Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
──────────
Aprobat prin HOTĂRÂREA nr. 995 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1186 din 7 decembrie 2020.
──────────
Misiunea noastră
România este un donator emergent de asistenţă oficială pentru dezvoltare care a demonstrat că dispune de o expertiză considerabilă în diverse domenii de interes pentru partenerii de dezvoltare, precum reforma administraţiei şi soluţii de e-guvernare, guvernarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, politici publice, proceduri electorale, educaţie, sănătate, schimbări climatice, instruire pentru reconstrucţie postdezastru şi postconflict.
Asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) rămâne cel mai important instrument de soft power al Uniunii Europene şi al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Migraţia, schimbările climatice şi pandemia de COVID-19 au evidenţiat necesitatea folosirii AOD atât pentru un răspuns rapid, prin contribuţii la organizaţiile internaţionale, cât şi ca mijloc de prevenţie şi educaţie prin proiecte implementate în parteneriat cu autorităţi de profil din ţara noastră. Statele şi organizaţiile care furnizează AOD la nivel mondial se află în faţa imperativului de a-şi modifica şi reorienta domeniile şi programele prioritare de sprijin, pentru a-şi adapta în mod eficient la noul context actual acţiunile care vizează atenuarea efectelor socioeconomice ale acestor fenomene în statele sărace, cele cu venituri mici şi cele cu venituri medii.
România sprijină adoptarea unor soluţii multilaterale la criza mondială prin Planul global umanitar de răspuns coordonat al ONU şi pachetul european de măsuri din cadrul iniţiativei Team Europe. România rămâne angajată în implementarea Agendei 2030 a ONU, cu cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD), a noului Consens european pentru dezvoltare şi a principiilor şi criteriilor Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (DAC/OCDE) privind asistenţa oficială pentru dezvoltare.
Considerăm că adoptarea unui răspuns rapid şi eficient la consecinţele umanitare, de sănătate, sociale şi economice ale crizei generate de pandemie, ca şi eradicarea sărăciei în toate dimensiunile sale constituie cea mai mare provocare globală şi o precondiţie pentru dezvoltare durabilă, rezilienţă, justiţie, pace şi securitate.
Pe termen scurt, România urmăreşte să îşi extindă numărul de parteneriate cu agenţii de profil din alte state donatoare, cu structurile responsabile ale Uniunii Europene şi cu organizaţiile internaţionale relevante, cu care să deruleze proiecte de asistenţă în ţări terţe, în vederea susţinerii propriilor obiective de dezvoltare.
1. Introducere
Prin Programul multianual strategic privind cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţa umanitară în perioada 2020-2023, denumit în continuare Programul, România promovează în continuare acţiuni ce vizează consolidarea democraţiei şi a statului de drept, respectarea drepturilor omului, pacea şi securitatea, dezvoltarea economică durabilă, combaterea efectelor schimbărilor climatice şi creşterea rezilienţei în statele mai puţin dezvoltate, în scopul consolidării contribuţiei ţării noastre la eforturile internaţionale de combatere a sărăciei extreme şi de creştere a securităţii în lume. Vulnerabilităţile din care au derivat priorităţile Agendei 2030 s-au adâncit în contextul pandemiei de COVID-19, fapt ce ameninţă evoluţiile înregistrate până în prezent în implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
În acelaşi timp, pandemia de COVID-19 a pus în evidenţă, poate mai pregnant decât oricând, relevanţa cooperării internaţionale şi a instrumentelor sale conexe - asistenţa pentru dezvoltare şi asistenţa umanitară - după ce, timp de un secol, arhitectura internaţională a fost dominată de puterea militară. În acest context, Programul urmăreşte corelarea aspiraţiilor României cu cele ale comunităţii internaţionale privind identificarea şi adoptarea rapidă a celui mai potrivit răspuns pentru minimizarea efectelor negative ale crizei generate de pandemie în rândul ţărilor aflate în cele mai vulnerabile situaţii. Programul va contribui la integrarea acţiunilor României în domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare în context european, prin crearea de sinergii între proiectele româneşti şi cele similare finanţate de Uniunea Europeană.
Programul este în acord cu Planul global umanitar de răspuns coordonat al ONU în contextul crizei generate de COVID-19 şi cu iniţiativa Team Europe. Totodată, ţine cont şi de iniţiativele globale şi europene actuale în domeniul cooperării pentru dezvoltare, respectiv Agenda 2030 a ONU, cuprinzând cele 17 obiective de dezvoltare durabilă, noul Consens european pentru dezvoltare şi principiile şi criteriile DAC/OCDE privind asistenţa oficială pentru dezvoltare, care au eradicarea sărăciei drept obiectiv central şi care corelează dimensiunile economică, socială şi de mediu în vederea asigurării unei dezvoltări durabile. De asemenea, Programul este racordat la Strategia naţională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 (SNDDR), adoptată în noiembrie 2018 şi a cărei implementare este coordonată de Departamentul de Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României.
Deşi acoperă o perioadă de patru ani (2020-2023), implementarea Programului va ţine seama de promovarea intereselor şi valorilor fundamentale ale României, de evoluţiile care se înregistrează pe plan internaţional în ceea ce priveşte pandemia de COVID-19 şi nivelul final de severitate al acesteia, de apariţia de tematici relevante noi, precum şi de modificări/ajustări în politicile de dezvoltare adoptate la nivelul UE şi OCDE. Astfel, ca prim răspuns la criza sanitară au fost reevaluate proiectele AOD planificate pentru 2020 şi redistribuite 65% din fondurile alocate, cu obiectivul concentrării acestora pe combaterea efectelor pandemiei în ţările partenere.
Atingerea obiectivelor generale şi specifice aferente Programului se realizează prin activităţile aprobate sub formă de programe şi proiecte în cadrul planurilor anuale.
1.1. Istoric şi argument
În ultimii 30 de ani, România a traversat un proces de transformare fundamentală în plan politic, economic şi social. Astăzi, România este o ţară cu un venit ridicat, cu un produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor de 29.909 USD (2019) şi un indice de dezvoltare umană semnificativ, ocupând locul 51 în Raportul privind dezvoltarea umană din 2019*1). Venitul naţional brut (VNB) al României pe cap de locuitor a fost în valoare de 12.630 USD în anul 2019.
*1) Human Development Report 2019, publicat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), disponibil la adresa http://www.hdr.undp.org/.
În acelaşi timp, dezvoltarea globală a suferit modificări substanţiale odată cu apariţia unor noi actori şi noi provocări. Deşi s-au obţinut unele succese (de exemplu, în ceea ce priveşte eradicarea sărăciei extreme), pe plan global inegalitatea şi dezechilibrele economice şi sociale au crescut. Conflictele armate, provocările multiple provenite din situaţii de securitate volatile şi contexte sociale instabile, lipsa oportunităţilor, precum şi schimbările climatice au determinat milioane de persoane să îşi părăsească ţările de origine. În consecinţă, cooperarea internaţională pentru dezvoltare a devenit un instrument esenţial de politică externă, cu implicaţii pentru securitatea şi dezvoltarea economică a României şi pentru obiectivele de politică externă ale ţării noastre.
În 2007, prin aderarea la Uniunea Europeană, România a devenit stat donator şi a început, în acest nou cadru, să ofere asistenţă oficială pentru dezvoltare*2). Temeiul legal pentru angajamentul asumat de România în calitate de donator este în prezent Legea nr. 213/2016 privind cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, care prevede rolul de coordonator la nivel naţional al Ministerului Afacerilor Externe în cele două domenii. Pornind de la acest cadru legislativ, la 21 decembrie 2016 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.006/2016 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare şi pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, cu modificările ulterioare. Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare (RoAid) reprezintă mecanismul instituţional naţional dedicat AOD, având ca principale atribuţii: implementarea, monitorizarea şi evaluarea programelor şi proiectelor de asistenţă pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară finanţate de România, prin Ministerul Afacerilor Externe (MAE), asigurarea de expertiză de specialitate, încheierea de parteneriate şi protocoale de colaborare în domeniu.
*2) Cooperarea pentru dezvoltare se referă la toate activităţile întreprinse pentru a susţine obiectivele internaţionale de dezvoltare sau priorităţile de dezvoltare naţională ale unei alte ţări. Asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) este un termen definit de Comitetul de Asistenţă pentru Dezvoltare (DAC) al OCDE. Transferurile de resurse - fie în numerar, fie sub formă de mărfuri sau servicii - reprezintă AOD dacă îndeplinesc următoarele criterii: (i) sunt de natură oficială, (ii) vizează promovarea dezvoltării economice şi a bunăstării în ţările şi teritoriile care se regăsesc în Lista DAC a beneficiarilor de AOD şi (iii) sunt de natură concesională. Pentru a sublinia câmpul extins de aplicare, precum şi principiul cooperării între partenerii de dezvoltare, MAE utilizează termenul „cooperare pentru dezvoltare“.
