Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
PROGRAMUL DE MASURI din 7 august 2007 pentru elaborarea Strategiei nationale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu si lung
Scopul Stabilirea de mãsuri eficiente la toate nivelurile implicate în vederea realizãrii Strategiei naţionale pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu şi lung, denumitã în continuare Strategia.
Principii ale reducerii efectelor secetei a) protecţia şi conservarea resurselor de apã existente şi realizarea de noi acumulãri de apã; b) protecţia şi conservarea resurselor de sol; c) protecţia şi conservarea ecosistemelor; d) dezvoltarea durabilã a agriculturii şi silviculturii; e) reconstrucţia zonelor deteriorate ca efect al secetei; f) participarea publicului la implementarea mãsurilor de reducere a efectelor secetei.
Studii şi documentaţii de bazã În vederea realizãrii Strategiei se vor utiliza studii şi documentaţie relevante, printre care: hãrţi pedologice, proiecţii satelitare, hãrţi de hazard şi de risc la secetã, inventarul amenajãrilor de irigaţii, studiul de irigaţii şi drenaje în România, studiile tehnice, economice, financiare şi de mediu din cadrul Proiectului "Reabilitarea şi reforma sectorului de irigaţii" etc.
Pãrţile principale ale Programului de mãsuri pentru elaborarea Strategiei Programul de mãsuri pentru elaborarea Strategiei va cuprinde, fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele pãrţi principale: a) norma de conţinut a Strategiei, prevãzutã în anexa care face parte integrantã din prezentul program; b) instituţiile implicate în elaborarea Strategiei: - autoritãţi ale administraţiei publice centrale; - unitãţi de învãţãmânt superior; - institute de cercetare; - organizaţii neguvernamentale; - furnizori de apã pentru populaţie, agriculturã, industrie şi alte activitãţi; c) mãsurile instituţionale şi legislative: - convocarea Comitetului naţional pentru combaterea secetei, a degradãrii terenurilor şi a deşertificãrii, denumit în continuare Comitetul naţional, înfiinţat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 474/2004 ; - organizarea de întâlniri ale tuturor pãrţilor implicate pentru punerea de acord a documentelor elaborate şi integrarea acestora în conceptul general al Strategiei; d) consultarea şi informarea publicã.
Implementarea planului a) coordonarea elaborãrii Strategiei: - Comitetul naţional; b) atribuţiile şi responsabilitãţile instituţiilor implicate în elaborarea Strategiei: - Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale; - Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile; - Ministerul Dezvoltãrii, lucrãrilor Publice şi Locuinţelor; - Ministerul Transporturilor; - Ministerul Economiei şi Finanţelor; - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; - Ministerul Sãnãtãţii Publice; - universitãţi de specialitate; - institute de cercetare de profil; c) resurse necesare implementãrii planului: - fonduri de la bugetul de stat pentru elaborarea studiilor şi evaluãrilor preliminare; - alte fonduri şi granturi disponibile; d) elaborarea de studii şi evaluãri preliminare necesare definirii Strategiei: - definirea unei hãrţi clare a zonelor care nu se preteazã la aplicarea irigaţiilor; - realizarea unei hãrţi a mãsurilor de intervenţie urgentã pentru diminuarea efectelor secetei; - realizarea unui studiu privind ciclicitatea fenomenului de secetã; e) raportarea şi monitorizarea evoluţiei elaborãrii Strategiei: - rapoarte periodice ale instituţiilor publice implicate cãtre Comitetul naţional, în vederea coordonãrii elaborãrii Strategiei; - rapoarte ale Comitetului naţional cãtre Guvernul României privind evoluţia elaborãrii Strategiei.
