Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
PROCEDURĂ din 5 septembrie 2016 de aplicare a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente
────────── Aprobată prin ORDINUL nr. 2.546 din 5 septembrie 2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 9 septembrie 2016. ────────── CAP. I Termeni 1. Organele fiscale competente pentru dispunerea măsurilor asigurătorii sunt următoarele: a) organ de control - organ de control competent, potrivit legii, al Direcţiei generale antifraudă fiscală, Direcţiei Generale a Vămilor, Direcţiei generale control venituri persoane fizice, Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi organelor fiscale subordonate acestora; b) organ de executare - organ de executare competent, potrivit legii, al Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili, direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice şi organelor fiscale teritoriale subordonate acestora, după caz; c) organul fiscal competent în administrarea debitorului, în cazul atragerii răspunderii solidare a persoanelor răspunzătoare care sunt în administrarea altor organe fiscale centrale; d) organ de executare silită cazuri speciale - organ de executare silită competent, potrivit legii, al Direcţiei generale executări silite cazuri speciale şi serviciilor executări silite cazuri speciale regionale.
2. Prin activ patrimonial urmăribil, în sensul prezentei proceduri, se înţelege bunurile mobile sau imobile urmăribile, precum şi orice sume urmăribile deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane, conturile de disponibilităţi şi de depozite băneşti, în lei şi în valută, precum şi orice alte active aflate în patrimoniul unui debitor. 3. În vederea instituirii de urgenţă a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile identificate în tranzit de către organul de control, competenţa ducerii la îndeplinire revine organului de executare în a cărui rază teritorială organul de control face constatarea actului sau a faptului supus dispoziţiilor legale fiscale, prevederile art. 40 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Cod de procedură fiscală, aplicându-se în mod corespunzător. CAP. II Documente întocmite de organele fiscale competente 4. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent şi stă la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. 5. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent, când există pericolul ca debitorul sau persoanele prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală, după caz, să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. 6. Referatul justificativ de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent care a instituit măsurile asigurătorii şi stă la baza emiterii Deciziei de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii. 7. Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent care a instituit măsurile asigurătorii, când există motive de prelungire a valabilităţii acestora, în situaţia în care nu au fost sesizate organele de urmărire penală, pe numele debitorului sau a persoanelor prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală, după caz, nu a fost emis şi comunicat titlul de creanţă sau decizia de atragere a răspunderii solidare. 8. Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile se întocmeşte de către organul de executare în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse. 9. Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile se întocmeşte de către organul de executare în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse. 10. Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti se întocmeşte de organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse. 11. Adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi se întocmeşte de către organul de executare în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse. 12. Referatul justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de organul fiscal competent şi stă la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii. 13. Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul fiscal competent care a dispus măsura asigurătorie. 14. Adresa privind transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii asupra disponibilităţilor băneşti se întocmeşte de către organul de executare care a dus la îndeplinire măsurile asigurătorii. 15. Adresa privind transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi se întocmeşte de către organul de executare care a dus la îndeplinire măsurile asigurătorii. CAP. III Procedura de instituire, ducere la îndeplinire şi ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse de organul de control A. Procedura de instituire a măsurilor asigurătorii de către organul de control 16. Organul de control poate dispune măsuri asigurătorii, în mod excepţional, respectiv atunci când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situaţii: a) în urma constatării unor împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal sau vamal, în cazul cărora creanţele fiscale nu sunt stabilite prin acte administrative fiscale, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, cu modificările ulterioare; b) pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale/verificării situaţiei fiscale personale, în cazul estimării diferenţelor de obligaţii fiscale principale, până la finalizarea acţiunii, emiterea şi comunicarea actelor administrative fiscale, în situaţia în care urmează să fie stabilite obligaţii fiscale cu ocazia acţiunilor efectuate de organele de control prin acte administrative fiscale de impunere; c) în timpul desfăşurării acţiunii de control, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, până la stabilirea diferenţelor de impozite, taxe şi contribuţii prin acte administrative fiscale; d) în timpul sau ca urmare a unui control inopinat efectuat de organele de control; e) în situaţia în care a fost aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale sau a confiscării contravalorii bunurilor ori a altor sume.