În luna septembrie 2017 au fost adoptate Hotărârea Guvernului nr. 690/2017 pentru aprobarea Normelor metodologice cu privire la realizarea activităţilor de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 678/2017 pentru înfiinţarea Comitetului consultativ în domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară. Principala sarcină a Comitetului consultativ, prezidat de MAE, este asigurarea unităţii planificării strategice şi stabilirea consensuală a priorităţilor geografice şi tematice în politica de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară a României.
De asemenea, Comitetul consultativ are printre atribuţii stabilirea de poziţii comune ale instituţiilor participante pe tematici specifice din domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară.
Astfel, România dispune de un cadru legislativ complet pentru definirea politicilor în materie de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, precum şi pentru implementarea acestora.
În anul 2018, asistenţa financiară acordată de România prin intermediul sectorului public s-a ridicat la valoarea de 980,9 milioane RON, reprezentând 0,11% din venitul naţional brut (VNB). Începând cu anul 2015, MAE publică anual un raport însumând toată asistenţa oficială pentru dezvoltare acordată de statul român. Raportarea este făcută conform standardelor OCDE/DAC, având în vedere calitatea de participant pe care România o are la Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare (OCDE/DAC).
Programul ţine seama de lecţiile învăţate din implementarea de către România a AOD în perioada 2007-2019, de angajamentele internaţionale asumate anterior de ţara noastră, precum şi de tendinţele globale în domeniul cooperării internaţionale pentru dezvoltare. Informaţii şi recomandări relevante pentru Program au fost, de asemenea, obţinute în urma consultărilor cu ministerele de linie, reprezentanţi ai societăţii civile, precum şi cu experţi naţionali şi internaţionali în domeniu.
1.2. Avantajele comparative ale României
România a traversat un proces fundamental de tranziţie de la începutul anilor ’90, susţinut atât prin propriile eforturi, cât şi prin asistenţa oferită de alte state sau organizaţii internaţionale. Ca atare, dispunem de o experienţă directă de modernizare la nivelul instituţiilor naţionale, care poate fi oferită către state din vecinătate sau din regiuni geografic îndepărtate, interesate să îşi asigure o dezvoltare pe baze sustenabile.
Fiind un donator emergent, România dispune, pentru moment, de resurse şi capacităţi operaţionale limitate. Cu toate acestea, ţara noastră a reuşit să conceapă modalităţi inovatoare şi rapide de cooperare pentru dezvoltare, care sunt apreciate de ţările partenere (cum ar fi Fondul de mobilitate pentru experţi guvernamentali şi neguvernamentali). Astfel de mecanisme permit României să răspundă rapid şi de o manieră flexibilă la solicitările de sprijin formulate de statele partenere.
România a beneficiat ea însăşi de fonduri din partea altor donatori şi continuă să se preocupe de rezolvarea provocărilor de dezvoltare remanente. Această experienţă ajută România să înţeleagă mai bine nevoile ţărilor beneficiare şi să participe la dialog cu o bună expertiză privind priorităţile şi provocările asociate proceselor de tranziţie.
1.3. Angajamentele României la nivel internaţional
România îşi situează eforturile de cooperare pentru dezvoltare în contextul mai larg al sprijinului acordat Planului global umanitar de răspuns coordonat al ONU şi al contribuţiei la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă incluse în Agenda 2030. În acest context, s-a alăturat angajamentelor asumate la nivel multilateral în următoarele domenii: finanţarea pentru dezvoltare (Consensul Monterrey, Declaraţia de la Doha, Agenda de acţiune de la Addis Abeba); creşterea eficienţei cooperării pentru dezvoltare şi a ajutorului umanitar (Agenda Accra pentru acţiune şi Parteneriatul de la Busan privind cooperarea eficientă pentru dezvoltare, Declaraţia „Grand Bargain“ privind eficienţa asistenţei umanitare, adoptată la Summitul umanitar mondial din 2016); gestionarea dezastrelor (Conferinţa de la Sendai) şi a efectelor schimbărilor climatice (Acordul de la Paris, Pactul ecologic european).
În calitate de stat membru al UE, România sprijină iniţiativa Team Europe şi pachetul de măsuri propus de Comisia Europeană în sprijinul statelor partenere în contextul pandemiei de COVID-19, acordând prioritate focalizării eforturilor europene de asistenţă pentru ţările aflate în vecinătatea estică şi sudică, în special statelor din Parteneriatul Estic, Balcanii de Vest şi Africa Subsahariană.
În conformitate cu abordarea adoptată de G20 şi promovată de ONU, răspunsul din partea UE vizează consecinţele umanitare, sanitare, sociale şi economice ale crizei. Acesta ia în considerare atât necesităţile urgente, pe termen scurt, cât şi impactul structural pe termen lung asupra societăţilor şi pieţelor economice, reducând astfel riscul destabilizării în statele partenere.
Iniţiativa Team Europe constă într-o strategie integrată pentru ansamblul răspunsului european în sprijinul partenerilor vulnerabilizaţi de criza COVID-19 şi fixează priorităţile comune ale statelor membre UE pentru acţiunea colectivă de asistenţă: 1. focalizarea pe răspunsul pentru situaţii de urgenţă care vizează criza sanitară actuală şi nevoile umanitare pe care aceasta le generează; 2. întărirea sistemelor de sănătate, apă şi salubritate, precum şi a capacităţilor de cercetare ale partenerilor în vederea gestionării pandemiei; 3. abordarea consecinţelor sociale şi economice ale crizei generate de COVID-19.
Măsurile speciale şi extraordinare necesare pentru combaterea pandemiei nu sunt de natură să conducă la regrese în privinţa valorilor şi principiilor fundamentale care stau la baza societăţii europene. UE va continua să promoveze şi să susţină buna guvernare, drepturile omului, statul de drept, egalitatea de gen şi nediscriminarea, condiţiile decente de muncă, precum şi valorile fundamentale şi principiile umanitare.
România acţionează în continuare în sensul promovării valorilor europene şi îşi propune să implementeze angajamentele asumate de statele membre în cadrul Agendei 2030 a ONU, al noului Consens european pentru dezvoltare (2017), al Planului de acţiune 2016-2020 referitor la egalitatea de gen şi al celui subsecvent, precum şi al Agendei UE pentru schimbare (2011).
Noul Consens european pentru dezvoltare reprezintă principalul cadru de referinţă la nivelul UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare, fiind corelat cu implementarea ODD-urilor Agendei 2030. România se aliniază viziunii comune şi se angajează să implementeze angajamentele asumate pentru eradicarea sărăciei şi realizarea dezvoltării durabile.
Viitoarea perspectivă financiară 2020-2027 în domeniul cooperării pentru dezvoltare va structura, de asemenea, maniera de racordare a României la eforturile UE de acordare a sprijinului extern. România urmăreşte evoluţiile din cadrul dezbaterii în curs la nivel UE privind viitorul arhitecturii financiare europene în domeniul dezvoltării, precum şi modalităţile de adaptare a viitorului Instrument de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare şi cooperare internaţională (NDICI) la contextul actual şi va acţiona pentru amendarea Programului, în funcţie de rezultatele acesteia.
În anul 2014, Comisia Europeană a lansat EU Aid Explorer, care a fost operaţionalizat în anul 2019. Acest instrument online furnizează o cartografiere detaliată a activităţilor donatorilor UE pentru facilitarea planificării şi programării şi va fi utilizat şi de România ca instrument de coordonare a asistenţei şi de asigurare a transparenţei decizionale.
România urmăreşte îndeplinirea ţintei de alocare a 0,33% din VNB până în anul 2030 în domeniul asistenţei pentru dezvoltare, conform angajamentelor asumate în anul 2015, la nivel ONU şi UE.
Contribuţia României la bugetul UE, în calitate de stat membru, include şi fonduri destinate finanţării instrumentelor UE de cooperare pentru dezvoltare, reprezentând aproximativ 59% din asistenţa pentru dezvoltare oferită de ţara noastră. În acest context, se va urmări identificarea oportunităţilor de colaborare cu Comisia Europeană pentru activităţi finanţate de UE, precum şi cu alte instituţii internaţionale (ONU, Consiliul Europei, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi instituţii financiare internaţionale precum Banca Mondială, Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare etc.).
2. Obiective strategice
Obiectivul strategic global al României, având la bază angajamentele internaţionale în materie de cooperare pentru dezvoltare, este acela de a contribui la eradicarea sărăciei extreme prin promovarea securităţii şi prosperităţii, prin intermediul unor parteneriate eficiente cu ţările beneficiare, în vederea susţinerii propriilor lor obiective de dezvoltare. Statele partenere ale României, beneficiare de asistenţă oficială pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, sunt cele cuprinse în categoriile: state cel mai puţin dezvoltate, state cu venituri mici şi state cu venituri medii, aşa cum sunt prezentate în lista statelor beneficiare de asistenţă oficială pentru dezvoltare a OCDE/DAC. În acest scop, România va urmări să contribuie la atingerea ţintei de 0,20% din asistenţa colectivă a UE şi statelor membre pentru ţările cel mai puţin dezvoltate.
