de trecere din cauza depunerilor, armăturile se demontează şi se curăţa, iar pentru etanşare se folosesc garnituri noi;
    – revizia etanşeităţii robinetelor de reţinere, verificarea reductoarelor de presiune prin demontarea şi verificarea pieselor componente şi, la nevoie, înlocuirea celor defecte;
    – revizia reglajului instalaţiei.

    23.9. După fiecare revizie sau după fiecare intervenţie la care s-au folosit robinetele de închidere pentru reglajul hidraulic al instalaţiei, se va efectua reglarea din nou a instalaţiei.

    Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de alimentare cu apă rece
    23.10. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare montate în sol se face prin parcurgerea traseului şi observarea:
        ● stării umpluturilor pe traseu;
        ● stării umpluturilor în jurul căminelor;
        ● băltirii sau depozitării de materiale pe traseul reţelei sau pe cămine;
        ● stării căminelor, starea generală a construcţiei căminului, starea capacului, a treptelor de acces şi a vanelor, precum şi existenţa apei în cămin.


    Controlul, verificarea şi revizia reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum
    23.11. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de alimentare cu apă caldă de consum se face, de regulă, odată cu controlul şi verificarea reţelelor termice.
        Controlul periodic constă în verificarea stării fizice a elementelor componente ale reţelei (conducte, armături, termoizolaţii, suporţi, sisteme de măsură etc.).
        Pentru porţiunile de reţea, separată de cea termică, se verifică în plus canalul termic şi căminele de vizitare, după caz.

    23.12. Verificarea constă în controlul coroziunii exterioare a conductelor, armăturilor, suporturilor şi a celorlalte elemente metalice, controlul stării termoizolaţiei şi a proiecţiei acestora.
    23.13. Revizia conductelor se face prin căminul de vizitare - o dată pe an - şi prin deschiderea canalelor nevizitabile - o dată la 2 ani.
        Revizia conductelor montate aerian se face o dată pe an.

    23.14. Controlul coroziunii exterioare, datorate curenţilor telurici, se face prin măsurători electrice la intervale de minimum 3 ani.

    Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei de apă rece şi caldă
    23.15. Pentru menţinerea calităţii apei la parametrii normali şi pentru eliminarea depunerilor din conducte, care reduc secţiunea utilă a acestora, este necesar ca, periodic, reţelele să fie curăţate, spălate şi dezinfectate.
    23.16. Curăţirea, spălarea şi dezinfectarea reţelei se efectuează la intervale de 3 - 5 ani sau atunci când se constată alterarea calităţii apei sau când s-au produs depuneri în conducte, şi întotdeauna după efectuarea unor lucrări de reparaţii sau extinderi. Procedura de dezinfectare a conductelor de alimentare cu apă este cea prevăzută în normativul NP133-1 pentru reţele exterioare de distribuţie a apei, aplicată instalaţiilor interioare.

    Controlul, verificarea şi revizia termoizolaţiei
    23.17. Verificarea termoizolaţiei constă în controlul vizual al protecţiei termoizolaţiei, a stării materialelor de protecţie a termoizolaţiei şi a inelelor distanţiere.
    23.18. Revizia termoizolaţiei se face la următoarele intervale:
        ● o dată pe an la reţele supraterane sau montate în canale termice vizitabile;
        ● o dată la 2 ani la reţele montate în canale nevizitabile, prin deschiderea acestora.


    Controlul, verificarea şi revizia canalelor termice şi a căminelor de vizitare
    23.19. Controlul şi verificarea canalelor termice şi a căminelor de vizitare constă în analiza stării acestora, verificarea prezenţei apei provenită din infiltraţii sau defecţiuni la conducte şi evacuarea acesteia.
    23.20. Revizia canalelor termice se face de două ori pe un an (de regulă înaintea perioadei de îngheţ şi după perioada de îngheţ).

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor de preparare a apei calde de consum
    23.21. Controlul şi verificarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum constă în:
        ● controlul şi verificarea conductelor şi a accesoriilor acestora;
        ● controlul aparatelor de preparat apă caldă şi al accesoriilor;
        ● controlul şi verificarea pompelor de recirculare a apei calde;
        ● controlul şi verificarea sursei de energie termică.

    23.22. Controlul şi verificarea aparatelor de preparat apă caldă constă în:
    - asigurarea funcţionării aparatelor de preparat apă caldă;
    – etanşeitatea îmbinărilor;
    – funcţionarea aparatelor de măsură;
    – funcţionarea dispozitivelor de siguranţă.
    – verificarea modului de funcţionare a aparaturii de reglaj a debitului agentului termic;
    – verificarea termoizolaţiei.

    23.23. Revizia instalaţiei de preparare a apei calde se face anual şi constă în:
    - revizia conductelor de alimentare cu apă rece, de distribuţie a apei calde şi de recirculare, precum şi a accesoriilor acestora;
    – revizia aparatelor de preparat apă caldă (starea generală, etanşeitatea îmbinărilor, starea termoizolaţiei, starea suporţilor, mod de funcţionare etc.);
    – revizia gradului de corodare al suprafeţelor de schimb de căldură şi al mantalei schimbătorului de căldură prin demontarea aparatului.

    23.24. Revizia aparatelor de preparat local apă caldă se face conform indicaţiilor din cartea tehnică a aparatului.

    Controlul, verificarea şi revizia staţiei de pompare şi de hidrofor
    23.25. Controlul şi verificarea staţiei de pompare constă în verificarea:
    - etanşeităţii conductelor, armăturilor şi echipamentelor;
    – starea armăturilor de siguranţă, a elementelor în mişcare (motoare, pompe, compresoare), protecţia contra electrocutării, nivelul gazelor emanate în staţiile de pompare a apelor uzate etc.;
    – modul de fixare pe postament;
    – nivelul de zgomot produs de pompe;
    – indicaţiile aparatelor de măsură;
    – urmărirea indicaţiile aparatelor de control: manometre, ampermetre etc.;
    – starea izolaţiei termice a conductelor şi echipamentelor;
    – funcţionare a instalaţiilor de iluminat, forţă şi automatizare.

    23.26. La recipientele de hidrofor se verifică dacă conţinutul de aer se menţine în limitele normale, şi dacă presiunea de pornire şi oprire a pompelor este cea indicată în proiect.
    - starea stratului interior de protecţie (dacă este necesar, recipientul se va grundui);
    – etanşeitatea îmbinărilor şi calitatea garniturilor.
        Recipientele de hidrofor se curăţă de depuneri şi se spală.

    23.27. La rezervorul tampon şi la cel de înălţime se verifică:
    - starea stratului de protecţie interior şi exterior;
    – gradul de corodare;
    – starea izolaţiei termice;
    – calitatea îmbinărilor;
    – modul de funcţionare a robinetelor de alimentare cu apă;
    – starea flotoarelor şi modul în care sunt reglate;
    – starea sorbului în general şi a elementelor componente;
    – starea preaplinului, inclusiv existenţa gărzii hidraulice (dacă este cazul);
    – etanşeitatea la trecerea conductelor prin pereţii rezervorului;
    – modul de fixare pe postament.

    23.28. La armăturile de închidere se verifică:
    - modul de închidere şi deschidere a robinetelor (uşurinţă de manevrare, gradul de închidere şi deschidere etc.);
    – etanşeitatea robinetelor.

    23.29. La ventilele de siguranţă se verifică:
    - funcţionarea la presiunea de evacuare precum şi capacitatea de acţionare;
    – acţionarea dispozitivul de aerisire al robinetului de siguranţă;
    – etanşeitatea îmbinărilor.

    23.30. La aparatele de măsură şi control se efectuează verificarea funcţionării şi eventual, reetalonarea sau după caz - înlocuirea acestora.
    23.31. La conducte şi izolaţii se verifică:
    - starea generală a conductelor şi izolaţiei;
    – etanşeitatea îmbinărilor (la filet, garnituri) şi pe traseul conductelor;
    – modul de fixare al conductelor şi al suporţilor acestora;
    – calitatea manşoanelor de protecţie, a soluţiei de etanşare la aer şi a izolaţiei la trecerea conductelor prin pereţi şi planşee, în mod special la trecerea prin anvelopa clădirii.

    23.32. Revizia staţiei de pompare se face anual, urmărind asigurarea funcţionării în bune condiţii a elementelor componente.

    Controlul, verificarea şi revizia instalaţiilor interioare şi exterioare de canalizare
    23.33. Controlul şi verificarea instalaţiilor interioare de canalizare constă în:
    - depistarea unor anomalii în funcţionarea reţelei de canalizare (refulări periodice, reducerea debitului evacuat, emanaţii de mirosuri provenite din reţeaua de canalizare etc.);
    – urmărirea gradului de etanşeitate al instalaţiei şi depistarea eventualelor pete de umezeală pe pereţi, planşee, conducte, tasarea pardoselii etc.;
    – integritatea izolaţiei fonice specifice la prinderi, la traversarea pereţilor şi planşeelor;
    – integritatea dispozitivelor de susţinere a conductelor;
    – controlul subsolurilor şi canalelor tehnice în vederea depistării eventualelor scurgeri şi/sau infiltraţii;
    – controlul depunerilor de frunze, gunoaie, zăpadă etc. pe receptorii de terasă sau pe capacele gurilor de scurgere a apelor meteorice;
    – existenţa căciulilor de protecţie la coloanele de ventilare.

    23.34. Controlul şi verificarea reţelelor exterioare de canalizare constau într-un control de suprafaţă (control exterior) şi un control de adâncime (control interior).
    23.35. Controlul exterior se face lunar şi constă în parcurgerea la suprafaţă a traseelor canalelor.
    23.36. Controlul interior al canalelor se face o dată pe an, urmărindu-se, în principal:
    - dacă pereţii şi treptele căminelor au suferit degradări;
    – dacă pereţii tuburilor au suferit fisuri, deformaţii, eroziuni şi orice alte degradări, care favorizează uzura anormală a reţelei;
    – dacă scurgerea prin canale şi prin rigolele căminelor se face normal şi nu se produc depuneri.

    23.37. Revizia instalaţiei de canalizare se face anual şi se referă la calitatea apelor uzate şi la funcţionarea în ansamblu.

    Curăţirea şi spălarea instalaţiei interioare de canalizare
    23.38. Pentru a evita formarea de depozite întărite în instalaţia interioară de canalizare se recomandă să se efectueze periodic curăţirea şi spălarea reţelei.
    23.39. Curăţirea şi spălarea instalaţiilor interioare de ape uzate se face anual sau de câte ori se impune.
    23.40. Spălarea şi curăţirea instalaţiei se începe din amonte de la obiectele sanitare.
    23.41. Reţeaua de canalizare a apelor meteorice se recomandă să fie revizuită şi curăţată anual, precum şi după furtuni violente.

    Curăţirea şi spălarea reţelelor exterioare de canalizare
    23.42. În cazul reţelelor exterioare de canalizare la care nu se asigură viteza de autocurăţire şi au loc depuneri, este necesară curăţirea şi spălarea reţelei.
    23.43. Spălarea reţelei exterioare de canalizare are drept scop prevenirea înfundării canalelor prin depuneri care se întăresc.
        Spălarea se face cu apă curată sau uzată colectată în căminele de spălare.

    23.44. Curăţirea canalelor nevizitabile se face prin mijloace mecanice sau prin spălare.
        Se recomandă curăţirea cel puţin o dată pe an.

    23.45. Gurile de scurgere se curăţă cel puţin de patru ori pe an.
    23.46. Curăţirea canalelor se va face din amonte spre aval.

    Apărare împotriva incendiilor pe durata exploatării instalaţiilor sanitare
    23.47. Respectarea reglementărilor de apărare împotriva incendiilor precum şi echiparea şi dotarea cu mijloace şi echipamente de apărare împotriva incendiilor la construcţii este obligatorie pe întreaga durată de exploatare a instalaţiilor sanitare aferente construcţiilor.
    23.48. Pe durata reviziilor, reparaţiilor, înlocuirilor şi dezafectărilor instalaţiilor se vor respecta măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor.

    REPARAŢIA INSTALAŢIILOR SANITARE
        Reparaţia instalaţiilor sanitare sunt de trei feluri:
        ● reparaţii curente;
        ● reparaţii accidentale;
        ● reparaţii capitale.


    Reparaţiile curente
    23.49. Reparaţiile curente se fac pentru remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia verificărilor şi reviziilor şi au drept scop menţinerea siguranţei în funcţionare a instalaţiilor, ca de exemplu:
    - înlocuirea garniturilor sau a presetupelor armăturilor obiectelor sanitare defecte pentru eliminarea pierderilor de apă;
    – înlocuirea armăturilor obiectelor sanitare defecte de tip cu ventil cu garnitură cu armături cu plăcuţe ceramice rezistente la uzură;
    – înlocuirea robinetelor cu flotor defecte de la rezervoarele de closet sau pisoare;
    – schimbarea rezervoarelor de closet sau de pisoare de înălţime, cu rezervoare de mică sau joasă înălţime pentru uşurinţa de control şi remediere a robinetelor cu flotor;
    – înlocuirea obiectelor sanitare defecte cu obiecte sanitare cu forme şi dimensiuni care conduc la consum redus de apă;
    – înlocuirea garniturilor defecte de la vane şi robinete de închidere şi separare;
    – refacerea izolaţiei deteriorate.

    23.50. Reparaţiile curente la reţelele exterioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă sunt, de exemplu:
    - refacerea termoizolaţiei conductelor de apă caldă defecte din canalele exterioare de protecţie;
    – reparaţii la defecţiunile reţelei exterioare de alimentare cu apă rece şi apă caldă;
    – refaceri ale canalelor exterioare de protecţie pentru conductele de apă caldă;

    23.51. Reparaţiile curente la staţiile de pompare şi de hidrofor sunt, de exemplu:
    - schimbarea garniturilor de etanşare defecte de la armături;
    – înlocuirea flotoarelor defecte;
    – înlocuirea aparatelor de măsură defecte;
    – schimbarea cuplungurilor defecte de la pompe;
    – refacerea izolaţiei defecte de la conducte;
    – fixarea pompelor pe postament.

    23.52. Reparaţiile curente la instalaţii de canalizare sunt, de exemplu :
    - înlocuirea capacelor uzate şi defecte la căminele de vizitare;
    – înlocuirea grătarelor uzate şi defecte la gurile de scurgere;
    – fixarea treptelor dislocate şi înlocuirea celor uzate la căminele de vizitare;
    – repararea reţelei defecte (tuburi, îmbinări, rigole);
    – repararea zidăriilor, tencuielilor şi a altor elemente de construcţie care compun canalele şi lucrările accesorii acestora;
    – repararea pavajelor deteriorate de exfiltraţii anormale şi/sau de defecţiuni ale canalizării.


