Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   PROTOCOL din 17 aprilie 2009  privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat, semnat la Sofia la 17 aprilie 2009    Twitter Facebook
Cautare document

 PROTOCOL din 17 aprilie 2009 privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat, semnat la Sofia la 17 aprilie 2009

EMITENT: ACT INTERNAŢIONAL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 9 decembrie 2014

    Preambul
    Articolul 1. Scopul protocolului
    Articolul 2. Definiţii
    Articolul 3. Scopul aplicării protocolului
    Articolul 4. Obligaţii de ordin general
    Articolul 5. Măsuri de implementare
    Articolul 6. Metodologii comune şi standarde
    Articolul 7. Poluarea din surse punctiforme
    Articolul 8. Poluarea din surse difuze
    Articolul 9. Alte activităţi periculoase
    Articolul 10. Poluarea şi impactul transfrontalier
    Articolul 11. Informarea, colectarea, monitorizarea şi evaluarea datelor
    Articolul 12. Evaluarea impactului asupra mediului
    Articolul 13. Schimbul de informaţii
    Articolul 14. Participarea publicului
    Articolul 15. Cooperarea şi asistenţa
    Articolul 16. Raportarea
    Articolul 17. Punerea în aplicare
    Articolul 18. Finanţarea
    Articolul 19. Aranjamente instituţionale
    Articolul 20. Rezolvarea divergenţelor
    Articolul 21. Amendamente la acest protocol
    Articolul 22. Anexe
    Articolul 23. Relaţia cu convenţiile internaţionale
    Articolul 24. Clauze finale
    Anexa I. Activităţi şi substanţe de interes
    Anexa II. Poluarea din surse difuze provenite din agricultură şi silvicultură
    Anexa III. Poluarea transportată prin atmosferă
    Anexa IV. Autorizarea şi reglementarea emisiilor
    Anexa V. Cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu

    Părţile contractante la prezentul protocol,
    în calitatea de părţi ale Convenţiei pentru protecţia Mării Negre împotriva poluării şi ale protocoalelor ei privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse de pe uscat, adoptată la Bucureşti la 21 aprilie 1992,
    având în vedere implementarea Convenţiei şi, în mod particular, a articolului VII al acesteia, Declaraţiei ministeriale privind protecţia Mării Negre de la Odessa din 7 aprilie 1993 şi a Declaraţiei ministeriale privind protecţia Mării Negre de la Sofia din iunie 2002 şi având în vedere întărirea pe mai departe şi amplificarea prevederilor Protocolului privind protecţia mediului marin al Mării Negre împotriva poluării provenite din surse de pe uscat din aprilie 1992,
    recunoscând însemnătatea măsurilor importante prevăzute în Planul strategic de acţiune pentru reabilitarea şi protecţia Mării Negre din 31 octombrie 1996,
    din dorinţa de a continua protecţia şi conservarea mediului marin şi a zonelor costiere şi de a utiliza raţional resursele naturale ale Mării Negre, ca parte integrantă a procesului de dezvoltare durabilă în regiune, în scopul punerii de acord a nevoilor actuale cu cele ale generaţiilor viitoare într-o manieră echitabilă,
    conştiente de pericolul grav la care poluarea din surse şi activităţi provenite din surse de pe uscat supune mediul marin şi zonele costiere,
    recunoscând că încărcările de nutrienţi, în special cele provenind din râurile transfrontaliere care se varsă în Marea Neagră şi care determină eutrofizarea pe o arie largă a Mării Negre, rămân o problemă care preocupă în mod deosebit ţările Mării Negre,
    luând notă că în ciuda unui anumit progres obţinut în reducerea poluării cauzate de emisiile din surse de pe uscat, măsurile existente şi eforturile la nivel local, naţional şi regional trebuie întărite pe mai departe,
    convinse de necesitatea sporirii cooperării cu alte state şi organisme internaţionale preocupate de protecţia şi reabilitarea râurilor care se varsă în Marea Neagră şi, mai ales, de starea ecosistemelor lor,
    luând notă de angajamentele ţărilor Mării Negre făcute în cadrul Programului mondial de acţiune pentru protecţia mediului marin din activităţi provenite de pe uscat, adoptat la Washington la 3 noiembrie 1995,
    au stabilit următoarele:

