Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: PRECIZARI din 17 iunie 2004 pentru transferul interclinic al pacientilor critici

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

PRECIZARI din 17 iunie 2004 pentru transferul interclinic al pacientilor critici

EMITENT: MINISTERUL SANATATII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 19 iulie 2004

Comenteaza legea

Asistenţa medicalã de urgenţã calificatã şi de calitate trebuie sã fie disponibilã şi accesibilã publicului. Urmãtoarele principii de bazã şi protocoale sunt aplicabile în cazul pacienţilor aflaţi în stare criticã, necesitând transfer la o altã instituţie medicalã de specialitate, în urma evaluãrii sau a tratamentului în cadrul serviciului de urgenţã sau al unui alt serviciu din cadrul unui spital care nu poate asigura asistenţa de urgenţã şi/sau de specialitate, adecvatã şi de calitate pacientului respectiv.

I. Principii generale

a) Scopul principal al transferului trebuie sã fie asigurarea asistenţei medicale optime pacientului.
b) Înaintea efectuãrii transferului, unitatea în care se aflã pacientul are obligaţia sã îl evalueze şi sã îi asigure tratamentul necesar stabilizãrii în vederea transferului, evitând întârzierile nejustificate care pot afecta negativ tratamentul definitiv în centrul de specialitate. Examinãrile şi manevrele efectuate vor fi documentate în fişa pacientului.
c) Medicul din unitatea în care se aflã pacientul are obligaţia sã îl informeze pe acesta sau pe aparţinãtorii acestuia asupra riscurilor şi potenţialelor beneficii ale transferului, documentând aceastã informare. Acceptul pacientului sau al aparţinãtorilor se va obţine, dacã este posibil, înaintea începerii transferului, fãrã ca aceasta sã ducã la întârzieri ce ar fi în detrimentul pacientului.
d) Spitalele vor avea un protocol prestabilit prin care se vor numi persoanele responsabile de evaluarea pacienţilor şi organizarea transferului. Spitalele care primesc pacienţi, pentru tratament de specialitate vor stabili persoanele responsabile de acceptarea transferurilor şi organizarea acestora, în colaborare cu spitalele ce doresc sã transfere pacienţi.
e) Medicul responsabil din spitalul care transferã pacientul va evalua starea acestuia, necesitatea transferului, momentul transferului, modalitatea transportului, nivelul asistenţei medicale pe durata transferului şi destinaţia transferului având ca scop final asigurarea îngrijirilor medicale optime pacientului transferat fãrã întârziere nejustificatã.
f) Acceptul pentru transfer se va obţine de la spitalul care va primi pacientul înaintea începerii transferului. În cazul pacienţilor aflaţi în stare criticã sau cu potenţial de agravare în lipsa îngrijirilor adecvate, care necesitã asistenţã medicalã de specialitate ce nu poate fi asiguratã de spitalul în care se aflã, un spital care poate asigura acest nivel de îngrijiri medicale nu are dreptul de a refuza transferurile.
g) Documentaţia ce cuprinde starea pacientului, investigaţiile efectuate şi rezultatele acestora, medicaţia administratã, specificându-se dozele şi orele de administrare, consulturile de specialitate etc. va fi copiatã sau trimisã în original spitalului care va primi pacientul. Unde este posibil, documentaţia poate fi trimisã şi prin poştã electronicã. Investigaţiile imagistice efectuate (CT, RX, RMN, angiografii etc.), precum şi alte teste vor fi trimise cu documentaţia medicalã a pacientului.
h) În cazul existenţei unui plan regional de transfer al pacienţilor critici cãtre centre regionale de specialitate, se recomandã întocmirea unor protocoale de transfer standardizate pentru regiunea respectivã între spitalele ce solicitã transferuri şi centrul regional de referinţã.