17. În situaţia în care organul de control, în timpul acţiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, şi în urma analizei dosarului fiscal, situaţiilor financiare, declaraţiilor fiscale sau a altor documente şi a informaţiilor pe care le deţine, constată că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii. 18. Organul de control nu va dispune măsuri asigurătorii pentru debitorii aflaţi în insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, sau când debitorul nu deţine active patrimoniale urmăribile. 19. Măsurile asigurătorii care pot fi dispuse sunt următoarele: a) sechestru asigurător pentru bunuri imobile; b) sechestru asigurător pentru bunuri mobile, inclusiv titluri de valoare şi bunuri mobile necorporale; c) poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către terţi; d) poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare.
20. În vederea dispunerii măsurilor asigurătorii, dacă nu sunt deţinute suficiente informaţii privind activele patrimoniale ale debitorului, organul de control va desfăşura, după caz, următoarele activităţi de documentare şi pregătire: a) identificarea conturilor de disponibilităţi şi a depozitelor bancare ale debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară, după caz, precum şi a unităţilor bancare care le administrează, evidenţiate în documentele contabile ale acestora, precum şi consultarea aplicaţiei informatice deţinute de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi utilizate de unităţile subordonate; b) identificarea în declaraţiile informative şi/sau în evidenţa contabilă a sumelor datorate de către terţi debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară de către terţi; c) identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară şi a locaţiilor unde acestea se găsesc.
21. În cazul în care se impune, organul de control va proceda şi la obţinerea de alte informaţii cu privire la activele patrimoniale ale debitorului. 22. Organul de control va consulta bazele de date ale următoarelor instituţii: a) Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, oficiile şi birourile teritoriale ale acesteia, cu privire la bunurile imobile aflate în patrimoniul debitorului; b) Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, cu privire la bunurile mobile reprezentând vehicule înmatriculate în România, aflate în patrimoniul debitorului; c) Autoritatea Navală Română, cu privire la bunurile mobile reprezentând nave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului; d) Regia Autonomă "Autoritatea Aeronautică Civilă Română", cu privire la bunurile mobile reprezentând aeronave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului; e) Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, cu privire la acţiunile/părţile sociale deţinute de către debitor la societăţi comerciale; f) orice altă bază de date la care are drepturi de acces şi care oferă informaţii cu privire la patrimoniul debitorului.
23. Organul de control poate solicita alte informaţii de la următoarele instituţii: a) unităţi administrativ-teritoriale, în cadrul cărora sunt organizate direcţii/compartimente/structuri de impozite şi taxe locale, cu privire la bunurile imobile şi mobile aflate în patrimoniul debitorului; b) Depozitarul Central, autorizat potrivit legii, cu privire la acţiunile cotate pe piaţa bursieră deţinute de către debitor la societăţi comerciale; c) orice alte instituţii care deţin informaţii cu privire la bunurile şi veniturile debitorului.
24. Pe baza informaţiilor obţinute, organul de control întocmeşte Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii, în care se motivează, de drept şi de fapt, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii şi se precizează sumele estimate sau stabilite, după caz. 25. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va conţine cel puţin următoarele elemente: a) datele de identificare ale debitorului; b) temeiul de drept; c) prezentarea stării fiscale de fapt a debitorului, constatată în urma documentării, a inspecţiei fiscale, a verificării situaţiei fiscale personale la persoanele fizice, a controlului vamal, a controlului antifraudă ori ca urmare a constatării la faţa locului, după caz; d) cuantumul sumelor estimate sau stabilite, după caz, potrivit competenţelor de către organele de control; e) prezentarea activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsurile asigurătorii; f) motivarea necesităţii dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul înscrierii indiciilor referitoare la pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ţinând cont şi de istoria comportamentului fiscal al debitorului, al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor/acţionarilor majoritari.
26. Dispunerea măsurilor asigurătorii se poate întinde asupra bunurilor proprietate a debitorilor, urmăribile potrivit legii, iar dacă valoarea bunurilor proprii ale acestora nu acoperă integral suma estimată/stabilită, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta, precum şi asupra veniturilor reprezentând sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi disponibilităţi aflate în conturile bancare. 27. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va cuprinde, distinct, cel puţin următoarele: a) prezentarea cu caracter informativ a activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsuri asigurătorii, respectiv informaţiile, datele şi documentele deţinute de organul de control ca urmare a analizelor şi/sau controalelor efectuate; b) prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectivă a măsurilor asigurătorii; c) tipurile de măsuri asigurătorii propuse a fi dispuse.
