Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina: PROGRAM NATIONAL din 30 mai 2003 de alerta si interventie in caz de necesitate pentru febra aftoasa (ROMVETPLAN) Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

PROGRAM NATIONAL din 30 mai 2003 de alerta si interventie in caz de necesitate pentru febra aftoasa (ROMVETPLAN)

EMITENT: MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTATIEI SI PADURILOR - AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 150 bis din 20 februarie 2004
Comenteaza legea
---------
*) Aprobat de <>Ordinul nr. 365/30.05.2003 , publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 150/20.02.2004.


PREAMBUL

Febra aftoasã este una din bolile infectocontagioase foarte grave ale animalelor din speciile biongulate (Artiodactila) domestice şi sãlbatice, în special la bovine, porcine, ovine şi caprine.
Incubaţia bolii este foarte scurtã, cu excreţie masivã de virus în mediul exterior, pe toate cãile şi o rezistenţã deosebitã a agentului cauzal la factorii fizici şi agenţii chimici. Aceste trei aspecte explicã riscul considerabil pe care îl prezintã boala, prin caracterul epizootic, adesea panzootic şi introducerea facilã a virusului pe teritoriile uneiţãri.
Aceastã boalã nu a mai afectat teritoriul României din 1973, dar focare de boalã au fost diagnosticate şi au evoluat în trecutul apropiat în Africa, Asia, America de Sud şi Europa de est (întreaga peninsulã balcanicã şi Turcia) şi de vest (Marea Britanie, Franţa, Olanda).
Febra aftoasã constituie un permanent pericol potenţial şi un risc veterinar ce a fost controlat, în general, într-o manierã pozitivã, datoritã aplicãrii abatajului tuturor animalelor sensibile din focar şi datoritã mãsurilor severe de restricţionare a mişcãrii animalelor şi a materialelor ce pot constitui surse potenţiale de contagiu.
Febra aftoasã constituie, de asemenea, un pericol economic deosebit. Aceasta poate fi originea unor pierderi economice considerabile de şeptel, prin mãsurile restrictive deosebite şi prin afectarea, de o manierã fãrã echivoc, a comerţului cu animale şi produse de origine animalã.
Obiectivul prezentului "Plan Naţional de Alertã şi Intervenţie în Caz de Necesitate pentru Febra Aftoasã" este organizarea unor proceduri prealabile ce trebuie puse în aplicare în cazul apariţiei unui focar de febrã aftoasã.

OBIECTIVELE
Planului Naţional de Alertã şi Intervenţie în Caz de Necesitate pentru Febra Aftoasã

1. Date fiind caracteristicile epidemiologice ale febrei aftoase pentru o ţarã neprotejatã prin vaccinare - precum România - în caz de apariţie a unui focar de febrã aftoasã, rapiditatea de a acţiona, a tuturor celor implicaţi în eliminarea acestuia, condiţioneazã în totalitate succesul luptei de focalizare şi eradicare a unui focar iniţial şi prevenirea apariţiei de focare secundare.
2. Acest plan are drept scop:
a) eradicarea cât mai rapid posibil a unui focar iniţial (primar) de febrã aftoasã;
b) blocarea propagãrii bolii dintr-un focar primar, înainte ca acesta sã devinã necontrolabil;
c) împiedicarea declanşãrii unei epizootii.
3. Prezentul plan de luptã contra febrei aftoase trebuie sã ţinã cont de imperativele urmãtoare:
a) rapiditatea punerii în aplicare a mãsurilor;
b) organizarea raţionalã a comandamentului naţional şi a lanţului de comandã;
c) implicarea de mijloace suficiente şi adaptate la situaţie, privind resursele umane şi materiale;
d) coordonarea în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acestor mijloace.
4. Faţã de un plan de combatere obişnuit pentru febra aftoasã, boala necesitã o confirmare sigurã şi rapidã şi conjugarea eforturilor crescãtorilor, a medicilor veterinari, a numeroase instituţii şi autoritãţi guvernamentale.

SPECIFICARE

I. Planul de luptã contra febrei aftoase - denumirea pe care o vom adopta în locul celei de "Plan Naţional de Alertã şi Intervenţie de Necesitate în Caz de Febrã Aftoasã" pentru raţiuni de simplificare, comportã trei etape operaţionale:
1) PREALERTA (suspiciunea de boalã);
2) ALERTA (confirmarea);
3) INTERVENŢIA (punerea în aplicare a mãsurilor specifice).
Pentru fiecare din cele trei faze figureazã:
a) o planificare a diferitelor intervenţii, cu menţionarea, pentru fiecare dintre acestea, a celor care intervin;
b) fişe tehnice pentru majoritatea intervenţiilor, cuprinzând:
i) descrierea intervenţiei;
ii) mijloacele materiale şi umane necesare. Acestea sunt cifrate pentru a face faţã la 5 focare de febrã aftoasã în acelaşi timp şi spaţiu. În faţa unui numãr crescut de focare şi/sau cu o localizare diferitã, mijloacele judeţene riscã rapid sã fie insuficiente;
iii) responsabilitãţile pentru fiecare dintre cei care intervin în focar.
II. Punerea în aplicare a acestui plan necesitã importante mijloace materiale, financiare şi de personal.
III. Diferitele acţiuni ce trebuie asigurate trebuie sã se instaleze în totalitate în cel mult 30 de zile, cu menţinerea acestora la acelaşi nivel în funcţie de evoluţia focarului.
IV. Prezentul "Plan Naţional de Alertã şi Intervenţie în Caz de Necesitate pentru Febra Aftoasã" a fost elaborat aplicând prevederile "Normei sanitare veterinare stabilind cerinţele ce trebuie aplicate la elaborarea planului de contingenţã pentru febra aftoasã" aprobat prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 482/17.10.2002 - publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 857/27.11.2002.

INTRODUCERE

"Planul Naţional de Alertã şi Intervenţie în Caz de Necesitate pentru Febra Aftoasã" este elaborat în concordanţã cu:
a) Norma sanitarã veterinarã ce coordoneazã regulile pentru aplicarea art. 6 al "Normei sanitare veterinare ce introduce mãsuri pentru controlul febrei aftoase".
b) "Norma sanitarã veterinarã stabilind criteriile ce trebuie aplicate la elaborarea planului de contingenţã pentru febra aftoasã", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 482/2002 .
c) "Norma sanitarã veterinarã privind buna practicã de laborator" aprobatã prin Ordin ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 146/2000 .
d) "Norma sanitarã veterinarã privind stabilirea principiilor care reglementeazã organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intrã în România din ţãri terţe", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 83/2003 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 159 şi 159 bis/12.03.2003.
e) "Norma sanitarã veterinarã privind mãsurile generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi mãsuri specifice referitoare la boala veziculoasã a porcului" aprobatã prin <>Ordin ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 188/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 783/28.10.2002.
f) "Norma sanitarã veterinarã privind controalele veterinare pentru comerţul României cu statele membre cu produse animaliere şi de origine animalã" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 21/2003 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi 155 bis/11.03.2003.
g) "Norma sanitarã veterinarã privind problemele de sãnãtate a animalelor ce afecteazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu animale din speciile bovine şi porcine" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 236/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835/20.11.2002.
h) "Norma sanitarã veterinarã privind identificarea şi înregistrarea animalelor".
i) "Norma sanitarã veterinarã referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale ale Uniunii Europene cu animale vii şi produse de origine animalã" aprobat prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 580/10.12.2002 .
j) "Norma sanitarã veterinarã referitoare la transportul produselor de origine animalã dintr-o ţarã terţã cãtre altã ţarã terţã, pe uscat, via România" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 19/15.01.2003 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi 155 bis/11.03.2003.
k) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea, comerţul cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţãri terţe a unor alimente pentru animalele de companie şi a unor produse comestibile neprelucrate pentru animalele de companie" - aprobatã prin <>Ordinul ministerului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 88/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537/23.07.2002.
l) "Norma sanitarã veterinarã privind problemele de sãnãtate ce afecteazã comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspãtã", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 535/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891/10.12.2002.
m) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile sanitare veterinare pentru recoltarea, importul, exportul şi comercializarea materialului seminal bovin" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 353/2001 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111/11.02.2002 şi "Norma sanitarã veterinarã cu privire la condiţiile de sãnãtate a animalelor şi certificarea veterinarã pentru importul din ţãri terţe de material seminal provenit de la bovine" aprobat prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 105/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556/30.07.2002.
n) "Norma sanitarã veterinarã stabilind lista ţãrilor terţe şi a centrelor de colectare a materialului seminal din care se autorizeazã importul de material seminal de bovine în România" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 24/17.01.2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/1.02.2002.
o) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate a animalelor şi certificarea veterinarã pentru importul de material seminal de porcine din ţãri terţe".
p) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate a animalelor şi certificarea veterinarã pentru comerţul României cu statele membre şi importul din ţãri terţe de material seminal de bovine din Uniunea Europeanã".
q) "Norma sanitarã veterinarã stabilind condiţiile de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţãri terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt reglementate prin legislaţie specificã (balai animale)" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 159/2002 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692/20.09.2002.
r) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate a animalelor ce reglementeazã comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţãri terţe de embrioni proveniţi de la animale domestice din specia bovine" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 74/2002 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206/27.03.2002.
s) "Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte forma codificatã şi codurile de notificare pentru bolile animalelor" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 .
s) "Norma sanitarã veterinarã care stabileşte procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laboratoare pentru confirmarea şi diagnosticul diferenţial al bolii veziculoase a porcului" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei nr. 484/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878/5.12.2002.
t) "Norma sanitarã veterinarã care stabileşte constituirea rezervelor de vaccinuri contra febrei aftoase din România" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 42/24.01.2003 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 şi 155 bis/11.03.2003.
u) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinarã pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovine şi caprine" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 66/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306/09.05.2002.
v) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate ale animalelor şi certificarea veterinarã pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţãri terţe de material seminal de la porcine domestice" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 477/2001 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186/19.03.2002.
x) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate şi certificare veterinarã ce reglementeazã importul de ovine şi caprine din ţãrile terţe", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 106/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583/06.08.2002.
y) "Norma sanitarã veterinarã privind lista ţãrilor terţe şi a centrelor de colectare a embrionilor proveniţi de la animale domestice din specia bovine", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 189/29.04.2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377/4.06.2002.
z) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate pentru producerea şi comercializarea cãrnii proaspete" aprobat prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 401/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32/22.01.2003.
) "Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte reguli detaliate pentru înregistrarea exploataţiilor în baza de date naţionalã".
ab) "Norma sanitarã veterinarã ce desemneazã laboratorul de referinţã pentru identificarea virusului febrei aftoase şi determinã funcţiile acestui laborator" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 47/7.01.2003 .
ac) "Norma sanitarã veterinarã stabilind principiile ce reglementeazã organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intrã în România din ţãri terţe", aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 71/03.02.2003 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 157 şi 157 bis/12.03.2003.
ad) "Norma sanitarã veterinarã privind stabilirea listei ţãrilor terţe din care România autorizeazã importul de bovine, porcine ovine, caprine, ecvine precum şi produse din carne" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 242/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 750/15.10.02.
ae) "Norma sanitarã veterinarã privind stabilirea protocoalelor de testare şi condiţiile de autorizare a târgurilor de animale, fermelor de carantinã sau centrelor de colectare în cazul importurilor de animale vii din speciile bovine şi porcine provenite din ţãri terţe" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 147/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 659/5.09.2002.
af) "Norma sanitarã veterinarã ce aprobã lista ţãrilor terţe şi a centrelor de colectare a materialului seminal porcin aprobate pentru import în România" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 168/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 332/20.05.2002.
ag) "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate animalã şi certificarea veterinarã pentru membranele destinate importului în România" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 325/2002 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 583/6.08.2002.
ah) "Norma sanitarã veterinarã de aprobare a planului de contingenţã pentru controlul febrei aftoase" şi "Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte modelul de certificat pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu material seminal, ovule şi embrioni de la speciile ovine şi caprine" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 20/15.01.2003 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 155 şi 155 bis/11.03.2003.
ai) "Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte modelul de certificat pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu ovule şi embrioni de la suine" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 615/17.12.2002 .
aj) "Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte lista provizorie din care România autorizeazã importul de material seminal, ovule şi embrioni provenite de la speciile ovine, caprine şi ecvine precum şi ovule şi embrioni de la specia porcine" aprobat prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 69/31.01.2003 publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 157 şi 157 bis/2.03.2003.
ak) "Norma sanitarã veterinarã referitoare la controalele de sãnãtate animalã şi certificarea pentru import din ţãri terţe de embrioni de bovine".
al) "Norma sanitarã veterinarã privind problemele de sãnãtate şi inspecţie veterinarã dupã importul în România din ţãri terţe de bovine, ovine, caprine şi porcine şi carne proaspãtã provenitã de la acestea" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 544/22.11.2002 .
am) "Norma sanitarã veterinarã privind mãsuri de protecţie ce trebuie aplicate împotriva bolii veziculoase a porcului".
an) "Norma sanitarã veterinarã ce stabileşte condiţiile pentru controlul şi eradicarea febrei aftoase la speciile pe cale de dispariţie".

LISTA ABREVIERILOR

MAAP - Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor
MT - Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei
MAN - Ministerul Apãrãrii Naţionale
MI - Ministerul de Interne
ANSV - Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã
DSA - Direcţia de Sãnãtate a Animalelor (din ANSV)
DISP - Direcţia de Igienã şi Sãnãtate Publicã (din ANSV)
DPSV - Direcţia de Poliţie Sanitarã Veterinarã
IDSA - Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã
ICMPBUV - Institutul pentru Controlul Medicamentelor şi Produselor de Uz Veterinar
DSV - Direcţia Sanitarã Veterinarã
CAC - Comandamentul Antiepizootic Central
CAJ - Comandament Antiepizootic Judeţean
CAL - Comandamentul Antiepizootic Local (municipal, orãşenesc, comunal)
MAIA - Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare
MAA - Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei
AVC - Autoritatea veterinarã centralã sau Administraţia Veterinarã Centralã a României
CNLCFA - Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase
CLLCFA - Centrul Local de Luptã contra Febrei Aftoase
GNE - Grupul Naţional de Experţi
CNC - Celula Naţionalã de Crizã
CNPD - Comitetul Naţional de Prevenirea Dezastrelor, Epizootiilor, Epidemiilor şi Supravegherea Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale
CCESCRCB - Comisia Centralã pentru Epizootii şi Supravegherea Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale
CJPD - Comitetul Judeţean de Prevenire a Dezastrelor
CJESCRCB - Comisia Judeţeanã pentru Epizootii şi Supravegherea Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale
OIE - Oficiul Internaţional de Epizootii
OMC - Organizaţia Mondialã a Comerţului
GLP - Buna Practicã de Laborator

SECŢIUNEA I

PREVEDERI LEGISLATIVE

Prezentul plan detaliazã procedurile privind intervenţiile în caz de suspiciune sau de confirmare a febrei aftoase, specificând atribuţiile, responsabilitãţile şi puterile serviciilor veterinare din România pentru aplicarea imediatã a mãsurilor care sã conducã la realizarea obiectivelor acestui plan. Acesta cuprinde prevederi privind:
1. Supravegherea veterinarã şi diagnosticul pentru febrã aftoasã;
2. Certificarea veterinarã;
3. Mãsurile de protecţie;
4. Notificarea internã şi internaţionalã;
5. Ancheta epidemiologicã la suspiciune;
6. Prelevarea de probe şi examinarea de laborator;
7. Curãţenia şi dezinfecţia;
8. Mãsurile de prevenire a febrei aftoase;
9. Mãsurile de combatere a febrei aftoase;
10. Vaccinarea de necesitate;
11. Tãierea şi uciderea animalelor;
12. Responsabilitãţile referitoare la febra aftoasã;
13. Ecarisarea teritoriului şi procesarea carcaselor de animale;
14. Sistemul naţional de compensare;
15. Înregistrarea exploataţiilor de animale;
16. Identificarea şi înregistrarea animalelor;
17. Sancţiunile aplicate în relaţie cu febra aftoasã.

1. Supravegherea veterinarã pentru febra aftoasã este reglementatã de:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care prevede la cap. II - art. 5, lit. a) cã "medicii veterinari au rãspunderea sã organizeze efectuarea la timp şi în bune condiţii a operaţiunilor sanitare veterinare de depistare şi prevenire a bolilor infecţioase şi parazitare la animale";
b) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 640/2002 , publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 35/22.01.2003 pentru aprobarea "Normei sanitare veterinare privind Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului - pentru anul 2003" prevede la secţiunea I - Acţiuni de supraveghere sanitare veterinare obligatorii: a. "Acţiuni de supraveghere sanitarã veterinarã a bolilor din lista A a O.I.E." modalitãţile de realizare a supravegherii pentru febra aftoasã;





┌────┬───────┬──────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────┐
│nr. │ BOALA │    STRATEGIA ŞI CONDUITA DE EXECUŢIE     │                                     │
│crt.│ (Cod. ├─────────────────────┬────────────────────┤          PRECIZĂRI TEHNICE          │
│    │ OIE)  │  PERSOANE JURIDICE  │  PERSOANE FIZICE   │                                     │
├────┼───────┼─────────────────────┼────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 1  │   2   │          3          │         4          │                  5                  │
├────┼───────┼─────────────────────┴────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│ 1. │FEBRA  │Supravegherea este obligatorie şi se      │1. Notificarea se face conform       │
│    │AFTOASĂ│realizeazã prin:                          │<>ordinului MAA nr. 156/27.12.1999      │
│    │A-010  ├──────────────────────────────────────────┤pentru aprobarea normei sanitare     │
│    │       │I. Monitorizarea documentelor ce pot      │veterinare privind anunţarea,        │
│    │       │furniza date pentru supraveghere pasivã.  │declararea şi notificarea unor boli  │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤transmisibile ale animalelor.        │
│    │       │II. Supraveghere activã, constrnd din:    │                                     │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│    │       │1. Inspecţia vizualã planificatã a        │2. Acţiunile de inspecţie vizualã    │
│    │       │animalelor din speciile domestice sau     │planificatã şi cele de evaluare      │
│    │       │sãlbatice receptive la virusul febrei     │ruralã rapidã vor fi efectuate,      │
│    │       │aftoase, aflate pe teritoriul Romrniei:   │certificate şi cuantificate de cãtre │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤medici veterinari de stat conform    │
│    │       │- în localitãţile ţintã din judeţele ce au│instrucţiunilor din "Ghidul de       │
│    │       │fost nominalizate ca zone cu risc major   │supraveghere a sãnãtãţii animalelor",│
│    │       │sau minim de contaminare transfrontalierã;│elaborat de ANSV din MAAP.           │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│    │       │- în unitãţile desemnate a i efectua      │3. Probele pentru examenele          │
│    │       │carantinã pentru animale importate, pe    │serologice de supraveghere se trimit │
│    │       │perioada duratei maxime de incubaţie a    │la IDSA iar pentru examene           │
│    │       │bolii, la intervale de timp mai scurte    │virusologice de diagnostic se trimit │
│    │       │decrt durata minimã a perioadei de        │de IDSA cu aprobarea ANSV la         │
│    │       │incubaţie (douã zile);                    │laboratoare de referinţã naţionale   │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤şi/sau internaţionale, şi sunt       │
│    │       │2. Inspecţia obligatorie în abatoare şi   │plãtite de cãtre DSV judeţeanã. IDSA │
│    │       │puncte de tãiere a animalelor din specii  │va transmite toate rezultatele       │
│    │       │susceptibile efectuatã de personal        │obţinute la DSV judeţeanã care a     │
│    │       │veterinar instruit pentru recunoaşterea   │trimis probele, iar în caz de        │
│    │       │manifestãrilor clinice şi a leziunilor    │rezultat pozitiv şi la ANSV.         │
│    │       │produse de evoluţia febrei aftoase.       │                                     │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│    │       │3. Organizarea de acţiuni de evaluare     │                                     │
│    │       │ruralã rapidã (epizootologie              │                                     │
│    │       │participativã) în special în zone cu risc │                                     │
│    │       │major, pentru obţinerea de informaţii     │                                     │
│    │       │privind sãnãtatea animalelor sãlbatice    │                                     │
│    │       │susceptibile şi a celor domestice nomade  │                                     │
│    │       │sau din zone greu accesibile.             │                                     │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│    │       │4. Supravegherea serologicã:              │4. Probele serologic pozitive sau    │
│    │       │                                          │dubioase prin ELISA vor fi imediat   │
│    │       │                                          │retestate prin 3 ABC ELISA şi dacã   │
│    │       │                                          │vor fi pozitive, vor fi expediate    │
│    │       │                                          │pentru seroneutralizare pe culturi   │
│    │       │                                          │celulare la laboratoare de referinţã.│
│    │       ├──────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────┤
│    │       │Pentru detecţia unor eventuale contaminãri│5. Desemnarea judeţelor situate în   │
│    │       │transfrontaliere, pe probe recoltate de la│zonele de risc I şi II, ce urmeazã a │
│    │       │specii receptive din localitãţi desemnate │efectua supravegherea pentru risc de │
│    │       │de cãtre serviciile epizootologice ca     │contaminare transfrontalierã, va fi  │
│    │       │fiind ţinte de supraveghere situate în:   │fãcutã de ANSV. Localitãţile ţintã,  │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤sunt stabilite de DSV judeţene cu    │
│    │       │- judeţe cu risc major de contaminare     │avizul IDSA                          │
│    │       │transfrontalierã situate în               │                                     │
│    │       │transfrontalierã, situate în "zona I-a de │                                     │
│    │       │supraveghere" unde se preleveazã lunar    │                                     │
│    │       │probe de srnge la 2% din bovine, porcine  │                                     │
│    │       │şi 3% din ovine şi caprine din            │                                     │
│    │       │localitãţile ţintã;                       │                                     │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤                                     │
│    │       │- judeţe cu risc minim de contaminare     │                                     │
│    │       │transfrontalierã, situate în "zona II-a de│                                     │
│    │       │supraveghere" unde se preleveazã lunar    │                                     │
│    │       │0,5% din animalele speciilor              │                                     │
│    │       │sus-menţionate, din localitãţile ţintã.   │                                     │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤                                     │
│    │       │5. Realizarea supravegherii clinice în    │                                     │
│    │       │zonele de protecţie şi de supraveghere în │                                     │
│    │       │cazul suspiciunii de apariţie a bolii,    │                                     │
│    │       │conform legislaţiei în vigoare;           │                                     │
│    │       ├──────────────────────────────────────────┤                                     │
│    │       │6. În caz de suspiciune sau apariţie a    │                                     │
│    │       │bolii, se aplicã complexul de mãsuri de   │                                     │
│    │       │diagnostic, supraveghere, profilaxie şi   │                                     │
│    │       │combatere din structura Programului de    │                                     │
│    │       │urgenţã, conform legislaţiei veterinare în│                                     │
│    │       │vigoare.                                  │                                     │
└────┴───────┴──────────────────────────────────────────┘─────────────────────────────────────┘



c) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 privind aprobarea "Normelor şi mãsurilor sanitare veterinare" de aplicare a <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la Partea a II-a Capitolul II "Mãsuri pentru supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animalã".

2. Certificarea veterinarã este reglementatã de:
a) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 privind aprobarea "Normelor şi mãsurilor sanitare veterinare" de aplicare a <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 care prevede la Partea a II-a, cap. II "Supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animalã" reguli privind emiterea şi utilizarea certificatelor sanitare veterinare de transport pentru animale şi produse animaliere şi de origine animalã;
b) Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor la Titlul 1.3. "Etica veterinarã şi certificarea în schimburile internaţionale", cap. 1.3.1, art. 1.3.1.1, prevede cã "schimburile internaţionale cu animale vii şi produse animaliere şi de origine animalã se efectueazã în baza certificãrii veterinare" şi menţioneazã elementele de care trebuie sã se ţinã cont în acest sens, elemente ce sunt furnizate de ţara exportatoare. La cap. 1.3.2, art. 1.3.2.1 se prevãd criteriile privind etica certificãrii, iar la Partea V - modele de certificate internaţionale aprobate de O.I.E.;
c) "Acordul pentru Aplicarea Mãsurilor Sanitare şi Fitosanitare" al Organizaţia Mondialã a Comerţului condiţioneazã comerţul internaţional cu animale vii şi produse animaliere şi de origine animalã de existenţa certificãrii veterinare.
d) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la art. 31 alin. (5) cã "în cadrul acţiunilor de supraveghere a sãnãtãţii animalelor şi a sãnãtãţii publice, autoritatea sanitarã veterinarã de stat emite (....) certificate sanitare veterinare de transport pentru animale şi certificate sanitare veterinare pentru exportul produselor, al subproduselor comestibile şi necomestibile de origine animalã (....)";
e) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 133 din 19.07.2000 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la certificarea animalelor şi produselor de origine animalã destinate exportului defineşte criteriile de elaborare a certificatelor sanitare veterinare, emiterea şi gestionarea acestora;
f) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 177/14.09.2000 stabileşte metodologia de tipãrire, emitere şi gestionare a certificatelor de sãnãtate pentru exportul de animale vii şi produse de origine animalã.

