Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDONANTA nr. 92 din 24 decembrie 2003 (**republicata**)(*actualizata*)  privind Codul de procedura fiscala**) (aplicabila incepand cu data de 1 ianuarie 2012*)    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

ORDONANTA nr. 92 din 24 decembrie 2003 (**republicata**)(*actualizata*) privind Codul de procedura fiscala**) (aplicabila incepand cu data de 1 ianuarie 2012*)

    ****) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Prin HOTĂRÂREA nr. 34 din 22 ianuarie 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 28 ianuarie 2009 s-a dispus organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice.
    Începând cu data de 24 decembrie 2008, prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 221 din 23 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 882 din 24 decembrie 2008, s-a înfiinţat Ministerul Administraţiei şi Internelor prin reorganizarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.
    Înlocuirea denumirii acestor ministere s-a realizat direct în textul formei actualizate.

    *****) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. 21, Cap. III din LEGEA nr. 287 din 28 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 880 din 28 decembrie 2010 prevede:
    "Art. 21
    (1) Sumele aferente drepturilor bãneşti acordate personalului din cadrul instituţiilor publice finanţate de la bugetul asigurãrilor sociale de stat şi bugetul asigurãrilor pentru şomaj, din fondurile constituite conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi Ordonanţei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor mãsuri financiare, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 116/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi care, potrivit legii, se introduc în salariul de bazã sunt prevãzute în anexele nr. 6/03 şi 7/04.
    (2) Ordonatorul principal de credite vireazã lunar la bugetul asigurãrilor sociale de stat şi la bugetul asigurãrilor pentru şomaj, dupã caz, sumele aferente drepturilor prevãzute la alin. (1) din fondurile constituite potrivit legii şi prevãzute în anexele la aceste bugete.
    (3) Cu sumele virate potrivit alin. (2) se majoreazã veniturile bugetului asigurãrilor sociale de stat şi bugetului asigurãrilor pentru şomaj, precum şi cheltuielile de personal şi transferurile între unitãţi ale administraţiei publice, prin diminuarea în mod corespunzãtor a veniturilor şi cheltuielilor aprobate potrivit alin. (1).
    (4) Ministerul Finanţelor Publice este autorizat, la propunerea ordonatorului principal de credite, sã introducã modificãrile în volumul şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurãrilor sociale de stat şi bugetului asigurãrilor pentru şomaj.
    (5) Ordonatorul principal de credite al bugetului asigurãrilor pentru şomaj este autorizat sã introducã modificãrile în volumul şi structura veniturilor, precum şi a cheltuielilor de personal ale instituţiilor publice subordonate finanţate parţial din venituri proprii."

    TITLUL I
    Dispoziţii generale

    CAP. I
    Domeniul de aplicare a Codului de procedurã fiscalã

    ART. 1
    Sfera de aplicare a Codului de procedurã fiscalã
    (1) Prezentul cod reglementeazã drepturile şi obligaţiile pãrţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevãzute de Codul fiscal**).
-------
    **) Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

    (2) Prezentul cod se aplicã şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în mãsura în care prin lege nu se prevede altfel.
    (3) Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activitãţilor desfãşurate de organele fiscale în legãturã cu:
    a) înregistrarea fiscalã;
    b) declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
    c) soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.

    (4) Prezentul cod nu se aplicã pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia redevenţelor miniere şi a redevenţelor petroliere.

--------------
    Alin. (4) al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 2
    Raportul Codului de procedurã fiscalã cu alte acte normative
    (1) Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevãzute la art. 1, se îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã fiscalã, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementãri date în aplicarea acestora.
    (2) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
    (3) Unde prezentul cod nu dispune se aplicã prevederile Codului de procedurã civilã.
    ART. 3
    Modificarea şi completarea Codului de procedurã fiscalã
    (1) Prezentul cod se modificã şi se completeazã numai prin lege, promovatã, de regulã, cu 6 luni înainte de data intrãrii în vigoare a acesteia.
    (2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intrã în vigoare cu începere din prima zi a anului urmãtor celui în care a fost adoptatã prin lege.

     ART. 4

    Funcţionarea Comisiei fiscale centrale

(1) Comisia fiscalã centralã constituitã potrivit art. 6 din Legea nr. 571/2003  privind codul fiscal are responsabilitãţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod.

    (2) Deciziile Comisiei fiscale centrale cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod, precum şi a Codului fiscal sunt obligatorii pentru funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale.



     ART. 4

    Înfiinţarea şi funcţionarea Comisiei de proceduri fiscale

    (1) În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã se înfiinţeazã Comisia de proceduri fiscale, care are responsabilitãţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod şi a legislaţiei care intrã în sfera de competenţã a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, cu excepţia cazului când prin lege se prevede altfel.

    (2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de proceduri fiscale se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (3) Comisia de proceduri fiscale este coordonatã de preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

    (4) Deciziile Comisiei de proceduri fiscale se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (5) Soluţiile unitare adoptate prin decizii ale Comisiei de proceduri fiscale şi aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã sunt aplicabile de la data publicãrii acestor decizii potrivit alin. (4).

    (6) Soluţiile unitare prevãzute la alin. (5) sunt aplicabile şi procedurilor în curs.

-------------

Art. 4 a fost modificat de pct. 1 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


-------------
    Art. 4 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    CAP. II
    Principii generale de conduitã în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat

    ART. 5
    Aplicarea unitarã a legislaţiei
    (1) Organul fiscal este obligat sã aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmãrind stabilirea corectã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

    (2) Comisia fiscalã centralã constituitã potrivit art. 6 din codul fiscal are responsabilitãţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitarã a prezentului cod, a legislaţiei subsecvente acestuia, precum şi a legislaţiei care intrã în sfera de aplicare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (2) al art. 5 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    ART. 6
    Exercitarea dreptului de apreciere
    Organul fiscal este îndreptãţit sã aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stãrilor de fapt fiscale şi sã adopte soluţia admisã de lege, întemeiatã pe constatãri complete asupra tuturor împrejurãrilor edificatoare în cauzã.
    ART. 7
    Rolul activ
    (1) Organul fiscal înştiinţeazã contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfãşurarea procedurii potrivit legii fiscale.
    (2) Organul fiscal este îndreptãţit sã examineze, din oficiu, starea de fapt, sã obţinã şi sã utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectã a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuatã organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecãrui caz.
    (3) Organul fiscal are obligaţia sã examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi sã îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
    (4) Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinãrilor, în funcţie de circumstanţele fiecãrui caz în parte şi de limitele prevãzute de lege.
    (5) Organul fiscal îndrumã contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitãrii contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.
    ART. 8
    Limba oficialã în administraţia fiscalã
    (1) Limba oficialã în administraţia fiscalã este limba românã.
    (2) Dacã la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbã strãinã, organele fiscale vor solicita ca acestea sã fie însoţite de traduceri în limba românã certificate de traducãtori autorizaţi.
    (3) Dispoziţiile legale cu privire la folosirea limbii minoritãţilor naţionale se aplicã în mod corespunzãtor.
    ART. 9
    Dreptul de a fi ascultat
    (1) Înaintea luãrii deciziei organul fiscal este obligat sã asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurãrile relevante în luarea deciziei.
    (2) Organul fiscal nu este obligat sã aplice prevederile alin. (1) când:
    a) întârzierea în luarea deciziei determinã un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor mãsuri prevãzute de lege;
    b) situaţia de fapt prezentatã urmeazã sã se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale;
    c) se acceptã informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;
    d) urmeazã sã se ia mãsuri de executare silitã.
    ART. 10
    Obligaţia de cooperare
    (1) Contribuabilul este obligat sã coopereze cu organele fiscale în vederea determinãrii stãrii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de cãtre acesta, în întregime, conform realitãţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
    (2) Contribuabilul este obligat sã întreprindã mãsurile în vederea procurãrii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilitãţilor juridice şi efective ce îi stau la dispoziţie.
    ART. 11
    Secretul fiscal
    (1) Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceastã calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, sã pãstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitãrii atribuţiilor de serviciu.
    (2) Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
    a) autoritãţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevãzute de lege;
    b) autoritãţilor fiscale ale altor ţãri, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
    c) autoritãţilor judiciare competente, potrivit legii;
    d) în alte cazuri prevãzute de lege.
    (3) Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligatã sã pãstreze secretul asupra informaţiilor primite.

    (3^1) Este permisã transmiterea informaţiilor de natura celor prevãzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil:
    a) contribuabilului însuşi;
    b) succesorilor acestuia.

--------------
    Alin. (3^1) al art. 11 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (3^2) În scopul aplicãrii prevederilor alin. (2) lit. a), autoritãţile publice pot încheia protocoale privind schimbul de informaţii.

--------------
    Alin. (3^2) al art. 11 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (4) Este permisã transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevãzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigurã cã din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.

    (4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), cazurile de nerespectare a legislaţiei financiar-fiscale pot fi fãcute publice prin mass-media.

-------------

Alin. (4^1) al art. 11 a fost introdus de pct. 2 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007. Pct. 2 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 a fost abrogat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.


--------------
    Alin. (4^1) al art. 11 a fost eliminat prin abrogarea pct. 2 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 de cãtre pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.

    (5) Nerespectarea obligaţiei de pãstrare a secretului fiscal atrage rãspunderea potrivit legii.
    ART. 12
    Buna-credinţã
    Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie sã fie fundamentate pe bunã-credinţã, în scopul realizãrii cerinţelor legii.

    CAP. III
    Aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale

    ART. 13
    Interpretarea legii
    Interpretarea reglementãrilor fiscale trebuie sã respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimatã în lege.
    ART. 14
    Criteriile economice
    (1) Veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacã sunt obţinute din activitãţi ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale.

    (2) Situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciazã de organul fiscal dupã conţinutul lor economic.

--------------
    Alin. (2) al art. 14 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 15
    Eludarea legislaţiei fiscale
    (1) În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscalã nu a fost stabilitã ori nu a fost raportatã la baza de impunere realã, obligaţia datoratã şi, respectiv, creanţa fiscalã corelativã sunt cele legal determinate.
    (2) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.

    CAP. IV
    Raportul juridic fiscal

    ART. 16
    Conţinutul raportului de drept procedural fiscal Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin pãrţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalitãţilor prevãzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor pãrţilor din raportul de drept material fiscal.
    ART. 17
    Subiectele raportului juridic fiscal

    (1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitãţile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.



(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitãţile administrativ-teritoriale sau, dupã caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.

--------------
    Alin. (1) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Contribuabilul este orice persoanã fizicã ori juridicã sau orice altã entitate fãrã personalitate juridicã ce datoreazã impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.

    (3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale teritoriale.



    (3) Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate cu personalitate juridicã.

-------------
    Alin. (3) al art. 17 a fost modificat de pct. 3 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


    (4) Unitãţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de cãtre autoritãţile respective.



    (4) Unitãţile administrativ-teritoriale sau, dupã caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor sunt reprezentate de autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de cãtre autoritãţile respective.

--------------
    Alin. (4) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, unitãţile sale teritoriale, precum şi compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.



    (5) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.

------------
    Alin. (5) al art. 17 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    ART. 18
    Împuterniciţii
    (1) În relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conţinutul şi limitele reprezentãrii sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, dupã caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedicã pe contribuabil sã îşi îndeplineascã personal obligaţiile fiscale, chiar dacã nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2).

    (2) Împuternicitul este obligat sã înregistreze la organul fiscal actul de împuternicire, în formã autenticã şi în condiţiile prevãzute de lege. Revocarea împuternicirii opereazã faţã de organul fiscal de la data înregistrãrii actului de revocare.



    (2) Împuternicitul este obligat sã depunã la organul fiscal actul de împuternicire, în formã scrisã, în original sau copie legalizatã. Revocarea împuternicirii opereazã faţã de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.

-------------

Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 1 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.



    (2) Împuternicitul este obligat sã depunã la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizatã. Revocarea împuternicirii opereazã faţã de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.

-------------
    Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 324 din 20 octombrie 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 22 octombrie 2009, care modificã pct. 1 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

    (3) În cazul reprezentãrii contribuabililor în relaţiile cu organele fiscale prin avocat, forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevãzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
    (4) Contribuabilul fãrã domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie sã desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care sã îndeplineascã, în numele şi din averea contribuabilului, obligaţiile acestuia din urmã faţã de organul fiscal.
    (5) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi reprezentanţilor fiscali desemnaţi potrivit Codului fiscal, dacã legea nu prevede altfel.
    ART. 19
    Numirea curatorului fiscal
    (1) Dacã nu existã un împuternicit potrivit art. 18, organul fiscal, în condiţiile legii, va solicita instanţei judecãtoreşti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cãrui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmitãţi, bãtrâneţii sau unui handicap de orice fel, nu poate sã îşi exercite şi sã îşi îndeplineascã personal drepturile şi obligaţiile ce îi revin potrivit legii.
    (2) Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotãrârii judecãtoreşti, toate cheltuielile legate de aceastã reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
    ART. 20
    Obligaţiile reprezentanţilor legali
    (1) Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fãrã personalitate juridicã sunt obligaţi sã îndeplineascã obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora.
    (2) În cazul în care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fãrã personalitate juridicã nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaţii rãspund solidar pentru îndeplinirea acestora.

    TITLUL II
    Dispoziţii generale privind raportul de drept material fiscal

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 21
    Creanţele fiscale
    (1) Creanţele fiscale reprezintã drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultã din raporturile de drept material fiscal.
    (2) Din raporturile de drept prevãzute la alin. (1) rezultã atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
    a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adãugatã, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;

    b) dreptul la perceperea majorãrilor de întârziere, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.



    b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalitãţilor de întârziere sau majorãrilor de întârziere, dupã caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.

-----------
    Litera b) a alin. (2) al art. 21 a fost modificatã de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    (3) În cazurile prevãzute de lege, organul fiscal este îndreptãţit sã solicite stingerea obligaţiei fiscale de cãtre cel îndatorat sã execute acea obligaţie în locul debitorului.
    (4) În mãsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constatã cã a fost fãrã temei legal, cel care a fãcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
    ART. 22
    Obligaţiile fiscale
    Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
    a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, dupã caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
    b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
    c) obligaţia de a plãti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;

    d) obligaţia de a plãti majorãri de întârziere, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de platã accesorii;



    d) obligaţia de a plãti dobânzi, penalitãţi de întârziere sau majorãri de întârziere, dupã caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de platã accesorii;

-----------
    Litera d) a art. 22 a fost modificatã de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de platã, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizeazã prin stopaj la sursã;
    f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
    ART. 23
    Naşterea creanţelor şi obligaţiilor fiscale
    (1) Dacã legea nu prevede altfel, dreptul de creanţã fiscalã şi obligaţia fiscalã corelativã se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereazã.
    (2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscalã datoratã.
    ART. 24
    Stingerea creanţelor fiscale
    Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silitã, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalitãţi prevãzute de lege.
    ART. 25
    Creditorii şi debitorii
    (1) În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţã fiscalã prevãzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativã de platã a acestor drepturi.
    (2) În cazul în care obligaţia de platã nu a fost îndeplinitã de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, urmãtorii:
    a) moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
    b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizãrii, fuziunii ori reorganizãrii judiciare, dupã caz;
    c) persoana cãreia i s-a stabilit rãspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
    d) persoana care îşi asumã obligaţia de platã a debitorului, printr-un angajament de platã sau printr-un alt act încheiat în formã autenticã, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de platã;
    e) persoana juridicã, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;
    f) alte persoane, în condiţiile legii.
    ART. 26
    Plãtitorul
    (1) Plãtitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plãti sau de a reţine şi de a plãti, dupã caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

    (2) Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, plãtitor de obligaţii fiscale este persoana juridicã, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de cãtre sediile secundare ale persoanei juridice.