ANEXĂ la Programul de mãsuri pentru elaborarea Strategiei
NORMA DE CONŢINUT A STRATEGIEI
STRATEGIA NAŢIONALĂ pentru reducerea efectelor secetei pe termen scurt, mediu şi lung
1. INTRODUCERE 1.1. Deşertificarea şi seceta - efecte imediate, pe termen mediu şi lung Având în vedere poziţia României pe glob, la jumãtatea distanţei dintre pol şi ecuator, fiind strãbãtutã de paralela de 45°, precum şi poziţia sa geograficã pe continent, la aproximativ 2.000 km de Oceanul Atlantic, 1.000 km de Marea Balticã, 400 km de Marea Adriaticã şi riveranã cu Marea Neagrã, masele de aer dirijate spre teritoriul României în diferite contexte sinoptice evolueazã într-o gamã foarte amplã mergând pânã la cele tropicale. Instabilitatea raporturilor dintre principalii centri barici face sã se înregistreze atât perioade importante cu regim anticiclonic specific manifestãrii fenomenului de secetã, cât şi treceri rapide de la regimul anticiclonic la circulaţia ciclonicã şi invers, cu trecerea prin fenomene extreme precum furtuni, grindinã sau tornade. Din punctul de vedere al indicelui de ariditate, care este în medie de 0,20, teritoriul României se încadreazã în zonele semiaride, uscat-subumede şi umede. În teritoriul cu risc ridicat la deşertificare şi secetã clima este caldã şi uscatã, cu temperaturi medii anuale mai mari de 10°C. România are 7 milioane de hectare situate în zone cu risc de deşertificare. În România fenomenele de secetã cu accente puternice în unele perioade au fost semnalate şi descrise cu mult timp în urmã. În ultimul deceniu fenomenele de uscãciune extremã s-au extins ca urmare a transformãrilor profunde cãrora a fost supus patrimoniul funciar agricol şi silvic - defrişãri, distrugerea perdelelor forestiere de protecţie, neaplicarea irigaţiilor etc. Conform datelor meteorologice obţinute pentru o perioadã de peste 100 de ani în sud-estul ţãrii, cuprinzând Dobrogea, estul Munteniei şi sudul Moldovei, aceste zone sunt potenţial afectate de deşertificare, circa 3 milioane de hectare, din care 2,8 milioane de hectare reprezintã terenuri agricole. Suprafaţa afectatã de secetã este sensibil mai mare decât cea menţionatã, practic acoperind întreaga zonã agricolã a ţãrii. Procesele de degradare a solurilor afecteazã în diferite grade mai mult de o treime din suprafaţa teritoriului ţãrii. Dintre acestea cele mai notabile sunt eroziunea prin apã şi alunecãrile de teren, care afecteazã 7 milioane de hectare, la care se adaugã efectul secetei. Pentru reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificãrii este necesar sã se adopte mãsuri privind: a) activitãţi preventive - de prevenire, de protecţie şi de pregãtire; b) activitãţi de management operativ - ce se întreprind în timpul fenomenului de secetã; c) activitãţi de reconstrucţie şi refacere - ce se întreprind dupã trecerea fenomenului de secetã. 1.2. Definiţii Mãsuri de diminuare a efectelor secetei - ansamblul mãsurilor de protecţie a resurselor de apã şi de sol, precum şi de reconstrucţie a zonelor afectate de expunerea la secetã. Degradarea solurilor - procesele de deteriorare a calitãţii solurilor, printre care eroziunea, reducerea materiei organice, contaminãrile difuze şi locale, scoaterea din circuitul agricol, compactarea, declinul biodiversitãţii, salinizarea, seceta, inundaţiile şi alunecãrile de teren sau combinaţii ale acestora, care conduc la crearea condiţiilor climatice aride sau subaride specifice deşertificãrii. Conservarea solului - ansamblul mãsurilor care asigurã protecţia şi restabilirea solurilor, utilizarea ştiinţificã argumentatã, raţionalã şi în complex, în scopul asigurãrii bunãstãrii continue a generaţiilor de azi şi viitoare. Conservarea resurselor de apã - ansamblul mãsurilor care asigurã protecţia şi refacerea resurselor de apã dulce prin controlul cantitãţii utilizate şi al conţinutului de substanţe poluante din aceasta.