28. În cazul bunurilor proprietate a debitorului, dispunerea măsurilor asigurătorii se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, în următoarea ordine: a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a debitorului; b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfăşurării activităţii care constituie principala sursă de venit; c) bunurile mobile şi imobile care se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele; d) ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 246 din Codul de procedură fiscală; e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit; f) produse finite; g) bunuri perisabile sau supuse degradării; h) bunuri deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
29. În situaţia în care, ulterior dispunerii măsurilor asigurătorii, organul de control identifică alte venituri urmăribile ori bunuri care pot atinge limita de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, acesta înştiinţează organul de executare, cu menţionarea acestora şi estimarea bunurilor identificate. Organul de executare aplică în mod corespunzător prevederile pct. 70-79. 30. În cazul debitorilor persoane fizice, prevederile art. 238 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se aplică în mod corespunzător. 31. În cazul în care bunurile perisabile sau supuse degradării sunt de natura bunurilor alimentare şi/sau animale, organul de control va anunţa direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor (DSVSA) competentă teritorial pentru verificări tehnice sau constatarea conformităţii acestora, după caz, iar în funcţie de rezultatul verificărilor, acestea vor face sau nu, după caz, obiectul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. 32. Pentru estimarea valorii bunurilor mobile şi imobile proprietate a debitorului ce vor face obiectul măsurilor asigurătorii se vor avea în vedere următoarele: a) valoarea de inventar a bunurilor din contabilitatea debitorului redusă, după caz, cu valoarea de amortizare a acestora; b) valoarea titlurilor de valoare conform datelor publicate pe piaţa bursieră sau valoarea nominală a acestora; c) valoarea estimată de către organul de control; d) pentru bunurile imobile, valoarea rezultată din expertizele actualizate privind valoarea de circulaţie a bunurilor imobile, utilizate de Camera Notarilor Publici, comunicate anual organelor fiscale în baza art. 111 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
33. Organul de control nu va dispune măsuri asigurătorii asupra bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la pct. 28, în cazul în care acestea se încadrează în asigurarea atingerii limitei de 150% faţă de valoarea creanţei estimate/stabilite. La dispunerea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului, pe lângă ordinea prevăzută la pct. 28, se va avea în vedere şi posibilitatea de valorificare a bunurilor. 34. În situaţia în care măsurile asigurătorii dispuse în conformitate cu pct. 28 nu acoperă 150% faţă de valoarea creanţei estimate/stabilite, organul de control va dispune măsuri asigurătorii asupra veniturilor reprezentând sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terţe persoane şi disponibilităţi aflate în conturile bancare, cu excepţia debitorilor persoane fizice, caz în care se realizează verificarea situaţiei fiscale personale a acestora. 35. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va fi întocmit, într-un singur exemplar, de organul de control, avizat de şeful de serviciu/inspectorul-şef antifraudă (la nivel direcţie) şi aprobat de conducătorul organului de control. Prin conducătorul organului de control se înţelege: a) inspectorul general adjunct antifraudă în subordinea căruia îşi desfăşoară activitatea inspectorii antifraudă care întocmesc referatul sau inspectorul general antifraudă în situaţia în care inspectorii antifraudă care iniţiază instituirea măsurilor asigurătorii sunt în subordinea mai multor inspectori generali adjuncţi antifraudă; b) conducătorul activităţii de inspecţie fiscală, respectiv directorul general adjunct inspecţie fiscală în cazul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili (DGAMC), şeful de administraţie adjunct - inspecţie fiscală în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, şeful de administraţie adjunct - inspecţie fiscală în cazul administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi administraţiei fiscale pentru contribuabili mijlocii din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice; c) directorul Direcţiei de supraveghere şi control vamal în situaţia în care echipa de control este din cadrul aparatului central sau directorul Direcţiei regionale vamale în situaţia în care echipa de control este din cadrul regionalelor vamale şi al birourilor vamale; d) directorul general al Direcţiei generale control venituri persoane fizice.
36. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii şi Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii întocmită în 3 exemplare de către echipa de control se avizează de şeful de serviciu/inspectorul-şef antifraudă (la nivel direcţie) şi se aprobă de conducătorul organului de control prevăzut la pct. 35. 37. După aprobarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, două exemplare ale acesteia vor fi transmise organului de executare, în vederea comunicării unui exemplar către debitor, cu excepţia situaţiei în care aceasta a fost deja comunicată de către organul de control în timpul acţiunii de control. 38. În situaţia în care Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost comunicată de organul de control, acesta va transmite un exemplar al deciziei organului de executare, care va proceda, de îndată, la ducerea la îndeplinire întocmai a celor dispuse. 39. În situaţia în care organul de control emite titlul de creanţă, acesta înştiinţează, de îndată, organul de executare asupra acestui fapt, urmând ca, odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii să se transforme în măsuri executorii.
B. Procedura de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii dispuse de către organul de control 40. Când există motive de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii, în situaţia în care pe numele debitorului nu a fost emis titlul de creanţă şi nu i s-a comunicat acestuia, organul de control emite Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii, în 3 exemplare. Prevederile pct. 37 şi 38 se aplică în mod corespunzător. 41. Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii se întocmeşte de către organul de control, este avizată de şeful de serviciu/inspectorul-şef antifraudă (la nivel direcţie) şi aprobată de conducătorul organului de control prevăzut la pct. 35. 42. În situaţia în care titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat în termen de cel mult 6 luni de la data comunicării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în cazuri excepţionale, acest termen poate fi prelungit până la un an de către organul de control, prin emiterea deciziei prevăzute la pct. 40. 43. Dacă la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, nu a fost emis şi comunicat titlul de creanţă şi nici nu au fost sesizate organele de urmărire penală, potrivit legii, organul de control emite Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii, în cel mult două zile de la împlinirea acestui termen. Prevederile pct. 37 şi 38 se aplică în mod corespunzător.
C. Procedura de ducere la îndeplinire, de către organul de executare, a măsurilor asigurătorii dispuse de organul de control 44. După primirea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, măsurile asigurătorii dispuse de organul de control se duc la îndeplinire, de îndată, de organul de executare, în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. Odată cu comunicarea, după caz, a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, organele de executare procedează la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii. 45. În situaţia în care bunurile pentru care organul de control a dispus măsuri asigurătorii sunt pe raza teritorială a altui organ de executare, organul de executare coordonator va transmite o copie certificată a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, de îndată, organului de executare competent, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse, dispoziţiile art. 220 alin. (6) din Codul de procedură fiscală aplicându-se în mod corespunzător. 46. Dacă măsurile asigurătorii sunt instituite asupra unor bunuri perisabile sau degradabile, în scopul protejării valorii acestora, ele pot fi valorificate în condiţiile art. 213 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, iar contravaloarea acestora, consemnată într-un cont de disponibil deschis la Trezoreria Statului, îşi menţine caracterul asigurătoriu până la data individualizării şi ajungerii la scadenţă a creanţei pentru care au fost instituite. 47. Organul de executare duce la îndeplinire măsurile asigurătorii dispuse de către organul de control, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile pct. 69-79. 48. În situaţia în care valoarea bunurilor pentru care s-a dispus măsura asigurătorie nu acoperă 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, iar ulterior comunicării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii se identifică alte bunuri sau venituri urmăribile, organul de executare va institui sechestru asigurător cu respectarea limitei de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite sau, după caz, va înfiinţa poprirea asigurătorie.
D. Procedura de ridicare a măsurilor asigurătorii de către organul de control 49. Ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de către organul de control se efectuează de către acesta, în următoarele situaţii: a) când au încetat motivele pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii; b) la constituirea garanţiei prevăzute la art. 211 din Codul de procedură fiscală, în baza înştiinţării scrise a organului de executare privind constituirea garanţiei; c) în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, de la data la care au fost luate măsuri asigurătorii, în situaţia în care nu au fost sesizate organele de urmărire penală, iar pe numele debitorului nu a fost emis şi comunicat titlul de creanţă.