Domeniile-cheie promovate de România sunt: gestionarea situaţiilor de urgenţă şi răspunsul la dezastrele naturale, consolidarea sistemelor de sănătate, educaţie şi tineret, dezvoltare socială, adaptare la schimbările climatice, apă şi securitate, pace şi securitate, reconstrucţie postconflict, bună guvernare şi statul de drept, rezilienţă. România consideră că această abordare a cooperării pentru dezvoltare oferă avantaje atât beneficiarului, cât şi ţării donatoare, prin crearea unor parteneriate pentru dezvoltare comună. O atenţie sporită va fi acordată consolidării legăturii dintre implementarea AOD şi diplomaţia economică.
Dezvoltarea este un proces gradual, în continuă evoluţie. Din această perspectivă, România doreşte să sprijine eforturile statelor de a elimina factorii negativi care influenţează dezvoltarea sustenabilă şi să susţină strategii de dezvoltare ale statelor partenere în materie de rezilienţă, schimbări climatice şi protecţia mediului, care iau în calcul contextul specific fiecărei ţări.
Prin Program, România urmăreşte obiective precum:
2.1. Transferul propriei experienţe de tranziţie
Pentru a contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, România doreşte să rămână relevantă, implicându-se în proiecte concrete, care vor folosi experţi români în domenii-cheie. Avantajele comparative ale României rezultă, în mod preponderent, din experienţa recentă de tranziţie în chestiuni precum guvernanţa democratică, statul de drept, dezvoltarea economică durabilă, educaţia, sănătatea, protecţia mediului, protecţia persoanelor vulnerabile, implementarea acquis-ului UE în diferite domenii conexe.
2.2. Furnizarea asistenţei umanitare, inclusiv susţinerea păcii
Asistenţa umanitară are drept scop salvarea de vieţi, reducerea suferinţei, păstrarea şi protecţia demnităţii umane pe durata şi după declanşarea situaţiilor de urgenţă. Ne confruntăm cu un număr record de urgenţe umanitare în ultimii ani, cu crize în curs şi provocări cronice. Oferirea asistenţei umanitare este atât un imperativ moral, cât şi o manifestare a solidarităţii României în raport cu statele vulnerabile, în consonanţă cu principiile fundamentale ale organizaţiilor internaţionale la care a aderat (în special ONU şi UE). Ţara noastră este pregătită să contribuie la prevenirea, dar şi la diminuarea efectelor situaţiilor de criză în rândul populaţiilor afectate.
Acţiunile umanitare finanţate sau întreprinse de România se aliniază celor patru principii de bază ale asistenţei umanitare: umanitate, neutralitate, imparţialitate, independenţă*3). De asemenea, ţara noastră respectă „Consensul european privind asistenţa umanitară“ (2007) şi depune eforturi de cooperare în vederea complementarităţii cu alţi donatori.
*3) Fundamentate de dreptul umanitar internaţional şi Convenţiile de la Geneva din 1949.
România susţine abordarea bazată pe consolidarea rezilienţei. Cu alte cuvinte, acţiunile umanitare, răspunsul la dezastre şi crize, precum şi activităţile de reconstrucţie vor fi completate prin proiecte de dezvoltare pe termen lung.
România va aborda rezilienţa în trei etape, după modelul UE: (i) anticiparea crizelor prin evaluarea riscurilor; (ii) concentrarea pe prevenire şi rapiditatea de reacţie; şi (iii) consolidarea răspunsului în situaţii de criză, prin intervenţii imediate şi pe termen lung (rezultate, în principal, din experienţa României şi bunele practici în materie de management al situaţiilor de urgenţă).
România se va înscrie în tendinţa generală de integrare a dimensiunii climatice în asistenţa umanitară, spre exemplu, prin implementarea de tehnologie ecologică în tabere de refugiaţi sau centre de tranzit, pentru ameliorarea presiunilor pe care gestionarea unor astfel de structuri le exercită asupra resurselor din comunităţile gazdă.
Etapele tranziţiei de la asistenţa de urgenţă la recuperare, reconstrucţie şi dezvoltare trebuie să fie corelate pentru un impact semnificativ, în conformitate cu nexus-ul umanitar - dezvoltare - pace, lansat prin Recomandarea OCDE din 2019. În acţiunile sale, România va ţine cont de complementaritatea domeniilor umanitar şi protecţie civilă, atât în ceea ce priveşte prevenţia şi pregătirea pentru situaţii de urgenţă, cât şi în intervenţia postcriză.
În contextul crizelor recurente, cu tendinţe de permanentizare, generate de situaţiile de conflict, România va acorda asistenţă umanitară cu prioritate pentru a reduce efectele acestor crize asupra categoriilor de persoane aflate în situaţii vulnerabile, precum refugiaţi şi persoane strămutate intern.
2.3. Cooperarea cu societatea civilă şi sectorul privat
Numeroase documente ale UE şi ONU recunosc şi încurajează implicarea societăţii civile drept partener important în cooperarea internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară. Reprezentanţii societăţii civile sunt parteneri de dialog în formularea politicii de cooperare pentru dezvoltare, factori de acţiune şi promotori activi ai obiectivelor de dezvoltare durabilă. România recunoaşte rolul societăţii civile în identificarea nevoilor statelor partenere şi specificului lor de dezvoltare, precum şi în promovarea diverselor misiuni ale educaţiei, anume cea de a asigura pacea, de a eradica sărăcia sau de a sprijini dezvoltarea durabilă.
România urmăreşte să stimuleze o implicare din ce în ce mai mare a diverşilor actori de dezvoltare, precum organizaţiile neguvernamentale (ONG), mass-media, mediul academic, partenerii sociali şi sectorul privat. Obiectivul principal este de a-i sensibiliza şi de a întări gradul de participare a acestora la acţiuni specifice, în special în cadrul instrumentelor externe ale UE. Drept urmare, România acţionează pentru intensificarea dialogului cu ONG-uri şi mediile academice şi susţine consolidarea capacităţii acestora de a implementa proiecte de dezvoltare în ţările beneficiare de AOD. Un partener de dialog şi acţiune pentru activităţile de dezvoltare promovate de sectorul public este Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România (FOND).
Documentele programatice la nivel internaţional (Agenda 2030, Agenda de acţiune Addis Abeba) menţionează că sectorul privat va avea un rol semnificativ în implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030.
La nivelul UE, Planul european de investiţii externe şi Fondul European pentru Dezvoltare Durabilă reprezintă instrumente inovatoare de atragere a actorilor privaţi şi a băncilor naţionale de dezvoltare în iniţiative investiţionale în statele partenere din Africa şi Vecinătatea Uniunii Europene. Pentru viitoarea perioadă de programare (2021-2027), Instrumentul de
vecinătate, cooperare pentru dezvoltare şi cooperare internaţională va îngloba aproape toată finanţarea externă a UE.
Sectorul privat românesc poate reprezenta un partener tot mai relevant în procesul cooperării pentru dezvoltare. Ca atare, un rol mai important, în linie cu evoluţiile europene şi internaţionale, va fi acordat sectorului privat din România, cu accent pe derularea de proiecte destinate dezvoltării în statele recipiente de AOD.
Ministerul Fondurilor Europene are în curs de implementare un proiect referitor la crearea unei platforme online cu rol de punct unic de acces care va cumula informaţii privind fonduri din mai multe surse de finanţare cu scopul de a facilita, într-un mod integrat şi facil pentru utilizatori, conectarea cu portalul online administrat direct de către Comisia Europeană şi care ar putea fi mai uşor accesate de actorii privaţi interesaţi de dezvoltarea unor proiecte destinate statelor beneficiare de AOD.
Din perspectiva instrumentelor/fondurilor de acţiune externă gestionate centralizat de către Comisia Europeană este necesar să se asigure complementaritatea între obiectivele politice ale României din sfera externă şi creşterea implicării agenţilor economici sau a altor actori în acţiunile finanţate cu fonduri europene din vecinătatea UE sau în politica de dezvoltare.