    ART. 1
    Scopul protocolului
    Scopul acestui protocol este prevenirea, controlul şi eliminarea, pe cât posibil, la maximum a poluării provenite din surse şi activităţi de pe uscat pentru a obţine şi menţine o stare ecologică bună a Mării Negre, incluzând şi ecosistemele marine şi costiere.
    ART. 2
    Definiţii
    Pentru scopurile acestui protocol:
    "Convenţia" înseamnă Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, adoptată la Bucureşti la 21 aprilie 1992;
    "Comisia" înseamnă organismul la care se face referire în articolul XVII al Convenţiei;
    "părţi contractante" înseamnă orice parte la Convenţia privind protecţia Mării Negre împotriva poluării, care a devenit o parte la acest protocol;
    "cele mai bune tehnici disponibile (BAT)" înseamnă cel mai avansat nivel de dezvoltare (la momentul actual) a proceselor, instalaţiilor sau metodelor de operare, care indică faptul că acestea sunt practic corespunzătoare cu o anumită măsură pentru limitarea emisiilor şi deşeurilor;
    "tehnici" include atât tehnologia folosită, cât şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, utilizată şi dezasamblată;
    "cele mai bune practici de mediu" înseamnă aplicarea celei mai adecvate combinaţii între măsurile de control privind mediul şi strategiile abordate;
    "zona costieră" înseamnă partea de uscat afectată de aşezarea ei în apropierea mării şi acea parte de mare afectată de aşezarea ei în apropierea uscatului, până la care activităţile umane de pe uscat au o influenţă măsurabilă asupra chimiei apei şi ecologiei marine;
    "activităţi periculoase" înseamnă orice activitate care este capabilă să determine un efect negativ semnificativ asupra mediului, incluzând efecte asupra sănătăţii umane şi securităţii, florei, faunei, solului, aerului, apei, climei, peisajului şi monumentelor istorice, sau asupra structurilor fizice ori a interacţiunilor între aceşti factori; ele pot include efecte asupra patrimoniului cultural sau asupra condiţiilor socioeconomice rezultate ca urmare a alterării acestor factori;
    "puncte fierbinţi" înseamnă o zonă de teren limitată şi local definită, întinderea unei ape de suprafaţă sau acvifer specific, care este subiectul unei poluări excesive şi care necesită atenţie prioritară pentru a preveni sau reduce impactul actual ori potenţial negativ asupra sănătăţii populaţiei, ecosistemelor sau resurselor şi constituie ameninţări de importanţă economică;
    "emisie" înseamnă orice fel de descărcări, efluenţi sau eliberări de substanţe poluante în apă, aer sau sol;
    "controale ale emisiilor" sunt verificările necesitând o limitare a unei emisii specifice, spre exemplu o valoare-limită de emisie, sau altfel de limite specifice ori condiţii privind efectele, natura sau alte caracteristici ale unei emisii sau condiţii de operare care afectează emisiile;
    "valori-limită de emisie" înseamnă cantitatea, exprimată în termenii unor parametri specifici, concentraţia sau nivelul unei emisii, care nu pot să fie depăşiţi de-a lungul uneia sau mai multor perioade de timp. Valorile-limită de emisie pentru substanţe se aplică în mod normal în punctul unde emisiile părăsesc instalaţia, diluţia nefiind luată în considerare la determinarea lor;
    "standard de calitate a mediului" înseamnă concentraţia unui anumit poluant sau grupe de poluanţi în apă, sediment sau biota, care nu trebuie să fie depăşit, astfel încât să fie protejate sănătatea oamenilor şi mediul;
    "obiectiv de calitate a mediului" înseamnă o ţintă, care indică o normă dorită pentru calitatea mediului care trebuie îndeplinită de către un anumit mediu, cum ar fi un râu, o plajă sau un sit industrial;
    "surse provenite de pe uscat" înseamnă surse punctiforme şi difuze de pe uscat a căror substanţe sau energie ajung în zona maritimă pe apă, prin aer sau direct de pe coastă;
    "surse punctiforme" înseamnă surse de poluare în care emisiile sau eliberările introduse în mediu provenind din orice transfer detectabil, limitat şi discret, incluzând, dar nelimitându-se la: conducte, căderi de apă, canale, şanţuri, tunele, conducte sau puţuri de la care poluanţii sunt sau pot fi evacuaţi;
    "surse difuze" înseamnă surse de poluare, altele decât sursele punctiforme, ale substanţelor care intră în mediu ca rezultat al scurgerii pe pământ, precipitării, depunerii atmosferice, drenajului, infiltraţiei sau modificării hidrologice ori distrugerii habitatelor.
    ART. 3
    Scopul aplicării protocolului
    În conformitate cu articolului VII al Convenţiei şi cu obiectivul de a proteja şi conserva:
    a) mediul marin al Mării Negre;
    b) zonele costiere ale Mării Negre, inclusiv apele salmastre, apele costiere, zonele umede şi lagunele costiere; şi
    c) apele subterane care comunică cu Marea Neagră,
acest protocol se aplică la:
      (i) emisiile de substanţe poluante originare din surse punctiforme şi difuze de pe uscat care pot avea un efect negativ măsurabil asupra mediului marin sau zonelor costiere ale Mării Negre. Aceste emisii includ pe acelea care ajung în mediul marin prin râuri, canale sau alte cursuri acvatice, inclusiv prin curgerea apelor subterane, depuneri costiere şi căderi de apă, depuneri pe fundul mării cu acces la zona terestră sau prin scurgeri;
      (ii) intrările substanţelor poluante transportate prin atmosferă în mediul marin al Mării Negre din surse provenite de pe uscat în condiţiile definite în anexa III;
      (iii) activităţi care pot în mod direct sau indirect să afecteze mediul marin sau zonele costiere ale Mării Negre, cum ar fi lucrări care să cauzeze alterări fizice ale stării naturale a liniei costiere, incluzând alterarea sau distrugerea peisajului ori habitatelor.
    ART. 4
    Obligaţii de ordin general
    1. Părţile contractante iau individual sau împreună toate măsurile potrivite, în concordanţă cu prevederile Convenţiei şi protocoalelor în vigoare, pentru a preveni, controla şi elimina până la limita maximă posibilă poluarea şi alte efecte negative referitoare la mediul marin sau zonele costiere ale Mării Negre, ca urmare a surselor şi activităţilor de pe uscat.
    2. Părţile contractante, în mod particular:
    a) aplică principiul precauţiei, în virtutea căruia acolo unde sunt ameninţări serioase sau daune ireversibile asupra mediului sau a sănătăţii populaţiei, lipsa unei certitudini fundamentate ştiinţific nu trebuie folosită drept motiv pentru amânarea măsurilor eficiente din punctul de vedere al costurilor, pentru a preveni astfel de daune;
    b) aplică principiul "poluatorul plăteşte" în virtutea căruia costurile prevenirii poluării, controlul şi măsurile de reducere a poluării intră în sarcina poluatorului, avându-se în vedere interesul public;
    c) se asigură că activităţile care sunt pe cale să provoace un impact negativ semnificativ asupra mediului marin şi zonelor costiere devin subiectul evaluării impactului de mediu şi al autorizării prealabile de către autorităţile naţionale competente;
    d) se asigură că analiza indicatorilor de mediu, inclusiv a aspectelor de sănătate, este luată total în considerare la dezvoltarea unor planuri şi programe relevante, printre altele aceasta însemnând evaluarea impactului strategic de mediu;