    (2) Pentru contribuabilii care au sedii secundare, plãtitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, inclusiv pentru impozitul pe venitul din salarii datorat de salariaţii care îşi desfãşoarã activitatea la sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, ca plãtitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor*).

-------------

Alin. (2) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.



    (2) Pentru contribuabilii care au sedii secundare, plãtitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plãtitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, sã se înregistreze fiscal ca plãtitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor.

---------------
    Alin. (2) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.


    (3) Contribuabilii prevãzuţi la alin. (2) au obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.

---------------
    Alin. (3) al art. 26 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.


     ART. 27

    Rãspunderea solidarã

    (1) Pentru obligaţiile de platã restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod rãspund solidar cu acesta urmãtoarele persoane:

    a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarãrii insolvabilitãţii, cu rea-credinţã, dobândesc în orice mod active de la debitorii care îşi provoacã astfel insolvabilitatea;

    b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea cu rea-credinţã, sub orice formã, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia.

    (2) Persoana juridicã rãspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacã, direct ori indirect, controleazã, este controlatã sau se aflã sub control comun cu debitorul, dacã desfãşoarã efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activitãţi ca şi debitorul şi dacã este îndeplinitã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:

    a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilã a acestor active reprezintã cel puţin jumãtate din valoarea contabilã netã a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

    b) are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilitãţi, care, în proporţie de cel puţin jumãtate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

    c) are raporturi de muncã sau civile de prestãri de servicii cu cel puţin jumãtate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

    (3) În înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:

    a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generalã a asociaţilor unei societãţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societãţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;

    b) control indirect - activitatea prin care o persoanã exercitã controlul prin una sau mai multe persoane.



    ART. 27
    Rãspunderea solidarã
    (1) Rãspund solidar cu debitorul urmãtoarele persoane:
    a) asociaţii din asocierile fãrã personalitate juridicã, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, în condiţiile prevãzute la art. 20, alãturi de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţã, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţã;
    b) terţii popriţi, în situaţiile prevãzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizãrii.
    (2) Pentru obligaţiile de platã restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, rãspund solidar cu acesta urmãtoarele persoane:
    a) persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarãrii insolvabilitãţii, cu rea-credinţã, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;
    b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrãinarea sau ascunderea, cu rea-credinţã, sub orice formã, a activelor debitorului;
    c) administratorii care, în perioada exercitãrii mandatului, cu rea-credinţã, nu şi-au îndeplinit obligaţia legalã de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rãmase neachitate la data declarãrii stãrii de insolvabilitate;
    d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţã, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţã a obligaţiilor fiscale;
    e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţã, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fãrã ca acestea sã fie cuvenite debitorului.
    (3) Persoana juridicã rãspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacã, direct ori indirect, controleazã, este controlatã sau se aflã sub control comun cu debitorul şi dacã este îndeplinitã cel puţin una dintre urmãtoarele condiţii:
    a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilã a acestor active reprezintã cel puţin jumãtate din valoarea contabilã a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
    b) are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilitãţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumãtate din totalul valoric al tranzacţiilor;
    c) are sau a avut raporturi de muncã sau civile de prestãri de servicii cu cel puţin jumãtate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
    (4) În înţelesul alin. (3), termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
    a) control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generalã a asociaţilor unei societãţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societãţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;
    b) control indirect - activitatea prin care o persoanã exercitã controlul prin una sau mai multe persoane.

-------------
    Art. 27 a fost modificat de pct. 1 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.

    ART. 28
    Dispoziţii speciale privind stabilirea rãspunderii
    (1) Rãspunderea persoanelor prevãzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.
    (2) În scopul prevãzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arãtate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajatã rãspunderea persoanei în cauzã. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
    (3) Decizia aprobatã potrivit alin. (2) constituie titlu de creanţã privind obligaţia la platã a persoanei rãspunzãtoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi urmãtoarele:
    a) codul de identificare fiscalã a persoanei rãspunzãtoare, obligatã la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;
    b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscalã; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;
    c) cuantumul şi natura sumelor datorate;
    d) termenul în care persoana rãspunzãtoare trebuie sã plãteascã obligaţia debitorului principal;
    e) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajãrii rãspunderii.
    (4) Rãspunderea va fi stabilitã atât pentru obligaţia fiscalã principalã, cât şi pentru accesoriile acesteia.

    (5) Titlul de creanţã prevãzut la alin. (3) va fi comunicat persoanei obligate la platã, menţionându-se cã aceasta urmeazã sã facã plata în termenul stabilit.



    (5) Titlul de creanţã prevãzut la alin. (3) se comunicã persoanei obligate la platã. Dispoziţiile art. 111 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Alin. (5) al art. 28 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (6) Titlul de creanţã comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în condiţiile legii.
    ART. 29
    Drepturile şi obligaţiile succesorilor
    (1) Drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligaţiei de platã a sumelor ce reprezintã amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoanã fizicã.
    ART. 30
    Dispoziţii privind cesiunea creanţelor fiscale ale contribuabililor
    (1) Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantãrii executãrii unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai dupã stabilirea lor potrivit legii.
    (2) Cesiunea produce efecte faţã de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificatã.
    (3) Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulitãţii acesteia ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabilã organului fiscal.
    CAP. II
    Domiciliul fiscal
    ART. 31
    Domiciliul fiscal
    (1) În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin domiciliu fiscal se înţelege:
    a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferitã de domiciliu;
    b) pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent sau exercitã profesii libere, sediul activitãţii sau locul unde se desfãşoarã efectiv activitatea principalã;
    c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercitã gestiunea administrativã şi conducerea efectivã a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizeazã la sediul social declarat;
    d) pentru asocierile şi alte entitãţi fãrã personalitate juridicã, sediul acestora sau locul unde se desfãşoarã efectiv activitatea principalã.
    (2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoanã o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtã duratã nefiind luate în considerare. Dacã şederea are un scop exclusiv de vizitã, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemãnãtoare şi nu depãşeşte perioada unui an, nu se considerã adresa unde locuiesc efectiv.
    (3) În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) şi d), domiciliul fiscal este locul în care se aflã majoritatea activelor.
    (4) În cazul celorlalte creanţe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.

    TITLUL III
    Dispoziţii procedurale generale

    CAP. I
    Competenţa organului fiscal

    ART. 32
    Competenţa generalã
    (1) Organele fiscale au competenţã generalã privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscalã.

    (2) În cazul impozitului pe venit, prin hotãrâre a Guvernului se poate stabili altã competenţã specialã de administrare.



    (2) În cazul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale, prin hotãrâre a Guvernului se poate stabili altã competenţã specialã de administrare.

---------------
    Alin. (2) al art. 32 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.

    (3) Impozitele, taxele şi alte sume care se datoreazã, potrivit legii, în vamã sunt administrate de cãtre organele vamale.

    (4) Asistenţa şi îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitarã a prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile sociale şi alte venituri bugetare administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã se realizeazã de cãtre aceasta şi de unitãţile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (4) al art. 32 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    ART. 33
    Competenţa teritorialã

    (1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti stabilit prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursã, în condiţiile legii.



    (1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursã, în condiţiile legii.

-------------
    Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 4 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    (2) În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfãşoarã activitãţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competenţa revine organului fiscal pe a cãrui razã teritorialã se aflã situat fiecare sediu permanent. În cazul în care activitatea unui sediu permanent se desfãşoarã pe raza teritorialã a mai multor organe fiscale, competenţa revine acelui organ fiscal în a cãrui razã teritorialã începe activitatea acelui sediu permanent.

    (3) Pentru administrarea de cãtre organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenţa poate fi stabilitã în sarcina altor organe fiscale decât cele prevãzute la alin. (1), prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.



    (3) Pentru administrarea de cãtre organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenţa poate fi stabilitã în sarcina altor organe fiscale decât cele prevãzute la alin. (1), prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (3) al art. 33 a fost modificat de pct. 4 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


     ART. 34

    Competenţa în cazul sediilor secundare

    În cazul în care contribuabilul are, potrivit legii, obligaţii de platã la sedii secundare, competenţa teritorialã pentru administrarea acestora revine organului fiscal în a cãrui razã teritorialã acestea se aflã situate.



     ART. 34*)

    Competenţa în cazul sediilor secundare

    Competenţa pentru înregistrarea fiscalã a sediilor secundare ca plãtitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal în a cãrui razã teritorialã acestea se aflã situate.

-------------

Art. 34 a fost modificat de pct. 2 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.



    ART. 34
    Competenţa în cazul sediilor secundare
    (1) În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competenţa teritorialã pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor datorate de contribuabilul care le-a înfiinţat.
    (2) Competenţa pentru înregistrarea fiscalã a sediilor secundare ca plãtitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã situate acestea.

---------------
    Art. 34 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.


     ART. 35

    Competenţa teritorialã a compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale

    Compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale.



    ART. 35
    Competenţa teritorialã a compartimentelor de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale
    Compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale sau, dupã caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

--------------
    Art. 35 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 36
    Competenţa specialã
    (1) În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorialã revine organului fiscal în raza cãruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi pentru luarea de urgenţã a mãsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în caz de executare silitã.
    (3) Pentru administrarea de cãtre organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã a creanţelor datorate de contribuabilii nerezidenţi, care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    ART. 37
    Conflictul de competenţã
    (1) Existã conflict de competenţã când douã sau mai multe organe fiscale se declarã deopotrivã competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun sã hotãrascã asupra conflictului.
    (2) În situaţia în care organele fiscale între care apare conflictul de competenţã nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenţã ivit se soluţioneazã de cãtre Comisia fiscalã centralã din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
    (3) În cazul bugetelor locale, Comisia fiscalã centralã se completeazã cu câte un reprezentant al Asociaţiei Comunelor din România, Asociaţiei Oraşelor din România, Asociaţiei Municipiilor din România, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, precum şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

    (4) Organul competent sã soluţioneze conflictul de competenţã va hotãrî de îndatã asupra conflictului, iar soluţia adoptatã va fi comunicatã organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusã la îndeplinire, cu informarea, dupã caz, a persoanelor interesate.

--------------
    Alin. (4) al art. 37 a fost introdus de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 38
    Acord asupra competenţei
    Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, deţine competenţa teritorialã, precum şi al contribuabilului în cauzã, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.

    ART. 38^1
    Schimbarea competenţei
    (1) În cazul în care se schimbã domiciliul fiscal, potrivit legii, competenţa teritorialã trece la noul organ fiscal de la data schimbãrii domiciliului fiscal.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplicã în mod corespunzãtor şi contribuabililor mari şi mijlocii, definiţi potrivit legii, în cazul în care se modificã aceastã calitate.
    (3) În situaţia în care se aflã în curs de derulare o procedurã fiscalã, cu excepţia procedurii de executare silitã, organul fiscal care a început procedura este competent sã o finalizeze.

--------------
    Art. 38^1 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 39
    Conflictul de interese
    Funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedurã de administrare se aflã în conflict de interese, dacã:
    a) în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soţ/soţie al/a contribuabilului, este rudã pânã la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului;
    b) în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
    c) existã un conflict între el, soţul/soţia, rudele sale pânã la gradul al treilea inclusiv şi una dintre pãrţi sau soţul/soţia, rudele pãrţii pânã la gradul al treilea inclusiv;
    d) în alte cazuri prevãzute de lege.
    ART. 40
    Abţinerea şi recuzarea
    (1) Funcţionarul public care ştie cã se aflã în una dintre situaţiile prevãzute la art. 39 este obligat sã înştiinţeze conducãtorul organului fiscal şi sã se abţinã de la îndeplinirea procedurii.
    (2) În cazul în care conflictul de interese se referã la conducãtorul organului fiscal, acesta este obligat sã înştiinţeze organul ierarhic superior.
    (3) Abţinerea se propune de funcţionarul public şi se decide de îndatã de conducãtorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
    (4) Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea funcţionarului public aflat în conflict de interese.
    (5) Recuzarea funcţionarului public se decide de îndatã de cãtre conducãtorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacatã la instanţa judecãtoreascã competentã. Cererea de recuzare nu suspendã procedura de administrare în derulare.
    CAP. II
    Actele emise de organele fiscale
    ART. 41
    Noţiunea de act administrativ fiscal
    În înţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
    ART. 42*)
    Soluţia fiscalã individualã anticipatã şi acordul de preţ în avans

    (1) Soluţia fiscalã individualã anticipatã este actul administrativ emis de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã în vederea soluţionãrii unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare.



    (1) Soluţia fiscalã individualã anticipatã este actul administrativ emis de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã în vederea soluţionãrii unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. Situaţia fiscalã de fapt viitoare se apreciazã în funcţie de data depunerii cererii.

--------------
    Alin. (1) al art. 42 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã în vederea soluţionãrii unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalitãţilor în care urmeazã sã fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal.
    (3) Soluţia fiscalã individualã anticipatã sau acordul de preţ în avans se comunicã numai contribuabilului cãruia îi sunt destinate.
    (4) Soluţia fiscalã individualã anticipatã şi acordul de preţ în avans sunt opozabile şi obligatorii faţã de organele fiscale, numai dacã termenii şi condiţiile acestora au fost respectate de contribuabil.
    (5) Prin cerere contribuabilul propune conţinutul soluţiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de preţ în avans, dupã caz.
    (6) În soluţionarea cererii contribuabilului se emite soluţia fiscalã individualã anticipatã sau acordul de preţ în avans. În situaţia în care contribuabilul nu este de acord cu soluţia fiscalã individualã anticipatã sau cu acordul de preţ în avans emis, va transmite, în termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluţia fiscalã individualã anticipatã sau acordul de preţ în avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.
    (7) Contribuabilul, titular al unui acord de preţ în avans, are obligaţia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune pânã la termenul prevãzut de lege pentru depunerea situaţiilor financiare anuale.
    (8) Soluţia fiscalã individualã anticipatã şi acordul de preţ în avans nu mai sunt valabile dacã prevederile legale de drept material fiscal în baza cãrora a fost luatã decizia se modificã.
    (9) Pentru emiterea unei soluţii fiscale individuale anticipate, precum şi pentru emiterea sau modificarea unui acord de preţ în avans, emitentul încaseazã tarife care se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
    (10) Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans ori se întrerupe procedura de emitere, în condiţiile aprobate prin hotãrâre a Guvernului.

    (11) Termenul pentru emiterea unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupã caz. Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de 45 de zile. Dispoziţiile art. 70 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.



    (11) Termenul pentru emiterea unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, dupã caz. Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de pânã la 3 luni. Dispoziţiile art. 70 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Alin. (11) al art. 42 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (12) Procedura referitoare la emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans va fi aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, pentru cererile de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe sunt aplicabile dispoziţiile legale în vigoare la data depunerii cererii.

    ART. 43
    Conţinutul şi motivarea actului administrativ fiscal
    (1) Actul administrativ fiscal se emite numai în formã scrisã.
    (2) Actul administrativ fiscal cuprinde urmãtoarele elemente:
    a) denumirea organului fiscal emitent;
    b) data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
    c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, dupã caz;
    d) obiectul actului administrativ fiscal;
    e) motivele de fapt;
    f) temeiul de drept;
    g) numele şi semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
    h) ştampila organului fiscal emitent;
    i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
    j) menţiuni privind audierea contribuabilului.
    (3) Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul mijloacelor informatice este valabil şi în cazul în care nu poartã semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacã îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.
    (4) Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit în condiţiile alin. (3).
    ART. 44
    Comunicarea actului administrativ fiscal
    (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului cãruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fãrã domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunicã împuternicitului sau curatorului, dupã caz.

    (2) Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã:

    a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului;

    b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului;

    c) prin poştã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia;

    d) prin publicitate.