3. Pentru mãsurile de protecţie, existã în aplicare, legislaţie referitoare la:
i) mãsuri de protecţie privind importul de animale vii, produse animaliere şi de origine animalã, precum şi alte materii şi materiale ce pot influenţa starea de sãnãtate a animalelor:
- mãsuri de protecţie privind importul de animale, produse animaliere şi de origine animalã şi alte materii şi materiale ce pot influenţa starea de sãnãtate a animalelor sunt reglementate de:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cap. IV "Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale", art. 24 - 28 stabileşte procedurile vizând importul, tranzitul şi exportul în, prin şi din România.
b) Ordinul MAIA nr. 114/1975 privind aprobarea "Normelor şi mãsurilor sanitare veterinare" pentru aplicarea <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , prevede la Partea a II-a, cap. II "Supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animalã", mãsuri privind "controlul sanitar veterinar asupra importului, exportului şi tranzitului de animale, produse de origine animalã şi furaje".
c) <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 70/1998 privind condiţiile şi procedura de avizare sanitarã veterinarã a importului, exportului şi tranzitului de animale, produse şi subproduse de origine animalã, furaje şi alte produse şi materii ce pot influenţa sãnãtatea animalelor şi sãnãtatea publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499/23.12.1998.
d) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 119/5.07.2000 ce aprobã "Norma sanitarã veterinarã pentru admiterea la import a produselor de origine animalã".
e) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 234/10.08.2001 pentru aprobarea "Normei sanitare veterinare privind admiterea la import a produselor de origine animalã", cu modificãrile şi completãrile ulterioare publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456/10.08.2001.
f) Actele normative menţionate la INTRODUCERE, punctele g, k, l, m, n, o, p, q, r, u, v, x, y, , ac, ae, af, ag, ai, aj, am.
g) Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor al Oficiului Internaţional de Epizootii prevede la Partea I, Titlul 1.5, cap. 1.5.1. - dispoziţii privind transporturile de animale la cap. 1.5.2. - "Mãsuri zoosanitare aplicabile înainte de plecare şi la plecarea animalelor", iar la capitolul 1.5.5. "Mãsuri zoosanitare la sosire".
h) "Acordul pentru Aplicarea Mãsurilor Sanitare şi Fitosanitare" al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) prevede liniile generale de desfãşurare a comerţului internaţional cu animale, produse animaliere şi de origine animalã.
ii) mãsuri de protecţie privind tranzitul de animale vii, produse animaliere şi de origine animalã, precum şi alte materii şi materiale ce pot influenţa starea de sãnãtate a animalelor:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare prevede la cap. IV "Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale" - art. 24-28 mãsuri referitoare la tranzitul de animale vii, produse de origine animalã şi furaje pe teritoriul României.
b) Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor al OIE prevede la Partea I, Titlul 1.5 "Proceduri de Import şi de Export", cap. 1.5.3 - "Mãsuri zoosanitare aplicabile tranzitului între locul de plecare din ţara exportatoare şi locul de sosire în ţara importatoare".
c) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare de aplicare a <>legii sanitare veterinare nr. 60/1974 " prevede la Partea a III-a cap II "febra aftoasã", mãsuri de apãrare contra pãtrunderii bolii pe teritoriul ţãrii.
iii) mãsuri de protecţie privind monitorizarea mişcãrilor interne de animale reglementate de:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la cap. II "Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale" reguli pentru circulaţia animalelor şi produselor de origine animalã în interiorul ţãrii.
b) Ordinul nr. 114/1975 ce aprobã "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" prevede la Partea a II-a, cap. II "Supravegherea şi controlul sanitar veterinar al circulaţiei animalelor şi produselor de origine animalã" detalii privind circulaţia animalelor pe jos, pe cale feratã, rutier, cu avionul şi aspecte de reglementare a transhumanţei ovinelor şi caprinelor.
iv) mãsuri de protecţie privind supravegherea aglomerãrilor temporare de animale (târguri, expoziţii, baze de livrare, ferme de carantinã) sunt reglementate de:
a) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 ce aprobã "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" de aplicare a <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 prevede la Partea a II-a, cap. II, reguli pentru organizarea şi funcţionarea locurilor cu aglomerãri temporare de animale (târguri, oboare, expoziţii), organizarea bazelor de tranzit pentru export de animale, iar la cap. III "mãsuri generale pentru prevenirea bolilor infectocontagioase la animale".
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 19/17.01.1996 aprobã "Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a pieţelor, târgurilor şi oboarelor".
c) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 147/10.04.2002 pentru aprobarea "Normei sanitare veterinare privind stabilirea protocoalelor de testare şi condiţiile de autorizare a târgurilor de animale, fermelor de carantinã sau centrelor de colectare în cazul transporturilor de animale din speciile bovine şi porcine provenite din ţãri terţe" publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 659/5.09.2002.
d) Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor al Oficiului Internaţional de Epizootii prevede la Partea I, Titlul 1.5 "Proceduri de Import şi de Export", cap. 1.5.3 - "Mãsuri zoosanitare aplicabile tranzitului între locul de plecare din ţara exportatoare şi locul de sosire în ţara importatoare".
e) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" de aplicare a <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 prevede la Partea a III-a, cap. II "febra aftoasã", mãsuri de apãrare contra pãtrunderii bolii pe teritoriul ţãrii.
4. Notificarea internã şi internaţionalã este reglementatã de:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la cap. II, art. 5, lit. c, "atribuţiile şi rãspunderile medicilor veterinari privind notificarea veterinarã", la cap. III, art. 9, "obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale unitãţilor care preleveazã, depoziteazã, transportã şi valorificã produse de origine animalã privind" "anunţarea fãrã întârziere, asupra apariţiei ori suspiciunii unei boli transmisibile la animale" iar la art. 10-12, - obligaţiile persoanelor fizice, ale oricãrei persoane care vine în contact cu animalele şi ale serviciilor veterinare din celelalte ministere privind notificarea îmbolnãvirilor la animale.
b) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 ce aprobã "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" prevede la Partea a II, cap. IV "mãsuri generale pentru combaterea bolilor transmisibile la animale" şi "reguli pentru anunţarea cazurilor de boalã" la animale iar la Partea III, cap. II "febra aftoasã", "mãsuri pentru prevenirea difuzãrii bolii din focar".
c) Codul internaţional de Sãnãtate al Animalelor al Oficiului Internaţional de Epizootii prevede la Partea I, Titlul 1.2, proceduri pentru "notificãri şi informaţii epizootologice".
d) "Acordul pentru Aplicarea Mãsurilor Sanitare şi Fitosanitare" al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, prevede obligativitatea notificãrii bolilor animalelor şi a tuturor mãsurilor aplicate ca urmare a acestei notificãri ce vizeazã comerţul cu animale şi produse animaliere şi de origine animalã.
e) <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/27.12.1999 precizeazã regulile generale privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.
f) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 236/5.06.2002 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinarã pentru comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene cu bovine şi porcine", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835/20.11.2002 precizeazã bolile obligatoriu notificabile pentru bovine şi porcine, printre care şi febra aftoasã.
g) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 66/13.02.2002 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de sãnãtate şi certificarea veterinarã pentru comerţul României cu statele membre cu ovine şi caprine" precizeazã bolile obligatoriu notificabile ale acestor specii, printre care şi febra aftoasã.

5. Ancheta epidemiologicã privind febra aftoasã, este reglementatã prin Ordinul nr. 114/1975 ce aprobã "Norme şi mãsuri sanitare veterinare", de aplicare a <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 Partea a V-a, unde sunt menţionate "indicaţii pentru efectuarea anchetei epizootologice", în general.

6. Prelevarea de probe şi examinarea de laborator, este reglementatã de:
a) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 114/1975 de aprobare de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" Partea a II-a cap. III "Mãsuri generale pentru prevenirea bolilor infectocontagioase şi parazitare la animale" ce prevede la art. 110 efectuarea de cãtre serviciile veterinare a operaţiunilor de depistare a acestor boli; la Partea III cap. II a, art 5 este precizatã responsabilitatea medicului veterinar de a "recolta şi expedia prin delegat probe pentru examen de laborator".
b) <>Ordinul ministrului agriculturii alimentaţiei şi pãdurilor nr. 640/2002 aprobã "Programul acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţia mediului pentru anul 2003", ce prevede metodele utilizate pentru supravegherea şi diagnosticul febrei aftoase.
c) "Manualul de Standarde pentru Teste de diagnostic şi Vaccinuri" prevede la secţiunea I 1.1 - metode standardizate de prelevare de probe, la cap. 1.2 elementele de management de calitate pentru laboratoarele de diagnostic veterinar, la cap. 1.3 - principiile de validare ale metodelor de diagnostic pentru bolile infecţioase, la cap. 5.1 - transferul internaţional şi transportul materialelor patologice de la animale iar la partea 2 Secţiunea 2.11. metodele de supraveghere şi de diagnostic pentru febra aftoasã.
d) Prin norma sanitarã veterinarã aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 98/2000 au fost precizate condiţiile sanitare veterinare de securitate pentru laboratoarele de febrã aftoasã.
e) Prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 53/17.07.1997 au fost stabilite criteriile pentru autorizarea laboratoarelor sanitare veterinare din România.
f) Prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 25/28.04.1995 s-a constituit "Comitetul Tehnic şi al Subcomitetelor pentru Omologarea Metodelor şi Metodologiilor de Diagnostic Medical Veterinar" a cãror componenţã a fost modificatã prin Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 26/17.04.1997 şi Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 148/9.12.1999 .
g) Prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 146/17.08.2000 a fost aprobatã "Norma sanitarã veterinarã privind Buna Practicã de Laborator" (GLP).
h) Prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 109/12.08.1999 s-a aprobat "Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiei pentru avizarea testarea, înregistrarea şi supravegherea produselor farmaceutice veterinare şi a altor produse de uz veterinar".
i) Prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei şi pãdurilor nr. 475/11.2002 s-a definit "Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Febra Aftoasã" în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
j) "Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor" precizeazã la Partea 4-a Titlul 4.1 "testele de diagnostic pentru certificarea animalelor pentru schimburi internaţionale".
k) Prin Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" se stabilesc, la Partea a II-a "Norme privind recoltarea, ambalarea şi expedierea organelor, produselor patologice şi probelor de sânge în vederea diagnosticului de laborator".

7. Lucrãrile de curãţenie şi dezinfecţie specifice febrei aftoase, sunt reglementate de:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care prevede la cap. IV art. 21 cã "unitãţile care deţin mijloace pentru transportul animalelor şi produselor de origine animalã sunt obligate sã organizeze staţii sau puncte de spãlare şi dezinfecţie, cu respectarea condiţiilor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii Alimentaţiei şi Pãdurilor".
b) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" prevede la Partea a V - "Instrucţiuni pentru efectuarea dezinfecţiei, dezinsecţiei şi deratizãrii" iar la cap. IV Partea a II-a - prevederi privind dezinfecţia de necesitate şi dezinsecţia în locurile contaminate.
c) "Codul Internaţional de Sãnãtate al Animalelor" al O.I.E prevede la partea a 4-a Titlul 4, mãsuri pentru "distrugerea agenţilor patogeni şi a insectelor vectori".

8. Mãsurile de prevenire a febrei aftoase, sunt în aplicarea:
a) pe de o parte a mãsurilor de protecţie menţionate la Secţiunea I pct. 3.
b) mãsurilor de prevenire a difuzãrii din focar menţionate la pct. 9, 10, 11, 12 ale Secţiunii I.

9. Mãsurile de combatere a febrei aftoase, sunt reglementate de:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la cap. IV - mãsuri pentru "prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor".
b) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "norme şi mãsuri sanitare veterinare" prevede la Partea II, cap. IV mãsuri generale pentru combaterea bolilor transmisibile ale animalelor (anunţarea cazurilor de boalã, obligaţia deţinãtorilor de animale, ale administraţiei publice şi ale medicului veterinar în caz de boli transmisibile ale animalelor, izolarea, observaţia sanitarã veterinarã, carantina de necesitate, zona epizooticã, stingerea bolii şi ridicarea mãsurilor de carantinã) iar la Partea III cap. II A1 - febra aftoasã - mãsurile specifice pentru combaterea acestei boli.
c) <>Legea nr. 117/1992 privind acceptarea de cãtre România a "Actului Constitutiv al Comisiei Europene de Luptã împotriva Febrei Aftoase" se stipuleazã strategiile majore de control al febrei aftoase ce trebuie aplicate de membri (România).
d) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţie şi pãdurilor nr. 482 din 17 octombrie 2002 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind criteriile ce trebuie aplicate la elaborarea planului de urgenţã pentru febra aftoasã", publicat în Monitorul Oficial al României nr. 857/27.11.2002.
e) <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţie şi pãdurilor nr. 540/20.11.2002 se aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind condiţiile de tratare a laptelui şi produselor lactate destinate consumului uman, provenite din ţãri sau regiuni unde existã riscul de apariţie a febrei aftoase".
f) Norma sanitarã veterinarã care se detaliazã regulile stabilite pentru aplicarea art. 6 al "Normei sanitare veterinare ce introduce mãsuri pentru controlul febrei aftoase".

10. Vaccinarea de necesitate este reglementatã prin:
<>Legea nr. 117/1992 privind acceptarea de cãtre România a "Actului Constitutiv al Comisiei Europene de Luptã împotriva Febrei Aftoase", care prevede la art. 2 strategii de abordare a vaccinãrii antiaftoase.

11. Tãierea şi uciderea animalelor este reglementatã de:
a) <>Legea nr. 117/1992 pentru acceptarea de cãtre România a "Actului constitutiv al Comisiei Europene de Luptã împotriva Febrei Aftoase", care prevede la art. 2 strategii privind tãierea de necesitate în regim de stamping-out.
b) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la art. 19, cap. IV - posibilitatea tãierii animalelor în regim de stamping-out.
c) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare", prevede la Partea a III, cap. II, A1 "Febra aftoasã", art. 7 posibilitatea "uciderii sau tãierii în condiţii speciale a tuturor animalelor receptive din focarele respective".
d) Acţiunea de stamping-out se efectueazã respectând prevederile "Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul tãierii sau uciderii" aprobatã prin <>Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 172/13.09.2000 - amendat de <>ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 425/19.09.2002 , publicat în Monitorul Oficial al României nr. 887/9.12.2002.

12. Responsabilitãţile privind febra aftoasã, sunt reglementate în legislaţia veterinarã prin:
a) Structura de comandã pentru activarea şi punerea în aplicare a "Planului Naţional de Alertã şi Intervenţie în Caz de Necesitate pentru Febra Aftoasã" aparţine Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor organizat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 362/2002 cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în structura cãruia este organizatã şi funcţioneazã autoritatea veterinarã centralã a României, reprezentatã de Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã.
b) Organizarea şi funcţionarea serviciilor veterinare de stat care au responsabilitatea directã pentru febra aftoasã - Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 125/16.12.1998 , pentru aprobarea "Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
c) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 63/11.09.1997 stabileşte "atribuţiile serviciilor sanitare veterinare" din cadrul altor ministere decât Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, inclusiv în domeniul supravegherii, prevenirii şi combaterii bolilor transmisibile ale animalelor.
d) <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.004/4.10.2001 prin care se constituie şi se stabileşte componenţa Comandamentului Antiepizootic Central, a comandamentelor antiepizootice judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale.
e) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la Capitolul IV "Prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor", la art. 15 atribuţiile Comandamentului Antiepizootic Central, ale celor judeţene, municipale, orãşeneşti şi comunale pentru controlul bolilor transmisibile, ale animalelor şi la art. 16 responsabilitãţile administraţiei publice teritoriale în acest domeniu.
f) <>Ordonanţa Guvernului României nr. 47/12.08.1994 , art. 5 precizeazã ca se organizeazã "apãrarea împotriva dezastrelor" şi se constituie "Comisia Guvernamentalã de apãrare împotriva dezastrelor" condusã de Primul ministru, cu atribuţii prevãzute la art. 14, iar în subordinea acesteia "Comisia centralã pentru epizootii şi supraveghere a contaminãrii radioactive chimice şi biologice a produselor vegetale şi animale", a cãrei componentã a fost stabilitã şi reactualizatã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 72/16.03.2001 (art. 7 lit. g) cu atribuţii stabilite la art. 15 al ordonanţei menţionate, în conformitate cu art. 11 al aceleiaşi ordonanţe "în teritoriu se organizeazã comisii judeţene şi a municipiului Bucureşti de apãrare împotriva dezastrelor", cu atribuţii stabilite la art. 16 al ordonanţei menţionate. La cap. I şi III al aceleiaşi ordonanţe se stabilesc atribuţiile specifice ale autoritãţilor administraţiei publice centrale şi locale pentru apãrarea împotriva dezastrelor (Ministerul Administraţiei Publice, Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului, Ministerul Comunicaţiilor, Ministerul Transporturilor şi al lucrãrilor Publice, Ministerul Sãnãtãţii) precum şi ale autoritãţilor administraţiei publice locale şi a prefecţilor.
g) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, la cap. II se stabilesc "atribuţiile şi rãspunderile medicilor veterinari inclusiv pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor"; la cap. III se stabilesc "obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale unitãţilor care colecteazã, prelucreazã, depoziteazã, transportã şi valorificã produse de origine animalã", iar la cap. IV atribuţiile administraţiei publice centrale şi locale privind "prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor".
h) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 19/1.04.1991 privind aprobarea "Regulamentului de organizare şi desfãşurare a activitãţilor medicale veterinare particulare" amendat prin "Regulamentul privind atribuţiile şi competenţele medicilor veterinari liber profesionişti", precum şi îndeplinirea unor îndatoriri publice (nr. 04/22.12.98/85130/23.12.98) prevede la capitolele IV şi V aceste atribuţii şi responsabilitãţi ale structurilor implicate pentru supravegherea, prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor.
i) Contractul de concesionare încheiat între medicii veterinari concesionari şi Ministerului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor prin Agenţia Domeniilor Statului, prevede atribuţiile şi responsabilitãţile acestora.
j) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei şi pãdurilor nr. 475/15.10.2002 stabileşte regulamentul de organizare şi funcţionare a Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã în privinţa supravegherii bolilor transmisibile ale animalelor.
k) Ordinul ministrului agriculturii şi industriei alimentare nr. 114/1975 pentru aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare" prevede la Partea III, cap. II "Mãsuri speciale pentru prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase şi parazitare", "boli supuse declarãrii oficiale şi mãsurilor de carantinã", responsabilitãţile specifice ale medicilor veterinari, ale organelor administraţiei publice centrale şi teritoriale şi ale persoanelor fizice şi juridice privind febra aftoasã.
l) "Codul Internaţional de Sãnãtate a Animalelor" al O.I.E. Partea a 2-a "Boli din lista A a O.I.E." prevede la Capitolul 2.1.1. "Febra aftoasã", responsabilitãţile administraţiilor veterinare centrale în comerţul cu animale şi produse animaliere şi de origine animalã şi alte materii şi materiale ce pot influenţa starea de sãnãtate a animalelor.
m) <>Legea nr. 117/15.12.1992 privind acceptarea de cãtre România a "Actului Constitutiv al Comisiei Europene de Luptã împotriva Febrei Aftoase" stabileşte "obligaţiile membrilor (n.a. României) în domeniul politicii naţionale şi de cooperare internaţionalã privind lupta împotriva febrei aftoase".

13. Pentru ecarisarea teritoriului şi procesarea carcaselor de animale, legislaţia veterinarã este reprezentatã de:
a) <>Hotãrârea Guvernului nr. 92/4.02.1991 - prin care se înfiinţeazã societatea comercialã "Protan" - S.A. care are responsabilitatea ecarisãrii teritoriului, colectãrii şi procesãrii deşeurilor animaliere;
b) Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei şi pãdurilor nr. 114/1975 - privind aprobarea de "Norme şi mãsuri sanitare veterinare", prevede la cap. III mãsuri pentru "distrugerea şi valorificarea cadavrelor de animale, a confiscatelor şi deşeurilor de abator", "reglementarea folosirii în hrana animalelor a resturilor de la abatoare şi de la unitãţile de alimentaţie publicã", mãsuri privind "prevenirea difuzãrii bolilor prin furajarea animalelor cu deşeuri alimentare menajere", mãsuri pentru " prevenirea difuzãrii germenilor patogeni din unitãţile care efectueazã lucrãri cu astfel de germeni", precum şi "reglementãri privind folosirea produselor provenite de la animalele utilizate în industria de biopreparate";
c) prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 373/26.09.2001 care aprobã "Norma sanitarã veterinarã privind gestionarea deşeurilor toxice şi de risc din laboratoarele sanitare veterinare", publicat în Monitorul Oficial al României nr. 703/6.11.2001 modificat şi completat prin <>Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 483/12.12.2001 , publicat în Monitorul Oficial al României nr. 22/16.01.2002;
d) <>Hotãrârea Guvernului nr. 856/16.08.2002 stabileşte modalitãţile privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile inclusiv deşeurile periculoase;
e) <>Hotãrârea Guvernului nr. 162/20.02.2002 stabileşte principiile şi condiţiile de depozitare a deşeurilor;
f) <>Hotãrârea Guvernului nr. 128/14.02.2002 stabileşte condiţiile şi organizarea incinerãrii deşeurilor;

14. Sistemul naţional de compensare a pierderilor suferite de proprietarii sau deţinãtorii de animale prin tãierea sau uciderea animalelor sau aplicarea altor mãsuri din planul de combatere a bolii, este reglementatã în legislaţia veterinarã prin:
a) <>Legea nr. 381/2002 - privind "acordarea despãgubirilor în caz de calamitãţi naturale în agriculturã" prevede "constituirea sumei destinate despãgubirii producãtorilor agricoli", "constatarea şi evaluarea pagubelor produse de calamitãţile naturale", precum şi "drepturile şi obligaţiile producãtorilor agricoli".
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 614/1995 , art. 1.2 - aprobã "Programul de ecarisare a efectivelor de animale purtãtoare de boli transmisibile la om şi refacerea şeptelului" pus în aplicare prin "Normele metodologice privind finanţarea cheltuielilor pentru combaterea bolilor la animale", nr. 5415/3.09.1993 şi respectiv nr. 41540/4.08.1993 elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 614/1.08.1995 , aprobã "Programul de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale şi a celor transmisibile de la animale la om, precum şi de refacere a şeptelului".
d) <>Ordinul comun al ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 35/20.09.1994 şi al MF nr. 1238/20.09.1994 se stabileşte Comisia de apreciere a valorii de înlocuire a animalelor în cadrul acţiunilor de asanare a bolilor la animale.
e) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare - art. 19 care statueazã "acordarea de compensãri în cazul uciderii sau tãierii animalelor în cadrul unor programe de asanare sau de combatere a unor boli".

15. Înregistrarea exploataţiilor de animale este reglementatã în legislaţia veterinarã prin:
a) <>Ordonanţa de urgenţã nr. 108/27.06.2001 aprobatã prin <>Legea nr. 166//10.04.2002 privind exploataţiile agricole, care stabileşte la art. 4 "dimensionarea exploataţiilor agricole comerciale".
b) Norma sanitarã veterinarã, stabileşte "reguli detaliate pentru înregistrarea exploataţiilor în baza de date naţionalã pentru porcine".

16. Identificarea şi înregistrarea animalelor este reglementatã în legislaţia veterinarã prin:
a) <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 113/2002 aprobatã prin <>Legea nr. 25/13.01.2003 care stabileşte modalitãţile de "identificare şi înregistrare a bovinelor în România".
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 269/22.02.2001 stabileşte regimul registrului agricol pentru perioada 2001-2005 - completat de Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor şi Ministerul Administraţiei Publice nr. 136/282/2001 pentru aprobarea "Normelor tehnice privind completarea registrului agricol pentru perioada 2001-2005".
c) <>Ordinul nr. 320/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile detaliate de implementare a sistemului de identificare şi înregistrare a bovinelor, referitoare la înregistrarea exploataţiilor, crotalii auriculare, registrele de exploataţie şi paşapoartele bovinelor (Monitorul Oficial al României Partea I nr. 774/24.10.2002).
d) <>Ordinul nr. 345/2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare stabilind un sistem de identificare şi înregistrare a bovinelor, corelat cu etichetarea cãrnii de bovine şi a produselor din carne de bovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 872/3.12.2002.

17. Sancţiunile aplicate în ceea ce priveşte febra aftoasã prevederile legislative sunt reglementate prin:
a) <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevede la cap. VII sancţiuni penale şi contravenţionale corelate cu nerespectarea prevederilor legale privind cu febra aftoasã.
b) <>Hotãrârea Guvernului nr. 1247/7.11.2002 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare.
c) <>Hotãrârea Guvernului nr. 1247/7.11.2002 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare.

SECŢIUNEA II

A. STRUCTURI SPECIFICE PERMANENTE CE AU REPONSABILITĂŢI ÎN RELAŢIE CU FEBRA AFTOASĂ

I. LA NIVEL GUVERNAMENTAL
1. Comisia Guvernamentalã de Apãrare împotriva Dezastrelor instituitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/12.08.1994 , cap. II art 16.
2. Comandamentul Antiepizootic Central - instituit prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1004/4.10.2001 cu atribuţiuni stabilite de <>art. 15 al Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

II. LA NIVELUL MINISTERULUI AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PĂDURILOR
1. "Comisia Centralã pentru Epizootii şi Supravegherea Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale" instituitã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 72/16.03.2001 şi <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/12.08.1994 , cap. II art. 17 lit. g.
2. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã din structura Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor ce reprezintã autoritatea veterinarã centralã (AVC), a cãrei organizare şi funcţionare este prevãzutã de <>Hotãrârea Guvernului nr. 362/2002 cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi Ordinul nr. 125/16.12.1998 pentru aprobarea "Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
3. Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, organizat conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 475/10.11.2002 .

III. LA NIVEL JUDEŢEAN
1. "Comisia Judeţeanã pentru Prevenirea Dezastrelor" constituitã în fiecare judeţ în baza <>Ordonanţei Guvernului nr. 47/12.08.1994 , art. 11.
2. Comandamentul Antiepizootic Judeţean - instituit în fiecare judeţ prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1004/4.10.2001 cu atribuţii stabilite de <>art. 15 al Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
3. Direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã şi respectiv a Municipiului Bucureşti - organizatã conform Ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 125/16.12.1998 pentru aprobarea "Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor sanitare veterinare de stat", cu modificãrile şi completãrile ulterioare

IV. LA NIVEL LOCAL (municipii, oraşe comune)
Comandamentul Antiepizootic Local (municipal, orãşenesc şi comunal) instituit în baza <>art. 15 al Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cap. II.