    e) promovează cooperarea între şi printre părţile contractante în ceea ce priveşte procedurile privind evaluarea impactului de mediu referitor la activităţile de sub jurisdicţia sau controlul lor, care pot avea un efect negativ semnificativ asupra mediului marin al altor state, pe baza schimbului de informaţii; şi
    f) fac eforturi pentru a pune în aplicare managementul integrat al zonelor costiere şi al zonelor de confluenţă.
    3. Părţile contractante depun eforturi în a coopera, acolo unde este cazul, cu alte state cu care împart cursurile de apă care curg în Marea Neagră, pentru a atinge obiectivele acestui protocol.
    4. Părţile contractante iau măsuri preventive să reducă la minimum riscul poluării cauzate de accidentele industriale.
    ART. 5
    Măsuri de implementare
    1. În implementarea acestui protocol, părţile contractante:
    a) adoptă programe sau planuri de acţiune naţionale şi regionale care au la bază controlul la sursă şi conţin măsuri şi, acolo unde este cazul, calendare în vederea finalizării lor. În dezvoltarea unor astfel de programe şi planuri acestea vor lua în considerare prevederile şi recomandările Programului global de acţiune pentru protecţia mediului marin împotriva poluării din surse de pe uscat;
    b) se referă la activităţile şi substanţele listate în anexa I, în ceea ce priveşte dezvoltarea, adoptarea şi implementarea lor progresivă:
      (i) controlul emisiilor, inclusiv valorile-limită de emisie pentru substanţele relevante, standardele de calitate ale mediului şi obiectivele de calitate a mediului şi, de asemenea, practicile de management bazate pe factorii definiţi în anexa I; şi
      (ii) calendarele pentru obţinerea limitelor, practicile de management şi măsurile convenite de către părţile contractante; şi
    c) utilizează sau promovează cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu şi aplică, au acces şi asigură transferul de tehnologie prietenoasă mediului, inclusiv la producţia mai curată, luând în considerare condiţiile sociale, economice şi tehnologice şi criteriile stabilite în anexa V.
    2. Prevederile acestui protocol nu vor afecta dreptul părţilor contractante în mod individual sau comun de a adopta şi implementa măsuri mai restrictive decât cele prevăzute în acest protocol.
    3. Fiecare parte contractantă desemnează o autoritate naţională să coordoneze implementarea prevederilor acestui protocol pe teritoriul ei şi sub jurisdicţia ei şi pentru a comunica cu Comisia.
    ART. 6
    Ghiduri comune şi standarde
    1. În conformitate cu articolul XV al Convenţiei, părţile contractante formulează şi adoptă progresiv, în cooperare cu organizaţiile internaţionale competente, ghiduri comune şi, după caz, standarde sau criterii care se ocupă în particular cu:
    a) lungimea, adâncimea şi poziţia conductelor pentru evacuările costiere de apă, luând în considerare, în particular, metodele folosite pentru epurarea efluenţilor;
    b) recomandările speciale pentru efluenţii care necesită o epurare separată;
    c) calitatea apei de mare utilizate în anumite scopuri care este necesară pentru protecţia sănătăţii populaţiei, pentru resursele vii şi ecosisteme;
    d) controlul şi înlocuirea progresivă a produselor, instalaţiilor, proceselor industriale şi altor procese care cauzează poluarea semnificativă a mediului marin şi zonelor costiere; şi
    e) cerinţe specifice privind cantităţile de substanţe evacuate (listate în anexa I), concentraţia lor în efluenţi şi metodele de evacuare a acestora în concordanţă cu cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu.
    2. Programele regionale şi planurile de acţiune referitoare la articolul 5 (paragraful 1.a) al acestui protocol sunt elaborate şi implementate luând în considerare următoarele:
    a) valorile limitelor de emisie comune, standardele de calitate ale mediului sau obiectivele de calitate ale mediului, precum şi calendarele pentru implementarea măsurilor menite să prevină, să reducă sau să elimine, după caz, poluarea provenită din surse şi activităţi de pe uscat sunt stabilite de părţile contractante şi periodic revăzute pentru substanţele listate în anexa I a acestui protocol; şi
    b) Comisia defineşte criteriile şi, de asemenea, recomandă măsurile potrivite pentru reducerea, controlul şi eliminarea poluării şi a efectului advers asupra mediului marin şi zonelor costiere ale Mării Negre din surse şi activităţi de pe uscat şi, periodic, le reînnoieşte pentru a reflecta dezvoltarea informaţională prin programele de monitorizare la care se face referire în articolul 11 al acestui protocol, modificările în activităţile industriale şi umane, posibilul progres în ştiinţă şi tehnologiile privind controlul poluării.
    ART. 7
    Poluarea din surse punctiforme
    1. Părţile contractante se asigură că în ceea ce priveşte controalele de emisii la sursele punctiforme de emisie ale substanţelor listate în anexa I, care ajung sau afectează sau pot avea efect asupra mediului marin al Mării Negre, acestea au la bază cele mai bune tehnici disponibile şi cea mai bună practică de mediu sau valorile-limită de emisie relevante.
    2. O listă a punctelor fierbinţi formează baza pentru dezvoltarea strategiilor naţionale şi calendarelor pentru obţinerea reducerilor substanţiale de intrări de poluanţi proveniţi din surse punctiforme. Această listă este elaborată şi, ulterior, revizuită şi modificată la fiecare 2 ani de către Comisie.
    3. Emisiile din surse punctiforme sunt subiectul autorizării sau reglementării de către autorităţile naţionale competente ale părţilor contractante, luând în considerare prevederile acestui protocol, anexa IV a acestuia şi deciziile relevante sau recomandările Comisiei.
    4. În acest scop părţile contractante se îngrijesc să asigure un sistem reglementat de monitorizare şi de inspecţie realizat de către autorităţile naţionale competente pentru a evalua conformarea cu autorizarea şi reglementarea emisiilor. Părţile contractante stabilesc sancţiunile corespunzătoare în cazul neconformării cu autorizaţiile şi reglementările şi asigură aplicarea lor.
    5. Părţile contractante pot fi asistate de Comisie la cerere, pentru stabilirea de structuri competente noi sau pentru întărirea celor existente pentru verificarea conformării cu autorizaţiile şi reglementările. Această asistenţă include şi pregătirea specială a personalului.
    ART. 8
    Poluarea din surse difuze
    1. Părţile contractante se asigură că în ceea ce priveşte controalele surselor difuze de poluare provenite din surse terestre afectând sau având potenţialul de a afecta mediul marin sau zonele costiere ale Mării Negre, acestea sunt bazate pe utilizarea celei mai bune practici de mediu şi celei mai bune tehnici disponibile.
    2. Părţile contractante vor lua toate măsurile necesare pentru a reduce în mod substanţial încărcarea poluării din zonele agricole şi forestiere care afectează mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre, astfel încât să se conformeze standardelor de calitate a mediului agreate şi obiectivelor de calitate ale mediului, pentru substanţele listate în anexa I a acestui protocol, în concordanţă cu criteriile definite în anexa II.
    ART. 9
    Alte activităţi periculoase