50. Ridicarea măsurilor asigurătorii se efectuează de către organul de control prin întocmirea Referatului justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii, care va sta la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii, aplicându-se în mod corespunzător prevederile pct. 35-38. 51. Pe baza Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii emise de organul de control, organul de executare, în termen de cel mult două zile de la data primirii acesteia, duce la îndeplinire cele dispuse, respectiv: a) ridică ipoteca asupra bunurilor imobile sau mobile din ţară sau gajul asupra bunurilor mobile, înştiinţând Biroul de carte funciară ori Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în vederea ridicării notării asupra acestora, după caz; b) eliberează garanţia constituită potrivit art. 211 din Codul de procedură fiscală; c) ridică poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti; d) ridică poprirea asigurătorie asupra sumelor ce se cuvin debitorului de către terţi.
52. În situaţia în care debitorul solicită ridicarea măsurilor asigurătorii prin constituirea unei garanţii de natura celor prevăzute la art. 211 din Codul de procedură fiscală, organul de executare analizează garanţiile aduse prin prisma posibilităţii recuperării sumelor estimate/stabilite. 53. După constituirea garanţiilor potrivit pct. 52, organul de executare va înştiinţa organul de control care le-a dispus, în vederea emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii. 54. În situaţia în care măsurile asigurătorii au fost ridicate ca urmare a constituirii unei garanţii, după expirarea termenului prevăzut la art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, organul de executare solicită organului de control acordul cu privire la prelungirea ori eliberarea acesteia, după caz.
E. Dispoziţii privind sesizarea organelor de urmărire penală de către organele de control, în cazul măsurilor asigurătorii 55. În situaţia în care sunt sesizate organele de urmărire penală, organul de control procedează astfel: a) odată cu sesizarea organelor de urmărire penală, organul de control înştiinţează organul de executare cu privire la această sesizare, precum şi asupra măsurilor asigurătorii dispuse. În situaţia în care au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010, privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, iar acestea vizează acelaşi debitor şi aceleaşi active patrimoniale, măsurile asigurătorii încetează de drept prin emiterea de către organul de control a Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii pentru măsurile asigurătorii dispuse de către organul de control; b) în situaţia în care au fost sesizate organele de urmărire penală potrivit legii şi nu au fost luate măsuri asigurătorii potrivit Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile asigurătorii dispuse de organul de control subzistă până la finalizarea procesului penal. La finalizarea procesului penal, organul fiscal competent procedează conform celor dispuse de hotărârea instanţei penale. În cazul în care finalizarea procesului penal se realizează prin ordonanţă de clasare cu menţinerea prejudiciului, organul de control face demersurile necesare în vederea emiterii titlului de creanţă sau a prelungirii termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii până la un an.
56. În situaţia în care Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii a fost anulată de instanţa de judecată, organul de executare procedează, după caz, astfel: a) ridică poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti; b) ridică poprirea asigurătorie asupra sumelor ce se cuvin debitorului de către terţi; c) eliberează garanţia constituită potrivit art. 211 din Codul de procedură fiscală; d) ridică ipoteca asupra bunurilor imobile sau mobile din ţară sau gajul asupra bunurilor mobile, înştiinţând Biroul de carte funciară ori Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în vederea ridicării notării asupra acestora, după caz.
CAP. IV Procedura de instituire, ducere la îndeplinire şi ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse de către organele fiscale competente, altele decât organele de control A. Procedura de instituire a măsurilor asigurătorii de către organele fiscale competente, altele decât organele de control 57. Organul de executare poate dispune măsurile asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situaţii: a) înainte de existenţa posibilităţii legale de aplicare a măsurilor executorii; b) dacă creanţele bugetare individualizate în titluri de creanţă sau titluri executorii, după caz, vor face obiectul unor înlesniri la plată, potrivit legii.
58. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, organul fiscal competent în administrarea debitorului poate dispune măsuri asigurătorii înainte de comunicarea deciziei de atragere a răspunderii solidare persoanelor prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală. 59. Măsurile asigurătorii se pot lua şi în situaţia în care creanţa este individualizată, dar termenul de plată nu este îndeplinit, precum şi în cazul în care se aprobă deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare. 60. Pentru instituirea măsurilor asigurătorii de către organele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi c) se aplică în mod corespunzător prevederile pct. 18-34. 61. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va fi întocmit, într-un singur exemplar, de organele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi c), după caz, avizat de şeful de serviciu şi aprobat de conducătorul acestora, respectiv directorul general adjunct - activitatea de administrare a veniturilor statului în cazul DGAMC, şeful de administraţie adjunct - colectare în cazul administraţiilor judeţene ale finanţelor publice, administraţiilor sectoarelor 1-6 ale finanţelor publice şi administraţiilor fiscale pentru contribuabili mijlocii. 62. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, întocmită în două exemplare de către organele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi c), după caz, se avizează de şeful de serviciu şi se aprobă de conducătorul acestora prevăzut la pct. 61, odată cu Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii. 63. După aprobarea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, aceasta va fi comunicată, potrivit legii, în aceeaşi zi, debitorului sau persoanelor prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală, după caz. 64. La data comunicării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii potrivit pct. 63, în situaţia în care bunurile sunt pe raza teritorială a altui organ, organul de executare care a dispus măsurile asigurătorii va transmite un exemplar al deciziei organului de executare silită competent, care va proceda, de îndată, la ducerea la îndeplinire întocmai a celor dispuse prin aceasta. Dispoziţiile art. 220 alin. (6) din Codul de procedură fiscală se aplică în mod corespunzător. 65. În cazul atragerii răspunderii solidare, la data comunicării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii potrivit pct. 63, organul fiscal competent în administrarea debitorului va transmite un exemplar al deciziei organului de executare care administrează persoanele prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală asupra cărora s-a instituit măsura asigurătorie, care va proceda, de îndată, la ducerea la îndeplinire întocmai a celor dispuse prin aceasta. Dispoziţiile art. 220 alin. (6) din Codul de procedură fiscală se aplică în mod corespunzător. 66. Măsurile asigurătorii dispuse sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile/imobile proprietate a debitorului sau a persoanelor prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală, după caz, precum şi asupra veniturilor acestora, precum şi cele dispuse de organele de urmărire penală aşa cum este prevăzut la art. 251 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, sau de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, potrivit legii, se duc la îndeplinire de către organul de executare în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
B. Procedura de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii dispuse de organele fiscale competente în administrarea debitorilor pentru care urmează să se atragă răspunderea solidară 67. Când există motive de prelungire a menţinerii măsurilor asigurătorii, în situaţia în care pe numele debitorului nu a fost emis titlul de creanţă şi nu i s-a comunicat acestuia, organul prevăzut la pct. 1 lit. c) întocmeşte Decizia de prelungire a termenului de valabilitate a măsurilor asigurătorii, în două exemplare, ce va fi avizată de şeful de serviciu şi aprobată de conducătorul acestui organ, astfel cum este prevăzut la pct. 61. Un exemplar al deciziei se comunică, potrivit legii, persoanei prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală. 68. În situaţia în care titlul de creanţă nu a fost emis şi comunicat, potrivit legii, dispoziţiile pct. 42 şi 43 se aplică în mod corespunzător.
C. Procedura de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de organele fiscale competente, altele decât organele de control 69. După primirea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, măsurile asigurătorii dispuse de organele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi c), după caz, se duc la îndeplinire, de îndată, de organul de executare silită competent potrivit legii, denumit în continuare organ de executare silită, în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător. 70. În situaţia în care bunurile pentru care organele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi c), după caz, au dispus măsuri asigurătorii sunt pe raza teritorială a altui organ de executare, organul de executare coordonator va transmite o copie certificată a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, de îndată, organului de executare silită competent, în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse, dispoziţiile art. 220 alin. (6) din Codul de procedură fiscală aplicându-se în mod corespunzător. 71. Dacă măsurile asigurătorii sunt instituite asupra unor bunuri perisabile sau degradabile, în scopul protejării valorii acestora, ele pot fi valorificate în condiţiile art. 213 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, iar contravaloarea acestora, consemnată într-un cont de disponibil deschis la unitatea Trezoreriei Statului, îşi menţine caracterul asigurătoriu până la data individualizării şi ajungerii la scadenţă a creanţei pentru care au fost instituite. 72. Măsurile asigurătorii dispuse de organele fiscale competente se duc la îndeplinire de organele de executare silită, prin întocmirea următoarelor documente: a) proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile; b) proces-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile; c) adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti; d) adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi.