2. STRATEGIA NAŢIONALĂ PENTRU COMBATEREA DEŞERTIFICĂRII ŞI REDUCEREA EFECTELOR SECETEI a) Necesitatea Strategiei Acţiunile şi mãsurile de reducere a efectelor asupra sãnãtãţii populaţiei şi a pagubelor materiale produse de secetã se desfãşoarã pe teritoriul României de peste 100 de ani, în a doua parte a secolului XX acestea fiind acompaniate de mãsuri complexe de protecţie a mediului. În prezent funcţioneazã diverse tipuri de amenajãri de protecţie a populaţiei, bunurilor şi resurselor de sol şi de apã, constând în: - amenajãri de irigaţii care pot deservi pânã la 3 milioane de hectare de teren arabil; - lacuri de acumulare; - terenuri împãdurite; - perdele forestiere de protecţie. Fenomenul de secetã cu care se confruntã România în anul 2007 a scos în evidenţã vulnerabilitatea comunitãţilor umane expuse riscului, manifestatã prin slaba lor capacitate de a absorbi efectele fenomenului şi de a se reface dupã trecerea acestuia. În acest context apare ca necesarã schimbarea abordãrii asupra soluţionãrii problemelor generate de secetã şi trecerea de la acţiunea de tip pasiv la acţiunea activã pentru reducerea pagubelor potenţiale şi a vulnerabilitãţii receptorilor riscului de secetã. b) Scopul Strategiei Strategia are drept scop reducerea impactului produs de secetã asupra populaţiei, bunurilor şi factorilor de mediu printr-o planificare adecvatã şi printr-o politicã care sã corespundã standardelor şi nevoilor comunitãţilor umane. Strategia reprezintã documentul-cadru pentru pregãtirea şi adoptarea unor mãsuri vizând: - adoptarea unei concepţii integrate în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificãrii şi secetei; - acordarea atenţiei cuvenite, în privinţa comerţului şi contractãrii de datorii în scopul creãrii unui mediu economic favorabil, care sã conducã la promovarea unei dezvoltãri durabile; - integrarea strategiilor pentru eradicarea sãrãciei în eforturile pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei; - promovarea cooperãrii transfrontaliere în domeniile protecţiei mediului şi ale conservãrii solului şi resurselor de apã, în mãsura în care ele au legãturã cu deşertificarea şi seceta; - consolidarea cooperãrii subregionale, regionale şi internaţionale; - cooperarea în cadrul organizaţiilor interguvernamentale competente; - stabilirea mecanismelor instituţionale, acordând atenţie evitãrii paralelismelor; - încurajarea utilizãrii mecanismelor şi a înţelegerilor financiare bilaterale şi multilaterale existente, care mobilizeazã şi canalizeazã resurse financiare pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei; - acordarea prioritãţii cuvenite alocãrii resurselor adecvate pentru combaterea deşertificãrii şi reducerii efectelor secetei; - stabilirea de strategii şi prioritãţi în cadrul planurilor şi/sau al politicilor de dezvoltare durabilã, pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei; - abordarea cauzelor profunde ale deşertificãrii şi acordarea unei atenţii speciale factorilor socioeconomici care contribuie la procesele de deşertificare; - stimularea formãrii conştiinţei publice şi facilitarea participãrii populaţiei la eforturile pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei; - crearea unui cadru favorabil prin consolidarea legislaţiei aplicabile în vigoare sau prin adoparea de noi legi şi stabilirea politicilor pe termen lung şi a programului de acţiune. Strategia constituie şi baza stabilirii mãsurilor specifice de reducere a efectelor secetei şi de dezvoltare regionalã ce se vor lua de administraţia centralã şi localã. Strategia stabileşte responsabilitãţile de implementare şi reglementare ale autoritãţilor administraţiei centrale şi locale, ale populaţiei şi agenţilor economici, precum şi modul de cooperare la rezolvarea problemelor