    Părţile contractante asigură că alte activităţi cu potenţial periculos din teritoriile lor sau activităţile de control privind reglementarea, care afectează sau pot afecta mediul marin ori zonele costiere ale Mării Negre şi care nu sunt acoperite de prevederile articolelor 7 şi 8 ale acestui protocol, sunt conduse având la bază cele mai bune tehnici disponibile şi cea mai bună practică de mediu.
    ART. 10
    Poluarea şi impactul transfrontalier
    1. În conformitate cu articolul 15 paragraful 5 al Convenţiei, acolo unde poluarea sau activităţile din jurisdicţia oricărei părţi contractante cauzează sau sunt susceptibile de a cauza un impact transfrontalier grav asupra mediului marin ori zonelor costiere ale uneia sau mai multor părţi contractante, partea contractantă în cauză informează părţile contractante afectate prin intermediul Comisiei.
    2. Dacă poluarea de la un curs de apă care curge pe teritoriile a două sau mai multe părţi contractante ori care formează o graniţă între ele afectează sau este susceptibilă a afecta mediul marin al Mării Negre, părţile contractante în chestiune, respectând prevederile acestui protocol, în măsura în care fiecare dintre ele este în cauză, sunt chemate să coopereze cu scopul de a asigura aplicarea integrală a protocolului.
    3. Dacă poluarea îşi are originea pe teritoriul unui stat care nu este parte la Convenţie, o parte contractantă nu poate fi considerată responsabilă. Totuşi, sus-numita parte contractantă va coopera cu acel stat, astfel încât să facă posibilă aplicarea integrală a acestui protocol.
    ART. 11
    Informarea şi colectarea, monitorizarea şi evaluarea datelor
    1. Având în vedere cadrul general al prevederilor Convenţiei şi programele de monitorizare prevăzute la articolul XV al acesteia şi, dacă este necesar, în cooperare cu organizaţiile competente internaţionale, părţile contractante întreprind următoarele:
    a) colectează informaţiile şi datele referitoare la condiţiile mediului marin şi ale zonei costiere a Mării Negre în ceea ce priveşte caracteristicile fizice, biologice şi chimice;
    b) colectează informaţiile şi datele şi pregătesc şi întreţin un inventar cu intrările de substanţe listate în anexa I a acestui protocol, inclusiv informaţiile privind distribuţia surselor şi cantităţilor substanţelor de acest fel introduse în mediul marin al Mării Negre;
    c) evaluează în mod sistematic starea mediului marin şi a zonei costiere a Mării Negre;
    d) evaluează în mod sistematic şi pe cât posibil nivelele poluării de-a lungul coastelor lor, în particular cu privire la activităţile şi substanţele listate în anexa I, şi furnizează periodic informaţii în această privinţă;
    e) evaluează eficienţa planurilor de acţiune, programelor şi măsurilor adoptate şi implementate sub acest protocol pentru a reduce, controla şi elimina la maximum poluarea mediului marin provenită din surse şi activităţi de pe uscat; şi
    f) evaluează nivelul general de conformare la prevederile acestui protocol.
    2. Părţile contractante colaborează în stabilirea programului regional de monitorizare pe cât posibil compatibil cu programele naţionale de monitorizare şi facilitează stocarea datelor şi informaţiilor, reţinerea şi schimbul de date.
    3. Informaţiile referitoare la paragraful 1 de mai sus vor fi făcute disponibile Comisiei de către părţile contractante, aşa cum este prevăzut în articolul 19 al acestui protocol, la intervale regulate, agreate între părţile contractante.
    ART. 12
    Evaluarea impactului asupra mediului
    1. Părţile contractante depun toate eforturile pentru a dezvolta şi adopta ghiduri regionale şi pentru a intensifica dezvoltarea şi adoptarea reglementărilor naţionale privind evaluarea impactului potenţial de mediu al proiectelor şi activităţilor de pe uscat, incluzând şi pe acelea care pot cauza un impact major transfrontalier, şi revizuiesc şi actualizează acele ghiduri, după caz.
    2. Fiecare parte contractantă introduce sau aplică procedurile privind impactul asupra mediului pentru orice activitatea planificată sau proiect de pe uscat de pe teritoriul său ori aflate sub controlul sau reglementarea sa şi care poate cauza un efect negativ semnificativ asupra mediului marin sau zonei costiere a Mării Negre.
    3. Implementarea activităţilor şi proiectelor menţionate în paragraful 2 de mai sus face subiectul unei autorizaţii prealabile scrise, emisă de autorităţile competente ale părţilor contractante, care să ia în totalitate în considerare constatările şi recomandările evaluării impactului asupra mediului. Fiecare parte contractantă, sub rezerva legilor şi reglementărilor naţionale, solicită participarea persoanelor afectate în orice proces de revizuire, efectuat în conformitate cu paragraful 2 de mai sus, şi, unde este posibil, publică sau face disponibile informaţii relevante obţinute în cadrul acestei revizuiri.
    ART. 13
    Schimbul de informaţii
    Părţile contractante, direct sau prin intermediul Comisiei, asigură schimbul de informaţii în mod regulat şi dezvoltă sisteme şi reţele pentru schimbul de informaţii pentru a facilita implementarea acestui protocol.
    ART. 14
    Participarea publicului
    1. Părţile contractante încearcă să promoveze participarea publicului în cadrul măsurilor care sunt necesare pentru protecţia mediului marin şi zonelor costiere ale Mării Negre împotriva poluării din surse şi activităţi de pe uscat, inclusiv în evaluarea impactului de mediu şi în procesele de luare a deciziilor relevante pentru implementarea acestui protocol.
    2. Fiecare parte contractantă, în conformitate cu legile şi reglementările naţionale, facilitează accesul publicului la informaţiile privind condiţiile mediului marin şi zonele costiere ale Mării Negre şi măsurile care trebuie luate sau planificate pentru a preveni, controla şi reduce poluarea.
    ART. 15
    Cooperarea şi asistenţa
    1. Părţile contractante cooperează, bilateral sau, după caz, pe baze regionale, prin Comisie, în prevenirea, controlul şi eliminarea poluării mediului marin şi zonelor costiere ale Mării Negre împotriva poluării din surse şi activităţi de pe uscat.
    2. În conformitate cu articolul XV al Convenţiei, părţile contractante încurajează cooperarea în domeniile ştiinţifice şi tehnologice referitoare la poluarea din surse şi activităţi de pe uscat, în particular în cercetarea intrărilor, căilor de transmitere, metabolizării şi efectelor poluanţilor şi referitor la dezvoltarea de noi metode pentru prevenirea, controlul şi eliminarea poluării, inclusiv dezvoltarea şi aplicarea unor abordări de producţii mai curate, ca urmare a acestor dezvoltări.
    3. Părţile contractante promovează cooperarea, direct sau prin Comisie, cu acele părţi contractante care o solicită, pentru obţinerea asistenţei pentru implementarea acestui protocol, în mod particular pentru:
    a) dezvoltarea programelor ştiinţifice, tehnice, educaţionale şi pentru conştientizarea publicului şi a celor de pregătire ştiinţifică, tehnică şi administrativă a personalului;
    b) asigurarea consultanţei tehnice, informării şi altui tip de asistenţă; şi
    c) identificarea şi găsirea surselor potenţiale de finanţare pentru proiectele necesare implementării acestui protocol.
    4. Părţile contractante cooperează cu organizaţiile internaţionale, programele şi instrumentele relevante pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin provenită din surse şi activităţi de pe uscat şi zonelor costiere.
    ART. 16
    Raportarea