II. Organizarea transferului

a) Responsabilitãţile medicului din centrul care cere transferul pacientului:
(i) identificarea pacientului cu indicaţiile pentru transfer;
(ii) iniţierea procesului de transfer prin contactul direct cu medicul din unitatea primitoare;
(iii) asigurarea stabilizãrii maxime posibile a pacientului, în limita posibilitãţilor din instituţia în care se aflã pacientul;
(iv) determinarea modalitãţii de transfer, prin consultare cu serviciul care va efectua transferul;
(v) evitarea întârzierilor nejustificate din punct de vedere medical;
(vi) asigurarea pãstrãrii unui nivel constant de îngrijire pe durata transferului;
(vii) transferul documentaţiei, rezultatelor analizelor şi al filmelor cãtre unitatea primitoare.
b) Responsabilitatea medicului din centrul care urmeazã sã primeascã pacientul:
(i) asigurarea din timp a resurselor necesare (materiale şi umane) pentru primirea cazului transferat;
(ii) recomandarea soluţiilor optime de transfer şi a mãsurilor terapeutice de resuscitare înaintea începerii transportului şi pe durata transportului, dacã este necesar.
c) Înaintea efectuãrii transferului pacientul va fi reanimat şi stabilizat în limita posibilitãţilor unitãţii în care se aflã, evitându-se întârzierile nejustificate. Se vor efectua urmãtoarele manevre de stabilizare, când existã indicaţia:
(i) Cãile respiratorii:
1. utilizaţi un adjuvant simplu de cale aerianã sau intubaţi pacientul, dacã este necesar;
2. aspiraţi cãile respiratorii şi eliberaţi-le;
3. introduceţi o sondã nazo-gastricã (oro-gastricã în cazul traumatismelor craniene şi faciale grave) în vederea reducerii riscului de aspiraţie.
(ii) Respiraţia:
1. stabiliţi frecvenţa şi administraţi oxigen;
2. asiguraţi ventilaţia mecanicã dacã este necesar;
3. efectuaţi drenajul toracic dacã este nevoie.
Atenţie la pacienţii intubaţi, cu traumatism toracic închis, mai ales dacã transferul se va efectua pe calea aerului!
(iii) Circulaţia:
1. controlaţi hemoragiile externe;
2. asiguraţi douã linii IV groase (minimum 18-16 G) şi administraţi cristaloide;
3. reumpleţi patul vascular utilizând cristaloide sau sânge integral, dacã este indicat, pe toatã durata transferului;
4. introduceţi un cateter urinar, dacã nu este contraindicat, în vederea monitorizãrii debitului urinar;
5. monitorizaţi ritmul cardiac şi frecvenţa cardiacã;
6. administraţi medicamente inotropice şi vasoactive la pacienţii la care se indicã (şoc cardiogen, insuficienţã cardiacã stângã etc.), utilizând injectomat sau o altã modalitate sigurã de control al dozelor.
(iv) Sistemul nervos central:
1. asistaţi ventilaţia în cazul pacientului comatos;
2. administraţi Manitol sau diuretice, dacã sunt indicate;
3. imobilizaţi capul, gâtul, toracele şi coloana vertebralã la pacientul traumatizat.
(v) Examinãrile diagnostice:
Când acestea sunt indicate, ele nu trebuie sã ducã la întârzierea transferului. Ele pot fi efectuate şi la centrul care primeşte pacientul.
1. RTG de coloanã cervicalã, torace, bazin şi extremitãţi;
2. studii complexe, cum ar fi CT, angiografie etc., nu sunt indicate dacã vor duce la întârzierea transferului. Ele se vor efectua doar dacã pacientul este stabil şi dacã întârzierea transferului nu va afecta pacientul în mod negativ;
3. hemoglobinemie, hematocrit, grup sanguin şi gaze arteriale;
4. test de sarcinã pentru toate pacientele traumatizate aflate la intervale de vârstã în care sarcina este posibilã;
5. monitorizarea ritmului cardiac şi a pulsoximetriei, cu notarea periodicã a valorilor în documentaţia pacientului;
6. monitorizarea TA şi documentarea periodicã.
(vi) Plãgile:
Efectuarea manevrelor de mai jos nu trebuie sã ducã la întârzierea efectuãrii transferului!
1. curãţaţi şi pansaţi plãgile în urma controlului hemoragiilor;
2. administraţi profilaxia antitetanicã şi documentaţi acest lucru în scris;
3. administraţi antibiotice dacã se indicã în cazul respectiv.
(vii) Fracturile:
Nu întârziaţi transferul pentru efectuarea radiografiilor, mai ales dacã pacientul suferã de alte leziuni grave în afara fracturilor!
1. imobilizarea în atele;
2. atele de tracţiune, dacã existã, acolo unde este nevoie;
3. verificaţi circulaţia perifericã şi documentaţi în scris.
d) Asigurarea îngrijirilor pe durata transferului:
(i) transferul se va efectua de personal calificat care deţine echipamentele şi medicamentele necesare pentru a face faţã eventualelor complicaţii;
(ii) materiale şi medicamente suficiente vor trebui asigurate pentru toatã durata transferului (inclusiv produse sanguine, dacã este cazul);
(iii) se va asigura permanent monitorizarea funcţiilor vitale pe durata transferului;
(iv) capacitatea de a asigura funcţiile vitale, în caz de necesitate, pe timpul transferului (ventilaţie, aspiraţie, IOT, suport hemodinamic, imobilizare coloanã etc.);