B. ÎN CAZ DE NECESITATE activeazã structuri specifice acestei situaţii ce sunt activate împreunã cu structurile permanente şi care sunt:
1. CELULA NAŢIONALĂ DE CRIZĂ - pentru febra aftoasã ce se constituie în baza prezentului program, compusã din:
a) Ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor şi numai în caz de forţã majorã (lipsa din ţarã, incapacitate cauzatã de boalã) înlocuitorul de drept al acestuia;
b) directorul general al "Direcţiei Generale de Patrimoniu Public şi de Gestiunea Mijloacelor Financiare" din Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
c) subsecretarul de stat care coordoneazã activitatea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din structura Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
d) Directorul General al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
e) Ministrul finanţelor publice;
f) Ministrul Transporturilor şi lucrãrilor Publice;
g) Ministrul de Interne;
h) Ministrul Administraţiei Publice;
i) Preşedintele "Comisiei Guvernamentale de Apãrare împotriva Dezastrelor".
La lucrãrile celulei de crizã pot participa ca invitaţi şi fãrã drept de vot şi alţi specialişti, medici veterinari sau nu ce pot fi utili procesului de luare a deciziilor în cadrul celulei.
2. CENTRUL NAŢIONAL DE LUPTĂ CONTRA FEBREI AFTOASE are sediul la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor - Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã instituit prin prezentul program.
Centrul Naţional are urmãtoarele coordonate: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor - Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã - Centrul Naţional De Luptã Contra Febrei Aftoase - Bulevardul Carol I, No. 24, sector 3, Bucureşti, telefon (021) - 315.78.75, fax 312.49.67, E-mail: ansv.disp@m.ro.
Centrul Naţional este instituit în baza prezentului ordin şi are urmãtoarea componenţã:
a) preşedinte - responsabilul activitãţii de intervenţie şi supraveghere - medic veterinar - directorul general al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
b) vicepreşedinte - directorul general adjunct al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
c) secretar - directorul Direcţiei de Sãnãtate Animalã din Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã;
d) membri - directorul general al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã;
e) preşedintele Asociaţiei Naţionale de Creştere a Animalelor;
f) specialist în diagnosticul febrei aftoase, şeful de secţie "Virusologie" din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã;
g) directorul Direcţiei de Poliţie Sanitarã Veterinarã din Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã;
h) specialist epizootolog, un medic din cadrul Direcţiei de Sãnãtate Animalã din Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã responsabil de legãtura cu centrele locale de luptã contra febrei aftoase;
i) specialist în diagnosticul de supraveghere, directorul adjunct al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã responsabil cu aspectele de supraveghere şi de diagnostic al febrei aftoase şi cu legãtura cu laboratorul comunitar de referinţã;
j) un medic veterinar din cadrul Direcţiei de Sãnãtate Animalã din structura Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, responsabil cu monitorizarea şi gestionarea materialelor necesare Centrului Naţional şi a centrelor locale de luptã contra febrei aftoase.
Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase este coordonat de subsecretarul de stat din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor care coordoneazã Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã
3. GRUPUL NAŢIONAL DE EXPERŢI compus din trei echipe, este organizat central şi are sediul la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã,
a) are coordonatele: Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã, str. Dr. Staicovici nr. 63, sector 5, Bucureşti, telefon (021) - 410.12.99; (021) - 410.15.04; (021) - 410.13.90; Fax (021) - 411.33.94, E-mail: office@idah.ro;
b) are urmãtoarea componenţã:
- şeful grupului este directorul adjunct al Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã;
- responsabil pentru diagnosticul febrei aftoase;
● specialist în patologia speciei (speciilor) afectate, pentru examinare clinicã;
● specialist epidemiolog;
- specialist culturi celulare;
- specialist serologie;
● specialist responsabil cu materialele pentru prelevare de probe şi transportul acestora la laboratorul naţional de referinţã;
- specialist epidemiologie molecularã;
● specialist pentru probleme de biosecuritate;
- meteorolog;
- responsabilii cu bunãstarea animalelor din cadrul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
În structura grupului de experţi pot fi cooptaţi şi alţi specialişti ce existã la nivel naţional şi care pot realiza competenţele de expert al grupului de experţi (experienţã profesionalã), structuri private ce pot fi atrase în managementul corect al oricãrei suspiciuni sau focar de febrã aftoasã.
Grupul Naţional de Experţi se împarte în douã:
a) subgrupul ce face deplasarea în teren la nivelul Centrului Local de Luptã Contra Febrei Aftoase (specialiştii menţionaţi la pct. 3, 4, 7 şi 9 de la lit. B, pct. IV) şi care va colabora cu grupul de experţi locali;
b) subgrupul care rãmâne la nivelul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi al Laboratorului Naţional de Referinţã pentru Febra Aftoasã (specialiştii menţionaţi la pct. 1, 2, 5, 6 şi 8 de la lit. B, pct. IV).
4. CENTRUL LOCAL DE LUPTĂ CONTRA FEBREI AFTOASE (CLLCFA)
a) se organizeazã la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene, prin responsabilitatea conducerilor executive ale acestora (director);
b) pentru fiecare judeţ are coordonatele direcţiei sanitare veterinare judeţene;
c) este instituit în baza prezentului program;
d) are urmãtoarea componenţã.
5. GRUPUL LOCAL DE EXPERŢI
a) este organizat la nivelul fiecãrui judeţ, la sediul direcţiilor sanitare veterinare judeţene;
b) are coordonatele direcţiilor sanitare veterinare judeţene;
c) are o compoziţie diferitã de grupul naţional de experţi, astfel:
- şeful grupului este directorul adjunct al direcţiei sanitare veterinare judeţene;
- specialist (specialişti) cu patologia speciei respective din cadrul Laboratorului Sanitar Veterinar Judeţean;
- responsabil cu materialele şi pentru prelevarea de probe;
- specialist epidemiolog din partea serviciului de sãnãtate animalã al direcţiei sanitare veterinare judeţene;
- specialist responsabil din compartimentul de protecţia şi bunãstarea animalelor din cadrul direcţiei sanitare veterinare judeţene;
- specialist din cadrul serviciului de poliţie sanitarã veterinarã;
- specialist din partea serviciului de igienã şi sãnãtate publicã veterinarã.

SECŢIUNEA III

LANŢ DE COMANDĂ - RESPONSABILITĂŢI

I. LA NIVEL GUVERNAMENTAL:
A) COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC CENTRAL
1. Este instituit prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.004/04.10.2000 .
2. Este format din:
a. preşedinte - ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor;
b. secretar - directorul general al Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
c. membri: reprezentanţi ai conducerilor:
- Ministerului Finanţelor Publice;
- Ministerului de Interne;
- Ministerului Apãrãrii Naţionale;
- Ministerului Afacerilor Externe;
- Ministerului Justiţiei;
- Ministerului Sãnãtãţii şi Familiei;
- Ministerului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor;
- Ministerului Turismului;
- Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii;
- Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului
- Ministerului lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei;
- Ministerului Administraţiei Publice;
- Secretariatul General al Guvernului.
3. Stabileşte mãsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice şi rãspunde de aplicarea acestora în condiţiile legii.
4. Coordonatele acestuia sunt: coordonatele Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.
B) COMISIA GUVERNAMENTALĂ DE APĂRARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR
1. Este instituitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/12.08.1994 , cap. II, art. 1.5.
2. Conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 47/1994 , cap. II, art. 1.5 "Din comisie fac parte miniştri şi conducãtori ai autoritãţii administraţiei publice centrale care pot contribui la activitãţile împotriva dezastrelor, numiţi prin decizie de Primul Ministru".
3. Are urmãtoarele atribuţii principale (<>Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 , art. 14)
a) fundamenteazã şi propune strategia naţionalã de apãrare împotriva dezastrelor;
b) iniţiazã elaborarea de acte normative privind apãrarea împotriva dezastrelor;
c) asigurã organizarea şi aplicarea unitarã, pe întreg teritoriul ţãrii, a mãsurilor de apãrare împotriva dezastrelor;
d) propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare apãrãrii împotriva dezastrelor şi înlãturãrii efectelor acestora;
e) informeazã Guvernul asupra situaţiilor create în teritoriu printr-un sistem informaţional propriu;
f) urmãreşte respectarea convenţiilor internaţionale în domeniul apãrãrii împotriva dezastrelor;
g) urmãreşte îndeplinirea mãsurilor stabilite în zonele de dezastru declarate;
h) avizeazã regulamentele Comisiilor centrale specializate pe tipuri de dezastre şi le supune spre aprobare Guvernului;
i) analizeazã cauzele şi urmãrile dezastrelor şi stabileşte mãsuri de apãrare, promoveazã studii de evaluare a riscului potenţial şi a urmãrilor dezastrelor şi coopereazã cu organismele de profil pe plan internaţional, pe baza convenţiilor la care statul român este parte;
j) coordoneazã programele naţionale de pregãtire şi planurile de protecţie şi intervenţie pentru apãrarea împotriva dezastrelor;
k) asigurã informarea populaţiei prin mass-media despre iminenţa producerii unor dezastre, precum şi asupra mãsurilor de limitare a efectelor acestora;
4. Coordonatele acesteia sunt stabilite prin Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã.
5. Preşedintele Comisiei Guvernamentale de Apãrare contra Dezastrelor este Primul Ministru.

II. LA NIVELUL MINISTERULUI AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PĂDURILOR
A. AGENŢIA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ
1. Este organizatã în structura Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 362/15.04.2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
2. Are în structurã trei direcţii:
- Direcţia de Sãnãtate Animalã;
- Direcţia de Igienã şi Sãnãtate Publicã Veterinarã;
- Direcţia de Poliţie Sanitarã Veterinarã.
3. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã este condusã de directorul general - medic veterinar şi coordonat de un subsecretar de stat.
Directorul general adjunct - medic veterinar, organizeazã, coordoneazã, avizeazã şi controleazã activitatea privind elaborarea, promovarea şi aplicarea legislaţiei în domeniul sanitar veterinar, precum şi armonizarea acesteia cu reglementãrile în materie ale Uniunii Europene.
Directorul general - directorii celor trei direcţii şi şefii serviciilor în coordonarea subsecretarului de stat organizeazã, coordoneazã şi controleazã întreaga activitate sanitarã veterinarã.
4. Coordonatele acesteia sunt: Bulevardul Carol I nr. 24, sect. 3, etaj 1, cam. 90, tel. 0040-21-315.78.75, fax 0040-21-312.49.67, e-mail: ansv@m.ro sau ansv.disp@m.ro.
5. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã este condusã de un director general şi coordonatã de un subsecretar de stat.
B. COMISIA CENTRALĂ PENTRU EPIZOOTII ŞI SUPRAVEGHEREA CONTAMINĂRII RADIOACTIVE CHIMICE ŞI BIOLOGICE A PRODUSELOR VEGETALE ŞI ANIMALE
1. Instituitã prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 72/16.03.2001 .
2. Este organizatã în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.
3. Are urmãtoarele atribuţii: conform <>Ordonanţei Guvernului nr. 47/1994 , art. 15):
a) elaboreazã regulamente de apãrare pentru dezastrele produse în domeniul specific şi participã la elaborarea strategiei naţionale de apãrare împotriva dezastrelor;
b) elaboreazã planurile operative de apãrare, specifice;
c) îndrumã, controleazã şi activeazã modul de întocmire a planurilor de apãrare în teritoriu;
d) participã la elaborarea planurilor şi programelor generale de apãrare în caz de dezastru;
e) supune spre avizare Comisiei guvernamentale regulamente şi reglementãri specifice referitoare la prevenirea, intervenţia şi înlãturarea efectelor dezastrelor;
f) face anual propuneri Comisiei guvernamentale pentru asigurarea mijloacelor materiale şi financiare necesare organizãrii apãrãrii în cazuri de dezastru şi înlãturãrii efectelor dezastrelor;
g) prezintã anual rapoarte privind efectele eventualelor dezastre şi stadiul realizãrii mãsurilor de prevenire şi refacere;
h) informeazã operativ Comisia guvernamentalã asupra producerii dezastrelor, a efectelor acestora şi a mãsurilor întreprinse;
i) asigurã informarea opiniei publice prin mass-media asupra zonelor de risc potenţial, iminenţei producerii şi efectelor dezastrelor, precum şi a mãsurilor luate;
j) propun mecanisme şi instrumente de control social al riscurilor care pot genera dezastre, precum şi metode de identificare şi evaluare a riscurilor.
4. Coordonatele acesteia sunt: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, Bulevardul Carol I nr. 24, sect. 3, tel. 0040-21-315.78.75, fax 0040-21-312.49.67, e-mail: ansv@m.ro sau ansv.disp@m.ro.
5. Preşedintele Comisiei este ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor.
C. INSTITUTUL DE DIAGNOSTIC ŞI SĂNĂTATE ANIMALĂ
1. Regulamentul de organizare şi funcţionare este prevãzut în baza Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 475/10.11.2002 .
2. Are în structurã:
- Direcţia laboratoarelor centrale sanitare veterinare şi de referinţã naţionale;
- Direcţia de Integrare Europeanã, Programe şi Relaţii Internaţionale;
- Direcţia de Inspecţii Sanitare Veterinare de Frontierã;
- Direcţia Economicã - Financiarã;
3. Are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi specifice în relaţie cu febra aftoasã (Ord. 475/15.10.2002):
- coordoneazã tehnic, metodologic, controleazã şi verificã activitatea tehnicã a laboratoarelor sanitare veterinare de diagnostic de stat şi particulare, organizeazã verificarea capacitãţii de diagnostic prin testãri intra şi interlaboratoare cu seturi de probe de control, pentru care acordã calificative;
- elaboreazã şi difuzeazã în teritoriu instrucţiuni şi precizãri tehnice în domeniul sãu de activitate;
- verificã respectarea normei pentru buna practicã de laborator, Manualul calitãţii şi aplicarea Sistemului calitãţii pentru analizele de laborator efectuate;
- verificã metodele de diagnostic paraclinic rezultate din cercetarea ştiinţificã şi propune comisiei omologarea şi standardizarea lor pentru introducerea în practica de laborator;
- participã la verificarea calitãţii kiturilor de diagnostic şi la testarea clinicã a altor produse de uz veterinar în vederea înregistrãrii lor în România;
- investigheazã, elaboreazã şi asimileazã metode noi de diagnostic şi le perfecţioneazã pe cele existente;
- promoveazã metode noi de diagnostic în activitatea proprie şi în activitatea celorlalte laboratoare de profil din teritoriu;
- coordoneazã la scarã naţionalã activitatea de omologare şi standardizare a metodelor de diagnostic paraclinic veterinar;
- organizeazã instruirea periodicã a personalului de specialitate din laboratoarele sanitare veterinare de stat şi particulare, acordã calificative şi elibereazã certificate de instruire;
- ţine legãtura cu laboratoarele internaţionale de referinţã ale Oficiului Internaţional de Epizootii şi laboratoarele comunitare de referinţã, adoptã şi implementeazã metodele oficiale de analizã comunicate de acestea şi difuzeazã în teritoriu informaţiile primite;
- verificã periodic cunoştinţele tehnice ale specialiştilor de profil, şefilor de secţii şi de servicii precum şi ale şefilor laboratoarelor sanitare veterinare de stat, acordã calificative şi elibereazã certificate de atestare;
- participã la elaborarea şi realizarea prevederilor "Programului acţiunilor de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om şi protecţia mediului" prin investigaţii de laborator;
- participã împreunã cu alte organisme de specialitate la realizarea activitãţilor de protecţie şi bunãstare a animalelor;
- executã lucrãri de diagnostic care, prin complexitatea lor, nu pot fi efectuate de cãtre laboratoarele sanitare veterinare de stat, precum şi expertize şi contraexpertize de diagnostic dispuse de autoritãţi sau la solicitarea altor persoane fizice şi juridice;
- avizeazã, coordoneazã şi controleazã tehnic amenajarea şi dotarea Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi a laboratoarelor sanitare veterinare de stat cu aparaturã, reagenţi, kituri şi reactivi necesari pentru realizarea Programului de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului şi face propuneri corespunzãtoare la Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor;
- participã la întocmirea proiectelor de norme şi instrucţiuni tehnice specifice domeniului sãu de activitate;
- participã la întocmirea de programe sanitare veterinare de supraveghere, urgenţã şi asanare a unor boli la animale şi a celor transmisibile de la animale la om;
- participã la acţiunea de armonizare legislativã în domeniul sãnãtãţii animalelor, sãnãtãţii publice, igienei, bunãstãrii, protecţiei animalelor şi a mediului în vederea integrãrii în Uniunea Europeanã;
- înregistreazã, prelucreazã, interpreteazã şi transmite la Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã, datele tehnice primite de la direcţiile sanitare veterinare cuprinzând starea de sãnãtate a animalelor şi realizarea acţiunilor strategice;
- administreazã, coordoneazã şi controleazã activitatea inspectoratelor de poliţie sanitarã veterinarã de frontierã sub directa îndrumare a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare. Încadrarea cu personal a punctelor de inspecţie sanitarã veterinarã de frontierã se va face numai cu aprobarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, care va stabili condiţiile, tematica şi condiţiile de examinare;
- realizeazã amenajarea, întreţinerea şi dotarea punctelor de inspecţie veterinarã de frontierã;
- colecteazã, prelucreazã şi stocheazã pe calculator datele rezultate din domeniul sãu de activitate prin sisteme de prelucrare automatizatã a datelor (PAD);
- colaboreazã cu organisme de specialitate interne şi internaţionale şi cu alte organisme abilitate de lege în domeniul sãu de activitate;
- cerceteazã, produce şi supune omologãrii reagenţii utilizaţi în diagnostic, pe care îi foloseşte şi valorificã în condiţiile legii;
- acordã autorizaţie sanitarã veterinarã de funcţionare punctelor şi staţiilor de decontaminare din cadrul punctelor de inspecţie la frontierã, a cãror activitate a fost concesionatã de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei;
- participã la testele interlaboratoare organizate de Oficiul Internaţional de Epizootii sau Uniunea Europeanã.
4. Coordonatele acestuia sunt: str. Dr. Staicovici nr. 63, sect. 5, tel. 0040-21-410 12 99; 004021-410 13 90; 004-21-410 14 05; fax: 0040-21411 33 94; e-mail: office@idah.ro.
5. Este condus de un director general.

III. LA NIVEL JUDEŢEAN
A. COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC JUDEŢEAN
1. Instituit în baza <>Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cap. IV, art. 15 care precizeazã cã "pentru sprijinirea acţiunilor de luptã împotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului judeţean sau local (municipal, orãşenesc, comunal) se constituie comandamente epizootice" la aceste nivele.
2. Sunt constituite din "conducãtori ai unitãţilor de pe teritoriul respectiv şi alte persoane cãrora le revin sarcini în aplicarea mãsurilor transmise de la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor" prin Comandamentul Antiepizootic Central şi Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã, cu privire la combaterea bolilor. "Aceste comandamente rãspund de aplicarea tuturor mãsurilor pentru prevenirea şi lichidarea epizootiilor". "La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile judeţene şi al Municipiului Bucureşti pot suspenda operaţiunile de încãrcare şi descãrcare a animalelor, a produselor de origine animalã şi furajelor, în staţii de cale feratã, locuri de încãrcare-descãrcare, în mijloace de transport auto, porturi şi aeroporturi situate în zona de carantinã sau sã condiţioneze aceste operaţiuni de respectarea unor restricţii sanitare veterinare speciale". Aplicarea acestor mãsuri "se va face cu anunţarea organelor centrale care coordoneazã activitãţile de transport afectate".
3. Coordonatele acestuia sunt identice cu ale Consiliului Judeţean.
4. Preşedintele Comandamentului Antiepizootic Judeţean este prefectul judeţului.
B. COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU PREVENIREA DEZASTRELOR
1. Instituitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 , art. 11.
2. Este formatã din "specialişti din aparatul descentralizat al ministerelor şi din aparatul consiliilor judeţene, respectiv al Municipiului Bucureşti".
3. Are urmãtoarele atribuţii principale (<>Ordonanţa Guvernului nr. 47/1994 , cap. II, art. 16):
a) inventariazã şi supravegheazã sursele potenţiale de producere a dezastrelor;
b) coordoneazã pregãtirea populaţiei pe localitãţi, instituţii, agenţi economici şi cartiere de locuinţe privind prevenirea, protecţia şi intervenţia în caz de dezastru;
c) stabileşte şi asigurã funcţionarea sistemului informaţional pe plan local pentru alarmare în caz de dezastru;
d) elaboreazã planurile judeţene de protecţie şi intervenţie în cazul dezastrelor şi aprobã planurile localitãţilor şi ale agenţilor economici;
e) urmãresc punerea în aplicare a mãsurilor de apãrare împotriva dezastrelor;
f) asigurã culegerea de informaţii şi transmiterea fluxului informaţional din teritoriu spre comisiile centrale specializate pe tipuri de dezastre;
g) formuleazã propuneri cu privire la constituirea şi utilizarea rezervelor materiale şi a mijloacelor pentru intervenţie, pãstrarea şi refacerea lor prin aprovizionare curentã şi, dupã caz, clasarea sau casarea la depãşirea termenelor de funcţionare sau de valabilitate, în limita fondurilor anuale alocate în acest scop;
h) asigurã informarea populaţiei asupra iminenţei producerii unor dezastre, precum şi a mãsurilor luate pentru limitarea efectelor acestora;
i) organizeazã, dupã producerea dezastrelor, echipe de specialişti pentru inventarierea, expertizarea şi evaluarea rapidã a efectelor şi a pagubelor produse, în vederea comunicãrii acestora comisiilor centrale specializate pe tipuri de dezastre, şi Comisiei guvernamentale de apãrare împotriva dezastrelor şi iau sau propun mãsuri pentru asigurarea funcţiilor vitale.
4. Coordonatele acesteia sunt similare cu ale Consiliului Judeţean
5. Preşedintele Comisiei Judeţene pentru Prevenirea Dezastrelor este prefectul.
C. DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ JUDEŢEANĂ ŞI RESPECTIV A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI
1. Este instituitã prin Ordinul ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 125/16.12.1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
2. Are în structurã:
a) laboratoarele sanitare veterinare judeţene;
b) administraţia veterinarã judeţeanã, reprezentatã prin:
- serviciul antiepizootic;
- serviciul de igienã şi sãnãtate publicã veterinarã;
- serviciul de poliţie sanitarã veterinarã;
- serviciul financiar-contabil investiţii.
3. Are urmãtoarele atribuţii şi responsabilitãţi: (Ord. nr. 125/1998, art. 33)
a) laboratoarele sanitare veterinare judeţene cu responsabilitãţi pentru planificarea, monitorizarea şi controlul acţiunilor de supraveghere, prelevarea de probe şi transportul acestora la Laboratorul Naţional de Referinţã din IDSA;
b) la nivelul administraţiei se organizeazã Centrul Local de Luptã contra Febrei Aftoase, dar împreunã cu specialişti din laboratorul judeţean constituie Grupul de Experţi Local;
c) directorul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a Municipiului Bucureşti este secretarul Comandamentului Antiepizootic Judeţean.

IV. LA NIVEL LOCAL
A) COMANDAMENTUL ANTIEPIZOOTIC LOCAL
1. Instituit prin <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare ulterioare, cap. III, art. 15.
2. Are componenţa similarã cu Comandamentul Antiepizootic Judeţean, la nivel local.
3. Are atribuţii şi responsabilitãţi similare cu ale Comandamentului Antiepizootic Judeţean, la nivel local.
4. Coordonatele acestora sunt similare cu ale consiliului municipal, orãşenesc sau comunal.

V. CELULA DE CRIZĂ pentru febra aftoasã
1. Se activeazã şi se reuneşte ori de câte ori existã o suspiciune de febrã aftoasã şi rãmâne operaţionalã pânã la ridicarea mãsurilor de carantinã şi repopularea exploataţiilor.
2. Activarea celulei de crizã se efectueazã de cãtre subsecretarul de stat care coordoneazã Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã.
3. Aceasta are ca principalã atribuţie stabilirea, la suspiciunea de febrã aftoasã şi la confirmarea bolii, împreunã cu Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase, a:
a) mãsurilor specifice veterinare, pe care le pune în aplicare prin Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase şi centrele locale de luptã contra febrei aftoase;
b) mãsurilor generale nespecifice, de combatere a bolii în focar şi de prevenire a difuzãrii din focar, pe care le pune în aplicare prin "Comandamentul Antiepizootic Central" şi comandamentele antiepizootice judeţene şi locale şi prin "Comisia Centralã de Apãrare împotriva Dezastrelor", "Comisia Centralã de Apãrare împotriva Epizootiilor, Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale" şi comisiile judeţene de apãrare împotriva dezastrelor;
c) Celula de crizã se organizeazã la nivelul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;
d) Coordonatele acesteia sunt: Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, Bulevardul Carol I nr. 24, sect. 3, etaj 1, tel. 0040-21-315.78.75, fax 0040-21-312.49.67, e-mail: ansv@m.ro sau ansv.disp@m.ro.