    Reparaţiile accidentale
    23.53. Reparaţiile accidentale sunt reparaţiile care trebuie efectuate îndată ce a apărut o defecţiune care periclitează siguranţa în funcţionare a instalaţiei.
    23.54. La instalaţiile de pompare comune pentru consum menajer şi incendiu sau la cele independente de incendiu se vor respecta prevederile din instrucţiunile de funcţionare şi verificare periodică ale instalaţiilor prevăzute pentru stingerea incendiilor, care trebuiesc să cuprindă modul de utilizare şi întreţinere a instalaţiilor în situaţie normală şi în caz de incendiu.

    Reparaţii capitale
    23.55. Reparaţiile capitale constau în înlocuirea parţială sau totală a unor părţi din instalaţiile sanitare.
    23.56. Reparaţiile capitale sunt planificate şi ţin seama de durata de folosinţă a elementelor instalaţiei şi de rezultatele verificărilor anterioare.
    23.57. Reparaţiile capitale se fac cu scopul restabilirii complete a capacităţii de lucru a instalaţiilor sanitare în vederea realizării caracteristicilor tehnice iniţiale.

    24. SCOATEREA ŞI REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ
    24.1. Instalaţiile de alimentare cu apă, care, după recepţie, nu sunt puse în funcţiune până la patru săptămâni sau care sunt în conservare, se închid şi se golesc complet prin obiectele sanitare şi robinetele de golire. Dacă recepţia se face în sezonul rece, iar instalaţia de încălzire nu funcţionează în perioada respectivă, instalaţiile de alimentare cu apă se golesc imediat după recepţie indiferent de mărimea perioadei de întrerupere.
    24.2. Instalaţiile aferente clădirilor cu program sezonier se verifică, făcându-se remedierile şi reparaţiile necesare după care se închid şi se golesc, în vederea conservării.
    24.3. În clădirile de locuinţe unifamiliale, în cazul unei absenţe mai mari de trei zile, se recomandă să se închidă robinetul de alimentare după echipamentul de măsurare şi să se golească instalaţia. În cazul clădirilor cu mai multe apartamente şi cu încălzire proprie pe apartament se recomandă să se închidă coloanele, respectiv ramificaţiile care asigură alimentarea cu apă a apartamentelor neutilizate şi să se golească instalaţia.
    24.4. Înainte de închiderea instalaţiei de alimentare cu apă de la robinetul general, de după echipamentul de măsurare sau cel de pe coloană sau ramificaţii, se controlează dacă robinetele şi bateriile de la punctele de consum sunt închise.
    24.5. Nu se recomandă menţinerea sub presiune şi fără supraveghere a instalaţiilor de alimentare cu apă nefolosită pe o perioadă mai lungă de timp deoarece se poate ajunge la agravarea unor defecţiuni, având drept urmare degradarea şi/sau inundarea clădirii, precum şi deprecierea calităţii apei prin stagnare.

    REPUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A INSTALAŢIILOR DE ALIMENTARE CU APĂ (RECE SAU CALDĂ)
    24.6. La repunerea în funcţiune a instalaţiilor de alimentare cu apă se urmăreşte:
    - eliminarea aerului din instalaţie;
    – spălarea instalaţiei; o viteză de minim 1 m/s va trebui asigurată pe fiecare dintre tronsoanele vizate;
    – verificarea şi remedierea eventualelor defecţiuni;
    – reglarea instalaţiei;
    – se aplică o procedură de dezinfecţie; este obligatorie spălarea instalaţiei înaintea dezinfecţiei. Alegerea substanţelor dezinfectate se face în funcţie de problemele observate.

    24.7. Repunerea în funcţiune se face respectând următoarele operaţii:
    - deschiderea parţială a armăturii folosite pentru închiderea instalaţiei şi deschiderea progresivă a robinetului, respectiv bateriei aflate în poziţia cea mai depărtată şi la cea mai mare înălţime, pentru eliminarea aerului, şi evitarea loviturilor de berbec.
        Operaţia se repetă pentru toate coloanele şi ramificaţiile.

    – deschiderea completă, după eliminarea aerului, a armăturilor de închidere şi umplerea instalaţiei cu apă, închiderea armăturii făcându-se odată cu apariţia apei;
    – spălarea instalaţiei după umplere se face lăsând să curgă sub formă de jet, câteva minute, pe fiecare robinet în parte. în acest timp, se recomandă ca celelalte robinete (baterii) să fie închise;
    – verificarea instalaţiei, care se face cu instalaţia sub presiune şi cu toate robinetele şi bateriile închise.
        Verificarea constă în controlul vizual al etanşeităţii armăturilor, îmbinărilor şi conductelor şi a stării generale a instalaţiei.

    24.8. La instalaţiile dotate cu staţii de pompare, înainte de pornirea pompelor se verifică dacă acestea sunt în stare de funcţionare.
    24.9. Dacă instalaţia este prevăzută cu recipienţi de hidrofor, înainte de punerea în funcţiune, se reface perna de aer prin punerea în funcţiune a compresorului, care trebuie să funcţioneze până când manometrul indică o presiune egală cu valoarea presiunii iniţiale, de lucru.
    24.10. După verificarea instalaţiei şi remedierea eventualelor defecţiuni, se reglează instalaţia.

    25. PROTECŢIA, SIGURANŢA ŞI IGIENA MUNCII
    25.1. Pe toată durata de exploatare a instalaţiilor sanitare (inclusiv revizii, reparaţii, înlocuiri, dezinfectări) se respectă cerinţele referitoare la protecţia, securitatea şi igiena muncii.
    25.2. Verificările, probele şi încercările echipamentelor componente ale instalaţiilor sanitare se efectuează respectându-se instrucţiunile specifice de protecţie a muncii în vigoare pentru fiecare categorie de echipamente.
    25.3. Zonele periculoase sau cele cu instalaţii în probe se îngrădesc şi se avertizează, interzicându-se accesul persoanelor neautorizate.
    25.4. Instrucţiunile de protecţie, siguranţă şi igiena muncii pentru exploatarea reţelelor exterioare de canalizare şi a construcţiilor aferente (cămine, hasnale, separatoare de grăsimi şi nămol etc.), cuprind şi indicaţii privind:
    - măsuri de igienă personală a celor care lucrează la exploatare pentru evitarea pericolului de îmbolnăvire sau contaminare a persoanelor cu care vin în contact;
    – măsuri de curăţire şi, după caz, de dezinfecţie a echipamentului de protecţie şi interdicţia utilizării acestuia în afara serviciului;
    – măsuri de protecţie în timpul lucrului.

    25.5. Înainte de intrarea în căminul de vizitare se face aerisirea acestuia, după caz - timp de 1/2 - 3 ore.
        În cazul intrării în cămine, a curăţirii hasnalelor şi separatoarelor de grăsimi şi nămol, în vederea executării unor reparaţii, se foloseşte masca de gaze, iar lucrătorul este supravegheat de alţi doi oameni care, la nevoie, să-l poată trage în exterior cu ajutorul unor frânghii.

    25.6. Măsurile de protecţia muncii menţionate la articolele anterioare, nu sunt limitative şi se completează cu măsurile de protecţie a muncii specificate cuprinse în instrucţiunile de exploatare ale instalaţiilor respective, care se afişează la locul de muncă.

    26. INDICAŢII FINALE
    26.1. Exploatarea în bune condiţiuni a instalaţiilor sanitare se face printr- o activitate permanentă şi competentă.
     Rezultatele controalelor, verificărilor şi reviziilor instalaţiei se consemnează într-un registru anume întocmit, după modelul din ANEXA 6.

    26.2. Evidenţa lucrărilor de reparaţii curente se ţine într-un registru special, întocmit după modelul din ANEXA 7.
    26.3. Lucrările de reparaţii capitale, modernizări, extinderi, modificări etc. se fac şi se recepţionează conform legii.
    26.4. La toate instalaţiile sanitare se recomandă ţinerea evidenţei consumului de apă astfel:
    - la instalaţiile mari, la care exploatarea instalaţiilor sanitare se face de către un personal permanent - pe două sau trei schimburi - evidenţa consumului se face într-un registru de evidenţă, întocmit conform ANEXEI 8;
    – la instalaţiile mici, cu consum redus de apă şi un personal de exploatare cu activitate zilnică într-un singur schimb sau numai de câteva ore, se ţine numai evidenţa consumului zilnic de apă.

    26.5. În cazul schimbării - temporar sau definitiv - a personalului de exploatare sau în cazul unor intervenţii speciale, se întocmeşte un proces verbal de predare-primire, după modelul celui din ANEXA 9.
    26.6. Lucrările de întreţinere şi reparaţii în care se utilizează foc deschis, se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc deschis, emis conform normelor generale de apărare împotriva incendiilor.
    26.7. În ANEXA 10 este prezentat modelul de Proces Verbal pentru lucrări ascunse.
    26.8. Modelul de Proces Verbal la încheierea fazei determinante este prezentat în ANEXA 11.
    26.9. Toate documentele menţionate mai sus constituie anexe la cartea tehnică a construcţiei.

        ANEXE
    la Normativul privind proiectarea, execuţia şi exploatarea
    instalaţiilor sanitare aferente clădirilor
    ANEXA 1

    ANEXA 1.1

    Necesarul specific de apă, V(s,zi) şi necesarul specific de apă caldă V(s,zi,ac) pentru clădirile de locuit în funcţie de modul de preparare a apei calde de consum, de gradul de dotare cu obiecte sanitare şi a contorizării consumului de apă. În lipsa unei teme de proiectare se recomandă să se considere un număr de 2,7 persoane/apartament.

┌───────────────┬──────────────────────┐
│ │Necesar specific de │
│ │apă V(s,zi) [l/ │
│ │zi.pers] │
│Felul ├───────────┬──────────┤
│preparării apei│ │Din care │
│calde şi │Necesarul │necesarul │
│dotarea cu │specific │specific │
│obiecte │total de │de apă │
│sanitare │apă rece V │caldă de │
│ │(s,zi) │60 ºC, V │
│ │pentru │(s,zi,ac) │
│ │cazul: │pentru │
│ │ │cazul: │
├───────────────┼───┬───┬───┼───┬──┬───┤
│ │1 │2 │3 │1 │2 │3 │
├───────────────┼───┼───┼───┼───┼──┼───┤
│a) prepararea │ │ │ │ │ │ │
│centrală a apei│ │ │ │ │ │ │
│calde: │ │ │ │ │ │ │
│- apartamente │280│210│140│110│90│45-│
│cu closet, │ │ │ │ │ │60 │
│lavoar, cadă de│ │ │ │ │ │ │
│baie şi │ │ │ │ │ │ │
│spălător │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───┼───┼───┼───┼──┼───┤
│- apartamente │ │ │ │ │ │ │
│cu closet, │210│140│120│90 │70│40-│
│lavoar, cadă de│ │ │ │ │ │55 │
│duş şi spălător│ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───┼───┼───┼───┼──┼───┤
│b) prepararea │ │ │ │ │ │ │
│locală a apei │ │ │ │ │ │ │
│calde cu │ │ │ │ │ │ │
│încălzitoare │ │ │ │ │ │ │
│instantenee cu │ │ │ │ │ │ │
│gaze sau │ │ │ │ │ │ │
│energie │140│120│100│70 │60│45 │
│electrică: │ │ │ │ │ │ │
│- apartamente │ │ │ │ │ │ │
│cu closet, │ │ │ │ │ │ │
│lavoar, cadă de│ │ │ │ │ │ │
│baie sau duş şi│ │ │ │ │ │ │
│spălător │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┼───┼───┼───┼───┼──┼───┤
│c) preparare │ │ │ │ │ │ │
│locală a apei │ │ │ │ │ │ │
│calde cu cazane│ │ │ │ │ │ │
│cu acumulare │ │ │ │ │ │ │
│funcţionând cu │ │ │ │ │ │ │
│lemne, cărbuni,│ │ │ │ │ │ │
│combustibil │120│100│80 │60 │50│40 │
│lichid sau gaze│ │ │ │ │ │ │
│- apartamente │ │ │ │ │ │ │
│cu closet, │ │ │ │ │ │ │
│lavoar, cadă de│ │ │ │ │ │ │
│baie sau duş şi│ │ │ │ │ │ │
│spălător │ │ │ │ │ │ │
├───────────────┴───┴───┴───┴───┴──┴───┤
│Notă: │
│cazul 1 - fără contorizare şi cu │
│armături vechi │
│cazul 2 - cu contorizare şi cu │
│armătări vechi │
│cazul 3 - cu contorizare şi cu │
│armături eficiente │
└──────────────────────────────────────┘


    ANEXA 1.2

    Necesarul specific de apă, V(s,zi) şi necesarul specific de apă caldă V(s,zi,ac) pentru clădiri (cu excepţia clădiri de locuit)