----------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 536 din 28 aprilie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 482 din 7 iulie 2011 a fost admisa excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 44 alin. (3) din din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003  privind Codul de procedurã fiscalã, constatându-se ca acestea sunt neconstituţionale, în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã organul fiscal emitent poate sã procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlãturarea nejustificatã a ordinii de realizare a modalitãţilor de comunicare prevãzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţã.

    Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi înceteazã efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacã, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupã caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.

În concluzie, în intervalul 7 iulie 2011-21 august 2011, dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003  privind Codul de procedurã fiscalã, în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã organul fiscal emitent poate sã procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlãturarea nejustificatã a ordinii de realizare a modalitãţilor de comunicare prevãzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţã, au fost suspendate de drept, încetându-şi efectele juridice în data de 22 august 2011, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.



    (2) Actul administrativ fiscal se comunicã prin poştã, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.

--------------
    Alin. (2) al art. 44 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2^1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã prin modalitatea prevãzutã la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunicã utilizând cel puţin unul dintre urmãtoarele mijloace:
    a) prin remiterea acestuia de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/ împuternicitului la sediul organului fiscal, dacã se asigurã primirea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal;
    b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanţã, dacã se asigurã transmiterea textului şi confirmarea primirii acestuia.

--------------
    Alin. (2^1) al art. 44 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2^2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilã potrivit alin. (2^1), aceasta se realizeazã prin publicitate.

--------------
    Alin. (2^2) al art. 44 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, a unui anunţ în care se menţioneazã cã a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevãzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autoritãţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considerã comunicat în termen de 15 zile de la data afişãrii anunţului*).
    (4) Dispoziţiile Codului de procedurã civilã privind comunicarea actelor de procedurã sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
    ART. 45
    Opozabilitatea actului administrativ fiscal
    (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menţionatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii.

    (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

--------------
    Alin. (2) al art. 45 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 46
    Nulitatea actului administrativ fiscal
    Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnãturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevãzutã la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.

     ART. 47

    Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale

    (1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.



    (2) Desfiinţarea totalã sau parţialã, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totalã sau parţialã a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor principale anulate.

-------------

Alin. (2) al art. 47 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.



    (2) Desfiinţarea totalã sau parţialã, potrivit legii, a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage desfiinţarea totalã sau parţialã a actelor administrative prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale anulate, chiar dacã acestea au devenit definitive în sistemul cãilor administrative de atac.

-------------

Alin. (2) al art. 47 a fost modificat de pct. 2 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.



    ART. 47
    Desfiinţarea sau modificarea actelor administrative fiscale
    (1) Actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.
    (2) Anularea ori desfiinţarea totalã sau parţialã, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desfiinţate, cât şi a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desfiinţate, chiar dacã actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rãmas definitive în sistemul cãilor administrative de atac sau judiciare. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desfiinţa sau modifica în mod corespunzãtor actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.
    (3) Se anuleazã ori se desfiinţeazã, total sau parţial, chiar dacã împotriva acestora s-au exercitat sau nu cãi de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale prin orice modalitate.

---------------
    Art. 47 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.


     ART. 48

    Îndreptarea erorilor materiale

    Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului. Actul administrativ corectat se va comunica contribuabilului, potrivit legii.



    ART. 48
    Îndreptarea erorilor materiale din actele administrative fiscale
    (1) Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplicã actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat cãile de atac prevãzute de lege, iar soluţia este definitivã.
    (3) Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
    (4) În cazul în care dupã comunicarea actului administrativ fiscal organul fiscal constatã, din oficiu, cã existã erori materiale în cuprinsul sãu, acesta comunicã contribuabilului un act de îndreptare a erorii materiale.
    (5) În situaţia în care îndreptarea erorii materiale este solicitatã de contribuabil, organul fiscal procedeazã astfel:
    a) dacã cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiatã, emite şi comunicã contribuabilului actul de îndreptare a erorii materiale;
    b) dacã cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiatã, respinge cererea printr-o decizie ce se comunicã contribuabilului.
    (6) Actul de îndreptare a erorii materiale şi decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmeazã regimul juridic al actului iniţial şi pot fi contestate în condiţiile legii în care putea fi contestat actul iniţial.

--------------
    Art. 48 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 48^1
    Prevederi aplicabile actelor de executare şi altor acte emise de organele fiscale
    Dispoziţiile art. 44, 45 şi 48 se aplicã în mod corespunzãtor şi actelor de executare şi altor acte emise de organele fiscale, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel.

--------------
    Art. 48^1 a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    CAP. III
    Administrarea şi aprecierea probelor

    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale

    ART. 49
    Mijloace de probã
    (1) Pentru determinarea stãrii de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administreazã mijloace de probã, putând proceda la:
    a) solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
    b) solicitarea de expertize;
    c) folosirea înscrisurilor;
    d) efectuarea de cercetãri la faţa locului.
    (2) Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscutã de lege.
    ART. 50
    Dreptul organului fiscal de a solicita prezenţa contribuabilului la sediul sãu
    (1) Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul sãu pentru a da informaţii şi lãmuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. Odatã cu aceastã solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este obligat sã le prezinte.

    (2) Solicitarea se face în scris şi cuprinde în mod obligatoriu:
    a) data, ora şi locul la care contribuabilul este obligat sã se prezinte;
    b) baza legalã a solicitãrii;
    c) scopul solicitãrii;
    d) documentele pe care contribuabilul este obligat sã le prezinte.

--------------
    Alin. (2) al art. 50 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 51
    Comunicarea informaţiilor între organele fiscale
    Dacã într-o procedurã fiscalã se constatã fapte care prezintã importanţã pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale îşi vor comunica reciproc informaţiile deţinute.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Informaţii şi expertize

    ART. 52
    Obligaţia de a furniza informaţii

    (1) Contribuabilul sau altã persoanã împuternicitã de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stãrii de fapt fiscale. Organul fiscal poate solicita informaţii şi altor persoane numai atunci când starea de fapt fiscalã nu a fost clarificatã de cãtre contribuabil. Informaţiile furnizate de alte persoane vor fi luate în considerare numai în mãsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probã.



    (1) Contribuabilul sau altã persoanã împuternicitã de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stãrii de fapt fiscale. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul sã solicite informaţii şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informaţiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în mãsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probã.

-------------
    Alin. (1) al art. 52 a fost modificat de pct. 5 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    (2) Cererea de furnizare a informaţiilor se formuleazã în scris şi va specifica natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stãrii de fapt fiscale şi documentele care susţin informaţiile furnizate.
    (3) Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) sã furnizeze informaţii va fi, dupã caz, prezentatã sau consemnatã în scris.
    (4) În situaţia în care persoana obligatã sã furnizeze informaţia în scris este, din motive independente de voinţa sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmeşte un proces-verbal.
    ART. 53
    Furnizarea periodicã de informaţii
    (1) Contribuabilii sunt obligaţi sã furnizeze periodic organelor fiscale informaţii referitoare la activitatea desfãşuratã.
    (2) Furnizarea informaţiilor prevãzute la alin. (1) se face prin completarea unei declaraţii pe proprie rãspundere.
    (3) Natura informaţiilor, periodicitatea, precum şi modelul declaraţiilor se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    ART. 54
    Obligaţia bãncilor de a furniza informaţii
    (1) Bãncile sunt obligate sã comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entitãţi fãrã personalitate juridicã ce deschid ori închid conturi, forma juridicã pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioarã acesteia şi va fi adresatã Ministerului Finanţelor Publice.
    (2) Ministerul Finanţelor Publice împreunã cu Banca Naţionalã a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevãzute la alin. (1).
    (3) Ministerul Finanţelor Publice, la cererea justificatã a autoritãţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de cãtre aceste autoritãţi a atribuţiilor prevãzute de lege.

    (4) Instituţiile de credit au obligaţia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sã comunice toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnãturã, precum şi dacã debitorul are sau nu închiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular în parte. Prin excepţie de la prevederile art. 11 alin. (2), informaţiile astfel obţinute vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (4) al art. 54 a fost introdus de pct. 2 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.

    ART. 55
    Expertiza
    (1) Ori de câte ori considerã necesar, organul fiscal are dreptul sã apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat sã comunice contribuabilului numele expertului.
    (2) Contribuabilul poate sã numeascã un expert pe cheltuiala proprie.
    (3) Experţii au obligaţia sã pãstreze secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le dobândesc.
    (4) Expertiza se întocmeşte în scris.
    (5) Onorariile stabilite pentru expertizele prevãzute de prezentul articol vor fi plãtite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, dupã caz.

    (6) Dacã organul fiscal nu este lãmurit prin expertiza efectuatã, poate dispune întregirea expertizei sau o nouã expertizã.

--------------
    Alin. (6) al art. 55 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Verificarea înscrisurilor şi cercetarea la faţa locului

    ART. 56
    Prezentarea de înscrisuri

    (1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia sã punã la dispoziţia organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. Organul fiscal are dreptul de a solicita şi altor persoane înscrisuri, dacã starea de fapt fiscalã nu a fost clarificatã pe baza înscrisurilor puse la dispoziţie de cãtre contribuabili.



    (1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia sã punã la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul sã solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.

-------------
    Alin. (1) al art. 56 a fost modificat de pct. 6 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    (2) Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul sãu ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate sã le prezinte.
    (3) Organul fiscal are dreptul sã reţinã, în scopul protejãrii împotriva înstrãinãrii sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrãrii şi achitãrii obligaţiilor fiscale de cãtre contribuabili, pe o perioadã de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducãtorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungitã cu maximum 90 de zile.

    (4) Dovada reţinerii documentelor prevãzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizãrii probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea cã aceasta a fost reţinutã, potrivit dispoziţiilor legale, de cãtre organul fiscal. Actul se întocmeşte în douã exemplare şi se semneazã de organul fiscal şi de contribuabil, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului.

--------------
    Alin. (4) al art. 56 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5) În cazul în care pentru stabilirea stãrii de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziţia organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiazã contribuabilului, pãstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectueazã de cãtre contribuabil prin înscrierea menţiunii <<conform cu originalul>> şi prin semnãtura acestuia.

--------------
    Alin. (5) al art. 56 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 57
    Cercetarea la faţa locului
    (1) În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal.
    (2) Contribuabilii au obligaţia sã permitã funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru aceastã acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încãperi şi în orice alte incinte, în mãsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatãri în interes fiscal.
    (3) Deţinãtorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înştiinţaţi în timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevãzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţã.
    (4) În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecãtoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţialã din Codul de procedurã civilã fiind aplicabile.
    (5) La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi sã îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

    ART. 58
    Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor înscrisuri
    (1) Soţul/soţia şi rudele contribuabilului pânã la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.
    (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) vor fi înştiinţate asupra acestui drept.
    ART. 59
    Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii
    (1) Pot refuza sã furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţã în exercitarea activitãţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecãtoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor.
    (2) Sunt asimilate persoanelor prevãzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele care participã la activitatea profesionalã a acestora.
    (3) Persoanele prevãzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.

    (4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificãrii şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţã fiscalã ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupã caz, iar notarii publici, avocaţii, executorii judecãtoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţã a persoanelor, precum şi orice altã entitate care deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupã caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil, au obligaţia furnizãrii acestora fãrã platã.



    (4) În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificãrii şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, organele fiscale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţã fiscalã ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, dupã caz, iar notarii publici, avocaţii, executorii judecãtoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţã a persoanelor, precum şi orice altã entitate care deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, dupã caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil au obligaţia furnizãrii acestora fãrã platã.

--------------
    Alin. (4) al art. 59 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Colaborarea dintre autoritãţile publice

    ART. 60
    Obligaţia autoritãţilor şi instituţiilor publice de a furniza informaţii şi de a prezenta acte
    (1) Autoritãţile publice, instituţiile publice şi de interes public, centrale şi locale, precum şi serviciile deconcentrate ale autoritãţilor publice centrale vor furniza informaţii şi acte organelor fiscale, la cererea acestora.

    (2) În realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a instituţiilor prevãzute la alin. (1), pentru informaţiile stabilite pe bazã de protocol.

-------------
    Alin. (2) al art. 60 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    ART. 61
    Colaborarea dintre autoritãţile publice, instituţiile publice sau de interes public
    (1) Autoritãţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate sã colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.
    (2) Nu constituie activitate de colaborare acţiunile întreprinse de autoritãţile prevãzute la alin. (1), în conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii.
    (3) Organul fiscal care solicitã colaborarea rãspunde pentru legalitatea solicitãrii, iar autoritatea solicitatã rãspunde pentru datele furnizate.
    ART. 62
    Condiţii şi limite ale colaborãrii
    (1) Colaborarea dintre autoritãţile publice, instituţiile publice sau de interes public se realizeazã în limita atribuţiilor ce le revin potrivit legii.
    (2) Dacã autoritatea publicã, instituţia publicã sau de interes public solicitatã refuzã colaborarea, autoritatea publicã superioarã ambelor organe va decide. Dacã o asemenea autoritate nu existã, decizia va fi luatã de autoritatea superioarã celei solicitate.
    ART. 63
    Colaborarea interstatalã dintre autoritãţile publice
    (1) În baza convenţiilor internaţionale, organele fiscale vor colabora cu autoritãţile fiscale similare din alte state.
    (2) În lipsa unei convenţii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autoritãţi fiscale din alt stat pe bazã de reciprocitate.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Sarcina probei

    ART. 64
    Forţa probantã a documentelor justificative şi evidenţelor contabile
    Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care existã şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
    ART. 65
    Sarcina probei în dovedirea situaţiei de fapt fiscale
    (1) Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricãror cereri adresate organului fiscal.
    (2) Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bazã de probe sau constatãri proprii.
    ART. 66
    Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impunerii
    (1) În cazul în care constatã cã anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilã sunt deţinute de persoane care în mod continuu beneficiazã de câştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea şi cã persoanele respective declarã în scris cã nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauzã, fãrã sã arate însã care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzãtoare în sarcina acelor persoane.
    (2) În condiţiile legii, obligaţia fiscalã privind baza impozabilã prevãzutã la alin. (1) va putea fi stabilitã în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceştia datoreazã despãgubiri persoanelor care au fãcut plata pentru stingerea obligaţiei stabilite potrivit alin. (1).

     ART. 67

    Estimarea bazei de impunere

    (1) Dacã organul fiscal nu poate determina mãrimea bazei de impunere, acesta trebuie sã o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele şi documentele care au relevanţã pentru estimare. Estimarea constã în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.

    (2) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptãţite sã estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere preţul de piaţã al tranzacţiei sau bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.



    ART. 67
    Stabilirea prin estimare a bazei de impunere
    (1) Organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscalã de platã aferentã, prin estimarea rezonabilã a bazei de impunere, folosind orice probã şi mijloc de probã prevãzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscalã corectã.
    (2) Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectueazã în situaţii cum ar fi:
    a) în situaţia prevãzutã la art. 83 alin. (4);
    b) în situaţiile în care organele de inspecţie fiscalã constatã cã evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu existã sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscalã.
    (3) În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptãţite sã stabileascã prin estimare bazele de impunere, acestea identificã acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
    (4) În scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    (5) Cuantumul obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificãrii ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.