    1. Fiecare parte contractantă transmite Comisiei rapoarte anuale privind măsurile adoptate pentru implementarea acestui protocol într-un format stabilit de Comisie. Comisia pune rapoartele anuale la dispoziţia tuturor părţilor contractante.
    2. Astfel de rapoarte includ, printre altele:
    a) informaţii despre măsurile legale şi de reglementare, planurile de acţiune, programele şi alţi paşi întreprinşi pentru implementarea acestui protocol;
    b) date referitoare la cantităţile de substanţe de interes evacuate din teritoriile părţilor contractante;
    c) date statistice privind autorizaţiile emise în concordanţă cu articolul 7 al acestui protocol;
    d) date provenite din procesul de monitorizare aşa cum este prevăzut în articolul 11 al acestui protocol;
    e) informaţii referitoare la activităţi care modifică linia ţărmului, habitatele din zonele costiere şi din bazinele hidrografice apropiate;
    f) informaţii privind rezultatele obţinute din eliminarea şi controlul poluării provenite din punctele fierbinţi; şi
    g) informaţii privind rezultatele generale obţinute şi, dacă este cazul, dificultăţile întâmpinate în implementarea acestui protocol.
    3. Informaţiile prevăzute la paragraful 2 de mai sus, care sunt desemnate drept confidenţiale de către părţile contractante, sunt utilizate astfel încât să se asigure această confidenţialitate. Nimic din acest protocol nu solicită unei părţi contractante să furnizeze informaţii care sunt contrare cu interesele sale fundamentale de securitate.
    ART. 17
    Conformarea
    1. Părţile contractante dezvoltă proceduri de tip nonconflictuale şi nonjuridice de natură consultativă pentru a asigura conformarea cu prevederile acestui protocol.
    2. Pentru a facilita realizarea obiectivelor acestui protocol de către părţile contractante, Comisia:
    a) revizuieşte şi evaluează, pe baza rapoartelor menţionate la articolul 16 şi pe baza oricăror informaţii prezentate de către părţile contractante, conformarea lor şi punerea în aplicare a protocolului şi a deciziilor şi recomandărilor adoptate care decurg din acesta;
    b) decide, unde este cazul, cu privire la conformarea cu prevederile protocolului şi impune paşii necesari pentru deplina conformare cu prevederile protocolului şi cu deciziile adoptate, care decurg din acesta, şi promovează implementarea recomandărilor, inclusiv a măsurilor, pentru a asista părţile contractante în îndeplinirea obligaţiilor care le revin.
    ART. 18
    Finanţarea
    1. Părţile contractante, luând în considerare capacităţile lor, asigură pe cât posibil că sunt disponibile resurse financiare adecvate pentru elaborarea şi implementarea programelor, proiectelor şi măsurilor necesare pentru obţinerea obiectivelor acestui protocol. Pentru aceasta, părţile contractante:
    a) depun eforturi pentru a aloca resurse financiare interne suficiente;
    b) promovează mobilizarea resurselor financiare din surse bilaterale şi multilaterale şi a mecanismelor corespunzătoare, incluzând subvenţii şi împrumuturi; şi
    c) explorează metodele inovative şi stimulentele pentru mobilizarea şi canalizarea resurselor, inclusiv pe acelea ale fundaţiilor, organizaţiilor neguvernamentale şi ale altor entităţi din sectorul privat, şi încurajează diferite forme de parteneriat public-privat.
    2. Suplimentar, referitor la participarea financiară a părţilor contractante, Comisia poate să caute fonduri suplimentare sau alte forme de asistenţă pentru activităţi referitoare la acest protocol, ca răspuns la solicitarea oricărei părţi contractante.
    Aceste fonduri pot include contribuţii voluntare din partea părţilor contractante, a altor guverne şi agenţii guvernamentale, din partea unor organizaţii internaţionale, organizaţii neguvernamentale, din partea sectorului privat şi a unor persoane fizice, pentru obţinerea obiectivelor specifice ale acestui protocol.
    ART. 19
    Aranjamente instituţionale
    1. Pentru atingerea scopurilor acestui protocol şi în concordanţă cu articolul XVII al Convenţiei, printre altele, Comisia:
    a) ia în considerare eficacitatea măsurilor adoptate şi oportunitatea adoptării oricăror altor măsuri, în special a celor formulate în anexe;
    b) revizuieşte şi amendează orice anexă la acest protocol, dacă este cazul, în conformitate cu articolul XXI al Convenţiei;
    c) formulează, adoptă şi revizuieşte programe regionale, planuri de acţiune şi măsuri, în conformitate cu prevederile articolului 5 al acestui protocol;
    d) adoptă ghiduri regionale, standarde sau criterii, în conformitate cu articolul 6 al acestui protocol;
    e) formulează proceduri pentru schimbul de informaţii şi asigură asistenţa pentru dezvoltarea sistemelor informaţionale şi a reţelelor pentru schimbul de informaţii, în conformitate cu articolul 13 al acestui protocol;
    f) transmite părţilor contractante informaţiile care îi sunt prezentate, în conformitate cu articolul 11 al acestui protocol;
    g) revizuieşte şi evaluează informaţiile prezentate de părţile contractante, în conformitate cu articolul 13 al acestui protocol;
    h) alcătuieşte, analizează şi revizuieşte o listă a punctelor fierbinţi, aşa cum se prevede la articolul 7 al acestui protocol;
    i) alcătuieşte şi pune la dispoziţia părţilor contractante rapoarte şi studii care pot fi necesare pentru implementarea protocolului sau sunt solicitate de acestea;
    j) ajută la strângerea de fonduri, aşa cum se prevede în articolul 18 al acestui protocol;
    k) cooperează cu organizaţiile internaţionale importante;
    l) îndeplineşte acele alte funcţii atribuite de către părţile contractante după cum se consideră adecvat pentru implementarea acestui protocol; şi
    m) stabileşte orice mecanism instituţional dacă se consideră necesar pentru realizarea obiectivelor acestui protocol.
    ART. 20
    Soluţionarea litigiilor
    În cazul unei dispute între părţile contractante în ceea ce priveşte interpretarea sau implementarea acestui protocol, acestea caută soluţionarea disputei în acord cu articolul XXV al Convenţiei.
    ART. 21
    Amendamentele la prezentul protocol
    Adoptarea oricăror amendamente la prezentul protocol este făcută în acord cu procedurile stabilite la articolul XX al Convenţiei.
    ART. 22
    Anexele
    1. Prevederile prezentului protocol care necesită aprofundare sunt tratate în anexe, constituind parte integrantă a protocolului.
    2. Părţile contractante pot de asemenea să dezvolte astfel de anexe suplimentare, dacă acestea le consideră adecvate. Adoptarea de anexe noi sau a oricăror amendamente la anexele prezentului protocol este făcut în acord cu procedurile stabilite la articolul XXI al Convenţiei.
    ART. 23
    Relaţia cu acordurile internaţionale
    1. Prezentul protocol înlocuieşte între părţile sale contractante Protocolul privind protecţia mediului Mării Negre împotriva poluării provenite din surse de pe uscat din 21 aprilie 1992.
    2. Prezentul protocol nu afectează drepturile şi obligaţiile părţilor contractante care decurg din alte angajamente.
    ART. 24
    Dispoziţii finale
    1. Protocolul intră în vigoare în acord cu prevederile articolului XX al Convenţiei.
    2. Nicio rezervă nu este făcută la prezentul protocol.
    3. Instrumentele de ratificare, acceptare şi aprobare sunt păstrate de către Guvernul României.