┌────┬──────────────┬───────────────────┐
│ │ │Necesar total │
│ │ │specific de apă, V │
│ │ │(s,zi) [l/unitate │
│ │ │consum,zi], [l/ │
│ │ │unitate,zi] │
│Nr. │Destinaţia ├─────────┬─────────┤
│crt.│clădirii │ │Din care │
│ │ │Necesarul│necesarul│
│ │ │total apă│specific │
│ │ │rece V │de apă │
│ │ │(s,zi) la│caldă de │
│ │ │10ºC │60ºC, V │
│ │ │ │(s,zi,ac)│
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Birouri │ │ │
│1. │(pentru un │20 │5 │
│ │funcţionar pe │ │ │
│ │schimb) │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Cluburi, case │ │ │
│ │de cultură şi │ │ │
│ │teatre │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- actori │ │ │
│ │(pentru o │35 │15 │
│2. │persoană pe zi│ │ │
│ │) │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- spectatori, │ │ │
│ │vizitatori │ │ │
│ │(pentru 1 mp, │0,15 │0,03 │
│ │suprafaţă │ │ │
│ │utilă) │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Grupuri │ │ │
│ │sanitare in │ │ │
│ │spaţii │ │ │
│ │comerciale, │ │ │
│ │centre │0,15 │0,03 │
│ │comerciale, │ │ │
│ │magazine │ │ │
│ │(pentru 1 mp, │ │ │
│ │suprafaţă │ │ │
│3. │utilă) │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Grup sanitar │ │ │
│ │pentru public,│ │ │
│ │cu utilizare │1500 │ │
│ │frecventă │l/grup │ │
│ │(pentru aprox.│sanitar │ │
│ │150 │ │ │
│ │consumatori/ │ │ │
│ │zi) │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Cantine, │ │ │
│ │restaurante, │ │ │
│ │bufete: │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- Catering, 2 │55 │21 │
│ │mese pe zi │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- Catering, 2 │ │ │
│ │mese pe zi │20 │8 │
│ │(autoservire, │ │ │
│ │tip bufet). │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- Catering, 1 │30 │10 │
│ │masă pe zi. │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- Catering, 1 │ │ │
│4. │masă pe zi │10 │4 │
│ │(autoservire, │ │ │
│ │tip bufet) │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- Cantine şi │ │ │
│ │restaurante │ │ │
│ │(pentru o │ │ │
│ │persoană, o │25 │10 │
│ │masă la prânz │ │ │
│ │pe │ │ │
│ │zi) │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- Cantine şi │ │ │
│ │restaurante │ │ │
│ │(pentru o │75 │30 │
│ │persoană, trei│ │ │
│ │mese pe zi) │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Clădiri pentru│ │ │
│ │cazare elevi, │ │ │
│ │studenţi, │ │ │
│ │persoane în │ │ │
│ │vârstă (pentru│ │ │
│ │un ocupant pe │ │ │
│ │zi) │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- cu obiecte │ │ │
│ │sanitare în │ │ │
│ │grupuri │75 │30 │
│ │sanitare │ │ │
│ │comune │ │ │
│5. ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- cu lavoare │100 │40 │
│ │în camere │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- cu grupuri │ │ │
│ │sanitare │130 │50 │
│ │pentru fiecare│ │ │
│ │cameră │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │cu nivel de │ │ │
│ │dotare │ │ │
│ │superior (cu │200 │80 │
│ │sauna, jacuzzi│ │ │
│ │etc.) │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Clădiri pentru│ │ │
│ │copii (creşe, │ │ │
│ │grădiniţe): │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- creşe, │ │ │
│ │grădiniţe cu │20 │8 │
│ │program redus │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│6. │- creşe, │ │ │
│ │grădiniţe cu │ │ │
│ │program │25 │10 │
│ │prelungit - │ │ │
│ │fără cazare │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │- creşe, │ │ │
│ │grădiniţe - cu│100 │40 │
│ │cazare │ │ │
├────┼──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │Hoteluri şi │ │ │
│ │pensiuni │ │ │
│ │(pentru un loc│ │ │
│ │cazare): │ │ │
│ │- Hostel │ │ │
│ │pentru │ │ │
│ │studenţi │ │ │
│ │(clădire │ │ │
│ │turism cazare │ │ │
│ │pentru tineri,│ │ │
│ │cu │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼─────────┤
│ │buget │100 │40 │
│ │restrâns) │ │ │
│ ├──────────────┼─────────┼────────┬┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │1-stea, fără │140 │56 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │1-stea, cu │175 │70 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│7. ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │2-stele, fără │190 │76 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │2-stele, cu │225 │90 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │3-stele, fără │243 │97 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │3-stele, cu │277 │111 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │4-stele, fără │295 │118 ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Hotel, │ │ ││
│ │4-stele, cu │330 │132 ││
│ │spălătorie │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Dispensare, │ │ ││
│ │policlinici │ │ ││
│ │(pentru un │ │ ││
│ │bolnav, pe │ │ ││
│8. │zi); │15 │3 ││
│ │- Se │ │ ││
│ │utilizează │ │ ││
│ │valorile din │ │ ││
│ │normele │ │ ││
│ │specifice │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Clădire │ │ ││
│ │sănătate │ │ ││
│ │(pentru un │ │ ││
│ │pacient, │ │ ││
│ │pentru o zi): │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Clădire │ │ ││
│ │sănătate, │ │ ││
│ │tratament │25 │10 ││
│ │ambulatoriu │ │ ││
│ │(fără cazare) │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Clădire │ │ ││
│ │sănătate, │ │ ││
│9. │tratament cu │140 │56 ││
│ │cazare, fără │ │ ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Clădire │ │ ││
│ │sănătate, │ │ ││
│ │tratament cu │220 │88 ││
│ │cazare, cu │ │ ││
│ │spălătorie │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Spital - Se │ │ ││
│ │utilizează │ │ ││
│ │valorile din │ │ ││
│ │normele │ │ ││
│ │specifice │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Sanatorii, │ │ ││
│ │centre │ │ ││
│ │recuperare │ │ ││
│ │(pentru un │ │ ││
│ │pacient pe │ │ ││
│ │zi): │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- cu căzi de │ │ ││
│ │baie şi duşuri│280 │115 ││
│ │în grupuri │ │ ││
│ │sanitare │ │ ││
│10. ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- cu căzi de │ │ ││
│ │baie pentru │ │ ││
│ │fiecare │412 │165 ││
│ │cameră, pentru│ │ ││
│ │bolnavi │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- cu căzi de │ │ ││
│ │baie pentru │ │ ││
│ │fiecare │560 │225 ││
│ │cameră, pentru│ │ ││
│ │tratamente │ │ ││
│ │balneologice │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- Şcoli │ │ ││
│ │(pentru un │ │ ││
│11. │elev pe │20 │5 ││
│ │program) fără │ │ ││
│ │duşuri sau băi│ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Clădire de │ │ ││
│ │sport pentru │ │ ││
│ │elevi: │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- fără duşuri │ │ ││
│ │în grupurile │ │ ││
│ │sanitare, │20 │5 ││
│12. │pentru un │ │ ││
│ │utilizator │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- cu duşuri în│ │ ││
│ │grupurile │ │ ││
│ │sanitare, │50 │20 ││
│ │pentru un duş │ │ ││
│ │instalat │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Grupuri │ │ ││
│ │sanitare │ │ ││
│ │pentru │ │ ││
│ │terenuri de │ │ ││
│ │sport, │ │ ││
│ │stadioane │ │ ││
│ │(pentru o │ │ ││
│ │manifestare │ │ ││
│13. │sportivă): │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- pentru │ │ ││
│ │spectatori │ │ ││
│ │(pentru 1 mp, │0,07 │0,03 ││
│ │suprafaţă │ │ ││
│ │utilă) │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- pentru un │50 │20 ││
│ │sportiv │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Clădiri pentru│ │ ││
│ │transport: │ │ ││
│ │gări, │ │ ││
│14. │aeroporturi │0,07 │0,03 ││
│ │(pentru 1 mp, │ │ ││
│ │suprafaţă │ │ ││
│ │utilă) │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Spălătorii │ │ ││
│ │(pentru un │ │ ││
│ │kilogram de │ │ ││
│ │rufe uscate) │ │ ││
│15. ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- cu spălare │50 │25 ││
│ │semimecanizată│ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │- cu spălare │55 │30 ││
│ │mecanizată │ │ ││
├────┼──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Clădiri │ │ ││
│ │industriale │ │ ││
│ │(pentru un │ │ ││
│ │muncitor pe │ │ ││
│ │schimb, pentru│ │ ││
│ │consum menajer│ │ ││
│ │personal, │ │ ││
│ │igienă) cu │ │ ││
│ │procese │ │ ││
│ │tehnologice │ │ ││
│ │din grupa: │ │ ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │I │50 │20 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │II │60 │25 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│16. │III a) │60 │25 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │b) │75 │30 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │IV │75 │30 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │V │85 │40 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │VI a) │60 │25 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │b) │75 │30 ││
│ ├──────────────┼─────────┼────────┼┤
│ │Notă - grupele│ │ ││
│ │tehnologice │ │ ││
│ │sunt definite │ │ ││
│ │conform STAS │ │ ││
│ │1478-90, tabel│ │ ││
│ │2 │ │ ││
└────┴──────────────┴─────────┴────────┴┘

        OBSERVAŢII:
    a) Durata maximă de utilizare a duşurilor şi lavoarelor în vestiarele clădirilor industriale este de 45 min. pentru fiecare schimb.
    b) Datele din tabelul 4 se iau în considerare la calculul necesarului de energie termică pentru prepararea apei calde de consum şi la stabilirea capacităţii rezervorului de acumulare (pentru apă rece şi apă caldă de consum).
    c) Necesarurile specifice de apă din tabel pot fi reduse dacă se prevăd armături performante şi/sau măsuri de reducere a pierderilor şi a risipei de apă.
    d) Necesarurile specifice de apă din tabel pot fi mărite în cazul în care nu se prevede sistemul de recirculare a apei calde de consum, aplicând coeficienţi de penalizare, conform metodologiei de calcul Mc 001.


    ANEXA 1.3

        Diametre interioare, în mm, utilizate pentru dimensionarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă rece şi caldă de consum (extras din SR EN 806-2). Grosimea peretelui conductei depinde de presiunea nominală a conductei. Diametrele oferite în tabel corespund presiunii nominale de 6 bar (conducte Pn6).

┌──────────┬────────┬────────────────────────────────────────────┐
│ │Diametre│Diametre interioare, valori de calcul [mm] │
├──────────┼────────┼────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┤
│Material │ │ │ │1/2”│3/4”│1” │1 1/│1 1/│2” │2 1/│
│ │ │ │ │ │ │ │4” │2” │ │2” │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Dn │ │ │15 │20 │25 │32 │40 │50 │65 │
│Oţel │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
│galvanizat├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │ │ │16 │21.6│27,2│35,9│41,8│53 │68,8│
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │De x s │12 x│15 x│18 x│22 x│28 x│35 x│42 x│54 x│76,1│
│ │[mm] │1,0 │1,0 │1,0 │1,0 │1,5 │1,5 │1,5 │2 │x 2 │
│Cupru ├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │10 │13 │16 │20 │25 │32 │39 │50 │72,1│
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │De x s │ │15 x│18 x│22 x│28 x│35 x│42 x│54 x│76,1│
│Oţel │[mm] │ │1,0 │1,0 │1,0 │1,2 │1,5 │1,5 │1,5 │x 2 │
│inoxidabil├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │ │13,0│16,0│19,6│25,6│32 │39 │51 │72,1│
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │De x s │12 x│16 x│20 x│25 x│32 x│40 x│50 x│63 x│ │
│ │[mm] │1,7 │2,2 │2,8 │3,5 │4,4 │5,5 │6,9 │8,6 │ │
│PEX ├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │8,4 │11,6│14,4│18,0│23,2│29 │36,2│45,6│ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │De x s │12 x│16 x│20 x│25 x│32 x│40 x│50 x│63 x│ │
│ │[mm] │1,3 │1,5 │1,9 │2,3 │3 │3,7 │4,6 │5,8 │ │
│PB ├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │9,4 │13,0│16,2│20,4│26 │32,6│40,8│51,4│ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │De x s │16 x│20 x│25 x│32 x│40 x│50 x│63 x│75 x│ │
│ │[mm] │2,7 │3,4 │4,2 │5,4 │6,7 │8,4 │10,5│12,5│ │
│PP ├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │10,6│13,2│16,6│21,2│26,6│33,2│42 │50 │ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │De x s │ │16 x│20 x│25 x│32 x│40 x│50 x│63 x│ │
│ │[mm] │ │2,0 │2,3 │2,8 │3,6 │4,5 │5,6 │6,9 │ │
│PVC-C ├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │Di │ │12,0│15,4│19,4│24,8│31 │38,8│49,2│ │
│ │[mm] │ │ │ │ │ │ │ │ │ │
├──────────┼────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│ │ │16 x│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │De x s │2,25│18 x│20 x│26 x│32 x│40 x│50 x│63 x│ │
│PEX/AL/ │[mm] │/16 │2 │2,5 │3 │3 │3,5 │4 │4,5 │ │
│PE-HD │ │x │ │ │ │ │ │ │ │ │
│resp. PE- │ │2,0 │ │ │ │ │ │ │ │ │
│MD/AL/ ├────────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│PE-HD │Di │11,5│ │ │ │ │ │ │ │ │
│ │[mm] │/ │14 │15 │20 │26 │33 │42 │54 │ │
│ │ │12,0│ │ │ │ │ │ │ │ │
└──────────┴────────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘

        Di - diametru interior, Dex - diametru exterior; s - grosimea peretelui conductei; Di = De - 2 x s; valorile sunt date în mm.
        Pentru materiale nemenţionate în tabel, se vor considera diametrele cu cele mai apropiate valori cu cele din tabel.
        Alegerea diametrului conductei se realizează prin respectarea condiţiei de diametru minim, respectiv diametrul interior al conductei alese trebuie să fie mai mare decât valoarea diametrului obţinută prin metoda indicată.
        Grosimea peretelui conductei se modifică în funcţie de material şi presiunea nominală a conductei.

    ANEXA 2

    ANEXA 2.1A

    Debitele specifice de apă V(s), unităţi de consum U(i), diametrul minim interior al conductei de alimentare cu apă rece sau caldă şi presiunea de utilizare pentru diferite armături în scopuri menajere şi igienice, definite pentru clădiri de locuit, utilizate în calculul de dimensionare

┌───────────┬──────────────┬────────┬──────────────┐
│ │ │ │Diametrul │
│Obiect │ │Unitate │minim interior│
│sanitar │V(s), debit │de │al conductei │
│montat în │minim necesar │consum, │de alimentare │
│apartament/│asigurat de │U(i) │cu apă rece │
│clădire de │armătura sau │pentru o│sau caldă, │
│locuit │robinet │armătură│pentru │
│ │ │ │armătura │
│ │ │ │respectivă │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│ │[l/s] │[-] │[mm] │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│BATERII │ │ │ │
│pentru: │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Lavoar │ │ │ │
│montat în │ │ │ │
│grup │ │ │ │
│sanitar │ │ │ │
│echipat cu │0,10 │1 │10 │
│lavoar si │ │ │ │
│vas closet │ │ │ │
│(grup │ │ │ │
│sanitar │ │ │ │
│secundar) │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Lavoar │ │ │ │
│montat în │ │ │ │
│grup │ │ │ │
│sanitar │ │ │ │
│echipat cu │ │ │ │
│minim │0,15 │1,5 │10 │
│lavoar, vas│ │ │ │
│closet, │ │ │ │
│cadă baie │ │ │ │
│sau cadă │ │ │ │
│duş. │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Bideu │0,10 │1 │10 │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Duş │0,20 │2 │12 │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Spălător, │ │ │ │
│baterie │0,20 │2 │12 │
│1/2” │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Spălător, │ │ │ │
│baterie │0,33 │3 │13 │
│3/4” │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Cada baie, │ │ │ │
│cu │0,25 │3 │13 │
│capacitate │ │ │ │
│< 150 l │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Cadă baie, │ │ │ │
│cu │0,33 │4 │13 │
│capacitate │ │ │ │
│> 150 l │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Cabină duş │Conform fişei │ │Conform fişei │
│cu panel │tehnice, a │4 │tehnice, a │
│multijet │producătorului│ │producătorului│
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Alte │Conform fişei │ │ │
│echipamente│tehnice, a │ │ │
│ │producătorului│ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│ROBINETE │ │ │ │
│pentru │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Vas closet │ │ │ │
│cu rezervor│0,12 │1 │10 │
│de spălare │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Vas closet │ │ │ │
│cu robinet │ │ │Minim │
│(spălare │1,5 │15 │diametrul │
│sub │ │ │robinetului │
│presiune) │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Maşină │ │ │ │
│spălat │0,20 │2 │12 │
│vase, │ │ │ │
│robinet │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Maşină │ │ │ │
│spălat │0,20 │2 │12 │
│rufe, │ │ │ │
│robinet │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Robinet │ │ │Minim │
│dublu │0,25 │3 │diametrul │
│serviciu, 1│ │ │robinetului │
│/2" │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼────────┼──────────────┤
│Robinet │ │ │Minim │
│dublu │0,42 │4 │diametrul │
│serviciu, 3│ │ │robinetului │
│/4" │ │ │ │
└───────────┴──────────────┴────────┴──────────────┘

        Nota 1 - Presiunea minimă de utilizare se consideră în intervalul de 1-1,5 bar, atunci când valoarea nu este specificată în fişa tehnică a armăturii. Pentru vasul closet sub presiune sau pentru cabina duş cu panel, se recomandă o presiune de utilizare de 2,5 bar. Pentru toate armăturile, se recomandă utilizarea presiunilor de utilizare din fişele tehnice aferente.
        Nota 2 - Pentru toate armăturile, se recomandă utilizarea presiunilor de utilizare din fişele tehnice aferente.