73. Bunurile sechestrate asigurătoriu vor putea fi lăsate în custodia ori în administrarea debitorului sau a persoanelor prevăzute la art. 25 din Codul de procedură fiscală ori a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare, după caz. În cazul bunurilor mobile, acestea vor putea fi ridicate şi depozitate de către organul de executare silită. 74. În cazul în care se consideră necesară stabilirea custodiei sau administrării bunurilor sechestrate asigurătoriu în sarcina altei persoane, conducătorul organului de executare silită va aproba această măsură în baza unui referat justificativ. 75. Organul de executare silită va atribui custodelui sau administratorului-sechestru, după caz, următoarele responsabilităţi în ceea ce priveşte custodia şi administrarea bunului indisponibilizat, respectiv: a) executarea lucrărilor de reparaţii la imobile, în vederea prevenirii deteriorării acestora; b) luarea măsurilor pentru menţinerea în stare de funcţionare a utilajelor şi echipamentelor date în custodie; c) efectuarea cheltuielilor pentru a asigura paza bunurilor primite în custodie; d) administrarea bunurilor indisponibilizate, chiriilor, arendei şi altor venituri obţinute din administrarea acestora, inclusiv apărarea în litigii privind imobilul respectiv, consemnarea veniturilor încasate la unităţile abilitate, precum şi responsabilitatea de a depune recipisa la organul de executare silită; e) îndeplinirea oricăror altor activităţi cu privire la custodia şi administrarea bunurilor stabilite de organul de executare silită.
76. Custodele şi/sau administratorul-sechestru, în cazul în care este o altă persoană decât debitorul sau persoana prevăzută la art. 25 din Codul de procedură fiscală ori creditorul, după caz, primeşte pentru responsabilităţile îndeplinite o remuneraţie stabilită de organul de executare silită, ţinându-se seama de activitatea depusă şi avându-se în vedere următoarele aspecte: a) caracteristicile specifice bunului dat în custodie sau în administrare; b) condiţiile pe care custodele şi/sau administratorul-sechestru trebuie să le asigure pentru păstrarea, conservarea, menţinerea în stare de funcţionare a bunului; c) valoarea bunului dat în custodie sau în administrare; d) preţurile de piaţă practicate în zona pentru depozitarea (păstrarea) bunurilor similare; e) dificultăţile întâmpinate în îndeplinirea sarcinilor sale; f) orice alte elemente relevante pentru evaluarea remuneraţiei custodelui şi/sau a administratorului-sechestru.
77. În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare silită se comunică de îndată pentru notare Biroului de carte funciară. 78. În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare silită se comunică de îndată instituţiilor publice şi private care gestionează informaţii despre bunurile mobile ale debitorului, pentru înscrierea dreptului de gaj în favoarea statului şi pentru înscrierea garanţiilor reale la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. 79. În situaţia în care valoarea bunurilor pentru care s-a dispus măsura asigurătorie nu acoperă 150% din valoarea sumei estimate/stabilite, iar ulterior comunicării Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii sunt identificate alte bunuri sau venituri urmăribile, organul de executare va institui sechestru asigurător cu respectarea limitei de 150% din valoarea sumei estimate/stabilite sau, după caz, va înfiinţa poprirea asigurătorie.
D. Procedura de ridicare a măsurilor asigurătorii dispuse de organele fiscale competente, altele decât organele de control 80. Măsurile asigurătorii dispuse vor fi ridicate de către organul de executare silită, în baza deciziei motivate ori a înscrisurilor emise de instanţă sau de alte organe competente prin care se dispune aceasta. 81. Ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de către organele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi c) se efectuează de către acestea, în următoarele situaţii: a) când au încetat motivele pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii; b) la constituirea garanţiei prevăzute la art. 211 din Codul de procedură fiscală, în baza înştiinţării scrise a organului de executare privind constituirea garanţiei; c) în termen de cel mult două zile de la împlinirea termenului de 6 luni sau un an, după caz, de la data la care au fost luate măsuri asigurătorii, în situaţia în care nu au fost sesizate organele de urmărire penală, iar pe numele debitorului nu a fost emis şi comunicat titlul de creanţă; d) când în urma pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive acestea au rămas fără obiect; e) în alte cazuri prevăzute de lege.