    Semnat la 17 aprilie 2009, Sofia, Bulgaria


    ANEXA I

                       Activităţi şi substanţe de interes

    Această anexă conţine elemente care trebuie luate în considerare de părţile contractante la pregătirea planurilor de acţiune, programelor şi măsurilor pentru reducerea, controlul şi eliminarea poluării din surse şi activităţi de pe uscat, la care se fac referiri în articolul 5 al acestui protocol.
    Astfel de planuri de acţiune, programe şi măsuri au drept scop să includă activităţile listate în secţiunea A şi, de asemenea, grupele de substanţe enumerate în secţiunea B, selectate pe baza caracteristicilor listate în secţiunea C a prezentei anexe.
    Priorităţile de acţiune trebuie stabilite de către părţile contractante prin evaluarea importanţei relative a impactului asupra sănătăţii populaţiei, resurselor costiere şi marine, sănătăţii ecosistemului şi beneficiilor socioeconomice, inclusiv asupra valorilor culturale.

    A. Activităţi
    Următoarele activităţi (listarea nu este în ordinea priorităţii) sunt luate în considerare la stabilirea priorităţilor în pregătirea planurilor de acţiune, programelor şi măsurilor de reducere, control şi eliminare a poluării din surse şi activităţi de pe uscat:
    1. agricultura;
    2. creşterea animalelor;
    3. acvacultura;
    4. producţia de ciment;
    5. depozitarea nămolului din staţiile de epurare;
    6. dragarea;
    7. industria electronică;
    8. producerea de energie;
    9. fabricarea îngrăşămintelor;
    10. industria alimentară;
    11. silvicultura;
    12. operaţiunile portuare;
    13. incinerarea deşeurilor şi managementul reziduurilor;
    14. industria metalurgică;
    15. mineritul;
    16. alte sectoare ale industriei chimice anorganice;
    17. alte sectoare ale industriei chimice organice;
    18. industria hârtiei şi celulozei;
    19. rafinarea petrolului;
    20. conducte petroliere;
    21. industria farmaceutică;
    22. producerea şi condiţionarea biocidelor;
    23. industria de reciclare;
    24. industria construcţiei şi reparării navelor;
    25. industria tananţilor
    26. industria textilă;
    27. turismul;
    28. transportul;
    29. deşeuri şi managementul apelor uzate (urbane şi industriale); şi
    30. orice altă activitate şi lucrări care pot cauza alterări ale stării naturale a liniei costiere sau distrugerea habitatelor.

    B. Categorii de substanţe
    În pregătirea planurilor de acţiune, programelor şi măsurilor părţile contractante folosesc drept ghid următoarele categorii de substanţe identificate pe baza toxicităţii lor sau a altor caracteristici periculoase:
    1. compuşi organohalogenaţi şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul marin. Au prioritate: aldrinul, clordanul, DDT, dieldrinul, dioxinele şi furanii, endrinul, heptaclorul, hexaclorobenzenul, mirex, PCB-urile şi toxafenul;
    2. compuşi organofosforici şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul marin;
    3. compuşi organostanici şi substanţe care pot forma astfel de compuşi în mediul marin;
    4. hidrocarburi aromatice policiclice;
    5. metale grele şi compuşii lor;
    6. uleiuri lubrifiante uzate;
    7. substanţe radioactive;
    8. biocide şi derivatele lor;
    9. microorganisme patogene;
    10. disruptori endocrini;
    11. ţiţei şi hidrocarburi de origine petrolieră;
    12. cianuri şi fluoruri;
    13. detergenţi nebiodegradabili şi alte substanţe tensioactive nebiodegradabile;
    14. compuşi cu azot şi fosfor şi alte substanţe care pot cauza eutrofizarea;
    15. plutitori (orice materiale solide persistente fabricate sau procesate care sunt aruncate, depozitate ori abandonate în mediul marin şi în zonele costiere);
    16. emisii termice;
    17. compuşi acizi sau alcalini care pot afecta calitatea apei;
    18. substanţe netoxice care au un efect negativ asupra conţinutului de oxigen al mediului marin;
    19. substanţe netoxice care pot interfera cu orice mod legal de utilizare a mării;
    20. substanţe netoxice care pot avea efecte negative asupra caracteristicilor fizice sau chimice ale apei de mare.

    C. Caracteristicile substanţelor
    În vederea pregătirii planurilor de acţiune, programelor şi măsurilor, părţile contractante iau în considerare, acolo unde sunt relevante, următoarele caracteristici şi factori:
    1. persistenţa;
    2. toxicitatea sau alte proprietăţi nocive (spre exemplu, carcinogenitate, mutagenitate);
    3. bioacumularea;
    4. radioactivitatea;
    5. raportul dintre concentraţiile observate şi concentraţiile la care nu se observă efecte de toxicitate;
    6. potenţialul de producere a eutrofizării;
    7. efecte asupra sănătăţii şi riscuri privind sănătatea;
    8. importanţa impactului transfrontalier;
    9. riscul modificărilor nedorite asupra ecosistemului marin şi ireversibilitatea sau durabilitatea efectelor;
    10. impactul negativ asupra vieţii marine şi utilizarea durabilă a resurselor vii sau alte utilizări legitime ale mării;
    11. efecte privind gustul şi mirosul produselor marine utilizate pentru consumul uman;
    12. efecte privind mirosul, culoarea, transparenţa sau alte caracteristici ale apei mării; şi
    13. modele de distribuţie (spre exemplu, cantităţile implicate, utilizarea modelelor şi probabilitatea de a ajunge în mediul marin).