--------------
    Art. 67 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 67^1
    Verificarea documentarã
    (1) Pentru stabilirea corectã a situaţiei fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o verificare documentarã.
    (2) Verificarea documentarã constã în efectuarea unei analize de coerenţã a situaţiei fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, precum şi pe baza oricãror informaţii şi documente transmise de terţi sau deţinute de organul fiscal, care au relevanţã pentru determinarea situaţiei fiscale.
    (3) În situaţia în care, ca urmare a verificãrii documentare, organul fiscal constatã diferenţe faţã de obligaţiile fiscale declarate de contribuabili, procedeazã la notificarea acestora. Odatã cu notificarea organul fiscal solicitã şi documentele pe care contribuabilul trebuie sã le prezinte în vederea clarificãrii situaţiei fiscale.
    (4) În cazul în care documentele solicitate potrivit alin. (3) nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de zile de la comunicarea notificãrii sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situaţiei fiscale, organul fiscal procedeazã la stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale datorate prin emiterea unei decizii sau dispune mãsurile necesare respectãrii prevederilor legale, dupã caz.
    (5) Decizia prevãzutã la alin. (4) este o decizie sub rezerva verificãrii ulterioare şi poate fi contestatã de cãtre contribuabil în condiţiile prezentului cod.
    (6) Procedura de aplicare a prezentului articol va fi aprobatã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

--------------
    Art. 67^1 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    CAP. IV
    Termene

    ART. 68
    Calcularea termenelor
    Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de Codul de procedurã fiscalã, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacã legea fiscalã nu dispune altfel, se calculeazã potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
    ART. 69
    Prelungirea termenelor
    Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
    ART. 70
    Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor
    (1) Cererile depuse de cãtre contribuabil potrivit prezentului cod se soluţioneazã de cãtre organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
    (2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsã între data solicitãrii şi data primirii informaţiilor solicitate.
    ART. 71
    Cazul de forţã majorã şi cazul fortuit
    (1) Termenele prevãzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, dupã caz, nu încep sã curgã sau se suspendã în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fost împiedicatã de ivirea unui caz de forţã majorã sau a unui caz fortuit.

    (2) Obligaţiile fiscale se considerã a fi îndeplinite în termen, fãrã perceperea de majorãri de întârziere sau aplicarea de sancţiuni prevãzute de lege, dacã acestea se executã în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevãzute la alin. (1).



    (2) Obligaţiile fiscale se considerã a fi îndeplinite în termen, fãrã perceperea de dobânzi, penalitãţi de întârziere sau majorãri de întârziere, dupã caz, ori aplicarea de sancţiuni prevãzute de lege, dacã acestea se executã în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevãzute la alin. (1).

-----------
    Alin. (2) al art. 71 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    TITLUL IV
    Înregistrarea fiscalã şi evidenţa contabilã şi fiscalã


     ART. 72

    Obligaţia de înregistrare fiscalã

    (1) Orice persoanã sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistreazã fiscal primind un cod de identificare fiscalã. Codul de identificare fiscalã va fi:

    a) pentru persoanele juridice, cu excepţia comercianţilor, precum şi pentru asocieri şi alte entitãţi fãrã personalitate juridicã, codul de înregistrare fiscalã atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã;

    b) pentru persoanele fizice, codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;

    c) pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numãrul de identificare fiscalã atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã;

    d) pentru comercianţi, inclusiv pentru sucursalele comercianţilor care au sediul principal al comerţului în strãinãtate, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;

    e) pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent sau exercitã profesii libere, codul de înregistrare fiscalã atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

    (2) Persoanele prevãzute la alin. (1) lit. d) se înregistreazã fiscal potrivit procedurii speciale în materie.

    (3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscalã persoanele prevãzute la alin. (1) lit. a), c) şi e) au obligaţia sã depunã declaraţie de înregistrare fiscalã.

    (4) Au obligaţia sã depunã o declaraţie de înregistrare fiscalã şi persoanele prevãzute la alin. (1) lit. b) care au calitatea de angajator.

    (5) Contribuabilii care obţin venituri din activitãţi independente, pentru care plãţile anticipate se fac prin reţinere la sursã de cãtre plãtitorii de venituri, au obligaţia, în vederea înregistrãrii, sã depunã la organul fiscal competent declaraţia de înregistrare fiscalã.

    (6) Declaraţia de înregistrare fiscalã se depune în termen de 30 de zile de la:

     a) data înfiinţãrii potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi altor entitãţi fãrã personalitate juridicã;

     b) data eliberãrii actului legal de funcţionare, data începerii activitãţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calitãţii de angajator, dupã caz, în cazul persoanelor fizice.



    ART. 72
    Obligaţia de înregistrare fiscalã
    (1) Orice persoanã sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistreazã fiscal primind un cod de identificare fiscalã. Codul de identificare fiscalã este:
    a) pentru persoanele juridice, precum şi pentru asocieri şi alte entitãţi fãrã personalitate juridicã, cu excepţia celor prevãzute la lit. b), codul de înregistrare fiscalã atribuit de organul fiscal;
    b) pentru comercianţi, persoane fizice şi juridice, precum şi pentru alte entitãţi care se înregistreazã potrivit legii speciale la registrul comerţului, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
    c) pentru persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent sau exercitã profesii libere, cu excepţia celor prevãzute la lit. b), codul de înregistrare fiscalã atribuit de organul fiscal;
    d) pentru persoanele fizice, altele decât cele prevãzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
    e) pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numãrul de identificare fiscalã atribuit de organul fiscal.
    (2) În scopul administrãrii impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit titlului III privind impozitul pe venit din Codul fiscal, codul de identificare fiscalã este codul numeric personal.
    (3) În cazul persoanelor sau al entitãţilor prevãzute la alin. (1) lit. a), c) şi e), atribuirea codului de identificare fiscalã se face exclusiv de cãtre organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, pe baza declaraţiei de înregistrare fiscalã depuse de aceste persoane sau entitãţi.
    (4) Prin excepţie de la dispoziţiile art. 18 alin. (1), pentru contribuabilii prevãzuţi la alin. (1) lit. e) care realizeazã numai venituri supuse regulilor de impunere la sursã, iar impozitul reţinut este final, atribuirea codului de identificare fiscalã se poate face de organul fiscal la solicitarea plãtitorului de venit.
    (5) Au obligaţia depunerii declaraţiei de înregistrare fiscalã şi persoanele prevãzute la alin. (1) lit. d) şi e) care au calitatea de angajator.
    (6) Persoanele fizice care deţin cod numeric personal şi sunt supuse impozitului pe venit se înregistreazã fiscal la data depunerii primei declaraţii fiscale.
    (7) Declaraţia de înregistrare fiscalã se depune în termen de 30 de zile de la:
    a) data înfiinţãrii potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor entitãţi fãrã personalitate juridicã;
    b) data eliberãrii actului legal de funcţionare, data începerii activitãţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calitãţii de angajator, dupã caz, în cazul persoanelor fizice.
    (8) În scopul administrãrii creanţelor fiscale, organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã pot sã înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autoritãţi care administreazã creanţe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscalã, potrivit legii.
    (9) În cazurile prevãzute la alin. (4) şi (8), atribuirea codului de identificare fiscalã se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepţia cazului în care înregistrarea fiscalã se efectueazã din oficiu.

--------------
    Art. 72 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 73
    Obligaţia înscrierii codului de identificare fiscalã pe documente
    Plãtitorii de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat au obligaţia de a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscalã propriu.
    ART. 74
    Declararea filialelor şi sediilor secundare
    (1) Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare.
    (2) Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligaţia de a declara în termen de 30 de zile înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în strãinãtate.

    (3) În sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înţelege un loc prin care se desfãşoarã integral sau parţial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele asemenea.

--------------
    Alin. (3) al art. 74 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (4) Prin sediu secundar se înţelege şi un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj ori activitãţi de supervizare legate de acestea, numai dacã şantierul, proiectul sau activitãţile dureazã mai mult de 6 luni.

--------------
    Alin. (4) al art. 74 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


(5) Contribuabilii care înregistreazã sediile secundare ca plãtitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006  privind finanţele publice locale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu au obligaţia declarãrii acestor sedii potrivit prezentului articol.

--------------
    Alin. (5) al art. 74 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 75
    Forma şi conţinutul declaraţiei de înregistrare fiscalã
    (1) Declaraţia de înregistrare fiscalã se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã şi va fi însoţitã de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
    (2) Declaraţia de înregistrare fiscalã va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligaţii de platã datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situaţia juridicã a contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare administrãrii impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
    ART. 76
    Certificatul de înregistrare fiscalã

    (1) Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscalã, depusã potrivit art. 72 alin. (3), organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã elibereazã certificatul de înregistrare fiscalã, în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiei. În certificatul de înregistrare fiscalã se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscalã.



    (1) Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscalã depuse potrivit art. 72 alin. (3) sau, dupã caz, a cererii depuse potrivit art. 72 alin. (9), organul fiscal elibereazã certificatul de înregistrare fiscalã, în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei sau a cererii. În certificatul de înregistrare fiscalã se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscalã.

--------------
    Alin. (1) al art. 76 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscalã nu este supusã taxelor de timbru.
    (3) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitatea de comerţ sau prestãri de servicii cãtre populaţie sunt obligaţi sã afişeze certificatul de înregistrare fiscalã în locurile unde se desfãşoarã activitatea.
    (4) În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscalã, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
    ART. 77
    Modificãri ulterioare înregistrãrii fiscale
    (1) Modificãrile ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscalã trebuie aduse la cunoştinţã organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.
    (2) La încetarea condiţiilor care au generat înregistrarea fiscalã, contribuabilii au obligaţia de a preda organelor fiscale, în vederea anulãrii, certificatul de înregistrare fiscalã, odatã cu depunerea declaraţiei de menţiuni.

    (3) În cazul modificãrilor intervenite în datele declarate iniţial şi înscrise în certificatul de înregistrare fiscalã, contribuabilii depun, odatã cu declaraţia de menţiuni, şi certificatul de înregistrare fiscalã, în vederea anulãrii acestuia şi eliberãrii unui nou certificat.

--------------
    Alin. (3) al art. 77 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (4) Declaraţia de menţiuni este însoţitã de documente care atestã modificãrile intervenite.

--------------
    Alin. (4) al art. 77 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 77^1
    Modificãri ulterioare înregistrãrii fiscale în cazul comercianţilor
    (1) Modificãrile intervenite în datele declarate iniţial de comercianţi sau de alte entitãţi care se înregistreazã potrivit legii speciale la registrul comerţului se fac potrivit dispoziţiilor legale privind înregistrarea comercianţilor.
    (2) Modificãrile intervenite în datele declarate iniţial în vectorul fiscal se declarã la organul fiscal.

--------------
    Art. 77^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 78
    Registrul contribuabililor
    (1) Organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã organizeazã evidenţa plãtitorilor de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, bugetul asigurãrilor pentru şomaj, în cadrul registrului contribuabililor, care conţine:
    a) datele de identificare a contribuabilului;
    b) categoriile de obligaţii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligaţii fiscale care se înscriu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice;
    c) alte informaţii necesare administrãrii obligaţiilor fiscale.
    (2) Datele prevãzute la alin. (1) se completeazã pe baza informaţiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comerţului, de serviciul de evidenţã a populaţiei, de la alte autoritãţi şi instituţii, precum şi din constatãrile proprii ale organului fiscal.
    (3) Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori se constatã cã acestea nu corespund stãrii de fapt reale şi vor fi comunicate contribuabililor.
    (4) Modificarea din oficiu a domiciliului fiscal pe baza constatãrilor fãcute potrivit alin. (3) se face prin decizie emisã de organul fiscal competent, dupã ascultarea prealabilã a contribuabilului, potrivit art. 9.

    (5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitãţi fãrã personalitate juridicã, care, în toate cazurile, în decurs de 12 luni consecutive, nu au depus declaraţii fiscale şi situaţii financiare, nu au efectuat plãţi datorate cãtre bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate, bugetul asigurãrilor pentru şomaj şi cãrora, la cerere, nici nu li s-a aprobat de cãtre organul fiscal competent o mãsurã privind îndeplinirea obligaţiilor lor fiscale, vor fi trecuţi într-o evidenţã specialã.



(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitãţi fãrã personalitate juridicã ce nu îşi îndeplinesc obligaţiile declarative la douã termene de declarare consecutive şi cãrora, la cerere, nici nu li s-a aprobat de cãtre organul fiscal competent o mãsurã privind îndeplinirea obligaţiilor lor fiscale vor fi declaraţi inactivi, fiind aplicabile prevederile art. 11 alin. (1^1) şi (1^2) din Legea nr. 571/2003  privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

-------------

Alin. (5) al art. 78 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.



(5) Contribuabilii persoane juridice sau orice alte entitãţi fãrã personalitate juridicã sunt declaraţi inactivi şi le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1^1) şi (1^2) din Legea nr. 571/2003  privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiţii:

    a) nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativã prevãzutã de lege;

    b) se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale, prin declararea unor date de identificare a sediului social care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

    c) organele fiscale au constatat cã nu funcţioneazã la sediul social sau la domiciliul fiscal declarat.

-------------

Alin. (5) al art. 78 a fost modificat de pct. 3 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


--------------
    Alin. (5) al art. 78 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), nu vor fi declaraţi inactivi contribuabilii aflaţi în stare de insolvenţã sau contribuabilii pentru care s-a pronunţat sau a fost adoptatã o hotãrâre de dizolvare.

-------------

Alin. (6) al art. 78 a fost introdus de pct. 4 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


--------------
    Alin. (6) al art. 78 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 78^1*)
    Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi
    (1) Contribuabilii persoane juridice sau orice entitãţi fãrã personalitate juridicã se declarã inactivi şi acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1^1) şi (1^2) din codul fiscal dacã se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii:
    a) nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativã prevãzutã de lege;
    b) se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
    c) organele fiscale au constatat cã nu funcţioneazã la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    (2) Declararea contribuabililor inactivi, precum şi reactivarea acestora se fac de cãtre organul fiscal, prin decizie, emisã conform competenţelor şi procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, care se comunicã contribuabilului.
    (3) Contribuabilii declaraţi inactivi se reactiveazã dacã îndeplinesc, cumulativ, urmãtoarele condiţii:
    a) îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevãzute de lege;
    b) îşi îndeplinesc toate obligaţiile de platã;
    c) organele fiscale au constatat cã funcţioneazã la domiciliul fiscal declarat.
    (4) Condiţia prevãzutã la alin. (3) lit. a) se considerã îndeplinitã şi în cazul în care obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de cãtre organele fiscale.
    (5) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolvenţei în formã simplificatã, contribuabilii care au intrat în faliment sau contribuabilii pentru care s-a pronunţat ori a fost adoptatã o hotãrâre de dizolvare se reactiveazã de organul fiscal, la cererea acestora, dupã îndeplinirea obligaţiilor declarative.
    (6) Ori de câte ori se constatã cã un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal emitent anuleazã decizia de declarare a contribuabilului ca inactiv, cu efect pentru viitor şi pentru trecut.
    (7) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã organizeazã evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi/reactivaţi în cadrul Registrului contribuabililor inactivi/reactivaţi, care conţine:
    a) datele de identificare a contribuabilului;
    b) data declarãrii ca inactiv a contribuabilului;
    c) data reactivãrii;
    d) denumirea organului fiscal care a emis decizia de declarare în inactivitate/reactivare;
    e) alte menţiuni.
    (8) Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi este public şi se afişeazã pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    (9) Înscrierea în registrul prevãzut la alin. (8) se face de cãtre organul fiscal emitent, dupã comunicarea deciziei de declarare în inactivitate/reactivare, în termen de cel mult 3 zile de la data comunicãrii.
    (10) Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţã de terţi de la data înscrierii în registrul prevãzut la alin. (8).

--------------
    Art. 78^1 a fost introdus de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (2) al art. II din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, în cazul în care pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe nu a fost emis ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã de declarare a contribuabililor inactivi/reactivaţi, declararea în inactivitate/reactivarea se face în condiţiile prevãzute de art. I pct. 27. Prevederile art. I pct. 27 se aplicã şi în cazul în care contribuabilii au fost declaraţi inactivi din eroare.

    ART. 79
    Obligaţia de a conduce evidenţa fiscalã
    (1) În vederea stabilirii stãrii de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de platã datorate, contribuabilii sunt obligaţi sã conducã evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
    (2) În vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfãşoarã tranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, sã întocmeascã şi sã prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer va fi aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

    (3) Sunt evidenţe fiscale registrele, situaţiile, precum şi orice alte înscrisuri care, potrivit legislaţiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stãrii de fapt fiscale şi a creanţelor şi obligaţiilor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzãri, jurnalul pentru cumpãrãri, registrul de evidenţã fiscalã şi altele asemenea.