(v) capacitatea de a documenta starea pacientului şi modificãrile ce apar pe durata transferului;
(vi) capacitatea de a comunica cu centrul de specialitate pentru consult, dacã va fi cazul;
(vii) în lipsa personalului calificat pentru efectuarea transferului, spitalul care transferã pacientul va asigura personal de însoţire sau va solicita efectuarea transferului de cãtre un serviciu specializat pe cale aerianã sau rutierã, dupã caz;
(viii) în cazul efectuãrii transferului de servicii specializate care nu fac parte din structura spitalelor care transferã sau care primesc pacientul respectiv, aceste servicii au obligaţia sã asigure personalul calificat sau sã solicite personalul din partea uneia dintre instituţiile implicate;
(ix) echipajul care va efectua transferul are dreptul de a recomanda şi utiliza mijlocul de transfer cel mai adecvat cazului respectiv, de comun acord cu medicul din instituţia care solicitã transferul.
e) Informaţiile minime ce trebuie sã însoţeascã pacientul:
(i) numele pacientului, dacã este posibil, cu adresa şi datele despre persoanele de contact şi numerele de telefon;
(ii) istoricul afecţiunii pentru care pacientul este transferat;
(iii) în caz de traumã, mecanismul leziunii, data şi ora la care a avut loc accidentul;
(iv) afecţiunile/leziunile identificate;
(v) antecedentele medicale ale pacientului;
(vi) medicaţia;
(vii) medicul curant al pacientului şi datele de contact;
(viii) semnele vitale la sosirea pacientului în spitalul care solicitã transferul, scorul Glasgow (GCS) şi, în cazul pacientului traumatizat, scorul revizuit de traumã (RTS);
(ix) mãsurile terapeutice efectuate şi rezultatul obţinut;
(x) rezultatele testelor diagnostice şi ale analizelor de laborator;
(xi) soluţiile intravenoase administrate (tipul, inclusiv produsele sanguine şi cantitatea);
(xii) semnele vitale, inclusiv GCS, mãsurate şi documentate periodic în spitalul care cere transferul;
(xiii) fişa medicalã prespital, dacã pacientul a ajuns în spital cu ambulanţa;
(xiv) fişa medicalã de transfer, cu funcţiile vitale mãsurate şi documentate periodic pe durata transferului, inclusiv GCS, medicamentele şi soluţiile administrate pe durata transferului. Manevrele efectuate pe durata transferului vor fi şi ele documentate;
(xv) numele şi datele de contact ale medicului care a cerut transferul;
(xvi) numele şi datele de contact ale medicului care a acceptat transferul;
(xvii) numele şi datele de contact ale medicului sau cadrului sanitar care a efectuat transferul.
f) Criteriile, indicaţiile şi contraindicaţiile transferului pe calea aerului
Transferul pe calea aerului se va utiliza în cazul în care nu se poate asigura un transfer potrivit pe cale terestrã sau în cazul în care timpul de transfer pe cale terestrã este mai lung decât permite starea pacientului, ducând la agravarea acesteia sau la instalarea unor complicaţii ireversibile. Pacientul traumatizat sau netraumatizat, instabil sau cu potenţial ridicat de agravare pe durata transportului, care necesitã transfer interclinic la o unitate specializatã, trebuie sã beneficieze de o modalitate de transport optimã care sã asigure transferul în siguranţã şi în timp util.
(i) Oricare dintre criteriile de transfer menţionate mai jos poate fi o indicaţie pentru transfer pe calea aerului.
(ii) În situaţiile în care timpul are o importanţã majorã (pacient traumatizat instabil, suspiciune de hematon epidural, IMA necesitând trombolizã sau angioplastie etc.), transferul pe calea aerului este soluţia optimã dacã transferul terestru va necesita un timp mai îndelungat sau dacã transferul terestru nu poate fi efectuat în condiţii optime din cauza stãrii pacientului.
(iii) Este preferabil în unele situaţii ca pacientul care urmeazã a fi transferat sã rãmânã sub observaţie medicalã în unitatea care a cerut transferul, pânã la sosirea unui mijloc de transport aerian cu personal calificat.
(iv) În cazul în care transferul pacientului critic pe cale aerianã nu poate fi efectuat din motive obiective, transferul va trebui efectuat în condiţii optime, utilizându-se, în limita posibilitãţilor, ambulanţe tip C, cu personal calificat.
(v) Contraindicaţiile transferului pe calea aerului includ:
1. pacient în stop cardiac;
2. pacient în stare terminalã;
3. boalã contagioasã activã netratatã, ce poate periclita viaţa echipajului;
4. pacient contaminat cu substanţe chimice;
5. pacient combativ, necontrolat (eventual, va fi anesteziat);
6. pacient conştient, coerent, care refuzã transferul pe calea aerului;
7. pacient instabil, care necesitã o procedurã salvatoare de viaţã (de exemplu, laparotomie), ce poate fi efectuatã în spitalul în care se aflã;
8. pacient stabil, care poate fi transportat cu alt mijloc de transport medicalizat, factorul timp nefiind de importanţã majorã.