    ANEXA II

                          Surse difuze de poluare din
                          agricultură şi silvicultură

    A. Definiţii
    Pentru scopul acestei anexe:
    1. "surse difuze de poluare din agricultură" înseamnă surse difuze de poluare provenind din cultivarea plantelor şi creşterea animalelor domestice, excluzând operaţiile de creştere intensivă a animalelor, care altfel ar fi definite ca surse punctiforme;
    2. "surse difuze de poluare din silvicultură" înseamnă surse difuze de poluare provenind din activităţi silvice; şi
    3. "cele mai bune practici de management" înseamnă măsurile economice şi măsurile structurale sau nestructurale realizabile desemnate să prevină, să reducă sau să controleze scurgerile de poluanţi.

    B. Planurile pentru prevenirea, reducerea şi controlul surselor difuze de poluare din agricultură şi silvicultură
    Fiecare parte contractantă va dezvolta, nu mai târziu de cinci ani de la intrarea în vigoare a protocolului, politici şi planuri şi va stabili mecanisme legale şi economice pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării Mării Negre din surse difuze de poluare din agricultură şi silvicultură care pot afecta negativ mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre. Astfel de politici, planuri şi mecanisme se adresează, în particular, surselor difuze de poluare conţinând nutrimente (azot şi fosfor), pesticide, sedimente şi patogeni.
    Planurile trebuie să includă, printre altele, următoarele elemente:
    1. O estimare şi o evaluare a surselor difuze de poluare din agricultură şi silvicultură care pot afecta negativ mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre, incluzând:
    a) o estimare a încărcărilor care pot afecta negativ mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre;
    b) o identificare a impacturilor asociate mediului şi a riscurilor potenţiale asociate sănătăţii umane;
    c) o evaluare a cadrului administrativ existent pentru rezolvarea surselor difuze de poluare din agricultură şi silvicultură;
    d) o evaluare a celor mai bune practici de management actuale şi a eficienţei lor; şi
    e) stabilirea programelor de monitorizare.
    2. Politica, măsurile legislative şi economice includ:
    a) o estimare şi evaluare a adecvării planurilor, politicilor şi mecanismelor legale direcţionate spre managementul surselor de poluare difuză provenite din agricultură şi silvicultură şi dezvoltarea unui plan de implementare care să cuprindă acele modificări care sunt necesare pentru obţinerea celor mai bune practici de management; şi
    b) dezvoltarea şi promovarea programelor economice şi neeconomice stimulative pentru a creşte utilizarea celor mai bune practici de management pentru a preveni, reduce şi controla poluarea mediului marin şi zonelor costiere ale Mării Negre de sursele difuze de poluare din agricultură şi silvicultură.

    C. Raportarea
    Fiecare parte contractantă raportează referitor la prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului marin şi zonelor costiere ale Mării Negre despre sursele difuze de poluare din agricultură şi silvicultură, în conformitate cu articolul 16 al acestui protocol.


    ANEXA III

                      Poluarea transportată prin atmosferă

    Această anexă defineşte condiţiile de aplicare a acestui protocol privind poluarea din surse şi activităţi de pe uscat transportată prin atmosferă în termenii articolului 3 (paragraful ii).
    1. Acest protocol se aplică emisiilor poluante din atmosferă în următoarele condiţii:
    a) evacuarea substanţei are loc sau ar putea fi transportată în mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre în condiţii meteorologice predominante; şi
    b) intrarea substanţei în mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre este periculoasă în relaţie cu cantităţile din aceeaşi substanţă care ajung în mediul marin şi zonele costiere prin alte mijloace.
    2. Acest protocol se aplică de asemenea emisiilor poluante din atmosferă care afectează mediul marin şi zonele costiere ale Mării Negre din surse şi activităţi de pe uscat din teritoriile părţilor contractante.
    3. În cazul poluării mediului marin şi zonelor costiere ale Mării Negre din surse şi activităţi de pe uscat prin atmosferă, prevederile articolelor 4 şi 7 ale acestui protocol se aplică progresiv la activităţile şi substanţele corespunzătoare listate în anexa I a acestui protocol, deoarece sunt convenite de către părţile contractante.
    4. Fiind subiectul condiţiilor specificate în paragraful 1 de mai sus, prevederile articolului 6 (paragraful 1) al acestui protocol se aplică, de asemenea, la:
    a) emisii - sub raport cantitativ şi în procente - de substanţe emise în atmosferă, în baza informaţiilor disponibile părţilor contractante, în ceea ce priveşte locul şi distribuţia surselor de poluare ale aerului;
    b) conţinutul de substanţe de interes din combustibili şi materii prime;
    c) eficienţa tehnologiilor privind controlul poluării aerului şi producţia mai eficientă şi procesele de ardere ale combustibililor; şi
    d) aplicarea substanţelor de interes în agricultură şi silvicultură.
    5. Prevederile anexei IV a acestui protocol se aplică poluării prin atmosferă ori de câte ori este cazul. Monitorizarea poluării aerului şi modelarea care utilizează factori de emisie şi metodologii general acceptate fac obiectul evaluării depunerilor atmosferice de substanţe şi, de asemenea, al selecţiei în inventare a cantităţilor şi procentelor emisiilor de poluaţi din atmosferă care provin din surse de pe uscat.
    6. Toate articolele acestui protocol se aplică în mod egal poluării din surse şi activităţi de pe uscat transportate prin atmosferă ori de câte ori este cazul şi este subiectul condiţiilor specifice din paragraful 1 de mai sus.


