Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţia României,
Guvernul României adopta urmãtoarea ordonanta de urgenta:
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenta, copilul se afla în dificultate, dacã dezvoltarea, securitatea sau integritatea sa, fizica sau morala, este periclitata.
(2) Prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit virsta de 18 ani şi nu are capacitatea deplina de exerciţiu.
ART. 2
Copilul aflat în dificultate se bucura de protecţie şi de asistenta în realizarea deplina şi în exercitarea corespunzãtoare a drepturilor sale, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta.
ART. 3
(1) Responsabilitatea de a asigura copilului aflat în dificultate protecţie şi asistenta în realizarea şi în exercitarea drepturilor sale revine, în primul rind, colectivitãţii locale din care acesta face parte.
(2) Statul sprijinã colectivitatea localã din care face parte copilul, în îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din aceasta responsabilitate.
ART. 4
(1) Consiliul judeţean şi, respectiv, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti stabilesc mãsuri de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea corespunzãtoare a acestora.
(2) În vederea exercitãrii atribuţiilor prevãzute la alin. (1), în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se organizeazã şi funcţioneazã Comisia pentru protecţia copilului şi serviciul public specializat pentru protecţia copilului.
ART. 5
(1) Comisia pentru protecţia copilului este organ de specialitate al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi îndeplineşte atribuţiile prevãzute de prezenta ordonanta de urgenta, referitoare la stabilirea mãsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate şi la relaţiile cu serviciul public specializat pentru protecţia copilului.
(2) Comisia pentru protecţia copilului coordoneazã activitatea autoritãţilor administraţiei publice locale din unitãţile administrativ-teritoriale de pe teritoriul judeţului, în domeniul autoritãţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului.
ART. 6
(1) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului se înfiinţeazã prin hotãrîre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, şi funcţioneazã ca instituţie publica de interes judeţean, respectiv local, cu personalitate juridicã.
(2) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului propune Comisiei pentru protecţia copilului mãsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate şi asigura aplicarea acestora.
(3) Serviciile de specialitate din subordinea consiliilor locale, care desfãşoarã activitãţi în domeniul autoritãţii tutelare şi al protecţiei drepturilor copilului, vor sprijini serviciul public judeţean specializat pentru protecţia copilului, în îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin.
(4) Activitatea serviciului public specializat pentru protecţia copilului este coordonata de secretarul consiliului judeţean, respectiv de secretarul primãriei sectorului municipiului Bucureşti.
CAP. 2
Mãsuri privind protecţia copilului aflat în dificultate
ART. 7
În vederea respectãrii interesului superior al copilului aflat în dificultate, Comisia pentru protecţia copilului poate stabili urmãtoarele mãsuri de protecţie:
a) încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane;
b) încredinţarea copilului serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat;
c) încredinţarea copilului în vederea adopţiei;
d) plasamentul copilului la o familie sau la o persoana;
e) plasamentul copilului la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat;
f) plasamentul copilului în regim de urgenta.
ART. 8
(1) În cazul în care pãrinţii copilului sînt decedati, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecãtoreşte morţi ori dispãruţi sau decãzuţi din drepturile pãrinteşti, şi nu a fost instituitã tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotãrîre judecãtoreascã rãmasã definitiva, precum şi în cazul în care instanta judecãtoreascã nu a hotãrît încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, drepturile pãrinteşti asupra copilului se exercita de cãtre consiliul judeţean, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin Comisia pentru protecţia copilului.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1), Comisia pentru protecţia copilului poate hotãrî încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane care consimte la aceasta şi care prezintã condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltãrii armonioase a copilului.
(3) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului este obligat sa evalueze, cu prioritate, posibilitatea încredinţãrii copilului rudelor sale pînã la gradul al patrulea inclusiv, prezentind Comisiei pentru protecţia copilului rapoarte şi propuneri în acest sens.
ART. 9
(1) Dacã nu exista familii sau persoane corespunzãtoare cãrora sa le fie încredinţat copilul, Comisia pentru protecţia copilului poate hotãrî încredinţarea acestuia serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat în condiţiile legii.
(2) În acest caz, mãsura încredinţãrii dureazã pînã în momentul în care copilul poate fi încredinţat unei familii sau unei persoane corespunzãtoare ori pînã la încredinţarea acestuia în vederea adopţiei.
ART. 10
(1) Persoanele fizice sau juridice cãrora le-a fost încredinţat copilul au fata de acesta numai drepturile şi obligaţiile ce revin pãrinţilor cu privire la persoana acestuia.
(2) Pe durata încredinţãrii, domiciliul copilului este la persoanele cãrora le-a fost încredinţat.
(3) Educaţia şcolarã şi credinţa religioasã a copilului nu pot fi schimbate decît cu aprobarea Comisiei pentru protecţia copilului. În cazul în care copilul a împlinit virsta de 14 ani, se cere şi consimţãmîntul acestuia.
(4) Exercitarea dreptului de a încheia acte juridice în numele copilului încredinţat ori încuviinţarea încheierii acestor acte se face de cãtre Comisia pentru protecţia copilului, în condiţiile legii.
(5) Dreptul de a administra bunurile copilului se exercita de cãtre Comisia pentru protecţia copilului, care îl poate delega serviciului public specializat pentru protecţia copilului. În acest scop, în termen de 15 zile de la data încredinţãrii, se procedeazã la inventarierea bunurilor copilului. Serviciul public specializat pentru protecţia copilului, cu aprobarea Comisiei pentru protecţia copilului, va putea instraina bunurile copilului, numai dacã actul rãspunde unor necesitaţi sau prezintã un folos neîndoielnic pentru copil. Sumele de bani rezultate în urma vinzarii bunurilor copilului, precum şi veniturile aduse de acestea vor fi depuse în cont personal, pe numele copilului, prin grija serviciului public specializat pentru protecţia copilului, şi nu vor putea fi ridicate decît cu acordul Comisiei pentru protecţia copilului.
(6) Comisia pentru protecţia copilului va analiza, cel puţin o data pe an, rapoartele financiar-contabile privind modul de administrare a bunurilor copilului. La încetarea mãsurii de încredinţare, Comisia pentru protecţia copilului va analiza raportul general privind administrarea bunurilor copilului, pe baza cãruia va hotãrî descãrcarea de gestiune.
ART. 11
Pãrinţii pot sa pãstreze legãturi personale cu copilul, în condiţiile stabilite de Comisia pentru protecţia copilului, dacã este respectat interesul superior al copilului. Serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau, dupã caz, organismul privat autorizat va crea condiţiile necesare pentru aceasta, potrivit legii.
ART. 12
(1) Comisia pentru protecţia copilului poate hotãrî plasamentul copilului la o familie sau la o persoana care consimte la aceasta şi care prezintã condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare dezvoltãrii armonioase a acestuia, dacã securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului este periclitata în familie din motive independente de vointa pãrinţilor, la cererea acestora, a unuia dintre ei sau a unei rude a copilului, pînã la gradul al patrulea inclusiv. Dispoziţiile art. 8 alin. (3) sînt aplicabile.
(2) Dacã nu exista persoane sau familii corespunzãtoare la care copilul sa poatã fi dat în plasament, Comisia pentru protecţia copilului poate hotãrî plasamentul acestuia la serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau la un organism privat autorizat.
ART. 13
(1) Pãrinţii copilului îşi menţin drepturile şi obligaţiile fata de acesta, pe toatã durata plasamentului, cu excepţia acelora care sînt incompatibile cu aplicarea acestei mãsuri.
(2) Persoanele fizice sau juridice care au primit în plasament un copil sînt obligate sa îi asigure acestuia ingrijirile şi condiţiile necesare dezvoltãrii sale armonioase. Acordul pãrinţilor pentru efectuarea actelor obişnuite, necesare îndeplinirii acestei obligaţii sau inlaturarii oricãrei situaţii urgente care ar putea pune în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului, este prezumat. Pe durata plasamentului, domiciliul copilului este la persoana la care acesta a fost dat în plasament.
(3) Pãrinţii au dreptul sa menţinã un contact permanent şi nemijlocit cu copilul, pe toatã durata plasamentului. Ei au dreptul sa viziteze copilul, în condiţiile legii, precum şi dreptul sa corespondeze cu acesta. Pãrinţii pot sa viziteze copilul la domiciliul/sediul persoanei sau al familiei la care acesta a fost dat în plasament, numai cu acordul acestora şi în prezenta reprezentanţilor serviciului public specializat pentru protecţia copilului. În lipsa acestui acord, sînt aplicabile dispoziţiile art. 20 lit. e).