    ANEXA 2.1B

    Debitele specifice de apă V(s), echivalenţii de debit, diametrul minim interior al conductei de alimentare cu apă rece sau caldă şi presiunea de utilizare pentru diferite armături în scopuri menajere şi igienice, montate în clădiri (cu exceptia clădirilor de locuit), utilizate în calculul de dimensionare

┌───────────┬──────────────┬──────────┬──────────┬───────────┐
│ │ │Echivalent│Echivalent│Diametrul │
│ │ │de debit, │de debit, │minim │
│ │V(s), debit │e(1) │e(2) │interior al│
│Obiect │minim necesar │(definit │(definit │conductei │
│sanitar │asigurat de │pentru │pentru │de │
│ │armătura sau │baterii │robinete │alimentare │
│ │robinet │pentru apă│pentru apă│cu apă rece│
│ │ │rece şi │rece) │sau caldă │
│ │ │caldă) │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│ │[l/s] │[-] │[-] │[mm] │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│BATERII │ │ │ │ │
│pentru: │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Lavoar │ │ │ │ │
│montat în │ │ │ │ │
│grupuri │ │ │ │ │
│sanitare │0,10 │0,5 │ │10 │
│pentru │ │ │ │ │
│spaţii │ │ │ │ │
│comune │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Lavoar │ │ │ │ │
│montat în │ │ │ │ │
│grupuri │ │ │ │ │
│sanitare │0,15 │0,75 │ │10 │
│echipate cu│ │ │ │ │
│cada baie │ │ │ │ │
│sau dus │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Bideu │0,10 │0,50 │ │10 │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Duş │0,20 │1 │ │12 │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Spălător, │ │ │ │ │
│baterie │0,20 │1 │ │12 │
│1/2” │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Spălător, │ │ │ │ │
│baterie │0,33 │1,65 │ │13 │
│3/4” │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Cada baie, │ │ │ │ │
│cu │0,25 │1,25 │ │13 │
│capacitate │ │ │ │ │
│< 150 l │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Cadă baie, │ │ │ │ │
│cu │0,33 │1,65 │ │13 │
│capacitate │ │ │ │ │
│> 150 l │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Cabină duş │Conform fişei │ │ │ │
│cu panel │tehnice, a │ │ │ │
│multijet │producătorului│ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Alte │Conform fişei │ │ │ │
│echipamente│tehnice, a │ │ │ │
│ │producătorului│ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│ROBINETE │ │ │ │ │
│pentru │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Vas closet │ │ │ │ │
│cu rezervor│0,12 │ │0,6 │10 │
│de spălare │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Vas closet │ │ │ │ │
│cu robinet │ │ │ │Minim │
│(spălare │1,5 │ │7,5 │diametrul │
│sub │ │ │ │robinetului│
│presiune) │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Pisoar cu │ │ │ │ │
│robinet │0,15 │ │0,75 │10 │
│individual │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Pisoar cu │ │ │ │ │
│spălare │ │ │ │Minim │
│prin │0,50 │ │2,50 │diametrul │
│acţiune │ │ │ │robinetului│
│vacuumatică│ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Maşină │ │ │ │ │
│spălat │0,2 │ │1 │12 │
│vase, │ │ │ │ │
│robinet │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Maşină │ │ │ │ │
│spălat │0,2 │ │1 │12 │
│rufe, │ │ │ │ │
│robinet │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Robinet │ │ │ │Minim │
│dublu │0,25 │ │1,25 │diametrul │
│serviciu, 1│ │ │ │robinetului│
│/2" │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Robinet │ │ │ │Minim │
│dublu │0,42 │ │2,1 │diametrul │
│serviciu, 3│ │ │ │robinetului│
│/4" │ │ │ │ │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Chiuvetă │0,2 │ │1 │12 │
├───────────┼──────────────┼──────────┼──────────┼───────────┤
│Alte │Conform fişei │ │ │ │
│echipamente│tehnice, a │ │ │ │
│ │producătorului│ │ │ │
└───────────┴──────────────┴──────────┴──────────┴───────────┘

        Nota 1 - Presiunea minimă de utilizare se consideră în intervalul de 1-1,5 bar, atunci când valoarea nu este specificată în fişa tehnică a armăturii. Pentru vasul closet sub presiune sau pentru cabina duş cu panel, se recomandă o presiune de utilizare de 2,5 bar Pentru toate armăturile, se recomandă utilizarea presiunilor de utilizare din fişele tehnice aferente.
        Nota 2 - Debitele armăturilor prezente în tabel sunt debite de calcul, şi reprezintă valori minime de calcul.
        Nota 3 - Echivalentul de debit pentru o armătură este raportul dintre debitul specific al armăturii şi un debit standard (etalon) cu valoarea de 0,20 l/s
        Nota 4 - pentru armăturile nemenţionate în tabelul de mai sus, se pot considera valorile de debit şi presiune preluate din fişele tehnice ale armăturii respective.

    ANEXA 3

    STAŢII DE POMPARE
    Soluţie cu 1 pompă/grup de pompare (a se vedea imaginea asociată)

    Soluţie cu 2 pompe/2 grupuri de pompare (a se vedea imaginea asociată)


    ANEXA 4

    Apa caldă de consum, recircularea apei calde de consum
        În această anexă este prezentat un exemplu de dimensionare al traseului conductei de recirculare a apei calde de consum pentru schema de distribuţie prezentată în Figura A.4.1. Reţeaua de conducte fiind realizată din oţel zincat sunt prezentate diametrele nominale ale conductelor şi, ulterior, diametre exterioare ce intervin în calculul transmitanţei termice liniare (a se vedea relaţiile 11.17). Schema de calcul este prezentată de principiu în Figura A.4.2.
        Figura A.4.1. Reţea interioară de distribuţie a apei calde, diametre nominale pentru conducte de oţel şi lungimi caracteristice.
 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A4.2. Schema de calcul, prezentată de principiu, pentru dimensionarea conductei de recirculare.
 (a se vedea imaginea asociată)
        În tabelul A4.1 sunt centralizate datele de intrare (diametrele tronsoanelor, lungimile tronsoanelor şi transmitanţa termică liniară a conductei izolate). Transmitanţa este calculată pe coloana 5. Se poate utiliza fie relaţia (11.16) fie relaţiile simplificate, a se vedea (11.17) în funcţie de clasa de izolaţie aleasă. în tabelul A.4.1 s-a utilizat relaţia simplificată pentru izolaţie de clasa 1.
        În tabelul A4.1 sunt calculate pierderile termice pentru toate tronsoanele aferente schemei de principiu din Figura A.4.2 şi pierderea termică totală. Pentru a completa coloana 6 s-a considerat o diferenţă de temperatură între apa caldă şi mediul înconjurător de 39 °C. Pentru a calcula pierderea termică pe toată lungimea tronsonului (coloana 7) se înmulţeşte lungimea tronsonului cu pierderea termică specifică, calculată anterior pe coloana 6.
        Tabelul A4.1 Centralizare pierderi termice pe tronsoane şi respectiv pierderea termică totală

┌───────┬────────┬────────┬───────┬────────────┬─────────┬───────────┐
│ │ │ │ │Transmitanţă│Pierderea│Pierdere │
│ │Diametru│Diametru│Lungime│termică │termică │termică pe │
│Tronson│nominal │exterior│tronson│liniară a │specifică│toată │
│ │[”] │[mm] │[m] │conductei │pe 1 m de│lungimea │
│ │ │ │ │izolate [W/ │conductă │tronsonului│
│ │ │ │ │mK] │Q [W/m] │Q [W] │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│1 │2 │3 │4 │5 │6 │7 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│A-B │2 │61 │3 │0,42 │16,4 │49,3 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│B-1 │3/4 │27 │3 │0,31 │12,1 │36,2 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │1 │34 │6 │0,33 │13,0 │77,7 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │11/2 │49 │6 │0,38 │14,9 │89,3 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│B-C │2 │61 │12 │0,42 │16,4 │197,2 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│C-2 │3/4 │27 │3 │0,31 │12,1 │36,2 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │1 │34 │6 │0,33 │13,0 │77,7 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │11/2 │49 │6 │0,38 │14,9 │89,3 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│C-D │2 │61 │12 │0,42 │16,4 │197,2 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│D-3 │3/4 │27 │3 │0,31 │12,1 │36,2 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │1 │34 │6 │0,33 │13,0 │77,7 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │11/2 │49 │6 │0,38 │14,9 │89,3 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│D-4 │3/4 │27 │3 │0,31 │12,1 │36,2 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │1 │34 │6 │0,33 │13,0 │77,7 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│ │11/2 │49 │20 │0,38 │14,9 │297,7 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│4-3 │3/4 │27 │10 │0,31 │12,1 │120,5 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│3-2 │3/4 │27 │10 │0,31 │12,1 │120,5 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│2-1 │3/4 │27 │10 │0,31 │12,1 │120,5 │
├───────┼────────┼────────┼───────┼────────────┼─────────┼───────────┤
│1-A │3/4 │27 │30 │0,31 │12,1 │361,6 │
├───────┴────────┴────────┴───────┴────────────┴─────────┼───────────┤
│Pierderi termice totale [W] │2188 │
└────────────────────────────────────────────────────────┴───────────┘


        Odată calculate pierderile termice totale, se poate trece la pasul următor. Presupunem că temperatura apei la ieşirea din echipamentul de preparare este menţinută constantă la 60 °C. Se impune ca temperatura apei calde de consum în sistem să nu scadă, de exemplu, sub 55 °C. Astfel că se poate calcula debitul de apă caldă recirculată, V(recirculare), care corespunde pierderilor termice totale. Acesta va fi şi debitul luat în recirculare calcul la nivelul pompei de circulaţie.
    V_recirculare = Q/(4180 x Delta θ) = 2188/[4180 (60 - 55)] = 0,10 [l/s] A.4.1
        Se rescrie relaţia A.4.1 astfel încât, ştiind că pierderea termică pe tronsonul A-B este de 49,3 W se poate calcula temperatura în B utilizând relaţia A.4.2. Se obţine temperatura în punctul B 59,88 °C. Similar se poate calcula temperatura în punctul 1 deoarece se cunosc temperatura finală în punctul A şi pierderea de căldură pe ramura între 1 şi A. Astfel aflăm diferenţa de temperatură între B şi 1 şi implicit putem afla debitul de apă recirculată corespunzător ramurii B-1.
    θ (ac., ieşire tronson) = θ (ac., intrare tronson) = Q (tronson)/4180 x V (recirculare) A.4.2
     Diametrele conductelor pe traseul de recirculare se aleg ţinând cont de viteza maximă admisă, a se vedea paragraful 11.43.
        Odată ce diametre au fost stabilite se poate trece la calculul pierderilor de sarcină pentru alegerea pompei de circulaţie. Se ia în calcul traseul cel mai dezavantajat, în general traseul cel mai lung. În Figura A.4.3 este haşurat cel mai lung traseu pentru exemplul de faţă. Se estimează că pierderile de sarcină pe tronsoanele A-B, B-C, C-D şi D-4 sunt neglijabile deoarece conducta de distribuţie a apei calde a fost dimensionată pentru debite sensibil mai mari decât debitul pentru recirculare.
        Pompa de circulaţie va trebui să asigure debitul minim calculat cu relaţia A.4.1. şi suma pierderilor de sarcină de pe tronsoanele 4-3, 3-2, 2-1 şi 1-A.
        Figura A.4.3. Cel mai lung traseu pentru calculul pierderilor de sarcină la nivelul pompei de circulaţie.
 (a se vedea imaginea asociată)

    ANEXA 5

    Canalizare
    ANEXA 5.1

        Tabel A5.1.1 Debitele specifice de curgere pentru ape uzate menajere de la diferite obiecte sanitare sau puncte de consum Vs, diametrele şi pantele de montare ale conductelor de legătură de la obiectele sanitare la coloane (STAS 1795 şi SR EN 12056-2) considerate pentru sistem II

┌────┬──────────┬────────┬─────────┬──────────────┐
│ │ │Debitul │ │ │
│ │ │specific│Diametrul│Panta de │
│ │ │de │minim │montare a │
│ │Denumirea │curgere │nominal │conductei de │
│Nr. │obiectelor│V(s) [l/│al │legătură │
│crt.│sanitare │s] En │conductei│ │
│ │ │12056 │de ├───────┬──────┤
│ │ │Sistem │legătură │ │ │
│ │ │II │D(n) [mm]│normală│minimă│
│ │ │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│1 │Chiuvetă │0,5 │40 │0,035 │0,025 │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│2 │Lavoar │0,3 │30 │0,035 │0,025 │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│3 │Pisoar cu │0,5 │40 │0,035 │0,025 │
│ │rezervor │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Pisoar cu │ │ │ │ │
│ │robinet │ │ │ │ │
│4 │spălare │0,3 │30 │0,025 │0,020 │
│ │fără │ │ │ │ │
│ │rezervor │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│5 │Bideu │0,3 │30 │0,035 │0,025 │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Baie │ │ │ │ │
│6 │pentru │0,5 │40 │0,035 │0,025 │
│ │picioare │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│7 │Albie de │0,6 │50 │0,035 │0,025 │
│ │rufe │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Closet: │ │ │ │ │
│ │Cu │ │ │ │ │
│ │rezervor │ │ │ │ │
│ │cu │ │ │ │ │
│ │capacitate│ │ │ │ │
│ │4 l │ │ │ │ │
│ │Cu │ │ │ │ │
│ │rezervor │ │ │ │ │
│ │cu │1,8 │100 │ │ │
│ │capacitate│1,8 │100 │ │ │
│8 │6 l │1,8 │100 │0,020 │0,015 │
│ │Cu │2 │100 │ │ │
│ │rezervor │ │ │ │ │
│ │cu │ │ │ │ │
│ │capacitate│ │ │ │ │
│ │7.5 l │ │ │ │ │
│ │Cu │ │ │ │ │
│ │rezervor │ │ │ │ │
│ │cu │ │ │ │ │
│ │capacitate│ │ │ │ │
│ │9 l │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│9 │Cadă de │0,6 │50 │0,035 │0,025 │
│ │baie │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Cadă de │ │ │ │ │
│10 │baie │0,3 │40 │0,035 │0,025 │
│ │pentru │ │ │ │ │
│ │copii │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│11 │Spălător │0,6 │50 │0,035 │0,025 │
│ │vase │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Sifon de │ │ │ │ │
│ │pardoseală│ │ │ │ │
│ │Dn50 │ │ │ │ │
│ │Sifon de │0,9 │50 │0,035 │0,025 │
│12 │pardoseală│0,9 │70 │0,035 │0,025 │
│ │Dn70 │1,2 │100 │0,035 │0,025 │
│ │Sifon de │ │ │ │ │
│ │pardoseală│ │ │ │ │
│ │Dn100 │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Maşină de │ │ │ │ │
│13 │spălat │0,6 │40 │0,035 │0,025 │
│ │rufe max. │ │ │ │ │
│ │6 kg │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Maşină de │ │ │ │ │
│14 │spălat │1,2 │60 │0,035 │0,025 │
│ │rufe max. │ │ │ │ │
│ │12 kg │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Maşină de │ │ │ │ │
│15 │spălat │0,6 │50 │0,035 │0,025 │
│ │vase │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Duş cu │ │ │ │ │
│16 │cadă şi │0,5 │40 │0,035 │0,025 │
│ │dop de │ │ │ │ │
│ │scurgere │ │ │ │ │
├────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┼──────┤
│ │Duş fără │ │ │ │ │
│17 │dop de │0,4 │40 │0,035 │0,025 │
│ │scurgere │ │ │ │ │
└────┴──────────┴────────┴─────────┴───────┴──────┘

        Valorile debitelor de curgere sunt stabilite doar în scopul realizării calculului şi nu sunt preluate din fişele tehnice ale obiectelor sanitare în discuţie.