2.4. Promovarea transparenţei şi comunicarea
Părţi interesate: comunicare & educaţie pentru dezvoltare
• Reprezentanţii autorităţilor publice centrale implicate în cooperarea pentru dezvoltare
• Misiunile diplomatice ale României, în special în ţările prioritare identificate în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare
• Ministerul Educaţiei şi Cercetării, inspectoratele şcolare, profesorii şi studenţii implicaţi în educaţia şcolară globală dedicată dezvoltării
• Membrii Parlamentului României şi membrii români ai Parlamentului European;
• Organizaţii ale societăţii civile care implementează programe educaţionale dedicate dezvoltării şi programe de cooperare pentru dezvoltare
• Actori europeni şi internaţionali, inclusiv donatori, care contribuie la elaborarea politicii privind cooperarea pentru dezvoltare la nivel european şi internaţional
• Organizaţii internaţionale
• Autorităţile locale implicate sau care şi-au exprimat interesul de a se implica în programele educaţionale dedicate cooperării internaţionale şi dezvoltării
• Beneficiarii fondurilor de cooperare pentru dezvoltare din ţările partenere
• Sectorul privat
• Reprezentanţii mass-media
• Mediul academic
• Publicul larg, în calitate de colaborator şi susţinător al cooperării pentru dezvoltare
• Reprezentanţii sectorului privat care pot fi interesaţi de susţinerea cooperării pentru dezvoltare şi ale căror practici comerciale înglobează valori şi principii de cooperare pentru dezvoltare (corporate social responsability)
Comunicarea şi transparenţa sunt esenţiale pentru îmbunătăţirea eficienţei cu care sunt cheltuite fondurile publice, pentru creşterea încrederii cetăţenilor români şi încurajarea participării efective la procesul de luare a deciziilor. În acelaşi timp, transparenţa este necesară pentru a măsura eficienţa serviciilor publice.
România aplică standardele de raportare OCDE/DAC şi respectă cele mai bune practici internaţionale în materie. România va depune eforturi în special pentru a îmbunătăţi în mod constant calitatea şi accesibilitatea datelor privind cooperarea pentru dezvoltare.
În acest scop, România susţine Iniţiativa privind transparenţa asistenţei internaţionale (International Aid Transparency Initiative - IATI) şi va publica în Registrul public IATI date privind cooperarea pentru dezvoltare folosind Standardul IATI.
România va acorda o atenţie specială publicării şi comunicării informaţiilor privind cooperarea pentru dezvoltare. Pentru conturarea profilului de donator emergent al României este necesară consolidarea eforturilor întreprinse în materie de comunicare şi sensibilizare. MAE şi, în special, Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare (RoAid) vor asigura vizibilitatea proiectelor implementate, vor utiliza în mod transparent fondurile alocate, vor monitoriza trasabilitatea acestora şi vor educa publicul, abordând teme relevante pentru cooperarea pentru dezvoltare.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, România se va asocia, în măsura posibilului, la campaniile şi evenimentele europene pe teme de dezvoltare, precum Campania #2030 is now organizată anual de DG DEVCO din cadrul Comisiei Europene, respectiv la prelegerile pe tematici de dezvoltare Kapuczinski, un proiect desfăşurat de Comisia Europeană cu începere din anul 2009. În România s-au desfăşurat cinci astfel de ediţii ale prelegerilor Kapuczinski, cea mai recentă în anul 2019, pe durata Preşedinţiei rotative a Consiliului UE deţinute de ţara noastră.
2.5. Creşterea resurselor şi consolidarea capacităţii MAE de coordonator naţional în domeniul asistenţei pentru dezvoltare şi al asistenţei umanitare
Ministerul Afacerilor Externe este responsabil de asigurarea coerenţei şi coordonării interinstituţionale a cooperării pentru dezvoltare, la nivel naţional. În acest scop, colaborează cu toate ministerele, agenţiile şi instituţiile de linie care oferă asistenţă pentru dezvoltare sau umanitară, din bugetele proprii. Pentru consolidarea capacităţii de coordonare, MAE va iniţia demersuri de întărire a aparatului administrativ intern care are atribuţii în cele două domenii rubricate.
Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare (RoAid), care funcţionează în subordinea MAE, are atribuţii privind implementarea, monitorizarea şi evaluarea proiectelor în domeniul cooperării pentru dezvoltare, finanţate de la bugetul de stat prin bugetul MAE şi din venituri proprii, precum şi în ceea ce priveşte utilizarea expertizei de specialitate în domeniul cooperării pentru dezvoltare şi asistenţei umanitare.
Pentru a asigura coerenţa activităţii de cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, a fost înfiinţat un Comitet Consultativ. Acesta reuneşte reprezentanţii instituţiilor relevante care activează în domeniu, conform Hotărârii Guvernului nr. 678/2017: MAE; RoAid; Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei; Ministerul Afacerilor Interne; Ministerul Educaţiei şi Cercetării; Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale; Ministerul Finanţelor Publice; Ministerul Justiţiei; Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
În calitate de donator emergent, România urmăreşte să îşi promoveze capacitatea şi expertiza internă în materie de cooperare pentru dezvoltare. Pentru a răspunde angajamentelor europene şi internaţionale în domeniu, RoAid va avea în vedere identificarea de resurse financiare suplimentare din venituri proprii reţinute potrivit legii pentru proiectele în domeniul cooperării pentru dezvoltare.
3. Principii
În calitate de stat membru, România respectă principiile cooperării pentru dezvoltare convenite la nivelul Uniunii Europene. În implementarea portofoliului său de cooperare pentru dezvoltare, România ia, de asemenea, în considerare recomandările şi activitatea analitică a organizaţiilor multilaterale, în special ONU şi OCDE/DAC. Eforturile României în materie de cooperare pentru dezvoltare vor avea la bază, în primul rând, următorul set de principii:
3.1. Eficienţa cooperării pentru dezvoltare
România susţine eforturile globale de creştere a eficienţei cooperării pentru dezvoltare. În mod concret, România se va concentra pe proiectele bilaterale în care şi-a confirmat deja expertiza şi poziţia de partener donator de încredere, în vederea unei gestionări eficiente a resurselor disponibile, bazată pe rezultate în beneficiul statelor recipiente de AOD. Această abordare va oferi ţării noastre oportunitatea de a deveni un important actor în cooperarea pentru dezvoltare la nivel regional. România va încerca să crească treptat numărul proiectelor multianuale şi predictibilitatea fluxurilor sale de activităţi de cooperare pentru dezvoltare, ceea ce presupune proiecte mai ample şi extinderea colaborării cu alţi donatori.
Odată ce nevoile şi capacităţile statului partener sunt clare, va fi selectată soluţia cea mai adecvată de asistenţă dintre modalităţile de cooperare disponibile. Pentru a încuraja testarea unor noi instrumente şi inovarea în materie de cooperare pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, noi iniţiative pot fi implementate, sub formă de proiecte-pilot.
3.2. Asumarea responsabilităţii de către ţara beneficiară
Asumarea responsabilităţii pentru procesul propriu de dezvoltare de către ţările partenere în curs de dezvoltare este un pilon fundamental pentru politica de cooperare pentru dezvoltare a României, ţinând cont de solicitările şi nevoile respectivelor state. România va urmări, de asemenea, să crească implicarea ţărilor beneficiare la toate nivelurile (guvernamental, reprezentanţi aleşi, autorităţi locale, organizaţiile societăţii civile) în diferite etape ale unui proiect/ciclu de program, în vederea consolidării responsabilităţii statului recipient. Această abordare va creşte eficienţa cooperării şi va încuraja asumarea răspunderii la nivelul ţării partenere.
3.3. Coordonarea la nivel naţional şi cu alţi donatori
România îşi va coordona eforturile de cooperare pentru dezvoltare prin activităţi legate de dialogul politic, relaţii comerciale şi participarea la misiuni internaţionale. La nivelul ţării beneficiare, România va încuraja raporturile din cadrul mecanismelor existente de coordonare a asistenţei. În acelaşi timp, se va urmări complementaritatea cu acţiunile altor donatori în sectoare prioritare ale cooperării pentru dezvoltare (de exemplu, prin programare comună), dar şi în domenii care influenţează sectoarele prioritare naţionale ale statului beneficiar. România se va adresa atât donatorilor consacraţi, cât şi unor donatori emergenţi din plan european şi internaţional. O atenţie deosebită va fi acordată armonizării acţiunilor româneşti cu instrumente de acţiune externă ale UE şi cofinanţării programelor susţinute prin fonduri UE.
O condiţie prealabilă pentru întărirea coordonării este transparenţa. Acesta este motivul pentru care România îşi va intensifica eforturile de a face publice informaţiile privind cooperarea pentru dezvoltare şi de a le comunica printr-o manieră transparentă şi proactivă. Pentru o mai bună coordonare la nivel naţional, vor avea loc consultări constante, cel puţin semestriale, în cadrul Comitetului Consultativ, cu reprezentanţii societăţii civile, mediului academic, mediului de afaceri şi cu alţi factori de interes.
3.4. Coerenţa politicilor pentru dezvoltare durabilă
România sprijină pe deplin eforturile de creştere a coerenţei politicilor pentru dezvoltare durabilă (CPDD). În calitate de stat membru al UE, România contribuie cu date privind politicile proprii şi progresul înregistrat la raportul bianual al Comisiei Europene privind CPDD. România este aderentă la Recomandările OCDE privind coerenţa politicilor pentru dezvoltare durabilă.
România va promova parteneriatele cu sectorul privat, cel neguvernamental şi societatea civilă, având în vedere rolul din ce în ce mai important al acestora în dezvoltarea internaţională, urmărind creşterea coerenţei politicilor ca instrument important pentru implementarea Agendei 2030.