VI. CENTRUL NAŢIONAL DE LUPTĂ CONTRA FEBREI AFTOASE
1. Are ca principale responsabilitãţi:
a) stabilirea, împreunã cu celula de crizã, a mãsurilor specifice veterinare, pentru elucidarea suspiciunii de febrã aftoasã şi a celor ce sunt necesare dupã confirmarea bolii, precum şi a mãsurilor nespecifice generale, de combatere a febrei aftoase;
b) monitorizeazã, urmãreşte şi controleazã punerea în aplicare a mãsurilor specifice veterinare, împreunã cu centrele locale de luptã contra febrei aftoase;
c) elaboreazã şi îmbunãtãţeşte strategia de intervenţie în caz de necesitate pentru febra aftoasã;
d) elaboreazã şi realizeazã în practicã programul de instruire a centrelor locale de luptã contra febrei aftoase şi a grupelor de experţi de la nivel central şi local privind conduita de abordare în cazul unei situaţii de necesitate create de febra aftoasã;
e) informeazã celula de crizã, conducerea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare şi celelalte structuri centrale de luptã contra febrei aftoase asupra evoluţiei bolii;
f) asigurã şi gestioneazã materialele necesare la nivel central şi la nivelul centrelor locale de luptã contra febrei aftoase;
g) stabilirea şi gestionarea necesarului de vaccin în caz cã se aplicã vaccinarea antiaftoasã de necesitate pentru controlul bolii;
h) coordonarea tuturor acţiunilor din prezentul program, pe teritoriul României.
2. La nivelul "Centrului Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase", trebuie sã existe:
a) mijloace de comunicare - computere, telefoane fixe şi mobile, fax-uri, ale cãror coordonate trebuie cunoscute de centrele locale de luptã contra febrei aftoase, de cãtre celula de crizã şi de grupele de experţi centrali şi locali;
b) lista cu numele, adresa, numãrul de telefon, fax, calificarea şi experienţa în combaterea bolilor din lista A a Oficiul Internaţional de Epizootii a persoanelor responsabile de la centrele locale şi toate structurile centrale, judeţene şi locale implicate în controlul febrei aftoase.
VII. CENTRELE LOCALE DE LUPTĂ CONTRA FEBREI AFTOASE
1. Centrele locale de luptã contra febrei aftoase au urmãtoarele responsabilitãţi:
a) impun, monitorizeazã, urmãresc şi controleazã punerea în aplicare a:
- mãsurilor specifice veterinare impuse de "Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase" prin intermediul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
- mãsurilor generale nespecifice impuse de "Comandamentul Antiepizootic Central", prin comandamentele antiepizootice judeţene şi locale (municipale, orãşeneşti, comunale) şi de "Comisia Centralã de Apãrare împotriva Dezastrelor" şi "Comisia de Apãrare contra Epizootiilor, Contaminãrii Radioactive, Chimice şi Biologice a Produselor Vegetale şi Animale" prin comisiile judeţene de apãrare contra dezastrelor;
b) coordonarea tuturor acţiunilor cuprinse în prezentul program de alertã şi de intervenţie, pe raza judeţului respectiv;
c) definirea unei exploataţii ca fiind contaminatã, dupã consultarea cu grupurile de experţi centrali şi locali şi cu Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase;
d) autorizarea mişcãrilor de animale, oameni şi alte materiale ce pot constitui vectori ai virusului febrei aftoase;
e) organizarea transportului şi tãierea sau uciderea animalelor bolnave, a celor suspecte de îmbolnãvire şi a celor suspecte de contaminare şi ulterior a celorlalte animale din speciile sensibile;
f) impunerea, urmãrirea şi controlul efectuãrii dezinfecţiilor şi dezinsecţiilor, dezinfecţia spaţiilor de cazare şi a incintelor, precum şi a mijloacelor de transport, a ustensilelor şi echipamentelor dintr-o exploataţie contaminatã cu virusul febrei aftoase ori dezinfecţia unor subproduse obţinute în focar;
g) stabilirea zonei de protecţie şi a zonei de supraveghere, nominalizând limitele, cãile de acces şi punctele de control din aceste zone, planul deplasãrilor de animale în interiorul acestor zone, interzicerea accesului de animale din exteriorul acestor zone, organizarea aglomerãrilor temporare de animale, ecarisarea, colectarea şi procesarea animalelor moarte sau ucise şi a deşeurilor animaliere;
h) asigurarea legãturii cu autoritãţile locale - poliţie, primãrii, prefecturi - nominalizate pentru impunerea mãsurilor de carantinã de gradul I;
i) sensibilizarea crescãtorilor, medicilor veterinari, celor care intervin în exploataţii din domeniul public sau privat, populaţiei rurale prin exploatarea tuturor suporturilor mediatice, recomandând drumul de parcurs pe lângã organismele din teren (administraţia judeţeanã, serviciile veterinare, laboratoarele veterinare, asociaţiile de crescãtori de animale);
j) evaluarea şi participarea la întocmirea planului judeţean de alertã şi intervenţie de urgenţã în caz de febrã aftoasã prin:
- analiza factorilor şi situaţiilor particulare ce implicã un risc de propagare a unei epizootii;
- adaptarea planului naţional cadru de alertã şi intervenţie de necesitate în caz de febrã aftoasã la particularitãţile judeţene şi locale;
- aprobarea planului judeţean de alertã şi intervenţie în caz de necesitate pentru febra aftoasã;
k) evaluarea costurilor directe şi indirecte induse de un focar de boalã susţinute de bugetul public, a celor suportate de crescãtori sau de asociaţiile de crescãtori;
l) în caz de existenţã a unui focar de boalã acesta se reuneşte frecvent pentru a face bilanţul acţiunilor întreprinse şi a emite noi abordãri ce trebuie sã conducã la eliminarea focarului;
m) dupã un focar de febrã aftoasã, acesta se reuneşte pentru a face bilanţul acţiunilor, al prejudiciilor, al sancţiunilor şi al punctelor slabe ce trebuie corijate (evaluarea şi controlul punctelor critice);
n) instruirea trimestrialã a posturilor de comandament fix şi operaţional şi a grupelor de experţi privind febra aftoasã.
2. La nivelul centrelor locale de luptã contra febrei aftoase, localizate la nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti trebuie sã existe:
a) mijloace de comunicare: computere, telefoane fixe şi mobile, fax cu linie directã cu Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase;
b) mijloace de deplasare în teritoriu;
c) sistem informatizat de colectare, procesare şi stocare a datelor;
d) o hartã a teritoriului, în detaliu;
e) lista unitãţilor ce trebuie contactate la o suspiciune de febrã aftoasã (abatoare, servicii de însãmânţãri artificiale, fabrici de lapte, pieţe judeţene, autoritãţi locale - poliţie, primãrie, vamã, prefecturi, medicii veterinari de liberã practicã, reţelele de transport animale şi produse animaliere şi de origine animalã, serviciul de recoltare a pieilor, societãţile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, fabricile de preparate din carne, unitãţi ale M.A.N., unitãţile de ecarisare, aglomerãrile temporare de animale, parcurile şi rezervaţiile naturale de animale);
f) un plan de intervenţie, mijloace de informare mass-media;
g) stoc de materiale şi echipament de intervenţie, conform anexei nr. 1;
3. La nivelul Centrului Local de Luptã contra Febrei Aftoase se organizeazã douã grupuri:
a) postul de comandament fix - localizat la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
b) postul de comandament operaţional - implantat lângã exploataţia contaminatã.
4. La nivelul prefecturii se organizeazã o celulã de informare ce are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) preia toate informaţiile referitoare la situaţia din focar de la serviciile veterinare şi de la postul de comandament fix;
b) rãspunde la apelurile populaţiei şi ale mass-media;
c) pentru a fi difuzate toate informaţiile furnizate mass-media trebuie sã aibã girul tehnic al serviciilor veterinare şi aprobarea prefectului;

POSTUL DE COMANDAMENT FIX
1. Postul de comandament fix are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) centralizarea tuturor informaţiilor, în special a celor provenite de la diferite instituţii şi organisme implicate în gestionarea focarului şi din anchetele epizootologice;
b) analizarea datelor şi identificarea punctelor critice;
c) evaluarea situaţiei şi evoluţia focarului;
d) definirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, împreunã cu posturile de dezinfecţie şi de control;
e) contactarea primãriei situate în zona de supraveghere pentru instituirea mãsurilor de cãtre postul de comandament operaţional;
f) pregãtirea deciziilor administraţiei locale;
g) asigurarea transmiterii, urmãririi şi execuţiei deciziilor "Comandamentului Antiepizootic Judeţean" şi local şi ale "Comisiei Judeţene de Apãrare împotriva Dezastrelor";
h) întocmirea raportului epizootic şi a altor rapoarte;
i) ţinerea la zi a bilanţului mijloacelor materiale, financiare şi de personal angajate în focarul de boalã;
2. Acest post este localizat la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti.
3. Acest post are coordonatele direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti.

POSTUL DE COMANDAMENT OPERAŢIONAL
1. Postul de comandament operaţional are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) colectarea datelor privind importanţa focarului şi evoluţia bolii, evaluarea prejudiciilor produse de prezenţa acesteia, reacţiile vecinilor, starea de spirit a crescãtorilor şi a celor care intervin în focar;
b) organizarea şi dirijarea operaţiunilor veterinare şi de supraveghere, veghind la efectuarea acestora;
c) asigurarea cã echipele specializate (grupele de experţi centrali şi locali) pot, la sfârşitul zilei:
- sã se decontamineze;
- sã evalueze acţiunile întreprinse în timpul zilei;
- sã primeascã informaţiile necesare pentru a doua zi;
d) angajarea tuturor mijloacelor disponibile pentru eliminarea focarului;
e) ţinerea la zi a tabloului operaţiunilor de pus în aplicare;
f) solicitarea de noi mijloace de intervenţie;
g) contactarea postului de comandament fix pentru a-i furniza informaţiile necesare, pentru a-i transmite solicitãrile de noi mijloace materiale, financiare şi de personal;
h) punerea în aplicare a dispoziţiilor "Comandamentului Antiepizootic Judeţean" şi local şi ale "Comisiei Judeţene de Apãrare împotriva Febrei Aftoase" transmise prin intermediul postului de comandament fix.
2. Postul de comandament operaţional este situat în zona de supraveghere a focarului şi conlucreazã strâns cu echipele de experţi ce activeazã în zona de protecţie a focarului.
3. Postul de comandament operaţional trebuie sã dispunã de:
a) o salã de lucru;
b) o magazie care sã se poatã închide cu cheie;
c) un local pentru repararea materialelor;
d) un loc de decontaminare cu duş şi maşinã de spãlat;
e) un loc de odihnã;
f) un loc pentru spãlarea şi dezinfecţia vehiculelor;
g) echipamente: post de telefon şi materiale radio pentru legãtura cu poliţia şi jandarmeria, cu pompierii, cu primãria şi prefectura;
h) pompe de curãţenie mecanicã cu apã sub presiune;
i) substanţe letale şi alte mijloace de ucidere a animalelor;
j) panouri de avertizare;
k) mijloace de deplasare;
l) materiale de recoltare a probelor (conform anexei);
m) mijloace transport carcase de animale;
n) materiale de biroticã;
o) avize speciale pentru mãsuri restrictive;
p) avize de afişare şi informare a publicului.
4. Postul de comandament operaţional trebuie sã aibã în stoc:
- echipament de protecţie complet, cizme, mãnuşi de cauciuc, combinezoane, şosete, chiloţi, bonete, bluze groase în trei exemplare: una pentru focar, una pentru ancheta epizootologicã şi una de schimb;
- materiale de contenţie, pentru prelevare de probe şi pentru abatorizarea animalelor;
- materiale şi produse pentru spãlare şi dezinfecţie.
5. Postul de comandament operaţional ţine un registru unde sunt consemnate sistematic:
a) dispoziţiile transmise de postul de comandament fix;
b) informaţiile furnizate de grupele de experţi;
c) informaţiile transmise postului de comandament fix;
d) dispoziţiile transmise grupelor de experţi;
e) solicitãrile de resurse materiale şi de personal ale grupelor de experţi.
Centrele locale de luptã contra febrei aftoase sunt trimestrial instruite la nivelul "Centrului Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase" privind:
a) responsabilitãţile grupului de experţi centrali;
b) responsabilitãţile grupului de experţi locali;
c) responsabilitãţile postului de comandament fix;
d) responsabilitãţile postului de comandament operaţional;
e) procedurile de anunţare şi notificare a suspiciunii de boalã;
f) procedurile de stamping-out şi ucidere a animalelor;
g) procedurile de ecarisare, colectare şi procesare a cadavrelor animalelor ucise şi a deşeurilor animale;
h) procedurile de dezinfecţie, deratizare, dezinsecţie şi de decontaminare a echipamentelor şi utilajelor;
i) procedurile de prelevare de probe, prelucrarea şi transmiterea probelor la "Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Febra Aftoasã".

VIII. GRUPELE DE EXPERŢI sunt constituite:
A) la nivel central
B) la nivel local
A) GRUPUL DE EXPERŢI CENTRAL este constituit din:
1. ECHIPA DE EPIDEMIOLOGI este formatã pentru fiecare din speciile receptive din:
a) şeful Secţiei de Epidemiologie, Analizã de Risc, Statisticã şi Prognozã Sanitarã Veterinarã din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã;
b) responsabilul pentru specia respectivã din cadrul A.N.S.V.;
c) specialist din partea Direcţiei de Poliţie Sanitarã Veterinarã din A.N.S.V.
Echipa de epidemiologi are urmãtoarele responsabilitãţi:
a) în cazul unui focar primar, sã conducã imediat ancheta epizootologicã care sã realizeze o evaluare detaliatã a riscului indus de focar;
b) în timpul evoluţiei bolii şi a controlului acesteia, se ocupã de problemele particulare ce apar şi acordã asistenţã directorului general al A.N.S.V. pentru evaluarea situaţiei;
c) permanent efectueazã expertizarea riscului potenţial în relaţie cu febra aftoasã şi dezvoltã noi strategii de control al bolii;
d) instruieşte şi asistã structurile locale şi centrale implicate în lichidarea unui focar de febrã aftoasã privind mãsurile în caz de necesitate.
2. ECHIPA DE SPECIALIŞTI DE SĂNĂTATE ANIMALĂ constituitã din:
a) responsabilul pentru specia respectivã din cadrul I.D.S.A.;
b) un specialist din cadrul secţiei de "Virusologie" din I.D.S.A.
Echipa de specialişti de sãnãtate animalã se deplaseazã la nivelul postului de comandament operaţional pentru a evalua:
a) situaţia în exploataţia contaminatã;
b) numãrul şi speciile de animale susceptibile şi din alte specii; metodele de creştere;
c) numãrul animalelor clinic afectate şi estimarea "vârstei" celor mai vechi leziuni;
d) prelevarea de probe de la animale cu forme clinice, prelucrarea şi trimiterea acestora la "Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Febra Aftoasã" prin grija postului de comandament fix de la direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã;
e) evaluarea dimensiunii şi localizãrii exploataţiei contaminate şi relaţiile cu alte exploataţii;
f) mişcãrile recente (de animale din speciile susceptibile şi de personal) cãtre şi din exploataţia în cauzã.

B) GRUPUL DE EXPERŢI LOCALI
1. Grupul de experţi locali este constituit din specialişti din structura direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti, serviciile veterinare private locale şi alte persoane ajutãtoare specializate pe diferite domenii
2. Grupul de experţi locali este constituit din cinci echipe de experţi
a) echipa de epidemiologi;
b) echipa de screening;
c) echipa de trasabilitate;
d) echipa de stamping-out şi evaluare;
e) echipa de instruire;
f) alţi experţi.
a) ECHIPA DE EPIDEMIOLOGI ESTE FORMATĂ DIN:
- şeful serviciului antiepizootic de la nivelul direcţiei sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
- un reprezentant al serviciilor private locale; medicul veterinar de stat care are responsabilitatea pentru exploataţia respectivã;
Echipa de epidemiologi lucreazã împreunã şi sub coordonarea echipei de epidemiologi de la nivel central;
Echipa de epidemiologi evalueazã eficienţa acţiunilor de dezinfecţie şi dezinsecţie;
Echipa de epidemiologi are urmãtoarele responsabilitãţi: pe baza informaţiilor furnizate de echipa de specialişti de sãnãtate animalã şi de echipa de trasabilitate, combinate cu informaţiile primite despre exploataţiile din jur - asistã postul de comandament operaţional asupra:
● posibilei origini a infecţiei;
● perioadei iniţiale de contaminare a exploataţiei;
● punctelor de risc din exploataţia contaminatã şi riscul pentru exploataţiile din apropiere, ţinând cont de rãspândirea agentului etiologic pe calea aerului sau prin mişcãri de animale infectate;
● determinãrii limitelor de posibilã rãspândire a agentului febrei aftoase
b) ECHIPA DE SCREENING este formatã din specialişti de la direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti.
● screening-ul de inventariere - se executã la începutul fazei de prealertã, pentru a avea o evaluare exactã a rãspândirii virusului în zona de protecţie, cât de repede posibil şi inventarierea numãrului de animale din aceastã zonã;
● screening-ul în perioada de suspiciune şi control - se efectueazã pentru a avea o situaţie exactã a animalelor moarte, ucise, suspecte de boalã, suspecte de contaminare şi a animalelor nereceptive din zona de protecţie;
● screening-ul final: realizarea screening-ului serologic în fermele din zona de protecţie şi zona de supraveghere. Aceasta este obligatorie pentru a motiva ridicarea mãsurilor de carantinã.
c) ECHIPA DE TRASABILITATE - realizeazã, în funcţie de mişcãrile de animale vii, produse animaliere şi de origine animalã, persoane, furaje şi alte materii şi materiale ce pot constitui purtãtori de virus aftos şi în funcţie de perioada maximã a posibilei contaminãri:
● trasabilitatea "amonte" şi
● trasabilitatea "aval" de exploataţia contaminatã, în timp şi spaţiu, pentru a evalua posibilele contacte ale exploataţiei înainte de perioada de contaminare, în perioada de incubaţie şi dupã suspiciunea bolii în exploataţie;
● ţine sub observaţie exploataţiile "de contact" şi toate exploataţiile suspecte pânã la eliminarea suspiciunii de febrã aftoasã;
● recolteazã probele necesare examenului de laborator şi utilizeazã probele prelevate din exploataţia contaminatã pentru a determina originea virusului febrei aftoase prin metode de biotehnologie şi lungimea perioadei între contaminare, suspiciune şi diagnostic;
d) ECHIPA DE STAMPING-OUT ŞI EVALUARE are urmãtoarele responsabilitãţi:
● coordoneazã uciderea animalelor susceptibile din exploataţia contaminatã;
● determinã valoarea animalelor, a furajelor, a ustensilelor şi a altor materiale ce se supun distrugerii;
● determinã valoarea produselor de origine animalã ce se distrug;
● supervizeazã prima dezinfecţie, dezinfecţiile periodice şi controleazã eficienţa dezinfecţiei şi a dezinsecţiei finale.
e) ECHIPA DE INSTRUIRE realizeazã instruirea personalului din focar privind depistarea şi aplicarea mãsurilor de control al bolii.
Grupul de experţi locali realizeazã, de asemenea:
a) întocmirea, împreunã cu şeful centrului local de luptã contra febrei aftoase, a raportului epizootic periodic;
b) avizarea recoltãrilor de probe în zonele de protecţie şi de supraveghere.
Raportul epizootic trebuie sã conţinã:
a) situaţia în zona infectatã;
b) speciile de animale sensibile şi metodele de creştere;
c) numãrul de animale cu semne clinice, suspecte de boalã, suspecte de contaminare şi numãrul de cazuri;
d) detalii privind mãrimea şi amplasarea exploataţiei, relaţiile cu alte exploataţii, existenţa şoselelor naţionale ori a drumurilor principale în apropiere;
e) situaţia meteorologicã localã şi mijloacele de legãturã cu cea mai apropiatã staţie meteorologicã;
f) evaluarea necesitãţilor materiale şi de personal pentru punerea în aplicare a diferitelor mãsuri dispuse de postul de comandament operaţional.
Grupul de experţi locali este la dispoziţia postului de comandament operaţional.
În fiecare searã informeazã postul de comandament operaţional asupra:
a) evoluţiei focarului;
b) aplicarea dispoziţiilor primite;
c) aspectelor particulare apãrute;
d) solicitã resursele materiale şi de personal pentru urmãtoarele acţiuni;
e) preia de la postul de comandament operaţional dispoziţiile pentru a doua zi.

SECŢIUNEA IV

RESURSE DE PERSONAL

A. La nivelul Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare - va exista situaţia la zi nominalã şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru:
1. Comandamentul Antiepizootic Central.
2. Comisia Guvernamentalã de Apãrare împotriva Dezastrelor.
3. Comisia Centralã pentru Epizootii, Contaminare Radioactivã, Chimicã şi Biologicã a Produselor Vegetale şi Animale.
4. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã:
a) conducerea de coordonare (Subsecretar de Stat);
b) conducerea executivã - Director General;
- Director General Adjunct;
- directorii celor trei direcţii;
c) toţi specialiştii din A.N.S.V. şi funcţiile acestora.
5. Institutele centrale de profil:
a) conducerea;
b) toţi specialiştii din cele trei institute cu funcţia;
6. Celula de crizã.
7. Centrul Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase.
8. Grupul Naţional de Experţi:
a) Echipa de epidemiologi;
b) Echipa de specialişti de sãnãtate animalã.

B. La nivelul direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti va exista situaţia la zi nominalã şi coordonatele (telefon, fax, e-mail) pentru:
1. Comandamentul Antiepizootic Judeţean.
2. Comisia Judeţeanã pentru Prevenirea Dezastrelor.
3. Direcţia Sanitarã Veterinarã Judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti:
a) conducerea - director;
- director adjunct;
b) şefii de servicii - antiepizootic;
- de igienã şi sãnãtate publicã;
- de poliţie sanitarã veterinarã;
c) ceilalţi specialişti cu funcţia.
4. Centrul Local de Luptã contra Febrei Aftoase.
5. Grupul Local de experţi:
a) echipa de epidemiologi;
b) echipa de screening;
c) echipa de trasabilitate;
d) echipa de stamping-out şi evaluare;
e) echipa de instruire;
f) alţi experţi.

C. ACORDURI DE COLABORARE
1. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã trebuie sã elaboreze şi sã agreeze cu Colegiul Medicilor Veterinari din România acordul de colaborare ce implicã participarea directã a medicilor veterinari concesionari la toate acţiunile implicate de prezentul program.
2. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã trebuie sã efectueze demersurile necesare pentru ca România sã aibã în bãncile de vaccin din Europa, un stoc de intervenţie ce urmeazã a fi dimensionat.
3. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã trebuie sã elaboreze şi sã agreeze cu Colegiul Medicilor Veterinari sau Asociaţia Generalã a Medicilor Veterinari din România acordul de colaborare în caz de necesitate pentru febra aftoasã ce implicã participarea directã a medicilor particulari la toate acţiunile implicate de prezentul program.
4. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va încheia cu conducerile direcţiilor medicale din ministerele în care sunt organizate servicii veterinare protocoale privind implementarea particularã a prevederilor prezentului program în unitãţile cu animale ce aparţin acestor ministere.
5. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi direcţiile sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti au dreptul sã angajeze temporar personal calificat şi necalificat pentru punerea în aplicare operativã a mãsurilor specifice şi generale de control al bolii.