ART. 14
(1) În situaţii excepţionale, dacã pãrinţii sau unul dintre aceştia pun în pericol securitatea, dezvoltarea sau integritatea morala a copilului prin exercitarea în mod abuziv a drepturilor pãrinteşti sau prin neglijenţa grava în îndeplinirea obligaţiilor de pãrinte, serviciul public specializat pentru protecţia copilului poate decide plasamentul copilului în regim de urgenta într-un centru de primire care este organizat şi funcţioneazã în subordinea sa sau a unui organism privat autorizat ori la o persoana sau la o familie, atestate în acest scop. Dispoziţiile art. 13 alin. (2) se aplica în mod corespunzãtor.
(2) Plasamentul copilului în regim de urgenta se poate face, în condiţiile prevãzute la alin. (1), şi în cazul în care copilul este gãsit lipsit de supraveghere sau este pãrãsit de pãrinţi.
(3) Cei care constata existenta unor situaţii care sa impunã plasamentul copilului în regim de urgenta sînt obligaţi sa sesizeze de îndatã serviciul public specializat pentru protecţia copilului în a cãrui raza teritorialã se afla copilul, pentru stabilirea acestei mãsuri. Organele de poliţie sînt obligate sa acorde sprijinul necesar aplicãrii acestei mãsuri.
(4) În cazul plasamentului copilului în regim de urgenta, serviciul public specializat pentru protecţia copilului, care a luat aceasta mãsura, va sesiza Comisia pentru protecţia copilului în vederea încredinţãrii acestuia, în condiţiile legii, sau menţinerii mãsurii plasamentului, pînã la identificarea pãrinţilor copilului. Comisia pentru protecţia copilului se pronunţa în cel mult 15 zile de la plasamentul copilului în regim de urgenta. O data cu hotãrîrea de încredinţare, Comisia pentru protecţia copilului va sesiza instanta judecãtoreascã competenta, pentru decãderea pãrinţilor sau, dupã caz, a unuia dintre aceştia din drepturile pãrinteşti.
(5) Pe durata plasamentului în regim de urgenta şi a încredinţãrii copilului în condiţiile prezentului articol se suspenda exerciţiul drepturilor pe care le au pãrinţii fata de copil.
ART. 15
Încredinţarea copilului în vederea adopţiei se hotãrãşte de cãtre Comisia pentru protecţia copilului, în condiţiile prevãzute de Ordonanta de urgenta a Guvernului cu privire la adopţie.
ART. 16
Copilul care a savirsit o fapta penalã, dar nu rãspunde penal, beneficiazã de protecţie în condiţiile legii.
ART. 17
(1) Fata de copilul aflat în situaţia prevãzutã la art. 16, Comisia pentru protecţia copilului este obligatã sa ia o mãsura educativã, la sesizarea oricãrei persoane, a procurorului, a organelor de poliţie sau a pãrinţilor acestuia.
(2) În stabilirea mãsurii educative, Comisia pentru protecţia copilului va tine seama de gradul de pericol social al faptei sãvîrşite, de dezvoltarea fizica, intelectualã şi afectiva a copilului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trãit şi de orice alte elemente de natura sa caracterizeze personalitatea acestuia.
ART. 18
(1) Mãsurile educative şi modalitãţile aplicãrii acestora sînt cele prevãzute de legea penalã, care se aplica corespunzãtor virstei şi gradului de maturitate a copilului, în vederea respectãrii interesului superior al acestuia.
(2) În cazul stabilirii mãsurii libertãţii supravegheate, Comisia pentru protecţia copilului poate dispune încredinţarea supravegherii copilului Serviciului public specializat pentru protecţia copilului.
ART. 19
Dezvoltarea armonioasã a copilului, încredinţat în condiţiile art. 9 sau dat în plasament în condiţiile art. 12 alin. (2), se asigura în centrele de plasament care funcţioneazã în cadrul serviciului public specializat pentru protecţia copilului sau organismului privat autorizat cãruia copilul i-a fost încredinţat sau dat în plasament.
ART. 20
Serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau organismul privat autorizat, care a primit în încredinţare sau în plasament un copil, va asigura acestuia mediul familial corespunzãtor. În acest scop, acestea sînt obligate:
a) sa identifice familii sau persoane cãrora sa le poatã fi încredinţat sau dat în plasament copilul, cu prioritate printre rudele acestuia pînã la gradul al patrulea inclusiv;
b) sa determine opinia copilului capabil de discernamint cu privire la familia sau la persoana propusã pentru a-l primi în încredinţare sau în plasament şi sa o aducã la cunostinta Comisiei pentru protecţia copilului;
c) sa asigure asistenta şi sprijin acelei familii sau persoane atît înainte, cît şi dupã încredinţarea sau plasamentul copilului;
d) sa ofere asistenta şi sprijin pãrinţilor copilului, pentru a pregati revenirea acestuia în mediul sau familial;
e) sa asigure spaţii special amenajate în cadrul sau în afarã centrelor de plasament şi mijloacele necesare pentru contactul personal şi nemijlocit al copilului cu pãrinţii sãi, dacã este cazul, potrivit regulamentelor;
f) sa supravegheze familiile şi persoanele cãrora le-a fost încredinţat sau dat în plasament un copil, pe toatã durata acestei mãsuri, precum şi pe pãrinţii copilului, dupã revenirea acestuia în mediul sau familial;
g) sa prezinte rapoarte şi propuneri Comisiei pentru protecţia copilului cu privire la aspectele sus-menţionate, trimestrial sau la cererea acesteia.
ART. 21
(1) Comisia pentru protecţia copilului are urmãtoarele atribuţii:
a) sa verifice şi sa reevalueze, cel puţin o data la 3 luni, împrejurãrile legate de încredinţarea sau plasamentul copilului, pe baza rapoartelor şi propunerilor prezentate de serviciul public specializat pentru protecţia copilului sau, dupã caz, de organismul privat autorizat;
b) sa revoce sau sa înlocuiascã mãsura stabilitã, în condiţiile legii, dacã împrejurãrile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
c) sa încredinţeze sau sa dea în plasament copilul altei familii sau persoane, unui serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau unui organism privat autorizat, dacã interesul superior al copilului o impune;
d) sa sesizeze instanta competenta, dacã împrejurãrile care au determinat decãderea pãrinţilor copilului din drepturile pãrinteşti au încetat sa existe;
e) sa supunã pe pãrinţii copilului unei perioade de proba de minimum 3 luni, în cazul revenirii acestuia în mediul sau familial, perioada în care aceştia sa fie supravegheati de cãtre serviciul public specializat pentru protecţia copilului, cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor pe care le au fata de copil; în acest scop, sa ceara bilunar serviciului public specializat pentru protecţia copilului prezentarea de rapoarte.
(2) În vederea îndeplinirii corespunzãtoare a atribuţiilor ce îi revin, fiecare comisie pentru protecţia copilului colaboreazã cu comisiile din celelalte judeţe şi din sectoarele municipiului Bucureşti şi poate solicita acestora prezentarea de rapoarte, propuneri sau orice informaţii referitoare la situaţia copiilor fata de care a stabilit mãsuri de încredinţare sau de plasament.
ART. 22
(1) Încredinţarea sau plasamentul copilului în una dintre formele prevãzute în prezentul capitol poate dura cel mult pînã la dobindirea capacitãţii depline de exerciţiu de cãtre acesta.
(2) La cererea copilului, acesta poate rãmîne în centrele de plasament sau la familia ori la persoana la care a fost încredinţat sau dat în plasament şi dupã dobindirea capacitãţii depline de exerciţiu, dacã îşi continua studiile, dar fãrã a depãşi virsta de 25 de ani.
ART. 23
(1) Pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament, se acorda o alocatie lunarã în cuantum de 150.000 lei, care se indexeazã prin hotãrîre a Guvernului.
(2) Alocaţia se plãteşte persoanei, reprezentantului familiei desemnat de Comisia pentru protecţia copilului sau organismului privat autorizat, cãrora le-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul.
(3) Persoana sau, dupã caz, unul dintre sotii cãrora le-au fost încredinţaţi sau dati în plasament copiii au dreptul, pe perioada încredinţãrii sau a plasamentului, la un salariu la nivelul salariului brut lunar al asistentului social cu pregãtire medie, încadrat în funcţie de vechime. Perioada respectiva se considera vechime în munca. Pentru persoanele pensionate, suma astfel acordatã se va plati sub forma de indemnizaţie lunarã. Prevederile prezentului alineat se aplica numai persoanelor care au obţinut atestatul de asistent maternal profesionist din partea Comisiei pentru protecţia copilului de la domiciliul acestora, în condiţiile ce vor fi stabilite prin hotãrîre a Guvernului. Prevederile prezentului alineat nu sînt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat sau dat în plasament la o ruda a acestuia, pînã la gradul al patrulea inclusiv.
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevãzute la alineatul precedent, suportate de organismele private autorizate, se restituie acestora, la cerere, de cãtre serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la depunerea cererii.
(5) Contractele de munca ale asistentilor maternali profesionisti se încheie de cãtre serviciile publice specializate pentru protecţia copilului sau de cãtre organismele private autorizate.
(6) Prevederile prezentului articol nu sînt aplicabile în cazul în care copilul a fost încredinţat în vederea adopţiei.
(7) Dupã dobindirea capacitãţii depline de exerciţiu, copilul devine titularul dreptului la alocaţia prevãzutã la alin. (1), dacã îşi continua studiile, pînã la absolvirea acestora, dar fãrã a depãşi virsta de 25 de ani.
ART. 24
(1) Comisia pentru protecţia copilului, care a hotãrît încredinţarea sau plasamentul copilului, va stabili, dacã este cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a pãrinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul familiei. Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, în subordinea cãruia funcţioneazã Comisia pentru protecţia copilului care a stabilit mãsura respectiva.
(2) Dacã plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibila, Comisia pentru protecţia copilului poate obliga pãrintele sa presteze o activitate neremuneratã în folosul colectivitãţii, pe toatã durata mãsurii încredinţãrii sau a plasamentului.
ART. 25
Autoritãţile administraţiei publice locale au obligaţia sa acorde sprijin şi asistenta pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului şi sa acţioneze pentru:
a) identificarea, pregãtirea şi evaluarea unei reţele teritoriale de asistenţi maternali profesionisti;
b) asigurarea de servicii de prevenire a abandonului copiilor;
c) înfiinţarea de centre maternale şi centre de îngrijire de zi;
d) asigurarea oricãror servicii care sa conducã la bunãstarea copilului, alãturi de pãrinţii sãi.
CAP. 3
Organizarea şi funcţionarea Comisiei pentru protecţia copilului şi a serviciului public specializat pentru protecţia copilului
ART. 26
(1) Comisia pentru protecţia copilului se înfiinţeazã prin hotãrîre a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, este alcãtuitã din 11 membri şi are urmãtoarea componenta:
a) preşedinte - secretarul consiliului judeţean, respectiv secretarul primãriei sectorului municipiului Bucureşti;
b) vicepreşedinţi:
- directorul Direcţiei generale de munca şi protecţie socialã judeteana, respectiv a sectorului municipiului Bucureşti;
- directorul serviciului public specializat pentru protecţia copilului;
c) membri - cîte un reprezentant al serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Sãnãtãţii, Ministerului Învãţãmîntului, Ministerului de Interne, Secretariatului de Stat pentru Handicapati, desemnaţi de conducerea acestora, şi patru reprezentanţi ai organismelor private autorizate care desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei copilului sau specialişti independenţi din acest domeniu, propuşi de secretarul consiliului judeţean sau al primãriei sectorului municipiului Bucureşti.
(2) Comisia pentru protecţia copilului este legal constituitã în prezenta majoritãţii membrilor sãi. Hotãrîrile comisiei se iau cu majoritatea voturilor membrilor care o alcãtuiesc.
(3) Comisia pentru protecţia copilului se întruneşte lunar în şedinţe ordinare şi, ori de cîte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare. Convocarea şedinţelor se face de cãtre preşedinte, iar în absenta acestuia, de cãtre unul dintre vicepreşedinţi. Convocarea se face în scris, cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţa, şi cuprinde, în mod obligatoriu, ordinea de zi a acesteia.
(4) Prezenta membrilor Comisiei pentru protecţia copilului la şedinţa este obligatorie. În cazul în care un membru al comisiei absenteazã de la şedinţe de doua ori consecutiv, fãrã motive temeinice, conducerea instituţiei al carei reprezentant este poate dispune sancţionarea disciplinarã a acestuia, în condiţiile legislaţiei muncii. Preşedintele, vicepreşedinţii şi membrii comisiei au dreptul la o indemnizaţie de şedinţa, al carei cuantum se stabileşte prin hotãrîre a consiliului judeţean sau prin hotãrîri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
ART. 27
(1) Comisia pentru protecţia copilului, competenta sa soluţioneze cauzele privitoare la copiii aflaţi în dificultate, este aceea în a carei raza teritorialã se afla domiciliul copilului sau, dupã caz, cea în a carei raza teritorialã copilul a fost gãsit lipsit de supraveghere sau a fost pãrãsit.
(2) Comisia pentru protecţia copilului soluţioneazã cauza în termen de cel mult 15 zile de la data sesizãrii.
(3) În fata Comisiei pentru protecţia copilului vor fi chemaţi pãrinţii, copilul care a împlinit virsta de 10 ani, persoana, familia sau reprezentantul organismului privat autorizat care doreşte sa îi fie încredinţat sau dat în plasament copilul, precum şi orice persoane care pot da relaţii în cauza. În cazul în care copilul care se afla în situaţia prevãzutã la art. 16 nu se prezintã, se va cere sprijinul organelor de poliţie, pentru aducerea acestuia în fata comisiei.
(4) Şedinţele Comisiei pentru protecţia copilului nu sînt publice. Comisia poate admite sa fie de fata şi alte persoane decît cele chemate, dacã apreciazã ca prezenta lor, este utila.
(5) Pentru soluţionarea cauzelor, este obligatorie prezentarea raportului referitor la ancheta psihosociala a copilului, de cãtre specialistul serviciului public specializat pentru protecţia copilului, care a instrumentat cauza. Raportul va cuprinde date privind personalitatea, starea fizica şi mentala a copilului, antecedentele acestuia, condiţiile în care a fost crescut şi în care a trãit, orice alte date referitoare la creşterea şi la educarea copilului, care pot folosi Comisiei pentru protecţia copilului în soluţionarea cauzei, propunerea unei mãsuri de protecţie a copilului, precum şi poziţia acestuia cu privire la mãsura propusã. În cazul în care este necesarã stabilirea unei mãsuri educative, raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului se va întocmi în colaborare cu organele de poliţie.
(6) Lucrãrile de secretariat ale Comisiei pentru protecţia copilului se asigura de cãtre serviciul public specializat pentru protecţia copilului.
ART. 28
(1) Hotãrîrea Comisiei pentru protecţia copilului este executorie.
(2) Hotãrîrea se comunica pãrinţilor, persoanei, familiei sau organismului privat autorizat cãruia i-a fost încredinţat sau dat în plasament copilul, copilului care a împlinit virsta de 10 ani, Direcţiei generale de munca şi protecţie socialã, serviciului public specializat pentru protecţia copilului, precum şi organelor financiare competente, dacã s-a stabilit plata unei contribuţii în sarcina pãrinţilor.
(3) În cazul în care exista opoziţie la executare, hotãrîrea se comunica Inspectoratului de poliţie, în vederea executãrii.
ART. 29
Hotãrîrea Comisiei pentru protecţia copilului poate fi atacatã în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
CAP. 4
Organisme private care desfãşoarã activitãţi în domeniul protecţiei copilului
ART. 30
Organismele private prevãzute de prezenta ordonanta de urgenta sînt persoane juridice de drept privat, cu scop nelucrativ, constituite în condiţiile legii. La constituirea organismelor private de naţionalitate romana, instanta judecãtoreascã va cere avizul Departamentului pentru Protecţia Copilului. În cazul în care obiectivele statutare ale organismului privat cuprind şi activitãţi pentru alte categorii sociale decît copiii, se va cere şi avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 31
(1) Organismele private legal constituite pot desfasura activitãţi în domeniul protecţiei copilului, numai dacã au fost autorizate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta.
(2) Autorizarea organismelor private de naţionalitate romana se face de cãtre Comisia pentru protecţia copilului în a carei raza teritorialã acestea îşi au sediul social.
(3) Autorizarea organismelor private strãine se face de cãtre Departamentului pentru Protecţia Copilului. Organismele private strãine pot fi autorizate sa desfãşoare activitãţi în domeniul protecţiei copilului pe teritoriul României, numai dacã sînt reprezentate de organisme private de naţionalitate romana, autorizate.
ART. 32
(1) Autorizaţia se elibereazã pentru o perioada de un an.
(2) Reînnoirea autorizaţiei este condiţionatã de prezentarea rapoartelor de activitate autoritãţilor administraţiei publice competente sa o elibereze, anual sau la cererea acestora.
ART. 33
(1) Comisiile pentru protecţia copilului au drept de control asupra activitãţii desfãşurate de organismele private autorizate.
(2) Dacã se constata ca aceasta activitate a devenit ilicitã, contrarã bunelor moravuri sau ordinii publice, Comisia pentru protecţia copilului va solicita instanţei judecãtoreşti competente dizolvarea organismului privat respectiv.
ART. 34
Criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private se aproba prin hotãrîre a Guvernului.
CAP. 5
Raspunderi şi sancţiuni
ART. 35
Nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta atrage, dupã caz, rãspunderea disciplinarã, materialã, civilã, contravenţionalã sau penalã a persoanei vinovate.
ART. 36
(1) Nerespectarea hotãrîrilor Comisiei pentru protecţia copilului constituie contravenţie, dacã nu este sãvîrşitã în astfel de condiţii încît sa constituie infracţiune.
(2) Contravenţiile prevãzute la alineatul precedent se sancţioneazã cu amenda de la 500.000 lei la 1.500.000 lei.
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de cãtre personalul cu atribuţii de control de la consiliile judeţene, respectiv de la consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, precum şi de la direcţiile generale de munca şi protecţie socialã judeţene, respectiv cea a municipiului Bucureşti. Sumele încasate se constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se completeazã cu cele ale <>Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
CAP. 6
Finanţarea activitãţilor de protecţie a copilului aflat în dificultate
ART. 37
(1) Cheltuielile pentru protecţia copilului aflat în dificultate se finanţeazã de la bugetele locale.
(2) Cheltuielile pentru plata salariilor sau a indemnizaţiilor asistentilor maternali profesionisti, precum şi a indemnizaţiilor de şedinţa ale preşedintelui, vicepreşedinţilor şi membrilor Comisiei pentru protecţia copilului se suporta de la bugetul judeţului, respectiv de la bugetul sectorului municipiului Bucureşti şi se gestioneazã de cãtre serviciul public specializat pentru protecţia copilului.
(3) Cheltuielile pentru plata alocaţiei prevãzute la art. 23 se suporta de la bugetul de stat şi se gestioneazã de cãtre Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
CAP. 7
Dispoziţii finale
ART. 38
În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenta, Departamentul pentru Protecţia Copilului împreunã cu ministerele interesate vor elabora norme metodologice şi mãsuri tranzitorii, care se aproba prin hotãrîre a Guvernului.
ART. 39
Acţiunile şi cererile privitoare la aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenta sînt scutite de taxa de timbru.
ART. 40
(1) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, comisiile pentru protecţia copilului vor verifica şi vor reevalua toate mãsurile de ocrotire stabilite prin hotãrîri în curs de aplicare ale fostelor comisii teritoriale pentru ocrotirea minorilor, care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
(2) La expirarea termenului prevãzut la alin. (1), hotãrîrile comisiilor teritoriale pentru ocrotirea minorilor îşi înceteazã aplicabilitatea.
ART. 41
(1) Transferul patrimoniului şi al personalului instituţiilor de ocrotire - leagane şi case de copii - şi ale centrelor de primire a minorilor care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970, precum şi reorganizarea acestora în centre de plasament şi centre de primire a copilului în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului se vor face pînã la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat pe anul 1998, prin protocol încheiat între consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, şi autoritãţile în subordinea cãrora aceste instituţii au funcţionat pînã la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, medical şi de alte specialitãţi, existent în instituţiile de ocrotire care au funcţionat potrivit Legii nr. 3/1970 - leagane şi case copii - îşi va pãstra calitatea şi statutul în cadrul viitoarelor centre de plasament şi de primire din cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului.
(3) Este interzisã înfiinţarea unor centre de plasament, altele decît cele existente prin reorganizarea leaganelor şi a caselor de copii, cu excepţia centrelor de plasament de tip familial.
ART. 42
Pe data publicãrii în Monitorul Oficial al României a prezentei ordonanţe de urgenta, Legea nr. 3 din 26 martie 1970 privind regimul ocrotirii unor categorii de minori, publicatã în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 28 din 28 martie 1970, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA
Contrasemneazã:
---------------
Ministru delegat
pe lîngã primul-ministru
pentru coordonarea Secretariatului
General al Guvernului şi a Departamentului
pentru Administraţie Publica Localã,
Remus Opris
Ministrul muncii
şi protecţiei sociale,
Alexandru Athanasiu
Secretar de stat,
şeful Departamentului
pentru Protecţia Copilului,
Cristian Liviu Tabacaru
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