--------------
    Alin. (3) al art. 79 a fost introdus de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 80
    Reguli pentru conducerea evidenţei contabile şi fiscale
    (1) Evidenţele contabile şi fiscale vor fi pãstrate, dupã caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredinţate spre pãstrare unei societãţi autorizate, potrivit legii, sã presteze servicii de arhivare.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs se pãstreazã, dupã caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1-25 a lunii urmãtoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale.
    (3) Dispoziţiile legale privind pãstrarea, arhivarea şi limba folositã pentru evidenţele contabile sunt aplicabile şi pentru evidenţele fiscale.
    (4) În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângã datele arhivate în format electronic contribuabilul este obligat sã pãstreze şi sã prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cãrora le-a generat.
    (5) Contribuabilii sunt obligaţi sã evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activitãţile desfãşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricãror alte documente prevãzute de lege.
    (6) Contribuabilii sunt obligaţi sã utilizeze pentru activitatea desfãşuratã documente primare şi de evidenţã contabilã stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unitãţile stabilite prin normele legale în vigoare, şi sã completeze integral rubricile formularelor, corespunzãtor operaţiunilor înregistrate.
    (7) Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impunere ţinute de contribuabil.

    TITLUL V
    Declaraţia fiscalã

    ART. 81
    Obligaţia de a depune declaraţii fiscale
    (1) Declaraţia fiscalã se depune de cãtre persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.

    (1^1) Declaraţiile fiscale sunt documente care se referã la:
    a) impozitele, taxele şi contribuţiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculãrii impozitelor şi taxelor revine plãtitorului;
    b) impozitele colectate prin stopaj la sursã, în cazul în care plãtitorul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vãrsa impozite şi taxe;
    c) bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impozitare, dacã legea prevede declararea acestora;
    d) orice informaţii în legãturã cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacã legea prevede declararea acestora.

--------------
    Alin. (1^1) al art. 81 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) În cazul în care codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice va stabili termenul de depunere a declaraţiei fiscale.
    (3) Obligaţia de a depune declaraţia fiscalã se menţine şi în cazurile în care:
    a) a fost efectuatã plata obligaţiei fiscale;
    b) obligaţia fiscalã respectivã este scutitã la platã, conform reglementãrilor legale;

    c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere şi obligaţia fiscalã;


--------------
    Litera c) a alin. (3) al art. 81 a fost abrogatã de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    d) pentru obligaţia fiscalã nu rezultã, în perioada de raportare, sume de platã, dar existã obligaţia declarativã, conform legii.

    (4) În caz de inactivitate temporarã sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesitãţile administrãrii obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.



    (4) În caz de inactivitate temporarã sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesitãţile administrãrii obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (4) al art. 81 a fost modificat de pct. 5 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

    ART. 82
    Forma şi conţinutul declaraţiei fiscale
    (1) Declaraţia fiscalã se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
    (2) În declaraţia fiscalã contribuabilul trebuie sã calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacã acest lucru este prevãzut de lege.
    (3) Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bunã-credinţã informaţiile prevãzute de formular, corespunzãtoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscalã se semneazã de cãtre contribuabil sau de cãtre împuternicit.
    (4) Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se considerã a fi îndeplinitã şi în urmãtoarele situaţii:
    a) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sistemul electronic de plãţi. Data depunerii declaraţiei se considerã a fi data debitãrii contului plãtitorului în baza acesteia;
    b) în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanţã în condiţiile art. 83 alin. (1).
    (5) Declaraţia fiscalã trebuie însoţitã de documentaţia cerutã de prevederile legale.
    (6) Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenţei se suportã de cãtre organul fiscal.
    ART. 83
    Depunerea declaraţiilor fiscale

    (1) Declaraţia fiscalã se depune la registratura organului fiscal competent sau la poştã prin scrisoare recomandatã. Declaraţia fiscalã poate fi transmisã prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţã, conform procedurii stabilite prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.



    (1) Declaraţia fiscalã se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunicã prin poştã cu confirmare de primire. Declaraţia fiscalã poate fi transmisã prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţã. În cazul impozitelor, taxelor şi al contribuţiilor administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, procedura privind transmiterea declaraţiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţã se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (1) al art. 83 a fost modificat de pct. 6 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

    (2) Declaraţiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub formã de proces-verbal, dacã din motive independente de voinţa contribuabilului acesta este în imposibilitatea de a scrie.

    (3) Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrãrii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştã, dupã caz.



    (3) Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrãrii acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştã, dupã caz. În situaţia în care declaraţia fiscalã se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţã, data depunerii declaraţiei este data înregistrãrii acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultã din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraţiei.

-------------
    Alin. (3) al art. 83 a fost modificat de pct. 7 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


    (3^1) Data depunerii declaraţiilor prin mijloace electronice de transmitere la distanţã pe portalul e-România este data validãrii acestora, astfel cum rezultã din mesajul electronic de confirmare a validãrii declaraţiei, transmis de sistemul de validare şi tranzacţionare a informaţiilor.

---------------

Alin. (3^1) al art. 83 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.



    (3^1) Data depunerii declaraţiilor prin mijloace electronice de transmitere la distanţã pe portalul e-România este data înregistrãrii acestora pe portal, astfel cum rezultã din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia validãrii conţinutului declaraţiilor.

--------------
    Alin. (3^1) al art. 83 a fost modificat de pct. 31 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (3^2) Prevederile alin. (3^1) se aplicã corespunzãtor şi declaraţiilor privind obligaţiile de platã a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominalã a persoanelor asigurate, depuse la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanţelor Publice, în format hârtie, semnat şi ştampilat, conform legii.

---------------
    Alin. (3^2) al art. 83 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.


    (4) Nedepunerea declaraţiei fiscale dã dreptul organului fiscal sã procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depãşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarãrii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Impunerea din oficiu nu se face în cazul contribuabililor inactivi sau al celor din evidenţa specialã, atât timp cât se gãsesc în aceastã situaţie.



    (4) Nedepunerea declaraţiei fiscale dã dreptul organului fiscal sã procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depãşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarãrii bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, înştiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se gãsesc în aceastã situaţie.

-------------
    Alin. (4) al art. 83 a fost modificat de pct. 6 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


    (4^1) Contribuabilul poate depune declaraţia fiscalã pentru obligaţiile fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu obligaţiile fiscale, în termen de 60 de zile de la data comunicãrii deciziei. Decizia de impunere se desfiinţeazã de organul fiscal la data depunerii declaraţiei fiscale.

--------------
    Alin. (4^1) al art. 83 a fost introdus de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5) Declaraţiile fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice vor fi certificate de cãtre un consultant fiscal, în condiţiile legii, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea*).

-------------
    Alin. (5) al art. 83 a fost introdus de pct. 8 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (2) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 8 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008, pentru declaraţiile anuale aferente anului 2007.
    Conform alin. (2) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008, aplicarea prevederilor art. 83 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la 1 ianuarie 2010.
    Conform art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 35 din 30 martie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 11 aprilie 2011, aplicarea prevederilor art. 83 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la 1 ianuarie 2013.


     ART. 84

    Corectarea declaraţiilor fiscale

    Declaraţiile fiscale pot fi corectate de cãtre contribuabil, din proprie iniţiativã.



    ART. 84
    Corectarea declaraţiilor fiscale
    (1) Declaraţiile fiscale pot fi corectate de cãtre contribuabil, din proprie iniţiativã, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
    (2) Declaraţiile fiscale pot fi corectate ori de câte ori contribuabilul constatã erori în declaraţia iniţialã, prin depunerea unei declaraţii rectificative.
    (3) În cazul taxei pe valoarea adãugatã, corectarea erorilor din deconturile de taxã se realizeazã potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxã pe valoarea adãugatã se corecteazã potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    (4) Declaraţiile fiscale nu pot fi depuse şi nu pot fi corectate dupã anularea rezervei verificãrii ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care corecţia se datoreazã îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiţii prevãzute de lege care impune corectarea bazei de impunere şi/sau a impozitului aferent.
    (5) Prin erori, în sensul prezentului articol, se înţelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impunere.
    (6) În situaţia în care în timpul inspecţiei fiscale contribuabilul depune sau corecteazã declaraţiile fiscale aferente perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de organul fiscal.

--------------
    Art. 84 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    TITLUL VI
    Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate, bugetului general consolidat

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 85
    Stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat
    (1) Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
    a) prin declaraţie fiscalã, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4);
    b) prin decizie emisã de organul fiscal, în celelalte cazuri.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazurile în care impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la platã conform reglementãrilor legale, precum şi în cazul unei rambursãri de taxã pe valoarea adãugatã.
    ART. 86
    Decizia de impunere

    (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modificã baza de impunere.



    (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modificã baza de impunere, ca urmare a unor constatãri prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecţii fiscale.

--------------
    Alin. (1) al art. 86 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Pentru creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot stabili şi alte competenţe pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspecţiei fiscale.
    (3) Decizia de impunere se emite, dacã este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89.
    (4) Declaraţia fiscalã întocmitã potrivit art. 82 alin. (2) este asimilatã cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificãri ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţãrii de platã de la data depunerii acesteia.
    (5) În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia fiscalã este asimilatã unei decizii referitoare la baza de impunere.
    (6) Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de platã accesorii constituie şi înştiinţãri de platã, de la data comunicãrii acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de platã.
    (7) Pânã la 1 iulie 2005, sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, înscrise în deciziile de impunere, în actele administrative fiscale asimilate acestora, precum şi în declaraţiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere când suma ce urmeazã a fi rotunjitã este sub 500 lei şi prin majorare când aceasta este peste 500 lei*1).
--------
    *1) Sumele sunt exprimate în monedã veche.

    ART. 87
    Forma şi conţinutul deciziei de impunere
    Decizia de impunere trebuie sã îndeplineascã condiţiile prevãzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie sã cuprindã, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi categoria de impozit, taxã, contribuţie sau altã sumã datoratã bugetului general consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioadã impozabilã.
    ART. 88
    Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
    Sunt asimilate deciziilor de impunere şi urmãtoarele acte administrative fiscale:
    a) deciziile privind rambursãri de taxã pe valoarea adãugatã şi deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat;
    b) deciziile referitoare la bazele de impunere;
    c) deciziile referitoare la obligaţiile de platã accesorii;

    d) procesele-verbale prevãzute la art. 142 alin. (6) şi art. 168 alin. (2).


--------------
    Litera d) a art. 88 a fost abrogatã de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    e) deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.

-------------
    Lit. e) a art. 88 a fost introdusã de pct. 9 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    ART. 89
    Deciziile referitoare la bazele de impunere
    (1) Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în urmãtoarele situaţii:
    a) când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoanã care a participat la realizarea venitului;
    b) când sursa venitului impozabil se aflã pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza cãruia se aflã sursa venitului.
    (2) Dacã venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot sã-şi numeascã un împuternicit comun în relaţia cu organul fiscal.
    ART. 90
    Stabilirea obligaţiilor fiscale sub rezerva verificãrii ulterioare
    (1) Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva verificãrii ulterioare.
    (2) Decizia de impunere sub rezerva verificãrii ulterioare poate fi desfiinţatã sau modificatã, din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatãrilor organului fiscal competent.
    (3) Rezerva verificãrii ulterioare se anuleazã numai la împlinirea termenului de prescripţie sau ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripţie.

    (4) În situaţia în care contribuabilul corecteazã declaraţiile fiscale în condiţiile art. 84 alin. (4), se redeschide rezerva verificãrii ulterioare.

--------------
    Alin. (4) al art. 90 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    CAP. II
    Prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale

    ART. 91
    Obiectul, termenul şi momentul de la care începe sã curgã termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
    (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
    (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevãzut la alin. (1) începe sã curgã de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care s-a nãscut creanţa fiscalã potrivit art. 23, dacã legea nu dispune altfel.
    (3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultã din sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã.
    (4) Termenul prevãzut la alin. (3) curge de la data sãvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionatã ca atare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã.

     ART. 92

    Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale

    (1) Termenele prevãzute la art. 91 se întrerup şi se suspendã în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune potrivit dreptului comun.

    (2) Termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale se suspendã pe perioada cuprinsã între momentul începerii inspecţiei fiscale şi momentul emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuãrii inspecţiei fiscale.



    ART. 92*)
    Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
    (1) Termenele de prescripţie prevãzute la art. 91 se întrerup:
    a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
    b) la data depunerii de cãtre contribuabil a declaraţiei fiscale dupã expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
    c) la data la care contribuabilul corecteazã declaraţia fiscalã sau efectueazã un alt act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat.
    (2) Termenele de prescripţie prevãzute la art. 91 se suspendã:
    a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
    b) pe perioada cuprinsã între data începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuãrii inspecţiei fiscale;
    c) pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale;
    d) pe perioada cuprinsã între data declarãrii unui contribuabil inactiv şi data reactivãrii acestuia.
    (3) Dispoziţiile dreptului comun privitoare la prescripţia extinctivã sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Art. 92 a fost modificat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (4) al art. II din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, prevederile art. I pct. 37 sunt aplicabile şi termenelor de prescripţie aflate în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.

    ART. 93
    Efectul împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
    Dacã organul fiscal constatã împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţã fiscalã.

    TITLUL VII
    Inspecţia fiscalã

    CAP. I
    Sfera inspecţiei fiscale

    ART. 94
    Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale

    (1) Inspecţia fiscalã are ca obiect verificarea bazelor de impunere, a legalitãţii şi conformitãţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactitãţii îndeplinirii obligaţiilor de cãtre contribuabili, respectãrii prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de platã, precum şi a accesoriilor aferente acestora.



    (1) Inspecţia fiscalã are ca obiect verificarea legalitãţii şi conformitãţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactitãţii îndeplinirii obligaţiilor de cãtre contribuabili, respectãrii prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, dupã caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de platã şi a accesoriilor aferente acestora.

-------------
    Alin. (1) al art. 94 a fost modificat de pct. 10 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    (2) Inspecţia fiscalã are urmãtoarele atribuţii:
    a) constatarea şi investigarea fiscalã a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
    b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntãrii declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
    c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de mãsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
    (3) Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevãzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscalã va proceda la:
    a) examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
    b) verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilã a contribuabilului;
    c) discutarea constatãrilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, dupã caz;
    d) solicitarea de informaţii de la terţi;
    e) stabilirea corectã a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, dupã caz, faţã de creanţa fiscalã declaratã şi/sau stabilitã, dupã caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale;
    f) stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de platã, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora;
    g) verificarea locurilor unde se realizeazã activitãţi generatoare de venituri impozabile;
    h) dispunerea mãsurilor asigurãtorii în condiţiile legii;
    i) efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
    j) aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
    k) aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

    (4) Nu intrã în atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de constatãri tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificãri solicitate de organele de urmãrire penalã în vederea lãmuririi unor fapte sau împrejurãri ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii.

-------------

Alin. (4) al art. 94 a fost introdus de pct. 11 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


-------------
    Alin. (4) al art. 94 a fost abrogat de pct. 3 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.


    (5) Nu intrã în atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de constatãri tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificãri solicitate de organele de urmãrire penalã în vederea lãmuririi unor fapte ori împrejurãri ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii.