4. Priorităţi politice
4.1. Regiuni de interes
Ariile geografice de interes pentru România în materie de cooperare pentru dezvoltare sunt: regiunea extinsă a Mării Negre, Balcanii de Vest, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, Africa Subsahariană, Asia Centrală şi Asia de Sud-Est, Caraibi, precum şi state insulare mici în curs de dezvoltare din Pacific (PSIDS). Activităţi de cooperare pentru dezvoltare pot fi, de asemenea, implementate în afara regiunilor de interes şi a ţărilor beneficiare prioritare (de exemplu, programe tematice adresate în special statelor cel mai puţin dezvoltate şi ţărilor fragile; acordarea de burse persoanelor din aceste zone, programe de formare). Este de menţionat că, în contextul crizei generate de pandemia de COVID-19, accentul prioritar va fi pus pe regiunea extinsă a Mării Negre, Balcanii de Vest şi statele fragile şi vulnerabile din Africa Subsahariană.
România urmăreşte creşterea relevanţei eforturilor sale de cooperare pentru dezvoltare într-un context regional. Prin politica sa externă, atât la nivel bilateral, cât şi la nivelul UE, ţara noastră susţine angajamentele regionale pentru construirea încrederii şi eliminarea surselor de instabilitate, în scopul asigurării securităţii şi prosperităţii ţărilor din regiune. România va identifica oportunităţi de sinergii şi îşi va multiplica eforturile în cadrul proceselor regionale în curs, în special Parteneriatul Estic, Strategia globală de politică externă şi de securitate a UE, Strategia UE pentru Regiunea Dunării, Sinergia Mării Negre, Parteneriatul UE-Africa etc.
Regiunea extinsă a Mării Negre şi Balcanii de Vest prezintă un interes particular. România va acorda asistenţă ambelor regiuni, cu scopul facilitării apropierii şi racordării statelor respective la spaţiul comunitar, la valorile şi acquis-ul european, dincolo de asistenţa imediată în domeniul sanitar în contextul pandemic actual. Vor fi susţinute atât proiectele din plan bilateral, cât şi cele cu semnificaţie regională, vizând promovarea cooperării transfrontaliere. În acest sens, strategiile regionale reprezintă oportunităţi de dezvoltare prin investiţii care vizează creşterea economică şi securitatea, precum şi prin utilizarea unor resurse comune (transport, energie, apă, agricultură, siguranţă alimentară, dezvoltare rurală, turism, protecţia şi salvgardarea patrimoniului cultural şi natural, reducerea riscurilor la dezastre şi consolidarea managementului în caz de dezastre).
În regiunea Africii Subsahariene, România vizează relansarea relaţiilor tradiţionale dezvoltate de-a lungul timpului cu statele africane, prin dinamizarea dialogului bilateral şi dezvoltarea de proiecte de asistenţă pentru dezvoltare, în special în domeniul educaţiei şi formării profesionale, prin acordarea de burse de studii şi stagii de instruire. De asemenea este urmărită acordarea de asistenţă prin proiecte care vizează consolidarea sistemelor de sănătate, minimizarea efectelor negative ale pandemei de COVID-19 în domeniile social şi economic, reducerea riscurilor la dezastre şi răspunsul la situaţii de criză, eroziunea solului, siguranţa alimentară.
Sprijinul oferit ţărilor celor mai puţin dezvoltate din Africa în gestionarea efectelor pandemiei este crucial pentru evitarea apariţiei unor crize umanitare, pe fondul penuriei de hrană şi al unor sisteme sanitare în colaps, care ar putea genera tulburări sociale şi un nou val de migraţie spre Europa. De asemenea, criza sanitară generată de SARS-CoV-2 în regiunea Sahel ar putea avea un impact serios asupra situaţiei de securitate, cu urmări grave care riscă să fie resimţite şi în zonele limitrofe, generând noi deplasări masive de populaţie şi noi crize umanitare.
În ţările din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, activităţile de cooperare pentru dezvoltare vor viza întărirea statului de drept, tranziţia spre democraţie, pacea şi securitatea, gestionarea durabilă a migraţiei, educaţia şi formarea profesională, precum şi dezvoltarea economică durabilă, agricultura şi schimbările climatice.
În statele insulare mici în curs de dezvoltare (SIDS) din Caraibi şi Pacificul de Sud, proiectele de cooperare vor viza reducerea riscurilor la dezastre şi consolidarea managementului în caz de dezastre, combaterea efectelor climatice, inclusiv creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, răspunsul la situaţii de criză, eroziunea solului şi programe de reconstrucţie în urma dezastrelor naturale, dezvoltarea de oportunităţi educaţionale pentru tineri, programe de formare pentru instructori, siguranţă alimentară.
4.2. Ţări prioritare
Date fiind apropierea geografică şi legăturile culturale şi istorice, Republica Moldova reprezintă beneficiarul prioritar al politicii României de cooperare pentru dezvoltare. Ţinând cont de bunele practici internaţionale, AOD oferită de România va fi orientată cu prioritate către proiecte destinate consolidării sectorului sanitar şi combaterii efectelor negative ale pandemiei de COVID-19, precum şi către proiecte de interes direct pentru cetăţenii Republicii Moldova, de natură să sprijine deopotrivă conectarea acestora la spaţiul european de valori şi dezvoltare, precum şi menţinerea unităţii de acţiune şi coordonării demersurilor la nivelul UE.
Obiectivele vor acoperi, dar nu se vor limita la, următoarele domenii: guvernanţa modernă, aplicarea valorilor şi principiilor UE, promovarea investiţiilor, energie, agricultură, siguranţa alimentară, sănătate publică, protecţia mediului, protecţia şi gospodărirea apelor, reducerea riscurilor la dezastre şi consolidarea managementului în caz de dezastre, dezvoltare economică, dezvoltare rurală, dezvoltare regională, educaţie şi formare profesională, servicii publice, societate civilă, mass-media şi consolidarea statului de drept cu implicaţii directe
asupra conectării la spaţiul european, reforma penitenciarelor, prevenirea şi combaterea corupţiei şi criminalităţii organizate.
În acelaşi timp se va acorda asistenţă bilaterală Ucrainei şi Georgiei. Domeniile vizate sunt: statul de drept, aplicarea şi respectarea valorilor şi principiilor UE, implementarea acordurilor de liber schimb cu UE, reforma administraţiei publice, dezvoltarea socioeconomică, consolidarea societăţii civile, reducerea riscurilor la dezastre şi consolidarea managementului în caz de dezastre, educaţie şi formare profesională, agricultură, siguranţa alimentară, creşterea rezilienţei, prevenirea şi combaterea corupţiei şi criminalităţii organizate.
Sprijinul constant la nivel politic pentru aderarea statelor din Balcanii de Vest la UE va fi completat prin transfer de expertiză şi asistenţă tehnică în format consolidat. Suportul tehnic oferit de ţara noastră se va realiza atât în virtutea experienţei şi a lecţiilor învăţate în contextul gestionării propriului proces de aderare la UE, cât şi prin transfer de expertiză la nivel sectorial în arii de succes ale integrării României în UE (reforma administraţiei publice, prevenirea şi combaterea diverselor forme de criminalitate, inclusiv combaterea corupţiei şi a criminalităţii organizate, protecţia mediului, combaterea discriminării, reglementarea şi monitorizarea concurenţei, reducerea riscurilor la dezastre şi consolidarea managementului în caz de dezastre). Va fi valorificat potenţialul programului de cooperare transfrontalieră cu Serbia în cadrul Instrumentului de preaderare al UE (IPA). Totodată, se va urmări implicarea experţilor români în proiecte de tip TAIEX şi Twinning (inclusiv în parteneriat cu alte state). Asistenţa bilaterală va fi oferită statelor partenere din această regiune: Republica Serbia, Muntenegru, Bosnia şi Herţegovina, Republica Macedonia de Nord şi Republica Albania.
Asistenţa oficială pentru dezvoltare va fi acordată, de asemenea, Tunisiei, Iordaniei, Libanului, Irakului, Palestinei, Egiptului şi Afganistanului, pentru proiecte vizând consolidarea statului de drept, reforma administraţiei publice, transfer de expertiză în procesul de tranziţie, servicii publice, dezvoltare socioeconomică, gestionarea frontierelor şi a migraţiei, schimbări climatice, educaţie şi formare profesională, reducerea riscurilor la dezastre şi consolidarea managementului în caz de dezastre, agricultură, siguranţa alimentară şi fitosanitară, prevenirea şi combaterea corupţiei şi criminalităţii organizate.
Pentru toate celelalte ţări din regiunile prioritare în domeniul cooperării pentru dezvoltare, proiectele tematice şi regionale vor constitui principalele mijloace de acţiune.