SECŢIUNEA V

PREVEDERI FINANCIARE

Prevederile legale financiare trebuie sã acopere necesitãţile de:
A. Personal;
B. Echipamente şi consumabile;
C. Tãierea, uciderea, transportul cadavrelor, carcaselor şi deşeurilor, transportul şi distrugerea materialelor contaminate;
D. Curãţare, sanitaţie, dezinfecţie, dezinsecţie;
E. Plãţi de compensare a deţinãtorilor de animale;
F. Identificarea animalelor;
G. Vaccinare de necesitate;
H. Plata orelor suplimentare efectuate de personalul cu competenţe în eradicarea focarului;
I. Plata medicilor veterinari privaţi şi concesionari implicaţi în eradicarea focarului;
J. Plata personalului ajutãtor angajat temporar pentru aplicarea mãsurilor dispuse.
Baza legalã pentru prevederile financiare a fost precizatã la secţiunea I.
Prin <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 , republicatã cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se prevede la art. 19 faptul cã: "în cazul acţiunilor de importanţã deosebitã ce se întreprind pentru lichidarea rapidã a focarelor de boli transmisibile, prin sacrificarea unor animale şi prin alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea difuzãrii epizootiilor şi pentru apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale, se acordã despãgubiri, proprietarilor animalelor sacrificate sau altfel afectate, indiferent dacã animalele respective sunt asigurate sau nu".
Sacrificarea unor animale şi alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea epizootiilor şi apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale, în cazul acţiunilor de importanţã deosebitã prevãzute la alin. (1), se aprobã în condiţiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
Proprietarii de animale care nu au anunţat fãrã întârziere îmbolnãvirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave şi cei care nu au respectat mãsurile stabilite de autoritãţile sanitare veterinare, nu au drept la despãgubiri.
Plata despãgubirilor se face din fondurile prevãzute pentru combaterea epizootiilor, la valoarea de înlocuire la preţul pieţei a animalului sacrificat, dupã caz, la suma pierderii suferite de proprietar prin redarea, indisponibilizarea ori afectarea în alt fel a animalului, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarelor de boalã sau de asanare a acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Suma pierderii suferite de proprietar prin sacrificarea, redarea, indisponibilizarea ori afectarea în alt fel a animalului la data când a avut loc acţiunea de lichidare sau de asanarea a focarului de boalã se stabileşte de o comisie de apreciere, constituitã din medicul veterinar de stat al circumscripţiei sanitare veterinare teritoriale, un specialist de la Centrul local de consultanţã agricolã, un specialist de la Oficiul de reproducţie şi selecţie a animalelor, agentul agricol, primarul localitãţii sau reprezentantul acestuia.
Valoarea de înlocuire a animalului se stabileşte în funcţie de valoarea geneticã, zootehnicã, sex, vârstã, greutate, starea fiziologicã, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare sau de asanare a focarului de boalã.
Prin <>Legea nr. 381 din 13 iunie 2002 privind acordarea despãgubirilor în caz de calamitãţi naturale în agriculturã se prevede, la cap. I art. 1, cã "sunt considerate calamitãţi naturale pierderile cantitative şi calitative şi/sau sacrificarea de necesitate a animalelor, produse printr-o manifestare distructivã a bolilor".
La art. 2 al aceleiaşi legi se prevede cã "Nominalizarea şi încadrarea în categoria bolilor care genereazã calamitãţi naturale la plante şi animale se realizeazã de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor", febra aftoasã fiind inclusã în aceastã categorie.
La art. 4 al legii menţionate se precizeazã cã "Pentru aplicarea prevederilor prezentei legi, prin bugetul de stat se va aloca Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor o sumã destinatã despãgubirii producãtorilor agricoli", "ca urmare a efectelor negative ale fenomenelor naturale şi ale bolilor prevãzute la art. 2".
La <>art. 5 al Legii nr. 381/2002 se prevede cã "Plata despãgubirii producãtorilor agricoli, persoane fizice sau juridice, pentru calamitãţile naturale produse de fenomenele naturale şi bolile prevãzute la art. 2 se efectueazã numai pentru animalele care au fost asigurate de cãtre societãţile de asigurare şi asigurare-reasigurare".
Conform art. 8 al aceleiaşi legi, "Despãgubirile se acordã producãtorilor agricoli pentru animale," şi "despãgubirea reprezintã maximum 80% din valoarea de asigurare".
Conform <>art. 9 al Legii nr. 381/2002 , "Constatarea pagubelor se face în prezenţa producãtorului agricol afectat şi a unei comisii numite de prefectul judeţului".
Prin <>Hotãrârea de Guvern nr. 614/1993 privind aprobarea "Programului de asanare a efectivelor de animale purtãtoare de boli transmisibile la om şi refacerea şeptelului", se prevede cã "se aprobã acţiunile cuprinse în programul de asanare a efectivelor de animale purtãtoare de boli transmisibile la om şi refacerea şeptelului şi modul de utilizare a sumelor prevãzute în acest scop în fondul special pentru agriculturã, constituit potrivit Legii bugetului".
Prin acest act normativ se specificã faptul cã "se suportã în totalitate de la bugetul statului cheltuielile pentru acţiunile de combatere a bolilor epizootice la animale, pãsãri şi albine, boli cu caracter epizootic, precum şi cele care au evoluat sau care au fost eradicate pe teritoriul ţãrii (.... febra aftoasã produsã de tipuri clasice de virus)".
"Toate operaţiunile privind asanarea efectivelor de animale de boli transmisibile şi despãgubirea acestora din fondurile special constituite pentru agriculturã se face în conformitate cu Legea bugetului şi respectarea prevederilor din <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 " şi a "Normelor metodologice privind finanţarea cheltuielilor pentru combaterea bolilor la animale" elaborate de Ministerul Agriculturii şi alimentaţiei cu nr. 41540/4.08.1993 şi Ministerul Finanţelor nr. 5415/3.09.1993 cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
<>Hotãrârea de Guvern nr. 614/1993 privind "Programul de supraveghere, prevenire, combatere şi asanare a bolilor la animale şi a celor transmisibile de la animale la om precum şi de refacere a şeptelului", cu modificãrile şi completãrile ulterioare prevede la pct. I A:
A. Realizarea integralã a acţiunilor de supraveghere şi depistare a vaccinãrilor obligatorii şi de necesitate, în cazul apariţiei unor epizootii, se asigurã din fonduri bugetare cu respectarea "Normelor metodologice nr. 5.415/1993 privind finanţarea cheltuielilor pentru combaterea bolilor la animale" elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
B. Operaţiunile şi acţiunile cuprinse în normele sanitare veterinare privind profilaxia şi combaterea bolilor epizootice şi a zoonozelor de la capitolul "Cheltuieli materiale pentru combaterea epizootiilor" se realizeazã cu respectarea normelor metodologice comune ale Ministerului Finanţelor şi Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, prevãzute la lit. A.
C. Acţiunile de asanare se realizeazã de cãtre proprietarii animalelor şi pãsãrilor prin tãierea sau uciderea animalelor şi a pãsãrilor concentrate în ferme, centre de izolare, precum şi a celor din gospodãriile populaţiei, inclusiv prin efectuarea tuturor lucrãrilor necesare acestor operaţiuni, potrivit legii, în cazul apariţiei febrei aftoase.
Aprobarea acţiunilor care se realizeazã pentru asanarea efectivelor de animale purtãtoare de boli transmisibile la om, în cazul apariţiei febrei aftoase, este datã de Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, de cãtre direcţiile sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti sau de cãtre medicul veterinar de stat, dupã caz.
D. Acţiunile de asanare prevãzute la lit. C se realizeazã sub supravegherea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare din Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, a direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi a municipiului Bucureşti, a circumscripţiilor sanitare veterinare teritoriale.
II. "În vederea refacerii şeptelului, din creditele bugetare alocate prin Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, la capitolul "Cheltuieli materiale pentru combaterea epizootiilor", se plãtesc despãgubiri - în afara celor cuvenite prin asigurãri şi a sumelor recuperate prin valorificarea produselor şi subproduselor de la animalele tãiate, moarte sau ucise - celor care înregistreazã daune în urma tãierii, morţii sau uciderii animalelor".
Beneficiazã de despãgubiri, potrivit legii, persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate, şi persoanele fizice deţinãtoare de animale, care au suferit pagube în cazul aplicãrii acţiunilor de importanţã deosebitã ce se întreprind pentru lichidarea rapidã a focarelor de boli transmisibile, cuprinse la pct. 1 lit. C din prezenta anexã, şi a celor prevãzute în normele metodologice comune ale Ministerului Finanţelor şi Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza documentaţiei întocmite de autoritatea sanitarã veterinarã de stat. În cazul lichidãrii rapide a focarelor de boli transmisibile, despãgubirile se acordã indiferent dacã animalele sunt asigurate sau nu.
III. Prin acţiuni de importanţã deosebitã se înţelege mãsurile care se aplicã pentru lichidarea focarelor şi pãstrarea teritoriului ţãrii liber de boli cu mare difuzabilitate la animale şi a celor transmisibile de la animale la om (tuberculozã, leucozã enzooticã bovinã, rabie, trichinelozã şi alte boli); prin lichidarea rapidã a focarelor de boli transmisibile se înţelege tãierea sau uciderea animalelor diagnosticate ca fiind bolnave (abataj sanitar), operaţiuni de profilaxie zoosanitarã efectuate sub supravegherea administraţiei şi autoritãţii veterinare de stat, precum şi alte mãsuri ce se impun pentru prevenirea difuzãrii epizootiilor şi apãrarea sãnãtãţii efectivelor de animale.
Prin acordurile pe care trebuie sã le perfecteze administraţia veterinarã centralã a României cu Colegiul Medicilor Veterinari din România şi cu Asociaţia Medicilor Veterinari Privaţi trebuie sã fie stipulate:
a) obligativitatea participãrii medicilor veterinari concesionari şi privaţi (particulari) la implementarea procedurilor "Planului Naţional de Alertã şi Intervenţie de necesitate pentru Febra Aftoasã";
b) modalitãţi de platã pentru acţiunile întreprinse de acestea.
De asemenea, în contextul temeiului legal privind legislaţia muncii, trebuie prevãzute modalitãţile de platã pentru orele suplimentare şi modalitãţile de platã pentru personalul necalificat angajat temporar pentru punerea în aplicare a mãsurilor planului menţionat.
Trebuie sã fie prevãzutã decontarea cheltuielilor auxiliare determinate de repararea sau înlocuirea unor utilaje şi echipamente utilizate în focarul de boalã.
Autoritatea veterinarã centralã a României va cuantifica cheltuielile grevate de dotarea Centrului Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase şi a centrelor locale de Luptã Împotriva Febrei Aftoase cu toate echipamentele, utilajele şi materialele necesare ce trebuie sã existe şi sã rãmânã în permanenţã la aceste nivele.

SECŢIUNEA VI

RESURSE DE ECHIPAMENTE ŞI ALTE FACILITĂŢI MATERIALE

A) FACILITĂŢI MATERIALE
Din moment ce controlul febrei aftoase depinde de disponibilizarea imediatã a unui set de echipamente, utilaje şi materiale, la nivelul Centrului Naţional de Luptã contra Febrei Aftoase şi la nivelul centrelor locale de luptã contra febrei aftoase trebuie sã existe, suplimentar de cele deja menţionate, urmãtoarele:
● echipament de protecţie;
● dezinfectante eficiente faţã de virusul febrei aftoase, detergenţi şi sãpun;
● pompe de curãţare şi dezinfecţie, lopeţi, razuri;
● personal instruit pentru uciderea animalelor şi substanţe letale;
● echipament de necropsie şi de prelevare de probe;
● afişe şi pancarte de avertizare ori de interzicere;
● hãrţi detaliate;
● echipament de vaccinare.
B) ACCES
Medicii veterinari care au responsabilitatea punerii în aplicare a mãsurilor specifice şi a celor generale trebuie sã aibã acces la:
1. Vehicule;
2. Combustibili;
3. Utilaje de dezgropare şi îngropare;
4. Aruncãtori cu flãcãri (pentru sterilizarea metalelor);
5. Echipament de pulverizare şi alte mijloace de sanitaţie.
C) MIJLOACE DE TRANSPORT A CARCASELOR ŞI A DEŞEURILOR
Dacã nu existã posibilitatea ca deşeurile, cadavrele şi carcasele de animale tãiate sau ucise sã fie procesate şi distruse pe loc şi trebuie sã fie transportate la unitãţi de procesare specializate, autoritatea sanitarã veterinarã trebuie sã aibã acces la mijloace de transport specializate pentru acest tip de transport.
D) MIJLOACE DE BIROTICĂ ŞI DE INSTRUIRE
1. Materiale de biroticã;
2. Aparaturã de biroticã.

SECŢIUNEA VII

ETAPELE PLANULUI NAŢIONAL DE ALERTĂ ŞI INTERVENŢIE DE NECESITATE PENTRU FEBRA AFTOASĂ

"Planul Naţional de Alertã şi Intervenţie de Necesitate pentru Febra Aftoasã" are douã etape:
A. PREALERTA = suspiciunea de focar de febrã aftoasã;
B. ALERTA = confirmarea prezenţei virusului într-o exploataţie de animale receptive.

A. PREALERTA
Declanşarea primei etape are loc dupã anunţarea unor aspecte epidemiologice, clinice sau patologice ce suspicioneazã prezenţa virusului febrei aftoase într-o exploataţie de animale receptive.
I. În sensul prezentei secţiuni urmãtorii termeni se definesc astfel:
a) unitate - orice întreprindere care produce, transportã, colecteazã, depoziteazã, proceseazã sau comercializeazã produse supuse controlului veterinar oficial;
b) autoritate competentã - autoritatea veterinarã centralã care are stabilitã prin lege competenţa de a administra şi controla activitatea sanitarã veterinarã din România sau orice autoritate cãreia i-a fost delegatã aceastã competenţã;
c) medic veterinar oficial - orice medic veterinar împuternicit de autoritatea veterinarã centralã a României;
d) exploataţie - o întreprindere agricolã sau clãdirile ce aparţine unui angrosist aşa cum sunt definite de legislaţia în vigoare, situate pe teritoriul României şi în care animalele supuse controlului veterinar oficial, cu excepţia equideelor, sunt cazate sau ţinute în mod regulat, precum şi exploataţia definitã pentru comerţul internaţional cu ecvidee;
e) centru sau organizaţie - orice întreprindere care produce, depoziteazã, proceseazã sau manipuleazã produse supuse controlului veterinar oficial;
f) turmã, lot, cireadã - un animal sau un grup de animale ţinute într-o unitate sau într-o gospodãrie a populaţiei ce se constituie ca o unitate epidemiologicã: dacã mai multe turme, loturi sau cirezi sunt cazate sau crescute într-o exploataţie, fiecare din acestea va forma o unitate distinctã şi va avea acelaşi status de sãnãtate;
g) animal de tãiere (sau de mãcelãrie) - orice animal definit conform lit. r) al art. 2 al Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 36/2002 destinat a fi supus tãierii sau pentru un centru de colectare de unde urmãtoarea destinaţie este abatorul;
h) animale de creştere sau producţie - orice animal definit conform lit. g) a art. 2 al Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 36/2002 incluzând pe cele destinate pentru înmulţire, pentru producţia de carne ori pentru muncã, prezentãri sau expoziţie, cu excepţia animalelor care iau parte la evenimente culturale sau sportive şi care sunt destinate tãierii imediate;
i) boli cu notificare obligatorie - cele specificate de Norma sanitarã veterinarã privind anunţarea, declararea, notificarea şi stingerea unor boli transmisibile ale animalelor aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 159/1999;
j) centru de colectare - exploataţiile, centrele de strângere a animalelor şi târgurile de animale, în care animalele definite la lit. r) a art. 2 al Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor nr. 36/2002 în care animalele originare din diferite exploataţii sau gospodãrii ale populaţiei sunt grupate împreunã pentru a forma loturi de transport de animale destinate comerţului;
k) animal din speciile sensibile - orice animal rumegãtor, domestic sau sãlbatic ori porcine prezente într-o unitate, exploataţie sau gospodãrie a populaţiei;
l) animal receptiv - orice animal din speciile sensibile care nu este vaccinat sau care este vaccinat dar imunizarea acestuia este consideratã, de cãtre autoritatea veterinarã competentã, a fi inadecvatã;
m) animal infectat - orice animal din speciile sensibile:
- la care au fost evaluate simptomele clinice sau leziunile post mortem ca fiind produse de febra aftoasã sau
- la care prezenţa febrei aftoase a fost oficial constatatã, urmare a examenelor de laborator;
n) animal suspect a fi infectat - orice animal din speciile de animale sensibile care prezintã simptome clinice sau leziuni post mortem care sunt astfel încât prezenţa febrei aftoase poate fi suspectatã în mod rezonabil;
o) animal suspectat de a fi contaminat - orice animal din speciile sensibile care poate - în conformitate cu informaţiile epizootologice colectate - sã fie direct sau indirect expus la virusul febrei aftoase;
p) abataj sanitar - operaţiunea de profilaxie zoosanitarã efectuatã sub supravegherea autoritãţii competente pentru confirmarea unei boli, ce constã în sacrificarea tuturor animalelor bolnave şi contaminate dintr-un efectiv şi, dacã este cazul, a tuturor celor din alte efective care au putut fi expuse la contaminare, fie direct, fie prin intermediul unor mijloace susceptibile de a asigura transmiterea. Toate animalele sensibile vaccinate sau nu, trebuie sã fie tãiate şi carcasele lor incinerate, îngropate sau distruse prin orice alt mijloc ce permite evitarea propagãrii bolii prin carcase sau produse ale animalelor tãiate
q) abator - o întreprindere utilizatã pentru tãierea animalelor destinate alimentaţiei umane sau animale şi agreatã de autoritatea competentã pentru export.
Acest abator trebuie sã satisfacã cerinţele internaţionale în vigoare, în ceea ce priveşte amenajarea unei zone de igienã veterinarã;
r) animal - orice mamifer din specii domestice sau sãlbatice;
s) aeroport internaţional - un aeroport desemnat de ţara pe teritoriul cãreia este situat, ca aeroport de intrare sau de ieşire pentru traficul aerian internaţional de animale, material seminal, ovule, embrioni, larve, albine, produse biologice şi patologice;
ş) caz - animal atins de febra aftoasã, fiind înţeles cã trebuie precizat criteriul (clinic, serologic, etc.), ce permite a afirma cã animalul este bolnav;
t) cãrnuri proaspete - cãrnurile ce nu au fost supuse nici unui tratament care sã le modifice ireversibil caracterele organoleptice fizico-chimice, cãrnurile simplu refrigerate sau congelate sunt cãrnuri proaspete;
ţ) focare de boalã - orice exploataţie, unitate, gospodãria populaţiei sau clãdire unde sunt prezente animale, ca şi locurile din apropierea lor, unde au apãrut cazuri de febrã aftoasã;
u) târg de animale - un târg care corespunde urmãtoarelor condiţii:
- este plasat sub controlul unui medic veterinar oficial;
- nu este situat într-o zonã infectatã şi este dezinfectat înainte şi dupã folosire;
- nu serveşte decât animalelor pentru îngrãşat, de muncã, sau animalelor de mãcelãrie;
v) tipuri de virus aftos exotic - serotipurile şi tulpinile (inclusiv tulpinile noi), prezentând o diferenţã suficientã pentru ca animalele sensibile sã nu fie protejate de vaccinãrile clasice;
x) ţarã exportatoare - o ţarã din care sunt expediate, cu destinaţie spre o altã ţarã, produse agricole supuse controlului veterinar oficial;
y) ţarã importatoare - o ţarã de destinaţie cãtre care sunt fãcute expediţii de produse agricole supuse controlului veterinar oficial;
z) ţarã de tranzit - o ţarã care este traversatã sau în care fac numai escalã la nivelul unui post de frontierã produse agricole, supuse controlului veterinar oficial;
w) ţarã indemnã de febrã aftoasã - unde se practicã vaccinarea - o ţarã care trebuie:
- sã poatã face dovada rapiditãţii şi regularitãţii în declararea bolilor la animale;
- sã expedieze o declaraţie la Oficiul Internaţional de Epizootii atestând absenţa focarului de febrã aftoasã şi a oricãrei vaccinãri contra acestei boli, timp de cel puţin 12 luni cu o documentaţie care sã demonstreze existenţa unui sistem eficace de supraveghere sanitarã şi a unui dispozitiv complet de reglementare şi de luptã contra bolii;
- sã nu importe nici un animal vaccinat contra febrei aftoase, dupã oprirea vaccinãrii;
) ţarã indemnã de febrã aftoasã unde se practicã vaccinarea - o ţarã care trebuie:
- sã poatã dovedi rapiditate şi regularitate în declararea bolii la animale;
- sã expedieze o declaraţie la Oficiul Internaţional de Epizootii atestând absenţa focarelor de febrã aftoasã în ultimii 2 ani cu o documentaţie care sã demonstreze existenţa unui sistem eficace de supraveghere sanitarã şi a unui dispozitiv complet de reglementare şi de luptã contra bolii şi conformitatea vaccinului utilizat cu normele Oficiului Internaţional de Epizootii.
Dacã o ţarã indemnã de febrã aftoasã unde este practicatã vaccinarea, doreşte obţinerea statutului de ţarã indemnã de febrã aftoasã unde nu se practicã vaccinarea, o perioadã de aşteptare de 12 luni e necesarã dupã oprirea acesteia.
ab) zonã indemnã de febrã aftoasã unde se practicã vaccinarea - este o zonã ce poate fi stabilitã într-o ţarã indemnã unde este practicatã vaccinarea sau într-o ţarã indemnã unde nu este practicatã vaccinarea, sau într-o ţarã ale cãror anumite pãrţi au rãmas infectate.
Zona infectatã este separatã de restul ţãrii şi de ţãrile vecine infectate printr-o zonã de supraveghere. O ţarã în care existã o zonã indemnã de febrã aftoasã unde se practicã vaccinarea este necesar sã:
- poatã face dovadã de rapiditate şi regularitate în declararea bolii la animale;
- sã expedieze o declaraţie la Oficiul Internaţional de Epizootii indicând dorinţa sa de a stabili o astfel de zonã şi atestând absenţa în aceasta a oricãrui focar de febrã aftoasã în ultimii 2 ani şi a oricãrei vaccinãri contra acestei boli, timp de cel puţin 12 luni şi absenţa introducerii oricãrui animal vaccinat în zonã, dupã oprirea vaccinãrii;
- sã furnizeze o documentaţie care sã demonstreze existenţa unui sistem eficace de supraveghere sanitarã în zona indemnã de febra aftoasã şi în zona de supraveghere;
- sã descrie în detaliu limitele acestor douã zone, demonstrând eficacitatea supravegherii ce se exercitã şi existenţa unui dispozitiv de reglementare complet de protecţie şi de luptã contra febrei aftoase. Zona de supraveghere trebuie sã aibã cel puţin 10 km în profunzime.
ac) ţarã infectatã - ţarã în care nu sunt respectate condiţiile pentru a putea fi consideratã ca indemnã de febrã aftoasã;
ad) zonã infectatã de febra aftoasã - o zonã în care boala este prezentã, într-o ţarã pânã atunci indemnã. Zona infectatã trebuie sã aibã o razã de cel puţin 10 km în jurul focarelor de febrã aftoasã.
Ea este separatã de restul ţãrii printr-o zonã de supraveghere, având cel puţin 10 km în profunzime. În cele douã zone, deplasãrile de animale trebuie sã fie controlate. În zona infectatã de febra aftoasã animalele vii aparţinând speciilor sensibile la febra aftoasã nu pot pãrãsi zona infectatã decât cu un mijloc de transport şi dirijate cãtre un abator desemnat, situat într-o zonã de supraveghere, unde vor fi tãiate imediat.
ae) suspiciunea de febrã aftoasã - starea patologicã a unui animal aparţinând artiodactilelor (animalelor biongulate sau cu copita despicatã) ce permite sã se suspicioneze cã virusul aftos este la originea exprimãrilor epidemiologice, clinice şi patologice.
II. Etapa de prealertã are urmãtoarele faze:
A) Faza de anunţare a suspiciunii de febrã aftoasã;
B) Faza de notificare internã a suspiciunii de febrã aftoasã.
A) ANUNŢAREA - unei suspiciuni de febrã aftoasã este elementul esenţial pentru declanşarea primei etape a "Planului Naţional de Alertã şi Intervenţie de Necesitate pentru Febra Aftoasã".
1. <>Legea sanitarã veterinarã nr. 60/1974 republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare prevede la cap. II "Atribuţiile şi rãspunderile medicilor veterinari", art. 5 lit. c) cã "în cazul semnalãrii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, medicii veterinari au obligaţia sã precizeze diagnosticul, sã stabileascã şi sã controleze aplicarea mãsurilor de combatere şi sã informeze asupra bolii şi mãsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, autoritãţile sanitare veterinare ierarhic superioare şi celelalte unitãţi interesate";
2. La cap. III al aceleiaşi legi, privind "Obligaţiile deţinãtorilor de animale şi ale unitãţilor care prelucreazã, depoziteazã, transportã şi valorificã produse de origine animalã" se prevede cã "în vederea desfãşurãrii activitãţii în condiţiile stabilite prin normele sanitare veterinare, unitãţile de stat, publice şi orice alte unitãţi deţinãtoare de animale precum şi cele care prelucreazã, depoziteazã, transportã şi valorificã produse de origine animalã, au dupã caz, urmãtoarele obligaţii": sã anunţe, fãrã întârziere, circumscripţiei sanitare veterinare şi consiliului local apariţia ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pânã la sosirea medicului veterinar, sã izoleze animalele bolnave, moarte sau tãiate din necesitate, fiind interzisã folosirea sau vânzarea cãrnii şi a altor produse de la aceste animale, fãrã aprobarea medicului veterinar de stat. Se excepteazã de la obligaţia anunţãrii cazurile de îmbolnãviri provocate în scopul producţiei de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetãri ştiinţifice.
3. La art. 10 al cap. II al aceleiaşi legi, se prevede cã, pentru prevenirea apariţiei şi difuzãrii bolilor epizootice, persoanele fizice deţinãtoare de animale au urmãtoarele obligaţii:
a) sã anunţe în maximum 24 de ore autoritãţile sanitare veterinare locale atunci când dobândesc animale provenite din alte localitãţi, aparţinând speciilor bovinã, ovinã, caprinã sau porcinã şi sã nu introducã în turme sau cirezi timp de cel puţin 15 zile aceste animale;
b) sã anunţe fãrã întârziere circumscripţiei sanitare veterinare ori consiliului local apariţia cazurilor de boalã la animale, moartea sau tãierea din necesitate a acestora, iar pânã la sosirea personalului sanitar veterinar, sã izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele şi alte produse rezultate din tãiere, fiind interzisã folosirea sau vânzarea cãrnii şi a altor produse de la aceste animale fãrã aprobarea medicului veterinar de stat.
4. La art. 11 al cap. II, al aceleiaşi legi, se prevede cã "orice persoanã care prin activitatea pe care o desfãşoarã vine în contact cu animale, are obligaţia sã anunţe fãrã întârziere autoritãţii sanitare veterinare sau consiliului local, despre apariţia cazurilor de boli la animale".
5. La art. 12 al cap. II al aceleiaşi legi, se prevede cã "unitãţile Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne sunt obligate sã anunţe fãrã întârziere medicului veterinar de stat local, cazurile de boli transmisibile apãrute la animalele pe care le posedã, sã-l informeze despre evoluţia acestor boli".
Anunţarea se face de cãtre cei menţionaţi la pct. 1-5, la:
a) autoritatea veterinarã localã (medic veterinar concesionar sau medic veterinar zonal);
b) Consiliul local (comunal, orãşenesc, municipal).
În cazuri deosebite anunţarea se poate face:
a) la direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti;
b) la Consiliul Judeţean.
Procedura de anunţare a suspiciunii sau a evoluţiei febrei aftoase se realizeazã conform prevederilor <>Ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/27.12.1999 pentru aprobarea "Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor".
1. Acest act normativ prevede cã: "anunţarea suspiciunii ori a apariţiei unei boli transmisibile la animale sau de la animale la om, precum şi a cazurilor de tãieri de necesitate sau de moarte a animalelor constituie o obligaţie legalã pentru toţi deţinãtorii de animale (persoane fizice sau juridice), pentru orice persoanã care, prin activitatea pe care o desfãşoarã, vine în contact cu animalele sau cu produsele de origine animalã, pentru unitãţile care prelucreazã, colecteazã, depoziteazã, transportã, valorificã ori comercializeazã produse de origine animalã, pentru personalul care activeazã la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, precum şi pentru administraţia publicã localã şi personalul sanitar veterinar".
2. Febra aftoasã face parte din bolile transmisibile ale animalelor care fac obiectul anunţãrii, declarãrii şi notificãrii interne, conform prevederilor <>Ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.
3. Apariţia sau suspicionarea unor boli transmisibile ale animalelor ori transmiterea acestora de la animale la om, precum şi cazurile de tãieri de necesitate sau de moarte a animalelor se anunţã imediat autoritãţii sanitare veterinare şi administraţiei publice locale, pentru efectuarea investigaţiilor de specialitate, stabilirea diagnosticului şi aplicarea operativã a mãsurilor adecvate.
4. Anunţarea suspiciunii de boalã sau a unor îmbolnãviri ale animalelor se face de cãtre deţinãtorii sau proprietarii de animale, de conducãtorii sau reprezentanţii firmelor, societãţilor, asociaţiilor, unitãţilor şi ai fermelor zootehnice, de însoţitorii şi îngrijitorii de animale, de responsabilii stânelor şi taberelor de varã, de conducãtorii unitãţilor care colecteazã, prelucreazã, depoziteazã transportã şi comercializeazã produse de origine animalã, de personalul care are în supraveghere rezervaţiile naturale, parcurile zootehnice, fondurile silvice şi de vânãtoare, precum şi de cãtre orice alte persoane care pot da relaţii privind starea de sãnãtate a animalelor sau apariţia eventualelor îmbolnãviri la om prin contact cu animalele bolnave ori prin consumul unor alimente de origine animalã.
5. Serviciile medicale veterinare particulare, precum şi formaţiunile de asistenţã sanitarã veterinarã ale regiilor autonome, societãţilor şi asociaţiilor agricole anunţã în mod obligatoriu orice situaţie în care se suspicioneazã febra aftoasã, la circumscripţia sanitarã veterinarã zonalã şi la administraţia publicã localã pe teritoriul cãreia se aflã.
6. Anunţarea cazurilor de suspiciune de boalã sau de îmbolnãvire a animalelor aflate sub controlul sanitar veterinar al serviciilor sanitare veterinare proprii din alte ministere decât Ministerul agriculturii, alimentaţiei şi pãdurilor se face de cãtre aceste servicii sau de comandanţii ori conducerile acestora la circumscripţia sanitarã veterinarã zonalã pe teritoriul cãreia se aflã şi la direcţia sanitarã veterinarã a judeţului respectiv sau a municipiului Bucureşti.
7. Fac excepţie de la anunţare îmbolnãvirile provocate şi cazurile de tãiere sau de moarte a animalelor, înregistrate în activitatea de cercetare, tãierile de animale pentru producţia de biopreparate sau în scop de diagnostic, care se efectueazã în instituţiile şi unitãţile autorizate.
8. Anunţarea îmbolnãvirii sau a suspiciunii de febrã aftoasã, precum şi a cazurilor de tãiere de necesitate şi de moarte a animalelor se face prin telefon, telex, fax sau prin comunicare directã, precizându-se: specia, categoria şi numãrul de animale bolnave sau suspecte, tãiate de necesitate sau moarte, numele şi adresa proprietarului, locul, data şi factorii favorizanţi, simptomele şi intervenţiile efectuate.
B) NOTIFICAREA INTERNĂ A FEBREI AFTOASE
1. Notificarea internã constã în anunţarea oficialã fãcutã de medicul veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, de serviciile veterinare aparţinând altor ministere decât Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor sau de conducerile acestora ori de serviciile medicale veterinare particulare, prin telefon, telex, fax ori prin comunicare scrisã directã cãtre autoritatea veterinarã competentã, reprezentatã de direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti.
2. În toate cazurile în care se suspicioneazã febra aftoasã şi care este suspicionatã sau apare pentru prima datã pe teritoriul României, autoritatea sanitarã veterinarã localã sau celelalte servicii sanitare veterinare menţionate la pct. 2 anunţã imediat prin telefon (notã telefonicã), fax, telex, email etc. direcţia sanitarã veterinarã judeţeanã, respectiv a municipiului Bucureşti, Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã şi Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã.
3. Pentru apariţia de focare noi de febrã aftoasã, notificarea internã se face periodic (lunar, trimestrial, anual), în scris, conform dispoziţiilor Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare sau ale Institutului de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
4. Notificarea internã a febrei aftoase se efectueazã atât la suspiciunea de boalã, cât şi dupã ce boala a fost confirmatã şi declaratã oficial, în acest ultim caz, notificarea fãcându-se şi la circumscripţiile sanitare veterinare învecinate.
III. Mãsuri aplicate la suspiciunea de febrã aftoasã
Febra aftoasã este boalã supusã declarãrii oficiale obligatorii şi carantinei de gradul I.
Dacã într-o exploataţie existã unul sau mai multe animale suspecte de a fi infectate sau de a fi contaminate cu virusul febrei aftoase, autoritatea veterinarã localã va pune imediat în aplicare mijloacele oficiale de investigaţie pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii, incluzând iniţial prelevarea de probe, conform instrucţiunilor specifice, pe care le va expedia în regim de urgenţã prin delegat cu cel mai rapid mijloc de transport la laboratorul naţional de referinţã pentru febra aftoasã.
1. Pânã la sosirea medicului veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale persoanele fizice şi juridice au urmãtoarele obligaţii:
a) sã izoleze animalele bolnave sau suspecte de boalã;
b) sã pãstreze cadavrele animalelor moarte, carnea ori produsele obţinute prin tãierea de necesitate, fãrã a le înstrãina ori valorifica;
c) sã nu permitã circulaţia animalelor şi a persoanelor în locurile predispuse a fi contaminate;
d) sã pãstreze furajele care au venit în contact cu animalele bolnave sau care sunt suspecte de contaminare, fãrã a le administra altor animale;
e) sã pãstreze în locul respectiv ustensilele de grajd, aşternutul, mijloacele de transport folosite şi orice alte obiecte care pot fi purtãtoare de contagiu.
2. În cazul exploataţiilor care aparţin regiilor autonome, societãţilor şi asociaţiilor agricole ori care se aflã sub controlul sanitar veterinar al serviciilor sanitare veterinare proprii din alte ministere decât Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, obligaţiile privind aplicarea şi respectarea acestor mãsuri pânã la sosirea medicului veterinar revin conducerilor, respectiv comandanţilor acestor unitãţi.
3. Administraţia publicã localã, imediat ce a fost anunţatã despre apariţia sau suspiciunea de febrã aftoasã, verificã dacã a fost anunţat reprezentantul autoritãţii sanitare veterinare teritoriale - medicul veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale - şi pânã la sosirea acestuia controleazã dacã deţinãtorul sau proprietarul animalelor în cauzã a luat mãsurile prevãzute la pct. 1.
Din moment ce este alertat de cãtre serviciile veterinare, Prefectul realizeazã:
a) activarea structurilor permanente şi de necesitate cu rol în lupta contra febrei aftoase;
b) evaluarea situaţiei în legãturã cu febra aftoasã, împreunã cu Centrul Local de Luptã contra Febrei Aftoase;
c) prealertarea structurilor centrale permanente şi de necesitate ce au rol în lupta contra febrei aftoase;
d) declanşarea acţiunilor de prealertã;
e) avertizarea deţinãtorului şi proprietarului privind mãsurile ce trebuie aplicate;
f) interzicerea circulaţiei animalelor, a produselor de origine animalã şi a altor materii şi produse care pot fi purtãtoare de contagiu, precum şi a persoanelor în zona suspectatã de a fi contaminatã şi, de asemenea, ieşirea din locurile contaminate a animalelor, produselor de origine animalã şi a obiectelor care ar putea rãspândi boala;
g) interzicerea eliberãrii biletelor de adeverire a proprietãţii animalelor şi retragerea celor eliberate anterior, dacã animalele nu au fost vândute;
h) oprirea în localitate şi sechestrarea într-un loc izolat a turmelor de animale aflate în tranzit sau în transhumanţã.
4. Imediat ce suspiciunea de febrã aftoasã este notificatã, autoritatea veterinarã competentã localã, zonalã şi judeţeanã anunţã structurile judeţene implicate în lupta contra febrei aftoase, se deplaseazã în exploataţia în cauzã; pune exploataţia suspectã de boalã sub supraveghere şi restricţii oficiale, impune şi controleazã luarea în particular a urmãtoarelor mãsuri:
a) înregistrarea oficialã a evaluãrii tuturor categoriilor de animale din speciile sensibile la virusul febrei aftoase şi care, corelatã cu fiecare din aceste categorii, se va specifica numãrul de animale care pot fi infectate sau suspecte de a fi infectate sau contaminate;
b) evaluarea trebuie înregistratã oficial, la zi, luându-se în considerare animalele nou nãscute în perioada de suspiciune: aceasta trebuie efectuatã la cerere şi trebuie controlatã la fiecare deplasare a persoanelor acreditate sã activeze în exploataţia suspectã de febrã aftoasã;
c) toate animalele din speciile sensibile la virusul febrei aftoase din exploataţia suspectã trebuie ţinute (sechestrate) la locurile lor de cazare sau în alte locuri în care acestea pot fi izolate;
d) nici un animal din speciile sensibile la boalã nu va intra şi nu va pãrãsi unitatea suspectã;
e) nici un animal din alte specii decât cele sensibile nu va intra şi nu va pãrãsi exploataţia suspectã, fãrã autorizare oficialã a autoritãţii veterinare competente;
f) toate mişcãrile din exploataţia suspectã, de carne sau produse de origine animalã, carcase provenite de la animale sensibile la febra aftoasã, furaje, ustensile, obiecte sau alte materii precum lâna, deşeurile, rebuturile, ori alte materii şi produse prin care se poate transmite boala, se interzic dacã nu sunt autorizate de autoritatea veterinarã competentã;
g) livrarea laptelui din exploataţia suspectã se interzice: în eventualitatea existenţei unor dificultãţi privind stocarea laptelui în aceastã exploataţie, autoritatea veterinarã competentã poate autoriza ca laptele sã poatã fi livrat din exploataţie, sub supraveghere veterinarã, cãtre o unitate de prelucrare pentru a fi supus unui tratament termic care sã asigure distrugerea virusului febrei aftoase;
h) mişcarea persoanelor în şi din exploataţia suspectã de febrã aftoasã va face subiectul autorizãrii de cãtre autoritatea veterinarã competentã;
i) intrarea şi ieşirea vehiculelor şi a persoanelor în şi din exploataţia suspectã va face subiectul autorizãrii de cãtre Comandamentul Antiepizootic Local şi autoritatea veterinarã competentã care vor stabili condiţiile necesare pentru prevenirea difuzãrii virusului febrei aftoase, incluzând aplicarea unor mãsuri deosebite de dezinfecţie;
j) mijloace adecvate de dezinfecţie vor fi folosite la intrãrile şi ieşirile din adãposturile care gãzduiesc animale din speciile sensibile şi în aceeaşi manierã pentru exploataţia suspectã;
k) efectuarea anchetei epizootologice care va urmãri stabilirea:
- duratei de timp de când febra aftoasã este suspicionatã cã existã în exploataţia suspectã, înainte de suspectarea ei sau notificarea oficialã a acesteia;
- originii posibile a bolii în unitate şi identificarea altor exploataţii în care se aflã animale din speciile sensibile ce ar putea fi contaminate ori infectate din aceeaşi sursã;
- mişcãrilor de persoane, vehicule, sau ale oricãrui produs sau materii prin care s-ar fi putut vehicula virusul febrei aftoase sau din exploataţiile menţionate anterior;
l) anunţarea oficialã a tuturor structurilor locale, judeţene şi centrale ce au competenţã pentru lupta contra febrei aftoase;
m) prelevarea de probe, prelucrarea acestora şi trimiterea la Laboratorul Naţional de Referinţã pentru Febra Aftoasã, prin grija postului de comandament fix din structura Centrului Local de Luptã contra Febrei Aftoase;
n) autoritatea veterinarã competentã poate extinde mãsurile faţã de exploataţiile vecine cu exploataţia suspectã, dacã prin localizarea şi configuraţia lor ori prin contactele cu animalele din exploataţia unde boala este suspectã, pot fi suspectate de o posibilã contaminare;
o) mãsurile menţionate anterior nu vor fi ridicate pânã ce suspiciunea de febrã aftoasã nu este oficial infirmatã.
5. Medicul veterinar al circumscripţiei veterinare zonale, imediat dupã ce a fost anunţat sau dupã ce a aflat despre apariţia sau suspiciunea de febrã aftoasã, se deplaseazã la locul menţionat şi:
a) controleazã mãsurile luate de proprietarii sau deţinãtorii de animale şi de administraţia publicã localã şi, dupã caz, le completeazã;
b) examineazã animalele bolnave ori suspecte de boalã, carnea şi produsele rezultate de la animalele tãiate de necesitate;
c) executã necropsia animalelor moarte, recolteazã probe şi le trimite pentru efectuarea examenelor de laborator, în vederea confirmãrii sau infirmãrii diagnosticului.
6. În situaţia în care nu se confirmã apariţia febrei aftoase, medicul veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale dispune ridicarea restricţiilor impuse la anunţarea suspiciunii.
În situaţia în care, prin examenul de laborator, se confirmã apariţia febrei aftoase, autoritatea veterinarã localã:
a) stabileşte mãsurile ce se impun pentru combaterea şi prevenirea rãspândirii bolii în teritoriu;
b) efectueazã ancheta epizootologicã, prin care se stabileşte data prezumtivã a apariţiei bolii, originea, sursele de contaminare şi extinderea acesteia;
c) controleazã starea de sãnãtate a animalelor din speciile receptive din localitatea contaminatã.

ETAPA DE ALERTĂ cuprinde urmãtoarele faze:
I. Declararea oficialã a febrei aftoase
II. Notificarea internaţionalã a febrei aftoase
III. Notificarea febrei aftoase la Comisia Europeanã
IV. Notificarea febrei aftoase la Oficiul Internaţional de Epizootii
V. Combaterea febrei aftoase
VI. Stingerea febrei aftoase şi ridicarea restricţiilor sanitare veterinare
I. Declararea oficialã a febrei aftoase
1. Declararea oficialã a febrei aftoase se face de cãtre medicul veterinar al circumscripţiei locale, pe baza diagnosticului prezumtiv stabilit în urma investigaţiilor şi confirmat prin examene de laborator.
2. Declararea constã în întocmirea unui act sanitar veterinar la primãria localitãţii pe teritoriul cãreia a apãrut febra aftoasã ce cuprinde urmãtoarele:
a) denumirea bolii;
b) speciile de animale afectate;
c) data apariţiei bolii;
d) localitatea şi judeţul;
e) numãrul de curţi sau de exploataţii de animale contaminate şi efectivele de animale existente în acestea;
f) numãrul de animale bolnave, tãiate de necesitate sau moarte;
g) originea bolii, sursele şi modul de contaminare;
h) mãsurile şi restricţiile sanitare veterinare stabilite în focare şi în localitate.
3. Actul sanitar veterinar de declarare a febrei aftoase se înregistreazã în evidenţa primãriei, sub semnãtura primarului de luare la cunoştinţã.
4. În baza actului sanitar veterinar de declarare a febrei aftoase, administraţia publicã localã emite o decizie pentru instituirea restricţiilor sanitare veterinare în teritoriu, anunţuri şi publicaţii pentru înştiinţarea populaţiei.
II. Notificarea internaţionalã a febrei aftoase
1. Notificarea oficialã internaţionalã a febrei aftoase se efectueazã numai de cãtre Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã.
2. Notificarea internaţionalã a febrei aftoase este prevãzutã de legislaţia veterinarã naţionalã şi este precizatã în convenţiile ori în acordurile bilaterale privind colaborarea în domeniul sanitar veterinar, semnate de Guvernul României şi guvernele statelor cu care ţara noastrã face comerţ cu animale vii şi cu produse supuse controlului sanitar veterinar oficial.
3. Notificarea internaţionalã a febrei aftoase trebuie sã se efectueze:
a) la serviciile sanitare veterinare ale Comisiei Europene, din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI, şi la administraţiile veterinare centrale ale statelor membre;
b) la Biroul central al Oficiului Internaţional de Epizootii (Paris, Franţa);
c) la Comitetul Veterinar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului de la Geneva, Elveţia;
d) la Comisia Europeanã de Luptã împotriva Febrei Aftoase, în cazul bolilor veziculoase ale animalelor (Roma, Italia);
e) la autoritãţile veterinare centrale ale ţãrilor vecine şi dupã caz, ale ţãrilor cu care România a efectuat schimburi comerciale cu animale vii şi cu produse supuse controlului sanitar veterinar oficial într-o perioadã ce nu depãşeşte perioada maximã de incubaţie specificã febrei aftoase.
4. Notificarea internaţionalã a bolilor transmisibile se face în termen de 24 de ore de la declararea oficialã a bolii, prin fax, telex, e-mail sau prin alte sisteme electronice de comunicaţie rapidã, cu referire la apariţia unui focar primar de boalã declarat, precum şi cu privire la ridicarea mãsurilor restrictive de carantinã din teritoriul ţãrii noastre, referitor la un focar al uneia dintre bolile menţionate.
III. Notificarea febrei aftoase la Comisia Europeanã
1. Autoritatea veterinarã centralã a României va notifica direct serviciilor sanitare veterinare ale Comisiei Europene din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI orice focar primar de febrã aftoasã şi, cel puţin în prima zi lucrãtoare a fiecãrei sãptãmâni, focarele secundare de febrã aftoasã confirmate pe teritoriul sãu.
2. Notificarea menţionatã la pct. 1 va acoperi perioada sãptãmânii care se încheie la ora 24,00 a zilei de duminicã, anterioarã notificãrii.
3. Neprimirea nici unei informaţii de cãtre serviciile sanitare veterinare ale Comisiei Europene din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI, este consideratã ca însemnând cã nici un focar secundar nu a apãrut în cursul perioadei la care se face referire la pct. 3
4. Notificarea la serviciile sanitare veterinare ale Comisiei Europene din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI şi la autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a febrei aftoase, se face conform sistemului codificat ADNS (Animal Disease Notification System - Sistemul de notificare a bolilor la animale).
IV. Notificarea febrei aftoase la Oficiul Internaţional de Epizootii
1. În baza prevederilor Statutului Oficiului Internaţional de Epizootii, România, ca ţarã fondatoare, recunoaşte dreptul Biroului Central al Oficiului Internaţional de Epizootii de a comunica direct cu autoritatea veterinarã centralã a unei ţãri membre a acestui organism.
2. Toate notificãrile şi informaţiile transmise la Oficiul Internaţional de Epizootii de Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã sunt evaluate ca fiind transmise de ţara noastrã, iar toate notificãrile şi informaţiile transmise de Oficiul Internaţional de Epizootii Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare sunt evaluate ca fiind transmise ţãrii noastre.
3. România, ca ţarã membrã a Oficiului Internaţional de Epizootii, pune la dispoziţie altor ţãri membre, prin intermediul Oficiului Internaţional de Epizootii, orice informaţie necesarã pentru a reduce pe cât posibil riscul rãspândirii febrei aftoase şi acordã sprijin pentru lupta împotriva acestei boli la nivel mondial.
4. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã trimite Oficiului Internaţional de Epizootii:
4.1. notificare prin telex, telegramã, fax ori prin alte mijloace electronice, în termen de 24 de ore, a oricãruia dintre urmãtoarele evenimente:
a) prima apariţie sau reapariţie a febrei aftoase deoarece România este consideratã liberã de febrã aftoasã care nu practicã vaccinarea;
b) apariţia unor aspecte importante noi care au semnificaţie epidemiologicã pentru alte ţãri;
c) stabilirea diagnosticului bolii, dacã acesta reprezintã o informaţie nouã şi importantã cu semnificaţie epidemiologicã pentru alte ţãri;
4.2. rapoarte sãptãmânale prin telex, telegrame sau fax ori prin poştã electronicã, suplimentar faţã de informaţiile menţionate la pct. 4.1, pentru a preciza informaţiile suplimentare asupra unui aspect care justificã o notificare urgentã. Aceste rapoarte continuã pânã la eradicarea febrei aftoase sau pânã când situaţia este suficient de stabilã, astfel încât raportul lunar sã satisfacã obligaţiile României cãtre Oficiul Internaţional de Epizootii;

C. Combaterea febrei aftoase
I. Mãsuri aplicate în focarul de boalã - exploataţii de animale - la confirmarea febrei aftoase.
1. Autoritatea veterinarã centralã a României trebuie sã ia în consideraţie, în vederea aplicãrii de mãsuri specifice şi adecvate pentru fiecare situaţie, faptul cã febra aftoasã poate fi suspectatã şi diagnosticatã:
a) în exploataţii - colectivitãţi de animale, ferme zootehnice sau anexe;
b) în exploataţii - gospodãrii ale populaţiei;
c) la animale aflate la pãşune;
d) la animale aduse în târguri, baze de achiziţii, expoziţii sau alte locuri ce constituie aglomerãri temporare de animale;
e) în abatoare;
f) în timpul transportului animalelor din speciile sensibile la febra aftoasã.
2. Din moment ce febra aftoasã a fost confirmatã la unul sau mai multe animale din speciile sensibile, animale receptive, animale infectate, suspecte de a fi infectate ori contaminate prezente în exploataţia suspectã. Comandamentul Antiepizootic Central şi cel judeţean şi autoritatea veterinarã competentã vor pune în aplicare urmãtoarele mãsuri:
2.1. Dacã în timpul perioadei de suspiciune nu au fost prelevate astfel de probe şi examinãri, medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinarã localã preleveazã probe adecvate în vederea examinãrii de cãtre laboratorul naţional de referinţã.
2.2. Dacã febra aftoasã a fost confirmatã, notificatã şi declaratã oficial, comandamentele antiepizootice din zonele indemne stabilesc mãsuri de apãrare bazate pe acţiuni de depistare, dezinfecţie, restricţii în circulaţia animalelor şi a produselor de origine animalã de la speciile sensibile. Aceste mãsuri vor fi gradate ca aspect restrictiv, în funcţie de distanţa faţã de focarul de boalã şi legãturile ce au existat sau existã în zona contaminatã. Unitãţile, exploataţiile, localitatea sau curtea infectatã cu febrã aftoasã se supun mãsurilor de carantinã de gradul I.
2.3. Pentru combaterea şi lichidarea febrei aftoase, comandamente antiepizootice, prin autoritatea veterinarã localã vor pune în aplicare fãrã întârziere planuri complexe de mãsuri stabilite în corelaţie cu situaţia concretã din fiecare focar şi instituirea zonelor epizootice, precum şi instituirea mãsurilor de carantinã de gradul I, indiferent de forma de proprietate a exploataţiei (gospodãrie a populaţiei, fermã zootehnicã sau fermã anexã, etc.);
2.3.1. La propunerea comandamentelor antiepizootice judeţene şi a Comandamentului Antiepizootic Central, autoritatea veterinarã centralã a României poate dispune ca toate animalele din speciile sensibile din exploataţia suspectã sã fie tãiate pe loc, sub supraveghere veterinarã oficialã, în aşa fel încât sã se evite orice risc de difuzare a virusului febrei aftoase din focar;
2.3.2. În cazul unor colectivitãţi mari de porcine, autoritatea veterinarã centralã a României poate lua decizii de derogare de la prevederile paragrafului anterior, solicitând urgent sprijinul Comisiei Europene de Luptã contra Febrei Aftoase, Oficiului Internaţional de Epizootii şi Comisiei Europene pentru adoptarea celei mai adecvate strategii în aceste condiţii speciale, incluzând practicarea vaccinãrii de necesitate;
2.3.3. Dupã tãierea animalelor sensibile din exploataţie, aceste animale precum şi cele moarte vor fi distruse sub supraveghere veterinarã oficialã, în asemenea manierã încât sã nu existe nici un risc de difuzare a virusului febrei aftoase din exploataţia contaminatã. Procedurile pot consta în îngropare adâncã cu substanţe dezinfectante în incinta exploataţiei vizate, sau acolo unde existã instalaţiile necesare, animalele ucise şi moarte se ard în crematorii;
2.3.4. Carnea animalelor din speciile sensibile la febra aftoasã ce provin din exploataţia contaminatã şi tãiate într-o perioadã cuprinsã între introducerea probabilã a bolii în exploataţie şi implementarea mãsurilor oficiale va fi, dacã este posibil, supusã procesului de trasabilitate pentru stabilirea originii ei şi distrusã, sub supraveghere veterinarã oficialã, de aşa manierã încât sã se previnã orice risc al diseminãrii virusului febrei aftoase. Carcasele animalelor din speciile sensibile care au murit în exploataţie, unitate sau gospodãrie a populaţiei vor fi distruse sub supraveghere sanitarã veterinarã oficialã, în aşa fel încât sã se previnã orice risc de rãspândire virusului aftos;
2.3.5. Carnea şi organele de la alte specii decât speciile de animale sensibile la febra aftoasã ori carnea provenitã de la alte specii dar tãiate înainte de perioada menţionatã la paragraful anterior va putea, prin decizia autoritãţii veterinare competente, sã fie dirijatã pentru prelucrare în exploataţia contaminatã sub formã de preparate fierte sau conserve ori gãtitã prin fierbere, prelucrare în cuptoare ori uscare dupã sãrare conform instrucţiunilor speciale, dupã confiscarea şi distrugerea prin procedeele menţionate a capului, limbii, ugerului, masei intestinale, coarnelor şi extremitãţilor picioarelor, în condiţii care sã evite difuzarea virusului aftos şi sub supravegherea veterinarã oficialã;
2.3.6. Oasele provenite de la animalele din speciile sensibile tãiate de necesitate, se vor steriliza prin fierbere timp de 2-3 ore;
2.3.7. Produsele de origine animalã destinate uzului industrial ce provin de la animalele din speciile sensibile tãiate de necesitate, se vor prelucra conform prevederilor specifice;
2.3.8. Orice produs, materie sau substanţã, va fi distrus sau tratat astfel încât sã se asigure distrugerea oricãrei particule de virus aftos; toate tratamentele trebuie puse în practicã în conformitate cu instrucţiunile autoritãţii veterinare locale;
2.3.9. Laptele şi produsele din lapte vor fi distruse în aşa fel încât sã se previnã orice risc de diseminare a virusului febrei aftoase;
2.3.10. Este interzisã scoaterea din exploataţia contaminatã a animalelor din orice specie, a produselor provenite de la acestea, a furajelor, dejecţiilor ori a oricãror produse sau materiale prin care se poate disemina virusul febrei aftoase, fãrã autorizarea autoritãţii veterinare competente;
2.3.11. Este interzisã ieşirea din exploataţie, pânã la eliminarea oricãrui risc de diseminare a virusului aftos, a personalului implicat în activitãţile de combatere a bolii în focar;
2.3.12. Nici un animal din speciile sensibile la febra aftoasã nu va fi introdus în exploataţia contaminatã decât dupã cel puţin 21 de zile dupã terminarea operaţiunilor de curãţenie şi dezinfecţie care trebuie sã respecte urmãtoarele condiţii:
- substanţele dezinfectante folosite şi concentraţiile lor sã fie aprobate oficial de cãtre autoritatea veterinarã competentã;
- operaţiunile de curãţenie şi dezinfecţie sunt efectuate sub supraveghere veterinarã oficialã, în concordanţã cu instrucţiunile date de medicul veterinar oficial;
2.3.13. Se continuã ancheta epizootologicã;
2.3.14. Aprovizionarea cu toate cele necesare din afarã se va face prin transbordare, sub supraveghere veterinarã oficialã, prin grija conducerii exploataţiei contaminate;
2.3.15. Animalele neproductive (câini, pisici, porumbei) vor fi sechestrate la locurile lor de cazare, luându-se în acelaşi timp mãsuri de distrugere a pãsãrilor sãlbatice (vrãbii, ciori etc.) şi rozãtoarelor, iar cele din speciile productive vor fi supuse mãsurilor prevãzute la paragraful 2.1 al pãrţii a II-a;
2.3.16. Dupã eliminarea animalelor din speciile receptive faţã de virusul febrei aftoase şi a substanţelor, produselor şi materiilor cum ar fi furajele, ustensilele, obiectele, lâna, deşeurile, rebuturile ori alte materii şi produse prin care se poate transmite boala, toate adãposturile din exploataţia contaminatã în care au fost cazate aceste animale, curtea, împrejurimile şi vehiculele utilizate pentru transportul lor şi tot echipamentul, obiectele, ustensilele, padocurile, instalaţiile, etc., considerate a fi contaminate vor fi curãţate şi dezinfectate în concordanţã cu prevederile paragrafului 2.3.12, de cãtre personal îngrijitor instruit special în acest scop;
2.3.17. Se interzice efectuarea oricãror acţiuni sanitare veterinare ce ar putea facilita diseminarea virusului aftos (tratamente, vaccinãri, serumizãri, etc.), cu excepţia intervenţiilor ce privesc febra aftoasã. Tratamentele cu antiseptice şi dezinfecţiile în adãposturile contaminate se vor efectua numai de cãtre personalul îngrijitor blocat în aceste adãposturi, instruit special în acest scop;
2.3.18. Activitatea de reproducţie se suspendã pe toatã perioada de suspiciune şi pânã la eliminarea animalelor din exploataţia contaminatã;
2.3.19. Se interzice scoaterea din exploataţia sau curtea contaminatã a produselor agricole cultivate în incinta acesteia; acestea pot fi consumate numai în exploataţie;
2.3.20. Pentru prevenirea difuzãrii virusului aftos de la adãposturile contaminate la celelalte adãposturi necontaminate şi incinta exploataţiei contaminate, acestea vor fi:
- izolate de restul exploataţiei;
- acţiunile ce se efectueazã în aceste adãposturi vor fi efectuate de personal propriu ce va fi blocat în aceste adãposturi şi va fi dotat cu douã rânduri de echipament de protecţie, dezinfectat zilnic alternativ şi care va evita contactul cu restul personalului din exploataţie;
- animalele bolnave dintr-un adãpost sau curte vor fi grupate separat;
- amenajarea la fiecare adãpost a dezinfectoarelor pentru picioare şi mâini;
- dezinfecţia zilnicã a grajdurilor, ustensilelor şi a incintei exploataţiei, unitãţii sau gospodãriei populaţiei contaminate;
- amenajarea de dezinfectoare pentru dezinfecţia autovehiculelor şi încãlţãmintei personalului administrativ sau a oricãrei persoane;
2.3.21. În cazul în care autoritatea veterinarã centralã a României şi Comandamentul Antiepizootic Central decid ca unele animale sã nu fie ucise (animale de rasã de mare valoare zootehnicã ori alte cazuri speciale) aceste animale vor fi cazate separat şi dupã ce au trecut prin boalã vor fi marcate în aşa fel încât sã poatã fi uşor identificate dupã ridicarea mãsurilor de carantinã;
2.3.22. În cazul exploataţiilor sau unitãţilor care constau în 2 sau mai multe unitãţi de producţie separate, autoritatea competentã poate acorda derogãri de la prevederilor punctelor 2.3.1 şi 2.3.3, cu referire la unitãţile de producţie cu animale sãnãtoase ale unei exploataţii infectate, prevãzându-se ca un medic veterinar oficial sã confirme cã structura şi mãrimea acestor unitãţi, precum şi operaţiile care au loc sunt astfel organizate astfel încât sunt complet separate de unitatea contaminatã, cu referire la cazare, adãpostire, furajare şi adãpare şi cã virusul nu se poate rãspândi de la una la alta. Aceleaşi mãsuri şi posibilitatea de derogare de la cerinţele punctului 2.3.9 se pot extinde la exploataţiile ce produc lapte, prevãzându-se ca, înplus, laptele din fiecare unitate de producţie sã fie colectat separat;
2.3.23. Prevederile de la punctul 2.1 nu se vor aplica în cazul apariţiei unei surse secundare de virus care este legatã epidemiologic cu o sursã primarã, pentru care deja au fost prelevate probe;
2.3.24. Autoritatea competentã poate extinde mãsurile prevãzute la punctul 2.1 la exploataţiile învecinate dacã localizarea lor, configuraţia acestora sau contactele cu animalele din exploataţia unde s-a înregistrat oficial febra aftoasã oferã motive de a suspecta posibila contaminare;
2.3.25. Autoritatea veterinarã centralã a României poate amenda prevederile prezentului program pentru o mai bunã coordonare a acţiunilor în scopul eliminãrii în cel mai scurt timp posibil a febrei aftoase.

Mãsuri aplicate la confirmarea febrei aftoase în alte locuri decât exploataţiile de animale
1. În cazul apariţiei febrei aftoase la animale aflate pe pãşune, acestea vor fi supuse mãsurilor de carantinã pe pãşunea respectivã sau în situaţii speciale, cu avizul Comandamentului Antiepizootic Judeţean şi sub supraveghere veterinarã oficialã, animalele vor putea fi evacuate de pe pãşune şi aduse în adãposturi, în condiţii de transport care sã evite diseminarea virusului.
2. În cazul apariţiei febrei aftoase la animale aduse în târguri, baze de achiziţii, expoziţii sau alte locuri de aglomerare temporarã de animale, se aplicã mãsurile prevãzute la partea I, adaptate la condiţiile existente.
2.1. Animalele bolnave sau suspecte de îmbolnãvire se scot imediat în vecinãtatea imediatã a târgului, se ucid şi se îngroapã sub supraveghere sanitarã veterinarã, zona unde au loc aceste acţiuni fiind protejatã de târg şi de împrejurimi şi riguros dezinfectatã.
Restul animalelor din speciile receptive existente în târgul contaminat se considerã suspecte de contaminare; conduita faţã de aceste animale se va stabili de cãtre Comandamentul Antiepizootic Judeţean, în funcţie de numãrul şi specia animalelor şi alte criterii.
2.2. Animalele din speciile nereceptive, existente în locul de aglomerare temporarã de animale, vor fi ţinute în acest loc pânã la eliminarea celor din speciile sensibile şi efectuarea acţiunilor de curãţenie şi dezinfecţie menţionate la pct. 2.3.12. dupã care se va efectua dezinfecţia corporalã şi generalã a acestora şi vor putea fi scoase din târg dupã o perioadã de 21 zile, în localitatea contaminatã, în exploataţii în care nu existã specii sensibile la febra aftoasã.
2.3. Aglomerarea temporarã de animale contaminate se închide, iar dupã evacuare se supune curãţeniei mecanice, se distruge gunoiul şi oricare deşeu, prin ardere şi se efectueazã dezinfecţia riguroasã şi repetatã a întregului teritoriu.
2.4. Prin grija Comandamentului Antiepizootic Judeţean se vor anunţa comandamentele antiepizootice ale localitãţilor de pe raza cãrora au fost aduse în aglomerarea temporarã animale suspecte de boalã sau bolnave ori suspecte de contaminare, pentru organizarea de depistãri şi instituirea preventivã a mãsurilor de carantinã.
3. În cazul suspectãrii sau apariţiei febrei aftoase în abator, se vor aplica mãsurile prevãzute la partea I adaptate specific, iar comandamentele antiepizootice judeţene vor elabora şi pune în aplicare mãsuri specifice privind tãierea animalelor, dirijarea cãrnii, produselor şi subproduselor rezultate din aceste tãieri, a celor rezultate din tãierile de animale efectuate anterior suspicionãrii bolii precum şi a celor provenite de la speciile nereceptive la febra aftoasã, tãiate în acelaşi abator, înainte şi dupã instituirea suspiciunii de boalã pânã la asanarea abatorului contaminat se interzice orice transport de animale cãtre acest abator.
4. În cazul apariţiei suspiciunii de febrã aftoasã sau a bolii în timpul transportului, Comandamentul Antiepizootic Judeţean poate hotãrî, în raport cu situaţia concretã, dirijarea animalelor la un abator şi aplicarea prevederilor de la pct. 3, returnarea lor la locul de origine sau dirijarea lor dintr-un loc din localitatea pe raza cãreia a apãrut suspiciunea sau boala, cu aplicarea mãsurilor stipulate la partea I.

Mãsuri de trasabilitate
1. Dacã medicul veterinar oficial considerã, pe baza unor date confirmate, cã febra aftoasã ar fi putut fi introdusã din alte exploataţii în exploataţia suspectã a fi contaminatã sau din aceasta în alte exploataţii, ca rezultat al mişcãrii de persoane, animale sau vehicule pe orice altã cale sau mijloc, acele alte exploataţii vor fi plasate sub supraveghere sanitarã veterinarã oficialã şi acţiunile de supraveghere nu vor fi ridicate pânã când suspiciunea prezenţei febrei aftoase în exploataţia suspectã de contaminare nu este oficial eliminatã.
2. Dacã medicul veterinar oficial considerã, pe baza unor date confirmate, cã febra aftoasã ar fi putut fi introdusã în exploataţia contaminatã din alte exploataţii ca rezultat al mişcãrii de persoane, animale sau vehicule ori pe orice altã cale sau mijloc, acele alte exploataţii vor fi plasate sub supraveghere veterinarã oficialã.
3. Dacã medicul veterinar oficial gãseşte sau considerã, pe baza unor date confirmate, cã febra aftoasã ar fi putut fi introdusã din exploataţia contaminatã în alte exploataţii ca rezultat al mişcãrii de persoane, animale sau vehicule ori pe orice altã cale sau mijloc, acele alte exploataţii vor fi plasate sub supraveghere veterinarã oficialã.
4. Când o exploataţie a fost supusã prevederilor pct. 1, 2 şi 3, autoritatea veterinarã competentã va interzice mişcarea animalelor din aceastã exploataţie cu altã destinaţie decât pentru transport direct la un abator, sub supraveghere veterinarã oficialã, cu scopul tãierii de necesitate. Înainte de a se acorda o astfel de autorizare, medicul veterinar oficial trebuie sã efectueze o examinare a întregului efectiv din exploataţia respectivã şi sã confirme cã nici un animal nu este suspect de a fi infectat.
5. Dacã se considerã cã, condiţiile permit, autoritatea veterinarã competentã poate limita mãsurile prevãzute la pct. 1 şi 2 pentru o parte a exploataţiei incriminate şi a animalelor existente acolo, cu condiţia ca animalele existente sã fi fost cazate, ţinute şi furajate complet separat de cele care fac obiectul celor specificate la pct. 1 şi 2.
6. Când animalele din speciile sensibile la febra aftoasã sunt livrate sau scoase din exploataţia în care sunt ţinute, ele trebuie sã fie identificate în aşa fel încât, pentru a fi posibilã stabilirea exploataţiilor de origine sau exploataţia de unde provin şi toate mişcãrile lor sã poatã fi repede identificate (trasabilitate).
7. Totuşi, pentru unele categorii de animale, autoritatea veterinarã competentã poate, în unele circumstanţe şi având în vedere starea de sãnãtate a animalelor, sã autorizeze alte proceduri de trasabilitate rapidã a exploataţiilor de origine sau exploataţia de unde provin acestea şi toate mişcãrile lor.
8. Aranjamentele pentru identificarea animalelor sau pentru identificarea exploataţiei de origine vor fi determinate de cãtre autoritatea veterinarã competentã.

Mãsuri aplicate în zona de protecţie
1. Se efectueazã o evaluare a tuturor exploataţiilor din zonã cu animale din speciile sensibile.
2. Exploataţiile care sunt surprinse în aceastã evaluare trebuie sã fie supuse periodic unor inspecţii veterinare.
3. Animalele din speciile sensibile la febra aftoasã nu pot fi scoase din exploataţiile sau locurile (pãşuni, etc.) în care sunt ţinute, situate în zona de protecţie în primele 15 zile de la confirmarea bolii în exploataţia infectatã, cu excepţia dacã sunt transportate direct la un abator localizat în aceastã zonã, pentru tãiere de necesitate şi sub supraveghere veterinarã oficialã.
4. Dacã aceastã zonã nu are nici un abator aflat sub supraveghere veterinarã oficialã, animalele la care se face referire la pct. 3 vor fi transportate la un abator stabilit de cãtre autoritatea veterinarã competentã.
5. Asemenea mişcãri de animale stipulate la pct. 3 şi 4 pot fi autorizate de autoritatea veterinarã competentã, numai dupã ce examinarea de cãtre un medic veterinar oficial a tuturor animalelor din speciile sensibile din exploataţie eliminã prezenţa de animale suspecte de boalã.
6. Se interzice activitatea de reproducţie pentru animalele din speciile sensibile la febra aftoasã iar însãmânţãrile artificiale se interzic în primele 15 zile, cu excepţia dacã ele sunt efectuate de cãtre fermier cu material seminal ce provine din aceeaşi exploataţie sau care provine direct de la un centru de însãmânţare agreat oficial.
7. Se interzic toate aglomerãrile temporare de animale din speciile sensibile (târguri, bâlciuri, expoziţii, mori, baze de colectare şi recepţie, etc.), incluzând colectarea şi distribuirea lor, precum şi locurile comune de adãpare.
8. Animalele din speciile receptive la virusul febrei aftoase vor fi sechestrate la grajd sau pe pãşune şi vor fi inspectate zilnic. Exploataţiile şi unitãţile constituite în colectivitãţi de animale din specii receptive la virusul aftos, din localitãţile aflate în zone de protecţie, se supun unor mãsuri de carantinã preventivã, implicând înãsprirea regimului de filtru sanitar veterinar, respectare mãsurilor stabilite de Comandamentul Antiepizootic Judeţean privind livrãrile de produse şi aprovizionarea cu furaje, produse şi materiale prin transbordare.
9. Se interzice preluarea animalelor contractate, pânã la ridicarea mãsurilor de carantinã precum şi introducerea în zona de protecţie de animale din speciile receptive, provenind din alte localitãţi.
10. Se interzice colectarea laptelui, acesta va fi prelucrat în exploataţiile în care a fost produs.
11. Carnea rezultatã din tãieri de animale, din speciile receptive în exploataţii situate în zona de protecţie, poate fi consumatã în aceste exploataţii ori în consum colectiv din aceastã zonã, sau transformatã în preparate din carne supuse procesului termic, comercializate în zona menţionatã, sub supraveghere sanitarã veterinarã.
12. Cadavrele animalelor din speciile sensibile la febra aftoasã se distrug prin ardere şi îngropare adâncã cu var cloros, iar cele de alte specii pot fi ecarisate şi prin puţ sec sau prelucrare în întreprinderi specializate situate în zone de protecţie şi utilizarea produselor obţinute în aceastã zonã.
13. Circulaţia în zona de protecţie este permisã numai autovehiculelor şi utilajelor hipo, acestea trebuie sã fie parcate şi respectiv adãpostite în locuri fãrã animale din speciile sensibile la febra aftoasã; este obligatorie, de asemenea, legarea câinilor, închiderea pãsãrilor şi a pisicilor.
14. Ieşirea persoanelor din zona de protecţie se admite numai cu aprobarea Comandamentului Antiepizootic Local şi cu respectarea unor mãsuri de dezinfecţie, sub supraveghere veterinarã oficialã.
15. Se interzice practicarea navetei, persoanele în cauzã vor rãmâne în localitãţile de domiciliu, eliberându-li-se dovezi oficiale justificative.
16. Se interzic orice acţiuni sanitare veterinare ce ar putea facilita rãspândirea virusului aftos, cu excepţia celor corelate cu combaterea bolii (deratizãri, dezinfecţii, etc.).
17. Cerealele, furajele fibroase şi suculente înmagazinate în zona de protecţie, dar în afara focarului de boalã (exploataţia infectatã, etc.) vor putea fi transportate la bazele de colectare dupã 21 de zile de la terminarea mãsurilor de curãţenie şi dezinfecţie în focarul de febrã aftoasã. Cele în curs de recoltare vor fi depozitate astfel încât sã se evite contaminarea lor sau vor fi dirijate direct de la locul de recoltare la bazele de colectare, fãrã a traversa focarul de boalã.
18. Pânã la stabilizarea focarului de boalã, hotãrâtã de cãtre Comandamentul Antiepizootic Judeţean, se interzice în zona de protecţie orice aglomerare temporarã de animale, activitate obşteascã şi care ar putea contribui la diseminarea virusului, precum şi expedierea de colete din aceastã zonã. Efectuarea muncilor agricole în zone de protecţie se face cu persoane, atelaje hipo sau autovehicule din aceastã zonã, din curţi şi exploataţii indemne.
19. În situaţii deosebite, Comandamentul Antiepizootic Judeţean poate suspenda temporar oprirea trenurilor în staţiile localitãţilor din zona de protecţie şi poate devia traseul curselor auto.
20. Fabricile de nutreţuri combinate din zona de protecţie vor putea livra produsele lor la unitãţile şi în condiţiile stabilite de Comandamentul Antiepizootic Judeţean iar abatoarele şi întreprinderile de producere a fãinurilor proteice din aceastã zonã vor putea funcţiona sub supraveghere veterinarã specialã, în condiţiile stabilite de acelaşi comandament.
21. La intrarea şi ieşirea din zona de protecţie se vor organiza puncte permanente de control pentru supravegherea respectãrii restricţiilor de circulaţie între aceastã zonã şi zona de supraveghere. În acest sens, în baza convenţiei bilaterale, autoritatea veterinarã centralã a României poate face apel la ajutorul Ministerului Apãrãrii Naţionale şi Ministerului de Interne.
22. Fãrã a se aduce atingere prevederilor pct. 3 al pãrţii a V-a, transportul animalelor din speciile sensibile prin zona de protecţie este interzis, cu excepţia tranzitului pe autostrãzi sau principalele rute de cale feratã.
23. Mãsurile aplicate în zona de protecţie vor fi menţinute cel puţin 15 zile dupã eliminarea tuturor animalelor din exploataţia sau locurile în care s-a declarat oficial boala şi efectuarea operaţiunilor de curãţire şi dezinfecţie cu respectarea prevederilor paragrafului 2.3.12 al pãrţii I (C).
24. Totuşi, mãsurile descrise pentru zona de supraveghere va rãmâne în aplicare în zona de protecţie pentru o perioadã de 15 zile.

Mãsuri aplicate în zona de supraveghere
1. Înregistrarea oficialã a evaluãrii tuturor exploataţiilor care au cazate animale din speciile sensibile la febra aftoasã.
2. Mişcarea de animale din speciile sensibile, pe drumurile publice, va fi interzisã, cu excepţia celor care sunt duse la pãşunat. Aceste animale se sechestreazã la grajd. Cu aprobarea Comandamentului Antiepizootic Judeţean, animalele din speciile receptive aflate la pãşune vor putea fi carantinate pe pãşunile respective.
3. Transportul animalelor din speciile sensibile în zona de supraveghere va fi supus autorizãrii autoritãţii veterinare competente.
4. Animalele nu pot fi mişcate din zona de supraveghere în primele 15 zile. Între a 15-a şi a 30-a zi animalele nu pot fi mişcate din zona menţionatã, cu excepţia transportului lor, sub supraveghere veterinarã directã, la un abator cu scopul de a fi tãiate de necesitate.
5. Astfel de activitãţi de transport pot fi autorizate de autoritatea veterinarã competentã, numai dupã ce medicul veterinar oficial a efectuat o examinare a tuturor animalelor la care se face referire la pct. 4 şi a confirmat cã nici un animal nu este suspectat a fi infectat.
6. În zona de supraveghere se interzice activitatea de reproducţie pentru animalele din speciile sensibile la febra aftoasã.
7. Se interzice ţinerea târgurilor, expoziţiilor, activitãţii bazelor de achiziţii sau a altor locuri de aglomerare temporarã de animale din speciile sensibile la febrã aftoasã.
8. Se executã controlul zilnic al stãrii de sãnãtate al animalelor sensibile din exploataţiile - ferme - sub raportul febrei aftoase şi la interval de douã zile în gospodãriile populaţiei.
9. Se interzice introducerea de animale din speciile receptive din afara zonei de supraveghere în aceastã zonã.
10. Se interzic achiziţiile de animale şi a produselor de origine animalã precum şi scoaterea din zonã de cãtre producãtori a produselor de origine animalã, pentru a fi comercializate sau expediate.
11. Turmele de ovine aflate în transhumanţã în momentul instituirii zonelor epizootice (de protecţie şi de supraveghere) vor fi sechestrate pe loc. Dupã identificarea lor exactã, individualã se va stabili trasabilitatea mişcãrii acestora.
12. Aceste turme de ovine vor fi supuse examinãrii zilnice, efectuatã de cãtre autoritatea veterinarã localã şi în funcţie de rezultatul acestor examene (animale bolnave, animale suspecte, animale fãrã manifestãri clinice de boalã) se vor institui mãsurile stabilite de Comandamentul Antiepizootic Judeţean.
13. Se sechestreazã şi se ţin sub mãsuri de carantinã profilacticã timp de 14 zile, turmele de ovine în transhumanţã, clinic sãnãtoase dar care au trecut prin localitãţi contaminate.
14. Tãierea de necesitate a animalelor şi valorificarea cãrnii rezultate se vor efectua în aceleaşi condiţii ca şi în cazul zonei de protecţie.
15. În raport cu rãspândirea focarelor de febrã aftoasã şi pericolul de difuzare a bolii, Comandamentul Antiepizootic Judeţean va stabili modalitatea preluãrii laptelui din zona de supraveghere şi destinaţia lui, întreprinderile de industrializare a laptelui adaptându-şi activitatea de preluare în acest sens.
16. Când boala este confirmatã într-o exploataţie din care s-a preluat lapte într-o perioadã anterioarã de zile egalã cu perioada de incubaţie a bolii, întreprinderea de prelucrare a laptelui se considerã contaminatã şi se aplicã mãsurile pentru un focar de boalã.
17. Întreprinderile de producere a nutreţurilor combinate şi abatoarele din zonele epizootice vor funcţiona cu aprobarea şi în condiţiile stabilite de cãtre Comandamentul Antiepizootic Judeţean respectiv al Municipiului Bucureşti.
18. Întreprinderile de producere a fãinii proteice furajere situate în zonele epizootice pot prelua cadavre sau deşeuri animaliere numai din localitãţi libere de boalã, în condiţiile stabilite de Comandamentul Antiepizootic Judeţean, cu excepţia celor care sunt destinate special pentru distrugerea animalelor tãiate sau moarte în zone de protecţie.
19. Personalul silvic şi de vânãtoare are obligaţia sã anunţe imediat comandamentele antiepizootice locale ori de câte ori gãsesc cadavre ori depisteazã animale sãlbatice din specii receptive la febrã aftoasã bolnave sau suspecte de boalã. Dacã este posibil, acestea vor fi capturate şi examinate de autoritatea veterinarã localã.
20. În zonele epizootice se interzice vânãtoarea.
21. Mãsurile în zona de supraveghere vor fi menţinute în aplicare cel puţin 30 de zile dupã eliminarea tuturor animalelor la care se face referire la paragraful 2 al pãrţii I lit. c) din exploataţiile sau locul contaminat şi efectuarea în aceastã exploataţie a curãţirii preliminare şi operaţiunile de dezinfecţie, în concordanţã cu prevederile paragrafului 2.3.12 al pãrţii I (C).

Dispoziţii privind vaccinarea antiaftoasã
1. Utilizarea vaccinurilor contra febrei aftoase este interzisã pe teritoriul României, cu excepţia unor strategii extreme de combatere a bolii dispuse de autoritatea veterinarã centralã, dupã consultarea Comisiei Europene de Luptã contra Febrei Aftoase şi a Comisiei Europene.
2. Se interzice producerea, stocarea, comercializarea şi distribuţia pe teritoriul României de vaccinuri antiaftoase, ce trebuie sã fie sub control oficial.
3. Se interzice importul pe teritoriul României de animale vaccinate antiaftos, din ţãri, zone sau exploataţii în care se practicã vaccinarea antiaftoasã.
4. Manipularea virusului aftos pentru probleme de cercetare, diagnostic ori producerea de vaccinuri pentru cazuri de crizã extremã, când se dispune aplicarea strategiei de vaccinare, se efectueazã în clãdiri speciale şi laboratoare oficial aprobate de autoritatea veterinarã centralã a României, oficial recunoscute de Oficiul Internaţional de Epizootii, Laboratorul comunitar de referinţã pentru febra aftoasã şi Comisia Europeanã de Luptã contra Febrei Aftoase.
5. Clãdirile şi laboratoarele la care se referã pct. 4 vor fi aprobate numai dacã ele îndeplinesc standardele minime recomandate de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agriculturã şi Alimentaţie pentru laboratoarele care lucreazã cu virusul febrei aftoase in vitro şi in vivo.
6. Experţii veterinari de la Comisia Europeanã în colaborare cu autoritatea veterinarã centralã a României pot efectua controale ad-hoc pentru a evalua dacã sistemele de securitate aplicate în aceste clãdiri şi laboratoare corespund cu standardele minime ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agriculturã şi Alimentaţie.
7. Comisia Europeanã va efectua aceste controale cel puţin o datã pe an şi va trimite un raport în acest sens la Comitetul Veterinar Permanent.
8. Lista clãdirilor şi laboratoarelor autorizate oficial poate fi modificatã ţinând cont de rezultatul acestor controale iar lista lor actualizatã de fiecare datã.
9. În concordanţã cu aceeaşi procedurã, trebuie luatã o decizie pentru adoptarea unui cod de bunã practicã pentru sistemele de securitate aplicate în clãdirile şi laboratoarele oficial agreate pentru a manipula virusul aftos.
10. Fãrã a aduce atingere prevederile paragrafelor 1-5 referitoare la utilizarea vaccinurilor antiaftoase, se poate decide, când febra aftoasã a fost confirmatã şi tinde sã devinã extensivã, sã poatã fi introdusã vaccinarea antiaftoasã de necesitate, utilizând procedurile tehnice care sã garanteze imunitatea totalã la animalele vaccinate.
11. În cazul precizat la pct. 10 mãsurile care se vor lua vor ţine cont de:
- mãrimea zonei geografice în care vaccinarea de necesitate trebuie efectuatã;
- speciile şi vârsta animalelor de vaccinat;
- durata campaniei de vaccinare;
- interdicţiile specifice animalelor vaccinate şi produselor acestora;
- identificarea specialã şi înregistrarea specialã a animalelor vaccinate;
- alte activitãţi necesare pentru situaţia de necesitate.
12. Decizia de introducere a vaccinãrii de necesitate va fi luatã de autoritatea veterinarã centralã a României cu acordul conducerii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor, dupã expunerea tuturor consecinţelor imediate şi de duratã de naturã sanitarã şi economicã şi consultarea forurilor menţionate la pct. 4.
13. Decizia de vaccinare va ţine, în particular, seama de concentraţia de animale din speciile sensibile din unele regiuni şi necesitatea de a proteja loturile de animale speciale.
14. Totuşi, prin derogare de la prevederile pct. 10 decizia de a introduce vaccinarea de necesitate în jurul focarelor poate fi luatã de autoritatea veterinarã centralã dupã notificarea oficialã la Comisia Europeanã, ca prin aceasta, interesele de bazã ale Comunitãţii Europene şi României sã nu fie periclitate, decizie care va fi imediat revãzutã de Comitetul Veterinar Permanent.
15. Pendinte instituirea rezervelor comunitare de vaccinuri antiaftoase, autoritatea veterinarã centralã a României solicitã oficial anual la Oficiul Internaţional de Epizootii, Comisia de Luptã contra Febrei Aftoase şi Comisia Europeanã constituirea la Laboratorul Naţional de referinţã a unei rezerve de material brut vaccinai, produs din subtipurile care au evoluat în România şi în zona balcanicã.
16. În scopul precizat la pct. 15 se vor încheia contracte între aceste organizaţii şi instituţii şi autoritatea veterinarã centralã a României, contracte care vor specifica, în particular, cantitatea necesarã de doze de vaccin, ţinând cont de cerinţele estimate prin programele de vaccinare, pentru un maxim de 10 serotipuri.
17. Dupã aceastã perioadã tranziţionalã, autoritatea veterinarã centralã a României va fi autorizatã, sub supravegherea Comunitãţii Europene, a Oficiul Internaţional de Epizootii şi a Comisiei Europene de Luptã contra Febrei Aftoase sã stabileascã clãdirile pentru prelucrarea şi stocarea vaccinurilor gata de a fi utilizate pentru vaccinarea de necesitate.
18. Decizii asupra solicitãrilor autoritãţii veterinare centrale a României privind utilizarea în cazuri de necesitate a vaccinãrii antiaftoase şi a instituirii rezervelor naţionale de material vaccinai brut se soluţioneazã în cadrul sistemului decizional comunitar.

Laboratoare de referinţã pentru febra aftoasã
1. Autoritatea veterinarã centralã a României se va asigura cã:
a) examenele de laborator pentru depistarea prezenţei febrei aftoase sunt efectuate de un laborator naţional;
b) aceste examene de laborator trebuie sã precizeze dacã este necesar şi în special dupã prima apariţie a bolii, tipul, subtipul şi eventual varianta de virus în cauzã; dacã este necesar, acestea pot fi confirmate de un laborator de referinţã desemnat de Comunitatea Europeanã;
c) unul din laboratoarele naţionale este responsabil pentru coordonarea metodelor de diagnostic şi aplicarea standardelor în România. Laboratoarele naţionale vor ţine legãtura cu laboratorul de referinţã desemnat de Comunitatea Europeanã.
2. Sarcinile şi responsabilitãţile laboratorului naţional de referinţã vor fi urmãtoarele:
a) asigurarea legãturii cu laboratoarele statelor membre, cu referire la standardele şi metodele de diagnostic pentru febra aftoasã şi diagnosticul diferenţial, dacã este necesar, în special prin:
- recepţia probelor din teren în vederea stabilirii identitãţii lor;
- tipizarea şi caracterizarea tulpinilor de virus aftos din probele primite şi comunicarea rezultatelor acestor investigaţii autoritãţii veterinare centrale a României;
- constituirea şi ţinerea la zi a unei colecţii de tulpini ale virusului aftos;
- constituirea şi ţinerea la zi a unei colecţii de seruri contra tulpinilor virusului aftos.
b) sprijinirea activitãţii laboratoarelor naţionale, în special prin:
- stocarea şi furnizarea cãtre celelalte laboratoare naţionale a liniilor celulare folosite în diagnostic împreunã cu virusul şi/sau serurile antigenice inactivate standardizate şi a celorlalţi agenţi de referinţã;
- organizarea şi executarea testelor comparative periodice de diagnostic al febrei aftoase şi transmiterea periodicã a rezultatelor acestor teste la autoritatea veterinarã centralã a României.
c) furnizarea informaţiilor şi efectuarea de instruiri ulterioare, în special prin:
- colectarea datelor şi a informaţiilor despre metodele de diagnostic şi de diagnostic diferenţial utilizate şi transmiterea acestor informaţii la autoritatea veterinarã centralã a României;
- elaborarea şi implementarea planurilor necesare pentru instruirea ulterioarã a experţilor în diagnostic de laborator în vederea armonizãrii tehnicilor de diagnostic;
- organizarea unei întâlniri anuale unde reprezentanţii laboratoarelor naţionale pot analiza tehnicile de diagnostic şi progresele fãcute.
3. Laboratorul naţional de referinţã va funcţiona în conformitate cu condiţiile recunoscute de strictã securitate aşa cum sunt indicate în Standardele minime pentru laboratoarele care lucreazã cu virusul aftos, elaborate de Comisia Europeanã de Luptã contra Febrei aftoase, la a 26-a sa sesiune de la Roma, din aprilie 1985.
4. Laboratorul de referinţã va formula şi va recomanda mãsurile de securitate ce trebuie luate de laboratoarele naţionale cu privire la diagnosticul febrei aftoase, în conformitate cu standardele minime la care se face referire în pct. 3.
5. Fondurile necesare acoperirii cheltuielilor implicate de activitãţile la care se face referire la pct. 2-4 vor fi incluse în bugetul general al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pãdurilor.

Stingerea unui focar de febrã aftoasã şi ridicarea restricţiilor sanitare veterinare
1. Stingerea unui focar de febrã aftoasã reprezintã momentul ridicãrii tuturor mãsurilor şi restricţiilor, când se constatã cã:
1.1. pe teritoriul localitãţii nu mai existã animale bolnave sau ţinute sub observaţie pentru febrã aftoasã;
1.2. de la ultima vindecare, tãiere de necesitate sau moarte a animalelor au trecut 21 de zile;
1.3. rezultatele examenelor de laborator efectuate pe probele recoltate din focar, zona de protecţie ori de supraveghere sunt negative;
1.4. s-au realizat integral mãsurile de profilaxie şi combatere stabilite;
2. În acest sens medicul veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale întocmeşte un act sanitar veterinar de stingere a epizootiei. Actul sanitar veterinar de stingere a epizootiei se înregistreazã în evidenţa primãriei localitãţii pe teritoriul cãreia a evoluat epizootia, sub semnãtura primarului de luare la cunoştinţã.
3. Situaţia la sfârşitul evoluţiei bolii se confirmã pe baza actului sanitar veterinar de stingere a epizootiei, întocmit de cãtre reprezentantul autoritãţii sanitare veterinare teritoriale - medicul veterinar al circumscripţiei sanitare veterinare zonale, pe baza constatãrilor fãcute, dupã caz, de direcţiile sanitare veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, sau de instituţiile centrale de specialitate.
4. O zonã infectatã cu agenţii etiologici ai febrei aftoase va fi consideratã liberã de aceastã boalã dupã ce a trecut o perioadã care depãşeşte perioada de incubaţie, prevãzutã de Codul internaţional de sãnãtate animalã al Oficiului Internaţional de Epizootii, dupã ultimul caz de îmbolnãvire, moarte sau tãiere a animalelor, datoritã bolii respective, şi când au fost aplicate toate mãsurile profilactice şi alte mãsuri specifice de control al bolii, care sã previnã o reapariţie sau o diseminare a bolii respective.
5. România ca ţarã, o zonã sau o exploataţie de animale din ţara noastrã este consideratã ca fiind din nou liberã de febrã aftoasã când toate condiţiile corespunzãtoare, prevãzute de Codul internaţional de sãnãtate animalã, specifice fiecãrei boli, sunt îndeplinite.
6. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã comunicã, la cererea Biroului central al Oficiului Internaţional de Epizootii prevederile legale referitoare la reglementãrile de carantinã, import, export, tranzit şi reglementãrile referitoare la programele de supraveghere a sãnãtãţii animalelor, care se aplicã în ţara noastrã.
7. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã comunicã, de asemenea, conţinutul modificãrilor aduse reglementãrilor menţionate la pct. 6, imediat ce au fost aprobate sau cel mai târziu înaintea Sesiunii generale anuale a Comitetului Internaţional al Oficiului Internaţional de Epizootii.
8. Notificarea la serviciile sanitare veterinare ale Comisiei Europene, din cadrul direcţiilor generale XXIV şi VI, şi la autoritãţile veterinare centrale ale statelor membre ale Uniunii Europene a ridicãrii restricţiilor într-o zonã sau pe tot teritoriul României se transmite conform <>Ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor.

SECŢIUNEA VIII

PROGRAME DE INSTRUIRE

Instruirea privind diferite aspecte corelate cu febra aftoasã se adreseazã:
1. CENTRULUI NAŢIONAL DE LUPTĂ CONTRA FEBREI AFTOASE
2. GRUPELOR DE EXPERŢI LA NIVEL NAŢIONAL
3. ECHIPELOR DE EXPERŢI NAŢIONALI
4. LABORATORULUI NAŢIONAL DE REFERINŢĂ
5. CENTRELOR LOCALE DE LUPTĂ CONTRA FEBREI AFTOASE
6. GRUPELOR DE EXPERŢI LOCALI
7. ECHIPELOR DE EXPERŢI LOCALI
Fiecare din aceste structuri trebuie sã fie instruitã în sistem piramidal de cãtre structura direct ierarhicã pentru subiecte vizând responsabilitãţile specifice în controlul febrei aftoase.
Structurile centrale se vor instrui lunar.
Structurile teritoriale menţionate sunt instruite de cãtre structurile centrale trimestrial.
La nivelul CNLCFA se ţine un registru în care se înregistreazã fiecare instruire, tematica, participanţii, lectorii, evaluarea.
Semestrial, şeful CNLCFA trebuie sã se instruiascã la Laboratorul Comunitar de Referinţã al Uniunii Europene.

SECŢIUNEA IX

PUBLICITATE ŞI AVERTIZARE ASUPRA BOLII

1. Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va întocmi lunar un raport privind situaţia febrei aftoase în lume, raport ce este distribuit:
a) tuturor direcţiilor sanitare veterinare judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti;
b) asociaţiilor de crescãtori de animale din speciile sensibile la nivelul febrei aftoase.
2. În cazul existenţei unui risc privind febra aftoasã în Europa ori în ţãrile din vecinãtatea ţãrii noastre, Agenţia Naţionalã Sanitarã Veterinarã va iniţia emisiuni televizate şi intervenţii prin intermediul mass-media pentru a explica populaţiei despre aceste aspecte şi riscul crescut pentru România. Serviciile veterinare de la punctele de trecere a frontierei de stat vor fi în stare de alertã.
3. Populaţia va fi înştiinţatã cã animalele bolnave gãsite în exploataţii nu se vor despãgubi.
4. Periodic vor fi publicate în Jurnalul Medicilor Veterinari aspecte practice privind supravegherea, prevenirea şi combaterea febrei aftoase şi implicaţiile sanitare şi în special economice ale acesteia.
5. În facultãţile de medicinã veterinarã, o atenţie deosebitã se va acorda bolilor din lista A a Oficiului Internaţional de Epizootii şi în special febrei aftoase. Studenţii vor fi înştiinţaţi despre prevederile legale în vigoare şi se foloseşte sistemul video de instruire privind aspectele clinice ale bolii, diagnosticul diferenţial, aspecte de diagnostic diferenţial şi principiile majore de combatere a bolii.
6. Colegiul Medicilor Veterinari din România va prezenta la întâlnirile zonale sau naţionale cu medicii veterinari concesionari aspectele menţionate anterior.
7. Prefecturile vor fi informate trimestrial privind situaţia mondialã a febrei aftoase, privind structurile judeţene şi responsabilitãţile acestora.
8. La fiecare direcţie sanitarã veterinarã judeţeanã şi respectiv a municipiului Bucureşti va exista cel puţin un exemplar din planul Naţional de Alertã şi Intervenţie de Necesitate în Caz de Febrã Aftoasã.

ANEXA
la Programul Naţional de Alertã contra Febrei Aftoase

ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE NECESAR INTERVENŢIEI ÎN TERITORIU A ECHIPELOR DE EXPERŢI

● Salopete sau combinezoane (cover-all);
● Halate;
● Bonete;
● Mãnuşi lungime 1/2 de examinare (cauciuc rezistent);
● Mãnuşi pentru prelevare probe (latex);
● Galoşi sau cizme de cauciuc;
● Complet mascã-ochelari.
Pentru personalul tehnic instruit, desemnat sã efectueze la locul de intervenţie operaţiuni de decontaminare, în plus:
● Combinezon sau şorţ cauciucat;
● Ochelari de protecţie;
● Mascã de protecţie;
● Mãnuşi de dezinfecţie (lungime 1/2, rezistente la substanţele decontaminate uzual folosite).
Dimensiunile echipamentului destinat acestor acţiuni vor fi potrivite fiecãrui membru al echipelor de experţi locali sau naţionali şi se vor pãstra sub formã de set individual, în saci de plastic etichetaţi cu numele utilizatorilor, alãturi de trusele destinate recoltãrii de probe, în locuri special destinate şi închise, la care vor putea avea acces permanent persoanele desemnate sau, în afara orelor de program, ofiţerii de serviciu.
Este interzis a se da echipamentului de intervenţie alte utilizãri.
Dupã utilizare, echipamentul folosit este, dupã caz, fie sterilizat prin fierbere şi rãmâne în incinta cu animale afectate în vederea utilizãrii în acţiuni de intervenţie în presupusul focar de boalã, fie se ambaleazã în saci de plastic dubli ce sunt supuşi separat dezinfecţiei chimice exterioare şi se supun ulterior decontaminãrii prin autoclavare în laborator.

Modul de recoltare, ambalare şi expediere a probelor

Proba idealã de la orice specie afectatã este cea de epiteliu a aftelor recent sparte sau lichid din afte nesparte, extras cu seringa şi ulterior, epiteliul respectivei afte recoltate cu forfecuţa, cel puţin 1 gram de epiteliu pentru fiecare probã. Astfel de probe se pot recolta în tuburi sterile dacã au şanse de a ajunge în laboratorul examinator în câteva ore sau se mixeazã în tuburi cu 2 ml mediu de transport şi glicerol () şi se menţin la temperaturi de congelare, dacã se apreciazã cã transportul poate dura mai mult. Astfel de fragmente de epiteliu sau vezicole trebuie cãutate pe picioare, în orificiul bucal şi zonele învecinate ale acestuia, iar la femele şi pe mamele. Gãsirea unor leziuni "tipice" şi deci a unor probe de acest fel este mai dificilã la ovine şi chiar la porcine. Este preferabil ca recoltarea sã se facã de la animale în prealabil sedate.
Probe de sânge şi lapte se pot recolta relativ steril direct în seringi de unicã folosinţã, dupã care acestea se astupã cu cearã la nivelul orificiului din care se scoate acul. Probele astfel recoltate se pot expedia laboratorului în seringã, ca atare.
De la animalele moarte se poate recolta, în plãci Petri, sânge coagulat, fragmente de cord sau alte organe din care virusul se poate izola.
Acolo unde nu se gãsesc probe de epiteliu vezicular, la animale deja trecute prin aceasta etapã a afecţiunii sau care sunt suspecte a avea o evoluţie subclinicã, este de preferat a se recolta o probã de lichid esofago-faringian de la bovine şi ovine sau tampoane faringo-esofagiene de la porcine.
Este de menţionat cã virusul poate persista în faringele bovinelor trecute prin boalã o perioadã lungã, chiar pânã la 2 ani.
În lipsa unor cupe pentru "probang" (cum este denumitã aceastã modalitate de recoltare), ce aratã ca nişte mici "polonice" de supã cu diametrul de 5 cm pentru bovine şi 2,5 cm pentru ovine, având marginile tãioase, se vor putea recolta probe de lichid esofago-faringian cu lingurile (la bovine) sau linguriţele (la ovine), incluse în trusa de recoltare a probelor. Acestea, având marginile uşor polizate, vor putea acţiona ca nişte chiurete.
Cel ce recolteazã proba, introduce lingura pânã la nivel faringo-esofagian şi efectueazã 2-3 mişcãri laterale, pentru a recolta lichid şi celule epiteliale printr-o radare blândã (probele recoltate violent, ce conţin sânge nu sunt acceptate de laborator). Se scoate lingura plinã cu lichid şi se descarcã într-un flacon steril cu gura largã. În acest flacon se apreciazã calitatea materialului recoltat (sã nu conţinã conţinut ruminal şi sã aibã turbiditatea datoratã existenţei materialului celular) şi se determina pH-ul acestuia, cu banda de hârtie indicatoare. Dacã proba este acidã, datoritã eventualului conţinut ruminal, se aruncã şi se recolteazã din nou, dupã ce se spalã gura animalului cu apã şi apoi se usucã.
Din conţinutul flaconului, se recolteazã 2 ml şi se amesteca într-un tub cu 2 ml mediu de transport (fãrã glicerol), se agitã uşor şi se determinã pH-ul ce nu trebuie sã depãşeascã 7,6.
Tampoanele faringiene recoltate de la porci se introduc în tuburi sterile, cu câte 2 ml mediu de transport.
Aceste probe se recolteazã în criotuburi, sunt imediat congelate şi expediate pe gheaţã carbonicã sau în mici containere cu azot lichid.
Se va suplini lipsa facilitãţilor pentru transportul probelor în condiţii de congelare prin rapiditatea cu care se transportã probele spre laborator.

Ambalarea, transportul şi asigurarea securitãţii probelor pe timpul transportului

Probele ce conţin material cu mare potenţial infectant (lichid, perete vezicular sau lichid faringo-esofagian), se protejeazã prin închidere în cutiile de plastic cu închidere etanşã, în vatã îmbibatã cu soluţie decontaminatã.
Probele astfel recoltate se ambaleazã dupã individualizarea vizibilã cu creionul de scris pe sticlã, în cel puţin douã pungi de plastic. Ambalajul exterior este stropit şi apoi acoperit cu vatã îmbibatã cu soluţie 4% acid citric. Totul se introduce în alte douã pungi de plastic în care se introduce o etichetã scrisã vizibil cu urmãtorul conţinut:
PERICOL - Prezentul pachet se poate deschide doar de persoane autorizate. Pe acest ambalaj exterior se aplicã primele sigilii. Se efectueazã o a doua dezinfecţie a ambalajului extern. Pachetul astfel ambalat şi sigilat se introduce în lada izotermã (pentru care în aceasta perioada este bine sã existe în permanenţã refrigeratoarele puse la congelator) sau pe cuburi de gheaţã în termos.
Lada izotermã sau termosurile se închid şi se sigileazã şi ele, efectuându-se dezinfecţia exterioarã a acestora prin ştergerea energicã cu vatã îmbibatã cu acid citric 4%.
Nota de însoţire va avea menţiunea URGENŢĂ - solicitare de examene de diagnostic pentru A010.
În afara datelor curente, pe notã se va menţiona obligatoriu numele medicului care a recoltat probele, data şi ora la care s-au recoltat, numele persoanei care a efectuat ambalarea şi dezinfecţia ambalajelor ce conţin probe, precum şi numele persoanei rãspunzãtoare de securitatea probelor pe timpul transportului. Nu este lipsit de importanţã ca pe delegaţia celor ce însoţesc probele sã se menţioneze data şi ora la care acestea au fost predate.
Echipamentul folosit de cãtre cel care a examinat animalele şi au recoltat probe, precum şi restul materialelor nefolosite din trusa de recoltare, se îmbibã cu acid citric 4% şi se introduc în sacii de plastic ce vor fi şi ei dezinfectaţi la exterior şi sigilaţi. Aceşti saci se deschid doar în camera de autoclavare din laboratorul judeţean. Conţinutul refolosibil se dezinfecteazã prin autoclavare sau fierbere.
Probele astfel recoltate şi ambalate, se transporta în cel mai scurt timp posibil la Institutul de Diagnostic şi Sãnãtate Animalã.
Pânã la asigurarea unei incinte de lucru adecvate efectuãrii de examene virusologice în ţarã, probele destinate diagnosticului prin aceste teste vor fi ambalate şi conservate în zãpadã carbonicã la I.D.S.A., în recipienţii de transport standardizat asiguraţi de laboratorul internaţional de referinţã ce va primi probele pe calea aerului, în conformitate cu exigenţele celor ce preiau probele şi normele internaţionale în vigoare.

Elemente constitutive ale truselor pentru recoltare de probe:

La nivelul fiecãrei direcţii sanitare veterinare trebuie sã existe 3-5 astfel de truse pregãtite, ambalate şi stocate într-un dulap sau fişet a cãrui cheie se va gãsi în permanenţã la dispoziţia persoanelor autorizate sau a ofiţerului de serviciu.
În aceste truse trebuie sã fie incluse urmãtoarele materiale:
● 20 de tuburi criorezistente sau tuburi conice de centrifugare sterile, de 5-10 ml, cu dop înfiletat;
● 20 de tuburi cu tampoane sterile;
● 10 flacoane de 20, 50 sau 100 ml, cu gât larg şi dop înfiletat (spãlate şi sterilizate);
● 10 flacoane sterile de 5 ml cu gât larg şi dop înfiletat;
● 10 plãci Petri, 9-12 cm diametru;
● 10 pipete sterile de 2 sau 5 ml;
● 20 de seringi de 1+ ml (unicã folosinţã);
● 10 seringi de 2 ml (unicã folosinţã);
● sedative adecvate speciilor receptive de la care se poate recolta material virulent din afte;
● 20 de dispozitive cu vacuum pentru recoltare sterilã de sânge;
● 20 de dispozitive cu vacuum pentru recoltare de sânge pe anticoagulant;
● un mic bulgãre de cearã galbenã, de lumânare;
● 2 foarfeci chirurgicale (sterile şi ambalate);
● 2 forfecuţe de tip trichineloscopic (sterile şi ambalate);
● 5 linguri de supã cu marginea adânciturii uşor polizatã (învelite în hârtie şi sterilizate în pupinel);
● 5 linguriţe cu marginea adânciturii uşor polizatã, preparate în acelaşi mod;
● 3 perechi mãnuşi chirurgicale;
● 2 pachete de vatã hidrofilã;
● 1 creion de scris pe sticlã;
● 2 flacoane x 200 ml cu mediu de transport cu glicerol (cu pH verificat, 7,2-7,6);
● 1/2 kg acid citric;
● bandã de hârtie pentru indicarea pH-ului;
● 20 de pungi de plastic de mãrime medie;
● 5 saci din material plastic;
● 10 foi de hârtie de împachetat;
● 2 containere dreptunghiulare sau pãtrate de material plastic, dezinfectabil, cu posibilitãţi de închidere etanşã. Se pot folosi cutiile de congelat alimente din comerţ;
● sfoarã de împachetat;
● benzi de hârtie cu sigiliu şi pastã de lipit;
● ladã frigorificã sau douã termosuri.
Ca mediu de transport, se poate utiliza tampon fosfat salin cu pH 7,2-7,4 cu antibiotice (1.000.000 UI penicilinã şi 1 gram streptomicinã/litru) posibil şi 0,1 g/litru albuminã sericã bovinã. În final, se verificã şi se ajusteazã pH-ul la 7,2.
Mediul de transport cu antibiotice şi glicerol în pãrţi egale va avea, de asemenea, un pH verificat şi stabilizat între valorile 7,2-7,4.

Suportul financiar necesar pentru:

1. Acţiuni de instruire:

● Pentru instruirea preliminarã a unui expert local 5.000.000/persoanã;
● Pentru instruirea preliminarã a unui poliţist veterinar 3.000.000/persoanã;
● Pentru instruirea unui tehnician de intervenţie în acţiuni de decontaminare 2.000.000/persoanã

Procurarea şi recondiţionarea echipamentului, instrumentarului şi materialelor
componente ale truselor de intervenţie

● Aproximativ 7.000.000 lei/trusã pentru procurarea iniţialã a componentelor;
● Aproximativ 300.000 lei/trusã pentru recondiţionarea şi completarea consumabilelor în vederea refolosirii. Se pot lua în calcul 2-3 acţiuni de recondiţionare - completare pe an pentru fiecare trusã.

Acţiuni în teritoriu pentru precizare de diagnostic

● Pentru acţiuni infirmate ca urmare a coroborãrii elementelor epizootologice, clinice şi lezionale la nivelul echipelor de experţi locali 500.000 lei/acţiune;
● Pentru acţiuni infirmate ca urmare a coroborãrii elementelor epizootologice, clinice şi lezionale, cu participarea echipelor de experţi naţionali 3.000.000 lei/acţiune;
● Pentru acţiuni finalizate cu expediere de probe la Laboratorul Mondial de Referinţã (Anglia), aproximativ 20-25.000.000 lei/set mediu de probe.

------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Program, Alte Institutii, PROGRAM NATIONAL din 30 mai 2003

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
Inscrie e-mailul tau pentru a primi zilnic
informatii despre CE, CAND si CUM s-a intamplat
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016