--------------
    Alin. (5) al art. 94 a fost introdus de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 95
    Persoanele supuse inspecţiei fiscale
    Inspecţia fiscalã se exercitã asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi platã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevãzute de lege.
    ART. 96
    Formele şi întinderea inspecţiei fiscale
    (1) Formele de inspecţie fiscalã sunt:
    a) inspecţia fiscalã generalã, care reprezintã activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadã de timp determinatã;
    b) inspecţia fiscalã parţialã, care reprezintã activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadã de timp determinatã.
    (2) Inspecţia fiscalã se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacã acestea prezintã interes pentru aplicarea legii fiscale.
    ART. 97
    Proceduri şi metode de control fiscal
    (1) În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscalã poate aplica urmãtoarele proceduri de control:
    a) controlul inopinat, care constã în activitatea de verificare fapticã şi documentarã, în principal, ca urmare a unei sesizãri cu privire la existenţa unor fapte de încãlcare a legislaţiei fiscale, fãrã anunţarea în prealabil a contribuabilului;
    b) controlul încrucişat, care constã în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi şi inopinat.
    (2) La finalizarea controlului inopinat sau încrucişat se încheie proces-verbal.
    (3) În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscalã poate aplica urmãtoarele metode de control:
    a) controlul prin sondaj, care constã în activitatea de verificare selectivã a documentelor şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de platã a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
    b) controlul electronic, care constã în activitatea de verificare a contabilitãţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analizã, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

    (4) În situaţia în care organele de inspecţie fiscalã constatã cã evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum şi în situaţia în care acestea nu existã sau nu sunt puse la dispoziţie, organele de inspecţie vor stabili obligaţia fiscalã prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor. Procedurile şi metodele indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------

Alin. (4) al art. 97 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.



    (4) În situaţia în care organele de inspecţie fiscalã constatã cã evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale/verificãrii situaţiei fiscale personale sunt incorecte, incomplete, false, precum şi în situaţia în care acestea nu existã sau nu sunt puse la dispoziţie, organele de inspecţie vor ajusta baza impozabilã şi, respectiv, vor stabili obligaţia fiscalã prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau a cheltuielilor, reglementate potrivit legii*).

-------------

Alin. (4) al art. 97 a fost modificat de pct. 3 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


--------------
    Alin. (4) al art. 97 a fost abrogat de pct. 39 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 98
    Perioada supusã inspecţiei fiscale
    (1) Inspecţia fiscalã se efectueazã în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
    (2) La contribuabilii mari, perioada supusã inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile alin. (1).
    (3) La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscalã se efectueazã asupra creanţelor nãscute în ultimii 3 ani fiscali pentru care existã obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscalã se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacã este identificatã cel puţin una dintre urmãtoarele situaţii:
    a) existã indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
    b) nu au fost depuse declaraţii fiscale în interiorul termenului de prescripţie;
    c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de platã a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

    CAP. II
    Realizarea inspecţiei fiscale

    ART. 99
    Competenţa
    (1) Inspecţia fiscalã se exercitã exclusiv, nemijlocit şi neîngrãdit prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau, dupã caz, de compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului titlu, ori de alte autoritãţi care sunt competente, potrivit legii, sã administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.

    (2) În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, competenţa de exercitare a inspecţiei fiscale se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat în condiţiile legii.



    (2) În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã competenţa de exercitare a inspecţiei fiscale se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat în condiţiile legii. Organele de inspecţie fiscalã din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã au competenţã în efectuarea inspecţiei fiscale pe întregul teritoriu al ţãrii.

-------------

Alin. (2) al art. 99 a fost modificat de pct. 12 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.



    (2) Competenţa de exercitare a inspecţiei fiscale pentru Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Organele de inspecţie fiscalã din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã au competenţã în efectuarea inspecţiei fiscale pe întregul teritoriu al ţãrii.

-------------
    Alin. (2) al art. 99 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.


    (3) Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal.



    (3) Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã condiţiile în care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (3) al art. 99 a fost modificat de pct. 12 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    ART. 100
    Selectarea contribuabililor pentru inspecţie fiscalã
    (1) Selectarea contribuabililor ce urmeazã a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuatã de cãtre organul fiscal competent.
    (2) Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folositã.

     ART. 101

    Avizul de inspecţie fiscalã

    (1) Înaintea desfãşurãrii inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia sã înştiinţeze contribuabilul în legãturã cu acţiunea care urmeazã sã se desfãşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscalã.

    (2) Avizul de inspecţie fiscalã va cuprinde:

    a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;

    b) data de începere a inspecţiei fiscale;

    c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmeazã a fi supuse inspecţiei fiscale;

    d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se poate solicita, o singurã datã, pentru motive justificate.



    ART. 101
    Avizul de inspecţie fiscalã
    (1) Înaintea desfãşurãrii inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia sã înştiinţeze contribuabilul în legãturã cu acţiunea care urmeazã sã se desfãşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscalã.
    (2) Dupã primirea avizului de inspecţie fiscalã, contribuabilul poate solicita, o singurã datã, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobã sau se respinge de cãtre organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunicã contribuabilului data la care a fost reprogramatã inspecţia fiscalã.
    (3) Avizul de inspecţie fiscalã cuprinde:
    a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
    b) data de începere a inspecţiei fiscale;
    c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmeazã a fi supuse inspecţiei fiscale;
    d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.

--------------
    Art. 101 a fost modificat de pct. 40 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 102

    Comunicarea avizului de inspecţie fiscalã

    (1) Avizul de inspecţie fiscalã se comunicã contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:

    a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;

    b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.

    (2) Comunicarea avizului de inspecţie fiscalã nu este necesarã:

    a) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului;

    b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitãrii unor autoritãţi, potrivit legii;

    c) în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat;

    d) în cazul refacerii controlului ca urmare a unei dispoziţii de reverificare cuprinse în decizia de soluţionare a contestaţiei.

    (3) Pe durata unei inspecţii fiscale pentru soluţionarea unei cereri a contribuabilului, organul de inspecţie poate decide efectuarea unei inspecţii generale sau parţiale. În acest caz, prin excepţie de la prevederile alin. (1), avizul de inspecţie se comunicã contribuabilului chiar în cursul efectuãrii inspecţiei pentru soluţionarea cererii.



    ART. 102
    Comunicarea avizului de inspecţie fiscalã
    (1) Avizul de inspecţie fiscalã se comunicã contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:
    a) cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
    b) cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.
    (2) În situaţia în care data de începere a inspecţiei fiscale înscrisã în aviz este ulterioarã împlinirii termenului prevãzut la alin. (1), inspecţia fiscalã nu poate începe înainte de data înscrisã în aviz.
    (3) Avizul de inspecţie fiscalã se comunicã la începerea inspecţiei fiscale în urmãtoarele situaţii:
    a) în cazul efectuãrii unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvenţã;
    b) în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediatã a inspecţiei fiscale;
    c) pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscalã.
    (4) Emiterea avizului de inspecţie fiscalã nu este necesarã:
    a) în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat;
    b) în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitãrii unor autoritãţi, potrivit legii;
    c) în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;
    d) pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului.
    (5) Contribuabilul poate renunţa la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecţie fiscalã prevãzut la alin. (1).
    (6) Data începerii inspecţiei fiscale este data menţionatã în registrul unic de control. În cazul contribuabililor care nu deţin sau nu prezintã organelor de inspecţie fiscalã registrul unic de control, aceastã datã se înscrie într-un proces-verbal de constatare.
    (7) Dacã inspecţia fiscalã nu începe la 15 zile de la data prevãzutã în aviz, contribuabilul va fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei fiscale.

--------------
    Art. 102 a fost modificat de pct. 41 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 103
    Locul şi timpul desfãşurãrii inspecţiei fiscale
    (1) Inspecţia fiscalã se desfãşoarã, de regulã, în spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie sã punã la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesarã desfãşurãrii inspecţiei fiscale.
    (2) Dacã nu existã un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfãşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
    (3) Indiferent de locul unde se desfãşoarã inspecţia fiscalã, organul fiscal are dreptul sã inspecteze locurile în care se desfãşoarã activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
    (4) Inspecţia fiscalã se desfãşoarã, de regulã, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscalã se poate desfãşura şi în afarã programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducãtorului organului fiscal.
    ART. 104
    Durata efectuãrii inspecţiei fiscale
    (1) Durata efectuãrii inspecţiei fiscale este stabilitã de organele de inspecţie fiscalã sau, dupã caz, de compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
    (2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
    (3) Perioadele în care derularea inspecţiei fiscale este suspendatã nu sunt incluse în calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) şi (2).
    (4) Conducãtorul inspecţiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecţii fiscale ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta.
    (5) Condiţiile şi modalitãţile de suspendare a unei inspecţii fiscale se vor stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, respectiv prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului administraţiei şi internelor, în cazul inspecţiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevãzute la art. 35, care se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    ART. 105
    Reguli privind inspecţia fiscalã
    (1) Inspecţia fiscalã va avea în vedere examinarea tuturor stãrilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
    (2) Inspecţia fiscalã va fi efectuatã în aşa fel încât sã afecteze cât mai puţin activitatea curentã a contribuabililor şi sã utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.

    (3) Inspecţia fiscalã se efectueazã o singurã datã pentru fiecare impozit, taxã, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadã supusã impozitãrii. Prin excepţie, conducãtorul inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacã, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi pânã la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuãrii verificãrilor sau erori de calcul care influenţeazã rezultatele acestora.



    (3) Inspecţia fiscalã se efectueazã o singurã datã pentru fiecare impozit, taxã, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadã supusã impozitãrii.

--------------
    Alin. (3) al art. 105 a fost modificat de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (4) În situaţia în care din instrumentarea cauzelor penale de cãtre organele competente nu rezultã existenţa prejudiciului, reverificarea dispusã în temeiul alin. (3) nu este urmatã de emiterea deciziei de impunere.


-------------
    Alin. (4) al art. 105 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    (5) Inspecţia fiscalã se exercitã pe baza principiilor independenţei, unicitãţii, autonomiei, ierarhizãrii, teritorialitãţii şi descentralizãrii.
    (6) Activitatea de inspecţie fiscalã se organizeazã şi se desfãşoarã în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, respectiv prin acte ale autoritãţilor administraţiei publice locale, dupã caz.
    (7) La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat sã prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducãtorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnatã în registrul unic de control.
    (8) La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat sã dea o declaraţie scrisã, pe propria rãspundere, din care sã rezulte cã au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscalã. În declaraţie se va menţiona şi faptul cã au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.
    (9) Contribuabilul are obligaţia sã îndeplineascã mãsurile prevãzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscalã.

    ART. 105^1
    Reguli privind reverificarea
    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 105 alin. (3), conducãtorul inspecţiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
    (2) Prin reverificare se înţelege inspecţia fiscalã efectuatã ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuãrii verificãrilor, care influenţeazã rezultatele acestora.
    (3) Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de cãtre organele de urmãrire penalã sau de alte autoritãţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de naturã sã modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.
    (4) La începerea acţiunii de reverificare, organul de inspecţie fiscalã este obligat sã comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestatã în condiţiile prezentului cod. Dispoziţiile referitoare la conţinutul şi comunicarea avizului de inspecţie sunt aplicabile în mod corespunzãtor şi deciziei de reverificare.

--------------
    Art. 105^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 106
    Obligaţia de colaborare a contribuabilului
    (1) Contribuabilul are obligaţia sã colaboreze la constatarea stãrilor de fapt fiscale. Acesta este obligat sã dea informaţii, sã prezinte la locul de desfãşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificãrii situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
    (2) La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat cã poate numi persoane care sã dea informaţii. Dacã informaţiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.
    (3) Pe toatã durata exercitãrii inspecţiei fiscale contribuabilii supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţã de specialitate sau juridicã.
    ART. 107
    Dreptul contribuabilului de a fi informat
    (1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfãşurãrii inspecţiei fiscale asupra constatãrilor rezultate din inspecţia fiscalã.

    (2) La încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal va prezenta contribuabilului constatãrile şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunţã la acest drept şi notificã acest fapt organelor de inspecţie fiscalã.



    (2) Organul fiscal prezintã contribuabilului proiectul de raport de inspecţie fiscalã, care conţine constatãrile şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunţã la acest drept şi notificã acest fapt organelor de inspecţie fiscalã.

--------------
    Alin. (2) al art. 107 a fost modificat de pct. 44 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (3) Data, ora şi locul prezentãrii concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.

    (4) Contribuabilul are dreptul sã prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatãrile inspecţiei fiscale.



    (4) Contribuabilul are dreptul sã îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatãrile inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrãtoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

--------------
    Alin. (4) al art. 107 a fost modificat de pct. 44 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5) Data încheierii inspecţiei fiscale este data programatã pentru discuţia finalã cu contribuabilul sau data notificãrii de cãtre contribuabil cã renunţã la acest drept.

--------------
    Alin. (5) al art. 107 a fost introdus de pct. 45 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 108
    Sesizarea organelor de urmãrire penalã
    (1) Organele fiscale vor sesiza organele de urmãrire penalã în legãturã cu constatãrile efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevãzute de legea penalã.
    (2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) organele de inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de cãtre contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fãrã explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuzã sã semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscalã va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.

     ART. 109

    Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale

    (1) Rezultatul inspecţiei fiscale va fi consemnat într-un raport scris, în care se vor prezenta constatãrile inspecţiei din punct de vedere faptic şi legal.

    (2) La finalizarea inspecţiei fiscale, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de impunere care va cuprinde şi diferenţe în plus sau în minus, dupã caz, faţã de creanţa fiscalã existentã la momentul începerii inspecţiei fiscale. În cazul în care baza de impunere nu se modificã, acest fapt va fi stabilit printr-o decizie privind nemodificarea bazei de impunere.



    (3) Deciziile prevãzute la alin. (2) se comunicã în termen de 7 zile de la data finalizãrii raportului de inspecţie fiscalã*).

-------------

Alin. (3) al art. 109 a fost introdus de pct. 13 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 şi 37 se aplicã şi procedurilor în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.



    ART. 109
    Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale
    (1) Rezultatul inspecţiei fiscale se consemneazã, în scris, într-un raport de inspecţie fiscalã, în care se prezintã constatãrile inspecţiei fiscale din punct de vedere faptic şi legal.
    (2) Raportul de inspecţie fiscalã se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale şi cuprinde toate constatãrile în legãturã cu perioadele şi obligaţiile fiscale verificate. În cazul în care contribuabilul şi-a exercitat dreptul prevãzut la art. 107 alin. (4), raportul de inspecţie fiscalã cuprinde şi opinia organului de inspecţie fiscalã, motivatã în drept şi în fapt, cu privire la acest punct de vedere.
    (3) Raportul de inspecţie fiscalã stã la baza emiterii:
    a) deciziei de impunere, pentru diferenţe de obligaţii fiscale aferente perioadelor verificate;
    b) deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacã nu se constatã diferenţe de obligaţii fiscale.
    (4) Deciziile prevãzute la alin. (3) se comunicã în termen de 30 de zile lucrãtoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

--------------
    Art. 109 a fost modificat de pct. 46 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    CAP. III
    Dispoziţii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit*)

-------------
    Cap. III a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


    ART. 109^1*)
    Reguli privind verificarea persoanelor fizice
    (1) Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscalã prealabilã documentarã a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul fiscal, în condiţiile prezentului cod, care se aplicã în mod corespunzãtor.


    (1^1) Competenţa de exercitare a verificãrii situaţiei fiscale personale pentru Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã are competenţã în efectuarea verificãrii persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întregul teritoriu al ţãrii.