III. Criteriile de transfer ale pacientului adult netraumatizat

a) Criterii generale:
(i) pacientul se aflã în stare criticã şi necesitã investigaţii/îngrijiri de specialitate într-o unitate terţiarã;
(ii) spitalul în care se aflã pacientul nu îi poate asigura acestuia tratamentul optim, cum este cazul pacienţilor cu infarct miocardic acut, necesitând trombolizã sau angioplastie.
b) Criterii specifice:
(i) pacient cu starea de conştienţã alteratã, necesitând investigaţii/terapie intensivã/IOT/ ventilaţie mecanicã;
(ii) anevrism disecant de aortã;
(iii) hemoragie cerebralã (hemoragie subarahnoidã);
(iv) hipotermie/hipertermie severã;
(v) pacient care necesitã intervenţie cardiacã de urgenţã (rupturã valvularã etc.);
(vi) pacient cu disritmii maligne;
(vii) pacient cu IMA, necesitând trombolizã sau angioplastie;
(viii) pacient cu IMA la care tromboliza este contraindicatã, necesitând angioplastie;
(ix) pacient în şoc, necesitând IOT/ventilaţie mecanicã şi/sau medicaţie inotropã (cum ar fi şocul septic);
(x) pacient instabil care necesitã investigaţii avansate ce nu pot fi efectuate în unitatea în care se aflã, cum ar fi CT, angiografie etc.;
(xi) intoxicaţiile severe;
(xii) insuficienţã renalã acutã, necesitând dializã de urgenţã;
(xiii) status epilepticus ce nu poate fi controlat;
(xiv) pacient cu indicaţii de terapie hiperbarã de urgenţã.

IV. Criteriile de transfer ale pacientului adult traumatizat

a) Sistem nervos central:
(i) traumã cranio-cerebralã:
1. plãgi craniene penetrante;
2. fracturi cu înfundare;
3. plãgi cranio-cerebrale deschise, cu sau fãrã scurgere de LCR;
4. GCS sub 14 sau în curs de deteriorare;
5. pacienţi care necesitã IOT/ventilaţie;
(ii) leziuni majore ale coloanei şi/sau leziuni medulare.
b) Torace:
(i) mediastin lãrgit sau alte semne ce sugereazã leziuni ale vaselor mari;
(ii) leziuni grave ale peretelui toracic (volet costal, torace moale etc.);
(iii) contuzie pulmonarã;
(iv) leziune cardiacã;
(v) pacienţi care necesitã IOT/ventilaţie;
(vi) pacienţi care necesitã ventilaţie prelungitã şi îngrijiri speciale.
c) Bazin/abdomen:
(i) fracturi instabile ale bazinului;
(ii) fracturi de bazin cu şoc şi hemoragie continuã;
(iii) leziuni/fracturi deschise ale bazinului.
d) Extremitãţi:
(i) fracturi deschise grave;
(ii) amputaţie traumaticã cu potenţial de reimplantare;
(iii) fracturi articulare complexe;
(iv) leziune majorã prin strivire;
(v) ischemia unei extremitãţi.
e) Politraumã:
(i) traumatism cranio-cerebral asociat cu traumatism al feţei, toracelui, abdomenului sau al bazinului;
(ii) traumatism simultan a mai mult de douã regiuni corporale;
(iii) arsuri majore sau arsuri asociate cu leziuni traumatice grave;
(iv) fracturi multiple ale oaselor lungi.
f) Factori agravanţi:
(i) vârsta > 55 ani;
(ii) copii;
(iii) afecţiuni cardiace sau pulmonare preexistente;
(iv) diabet insulino-dependent, obezitate morbidã;
(v) sarcinã;
(vi) imunodepresie.
g) Agravare secundarã (sechele tardive):
(i) necesitatea ventilaţiei mecanice;
(ii) sepsis;
(iii) insuficienţã organicã sau pluriorganicã (deteriorarea la nivel SNC, cardiac, pulmonar, hapatic, renal sau a sistemului de coagulare);
(iv) necrozã tisularã majorã.