generate de secetã şi implicarea tuturor factorilor. c) Obiectivele strategiei (i) Obiective generale Obiectivul general al Strategiei îl constitue stabilirea atribuţiilor ce revin Guvernului României, autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale şi utilizatorilor de apã şi de terenuri, precum şi a resurselor necesare realizãrii Programului naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetã şi deşertificare. În acest sens se vor realiza urmãtoarele: - stabilirea de acţiuni eficiente la toate nivelurile de decizie; - crearea unei concepţii integrate în abordarea aspectelor fizice, biologice şi socioeconomice ale proceselor deşertificãrii şi secetei; - dezvoltarea unei abordãri cuprinzãtoare care sã se coroboreze cu programele de dezvoltare durabilã. (ii) Obiective specifice - Obiective economice În plan economic se vor aloca resursele necesare prevenirii şi reducerii efectelor secetei şi asigurãrii condiţiilor de continuare a activitãţii în condiţii de risc crescut al impactului lipsei de umiditate şi acţiunii temperaturilor extreme. - Obiective sociale Persoanele individuale şi locuinţele vor avea create condiţii de alimentare corespunzãtoare cu apã potabilã, asigurare a confortului termic şi a pragului de umiditate, aprovizionãrii cu alimente proaspete. - Obiective de protecţie a mediului Obiectivul acestei strategii este acela de a constitui un document-cadru în vederea unei abordãri sistematice şi eficiente pe termen scurt şi mediu a managementului secetei, având ca scop diminuarea efectelor sale asupra populaţiei şi adoptarea mãsurilor de combatere pe termen lung a aridizãrii şi deşertificãrii. - Obiective sectoriale A. Renaturarea prin reamenajarea Luncii Dunãrii şi a zonelor de luncã ale unor râuri interioare B. Crearea unor salbe de iazuri în zonele pretabile din Moldova, Muntenia, Oltenia, Transilvania şi Maramureş C. Reabilitarea amenajãrilor de irigaţii existente şi realizarea de noi amenajãri D. Reîmpãdurirea şi perdeluirea E. Folosirea soiurilor de sãmânţã şi material semincer cu rezistenţã sporitã la secetã F. Înfiinţarea culturilor în funcţie de prognoza meteo pentru anul agricol G. Reorientarea spre culturi pretabile la zonele aride H. Utilizarea unor tehnologii de lucru al solului pretabile în zonele aride I. Protecţia şi utilizarea durabilã a solului d) Implementarea Strategiei naţionale pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei (i) Planuri şi programe 1. Programe de cooperare subregionalã şi regionalã În vederea punerii în aplicare a Strategiei, se vor elabora programe de cooperare subregionalã şi regionalã constând în acţiuni specifice la nivel de bazine hidrografice, zone cu risc ridicat la secetã sau în pericol de deşertificare. 2. Programul naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetã şi deşertificare Programul naţional de acţiune pentru combaterea fenomenelor de degradare a terenurilor, de secetã şi deşertificare reprezintã elementul central al Strategiei şi cuprinde acţiuni vizând urmãtoarele: a) promovarea programelor de eradicare a sãrãciei şi asigurare a securitãţii alimentare; b) dinamica demograficã, migrarea forţei de muncã şi asigurarea unui minim de condiţii pentru continuarea desfãşurãrii activitãţii în condiţii de secetã extremã; c) managementul durabil al resurselor naturale; menţionãm cã pentru resursa "apã", acesta se realizeazã în prezent prin planurile de management ale bazinelor hidrografice; d) utilizarea practicilor agriculturii durabile; e) exploatarea şi utilizarea eficientã a diverselor surse de energie; f) mãsuri legislative şi instituţionale de implementare; g) analiza sistemului informaţional meteorologic, hidrologic şi hidrogeologic pentru a face completãrile necesare monitoringului secetei meteorologice, agrometeorologice, hidrologice şi hidrogeologice; h) crearea de capacitate de reacţie; i) educarea şi sensibilizarea publicului. 