--------------
    Alin. (1^1) al art. 109^1 a fost introdus de pct. 47 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2) Prin situaţie fiscalã personalã se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de naturã patrimonialã, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de naturã sã determine starea de fapt fiscalã realã a contribuabilului pe perioada verificatã.
    (3) Verificarea prevãzutã la alin. (1) constã în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plãtitorii de venit şi, pe de altã parte, situaţia fiscalã personalã a contribuabilului.
    (4) Dacã organul fiscal constatã o diferenţã semnificativã între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plãtitorii de venit şi, pe de altã parte, situaţia fiscalã personalã, acesta continuã verificarea prevãzutã la alin. (1) prin comunicarea avizului de verificare şi stabileşte baza impozabilã ajustatã prin utilizarea metodelor indirecte prevãzute la alin. (6). Diferenţa este semnificativã dacã între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plãtitorii de venit este o diferenţã mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei.
    (5) În situaţia în care organul fiscal constatã diferenţe semnificative conform alin. (4), acesta solicitã contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decãderii, de documente justificative sau alte clarificãri relevante pentru situaţia sa fiscalã. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singurã datã, la solicitarea justificatã a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.
    (6) Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt urmãtoarele:
    a) metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constã în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusã verificãrii;
    b) metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda constã în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcãrile de disponibilitãţi bãneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor;
    c) metoda patrimoniului. Metoda constã în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determinã prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei.
    (7) Procedura de aplicare a metodelor indirecte prevãzute la alin. (6) se aprobã prin hotãrâre a Guvernului.
    (8) Obligaţia de pãstrare a secretului fiscal prevãzutã la art. 11 se aplicã funcţionarilor publici implicaţi în procedura de verificare a situaţiei fiscale personale.

-------------
    Art. 109^1 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


    ART. 109^2*)
    Locul desfãşurãrii verificãrii
    Verificarea se desfãşoarã la sediul organului fiscal sau, la cererea persoanei supuse verificãrii, la domiciliul sãu sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordã asistenţã potrivit art. 106 alin. (3) din prezentul cod.

-------------
    Art. 109^2 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


    ART. 109^3*)
    Avizul de verificare
    Avizul de verificare prevãzut la art. 109^1 alin. (4) va cuprinde:
    a) temeiul juridic al verificãrii;
    b) data de începere a verificãrii;
    c) perioada ce urmeazã a fi supusã verificãrii;
    d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificãrii. Amânarea se poate solicita o singurã datã, pentru motive justificate;
    e) solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare.

-------------
    Art. 109^3 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


    ART. 109^4*)
    Raportul de verificare şi decizia de impunere
    Rezultatul verificãrii va fi consemnat într-un raport scris în care se vor prezenta constatãrile din punct de vedere faptic şi legal. Raportul va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, dupã caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajusteazã baza impozabilã.

-------------
    Art. 109^4 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.

    TITLUL VIII
    Colectarea creanţelor fiscale

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 110
    Colectarea creanţelor fiscale
    (1) În sensul prezentului titlu, colectarea constã în exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
    (2) Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţã sau al unui titlu executoriu, dupã caz.

    (3) Titlul de creanţã este actul prin care se stabileşte şi se individualizeazã creanţa fiscalã, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptãţite, potrivit legii.



    (3) Titlul de creanţã este actul prin care se stabileşte şi se individualizeazã creanţa fiscalã, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptãţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
    a) decizia de impunere;
    b) declaraţia fiscalã;
    c) decizia referitoare la obligaţii de platã accesorii;
    d) declaraţia vamalã;
    e) decizia prin care se stabilesc şi se individualizeazã datoria vamalã, impozitele, taxele şi alte sume care se datoreazã în vamã, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
    f) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevãzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;
    g) decizia de atragere a rãspunderii solidare emisã potrivit art. 28;
    h) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotãrârii instanţei judecãtoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecãtoreascã.

--------------
    Alin. (3) al art. 110 a fost modificat de pct. 48 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 111*)
    Termenele de platã
    (1) Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevãzute de codul fiscal sau de alte legi care le reglementeazã.
    (2) Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de platã se stabileşte în funcţie de data comunicãrii acestora, astfel:
    a) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 1-15 din lunã, termenul de platã este pânã la data de 5 a lunii urmãtoare;
    b) dacã data comunicãrii este cuprinsã în intervalul 16-31 din lunã, termenul de platã este pânã la data de 20 a lunii urmãtoare.
    (3) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la platã, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de platã se stabileşte prin documentul prin care se acordã înlesnirea respectivã.
    (4) Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care nu au prevãzute termene de platã, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

    (4^1) Pentru creanţele fiscale stabilite pe baza declaraţiilor fiscale cãrora li se aplicã prevederile art. 114 alin. (2^1) şi care au termenul de platã diferit de data de 25, acesta se înlocuieşte cu data de 25 a lunii prevãzute de actul normativ care le reglementeazã.

-------------
    Alin. (4^1) al art. 111 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    (5) Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevãzute termene de platã, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului administraţiei şi internelor al ministrului finanţelor publice.
    (6) Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, dupã calcularea şi reţinerea acestora conform reglementãrilor legale în materie, se vireazã pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se efectueazã plata drepturilor salariale.

    (7) Prin derogare de la dispoziţiile legale în vigoare privind termenele de platã, impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii se plãtesc astfel:

a) trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare trimestrului, de cãtre contribuabilii persoane juridice care au statut de microîntreprindere, în condiţiile Legii nr. 346/2004  privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi de cãtre persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi independente;

    b) anual, pânã la data de 25 inclusiv a lunii ianuarie a anului urmãtor, de cãtre asociaţii, fundaţii sau alte entitãţi fãrã scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice.



(7) Prin derogare de la dispoziţiile legale în vigoare privind termenele de platã, impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii, precum şi impozitul reţinut la sursã potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 571/2003  privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se plãtesc astfel:



    a) trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare trimestrului, de cãtre contribuabilii persoane juridice plãtitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fãrã personalitate juridicã constituite între persoane fizice, precum şi de cãtre persoanele fizice care desfãşoarã activitãţi independente;



    a) trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare trimestrului, de cãtre contribuabilii persoane juridice plãtitoare de impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, asocierile fãrã personalitate juridicã constituite între persoane fizice, precum şi de cãtre persoanele fizice care au calitatea de angajator*);

-------------

Lit. a) a alin. (7) al art. 111 a fost modificatã de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008, prezenta ordonanţã de urgenţã intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. I pct. 9, care intrã în vigoare la 1 iulie 2008, şi a art. I pct. 19-21, care intrã în vigoare începând cu 1 aprilie 2008.



    b) semestrial, pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare semestrului, de cãtre asociaţii, fundaţii sau alte entitãţi fãrã scop patrimonial, cu excepţia instituţiilor publice*).

-------------

Alin. (7) al art. 111 a fost modificat de pct. 14 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (4) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 14 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008.


-------------
    Alin. (7) al art. 111 a fost abrogat de pct. 5 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


    (8) Contribuabilii prevãzuţi la alin. (7) au obligaţia sã declare impozitele şi contribuţiile aferente veniturilor din salarii pânã la termenul de platã.


-------------
    Alin. (8) al art. 111 a fost abrogat de pct. 5 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.


    (9) Sediile secundare plãtitoare de obligaţii fiscale potrivit legii îndeplinesc obligaţiile de platã şi de declarare la aceleaşi termene cu cele aplicabile în cazul persoanei în structura cãreia funcţioneazã.

-------------

Alin. (9) al art. 111 a fost introdus de pct. 15 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


-------------
    Alin. (9) al art. 111 a fost abrogat de pct. 5 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010, prevederile art. I pct. 29 şi ale art. IV se aplicã pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.
    Art. XI din ORDONANŢA nr. 30 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 627 din 2 septembrie 2011 prevede:
    "Art. XI
    (1) Pentru obligaţiile fiscale restante la 31 august 2011, penalitãţile de întârziere se anuleazã sau se reduc, astfel:
    a) penalitãţile de întârziere se anuleazã dacã obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin platã voluntarã sau compensare pânã la 31 decembrie 2011;
    b) penalitãţile de întârziere se reduc cu 50% dacã obligaţiile principale şi dobânzile aferente acestora se sting prin platã voluntarã sau compensare pânã la 30 iunie 2012.
    (2) Pentru dobânzile datorate pânã la data stingerii şi stabilite prin decizii comunicate dupã aceastã datã, condiţia se considerã îndeplinitã dacã dobânzile se sting pânã la termenul de platã prevãzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (3) În cazul prevãzut la alin. (1), se desfiinţeazã, total sau parţial, chiar dacã împotriva acestora s-au exercitat ori nu cãi de atac, actele administrative fiscale sau titlurile executorii prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale, stinse potrivit alin. (1).
    (4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplicã în mod corespunzãtor şi pentru o cotã de 50% din majorãrile de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale stinse prin platã sau compensare."


     ART. 112

    Certificatul de atestare fiscalã

    (1) Certificatul de atestare fiscalã se emite de organul fiscal competent, la solicitarea contribuabilului.

    (2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plãtitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumitã lunã de referinţã.

    (3) În primele 5 zile lucrãtoare ale lunii se emit certificate de atestare fiscalã în care se menţioneazã creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţã.

    (4) Certificatul de atestare fiscalã se emite în termen de 5 zile lucrãtoare de la data depunerii cererii de cãtre contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe o perioadã de pânã la 30 de zile de la data emiterii. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de pânã la 90 de zile de la data emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizatã, oricãrui solicitant.

    (5) În situaţia în care, în conformitate cu art. 116 alin. (3), existã cereri de compensare aflate în termenul legal de soluţionare, certificatul fiscal se elibereazã cu menţiunea "Cerere de compensare în curs de soluţionare pentru suma de...".



    ART. 112
    (1) Certificatul de atestare fiscalã se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite şi din oficiu sau la solicitarea altor autoritãţi publice, în cazurile şi în condiţiile prevãzute de reglementãrile legale în vigoare. Prevederile art. 11 se aplicã în mod corespunzãtor.
    (2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plãtitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumitã lunã de referinţã, şi neachitate pânã la data eliberãrii acestuia.
    (3) În situaţia în care se emit certificate de atestare fiscalã în primele 5 zile lucrãtoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţã şi neachitate pânã la data eliberãrii acestora.
    (4) Certificatul de atestare fiscalã se emite în termen de 5 zile lucrãtoare de la data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesatã pe o perioadã de pânã la 30 de zile de la data eliberãrii. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de pânã la 90 de zile de la data eliberãrii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizatã, oricãrui solicitant.


(4^1) Organul fiscal emitent poate înscrie în certificatul de atestare fiscalã sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul solicitant le are de încasat de la autoritãţi contractante definite potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 337/2006 . Înscrierea se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantã prin care se certificã cã sumele sunt certe, lichide şi exigibile.

--------------
    Alin. (4^1) al art. 112 a fost introdus de pct. 49 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5) În certificatul de atestare fiscalã vor fi cuprinse orice alte menţiuni cu privire la situaţia fiscalã a contribuabilului, prevãzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.

-------------
    Art. 112 a fost modificat de pct. 7 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


     ART. 113

    Certificatul de atestare fiscalã emis de autoritãţile administraţiei publice locale

    (1) Certificatul de atestare fiscalã se emite de organul fiscal competent al autoritãţii administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.

    (2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plãtitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii urmãtoare depunerii cererii, denumitã lunã de referinţã.

    (3) În certificatul de atestare fiscalã se menţioneazã creanţele fiscale exigibile, cu termene de platã expirate pânã la data de întâi a lunii urmãtoare emiterii acestuia.

    (4) Certificatul de atestare fiscalã se emite în termen de cel mult douã zile lucrãtoare de la data depunerii cererii de cãtre contribuabil şi poate fi utilizat de contribuabil pe toatã perioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscalã emis în intervalul 25 a lunii - finele lunii este valabil pe toatã perioada lunii urmãtoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizatã, oricãrui solicitant.

    (5) Pentru înstrãinarea dreptului de proprietate asupra clãdirilor, terenurilor şi a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sã prezinte certificate de atestare fiscalã prin care sã se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale locale datorate autoritãţii administraţiei publice locale pe a cãrei razã se aflã înregistrat fiscal bunul ce se înstrãineazã. Actele prin care se înstrãineazã clãdiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încãlcarea prevederilor prezentului alineat, sunt nule de drept.



(5^1) Prevederile alin. (5), precum şi ale art. 254 alin. (7), art. 259 alin. (6^1) şi art. 264 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silitã, procedurii insolvenţei şi procedurilor de lichidare.

-------------

Alin. (5^1) al art. 113 a fost introdus de pct. 16 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.



    (6) În situaţia în care, în conformitate cu art. 116 alin. (3), existã cereri de compensare aflate în termenul legal de soluţionare, certificatul fiscal se elibereazã cu menţiunea "Cerere de compensare în curs de soluţionare pentru suma de...".



    ART. 113
    Certificatul de atestare fiscalã emis de autoritãţile administraţiei publice locale
    (1) Certificatul de atestare fiscalã se emite de organul fiscal competent al autoritãţii administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului.
    (2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plãtitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii urmãtoare depunerii cererii.
    (3) Certificatul de atestare fiscalã se emite în termen de cel mult douã zile lucrãtoare de la data solicitãrii şi poate fi utilizat de contribuabil pe toatã perioada lunii în care se emite. Certificatul de atestare fiscalã emis în intervalul cuprins între data de 25 a lunii şi finele lunii este valabil pe toatã perioada lunii urmãtoare emiterii. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizatã, oricãrui solicitant.
    (4) Pentru înstrãinarea dreptului de proprietate asupra clãdirilor, terenurilor şi a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie sã prezinte certificate de atestare fiscalã prin care sã se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de platã datorate autoritãţii administraţiei publice locale în a cãrei razã se aflã înregistrat fiscal bunul ce se înstrãineazã, potrivit alin. (2), inclusiv sumele reprezentând amenzi existente în evidenţa organului fiscal. Pentru bunul care se înstrãineazã, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplicã persoanei care înstrãineazã, potrivit Codului fiscal.
    (5) Actele prin care se înstrãineazã clãdiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încãlcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.
    (6) Prevederile alin. (4) şi (5) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silitã, procedurii insolvenţei şi procedurilor de lichidare.

--------------
    Art. 113 a fost modificat de pct. 50 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    CAP. II
    Stingerea creanţelor fiscale prin platã, compensare şi restituire

    ART. 114
    Dispoziţii privind efectuarea plãţii
    (1) Plãţile cãtre organele fiscale se efectueazã prin intermediul bãncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate sã deruleze operaţiuni de platã.
    (2) Plata obligaţiilor fiscale se efectueazã de cãtre debitori, distinct pe fiecare impozit, taxã, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorãri de întârziere. Dispoziţiile art. 1093 din Codul civil se aplicã în mod corespunzãtor*).
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:
    "Art. III
    (1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.
    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."


    (2^1) Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevãzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de platã pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile datorate bugetului de stat şi a unui ordin de platã pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaţii de platã*).

-------------
    Alin. (2^1) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:
    "Art. III
    (1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.
    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."


    (2^2) Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupã caz, proporţional cu obligaţiile datorate*).

-------------
    Alin. (2^2) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:
    "Art. III
    (1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.
    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."


    (2^3) În cazul în care suma plãtitã nu acoperã obligaţiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecãrui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altã sumã reprezentând creanţã fiscalã se face mai întâi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursã şi apoi pentru celelalte obligaţii fiscale, proporţional cu obligaţiile datorate*).

-------------

Alin. (2^3) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:

    "Art. III

(1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003  privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.

    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."



    (2^3) În cazul în care suma plãtitã nu acoperã obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecãrui buget sau fond se face în urmãtoarea ordine:
    a) pentru toate impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursã;
    b) pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;
    c) pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevãzute la lit. a) şi b).

--------------
    Alin. (2^3) al art. 114 a fost modificat de pct. 51 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2^4) Metodologia de distribuire a sumelor plãtite în contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã*).

-------------
    Alin. (2^4) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:
    "Art. III
    (1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.
    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."


    (2^5) Plata obligaţiilor fiscale, altele decât cele prevãzute la alin. (2^1), se efectueazã de cãtre debitori, distinct pe fiecare impozit, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat*).

-------------
    Alin. (2^5) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:
    "Art. III
    (1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.
    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."