V. Criteriile de transfer al pacientului pediatric netraumatizat

a) Criterii fiziologice/fiziopatologice:
(i) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
(ii) insuficienţã respiratorie;
(iii) detresã respiratorie care nu rãspunde la tratamentul efectuat, asociatã cu una dintre urmãtoarele condiţii:
1. cianozã;
2. retracţii musculare (moderate/severe);
3. apnee;
4. stridor (moderat/sever);
5. respiraţii patologice (gasping, respiraţie acidoticã etc.);
6. status astmaticus;
(iv) copii necesitând intubaţie endotrahealã şi/sau protezare ventilatorie;
(v) disritmii grave;
(vi) insuficienţã cardiacã;
(vii) şoc care nu rãspunde corespunzãtor la tratamentul instituit;
(viii) copii care necesitã oricare dintre urmãtoarele:
1. monitorizarea presiunii intracraniene;
2. monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonarã;
3. medicamente vasoactive;
(ix) hipotermie sau hipertermie severã;
(x) insuficienţã hepaticã;
(xi) insuficienţã renalã acutã sau cronicã, necesitând dializã imediatã.
b) Alte criterii:
(i) înec incomplet, cu pierderea stãrii de conştienţã, semne vitale instabile sau probleme respiratorii;
(ii) status epilepticus;
(iii) muşcãturã de şarpe;
(iv) ingestie sau expunere la substanţe toxice, cu potenţial pericol vital;
(v) tulburãri electrolitice severe;
(vi) tulburãri metabolice severe;
(vii) deshidratare severã;
(viii) infecţii cu pericol vital potenţial, inclusiv sepsis;
(ix) copii a cãror stare generalã necesitã mãsuri de terapie intensivã;
(x) orice copil al cãrui medic considerã cã existã beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţã la un centru specializat în terapie intensivã pediatricã.