Criteriile principale de selecţie a ţărilor partenere sunt:
- nevoile identificate în statele respective şi relevanţa experienţei de tranziţie a României pentru acestea;
– cooperarea politică şi diplomatică;
– cooperarea economică şi comercială;
– legăturile culturale şi istorice;
– fragilitatea şi riscurile de securitate;
– angajamente bilaterale şi parteneriate.
5. Tematici de interes
Pentru a stabili priorităţile tematice ale Programului au fost realizate consultări cu părţile interesate, în plan intern şi extern, care au jucat un rol important în procesul de selectare a domeniilor. Temele de interes nu sunt limitate la cele prezentate şi vor fi dezvoltate şi adaptate în funcţie de context, fiind posibilă abordarea şi a altor aspecte în cadrul proiectelor desfăşurate anual sub egida AOD.
Reducerea sărăciei extreme reprezintă principalul obiectiv al Agendei 2030. Sărăcia este un fenomen care generează conflicte şi dezechilibre sociale şi care trebuie eradicat. România s-a angajat să contribuie la implementarea Agendei 2030, asigurând mobilizarea resurselor interne şi derularea de programe şi politici pentru eliminarea sărăciei în toate formele sale, până în anul 2030, în statele beneficiare de AOD.
Ţările cel mai puţin dezvoltate sunt şi cele mai vulnerabile în faţa pandemiei actuale, cu consecinţe profunde socioeconomice, existând riscul apariţiei unor crize umanitare, provocate de colapsul sistemelor de sănătate extrem de fragile, de penuria unor bunuri de bază şi de intensificarea fenomenului migraţiei.
5.1. Guvernanţa şi societăţile incluzive
Experienţa României post-1989 demonstrează importanţa respectării libertăţilor cetăţenilor, apărării drepturilor omului şi dezvoltării unei societăţi civile dinamice şi incluzive. De aceea, România este un puternic susţinător al promovării democraţiei şi drepturilor omului şi va sprijini alte ţări în apărarea acestor valori, inclusiv în vederea consolidării instituţiilor democratice şi a cooperării dintre instituţiile publice şi societatea civilă în ţările beneficiare.
În ceea ce priveşte societăţile incluzive, o atenţie deosebită este acordată împărtăşirii experienţei României în reforma din domeniul protecţiei copilului şi a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale. Domeniile concrete de cooperare includ (dar nu se limitează la):
- modernizarea sectorului public;
– politici pentru tineret;
– egalitate de şanse;
– educaţie incluzivă;
– reforma sistemului de asistenţă socială (inclusiv a celui de protecţie a copilului);
– sănătate publică, medicină de urgenţă, telemedicină;
– dezvoltare rurală;
– organizarea şi desfăşurarea proceselor electorale;
– consolidarea societăţii civile;
– protecţia persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale;
– drepturile omului.
5.2. Consolidarea statului de drept, inclusiv prin intensificarea luptei împotriva corupţiei şi a altor forme grave de criminalitate
Principiile care caracterizează statul de drept garantează că instituţiile statului şi cetăţenii săi pot lucra împreună într-un spirit de încredere reciprocă, încrederea în instituţiile publice, inclusiv în sistemul de justiţie, fiind crucială pentru buna funcţionare a societăţilor democratice. Statul de drept se dovedeşte a fi cheia unui sistem de organizare democratică, motiv pentru care acesta devine un deziderat şi o aspiraţie pentru statele în curs de tranziţie.
În conformitate cu principiile statului de drept, toate autorităţile publice trebuie să acţioneze în limitele stabilite de lege, respectând valorile democraţiei şi ale drepturilor fundamentale, sub controlul unor instanţe de judecată independente şi imparţiale. Statul de drept înglobează, printre altele, următoarele principii: legalitatea - care implică un proces de adoptare a legislaţiei transparent, desfăşurat în condiţii de responsabilizare, democratic şi pluralist -, securitatea juridică, interzicerea exercitării arbitrare a puterii executive, o protecţie jurisdicţională efectivă asigurată de instanţe independente şi imparţiale, un control judiciar efectiv, inclusiv respectarea drepturilor fundamentale, separarea puterilor şi egalitatea în faţa legii.
Pornind de la aceste principii, România poate contribui la asigurarea securităţii naţionale prin întărirea statului de drept în vecinătatea de interes (de exemplu, în Republica Moldova, Ucraina, statele din Balcanii de Vest, iar din perspectivă migraţionistă, în statele din Nordul Africii), inclusiv prin exportul de bune practici în materiile invocate.
România a acordat o atenţie deosebită luptei împotriva fenomenului corupţiei, atât din perspectiva prevenirii, cât şi a combaterii acestuia, dar şi luptei împotriva altor incidente de integritate (de exemplu, conflictele de interese, incompatibilităţile).
România poate sprijini statele eligibile în elaborarea politicilor publice anticorupţie şi integrarea acestora în arhitectura politicii penale naţionale, în virtutea experienţei şi a bunelor practici generate de Strategia naţională anticorupţie (SNA) 2016-2020, precum şi în promovarea măsurilor anticorupţie din SNA.
În paralel, România este interesată să acţioneze în zonele geografice care exportă sau care se află pe rutele internaţionale prin care tranzitează, pe cale terestră sau maritimă, fenomene infracţionale grave ce afectează mediul de criminalitate autohton, cu precădere formele de criminalitate organizată transfrontalieră precum traficul de persoane, traficul de migranţi, traficul de droguri, spălarea banilor.
În egală măsură, România poate acorda asistenţă în materia prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate pentru
transpunerea în legislaţia naţională a convenţiilor internaţionale la care este parte (de exemplu, Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi protocoalele adiţionale sau Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului). Abordarea propusă are în vedere arhitectura instituţională şi experienţa dobândită la nivel naţional în materia prevenirii şi combaterii criminalităţii organizate.
Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), România propune o abordare integrată a recuperării activelor provenite din infracţiuni, combinând funcţiile suport pentru organele de urmărire penală şi instanţe cu cele de cooperare internaţională, de gestionare efectivă a bunurilor indisponibilizate şi de reutilizare socială a bunurilor şi valorilor confiscate. ANABI a găzduit vizite de studiu pentru delegaţii din ţări considerate prioritare precum Libia, Egipt, Ucraina, Republica Moldova, Tunisia şi Republica Macedonia de Nord. Temele înscrise pe agenda de discuţii au vizat activitatea Agenţiei în domeniul identificării şi administrării bunurilor indisponibilizate, cooperarea internaţională cu instituţii similare la nivelul Uniunii Europene, precum şi cu state terţe, schimbul de informaţii în cadrul Platformei ARO şi al reţelei CARIN.
În acest context, ANABI poate contribui la acordarea asistenţei oficiale pentru dezvoltare prin organizarea unor vizite de lucru având ca obiect schimbul de bune practici care să urmărească familiarizarea statelor eligibile pentru AOD cu modul de organizare şi funcţionare, dar şi cu experienţa Agenţiei pe cele patru paliere pe care îşi desfăşoară activitatea:
- schimb de date şi informaţii cu structurile similare din Uniunea Europeană şi reţelele internaţionale specializate în identificarea şi recuperarea creanţelor provenite din infracţiuni (ANABI asigură implementarea Deciziei 2007/845/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind cooperarea dintre oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre în domeniul urmăririi şi identificării produselor provenite din săvârşirea de infracţiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracţiunile);
– identificarea, administrarea şi valorificarea bunurilor mobile indisponibilizate în cadrul proceselor penale;
– reutilizarea bunurilor imobile confiscate în cadrul proceselor penale;
– partajarea sumelor de bani obţinute în urma executării unui ordin de confiscare privind bunuri imobile, mobile sau sume de bani, emis de o instanţa străină şi recunoscut de o instanţă de judecată din România.
5.3. Pacea şi securitatea
Pacea şi securitatea sunt precondiţii esenţiale pentru dezvoltare. În absenţa unui mediu de securitate stabil şi predictibil, procesul de dezvoltare este serios ameninţat, iar o dezvoltare ulterioară pe baze sustenabile este aproape imposibilă. România susţine ţările în procesul de stabilizare şi reconstrucţie postconflict, oferind proiecte de AOD atât pentru consolidarea procesului de tranziţie, cât şi pentru prevenirea şi combaterea riscurilor de securitate. O atenţie deosebită va fi acordată reformei sectorului public în context postconflict.
Astfel, domeniile de cooperare pot include:
- mecanismele de avertizare timpurie;
– reducerea riscurilor şi consolidarea managementului în caz de dezastre;
– creşterea rezilienţei şi planuri de continuitate;
– protecţia civilă;
– prevenirea conflictelor;
– stabilizare şi reconstrucţie postconflict;
– furnizarea de servicii în situaţii postconflict;
– gestionarea situaţiilor de urgenţă;
– măsuri de consolidare a încrederii (grupuri etnice, minorităţi);
– gestionarea eficientă a frontierelor;
– educaţia tinerilor şi asigurarea de locuri de muncă drept instrumente de prevenire a radicalizării.