3. Instrumente de diminuare a efectelor secetei Efectele secetei se pot diminua prin adoptarea unui set de mãsuri constând în urmãtoarele: Programe de evaluare * Elaborarea de criterii ori modalitãţi de declanşare a acţiunilor referitoare la secetã * Elaborarea unui sistem de avertizare, program de monitorizare * Realizarea inventarului datelor disponibile * Stabilirea de noi reţele de strângere a datelor * Monitorizarea furnizorilor vulnerabili de apã pentru public Legislaţie/politici publice * Pregãtirea de documente cuprinzând puncte de vedere pentru legislativ privind aspectele de politici publice * Aplicarea legislaţiei adecvate în conformitate cu Directivacadru apã * Adoptarea de legislaţie care sã asigure împrumuturi garantate cu dobândã micã pentru agricultori * Impunerea de limite dezvoltãrii urbane Creşterea livrãrii de apã Planificarea necesarului de apã * Schemele directoare de amenajare a bazinului hidrografic Planificarea necesarului de apã se face prin intermediul schemelor directoare ale bazinelor hidrografice. Schemele directoare fixeazã într-o manierã generalã şi armonioasã obiectivele de calitate şi cantitate a apelor în perioadele secetoase. În corelare cu prevederile schemelor directoare se elaboreazã programe de mãsuri care trebuie realizate pentru atingerea obiectivelor privind asigurarea protecţiei cantitative şi calitative a apelor, apãrarea împotriva acţiunilor distructive a apelor, precum şi valorificarea potenţialului apelor în raport cu cerinţele dezvoltãrii durabile a societãţii şi în acord cu strategia şi politicile de mediu incluzând dezvoltarea lucrãrilor, instalaţiilor şi amenajãrilor de gospodãrire a apelor. În cadrul schemelor directoare se fac prezentarea zonelor expuse la secetã şi cuantificarea caracteristicilor secetei: a) frecvenţa, durata, extinderea şi intensitatea secetelor; b) indicatori de secetã; c) zonarea teritoriului bazinului hidrografic din punctul de vedere al riscului la secetã; d) variaţia în timp şi spaţiu a secetei; e) caracterizarea rezurselor de apã în condiţii de secetã; f) populaţia afectatã de fenomenele de secetã, pe judeţe, având la bazã indicatorii de vulnerabilitate la acest fenomen. * Asigurarea resurselor de apã în perioada secetoasã Adoptarea de mãsuri structurale şi nestructurale pentru combaterea secetei prin asigurarea resurselor de apã Mãsurile structurale vor consta în propuneri pentru realizarea de noi infrastructuri inginereşti pentru: a) creşterea capacitãţii de stocare a apelor pentru asigurarea volumelor necesare în vederea acoperirii cerinţelor de apã ale folosinţelor: alimentarea cu apã potabilã şi industrialã, producerea de energie, irigaţii, zootehnie, navigaţie, pisciculturã/acvaculturã, cerinţe ecologice şi de mediu etc.; b) crearea zonelor umede de-a lungul râurilor interioare şi de-a lungul Dunãrii. Mãsurile nestructurale vizeazã: c) dezvoltarea sistemului de monitoring al secetei; d) asigurarea unui sistem performant de avertizare a secetei; e) îmbunãtãţirea exploatãrii lucrãrilor care asigurã sursele de apã ale folosinţelor, inclusiv prin schimbarea categoriilor de folosinţã; f) aplicarea mãsurilor prevãzute în planurile de restricţii în perioadele deficitare; g) mãsuri pentru stimularea consumatorilor spre mãrirea randamentului instalaţiilor existente, în vederea reducerilor pierderilor de apã, prin lucrãri de întreţinere şi reparaţii curente şi prin refacerea instalaţiilor respective, retehnologizare; h) propuneri de mãsuri administrativ-financiare pentru reducerea cerinţelor de apã ale folosinţelor şi pentru încurajarea recirculãrii apei; i) modelarea de scenarii pentru studiul distribuţiei resurselor de apã în zonele afectate de secetã şi aridizare, prin prisma modificãrilor şi variabilitãţilor climatice la scarã globalã, specifice zonei geografice a României. Avertizarea publicã/programele de educare * Organizarea de întâlniri de informare privind seceta pentru public şi pentru mass-media * Implementarea de programe de avertizare privind conservarea apei * Publicarea şi distribuirea de broşuri/foi volante privind tehnicile de conservare a apei şi strategiile de gestionare a secetei în agriculturã * Organizarea de seminarii privind aspectele deosebite referitoare la secetã * Pregãtirea de modele de ordine privind conservarea apei * Înfiinţarea unui centru de informaţii privind seceta. Componenţa şi atribuţiile acestuia se vor stabili de cãtre Comitetul Naţional de Combatere a Secetei, înfiinţat prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltãrii rurale, cu referire strictã la perioadele de secetã. Asistenţa tehnicã * Acordarea de consultanţã furnizorilor de apã privind evaluarea vulnerabilitãţii sistemelor de distribuţie existente Reducerea cererii/programe de conservare a apei * Introducerea de stimulente economice mai puternice pentru investiţiile private în domeniul diminuãrii pierderilor de apã * Încurajarea reducerii pierderilor de apã la consumatorii casnici * Îmbunãtãţirea utilizãrii apei şi a eficienţei aducţiunii acesteia Programe de intervenţie în caz de urgenţã Se vor adopta mãsurile ce decurg din obligaţiile trasate de Uniunea Europeanã pentru racordarea la sisteme centralizate. (ii) Atribuţii şi responsabilitãţi A. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltãrii Rurale a) elaboreazã, coordoneazã şi aplicã Strategia naţionalã pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei; b) coordoneazã, fundamenteazã, elaboreazã şi actualizeazã Programul naţional de acţiune pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei; c) coordoneazã aplicarea Programului naţional de acţiune pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei şi evalueazã periodic efectele, calitatea şi eficienţa acţiunilor întreprinse; d) asigurã cu prioritate fondurile necesare pentru aplicarea Programului naţional de acţiune, în cadrul bugetului aprobat anual; e) elaboreazã prevederi pentru împãduriri, realizarea de perdele forestiere, reabilitarea terenurilor agricole; f) elaboreazã prevederi pentru utilizarea tehnologiilor moderne pentru irigaţii; g) elaboreazã prevederi pentru adaptarea culturilor agricole la noile condiţii de secetã. B. Ministerul Mediului şi Dezvoltãrii Durabile a) face propuneri de corelare a Programului naţional de acţiune pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei cu Strategia naţionalã privind schimbãrile climatice şi Planul naţional de acţiune privind schimbãrile climatice, Legea apelor, planurile bazinale de restricţii şi folosire a apei în perioade deficitare, regulamentele de exploatare a barajelor şi lacurilor de acumulare, legislaţia privind calitatea apei, schemele directoare de amenajare a bazinelor hidrografice (prin planuri de amenajare a bazinelor hidrografice - din punctul de vedere al cantitãţii şi prin Planuri de management al bazinelor hidrografice - din punctul de vedere al calitãţii), care trebuie elaborate pânã la 22 decembrie 2009; b) coordoneazã aplicarea mãsurilor pentru consolidarea capacitãţii naţionale climatologice, meteorologice şi hidrologice, precum şi mijloacele de avertizare din timp privind seceta; c) elaboreazã planurile de bazin hidrografic de gospodãrire a apelor; d) evalueazã necesarul de apã la nivel naţional şi zonal şi propune mãsuri pentru asigurarea acestui necesar. C. Ministerul Dezvoltãrii, lucrãrilor Publice şi Locuinţelor a) participã la elaborarea unor studii complexe de fundamentare a politicilor de combatere a efectelor secetei prin mijloace specifice amenajãrii teritoriului şi urbanismului; b) asigurã îmbunãtãţirea dotãrii cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţã; c) asigurã îmbunãtãţirea dotãrii cu echipamente a bazelor operaţionale pentru intervenţii în situaţii de urgenţã prin Programul operaţional regional - Axa prioritarã 3 Îmbunãtãţirea infrastructurii sociale. D. Ministerul Transporturilor a) asigurã managementul tipurilor de risc generator de situaţii de urgenţã provocate de secetã; b) asigurã plantarea perdelelor forestiere de-a lungul cãilor de comunicaţii. E. Ministerul Economiei şi Finanţelor - aplicã prevederile <>Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificãrile ulterioare. F. Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a) iniţiazã şi desfãşoarã campanii de conştientizare a publicului larg asupra cauzelor şi efectelor secetei şi asupra importanţei strategiei, obiectivelor şi programului de acţiune; b) supravegheazã aplicarea în teritoriu a Programului naţional de acţiune pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei şi a Strategiei naţionale pentru combaterea deşertificãrii şi reducerea efectelor secetei. G. Ministerul Sãnãtãţii Publice a) organizeazã şi coordoneazã activitatea de monitorizare a stãrii de sãnãtate a populaţiei şi relaţiile cu factorii de risc de mediu; b) propune mãsuri de igienã şi urmãreşte aplicarea acestor mãsuri în zonele calamitate. H. Administraţia Naţionalã de Meteorologie a) asigurã monitorizarea în flux operaţional a evoluţiei rezervelor de umiditate din sol, pe baza mãsurãtorilor din cadrul reţelei de specialitate; b) asigurã elaborarea prognozelor şi avertizãrilor referitoare la evoluţia condiţiilor meteorologice şi agrometeorologice, implicit fenomenul de secetã pedologicã; c) asigurã diseminarea informãrilor agrometeorologice în flux operaţional cãtre factorii decizionali şi alţi utilizatori de profil agricol; d) elaboreazã periodic rapoarte privind starea de umiditate a solului şi vegetaţia culturilor agricole în funcţie de evoluţia condiţiilor meteorologice şi agrometeorologice; e) elaboreazã documentaţii privind aria de rãspândire a fenomenului de secetã pedologicã în anii agricoli excesiv de secetoşi, pentru fundamentarea acordãrii despãgubirilor în caz de calamitãţi; f) elaboreazã hãrţi tematice privind aria de vulnerabilitate a zonelor de culturã la fenomenul de secetã pedologicã, în scopul identificãrii arealelor cu risc extrem (hãrţi tematice la nivel naţional şi regional); g) analizeazã impactul schimbãrilor climatice la nivel naţional în contextul schimbãrilor climatice globale (situaţia actualã, scenarii posibile ale schimbãrilor climatice viitoare proiectate la nivelul României); h) elaboreazã studii şi cercetãri privind stadiul curent şi perspectiva evoluţiei fenomenului de secetã pedologicã la nivel naţional şi pe regiuni agricole de referinţã, pe bazã de indicatori şi, indici de secetã, nivele şi clase de risc. I. Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" - coordoneazã activitatea ştiinţificã în domeniul creãrii soiurilor de plante rezistente la secetã, tehnologiei irigaţiilor cu consumuri mici de apã, politicilor agricole care reduc pierderile de apã. J. Institutul de Cercetãri pentru Pedologie şi Agrochimie (ICPA) a) monitorizeazã calitatea solului; b) identificã terenurile degradate; c) propune soluţii de ameliorare a solului şi de amenajare a terenurilor degradate. K. Institutul de Cercetãri şi Amenajãri Silvice a) realizeazã studii de fezabilitate şi proiecte tehnice privind înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, împãdurirea terenurilor degradate şi împãdurirea altor terenuri pentru creşterea suprafeţelor ocupate cu pãduri; b) realizeazã studii şi cercetãri privind rezistenţa speciilor lemnoase la secetã şi a gradului de pretabilitate a acestora la diferite tipuri de soiuri. L. Institutul Naţional de Cercetare-Dezolvare pentru Îmbunãtãţiri Funciare - I.N.C.D.I.F. - "ISPIF" a) realizeazã studii de fezabilitate şi proiecte tehnice privind reabilitarea amenajãrilor de irigaţii existente şi executarea altor lucrãri de realizare a altor noi amenajãri de irigaţii; b) elaboreazã studii privind posibilitatea utilizãrii unor surse de apã alternative pentru alimentarea amenajãrilor de irigaţii. M. Regia Naţionalã a Pãdurilor (ROMSILVA) - asigurã materialul genetic forestier în vederea executãrii lucrãrilor de împãduriri. N. Administraţia Naţionalã a Îmbunãtãţirilor Funciare a) realizeazã inventarul amenajãrilor de irigaţii aflate în administrarea sa; b) evalueazã şi propune lista lucrãrilor de reabilitare a amenajãrilor de irigaţii aflate în administrarea sa; c) evalueazã şi propune lista amplasamentelor în care se pot realiza noi amenajãri de irigaţii. (iii) Informarea şi educarea populaţiei. În vederea informãrii şi educãrii populaţiei în privinţa riscurilor şi efectelor secetei, autoritãţile responsabile cu gestionarea situaţiei de urgenţã în caz de secetã vor elabora ghiduri, îndrumare, pliante, afişe cuprinzând informaţii referitoare la cauzele fenomenului de secetã, modalitãţile de prevenire a acestora, precum şi acţiunile de protecţie şi intervenţie individualã şi de grup. Distribuţia materialelor informative se face prin grija autoritãţilor administraţiei publice locale, cu participarea activã a instituţiilor de cult şi de învãţãmânt. Populaţia trebuie învãţatã cum sã se comporte înainte de apariţia fenomenului de secetã, în timpul acesteia şi dupã trecerea fenomenului. În vederea adaptãrii la secetã a comunitãţii se vor realiza campanii de informare adaptate nevoilor specifice ale comunitãţii. (iv) Transmiterea şi recepţionarea mesajelor de avertizare pentru cazuri de deşertificare şi secetã Mesajele trebuie sã precizeze clar şi concis ce se întâmplã şi unde, ce semnificaţie au ele pentru populaţia ţintã şi ce trebuie aceasta sã facã. Aceste mesaje constituie semnalul pentru cei expuşi riscului pentru ca aceştia sã treacã la acţiune înainte ca seceta sã se producã ori sã atingã niveluri critice. Specialiştii în mass-media vor fi consultaţi pentru ca mesajul sã fie: - scurt; - ordonat, astfel încât sã constituie cea mai importantã ştire pentru populaţie; - clar, simplu şi sã evite jargonul. Mesajul trebuie sã fie: - pozitiv, axat pe ce sã facem şi nu pe ce sã nu facem; - sã sugereze acţiunea şi nu inacţiunea; - sã invite la sociabilitate şi nu la izolare; - sã fie viguros. Cãile de diseminare a avertizãrii la secetã pot fi: - mesaje radio; - mesaje televizate, prezentate cu scris în mişcare, la ştiri sau în pauzã; - ziare locale sau regionale; - telefon; - fax; - din uşã în uşã. (v) Aspecte instituţionale şi legislative - Elaborarea unui act normativ privind gestiunea fenomenului de secetã pentru protecţia populaţiei şi a bunurilor - Elaborarea unui act normativ pentru definirea proiectelor de interes naţional şi de interes local şi a modului lor de elaborare şi de finanţare - Elaborarea unui act normativ pentru clasificarea obiectivelor din punctul de vedere al gradului de protecţie la secetã ce trebuie asigurat sau al riscului social acceptat - Instituirea unei structuri guvernamentale, interministeriale care sã asigure colaborarea "actorilor" şi coordonarea lor - Elaborarea unui act normativ pentru reglementarea activitãţilor de voluntariat pentru cazuri de secetã - Revizuirea legislaţiei existente în domeniul managementului situaţiilor de urgenţã generate de secetã
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