        Tabel A5.1.2 - diametre tipice utilizate în canalizare, spre informare (diametre conform EN1519, PEHD)

┌────────┬────────┬───────┬────────┬─────────┐
│ │ │ │Di, │Diametrul│
│Diametru│Diametru│S, │diametru│minim │
│nominal │exterior│grosime│interior│interior,│
│Dn │De │perete │(Di = │conform │
│ │ │ │De-2xS) │SR EN │
│ │ │ │ │12056-2 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│[mm] │[mm] │[mm] │[mm] │[mm] │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│30 │32 │3 │26 │26 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│40 │40 │3 │34 │34 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│50 │50 │3 │44 │44 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│56 │56 │3 │50 │49 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│60 │63 │3 │57 │56 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│70 │75 │3 │69 │68 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│80 │ │ │ │75 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│90 │90 │3,5 │83 │79 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│100 │110 │4,2 │101,6 │96 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│125 │125 │4,8 │115,4 │113 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│150 │160 │6,2 │147,6 │146 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│200 │200 │7,7 │184,6 │184 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│225 │ │ │ │207 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│250 │250 │7,7 │234,6 │230 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│300 │315 │9,7 │295,6 │290 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│300 │315 │12,1 │290,8 │290 │
└────────┴────────┴───────┴────────┴─────────┘


        Tabel A5.1.3 - diametre tipice utilizate în canalizare, spre informare (diametre conform EN 1451, PP)

┌────────┬────────┬───────┬────────┬─────────┐
│ │ │ │Di, │Diametrul│
│Diametru│Diametru│S, │diametru│minim │
│nominal │exterior│grosime│interior│interior,│
│Dn │De │perete │(Di = │conform │
│ │ │ │De- 2xS)│SR EN │
│ │ │ │ │12056-2 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│[mm] │[mm] │[mm] │[mm] │[mm] │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│30 │32 │1,8 │28,4 │26 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│40 │40 │1,8 │36,4 │34 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│50 │50 │1,8 │46,4 │44 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│70 │75 │2,6 │69,8 │68 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│90 │90 │3,1 │83,8 │79 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│100 │110 │3,4 │103,2 │96 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│125 │125 │3,9 │117,2 │113 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│150 │160 │4,9 │150,2 │146 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│200 │200 │6,2 │187,6 │184 │
├────────┼────────┼───────┼────────┼─────────┤
│250 │250 │7,7 │234,6 │230 │
└────────┴────────┴───────┴────────┴─────────┘


        Tabel A5.1.4 - diametre nominale Dn şi diametrele minime interioare, Di, conform SR EN12056-2

┌──────────┬───────────────────────────┐
│Diametru │Diametrul minim interior, │
│nominal Dn│stabilit în SR EN 12056-2 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│[mm] │[mm] │
├──────────┼───────────────────────────┤
│30 │26 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│40 │34 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│50 │44 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│56 │49 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│60 │56 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│70 │68 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│80 │75 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│90 │79 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│100 │96 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│125 │113 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│150 │146 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│200 │184 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│225 │207 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│250 │230 │
├──────────┼───────────────────────────┤
│300 │290 │
└──────────┴───────────────────────────┘



    ANEXA 5.2

        Debite maxime corespunzătoare conductelor de legătură, în sistem II, neventilate (fără ventilare secundară), conform SR EN 12056-2 şi STAS 1795.

┌──────────────────┬───────────┬───────┐
│ │Diametrul │ │
│ │conductei │Debit │
│Obiect sanitar │de │maxim │
│tipic, ca exemplu │legătură, │evacuat│
│ │Dn [mm], │V(max) │
│ │fără │[l/s] │
│ │ventilare │ │
├──────────────────┼───────────┼───────┤
│Lavoar, bideu, │30 │0,40 │
│pisoar fără ├───────────┼───────┤
│rezervor │40 │0,50 │
├──────────────────┼───────────┼───────┤
│Duş, cadă baie, │ │ │
│spălător; maşină │ │ │
│spălat vase, │50 │1,00 │
│maşină spălat rufe│ │ │
│(capacitatea max. │ │ │
│6 kg) │ │ │
├──────────────────┼───────────┼───────┤
│Maşină spălat rufe│60 │1,50 │
│(capacitatea max. ├───────────┼───────┤
│12 kg) │70 │2,00 │
├──────────────────┼───────────┼───────┤
│Vas closet cu │90 (max. 1 │ │
│rezervor până la │WC) │2,25 │
│7,5 l, suspendat; │ │ │
├──────────────────┼───────────┼───────┤
│Vas closet montat │ │ │
│pe pardoseală, cu │100 │2,50 │
│rezervor până la 9│ │ │
│l │ │ │
└──────────────────┴───────────┴───────┘

        Nota - pentru obiecte sanitare, diametrul conductei de legătură nu poate fi mai mic decât diametrul de racord al obiectului sanitar în instalaţia de canalizare; se consideră debitul maxim corespunzător diametrului ales pentru conducta de legătură.


    ANEXA 5.3

    Valori debite maxime corespunzătoare conductelor de legătură, în sistem II, ventilate (cu ventilare secundară) şi obiecte sanitare tipice acolo unde este cazul, conform SR EN 12056-2 şi STAS 1795.

┌─────────┬───────┬───────────┬─────────────┐
│ │Debit │Diametrul │Diametrul │
│ │maxim │conductelor│corespunzător│
│Obiect │evacuat│de legătură│al │
│sanitar │V(max),│(racord) │conductelor │
│tipic, ca│[l/s] —│ │de ventilare,│
│exemplu ├───────┼───────────┼─────────────┤
│ │sistem │Dn [mm] │Dn [mm] │
│ │II │ │ │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│Lavoar, │ │ │ │
│bideu, │ │ │ │
│pisoar │0,60 │30 │30 │
│fără │ │ │ │
│rezervor │ │ │ │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│Lavoar, │ │ │ │
│bideu, │ │ │ │
│pisoar │ │ │ │
│fără │0,75 │40 │30 │
│rezervor/│ │ │ │
│mai multe│ │ │ │
│obiecte │ │ │ │
│sanitare │ │ │ │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│Duş, cadă│ │ │ │
│de baie, │ │ │ │
│spălător,│ │ │ │
│maşină │ │ │ │
│spălat │1,50 │50 │30 │
│vase, │ │ │ │
│maşină │ │ │ │
│spălat │ │ │ │
│rufe │ │ │ │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│- │2,25 │60 │30 │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│- │3,00 │70 │40 │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│WC │ │ │ │
│suspendat│ │ │ │
│(maxim 2 │ │ │ │
│vase │3,40 │90 │60 │
│closet) │ │ │ │
│cu racord│ │ │ │
│90 mm │ │ │ │
├─────────┼───────┼───────────┼─────────────┤
│WC cu │ │ │ │
│racord │3,75 │100 │60 │
│100 mm │ │ │ │
└─────────┴───────┴───────────┴─────────────┘

        Nota - pentru obiecte sanitare, diametrul conductei de legătură nu poate fi mai mic decât diametrul de racord al obiectului sanitar în instalaţia de canalizare; se consideră debitul maxim corespunzător diametrului ales pentru conducta de legătură care este prevăzută cu ventilare secundară.


    ANEXA 5.4

    Debite maxime corespunzătoare coloanelor de canalizare menajeră, cu ventilare primară şi diametrele corespunzătoare pentru coloana de ventilare primară exprimate în funcţie de diametrul coloanei de canalizare menajeră.

┌──────────┬────────────────┬───────────────────┐
│Diametrul │Diametrul │Valoarea maximă a │
│coloanei │conductei de │debitului evacual │
│de │ventilare │prin coloana de │
│canalizare│primară │canalizare menajeră│
│menajeră, │corespunzătoare,│V(max,) [l/s] │
│Dn [mm] │Dn [mm] │ │
├──────────┼────────────────┼─────────┬─────────┤
│ │ │Pentru │Pentru │
│ │ │conducte │conducte │
│ │ │de │de │
│ │ │legătură │legătură │
│ │ │racordate│racordate│
│ │ │în unghi │în unghi │
│ │ │aproape │oblic, │
│ │ │90 º │45º │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│60 │60 │0,5 │0,7 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│70 │70 │1,5 │2,0 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│80 │80 │2,0 │2,6 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│90 │90 │2,7 │3,5 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│100 │100 │4,0 │5,2 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│125 │125 │5,8 │7,6 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│150 │150 │9,5 │12,4 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│200 │200 │16,0 │21,0 │
└──────────┴────────────────┴─────────┴─────────┘


 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.4.1- variante de scheme canalizare, cu coloane de ventilare principală, naturală sau cu clapetă de ventilaţie (aerator cu membrană)
        1 - cadă baie; 2 - lavoar; 3 - vas closet; 4 - sifon pardoseală (racordat la un lavoar sau cu obturator de miros); 5 - clapetă ventilaţie (aerator cu membrană); 6 - coloană de canalizare; 7 - conductă de legătură; 8 - colector canalizare; 9 - conductă de ventilare naturală primară


    ANEXA 5.5

    Debite maxime corespunzătoare coloanelor de canalizare menajeră, cu ventilare primară şi diametrele corespunzătoare pentru coloana de ventilare primară, însoţite de ventilare auxiliară, exprimate în funcţie de diametrul coloanei de canalizare menajeră

┌──────────┬────────────────┬───────────────────┐
│Diametrul │ │ │
│coloanei │ │ │
│de │Diametrul │Valoarea maximă a │
│canalizare│conductei de │debitului evacual │
│menajeră, │ventilare │prin coloana de │
│şi │auxiliară │canalizare menajeră│
│diametrul │corespunzătoare,│V(max) [l/s] │
│ventilării│Dn [mm] │ │
│primare Dn│ │ │
│[mm] │ │ │
├──────────┼────────────────┼─────────┬─────────┤
│ │ │Pentru │Pentru │
│ │ │conducte │conducte │
│ │ │de │de │
│ │ │legătură │legătură │
│ │ │racordate│racordate│
│ │ │în unghi │în unghi │
│ │ │aproape │oblic, │
│ │ │90° │45° │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│60 │50 │0,7 │0,9 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│70 │50 │2,0 │2,6 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│80 │50 │2,6 │3,4 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│90 │50 │3,5 │4,6 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│100 │50 │5,6 │7,3 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│125 │70 │7,6 │10 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│150 │80 │12,4 │18,3 │
├──────────┼────────────────┼─────────┼─────────┤
│200 │100 │21,0 │27,3 │
└──────────┴────────────────┴─────────┴─────────┘


 (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.5.1- variante de scheme de canalizare, cu coloane de ventilare principală, naturală însoţite de ventilare secundară sau auxiliară; alternativ, pot fi folosite aeratoare cu membrană sau clapete de ventilaţie
        1 - cadă baie; 2 - lavoar; 3 - vas closet; 4 - sifon pardoseală (racordat la un lavoar sau cu obturator de miros); 5 - clapetă ventilaţie (aerator cu membrană); 6 coloană de canalizare; 7 - conductă de legătură; 8 - colector canalizare; 9 - conductă de ventilare naturală primară; 10 - conductă de ventilare auxiliară pentru coloană; 11 conductă de ventilare secundară pentru conductele de legătură.


    ANEXA 5.6

    Diametrele coloanelor de canalizare menajeră cu ventilare primară şi diametrele corespunzătoare pentru coloana de ventilare primară, însoţite de ventilare auxiliară cu lungimi mari şi număr mare de schimbări direcţie

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Diametrul coloanei │Diametrul │
│de canalizare │conductei de │
│menajeră, şi │ventilare │
│diametrul │secundară sau │
│ventilării primare │auxiliară │
│Dn [mm] │corespunzătoare, │
│ │Dn [mm] │
├───────────────────┼──────────────────┤
│60 │50 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│70 │56 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│80 │60 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│90 │60 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│100 │70 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│125 │80 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│150 │100 │
├───────────────────┼──────────────────┤
│200 │150 │
└───────────────────┴──────────────────┘



    ANEXA 5.7

        Debite şi viteze la secţiune plină, pentru conducte circulare orizontale (colectoare), cu rugozitatea 1 mm, determinate cu formula Colebrook White: (a se vedea imaginea asociată)
        În care
        g - acceleraţia gravitaţională;
        Di - diametrul interior al conductei [m]
        i - panta de montare a conductei [m/m]
        k - rugozitatea absolută a conductei; SR EN 12056 indică o valoare k = 1 mm (respectiv 0,001 m, care reflectă influenţa depunerilor pe pereţii interiori ai conductei)
        visc - vâscozitatea cinematica a apei, determinată pentru o temperatură medie de 15°C; se poate considera valoarea 1,31 x 10^-6 mp/s


        Tabel A5.7.1 Debite şi viteze la secţiune plină, pentru conducte circulare orizontale (colectoare), cu rugozitatea 1 mm, determinate cu formula Colebrook White