5.4. Dezvoltarea economică durabilă
România susţine ţările aflate în procesul de tranziţie spre edificarea unei economii de piaţă. Creşterea economică depinde de un mediu de afaceri activ şi competitiv, perceput drept stabil şi predictibil. În acest scop, România va sprijini dezvoltarea sectoarelor competitive la nivel local, susţinând reformele legislative care să favorizeze tranziţia spre economia de piaţă şi reglementarea cadrului de dezvoltare a acesteia.
România oferă, de asemenea, asistenţă în facilitarea accesului la servicii financiare şi economice, modernizarea politicilor agricole şi reducerea riscului la dezastre. Transferul de expertiză tehnică va avea un rol central în proiectele de cooperare pentru dezvoltare care vizează activităţile de dezvoltare economică. Domeniile concrete de susţinere pot include:
- reglementări economice şi comerciale;
– reforma fiscală;
– antreprenoriatul, inclusiv economia socială;
– antreprenoriatul feminin;
– cooperarea şi comerţul transfrontalier;
– agricultura (cu accent pe agricultura ecologică);
– siguranţa fitosanitară şi veterinară;
– libera concurenţă;
– dezvoltarea rurală;
– turism;
– protecţia şi salvgardarea patrimoniului cultural şi natural;
– apa şi salubritatea;
– energia regenerabilă;
– protecţia mediului, inclusiv pe componenta de cercetare şi dezvoltare (R&D);
– combaterea efectelor schimbărilor climatice;
– includerea pe piaţa muncii a categoriilor vulnerabile (persoane cu dizabilităţi, migranţi);
– implicarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri);
– eficientizarea şi transparentizarea sistemului de achiziţii publice.
5.5. Educaţie şi promovarea tinerilor
România poate oferi sprijin ţărilor beneficiare în domeniul învăţământului preuniversitar, inclusiv profesional şi tehnic, precum şi în domeniul învăţământului superior. Bursele acordate elevilor/studenţilor din ţările în curs de dezvoltare vor reprezenta o componentă principală a eforturilor României pe linia asistenţei în domeniul educaţiei şi vor fi acordate pe baza unei analize prealabile de oportunitate politică. Acordarea de burse în domenii specifice de studiu va ţine cont inclusiv de nevoile pe termen lung ale ţărilor beneficiare, dar şi de capacitatea de şcolarizare a României. Domeniile concrete de susţinere includ:
- burse de studiu pentru elevi şi studenţi;
– burse de studiu în domeniul AOD şi asistenţei umanitare;
– formarea continuă a studenţilor şi cadrelor didactice;
– egalitatea de şanse şi de gen;
– accesul femeilor la educaţie;
– reforme educaţionale şi ale sistemelor de formare profesională la toate nivelurile;
– asigurarea calităţii procesului de învăţământ;
– acces echitabil la educaţie.
România va continua să promoveze copiii şi tinerii în politicile de dezvoltare, în continuarea priorităţii orizontale de lucru asumate pe durata mandatului de preşedinţie a Consiliului UE.
O atenţie specială va fi acordată proiectelor care vizează implementarea obiectivului 4 de dezvoltare durabilă din Agenda 2030 - „Garantarea unei educaţii de calitate şi promovarea oportunităţilor de învăţare de-a lungul vieţii pentru toţi“. În acest scop, în cadrul preşedinţiei Comunităţii Democraţiilor (CoD) exercitate de România în perioada septembrie 2019 - septembrie 2021, una dintre temele prioritare ale mandatului vizează promovarea tinerilor şi încurajarea participării acestora la procesul decizional.
6. Teme transversale
România susţine proiecte multilaterale prin contribuţii financiare oferite Secretariatului General al ONU, precum şi agenţiilor specializate ONU, inclusiv Grupului Băncii Mondiale, Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO), Organizaţiei
Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Secretariatului Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCC).
De asemenea, contribuie la proiecte ale organizaţiilor regionale şi internaţionale la care este membră, precum Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), Consiliul Europei (CoE), Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF) şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE).
Schimbările climatice, drepturile omului, egalitatea de gen, buna guvernare sunt teme care se intersectează în cadrul tuturor proiectelor şi programelor româneşti de cooperare pentru dezvoltare. Schimbările climatice sunt asociate cu creşterea frecvenţei catastrofelor naturale din ultimii ani; lupta împotriva efectelor schimbărilor climatice şi a situaţiilor de criză sunt modalităţi de prevenire a dezastrelor.
România va continua să promoveze în formatele multilaterale de specialitate priorităţile în domeniul umanitar avansate pe durata Preşedinţiei României la Consiliul UE: reducerea riscului la dezastre (RRD), educaţia în situaţii de urgenţă (cu accent pe tineret, educaţie pentru ciclul superior şi formare vocaţională), sprijinirea statelor partenere în răspunsul la crize, triplul nex (umanitar-dezvoltare-pace), inovaţia în sectorul asistenţei umanitare (cu accent pe soluţiile pentru energie regenerabilă, pentru reducerea impactului crizelor umanitare asupra mediului), protejarea civililor în caz de conflicte (respectarea de către părţile beligerante a prevederilor dreptului internaţional umanitar).
Respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse pentru femei şi bărbaţi rămâne o provocare la nivel global şi, prin urmare, trebuie susţinută în cadrul tuturor activităţilor de dezvoltare, în conformitate cu Strategia naţională şi Planul naţional de acţiune privind implementarea Rezoluţiei 1.325 (2000) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite - Femeile, pacea şi securitatea pentru perioada 2020-2023, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2020 şi cu evoluţiile subsecvente de la nivelul UE. În acest context, România va urmări ca 85% dintre proiectele de dezvoltare să contribuie de o manieră semnificativă la promovarea egalităţii de gen; ţinta este asumată de toate statele membre ale UE în cadrul GAP II (Planul de acţiune al UE pentru egalitatea de gen II), iar criteriul este preluat din prevederile agreate la nivelul OCDE.
Printre acţiunile de promovare care vor fi avute în vedere cu prioritate de instituţiile care desfăşoară activităţi de asistenţă pentru dezvoltare se vor număra: acordarea de burse de studiu pentru femei; programe de formare profesională desfăşurate de experţi români care să privească atât femei, cât şi bărbaţi din statul beneficiar; programe de formare profesională în state terţe privind combaterea traficului de persoane; asistenţă vocaţională pentru ocuparea forţei de muncă. De asemenea, MAE, RoAid, precum şi celelalte instituţii româneşti cu responsabilităţi în domeniul AOD vor urmări includerea pe cât posibil a unor dispoziţii în proiectele din domeniul asistenţei pentru dezvoltare care să prevadă obligativitatea respectării egalităţii de gen şi a principiilor asociate bunei guvernări. Se va avea în vedere inclusiv posibilitatea aplicării principiului discriminării pozitive în activităţile de dezvoltare.
Buna guvernare se referă la interacţiunile fundamentale dintre stat şi societate, respectiv regulile, procesele şi comportamentul prin care se articulează interesele, se coordonează resursele şi se exercită puterea în cadrul societăţii.
7. Modalităţi de cooperare pentru dezvoltare
România oferă asistenţă bilaterală, tematică, multilaterală şi umanitară statelor beneficiare, inclusiv cu luarea în considerare a listei statelor beneficiare de asistenţă oficială pentru dezvoltare a OCDE/DAC.
Asistenţa bilaterală reprezintă asistenţa financiară acordată de România şi implementată în mod direct sau indirect într-o ţară beneficiară, aşa cum este definită în Legea nr. 213/2016. Asistenţa oferită de România se va baza pe experţi naţionali şi va implica, în măsura în care este posibil, societatea civilă din România în proiectele şi programele rubricate. Rapiditatea, flexibilitatea şi respectul faţă de angajamente, împreună cu asumarea responsabilităţii de către ţara beneficiară, vor orienta asistenţa bilaterală a României. Aceasta include folosirea prioritară şi în cea mai mare măsură posibilă a sistemelor ţărilor partenere.
Asistenţa tematică se referă la contribuţia destinată domeniului prioritar de politică tematică la nivel global, indiferent de statul beneficiar. Contribuţia oferită va avea în vedere caracteristicile complexe, extinse şi interconectate din domeniul tematic, precum şi prioritatea naţională în cooperarea internaţională pentru dezvoltare.
Asistenţa multilaterală constă în contribuţii la bugetul general al organizaţiilor internaţionale şi supranaţionale, inclusiv contribuţii către agenţiile specializate, la instituţiile financiare internaţionale (IFI), programele şi fondurile UE şi ONU care au drept obiectiv cooperarea pentru dezvoltare. Asistenţa acordată de România pentru dezvoltarea multilaterală constă, în principal, în contribuţii la bugetul Comisiei Europene pentru instrumentele de acţiune externă. În prezent, România contribuie la fonduri extrabugetare ale Comisiei Europene precum Fondul European de Dezvoltare (FED) şi Facilitatea UE pentru refugiaţii din Turcia.