82. Ridicarea măsurilor asigurătorii se efectuează de către organul de control prin întocmirea Referatului justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii, care va sta la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii, aplicându-se în mod corespunzător prevederile pct. 61-65. 83. Pe baza Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii organul de executare silită, în termen de cel mult două zile de la data primirii acesteia, duce la îndeplinire cele dispuse, respectiv: a) ridică poprirea asigurătorie asupra disponibilităţilor băneşti; b) ridică poprirea asigurătorie asupra sumelor ce se cuvin debitorului de către terţi; c) eliberează garanţia constituită potrivit art. 211 din Codul de procedură fiscală; d) ridică ipoteca asupra bunurilor imobile sau mobile din ţară sau gajul asupra bunurilor mobile, înştiinţând Biroul de carte funciară ori Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în vederea ridicării notării asupra acestora, după caz.
84. În situaţia în care debitorul solicită ridicarea măsurilor asigurătorii prin constituirea unei garanţii de natura celor prevăzute la art. 211 din Codul de procedură fiscală, organul de executare analizează garanţiile aduse prin prisma posibilităţii recuperării sumelor estimate/stabilite. Prevederile pct. 82 şi 83 se aplică în mod corespunzător. 85. În situaţia în care măsurile asigurătorii au fost ridicate ca urmare a constituirii unei garanţii, după expirarea termenului prevăzut la art. 213 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, organul de executare procedează la prelungirea ori eliberarea acesteia, după caz.
CAP. V Procedura de instituire, ducere la îndeplinire şi ridicare a măsurilor asigurătorii, în cazul organelor de executare silită cazuri speciale 86. Organul de executare silită cazuri speciale poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situaţii: a) după primirea hotărârii judecătoreşti pronunţate în materie penală, înainte de începerea executării silite prin comunicarea somaţiei; b) în alte cazuri prevăzute de lege.
87. Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii va fi întocmit, într-un singur exemplar, de organele de executare silită cazuri speciale, avizat, după caz, de şeful de serviciu şi aprobat de conducătorul acestuia. În cazuri justificate, referatul se poate aproba de şeful de serviciu, prin delegare de competenţă. 88. Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii, întocmită în două exemplare de către organele de executare silită cazuri speciale, se avizează, după caz, de şeful de serviciu şi se aprobă de conducătorul acestuia sau de persoana delegată potrivit pct. 87, odată cu Referatul justificativ al dispunerii măsurilor asigurătorii. 89. Măsurile asigurătorii dispuse de instanţele judecătoreşti prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală se duc la îndeplinire, de îndată, de către organul de executare silită cazuri speciale. 90. În cazul în care instanţele de judecată în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie penală nu specifică bunurile imobile şi mobile/conturile bancare/orice sume urmăribile deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane, organul de executare silită cazuri speciale va aplica în mod corespunzător dispoziţiile pct. 19-24. 91. Ridicarea măsurilor asigurătorii se efectuează de către organele de executare silită cazuri speciale prin întocmirea Referatului justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii, care va sta la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii, aplicându-se în mod corespunzător prevederile pct. 87 şi 88. 92. În vederea instituiri, ducerii la îndeplinire şi a ridicării măsurilor asigurătorii, în cazul organelor de executare silită cazuri speciale, prevederile pct. 19-28, 30-33, 58-59, 60, 63-66, 71-78, 79, 80-81 şi 83 se aplică în mod corespunzător. CAP. VI Dispoziţii finale 93. Odată cu individualizarea creanţei printr-un titlu de creanţă şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii. 94. În cazul popririlor asigurătorii, organul de executare silită întocmeşte Adresa privind transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii asupra disponibilităţilor băneşti şi/sau Adresa privind transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi, după caz. 95. Gestiunea măsurilor asigurătorii se realizează de către fiecare dintre organele fiscale competente într-o evidenţă specială
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