┌──────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│ │DN 32 │DN 40 │DN 50 │DN 75 │
│ │[mm] │[mm] │[mm] │[mm] │
├──────┼────┬────┼────┬────┼────┬────┼────┬────┤
│Panta,│v │V │v │V │v │V │v │V │
│i │(sp)│(sp)│(sp)│(sp)│(sp)│(sp)│(sp)│(sp)│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│[m/m] │[m/ │[l/ │[m/ │[l/ │[m/ │[l/ │[m/ │[l/ │
│ │s] │s] │s] │s] │s] │s] │s] │s] │
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,004 │0,19│0,14│0,23│0,26│0,27│0,49│0,36│1,47│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,005 │0,21│0,15│0,25│0,29│0,30│0,55│0,40│1,65│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,006 │0,24│0,17│0,28│0,32│0,33│0,60│0,44│1,81│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,007 │0,26│0,18│0,30│0,35│0,36│0,65│0,48│1,96│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,008 │0,27│0,20│0,32│0,37│0,38│0,70│0,51│2,10│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,009 │0,29│0,21│0,34│0,39│0,41│0,74│0,54│2,22│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,010 │0,31│0,22│0,36│0,42│0,43│0,78│0,57│2,35│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,011 │0,32│0,23│0,38│0,44│0,45│0,82│0,60│2,46│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,012 │0,34│0,24│0,40│0,46│0,47│0,86│0,63│2,57│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,015 │0,38│0,27│0,45│0,51│0,53│0,96│0,70│2,88│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,020 │0,44│0,31│0,52│0,59│0,61│1,11│0,81│3,33│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,025 │0,49│0,35│0,58│0,66│0,68│1,25│0,91│3,73│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,030 │0,54│0,39│0,64│0,73│0,75│1,37│0,99│4,09│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,035 │0,58│0,42│0,69│0,79│0,81│1,48│1,07│4,42│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,040 │0,62│0,45│0,74│0,84│0,87│1,58│1,15│4,73│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,045 │0,66│0,47│0,78│0,90│0,92│1,68│1,22│5,02│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,050 │0,70│0,50│0,82│0,94│0,97│1,77│1,29│5,29│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,055 │0,73│0,52│0,86│0,99│1,02│1,86│1,35│5,55│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,060 │0,76│0,55│0,90│1,04│1,06│1,94│1,41│5,80│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,065 │0,80│0,57│0,94│1,08│1,11│2,02│1,47│6,04│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,070 │0,83│0,59│0,98│1,12│1,15│2,10│1,52│6,27│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,075 │0,85│0,61│1,01│1,16│1,19│2,17│1,58│6,49│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,080 │0,88│0,63│1,04│1,20│1,23│2,24│1,63│6,70│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,085 │0,91│0,65│1,08│1,23│1,27│2,31│1,68│6,91│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,090 │0,94│0,67│1,11│1,27│1,31│2,38│1,73│7,11│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,095 │0,96│0,69│1,14│1,31│1,34│2,45│1,78│7,31│
├──────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┤
│0,100 │0,99│0,71│1,17│1,34│1,38│2,51│1,82│7,50│
└──────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┘


┌──────┬──────────┬──────────┬──────────┬──────────┐
│ │DN 90 [mm]│DN 110 │DN 125 │DN 160 │
│ │ │[mm] │[mm] │[mm] │
├──────┼────┬─────┼────┬─────┼────┬─────┼────┬─────┤
│Panta,│v │V(sp)│v │V(sp)│v │V(sp)│v │V(sp)│
│i │(sp)│ │(sp)│ │(sp)│ │(sp)│ │
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│[m/m] │[m/ │[l/s]│[m/ │[l/s]│[m/ │[l/s]│[m/ │[l/s]│
│ │s] │ │s] │ │s] │ │s] │ │
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,004 │0,41│2,41 │0,47│4,16 │0,51│5,86 │0,60│11,34│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,005 │0,45│2,70 │0,52│4,66 │0,57│6,56 │0,67│12,70│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,006 │0,50│2,96 │0,57│5,11 │0,62│7,19 │0,74│13,92│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,007 │0,54│3,20 │0,62│5,53 │0,68│7,78 │0,80│15,05│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,008 │0,58│3,42 │0,66│5,92 │0,72│8,32 │0,85│16,10│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,009 │0,61│3,63 │0,70│6,28 │0,77│8,83 │0,90│17,09│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,010 │0,65│3,83 │0,74│6,62 │0,81│9,31 │0,95│18,02│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,011 │0,68│4,02 │0,78│6,95 │0,85│9,77 │1,00│18,91│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,012 │0,71│4,20 │0,81│7,26 │0,89│10,21│1,05│19,76│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,015 │0,79│4,70 │0,91│8,13 │0,99│11,43│1,17│22,11│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,020 │0,92│5,44 │1,05│9,40 │1,15│13,22│1,35│25,56│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,025 │1,03│6,09 │1,18│10,52│1,28│14,79│1,51│28,59│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,030 │1,13│6,68 │1,29│11,53│1,41│16,21│1,66│31,34│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,035 │1,22│7,21 │1,40│12,46│1,52│17,52│1,79│33,86│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,040 │1,30│7,72 │1,49│13,33│1,63│18,73│1,92│36,21│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,045 │1,38│8,19 │1,58│14,14│1,73│19,87│2,03│38,42│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,050 │1,46│8,63 │1,67│14,91│1,82│20,96│2,14│40,51│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,055 │1,53│9,06 │1,75│15,64│1,91│21,98│2,25│42,49│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,060 │1,60│9,46 │1,83│16,34│1,99│22,97│2,35│44,39│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,065 │1,66│9,85 │1,91│17,01│2,08│23,91│2,45│46,21│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,070 │1,72│10,22│1,98│17,66│2,15│24,81│2,54│47,96│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,075 │1,78│10,59│2,05│18,28│2,23│25,69│2,63│49,65│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,080 │1,84│10,93│2,12│18,88│2,30│26,53│2,71│51,28│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,085 │1,90│11,27│2,18│19,46│2,37│27,35│2,80│52,87│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,090 │1,96│11,60│2,24│20,03│2,44│28,15│2,88│54,41│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,095 │2,01│11,92│2,31│20,58│2,51│28,92│2,96│55,90│
├──────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┼────┼─────┤
│0,100 │2,06│12,23│2,37│21,12│2,58│29,68│3,04│57,36│
└──────┴────┴─────┴────┴─────┴────┴─────┴────┴─────┘


┌──────┬───────────┬───────────┬───────────┐
│ │DN 200 [mm]│DN 250 [mm]│DN 300 [mm]│
├──────┼────┬──────┼────┬──────┼────┬──────┤
│Panta,│v │V(sp) │v │V(sp) │v │V(sp) │
│i │(sp)│ │(sp)│ │(sp)│ │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│[m/m] │[m/ │[l/s] │[m/ │[l/s] │[m/ │[l/s] │
│ │s] │ │s] │ │s] │ │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,004 │0,70│20,52 │0,81│37,15 │0,92│62,60 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,005 │0,78│22,97 │0,90│41,58 │1,03│70,06 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,006 │0,85│25,19 │0,99│45,59 │1,12│76,80 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,007 │0,92│27,23 │1,07│49,27 │1,21│83,00 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,008 │0,99│29,13 │1,14│52,70 │1,30│88,78 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,009 │1,05│30,91 │1,21│55,93 │1,38│94,20 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,010 │1,11│32,60 │1,28│58,97 │1,45│99,33 │
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,011 │1,16│34,20 │1,34│61,87 │1,52│104,21│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,012 │1,21│35,73 │1,40│64,64 │1,59│108,87│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,015 │1,36│39,98 │1,57│72,32 │1,78│121,79│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,020 │1,57│46,21 │1,81│83,57 │2,06│140,72│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,025 │1,75│51,69 │2,03│93,48 │2,30│157,41│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,030 │1,92│56,65 │2,22│102,45│2,52│172,49│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,035 │2,08│61,21 │2,40│110,69│2,73│186,36│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,040 │2,22│65,46 │2,57│118,36│2,92│199,27│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,045 │2,35│69,44 │2,72│125,56│3,09│211,40│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,050 │2,48│73,22 │2,87│132,38│3,26│222,87│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,055 │2,60│76,80 │3,01│138,86│3,42│233,77│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,060 │2,72│80,23 │3,15│145,05│3,57│244,20│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,065 │2,83│83,52 │3,27│150,99│3,72│254,19│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,070 │2,94│86,68 │3,40│156,71│3,86│263,81│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,075 │3,04│89,73 │3,52│162,22│4,00│273,09│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,080 │3,14│92,68 │3,63│167,56│4,13│282,07│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,085 │3,24│95,54 │3,75│172,73│4,25│290,77│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,090 │3,33│98,32 │3,85│177,75│4,38│299,22│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,095 │3,42│101,02│3,96│182,63│4,50│307,43│
├──────┼────┼──────┼────┼──────┼────┼──────┤
│0,100 │3,51│103,65│4,06│187,39│4,62│315,44│
└──────┴────┴──────┴────┴──────┴────┴──────┘


        Pentru diferite tipuri de conducte, se utilizează în calcul diametrele interioare ale conductelor respective, şi se determină debitele şi vitezele la secţiune plină, utilizând formula de mai sus.
        Pentru canalizarea pluvială, calculele pot considera o rugozitate a materialului recomandată de producător (de exemplu, k = 0,07 mm, pentru conducte din material plastic).
        Tabel A5.7.2 Debite şi viteze la grad de umplere 0,70, în funcţie de diametrul conductei (valori preluate din SR EN 12056-2); în SR EN 12056-2, panta este exprimată în cm/m; panta (m/m) = panta (cm/m) x 0,01

┌─────┬─────────┬─────────┬─────────┬─────────┐
│Panta│DN100 │DN125 │DN150 │DN200 │
├─────┼─────┬───┼─────┬───┼─────┬───┼─────┬───┤
│i │V │v │V │v │V │v │V │v │
│ │(max)│ │(max)│ │(max)│ │(max)│ │
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│cm/m │l/s │m/s│l/s │m/s│l/s │m/s│l/s │m/s│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│0,50 │2,9 │0,5│4,8 │0,6│9,0 │0,7│16,7 │0,8│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│1,00 │4,2 │0,8│6,8 │0,9│12,8 │1,0│23,7 │1,2│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│1,50 │5,1 │1,0│8,3 │1,1│15,7 │1,3│29,1 │1,5│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│2,00 │5,9 │1,1│9,6 │1,2│18,2 │1,5│33,6 │1,7│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│2,50 │6,7 │1,2│10,8 │1,4│20,3 │1,6│37,6 │1,9│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│3,00 │7,3 │1,3│11,8 │1,5│22,3 │1,8│41,2 │2,1│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│3,50 │7,9 │1,5│12,8 │1,6│24,1 │1,9│44,5 │2,2│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│4,00 │8,4 │1,6│13,7 │1,8│25,8 │2,1│47,6 │2,4│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│4,50 │8,9 │1,7│14,5 │1,9│27,3 │2,2│50,5 │2,5│
├─────┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┼─────┼───┤
│5,00 │9,4 │1,7│15,3 │2,0│28,8 │2,3│53,3 │2,7│
└─────┴─────┴───┴─────┴───┴─────┴───┴─────┴───┘


┌─────┬──────────┬──────────┬──────────┐
│Panta│DN225 │DN250 │DN300 │
├─────┼──────┬───┼──────┬───┼──────┬───┤
│i │V(max)│v │V(max)│v │V(max)│v │
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│cm/m │l/s │m/s│l/s │m/s│l/s │m/s│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│0,50 │26,5 │0,9│31,6 │1,0│56,8 │1,1│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│1,00 │37,6 │1,3│44,9 │1,4│80,6 │1,6│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│1,50 │46,2 │1,6│55,0 │1,7│98,8 │2,0│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│2,00 │53,3 │1,9│63,6 │2,0│114,4 │2,3│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│2,50 │59,7 │2,1│71,1 │2,2│127,7 │2,6│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│3,00 │65,4 │2,3│77,9 │2,4│140,0 │2,8│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│3,50 │70,6 │2,5│84,2 │2,6│151,2 │3,0│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│4,00 │75,5 │2,7│90,0 │2,8│161,7 │3,2│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│4,50 │80,1 │2,8│95,5 │3,0│171,5 │3,4│
├─────┼──────┼───┼──────┼───┼──────┼───┤
│5,00 │84,5 │3,0│100,7 │3,1│180,8 │3,6│
└─────┴──────┴───┴──────┴───┴──────┴───┘



    ANEXA 5.8

        Valori pentru u (grad de umplere), z [v(r)/v(sp)] şi x [V(tot)/V(sp)] corespunzătoare diferitelor valori pentru unghiul la centru.
        unghi la centru

┌───────┬─────────┬───────┬───────┬───────┬───────┬───────┐
│ │ │ │ │ │z=v(r)/│X=V │
│alfa │alfa │A │R │u=h/d │v(sp) │(tot)/V│
│ │ │ │ │ │ │(sp) │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│[grade]│[radiani]│[mp] │[m] │[-] │[-] │[-] │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│5 │0,08727 │0,00001│0,00032│0,00048│0,03562│0,00000│
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│10 │0,17453 │0,00011│0,00127│0,00190│0,07120│0,00001│
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│15 │0,26180 │0,00037│0,00285│0,00428│0,10670│0,00005│
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│20 │0,34907 │0,00088│0,00505│0,00760│0,14207│0,00016│
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│25 │0,43633 │0,00171│0,00786│0,01185│0,17729│0,00039│
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│30 │0,52360 │0,00295│0,01127│0,01704│0,21230│0,00080│
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│35 │0,61087 │0,00466│0,01526│0,0231 │0,2471 │0,0015 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│40 │0,69813 │0,00692│0,01982│0,0302 │0,2816 │0,0025 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│45 │0,78540 │0,00979│0,02492│0,0381 │0,3157 │0,0039 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│50 │0,87266 │0,01333│0,03054│0,0468 │0,3495 │0,0059 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│55 │0,95993 │0,01760│0,03666│0,0565 │0,3830 │0,0086 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│60 │1,04720 │0,02265│0,04325│0,0670 │0,4159 │0,0120 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│65 │1,13446 │0,02852│0,05028│0,0783 │0,4485 │0,0163 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│70 │1,22173 │0,03525│0,05771│0,0904 │0,4805 │0,0216 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│75 │1,30900 │0,04288│0,06552│0,1033 │0,5119 │0,0280 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│80 │1,39626 │0,05143│0,07367│0,1170 │0,5428 │0,0355 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│85 │1,48353 │0,06092│0,08212│0,1314 │0,5731 │0,0445 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│90 │1,57080 │0,07135│0,09085│0,1464 │0,6028 │0,0548 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│95 │1,65806 │0,08273│0,09980│0,1622 │0,6318 │0,0666 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│100 │1,74533 │0,09507│0,10894│0,1786 │0,6601 │0,0799 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│105 │1,83260 │0,10833│0,11823│0,1956 │0,6877 │0,0949 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│110 │1,91986 │0,12252│0,12764│0,2132 │0,7145 │0,1115 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│115 │2,00713 │0,13760│0,13711│0,2314 │0,7406 │0,1298 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│120 │2,09440 │0,15355│0,14663│0,2500 │0,7658 │0,1497 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│125 │2,18166 │0,17031│0,15613│0,2691 │0,7903 │0,1714 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│130 │2,26893 │0,18786│0,16559│0,2887 │0,8139 │0,1947 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│135 │2,35619 │0,20614│0,17497│0,3087 │0,8366 │0,2196 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│140 │2,44346 │0,22508│0,18423│0,3290 │0,8584 │0,2460 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│145 │2,53073 │0,24464│0,19334│0,3496 │0,8794 │0,2739 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│150 │2,61799 │0,26475│0,20225│0,3706 │0,8995 │0,3032 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│155 │2,70526 │0,28533│0,21094│0,3918 │0,9186 │0,3337 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│160 │2,79253 │0,30631│0,21938│0,4132 │0,9368 │0,3653 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│165 │2,87979 │0,32762│0,22753│0,4347 │0,9540 │0,3980 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│170 │2,96706 │0,34918│0,23537│0,4564 │0,9703 │0,4314 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│175 │3,05433 │0,37090│0,24287│0,4782 │0,9856 │0,4655 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│180 │3,14159 │0,39270│0,25000│0,5000 │1,0000 │0,5000 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│185 │3,22886 │0,41450│0,25675│0,5218 │1,0134 │0,5348 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│190 │3,31613 │0,43622│0,26309│0,5436 │1,0258 │0,5698 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│195 │3,40339 │0,45778│0,26901│0,5653 │1,0373 │0,6046 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│200 │3,49066 │0,47908│0,27450│0,5868 │1,0478 │0,6392 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│205 │3,57792 │0,50007│0,27953│0,6082 │1,0574 │0,6733 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│210 │3,66519 │0,52065│0,28410│0,6294 │1,0660 │0,7067 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│215 │3,75246 │0,54075│0,28821│0,6504 │1,0737 │0,7393 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│220 │3,83972 │0,56031│0,29185│0,6710 │1,0805 │0,7708 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│225 │3,92699 │0,57926│0,29502│0,6913 │1,0863 │0,8012 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│230 │4,01426 │0,59754│0,29771│0,7113 │1,0913 │0,8302 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│235 │4,10152 │0,61508│0,29993│0,7309 │1,0953 │0,8578 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│240 │4,18879 │0,63185│0,30169│0,7500 │1,0985 │0,8838 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│245 │4,27606 │0,64780│0,30299│0,7686 │1,1009 │0,9080 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│250 │4,36332 │0,66288│0,30384│0,7868 │1,1024 │0,9305 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│255 │4,45059 │0,67706│0,30426│0,8044 │1,1032 │0,9510 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│260 │4,53786 │0,69033│0,30426│0,8214 │1,1032 │0,9697 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│265 │4,62512 │0,70266│0,30385│0,8378 │1,1024 │0,9863 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│270 │4,71239 │0,71405│0,30305│0,8536 │1,1010 │1,0010 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│275 │4,79966 │0,72448│0,30189│0,8686 │1,0989 │1,0137 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│280 │4,88692 │0,73397│0,30038│0,8830 │1,0961 │1,0244 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│285 │4,97419 │0,74251│0,29855│0,8967 │1,0928 │1,0331 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│290 │5,06145 │0,75014│0,29641│0,9096 │1,0889 │1,0400 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│295 │5,14872 │0,75688│0,29401│0,9217 │1,0844 │1,0451 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│300 │5,23599 │0,76275│0,29135│0,9330 │1,0795 │1,0484 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│305 │5,32325 │0,76780│0,28847│0,9435 │1,0742 │1,0501 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│310 │5,41052 │0,77207│0,28540│0,9532 │1,0684 │1,0503 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│315 │5,49779 │0,77561│0,28215│0,9619 │1,0624 │1,0491 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│320 │5,58505 │0,77848│0,27877│0,9698 │1,0560 │1,0467 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│325 │5,67232 │0,78074│0,27528│0,9769 │1,0493 │1,0431 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│330 │5,75959 │0,78245│0,27170│0,9830 │1,0425 │1,0386 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│335 │5,84685 │0,78368│0,26807│0,9881 │1,0355 │1,0333 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│340 │5,93412 │0,78452│0,26441│0,9924 │1,0284 │1,0273 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│345 │6,02139 │0,78503│0,26075│0,9957 │1,0213 │1,0208 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│350 │6,10865 │0,78529│0,25711│0,9981 │1,0141 │1,0140 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│355 │6,19592 │0,78538│0,25352│0,9995 │1,0070 │1,0070 │
├───────┼─────────┼───────┼───────┼───────┼───────┼───────┤
│360 │6,28319 │0,78540│0,25000│1,0000 │1,0000 │1,0000 │
└───────┴─────────┴───────┴───────┴───────┴───────┴───────┘


        Figura A5.8.1 - diagrama cercului, nomograma pentru determinarea gradului de umplere şi a vitezei reale de curgere a apei, pentru canalizare, în colectoare cu secţiune circulară (a se vedea imaginea asociată)


    ANEXA 5.9

    Scheme instalaţii de canalizare menajeră interioară
        Sunt prezentate scheme de ventilare primară, secundară, auxiliară.
    A. Instalaţii interioare de canalizare cu ventilare primară
    A.1. Ventilare primară pentru instalaţii interioare de canalizare menajeră, în clădiri cu maxim 2 niveluri (respectiv h < 4 m) (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.1-instalaţii interioare de canalizare, pentru clădiri cu 2 niveluri, respectiv lungimea de racordare a conductelor de legătură de max 4 m. În acest caz, conductele de legătură pot fi racordate direct la coloana principală de canalizare, în situaţiile în care colectorul general este amplasat fie imediat sub nivelul obiectelor sanitare, fie la o distanţă (pe verticală) de un nivel.
        Pentru clădiri care au sub 2 niveluri inclusiv, şi pentru care înălţimea între cel mai înalt şi cel mai de jos punct de racord la coloană, a conductelor de legătură, nu depăşeşte 4 m (ca în Figura A5.9.1), obiectele sanitare pot fi montate direct la coloană, indiferent de poziţia colectorului amplasat fie la plafonul subsolului (a), fie la nivelul pardoselii subsolului (b).

    A.2. Ventilare primară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu maxim 3 niveluri (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.2 - Exemplu de ventilare principală, cu aerator cu membrană, pentru o clădire cu maxim 3 niveluri, dotată cu obiecte sanitare; obiectele sanitare de la parter sunt racordate la coloana de canalizare. Aeratorul poate fi montat pentru coloane la care nu sunt racordate mai mult de 9 obiecte sanitare.

    A.3. Ventilare primară, cu colector de ventilare primară (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.3 - Exemplu de racordare al conductelor de ventilare naturală primară la partea superioară.
        Pentru dimensionarea colectorului de ventilare primară se determină mai întâi debitul evacuat V(max) pentru toate coloanele ventilate primar, unificate; ulterior, se face alegerea diametrului colectorului comun pentru conductele de ventilare primară, care nu poate reuni mai mult de 3 coloane de ventilare primară.

    A.4. Ventilare primară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu 3-5 niveluri (pentru care h ≤ 12m) (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.4 - Soluţii de racordare ale obiectelor sanitare la parter, pentru o clădire cu 3-5 niveluri (respectiv pentru care h≤12 m).
        Pentru clădiri cu 3-5 niveluri, cu o coloană de canalizare pentru care înălţimea zonei de racordare a obiectelor sanitare este mai mică de 12 m (măsurată între cel mai de jos şi cel mai înalt punct de racord al conductelor de legătură la coloană), se diferenţiază următoarele soluţii:
        ● Dacă amplasarea colectorului de canalizare menajeră se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la parter se racordează direct în colectorul de canalizare, la o distanţă de minim 1 m faţă de cotul de racordare a coloanei la colector, ca în figura A5.9.4 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la parter se racordează direct la coloana de canalizare, ca în figura A5.9.4 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apa uzată în coloana de canalizare va avea înălţimea de 3 m (înălţimea aproximativă a unui nivel).


    A.5. Ventilare primară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu peste 5 niveluri (h > 12m) (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.5 (a) şi (b) - Soluţii de racordare ale obiectelor sanitare la parter, pentru clădiri cu peste 5 niveluri, respectiv pentru care h>12 m.
        Pentru clădiri cu peste 5 niveluri pentru care înălţimea coloanei de canalizare este peste 12 m (măsurată între cel mai înalt şi cel mai de jos punct de racord al conductelor de legătură la coloană), se diferenţiază următoarele soluţii:
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la parter şi etaj 1 (primele 2 niveluri inferioare) se racordează obligatoriu la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a două niveluri, iar pe orizontală, racordarea se realizează la peste 2 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.5 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la parter se racordează la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a două niveluri, iar pe orizontală, racordarea se realizează la peste 2 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.5 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare poate atinge înălţimea de 3 m (înălţimea aproximativă a unui nivel).



    B. Instalaţii interioare de canalizare cu ventilare primară, secundară şi auxiliară
    B1. Instalaţii interioare de canalizare cu ventilare primară, secundară şi auxiliară, pentru clădiri cu trei niveluri (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.6 - Exemple de ventilare primară, secundară şi auxiliară, aplicate unei instalaţii de canalizare pentru o clădire cu maxim 3 niveluri; dotarea cu ventilare secundară şi auxiliară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.

    B2. Instalaţii interioare de canalizare cu ventilare primară, secundară şi auxiliară, pentru clădiri cu trei niveluri - ventilarea secundară este racordată la conducta de ventilare primară (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A5.9.7 - Exemple de ventilare primară, secundară şi auxiliară, aplicate unei instalaţii de canalizare pentru o clădire cu maxim 3 niveluri; dotarea cu ventilare secundară şi auxiliară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Caracteristicile sistemelor de ventilare auxiliară sunt următoarele:
        ● Nu sunt la fel de economice ca cele de ventilare primară;
        ● Se pot aplica în cazul clădirilor care au mai mult de 2 niveluri;
        ● Introducerea canalizării auxiliare măreşte capacitatea de transport a coloanei de canalizare principală cu 30-40%.


    B3. Soluţii de ventilare primară şi auxiliară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu 3-5 niveluri (pentru care h ≤ 12m) (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A5.9.8- Exemple de ventilare primară şi auxiliară, aplicate unei instalaţii de canalizare, pentru o clădire cu 3-5 niveluri, pentru care înălţimea coloanei de canalizare între racorduri este de maxim 12 m; dotarea cu ventilare secundară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Obiectele sanitare montate la parter se montează după caz:
        ● Dacă în partea inferioară a clădirii, colectorul este montat la plafonul subsolului, obiectele sanitare se montează obligatoriu direct în colector, la o distanţă de minim 1m faţă de cotul de conectare al coloanei la colector, conform figurii A5.9.8 (a);
        ● Dacă în partea inferioară a clădirii, colectorul este montat la pardoseala subsolului, obiectele sanitare se montează în coloană, conform figurii A5.9.8 (b)
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare va avea înălţimea unui nivel (se aproximează că înălţimea unui nivel este de 3 m).
        ● Conducta de ventilare auxiliară se racordează la părţile inferioară şi exterioară ale coloanei, fără racorduri intermediare.


    B4. Soluţii de ventilare primară şi auxiliară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu peste 5 niveluri (pentru care h > 12m)
        Pentru clădirile cu mai mult de 5 niveluri, conducta de ventilare auxiliară se conectează, de regulă, la fiecare nivel; se admite racordarea conductelor de ventilare auxiliară la maxim fiecare 3 niveluri.
 (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A 5.9.9 (a), (b) - Variante suplimentare de ventilare auxiliară, pentru clădiri cu mai mult de 5 niveluri, sau h>12 m. Dotarea cu ventilare auxiliară se realizează în condiţiile descrise în capitolele 13 şi 14. Conducta de ventilare auxiliară se leagă la coloana de canalizare, de regulă, la fiecare nivel.
        Pentru clădiri cu mai mult de 5 niveluri sau cu o coloană de canalizare cu o lungime a zonei de racordare a obiectelor sanitare mai mare de 12 m, se diferenţiază următoarele soluţii:
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la parter şi etajul 1 (primele 2 niveluri) se racordează obligatoriu la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a două niveluri, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.9 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la parter se racordează la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a două niveluri, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.9 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare poate atinge înălţimea a 2 niveluri.
        ● Conducta de ventilare auxiliară se leagă la coloana de canalizare la fiecare nivel, recomandabil.
        ● Coloana de canalizare suplimentară pentru primele 2 niveluri (parter, etaj 1) se dimensionează în funcţie de obiectele sanitare preluate, iar prelungirea acesteia reprezintă o conductă de ventilare primară a acesteia.
     ● Coloana de ventilare auxiliară se dezvoltă pe întreaga înălţime a coloanei de canalizare, iar pentru calcul, se consideră obiectele sanitare pe toate înălţimea coloanei de canalizare ventilate (adică 6 niveluri, vezi exemplu din figură); diametrul acesteia se determină cu ajutorul tabelului din ANEXA 5.5.


    B5. Soluţii de ventilare primară şi secundară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu 3-5 niveluri (pentru care h <12m) (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A5.9.10 - Exemple de ventilare primară şi secundară, aplicate unei instalaţii de canalizare, pentru o clădire cu 3-5 niveluri sau cu înălţimea coloanei de canalizare între racorduri de maxim 12 m; dotarea cu ventilare secundară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Obiectele sanitare montate la parter se montează după caz:
        ● Dacă în partea inferioară a clădirii, colectorul este montat la plafonul subsolului, obiectele sanitare se montează direct în colector, la o distanţă de minim 1 m faţă de cotul de conectare al coloanei la colector, conform figurii A5.9.10 (a);
        ● Dacă în partea inferioară a clădirii, colectorul este montat la pardoseala subsolului, obiectele sanitare se montează în coloană, conform figurii A5.9.10 (b)
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apa uzată în coloana de canalizare va avea înălţimea unui nivel (aprox. 3 m).


    B6. Soluţii de ventilare primară şi secundară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu peste 5 niveluri (pentru care h >12m) (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A 5.9.11 (a), (b) - Variante suplimentare de ventilare secundară, pentru clădiri cu peste 5 niveluri, pentru care h>12 m. Dotarea cu ventilare secundară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Pentru clădiri cu peste 5 niveluri sau cele pentru care coloana de canalizare cu lungime a zonei de racordare a obiectelor sanitare depăşeşte 12 m, se diferenţiază următoarele soluţii:
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la parter şi etajul 1 (primele 2 niveluri) se racordează obligatoriu la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înalţimea a două niveluri, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.11 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la parter se racordează la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a două niveluri, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.11 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare poate atinge înălţimea a 2 niveluri.
     ● Se prevede conducta de ventilare secundară, cu racord la o coloană de ventilare comună; ventilarea secundară este prevăzută în condiţiile capitolului 13.


    B7. Soluţii de ventilare primară şi secundară pentru instalaţii de canalizare în clădiri la care lungimea conductelor de racord depăşeşte 10 m (a se vedea imaginea asociată)
        Figura A5.9.12 - Exemple de ventilare primară şi secundară, aplicate unei instalaţii de canalizare, cu conducte de legatură cu lungimi peste 10 m, pentru care se adoptă ventilare secundară; pentru conducte de legătură cu lungimi peste 10 m, se recomandă introducerea unei conducte de ventilare secundară intermediară pe traseul conductelor de legătură.

    B8. Soluţii de ventilare primară şi auxiliară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu peste 10 niveluri (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A5.9.13- Exemple de ventilare primară şi auxiliară, aplicate unei instalaţii de canalizare, pentru o clădire cu peste 10 niveluri; dotarea cu ventilare auxiliară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Coloanele de canalizare în clădiri cu peste 10 niveluri necesită o împărţire pe verticală.
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la parter, etaj 1 şi etaj 2 (primele 3 niveluri) se racordează obligatoriu la o coloană de canalizare principală suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a trei niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 3 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.13 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la parter şi etaj 1 (primele 2 niveluri) se racordează la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a trei niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 3 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.13 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare poate atinge înălţimea a 3 niveluri.
        ● Coloana de canalizare pentru primele niveluri se dimensionează în funcţie de obiectele sanitare preluate, iar prelungirea acesteia reprezintă o conductă de ventilare primară a acesteia.
     ● Coloana de ventilare auxiliară se dezvoltă pe întreaga înălţime a coloanei de canalizare, iar pentru calcul, se consideră obiectele sanitare pe toate înălţimea coloanei de canalizare ventilate (adică 10 niveluri); diametrul acesteia se determină cu ajutorul tabelului din ANEXA 5.5.
        ● Conducta de ventilare auxiliară se leagă la coloana de canalizare la minim fiecare 3 niveluri.


    B9. Soluţii de ventilare primară şi auxiliară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu peste 14 niveluri (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A 5.9.14- Exemple de ventilare primară şi auxiliară, aplicate unei instalaţii de canalizare, pentru o clădire cu peste 14 niveluri; dotarea cu ventilare auxiliară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Coloanele de canalizare în clădiri cu peste 14 niveluri necesită o împărţire pe verticală.
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la parter, etaj 1, etaj 2 şi etaj 3 (primele 4 niveluri) se racordează obligatoriu la o coloană de canalizare principală suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a 4 niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2-3 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.14 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la primele 3 niveluri (parter, etaj 1 şi etaj 2) se racordează la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a 4 niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2-3 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.14 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare poate atinge înălţimea a 4 niveluri.
        ● Coloana de canalizare pentru primele 4 niveluri inferioare se dimensionează în funcţie de obiectele sanitare preluate, iar prelungirea acesteia reprezintă o conductă de ventilare primară a acesteia.
     ● Coloana de ventilare auxiliară se dezvoltă pe întreaga înălţime a coloanei de canalizare, iar pentru calcul, se consideră obiectele sanitare pe toate înălţimea coloanei de canalizare ventilate (adică 14 niveluri, pentru exemplul din figură); diametrul acesteia se determină cu ajutorul tabelului din ANEXA 5.5.
        ● Conducta de ventilare auxiliară se leagă la coloana de canalizare la minim fiecare 3 niveluri.


    B10. Soluţii de ventilare primară şi auxiliară pentru instalaţii de canalizare în clădiri cu peste 20 niveluri (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A 5.9.15- Exemple de ventilare primară şi auxiliară, aplicate unei instalaţii de canalizare, pentru o clădire cu peste 20 niveluri; dotarea cu ventilare auxiliară se realizează în condiţiile descrise în capitolul 13.
        Coloanele de canalizare în clădiri cu peste 20 niveluri necesită o împărţire pe verticală.
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la primele 2 niveluri se racordează obligatoriu la o coloană de canalizare principală suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înalţimea a 2 niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 4 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.15 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul plafonului subsolului, obiectele sanitare de la nivelurile următoare, cuprinse între nivelurile 2-6 se racordează obligatoriu la o a doua coloană de canalizare principală suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înalţimea a 6 niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2-3 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.15 (a);
        ● Dacă amplasarea colectorului se realizează la nivelul pardoselii subsolului, obiectele sanitare de la primele 5 niveluri se racordează la o coloană de canalizare suplimentară, conectată la coloana de canalizare principală, prin intermediul unei bucle de ventilare (ventilaţie) care se dezvoltă pe înălţimea a 6 niveluri deasupra cotului, iar pe orizontală, racordarea se realizează la mai mult de 2-3 m faţă de cotul de racordare al coloanei la colector, ca în figura A5.9.15 (b);
        ● Se apreciază că în situaţia de înfundare a coloanei de canalizare în zona cotului, înălţimea stratului de apă uzată în coloana de canalizare poate atinge înălţimea a 6 niveluri.
        ● Coloanele de canalizare montate suplimentar pentru primele 6 niveluri inferioare se dimensionează în funcţie de obiectele sanitare preluate, iar prelungirea acesteia reprezintă o conductă de ventilare primară a acesteia.
     ● Coloana de ventilare auxiliară se dezvoltă pe întreaga înălţime a coloanei de canalizare, iar pentru calcul, se consideră obiectele sanitare pe toate înălţimea coloanei de canalizare ventilate (adică 20 niveluri, pentru exemplul din figură); diametrul acesteia se determină cu ajutorul tabelului din ANEXA 5.5.
        ● Conducta de ventilare auxiliară se leagă la coloana de canalizare la minim fiecare 3 niveluri.



    C. Soluţii de ventilare primară pentru instalaţii de canalizare în clădiri, utilizând ramificaţii de ventilaţie (piese de conexiune cu ventilare inclusă, care realizează aerare locală) (a se vedea imaginea asociată)
     Figura A 5.9.16- Exemple de utilizare a pieselor de intersecţie cu aerare; aceste piese pot înlocui conductele de ventilare auxiliară; pentru racordarea obiectelor sanitare de la nivelurile inferioare ale clădirii la coloanele de canalizare, configuraţiile amintite în ANEXA 5.9 se menţin. Utilizarea acestor piese trebuie realizată cu suportul furnizorului.


    ANEXA 6

    MODEL PENTRU REGISTRU DE EVIDENŢĂ AL ACTIVITĂŢILOR
    DE CONTROL, VERIFICARE ŞI REVIZIE A INSTALAŢIILOR SANITARE
        Data de identificare a obiectivului:
        Denumirea obiectivului ..........................................
        Strada ,.......................... nr. ...
        Definirea instalaţiei controlate, verificate, revizuite ..........................
        Cine a efectuat controlul, verificarea, revizia:
        Numele şi prenumele ..........................,
        Funcţia ..........................,
        Legitimat cu ..........................,
        Denumirea instituţiei de care aparţine ..........................
        Controlul, verificarea, revizia efectuată în baza ..........................,
    3. Perioada de efectuare a controlului (reviziei);
    4. Constatări şi propuneri de măsuri pentru remedierea defecţiunilor constatate:
    5. Executarea şi perioada de execuţie propusă:
    6. Observaţii:

┌────────────────────────────────────┬────────────────────────────────────┐
│Semnătura celor care au efectuat │Semnătura reprezentantului │
│controlul: │obiectivului: │
├────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Numele şi prenumele │Numele şi prenumele │
│...................................,│...................................,│
├────────────────────────────────────┼────────────────────────────────────┤
│Funcţia .........................., │Funcţia .........................., │
└────────────────────────────────────┴────────────────────────────────────┘

        Data ..................

    ANEXA 7

    MODEL PENTRU REGISTRU DE EVIDENŢĂ AL LUCRĂRILOR DE REPARAŢII
        Data de identificare a obiectivului :
        Denumirea obiectivului ..........................
        Strada .......................... nr. ...
        Definirea instalaţiei la care s-a efectuat reparaţie .....................................,

┌────┬────────────┬─────────┬──────────┐
│ │Cine │ │Perioada │
│Data│completează │Executant│de │
│ │datele │ │execuţie │
└────┴────────────┴─────────┴──────────┘

        Data
    2. Descrierea lucrărilor de reparaţii executate:
    3. Cine a verificat lucrările executate:
        Data ....................... numele şi semnătura .......................

    4. Cine a luat în primire lucrările executate:
        Data ....................... numele şi semnătura .......................

    5. Observaţii:
        Textul, numele şi semnătura
        ........................................................................



    ANEXA 8

    MODEL PENTRU REGISTRU DE EVIDENŢĂ ZILNICĂ
    AL PARAMETRILOR INSTALAŢIILOR SANITARE
        Data de identificare a obiectivului:
        Denumirea obiectivului ..........................
        Strada .......................... nr. ...
        Definirea instalaţiei la care se fac înregistrările ...........................,

┌─────────────┬────────────────────────┐
│Data │Cine completează tabelul│
│înregistrării│ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Apă rece │Apă caldă de consum │
├──────┬──────┼──────┬─────────┬───────┤
│Consum│Consum│Consum│Consum │Temp. │
│mc/zi │max., │mc/zi │max., l/h│med., │
│ │l/h │ │ │°C │
├──────┼──────┼──────┼─────────┼───────┤
│x │x │x │x │x │
├──────┴──────┼──────┴─────────┴───────┤
│Observaţii: x│Observaţii: x │
└─────────────┴────────────────────────┘

        Notă: La "Observaţii" se vor menţiona eventualele anomalii constatate şi cauzele care le-au determinat, precum şi măsurile propuse pentru remediere, De asemenea, se va menţiona ora la care a avut loc consumul maxim,
        Numele şi prenumele persoanei care a efectuat înregistrările ...........................
        Semnătura .....................

    ANEXA 9

    MODEL PRIVIND PROCESUL-VERBAL DE PREDARE ŞI PRIMIRE ÎN EXPLOATARE
    AL UNOR INSTALAŢII DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE
    1. Adresa clădirii:
    2. Reprezentantul unităţii de exploatare sau de execuţie (intervenţie) care face predarea instalaţiei:
    3. Reprezentantul unităţii (eventual proprietarul sau beneficiarul) care ia în primire instalaţia:
    4. Principalele caracteristici ale clădirii:
    5. Principalele caracteristici ale instalaţiei:
    6. Au fost predate şi luate în primire următoarele părţi şi elemente componente principale:

┌───┬───────────────────────┬──────────┐
│Nr.│Părţi şi elemente │Observaţii│
│ │componente │ │
├───┼───────────────────────┼──────────┤
│ │A. Instalaţia de │ │
│ │alimentare cu apă │ │
│ │B. Instalaţia de │ │
│ │canalizare │ │
└───┴───────────────────────┴──────────┘


    7. Observaţii suplimentare
    8. Cu ocazia predării şi primirii în exploatare a instalaţiei, s-au predat următoarele documentaţii şi acte justificative:
        Localitatea:
        Data:

┌───────────────────────────┬───────────────────────────┐
│Reprezentantul unităţii │Reprezentantul unităţii │
│care predă lucrarea, │care primeşte lucrarea │
├───────────────────────────┼───────────────────────────┤
│Numele şi prenumele: │Numele şi prenumele │
├───────────────────────────┼───────────────────────────┤
│Semnătura │Semnătura │
│..........................,│..........................,│
└───────────────────────────┴───────────────────────────┘

        Data: ................

    ANEXA 10

    PROCES VERBAL DE LUCRĂRI ASCUNSE
        Încheiat astăzi, ziua...... luna ................. anul ........
        Subsemnaţii:
        Şef de lot Numele şi prenumele .............................,
        Instalator autorizat ............................ autorizaţie nr. .....................
        Sudor autorizat ............................ autorizaţie nr. .....................

        la montarea conductei de alimentare cu apă caldă de la: Obiectivul ....................... din localitatea ................str. .................... nr. ...
        Prin prezentul proces verbal, precizăm următoarele:
    - conducta de alimentare cu apă caldă, are diametrul ............... şi lungimea .....m
    – ţeava utilizată la executarea conductei de alimentare cu apă este din oţel galvanizat/PP şi are certificatul de calitate nr. ..... anul ..... şi certificatul de conformitate nr. ..... anul .....
    – toate sudurile au fost executate folosind materiale standardizate;
    – ţeava a fost izolată conform detaliilor de execuţie şi la montaj a fost aşezată pe pământ mărunţit,
    – calitatea izolaţiei a fost verificată înainte de umplerea şanţului cu pământ, încadrându-se în calitate ............... (Buletin de verificare nr. ..../.......);
    – conducta a fost aşezată pe fundul şanţului, pe un strat de nisip cu grosimea de 9 - 15 cm, adâncimea de pozare fiind .... m;
    – ţeava, armăturile şi curbele utilizate, sunt confecţionate din materialele indicate în normativului I 9, în vigoare;
    – primul strat de umplutură deasupra conductei a fost din pământ mărunţit, fără corpuri tari (resturi de beton, cărămizi, deşeuri metalice, sticloase etc,);
    – umplerea şanţului este făcută cu nisip şi pământ mărunţit, conform prevederilor detaliilor de execuţie,

        Şef de lot Numele şi prenumele .........................,
        Semnătura ........................,
        Instalator autorizat ...................... autorizaţie nr. ...............
        Semnătura ....................
        Sudor autorizat ...................... autorizaţie nr. ...............
        Semnătura ....................
        Notă: Sudorii PE şi OL sunt autorizaţi de organisme abilitat, conform reglementărilor în vigoare,
        Data .................

    ANEXA 11

    PROCES VERBAL LA ÎNCHEIEREA FAZEI DETERMINANTE
        Încheiat astăzi, ziua.... luna ................ anul .....
        Subsemnaţii:
        Şef de lot Numele şi prenumele .........................,
        Instalator autorizat ...................... autorizaţie nr. ...............

        la efectuarea probei de eficacitate a instalaţiei de alimentare cu apă rece şi apă caldă de la: Obiectivul ..................... din localitatea ................. str. ................ nr. ...
        Prin prezentul proces verbal, precizăm următoarele:
        Proba de funcţionare a instalaţiei de apă rece şi caldă s-a efectuat la obiectivul menţionat care cuprinde:
        număr de lavoare ...,
        număr de spălătoare ...,
        număr de băi ...,
        număr de rezervoare de closet ...

        S-au montat armăturile şi robinetele de închidere la toate obiectele sanitare şi conductele sunt sub presiunea hidraulică de regim,
        S-a procedat la deschiderea a ...% din armăturile de alimentare cu apă rece, conform prevederilor proiectului şi s-a verificat dacă asigură debitul de curgere,
        S-a asigurat debitul de curgere la ...% din armături,
        S-a procedat la deschiderea a ...% din armăturile de alimentare cu apă rece, conform prevederilor proiectului şi s-a verificat dacă asigură debitul de curgere,
        S-a asigurat debitul de curgere la ....% din armături,
        În concluzie s-a constatat că instalaţia asigură condiţiile funcţionale,
        În caz că instalaţia nu asigură condiţiile funcţionale se verifică cauzele,
        Presiunea necorespunzătoare, debitul pe racordul de apă este mai mic decât debitul de calcul,
        După înlăturarea deficienţelor se repetă încercările,
        Şef de lot Numele şi prenumele ....................................
        Semnătura ................,
        Instalator autorizat ...................... autorizaţie nr. ...............
        Semnătura ................,
        Data ..................

                                         -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016