Asistenţa umanitară are drept scop salvarea de vieţi, reducerea suferinţei, protejarea demnităţii persoanelor pe durata şi după încheierea situaţiilor de urgenţă, consolidarea rezilienţei. Asistenţa umanitară se va acorda la nivel bilateral şi/sau multilateral.
Gestionarea situaţiilor de urgenţă reprezintă un domeniu strategic pentru fiecare ţară, iar România poate reprezenta un pol de expertiză în acordarea de asistenţă umanitară şi protecţie civilă. România deţine experienţă recunoscută pe plan internaţional în elaborarea planurilor de continuitate a operaţiunilor în vederea gestionării dezastrelor care pot afecta infrastructura critică, reducând astfel vulnerabilităţile din ţările partenere.
Pe termen mediu şi lung, România se poate implica şi prin oferirea de burse de pregătire în domeniul medicinei de urgenţă, contribuind astfel la dezvoltarea capacităţilor de formare în statele recipiente de AOD. Prin procesul de asistenţă umanitară, la nivel bilateral sau multilateral, România se poate angaja să trimită personal calificat care să contribuie la dezvoltarea sistemelor de urgenţă şi prim ajutor.
8. Parteneriatul cu alţi donatori
Politicile de colaborare pentru dezvoltare ale statelor membre UE se bazează pe principiul complementarităţii. România îşi poate folosi experienţa de tranziţie ca avantaj comparativ în vederea colaborării şi realizării unei acţiuni în comun cu statele membre UE şi donatorii emergenţi în zone de interes comun atât geografic, cât şi tematic. Mai mult, în cadrul UE, noile state membre îşi pot împărtăşi abordarea naţională cu privire la modul în care se poate modela politica de dezvoltare europeană într-o manieră inovatoare, bazându-se pe propria lor experienţă de tranziţie. România va încerca să maximizeze eficienţa acţiunilor sale prin sinergii şi prin colaborarea cu aceste ţări.
România este dedicată consolidării Parteneriatului global pentru dezvoltare. În acest sens susţine cooperarea triunghiulară şi va căuta oportunităţi de colaborare în acest format. Cooperarea triunghiulară reprezintă un parteneriat de dezvoltare între cel puţin o ţară beneficiară, un donator emergent şi un donator tradiţional sau o organizaţie multilaterală în scopul planificării, finanţării şi implementării în comun a acţiunilor de dezvoltare. Sprijinul poate include atât asistenţă tehnică, cât şi alocarea de resurse financiare.
De asemenea, România urmăreşte promovarea coordonării cu parteneri care au expertiză şi resurse pentru gestionarea crizei provocate de pandemia de COVID-19, precum agenţiile de profil din statele membre ale UE, din SUA, Japonia, Coreea de Sud etc.
9. Asigurarea vizibilităţii acţiunilor de cooperare internaţională pentru dezvoltare
Comunicarea eficientă privind dezvoltarea este esenţială pentru implementarea, coordonarea şi succesul programelor României de cooperare pentru dezvoltare. Aceasta va contribui la o mai bună înţelegere a rolului ţării noastre de donator cu experienţă recentă, a raţiunii din spatele acţiunilor sale şi a nişelor specifice de asistenţă pe care le promovează. De asemenea, va
creşte vizibilitatea ţării noastre pe plan internaţional şi va contribui la asigurarea transparenţei procesului de cooperare.
Orice comunicare publică în materie de cooperare pentru dezvoltare va avea la bază un set de mesaje-cheie care definesc poziţia şi misiunea României. Va fi obligatorie folosirea elementelor de comunicare pentru toate proiectele şi programele dezvoltate de instituţiile publice româneşti. De asemenea, tuturor părţilor interesate care implementează proiecte de cooperare pentru dezvoltare finanţate de Guvernul României, precum şi beneficiarilor acestor proiecte li se va impune utilizarea identităţii vizuale RoAid şi a instituţiilor cofinanţatoare.
10. Resurse bugetare
În anul 2018, AOD acordată de România s-a situat la valoarea de 980,9 milioane RON (aproximativ 200 milioane de euro), reprezentând 0,11% din venitul naţional brut (VNB). Suma totală raportată de România reprezintă cumulul tuturor formelor de asistenţă acordată bilateral şi multilateral de instituţiile din România. Contribuţiile multilaterale continuă să concentreze cea mai mare parte a AOD, reprezentând 76,2% din totalul fondurilor acordate.
În vederea realizării proiectelor specifice AOD vor fi identificate venituri proprii reţinute potrivit legii pentru proiecte în domeniul cooperării pentru dezvoltare. Guvernul României şi-a asumat angajamentul de a majora bugetul asistenţei pentru dezvoltare şi de a aloca, până în anul 2030, asistenţă pentru dezvoltare reprezentând 0,33% din VNB.
Pentru o onorare echilibrată a angajamentelor asumate de România în materie de asistenţă pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară se va urmări alocarea echitabilă a fondurilor aprobate anual prin legea bugetară între cele 5 obiective strategice, în acord cu politica de cooperare internaţională în materie şi evoluţiile la nivelul OCDE, inclusiv adaptarea formelor şi instrumentelor noi de implementare.
Anual, se va asigura un procent minimal de 10% pentru asistenţă umanitară din bugetul aprobat cu destinaţia cooperare internaţională pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară, gestionat de Agenţia de Cooperare Internaţională pentru Dezvoltare, fiind avut în vedere un mecanism de alocare flexibil care să permită un răspuns rapid la situaţii de criză şi nevoile statelor beneficiare.
Prin alocarea tematică şi geografică se va valorifica şi evidenţia corespunzător impactul AOD acordată de România în calitate de stat donator.
11. Monitorizarea, raportarea şi evaluarea
România se angajează să ofere asistenţă ţărilor partenere într-un mod eficient şi predictibil. Din această perspectivă se va avea în vedere crearea unei culturi a asistenţei pentru dezvoltare în cadrul MAE şi în celelalte instituţii guvernamentale implicate în cooperarea internaţională pentru dezvoltare.
În calitate de coordonator naţional al cooperării internaţionale pentru dezvoltare, MAE va monitoriza implementarea Programului şi coerenţa programelor româneşti de cooperare pentru dezvoltare şi va ajusta obiectivele pe baza feedbackului obţinut prin monitorizare.
Conform Legii nr. 213/2016, MAE va elabora un raport naţional anual pe baza informaţiilor primite de la instituţiile care acţionează în domeniu, care va fi transmis Guvernului şi va fi făcut public. Ministerele de resort/Instituţiile publice implicate în acţiuni/proiecte/programe de cooperare pentru dezvoltare vor fi responsabile de monitorizarea implementării propriilor acţiuni, precum şi de raportarea periodică la termen către MAE.
MAE îşi va stabili politica de evaluare şi va încuraja alte instituţii guvernamentale să îşi evalueze propriile activităţi în domeniul AOD, bazate pe principiile OCDE/DAC. România va folosi rezultatele evaluărilor în cadrul proceselor de adoptare a deciziilor şi de formulare a politicilor, în vederea creşterii relevanţei, eficienţei şi diversităţii portofoliului său de cooperare pentru dezvoltare.
O evaluare intermediară a acestui Program este planificată pentru sfârşitul anului 2022. Evaluarea finală va avea loc la începutul anului 2024.
ANEXA 1
la Program
Lista abrevierilor
ANABI - Agenţia Naţională de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate
AOD - asistenţă oficială pentru dezvoltare
CERF - Fondul Central de Răspuns în Situaţii de Urgenţă
CoD - Comunitatea Democraţiilor
CoE - Consiliul Europei
CPDD - coerenţa politicilor pentru dezvoltare durabilă
DAC - Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE
ECHO - Direcţia generală de asistenţă umanitară şi protecţie civilă a Comisiei Europene
FAO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură
FCD - Forumul de Cooperare pentru Dezvoltare
FED - Fondul European de Dezvoltare
GAP II - Planul de acţiune al UE pentru egalitatea de gen II
IATI - Iniţiativa internaţională privind transparenţa ajutoarelor
ILO - Organizaţia Internaţională a Muncii
MAE - Ministerul Afacerilor Externe al României
OCDE - Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică
OCHA - Oficiul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare
OIF - Organizaţia Internaţională a Francofoniei
OMS - Organizaţia Mondială a Sănătăţii
ONG - organizaţie neguvernamentală
ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
OSCE - Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
PNUD - Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare
PSIDS - state insulare mici în curs de dezvoltare din Pacific
RRD - reducerea riscului la dezastre
SIDS - statele insulare mici în curs de dezvoltare
TPD - ţara/ţările cel mai puţin dezvoltată(e)
UE - Uniunea Europeană
UNESCO - Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură
UNFCC - Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice
UNHCR - Înaltul Comisariat pentru Refugiaţi al Organizaţiei Naţiunilor Unite
VNB - venitul naţional brut
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