VI. Criteriile de transfer ale pacientului pediatric traumatizat

a) Criterii fiziologice/fiziopatologice:
(i) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
(ii) detresã sau insuficienţã respiratorie;
(iii) copii necesitând intubaţie endotrahealã şi/sau suport ventilator;
(iv) şoc, compensat sau necompensat;
(v) leziuni necesitând transfuzii sanguine;
(vi) copii necesitând oricare dintre urmãtoarele:
1. monitorizarea presiunii intracraniene;
2. monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonarã;
3. medicaţie vasoactivã.
b) Criterii anatomice:
(i) fracturi şi plãgi penetrante profunde la nivelul extremitãţilor, complicate prin leziuni neurovasculare sau sindrom de compartiment;
(ii) fracturi a douã sau mai multe oase lungi (femur, humerus);
(iii) fracturi ale scheletului axial;
(iv) suspiciune de fracturã a coloanei vertebrale, mielicã sau amielicã;
(v) iamputaţii traumatice cu potenţial pentru reimplantare;
(vi) traumatism cranio-cerebral asociat cu oricare dintre urmãtoarele:
1. scurgere de lichid cefalo-rahidian;
2. fracturi deschise ale extremitãţii cefalice;
3. fracturi cu înfundare ale extremitãţii cefalice;
4. indicaţii pentru monitorizarea presiunii intracraniene;
(vii) plãgi penetrante la nivelul capului, gâtului, toracelui, abdomenului sau al bazinului;
(viii) fracturi majore la nivelul bazinului;
(ix) traumatism închis semnificativ la nivelul toracelui sau al abdomenului.
c) Alte criterii:
(i) copii necesitând terapie intensivã;
(ii) copii necesitând intervenţii chirurgicale complexe;
(iii) orice copil al cãrui medic considerã cã existã beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţã la un centru specializat în traumã şi/sau în terapie intensivã pediatricã.
d) Criterii în cazul arsurilor (termice sau chimice): copilul va trebui transferat la un centru cu capacitatea de a trata copii cu arsuri, incluşi în criteriile care urmeazã:
(i) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de 10% din suprafaţa corporalã la copii sub vârsta de 10 ani;
(ii) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de 20% din suprafaţa corporalã la copii cu vârsta de peste 10 ani;
(iii) arsuri de gradul III ale unei suprafeţe mai mari de 5% din suprafaţa corporalã, indiferent de vârsta copilului;
(iv) arsuri ce implicã urmãtoarele:
1. semne sau simptome de leziuni de inhalare;
2. detresã respiratorie;
3. faţa;
4. urechile (arsuri ce implicã grosimea completã a urechii sau canalul auditiv ori timpanele);
5. cavitatea bucalã şi faringele;
6. arsuri profunde sau excesive ale mâinii, picioarelor, organelor genitale, articulaţiilor majore sau perineului;
(v) leziuni sau arsuri prin curent electric (inclusiv fulgerare);
(vi) arsuri asociate cu traumatisme sau cu alte condiţii medicale ce pot complica starea copilului.

VII. Scorul revizuit de traumã

Revised Trauma Score (RTS)

A. Frecvenţa respiratorie:

(i) 10-29 4
(ii) > 29 3
(iii) 6- 9 2
(iv) 1- 5 1
(v) 0 0

B. Presiunea arterialã sistolicã:

(i) > 89 4
(ii) 76-89 3
(iii) 50-75 2
(iv) 01-49 1
(v) 0 0

C. GCS [C pentru adult = D + E(i) + F; C pentru copil =
= D + E(ii) + F]

(i) 13-15 4
(ii) 09-12 3
(iii) 06-08 2
(iv) 04-05 1
(v) 3 0

D. Deschiderea ochilor spontanã 4
la apel 3
la stimul dureros 2
nu deschide 1

E. Rãspuns verbal

(i) Adult orientat 5
confuz 4
cuvinte fãrã sens 3
zgomote 2
fãrã rãspuns 1

(ii) Copil potrivit 5
plânge, consolabil 4
iritat în continuare 3
neliniştit, agitat 2
fãrã 1

F. Rãspuns motor la comandã 6
localizeazã la stimul 5
retrage la stimul 4
flexie la stimul 3
extensie la stimul 2
absent 1

Glasgow Coma Score (GCS) C = D + [E(i) sau E(ii)] + F
Scorul revizuit de traumã (RTS) = A+B+C

VIII. Scorul pediatric de traumã


────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Componenta               +2              +1                    -1
 de evaluat
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Greutatea              > 20 kg        10-20 kg            < 10 kg
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Calea aerianã          Normalã       Cale aerianã oralã   Intubaţie
                                      sau nazala şi        cricotiroidotomie sau
                                      oxigen               traheostomie
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Presiunea arterialã    > 90 mm Hg    50-90 mm Hg          < 50 mm Hg
 sistolicã              Puls          Puls                 Puls slab sau
                        periferic şi  carotidian/          nepalpabil
                        perfuzie      femural
                        perifericã    palpabil
                        adecvate
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Nivelul de conştienţã  Treaz         Obnubilat sau        Comã
                                      cu istoric de        Nu reacţioneazã
                                      pierdere a stãrii
                                      de conştienţã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Fracturi               Fãrã          O singurã            Mai multe fracturi
                        fracturi      fracturã închisã     sau o fracturã
                        vizibile                           deschisã
                        sau
                        suspicionate
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Tegumente              Nimic vizibil Contuzie, abraziuni; Pierdere tisularã
                                      laceraţii sub 7 cm;  Fascia penetratã
                                      fascia neafectatã
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
 Total
────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────

__________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Precizare, Ministerul Sanatatii, PRECIZARI din 17 iunie 2004

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"