    ANEXA IV

                     Autorizarea şi reglementarea emisiilor


    Ca urmare a articolului 7 (paragraful 3) al acestui protocol, părţile contractante, atunci când vor emite autorizaţii sau reglementari ale emisiilor conţinând substanţele de interes listate în anexa I a acestui protocol, evaluează şi iau în considerare, după caz, următorii factori:
    A. Caracteristicile şi compoziţia emisiilor
    1. Tipul şi mărimea sursei punctiforme sau difuze (spre exemplu, procesul industrial)
    2. Tipul emisiilor (spre exemplu, originea, compoziţia medie)
    3. Situaţia deşeurilor (spre exemplu, solide, lichide, nămol, dejecţii animaliere)
    4. Cantitatea totală (volumul evacuat, spre exemplu, pe an)
    5. Modelul de evacuare (continuu, intermitent, variabil sezonier etc.)
    6. Concentraţiile referitoare la constituenţi relevanţi ai substanţelor listate în anexa I şi ai altor substanţe considerate relevante
    7. Proprietăţile fizice, chimice şi biochimice ale emisiilor de deşeuri
    B. Caracteristicile constituenţilor evacuaţi referitoare la periculozitate
    1. Persistenţa fizică, chimică, biologică în mediul marin
    2. Toxicitatea şi alte efecte periculoase
    3. Acumularea în materii biologice sau sedimente
    4. Transformările biochimice care produc compuşi periculoşi
    5. Efectele adverse asupra conţinutului şi balanţei de oxigen.
    6. Susceptibilitatea la modificări fizice, chimice şi biochimice şi interacţiunea în mediul marin cu alţi constituenţi ai apei de mare, care poate produce efecte biologice periculoase sau alte efecte privind oricare din utilizările listate în secţiunea F de mai jos
    7. Oricare alte caracteristici aşa cum sunt listate în anexa I, secţiunea C
    C. Caracteristici ale locului de evacuare şi mediul receptor
    1. Caracteristicile hidrografice, meteorologice, geologice şi topografice ale zonei costiere
    2. Locaţia şi tipul de evacuare (prin cădere liberă, gură de canal etc.) şi relaţia ei cu alte zone (cum ar fi zone cu dotări, zone de depunere a icrelor, zone de creştere a puietului de peşte sau zone de creştere şi dezvoltare a moluştelor) şi alte emisii
    3. Diluţia iniţială realizată în punctul de evacuare în mediul receptor
    4. Caracteristicile dispersiei ca efect al curenţilor, mareelor şi vântului în ceea ce priveşte transportul orizontal şi amestecul pe verticală
    5. Caracteristicile apelor receptoare în ceea ce priveşte condiţiile fizice, chimice, biologice şi ecologice ale zonei de evacuare
    6. Capacitatea mediului marin receptor de a primi emisiile de deşeuri fără efecte nedorite
    D. Caracteristicile activităţii sau categoria de surse
    1. Performanţa tehnologiilor actuale şi a practicilor de management, inclusiv a tehnologiilor şi practicilor de management autohtone
    2. Vechimea instalaţiilor
    3. Caracteristicile economice, sociale şi culturale actuale
    E. Producţii alternative, tehnologii pentru tratarea deşeurilor sau practici de management
    1. Posibilităţi pentru reciclarea, recuperarea şi refolosirea acestora
    2. Înlocuirea cu materii prime mai puţin periculoase sau nepericuloase
    3. Înlocuirea cu activităţi alternative sau produse mai curate
    4. Procese şi tehnologii curate sau generatoare de mai puţine deşeuri
    5. Activităţi alternative de depozitare (spre exemplu, depozitarea pe sol)
    F. Potenţialul de afectare a ecosistemului marin şi a utilizărilor apei de mare
    1. Efecte asupra sănătăţii umane ca urmare a impactului poluării prin:
    a) organisme marine comestibile;
    b) ape de îmbăiere; şi
    c) deteriorarea peisajului
    2. Efecte asupra ecosistemelor marine şi costiere, în particular asupra resurselor vii, speciilor pe cale de dispariţie şi habitatelor în stare critică
    3. Efecte ca urmare a altor utilizări permise ale mării


    ANEXA V

                       Cele mai bune tehnici disponibile
                       şi cea mai bună practică de mediu


    În concordanţă cu prevederile articolelor 2, 5, 7, 8 şi 9 ale acestui protocol, părţile contractante utilizează şi promovează aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT) şi celei mai bune practici de mediu (BET).
    A. Cele mai bune tehnici disponibile
    1. Utilizarea BAT exprimă utilizarea unei tehnologii care nu produce deşeuri, dacă este disponibilă.
    2. La determinarea faptului că un set de procese, unităţi sau metode de operare constituie BAT în general sau în cazuri individuale, se acordă o atenţie deosebită următoarelor:
    a) procesele comparabile, unităţile şi metodele de operare care recent s-au experimentat cu succes;
    b) progresele tehnologice şi modificările în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;
    c) fezabilitatea economică a acestor tipuri de tehnici;
    d) limitele de timp pentru instalarea acestor tehnici în instalaţii noi şi în cele existente;
    e) natura şi volumul emisiilor şi emisiilor de interes; şi
    f) principiul precauţiei.
    3. Ceea ce reprezintă "BAT" pentru un anumit proces se va modifica cu timpul prin prisma progreselor tehnologice, a factorilor economici şi sociali şi, de asemenea, ca urmare a modificărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.
    4. Dacă reducerea emisiilor rezultate din utilizarea BAT nu conduce la rezultate de mediu acceptabile, trebuie să se aplice măsuri suplimentare.
    B. Cea mai bună practică de mediu
    1. La alcătuirea unei selecţii de cazuri individuale este luată în considerare cel puţin una din următoarele măsuri în ordine graduală:
    a) prevederea de informaţii şi educarea publicului şi a utilizatorilor privind consecinţele de mediu în alegerea unor anumite activităţi şi produse, în ceea ce priveşte utilizarea lor şi depozitarea după întrebuinţare finală, ca deşeu;
    b) dezvoltarea şi aplicarea codurilor de bune practici de mediu, care acoperă toate aspectele activităţii pe perioada ciclului de viaţă a produsului;
    c) aplicarea obligatorie de etichete pentru informarea utilizatorilor despre riscurile de mediu în legătură cu produsul, utilizarea lui şi depozitarea după întrebuinţare;
    d) economisirea resurselor, inclusiv a energiei;
    e) realizarea unor sisteme de colectare şi depozitare disponibile publicului;
    f) evitarea utilizării substanţelor sau produselor periculoase şi generării de deşeuri periculoase;
    g) reciclarea, recuperarea şi refolosirea deşeurilor;
    h) aplicarea instrumentelor economice activităţilor, produselor sau grupurilor de produse; şi
    i) stabilirea unui sistem de licenţiere, implicând un set de restricţii sau o interdicţie.
    2. În stabilirea combinaţiei de măsuri care constituie cea mai bună practică de mediu (BEP), în cazuri generale sau individuale, trebuie să se aibă în vedere în special următoarele:
    a) riscul de mediu al produsului sau al producerii sale, utilizarea şi depozitarea după întrebuinţare;
    b) substituirea cu activităţi sau substanţe mai puţin poluante;
    c) scara de utilizare;
    d) beneficiul potenţial de mediu sau penalizarea substituirii de materiale sau activităţi;
    e) progresele şi modificările apărute în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică;
    f) limitele de timp pentru implementare;
    g) implicaţiile sociale şi economice; şi
    h) principiul precauţiei.
    3. De aceea, urmează ca pentru un caz particular BEP să se modifice cu timpul în lumina progreselor tehnologice, a factorilor economici şi sociali, pe măsura schimbărilor în cunoaşterea şi înţelegerea ştiinţifică.
    4. Dacă reducerea intrărilor ca urmare a folosirii BEP nu conduce la rezultate acceptabile de mediu, se aplică măsuri suplimentare şi cea mai bună practică de mediu este redefinită.

                                     ------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice