Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   PROIECT DE LEGE nr. 221 din 10 martie 2023  referitor la recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 PROIECT DE LEGE nr. 221 din 10 martie 2023 referitor la recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale

EMITENT: Parlamentul
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 238 din 23 martie 2023

    Introducere
    – Controlul averilor a fost adoptat printr-o lege la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, lege care prevedea confiscarea averilor marilor îmbogăţiţi de pe urma războiului.
    – Ulterior, controlul averilor a fost reglementat prin Legea nr. 18/1968, sistem care era aplicabil nu doar persoanelor care ocupă funcţii publice, ci oricărui cetăţean al României. Legea a fost în vigoare între anii 1968-1991, fiind abrogată în mod tacit în momentul în care România a adoptat Constituţia din 1991, care include prezumţia de legalitate a dobândirii bunurilor.
    – Regimul actual este dat de Legea nr. 115/1996, care a abrogat în mod formal Legea nr. 18/1968, precum şi de Legea nr. 176/2010.
        Spre deosebire de Legea nr. 18/1968, noul cadru legislativ vizează doar persoanele care ocupă funcţii publice.
    I. Îmbogăţirea ilicită în perioada regimului comunist
        În perioada regimului comunist, Legea nr. 18/1968 a fost adoptată pentru a controla "provenienţa bunurilor oricărei persoane fizice" (articolul 1), indiferent dacă aceasta era sau nu o persoană care ocupa o funcţie publică. Acolo unde existau date sau indicii care demonstrau o disproporţie vădită între valoarea bunurilor unei persoane şi veniturile acesteia, controlul era obligatoriu şi se exercita retroactiv, incluzând orice bun dobândit după data de 1 ianuarie 1962.
        Regimul juridic stabilit prin Legea nr. 18 contravenea mai multor garanţii bine determinate prevăzute de drepturile omului.
        În primul rând, "dacă datele sau indiciile" arătau o "disproporţie vădită" între bunuri şi venituri, sarcina probei era inversată, persoana în cauză fiind obligată să dovedească caracterul licit al provenienţei bunurilor. Persoanei cercetate i se acorda un termen de cel mult 10 zile pentru a depune o declaraţie cu privire la toate bunurile şi la justificarea provenienţei lor. Aşa cum prevede articolul 2, "Prin justificarea provenienţei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei în cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor." Legea nu stabilea nici mijloacele de probă necesare în vederea începerii verificărilor privind provenienţa bunurilor de către comisia de cercetare. Dimpotrivă, legea prevedea începerea verificărilor de îndată ce era depusă o sesizare la comisia de cercetare.
        În al doilea rând, potrivit articolului 5, refuzul persoanei de a da o declaraţie cu privire la toate bunurile, precum şi omisiunea de a declara anumite bunuri constituiau o prezumţie a caracterului ilicit al mijloacelor folosite pentru dobândirea bunurilor.
        În al treilea rând, chiar dacă procedura era de natură civilă, iar unele elemente semănau cu "o confiscare in rem" (de exemplu, faptul că acţiunea putea fi continuată împotriva succesorilor, însă numai împotriva acelor bunuri dobândite prin succesiune), averea nejustificată era sancţionată cu un impozit de 80% care, datorită severităţii sale, ar putea fi privită şi, cu siguranţă, percepută de către comunitate ca o sancţiune penală.
        În al patrulea rând, procedura de cercetare nu era publică (articolul 6), acest lucru afectând grav garanţiile elementare ale unui proces echitabil.

    II. Controlul averilor în epoca postdecembristă
        După restabilirea unei guvernări democratice odată cu Revoluţia din 1989, Constituţia din anul 1991 a reconsfinţit dreptul de proprietate privată (fostul articol 41, în prezent articolul 44), precum şi unele garanţii tradiţionale, cum ar fi: garantarea şi ocrotirea proprietăţii în mod egal de lege, indiferent de titular, şi dreptul la o dreaptă şi prealabilă despăgubire în cazuri de expropriere pentru motive de utilitate publică.
    Legea fundamentală include de asemenea o garanţie specifică, unică, ce prevede următoarele: "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă ..."
    1. Legea nr. 115/1996 a abrogat în mod formal Legea nr. 18/1968. Prima diferenţă majoră dintre cele două legi este aceea că, în timp ce Legea nr. 18/1968 viza întreaga populaţie a României, sistemul adoptat în conformitate cu Legea nr. 115/1996 urmăreşte să controleze averea ilicită a anumitor categorii de demnitari care fac parte din cadrul celor trei puteri în stat la nivel central şi local, inclusiv a celor aleşi, a celor numiţi în funcţii, a judecătorilor şi a înalţilor funcţionari publici sau a persoanelor cu funcţii de conducere.
        Cea de a doua diferenţă majoră faţă de Legea nr. 18/1968 o constituie crearea unui sistem de declaraţie de avere, care obligă anumite categorii de persoane ce ocupă o funcţie publică să îşi declare bunurile comune, cele deţinute în indiviziune, precum şi cele ale copiilor aflaţi în întreţinere.
        Declaraţiile de avere şi de interese constituie instrumente extrem de utile în vederea descoperirii conflictelor de interese şi depistării dobândirii ilicite a averii. Scopul primordial al acestora nu este unul punitiv, ci mai degrabă acela de a spori încrederea publicului în guvernare. Completarea în întregime a declaraţiilor va pune capăt multor zvonuri şi, în acelaşi timp, va conferi o protecţie persoanelor cinstite care ocupă funcţii publice.
        Un progres al Legii nr. 115/1996 îl constituie faptul că sarcina probei nu revine persoanei cercetate care ocupă o funcţie publică. Articolul 13 prevedea că aceasta poate produce în faţa comisiei probe în apărarea sa sau poate solicita administrarea acestora de către comisie şi poate depune o declaraţie arătând veniturile realizate, precum şi modul dobândirii averii sale. Legea nu stabileşte obligaţia justificării provenienţei licite a bunurilor şi nici sancţionarea celui care îşi exercită dreptul de a nu contribui la propria incriminare. Producerea elementelor de probă în vederea construirii unui caz solid revine în mare parte comisiei de cercetare.
        O a treia diferenţiere importantă faţă de sistemul stabilit de Legea nr. 18/1968 este dată de faptul că, în vechiul sistem, "averea nejustificată" era impozitată cu 80% din valoarea acesteia. Diferenţa conceptuală dintre impozitare şi aplicarea unei sancţiuni (penale sau administrative) este extrem de importantă, mai ales în democraţiile în curs de consolidare, unde sistemele de impozitare se bazează pe declaraţii voluntare de venituri.
        În afară de confiscare, persoanele care ocupă funcţii publice a căror avere a fost declarată, în tot sau în parte, nejustificată, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, vor fi destituite sau revocate, după caz, din funcţia pe care o deţin. Dacă persoana care ocupă o funcţie publică este deputat sau senator, în aceeaşi situaţie, aceasta va fi considerată incompatibilă. În plus, persoana care ocupă o funcţie publică şi care face o declaraţie de avere care nu corespunde adevărului comite infracţiunea de fals în declaraţii şi va fi pedepsită potrivit Codului penal.
        Sistemul creat prin Legea nr. 115/1996 nu a funcţionat deloc consecvent de la intrarea sa în vigoare. Au avut loc îmbunătăţiri semnificative în momentul în care declaraţiile au devenit publice şi au fost publicate online, în anul 2003, iar societatea civilă a început să facă presiuni în vederea completării corecte a acestora.

    2. Cadrul legislativ a fost îmbogăţit cu Legea nr. 144/2007, prin care se înfiinţează Agenţia Naţională de Integritate, autoritate administrativă autonomă, rolul acesteia fiind în principal acela de a înlocui comisiile de cercetare a averilor.
    3. Legea conţinea o mulţime de prevederi neconstituţionale care, ca urmare a controlului de constituţionalitate efectuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415/2010, au fost înlăturate prin adoptarea Legii nr. 176/2010.
    4. Cele două legi, nr. 115/1996 şi nr. 176/2010, coexistă încălcând sub acest aspect normele de tehnică legislativă referitoare la obligaţia de unicitate a reglementării în aceeaşi materie.
    5. "Averea nejustificată" atrage trei consecinţe juridice diferite: 1) confiscarea contravalorii "bunurilor nejustificate", dispusă de o instanţă imparţială şi independentă; 2) aplicarea unor sancţiuni disciplinare de către organele şi autorităţile competente în acest sens care pot dispune revocarea, destituirea sau eliberarea din funcţie (în plus, cei revocaţi sau eliberaţi din funcţie nu pot exercita o funcţie sau demnitate publică pe o perioadă de până la 3 ani); 3) sesizarea organului fiscal competent sau a parchetului.
        Mai mult decât atât, actul rămas definitiv prin care se constată caracterul ilicit al averii sau al unei părţi a acesteia va fi publicat pe pagina de internet a ANI.
        Alte sancţiuni penale pot fi dispuse în cazul depunerii unor declaraţii de avere şi de interese care nu corespund adevărului, constituind infracţiunea de fals în declaraţii.


        În fapt, începând cu anul 1990, în România au fost dobândite multe averi considerabile, unele dintre ele fără nicio justificare legală. Multe dintre acestea au fost create prin eludarea dispoziţiilor legale, altele prin specularea unui pretins sau real vid legislativ, iar unele prin încălcarea directă şi dispreţuitoare a normelor legale. Această situaţie a fost posibilă şi datorită corupţiei existente la toate nivelurile societăţii româneşti.
        Dacă pentru demnitari, magistraţi, funcţionari publici şi unele persoane cu funcţii de conducere din sistemul bugetar există un cadru normativ corespunzător care reglementează declararea şi controlul averii dobândite, pentru situaţia celorlalte persoane fizice ne aflăm în faţa lipsei unui cadru juridic care să reglementeze dobândirea şi controlul averii.
        În acest context s-a impus elaborarea unei propuneri legislative care constituie o extindere a legii penale, astfel încât, deşi în aceste cauze se aplică dispoziţiile procedurii civile, nu se poate invoca principiul neretroactivităţii legii civile împotriva aplicării sale.
        Propunerea legislativă asigură moralitatea la care face trimitere expresă art. 44 alin. 8-9 din Constituţie, cât şi prevederile art. 74 din Constituţie.
                                          PROIECT DE LEGE
                   privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale
        Parlamentul României adoptă prezenta lege.
    CAP. I

    ART. 1
        Prezenta lege asigură protecţia relaţiilor patrimoniale licite dintre cetăţeni, dintre aceştia şi instituţiile statului sau comunitatea din care fac parte, precum şi combaterea corupţiei şi a evaziunii fiscale.

    ART. 2
        Scopul legii este reprezentat de recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate din veniturile licite.

    ART. 3
        Înţelesul unor termeni din prezenta lege este următorul:
    a) Prin mare avere se înţelege totalitatea drepturilor patrimoniale ale unei persoane fizice a căror valoare depăşeşte 1 mil. euro, conform formularului de declaraţie pe propria răspundere prevăzut în normele metodologice emise de către Ministerul Finanţelor Publice.
    b) Prin venituri legale se înţeleg veniturile din pensii, salarii, indemnizaţii, chirii, bunuri mobile şi imobile achiziţionate conform legislaţiei aplicabile, precum şi orice alte surse de venit provenite din donaţii, moşteniri, cesiuni etc. obţinute din surse licite.
    c) Prin diferenţe între marile averi şi venituri legale se înţeleg acele cazuri în care marile averi depăşesc veniturile legale cu cel puţin 100.000 euro.


    ART. 4
        Dreptul la apărare al persoanelor care se încadrează la art. 3 lit. c) este garantat în toate fazele procesuale de stabilire a modalităţilor de dobândire a averii.

    CAP. II
    Acţiunea prealabilă
    ART. 5
        Se înfiinţează în cadrul Ministerului Finanţelor Publice departamentul de verificare a marilor averi în cadrul direcţiilor regionale antifraudă fiscală.

    ART. 6
    (1) Direcţia Regională Antifraudă Fiscală va iniţia o acţiune prealabilă ca urmare a sesizărilor primite de la cetăţeni, instituţii specializate, precum şi din oficiu pe baza unor corelări cu documente doveditoare.
    (2) Sesizările primite de la cetăţeni vor fi examinate numai dacă sunt scrise şi semnate.
    (3) Acţiunea prealabilă va începe după invitarea autorului sesizării la sediul Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală, în scopul stabilirii veridicităţii sesizării.

    ART. 7
        Rezultatul acţiunii prealabile se face printr-o decizie a Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală de admitere sau respingere a sesizării.

    ART. 8
        Decizia de admitere a Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală se înaintează unei comisii de verificare a modului de dobândire a marilor averi. În decizie se vor indica în mod obligatoriu dovezile pe care se întemeiază aceasta.

    ART. 9
        Activitatea comisiei de verificare nu este publică până la emiterea deciziei de admitere sau respingere.

    CAP. III
    Activitatea comisiei de verificare
    ART. 10
        În cazul deschiderii activităţii de verificare din cadrul Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală, aceasta în colaborare cu instituţiile abilitate au acces la toate informaţiile pe care le consideră utile şi pertinente în soluţionarea cauzei.

    (1) Pe lângă fiecare direcţie regională a Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală va funcţiona o comisie formată din un reprezentant al DRAF în calitate de preşedinte al comisiei de verificare desemnat de către directorul general al DGAF, 1 judecător de la Curtea de Apel desemnat din circumscripţia căruia se află domiciliul persoanei a cărei avere e supusă verificării, desemnat de preşedintele comisiei de verificare, precum şi un procuror din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de Apel din circumscripţia căruia se află domiciliul persoanei reclamate, desemnat de prim-procurorul parchetului respectiv.

    (2) Comisia de verificare va avea un secretar desemnat de preşedinte. Acesta va fi un grefier din cadrul Curţii de Apel prevăzute la alin. (1).

    (3) Preşedintele comisiei de verificare, precum şi membrii acestei comisii sunt desemnaţi pentru o perioadă de 5 ani, ce poate fi reînnoită o singură dată.


    ART. 11
    (1) Preşedintele comisiei de verificare va dispune, în cel mult 30 de zile de la primirea sesizării, citarea persoanei care a făcut sesizarea şi, respectiv, a persoanei a cărei avere este supusă verificării.
    (2) Persoanei a cărei avere este supusă verificării i se va solicita o declaraţie pe propria răspundere conform art. 3 alin. a) din prezenta lege şi va menţiona veniturile realizate, bunurile dobândite, precum şi bunurile înstrăinate începând cu 1 ianuarie 2012, sub orice titlu.

    ART. 12
    (1) Comisia de verificare poate cita orice persoană care ar putea da relaţii utile pentru lămurirea provenienţei bunurilor celui verificat şi poate solicita autorităţilor publice sau oricărei persoane juridice informaţii necesare pentru soluţionarea cauzei.
    (2) Persoanele care au dobândit bunuri de la persoana verificată vor fi audiate obligatoriu.
    (3) Comisia de verificare poate efectua cercetări locale sau poate dispune efectuarea unor expertize pentru lămurirea cauzei.
    (4) Verificările efectuate de alte persoane decât membrii comisiei de verificare sunt nule, cu excepţia expertizelor.

    ART. 13
    (1) Verificările vor fi extinse şi asupra actelor de donaţie, contracte de împrumut, precum şi orice alte acte care ridică suspiciuni.
    (2) În situaţia primirii de donaţii sau împrumuturi din străinătate se impune solicitarea pe cale oficială a confirmării din partea organelor fiscale din ţara de domiciliu a donatorului sau a împrumutătorului.

    ART. 14
        În situaţia în care persoana verificată a participat la acte simulate de orice fel, comisia va solicita anularea lor cu respectarea prevederilor legale.

    ART. 15
    (1) Cei citaţi în faţa comisiei de verificare vor fi ascultaţi pe rând şi vor prezenta dovezile care au stat la baza cererii de verificare. Persoana a cărei avere este supusă verificării va putea produce în faţa comisiei probe în apărare sau va putea solicita administrarea acestora de către comisie.
    (2) Comisia de verificare poate dispune măsuri asiguratorii prin care să împiedice înstrăinarea de bunuri ce aparţin persoanei a cărei avere este supusă verificării.
    (3) Măsura de indisponibilizare poate fi totală sau parţială şi poate fi luată şi în cazul depozitelor şi certificatelor bancare.
    (4) Măsurile prevăzute la alin. 2 şi 3 încetează la data emiterii hotărârii de respingere a acţiunii.

    ART. 16
    (1) Comisia de verificare hotărăşte cu majoritate de voturi, în cel mult 6 luni de la data sesizării, pronunţând o hotărâre motivată prin care poate dispune:
    a) respingerea acţiunii, când constantă că provenienţa bunurilor este justificată;
    b) trimiterea cauzei spre soluţionare curţii de apel în raza căreia domiciliază persoana a cărei avere este supusă verificării, dacă constată o vădită disproporţie între averea dobândită dintre averea dobândită şi veniturile licite mai mare de 10%;
    c) suspendarea verificării şi trimiterea cauzei la parchetul competent, dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni.


    CAP. IV

    A. Instanţa de judecată
    ART. 17
    (1) Instanţa de judecată este sesizată prin hotărârea comisiei de verificare, prevăzută la art. 16 alin. 1 lit. b.
    (2) Probele administrate în faţa comisiei de cercetare pot fi folosite pentru instanţa de judecată.

    ART. 18
    (1) Preşedintele Curţii de Apel sau preşedintele secţiei, primind dosarul, fixează termen de judecată şi dispune citarea tuturor părţilor care au fost chemate la comisia de verificare. Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va fi întotdeauna citat în instanţă. Participarea procurorului este obligatorie.
    (2) Judecătorii şi procurorii care au făcut parte din comisia de verificare nu pot participa la judecată.
    (3) Probele administrate în faţa comisiei de verificare rămân câştigate cauzei. La prima zi de înfăţişare, părţile pot solicita readministrarea probelor de la comisie.

    ART. 19
     Până la soluţionarea definitivă a cauzei, instanţa de judecată poate dispune indisponibilizarea bunurilor, dacă această măsură nu a fost luată în condiţiile art. 15 alin. 2 şi 3.

    ART. 20
    (1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată de dobândirea licită a acelor bunuri, curtea de apel va hotărî confiscarea diferenţei din averea considerată ca dobândită ilicit.
    (2) În cazul în care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, instanţa hotărăşte închiderea dosarului.


    B. Căi de atac
    ART. 21
    (1) Împotriva hotărârii de respingere a acţiunii comisiei de verificare, părţile, procurorul şi Ministerul Finanţelor Publice pot face recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare.
    (2) Hotărârea de trimitere a cauzei la instanţa de judecată spre soluţionare nu poate fi atacată cu recurs decât odată cu sentinţa pronunţată asupra fondului.
    (3) Hotărârile curţii de apel pot fi atacate cu recurs de către părţi, procuror şi Ministerul Finanţelor Publice la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare.


    CAP. V
    Sancţiuni
    ART. 22
        Formularea cu rea-credinţă a unei sesizări cu privire la modul dobândirii averii de către o persoană se pedepseşte cu închisoarea de la 3 ani la 5 ani.

    CAP. VI
    Dispoziţii finale
    ART. 25
        Dispozitivul hotărârii judecătoreşti, rămasă irevocabilă, prin care se constată provenienţa ilicită a unor bunuri, se comunică organului fiscal de la domiciliul persoanei a cărei avere a fost verificată, în vederea executării.

    ART. 26
    (1) Bunurile confiscate se vor valorifica prin vânzarea la licitaţie, sumele obţinute făcându-se venit la bugetul de stat. Preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic decât valoarea bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză.
    (2) Vânzarea bunurilor şi încasarea debitelor stabilite în condiţiile prezentei legi se efectuează de către organele fiscale în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la executare silită împotriva persoanelor fizice şi pentru neachitarea creanţelor băneşti datorate statului.
    (3) În cazul în care bunurile confiscate sunt obiecte rare sau din pietre preţioase, titluri de valoare, mijloace de plată străine, obiecte de artă, colecţii de valoare, mijloace de plată străine, obiecte de artă şi de muzeu, acestea se depun la Banca Naţională a României sau, după caz, la Ministerul Culturii, în vederea valorificării prin vânzarea la licitaţie.

    ART. 27
        Toate actele de procedură în această materie sunt scutite de orice taxă de timbru, iar în cazul valorificării bunurilor prin vânzare la licitaţie nu se percepe taxă pe valoare adăugată.

    ART. 28
        Sumele necesare pentru efectuarea expertizelor dispuse din oficiu se avansează dintr-un fond prevăzut în bugetul Ministerului Justiţiei.

    ART. 29
     Magistraţii care fac parte din comisia de verificare prevăzută la art. 10 alin. 2, precum şi grefierul care efectuează lucrări pentru această comisie beneficiază de indemnizaţia prevăzută în Legea nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

    ART. 30
        Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă şi cele privind executarea creanţelor bugetare.

    ART. 31
        Guvernul va elabora norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.

    ART. 32
        Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.

    ART. 33
        La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziţii contrare.

        Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din ............, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
                                   PREŞEDINTE ...............
        Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din ............, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
                             PREŞEDINTE ..................
                                                AVIZ
                   referitor la iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind recuperarea
                         către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi
                                 justificate prin venituri legale
        Analizând iniţiativa legislativă a cetăţenilor privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale, formulată de un comitet de iniţiativă în baza prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, cu modificările ulterioare, şi transmisă de împuternicitul comitetului de iniţiativă, cu Adresa înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. R468 din 28.02.2023 şi înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D218/28.02.2023,
                                              CONSILIUL LEGISLATIV,
        în temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, cu completările ulterioare, şi al art. 33 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ, precum şi al art. 3 alin. (2) din Legea nr. 189/1999, republicată, cu modificările ulterioare,
        avizează negativ iniţiativa legislativă, pentru următoarele considerente:
    1. Prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor are ca obiect de reglementare recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale.
        Potrivit expunerii de motive, "s-a impus elaborarea unei propuneri legislative care constituie o extindere a legii penale, astfel încât, deşi în aceste cauze se aplică dispoziţiile procedurii civile, nu se poate invoca principiul neretroactivităţii legii civile împotriva aplicării sale."

    2. Prin obiectul său de reglementare, proiectul face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) şi m) din Constituţia României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar în aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.
    3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunţă asupra oportunităţii soluţiilor legislative preconizate.
        Totodată, menţionăm că avizul Consiliului Legislativ este consultativ, continuarea procesului legislativ nefiind condiţionată de felul avizului emis, Parlamentul fiind cel în măsură să decidă dacă va adopta sau nu o lege în forma propusă.

    4. Semnalăm că o iniţiativă legislativă a cetăţenilor privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale, cu conţinut identic cu cel al prezentei iniţiative, a fost avizată de către Consiliul Legislativ cu Avizul negativ nr. 976/25.08.2022.
    5. Potrivit art. 44 alin. (8) din Constituţia României, republicată, "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă".
        Prin Decizia nr. 453/2008*1, Curtea Constituţională a reţinut că "prezumţia dobândirii licite a averii constituie una dintre garanţiile constituţionale ale dreptului de proprietate. Această prezumţie se întemeiază şi pe principiul general potrivit căruia orice act sau fapt juridic este licit până la dovada contrarie, impunând, în ceea ce priveşte averea unei persoane, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită"."
        *1 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008.

        Totodată, în considerentele Deciziei nr. 799/2011, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, "în absenţa unei astfel de prezumţii, deţinătorul unui bun ar fi supus unei insecurităţi continue întrucât, ori de câte ori s-ar invoca dobândirea ilicită a respectivului bun, sarcina probei nu ar reveni celui care face afirmaţia, ci deţinătorului bunului".
        Cu toate acestea, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în Decizia nr. 453/2008, "prezumţia instituită prin textul constituţional de referinţă nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii".
     Or, prin chiar scopul demersului legislativ, aşa cum este reglementat la art. 2 din proiect, respectiv "recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate din veniturile licite", se elimină prezumţia de dobândire licită a averii instituită de textul constituţional menţionat. În acelaşi sens, art. 20 alin. (1) din proiect, dincolo de lipsa de claritate a normei care constituie motiv distinct de neconstituţionalitate, prevede că instanţa va pronunţa o hotărâre prin care să dispună confiscarea unor bunuri determinate sau a unor cote-părţi dintr-un bun dacă nu este justificată dobândirea licită a acelor bunuri. Aşadar, decizia de confiscare nu se ia ca urmare a dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, ci ca urmare a nejustificării dobândirii licite a bunului, contrar prevederilor art. 44 alin. (8) din Constituţie.

    6. Constatăm că proiectul cuprinde soluţii legislative contradictorii şi nu este redactat într-un limbaj specific normativ, cuprinzând dispoziţii neclare, echivoce, lipsite de claritate, previzibilitate şi precizie, contrar prevederilor art. 8 alin. (4) teza I din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce", şi ale art. 36 alin. (1), potrivit cărora "Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc".
        În acest sens, menţionăm următoarele:
    6.1. Cu toate că din titlul proiectului şi din cap. I rezultă că demersul legislativ vizează "marile averi" (mai mari de 1 milion de euro), normele subsecvente nu au în vedere şi situaţiile în care, în urma verificărilor, rezultă că averea nu face parte din categoria "marilor averi", reglementarea fiind lipsită de coerenţă.
    6.2. La art. 2, textul este echivoc prin folosirea sintagmei "recuperarea către bugetul de stat", putând fi interpretat că se are în vedere numai situaţia dobândirii ilicite a averii prin prejudicierea statului.
    6.3. La art. 3 lit. a), referitor la definiţia expresiei "mare avere", semnalăm că aceasta face referire doar la "totalitatea drepturilor patrimoniale ale unei persoane", or, potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, "Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia".
    6.4. La art. 3 lit. c) este definită noţiunea de "diferenţe între marile averi şi venituri legale", deşi această noţiune nu este utilizată în cuprinsul proiectului.



        Faţă de cele de mai sus, proiectul este susceptibil de încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la respectarea legii, în componenta sa referitoare la calitatea legii.
        În acest sens, Curtea Constituţională a reţinut în repetate rânduri în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 619/2016, că "legea trebuie să întrunească cele trei cerinţe de calitate care rezultă din art. 1 alin. (5) din Constituţie - claritate, precizie şi previzibilitate".
        De asemenea, prin Decizia nr. 448/2013, Curtea Constituţională a reţinut că, "Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea a constatat că prin reglementarea acestora au fost impuse o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesară".
        Ţinând seama de aspectele mai sus menţionate, prezenta iniţiativă legislativă a cetăţenilor nu poate fi adoptată.


                                                                   PREŞEDINTE
                                                                  FLORIN IORDACHE

        Bucureşti, 10 martie 2023.
        Nr. 221.
                                                    DECLARAŢIE
                            de constituire a comitetului de iniţiativă pentru promovarea iniţiativei
                     legislative a cetăţenilor Proiect de lege denumit "Lege privind recuperarea către
                     bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale"
                                                   - extras -
        Subsemnaţii:
        Vasile Laurenţiu Andrei, cetăţean român;
        Crihan Mihai-Bogdan, cetăţean român;
        Panţîru Cătălin, cetăţean român;
        Niculae Marius-Laurenţiu, cetăţean român;
        Toma Alexandru-Ioan, cetăţean român;
        Grigorescu Sorin-George, cetăţean român;
        Iordache Lorena, cetăţean român;
        Hussin Şerin, cetăţean român;
        Dobrescu Laura-Diana, cetăţean român, şi
        Sulugiuc-Ichim Petru, cetăţean român,

        având în vedere că:
    - suntem cetăţeni români, titulari ai dreptului de vot, prevăzut la art. 36 din Constituţia României, şi ai dreptului de a fi ales prevăzut de art. 37 din Constituţia României, în temeiul art. 2 din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, şi al art. 74 alin. (1) şi (2) din Constituţia României, republicată, declarăm că suntem de acord să ne constituim în Comitetul de iniţiativă pentru promovarea iniţiativei legislative Proiect de lege "Lege privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale";
    – în conformitate cu prevederile alin. (3) ale art. 2 din Legea nr. 189/1999 privind exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni, republicată, declarăm pe propria răspundere că nu facem parte dintre persoanele prevăzute la alin. (2) al art. 2 din legea sus-menţionată, respectiv dintre persoanele alese în funcţie prin vot universal, membrii Guvernului, persoane numite în funcţie de prim-ministru sau care nu pot face parte, potrivit legii, din partide politice;
    – ne asumăm întru totul iniţiativa legislativă Proiect de lege denumit "Lege privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale" şi expunerea de motive, documente anexate prezentei declaraţii.

    Noi, Comitetul de iniţiativă, desemnăm pe doamna Hussin Şerin, cetăţean român, (...), în calitate de preşedinte al Comitetului de iniţiativă, să rezolve problemele operative şi să reprezinte Comitetul în raporturile sale cu autorităţile centrale şi locale, precum şi cu cetăţenii împuterniciţi pentru întocmirea listelor de susţinători, strângerea semnăturilor cetăţenilor care susţin proiectul de lege "Lege privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale", anexat prezentei declaraţii.
        De asemenea, noi, Comitetul de iniţiativă, împuternicim pe Panţîru Cătălin, cetăţean român, (...), să rezolve problemele operative şi să reprezinte prezentul Comitet de iniţiativă cetăţenească în vederea sesizării Consiliului Legislativ pentru avizarea iniţiativei legislative Proiect de lege denumit "Lege privind recuperarea către bugetul de stat a marilor averi care nu pot fi justificate prin venituri legale".
        Redactat şi autentificat la Marina Sergiu Sorin şi Asociaţii - Societate Profesională Notarială, cu sediul în municipiul Bucureşti, strada G-ral Dimitrie Salmen nr. 20, sectorul 2, într-un singur exemplar original, care rămâne în arhiva biroului notarial.
                                        Declaranţi
                                  Vasile Laurenţiu Andrei,
                                     Crihan Mihai-Bogdan,
                                       Panţîru Cătălin,
                                   Niculae Marius-Laurenţiu,
                                      Toma Alexandru-Ioan,
                                    Grigorescu Sorin-George
                                      Iordache Lorena,
                                        Hussin Şerin,
                                    Dobrescu Laura-Diana,
                                     Sulugiuc-Ichim Petru


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016