    (2^6) În situaţia în care plata se efectueazã de cãtre o altã persoanã decât debitorul, dispoziţiile art. 1093 din Codul civil se aplicã în mod corespunzãtor*).

-------------
    Alin. (2^6) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. III din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, prevede:
    "Art. III
    (1) Prevederile art. I pct. 17 se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2008. La aceeaşi datã se abrogã prevederile art. 114 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã.
    (2) Pentru contribuabilii care plãtesc integral şi la termenele prevãzute de lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct. 17 se aplicã pentru plata obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007."


(2^7) Prin excepţie de la alin. (2^2), în cazul în care debitorii beneficiazã de înlesniri la platã potrivit reglementãrilor legale în vigoare ori debitorii se aflã sub incidenţa Legii nr. 85/2006  privind procedura insolvenţei, cu modificãrile ulterioare, sau debitorii se aflã în executare silitã şi efectueazã plãţi dupã comunicarea somaţiei, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectueazã de cãtre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevãzute la art. 115 alin. (1) sau alin. (3) ori art. 169, dupã caz, indiferent de tipul de creanţã.

-------------

Alin. (2^7) al art. 114 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.



(2^7) Prin excepţie de la prevederile alin. (2^2), în cazul în care debitorii beneficiazã de înlesniri la platã potrivit reglementãrilor legale în vigoare ori se aflã sub incidenţa Legii nr. 85/2006  privind procedura insolvenţei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectueazã de cãtre organul fiscal competent, potrivit ordinii prevãzute la art. 115 alin. (1) sau (3), dupã caz, indiferent de tipul de creanţã.

---------------
    Alin. (2^7) al art. 114 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.

    (3) În cazul stingerii prin platã a obligaţiilor fiscale, momentul plãţii este:
    a) în cazul plãţilor în numerar, data înscrisã în documentul de platã eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
    b) în cazul plãţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisã pe mandatul poştal;
    c) în cazul plãţilor efectuate prin decontare bancarã, data la care bãncile debiteazã contul plãtitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceastã informaţie este transmisã prin mesajul electronic de platã de cãtre instituţia bancarã iniţiatoare, potrivit reglementãrilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 121, data putând fi doveditã prin extrasul de cont al contribuabilului;

    c^1) în cazul plãţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuatã tranzacţia, astfel cum este confirmatã prin procedura de autorizare a acesteia; procedura şi categoriile de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi plãtite prin intermediul cardurilor bancare se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Lit. c^1) a alin. (3) al art. 114 a fost introdusã de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    d) pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrãrii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.
    (4) Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de platã întocmite de acesta şi va considera valabilã plata de la momentul efectuãrii acesteia, în suma şi din contul debitorului înscrise în documentul de platã, cu condiţia debitãrii contului acestuia şi a creditãrii unui cont bugetar.
    (5) Prevederile alin. (4) se aplicã în mod corespunzãtor şi de cãtre celelalte autoritãţi publice care, potrivit legii, administreazã creanţe fiscale.

    (6) Cererea poate fi depusã în termen de un an de la data plãţii, sub sancţiunea decãderii.



    (6) Cererea poate fi depusã în termen de 5 ani, sub sancţiunea decãderii. Termenul începe sã curgã de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care s-a efectuat plata.

---------------
    Alin. (6) al art. 114 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.

    (7) Procedura de îndreptare a erorilor va fi aprobatã prin ordin al ministrului finanţelor publice.

    (8) Pentru plata cu cel puţin 10 zile înainte de termenul de platã stabilit conform art. 111 a tuturor obligaţiilor fiscale datorate bugetelor administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, contribuabilii beneficiazã de o bonificaţie de 5% din valoarea obligaţiilor datorate.

------------

Alin. (8) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (8) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (9) Bonificaţia prevãzutã la alin. (8) nu se aplicã în urmãtoarele cazuri:

    a) pentru obligaţiile fiscale reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursã;

    b) pentru obligaţiile fiscale reprezentând accize;

    c) contribuabililor care au obligaţii fiscale restante şi pentru care nu a fost suspendatã executarea actului prin care s-au stabilit obligaţiile fiscale, în condiţiile legii;

    d) contribuabililor care nu depun declaraţiile fiscale la termenele stabilite de lege.

------------

Alin. (9) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (9) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (10) Bonificaţiile prevãzute la alin. (8) se calculeazã lunar de contribuabil, iar plata anticipatã va fi diminuatã cu valoarea bonificaţiei. Veniturile astfel constituite se utilizeazã ca surse proprii de finanţare.

------------

Alin. (10) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (10) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (11) În cazul în care, ca urmare a inspecţiei fiscale, se constatã diferenţe ale obligaţiilor de platã ca urmare a declarãrii unor sume mai mici decât cele datorate, organul de control va obliga contribuabilul la plata diferenţelor, a bonificaţiei de 5% acordate în condiţiile alin. (8), precum şi a majorãrilor de întârziere aferente.

------------

Alin. (11) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (11) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (12) În cazul în care, ulterior declarãrii obligaţiilor de platã, contribuabilul corecteazã din proprie iniţiativã obligaţia de platã, în sensul majorãrii acesteia, este obligat la plata diferenţelor, a bonificaţiei de 5% acordate în condiţiile alin. (8), precum şi a majorãrilor de întârziere aferente.

------------

Alin. (12) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (12) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (13) Declaraţiile de impozite, taxe şi contribuţii cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reţinere la sursã pot fi corectate de cãtre contribuabili pânã la data depunerii situaţiei financiare anuale pentru anul de raportare sau pânã la data de 30 iunie a anului urmãtor celui de raportare, în cazul entitãţilor care nu au obligaţia depunerii situaţiei financiare anuale.

------------

Alin. (13) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (13) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (14) Declaraţiile de venit pot fi corectate de cãtre contribuabili pânã la data comunicãrii deciziei de impunere anualã emise pentru anul de raportare.

------------

Alin. (14) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (14) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (15) Declaraţiile anuale privind impozitul pe profit şi declaraţiile anuale informative pot fi corectate de cãtre contribuabili pânã la data de 30 iunie a anului urmãtor celui în care existã obligaţia depunerii acestor declaraţii, cu excepţiile prevãzute de reglementãrile legale în vigoare.

------------

Alin. (15) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (15) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    (16) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (8)-(15) se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

------------

Alin. (16) al art. 114 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2009. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Alin. (16) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


     ART. 115

    Ordinea stingerii datoriilor

    (1) Dacã un contribuabil datoreazã mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plãtitã nu este suficientã pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţã fiscalã principalã pe care îl stabileşte contribuabilul.

    (2) În cadrul tipului de impozit, taxã, contribuţie sau altã sumã reprezentând creanţã fiscalã, stabilit de contribuabil, stingerea se efectueazã, de drept, în urmãtoarea ordine:

    a) sumele datorate în contul ratei din luna curentã din graficul de platã a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare la platã, precum şi majorarea de întârziere datoratã în luna curentã din grafic sau suma amânatã la platã, împreunã cu majorãrile de întârziere datorate pe perioada amânãrii, în cazul în care termenul de platã se împlineşte în luna curentã, precum şi obligaţiile fiscale curente de a cãror platã depinde menţinerea valabilitãţii înlesnirii acordate;

    b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazului în care s-a început executarea silitã, când se aplicã prevederile art. 169 în mod corespunzãtor;

    c) sumele datorate în contul urmãtoarelor rate din graficul de platã a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare, pânã la concurenţa cu suma eşalonatã la platã sau pânã la concurenţa cu suma achitatã, dupã caz, precum şi suma amânatã la platã împreunã cu majorãrile de întârziere datorate pe perioada amânãrii, dupã caz;

    d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

    (3) Vechimea obligaţiilor fiscale de platã se stabileşte astfel:

    a) în funcţie de scadenţã, pentru obligaţiile fiscale principale;

    b) în funcţie de data comunicãrii, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;

    c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.

    (4) Organul fiscal competent va înştiinţa debitorul despre modul în care s-a efectuat stingerea prevãzutã la alin. (2).

    (5) Pentru creanţele fiscale administrate de autoritãţile administraţiei publice locale, orice platã fãcutã dupã comunicarea somaţiei în cadrul executãrii silite va stinge mai întâi obligaţiile fiscale cuprinse în titlul executoriu.



    ART. 115*)
    Ordinea stingerii datoriilor
    (1) Dacã un contribuabil datoreazã mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plãtitã nu este suficientã pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţã fiscalã principalã pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuitã, potrivit prevederilor art. 114, de cãtre organul fiscal competent, dupã caz, stingerea efectuându-se, de drept, în urmãtoarea ordine:


    a) sumele datorate în contul ratei din luna curentã din graficul de platã a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare la platã, precum şi majorarea de întârziere datoratã în luna curentã din grafic sau suma amânatã la platã, împreunã cu majorãrile de întârziere datorate pe perioada amânãrii, în cazul în care termenul de platã se împlineşte în luna curentã, precum şi obligaţiile fiscale curente de a cãror platã depinde menţinerea valabilitãţii înlesnirii acordate*);



    a) sumele datorate în contul ratei din luna curentã din graficul de platã a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat o eşalonare la platã, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, dupã caz, datoratã în luna curentã din grafic sau suma amânatã la platã, împreunã cu dobânda sau majorarea de întârziere, dupã caz, datoratã pe perioada amânãrii, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentã, precum şi obligaţiile fiscale curente de a cãror platã depinde menţinerea valabilitãţii înlesnirii acordate;

-----------
    Litera a) a alin. (1) al art. 115 a fost modificatã de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazului în care s-a început executarea silitã, când se aplicã prevederile art. 169 în mod corespunzãtor;



    b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazului în care s-a început executarea silitã, când se aplicã prevederile art. 169 în mod corespunzãtor. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în platã se aplicã prevederile art. 175 alin. (4^1).

-------------

Lit. b) a alin. (1) al art. 115 a fost modificatã de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.



    b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în platã, se aplicã prevederile art. 175 alin. (4^1);

-------------

Litera b) a alin. (1) al art. 115 a fost modificatã de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.



    b) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în platã, se aplicã prevederile art. 175 alin. (4^1);

--------------
    Litera b) a alin. (1) al art. 115 a fost modificatã de pct. 52 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    c) sumele datorate în contul urmãtoarelor rate din graficul de platã a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonare, pânã la concurenţa cu suma eşalonatã la platã sau pânã la concurenţa cu suma achitatã, dupã caz, precum şi suma amânatã la platã împreunã cu majorãrile de întârziere datorate pe perioada amânãrii, dupã caz;



    c) sumele datorate în contul urmãtoarelor rate din graficul de platã a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonarea, pânã la concurenţa cu suma eşalonatã la platã sau pânã la concurenţa cu suma achitatã, dupã caz, precum şi suma amânatã la platã împreunã cu dobânda sau majorarea de întârziere datoratã pe perioada amânãrii, dupã caz;

-----------
    Litera c) a alin. (1) al art. 115 a fost modificatã de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
    (2) Vechimea obligaţiilor fiscale de platã se stabileşte astfel:
    a) în funcţie de scadenţã, pentru obligaţiile fiscale principale;
    b) în funcţie de data comunicãrii, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;
    c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.


(3) Pentru debitorii care se aflã sub incidenţa Legii nr. 85/2006  privind procedura insolvenţei, cu modificãrile ulterioare, ordinea de stingere este urmãtoarea:

    a) obligaţii fiscale cu termene de platã dupã data confirmãrii planului de reorganizare, în ordinea vechimii;

    b) sume datorate în contul ratelor din programele de plãţi a obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciarã confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizãrii, dacã în plan s-au prevãzut calcularea şi plata acestora;

    c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de platã între data deschiderii procedurii insolvenţei, pânã la data confirmãrii planului de reorganizare, în ordinea vechimii, pânã la stingerea integralã a acestora, altele decât cele prevãzute la lit. b).



(3) Pentru debitorii care se aflã sub incidenţa Legii nr. 85/2006  privind procedura insolvenţei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ordinea de stingere este urmãtoarea:
    a) obligaţii fiscale cu termene de platã dupã data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevãzute în planul de reorganizare confirmat;
    b) sume datorate în contul ratelor din programele de plãţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciarã confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizãrii, dacã în plan s-au prevãzut calcularea şi plata acestora;
    c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de platã anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, pânã la stingerea integralã a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment;
    d) alte obligaţii fiscale în afara celor prevãzute la lit. a)-c).

-------------
    Alin. (3) al art. 115 a fost modificat de pct. 8 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


    (4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuatã stingerea datoriilor prevãzutã la alin. (1), pânã la urmãtorul termen de platã a obligaţiilor fiscale.



    (4) Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuatã stingerea datoriilor prevãzutã la alin. (1), cu cel puţin 5 zile înainte de urmãtorul termen de platã a obligaţiilor fiscale.

-------------
    Alin. (4) al art. 115 a fost modificat de pct. 8 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


    (5) Pentru creanţele fiscale administrate de autoritãţile administraţiei publice locale, orice platã fãcutã dupã comunicarea somaţiei în cadrul executãrii silite va stinge mai întâi obligaţiile fiscale cuprinse în titlul executoriu.

-------------

Art. 115 a fost modificat de pct. 18 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


-------------
    Alin. (5) al art. 115 a fost abrogat de pct. 9 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 şi 37 se aplicã şi procedurilor în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


     ART. 116**)

    Compensarea

    (1) Prin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, pânã la concurenţa celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacã legea nu prevede altfel.

    (2) Creanţele fiscale administrate de unitãţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, pânã la concurenţa celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacã legea nu prevede altfel.

    (3) Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupã caz. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

    (4) Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constatã existenţa unor creanţe reciproce, cu excepţia sumelor negative din deconturile de taxã pe valoarea adãugatã fãrã opţiune de rambursare.

    (5) Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rãmasã sã fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în urmãtoarea ordine:

    a) bugetul de stat;

    b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;

    c) bugetul asigurãrilor sociale de stat;

    d) bugetul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate;

    e) bugetul asigurãrilor pentru şomaj;

    f) fonduri comunitare, cum ar fi PHARE, ISPA, fonduri structurale şi fond de coeziune.



    (5) În cazul compensãrilor efectuate de organul fiscal conform alin. (4), creanţele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rãmasã sã fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional*).

-------------

Alin. (5) al art. 116 a fost modificat de pct. 19 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 şi 37 se aplicã şi procedurilor în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


    (6) Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseazã cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi naturã, în condiţiile art. 115. Eventualele diferenţe rãmase vor fi compensate cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, în ordinea prevãzutã la alin. (5). Procedura de compensare va fi stabilitã prin ordin al ministrului finanţelor publice.

    (7) Pentru celelalte creanţe fiscale, ordinea prevãzutã la alin. (5) se aplicã de fiecare autoritate competentã pentru creanţele fiscale pe care le administreazã.

    (8) Dispoziţiile alin. (5) nu se aplicã în cazul creanţelor bugetelor locale.

    (9) Organul competent va înştiinţa în scris debitorul despre mãsura compensãrii luate potrivit alin. (3), în termen de 7 zile de la data efectuãrii operaţiunii.



    ART. 116*)
    Compensarea
    (1) Prin compensare se sting creanţele statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de platã de la buget, pânã la concurenţa celei mai mici sume, când ambele pãrţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe sã fie administrate de aceeaşi autoritate publicã.
    (2) Creanţele fiscale ale debitorului se compenseazã cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rãmasã sã fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevãzute la alin. (1).
    (3) Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseazã cu creanţele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi naturã. Eventualele diferenţe rãmase se compenseazã cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, în ordinea prevãzutã la alin. (2).
    (4) Dacã legea nu prevede altfel, compensarea opereazã de drept la data la care creanţele existã deodatã, fiind deopotrivã certe, lichide şi exigibile.
    (5) În sensul prezentului articol, creanţele sunt exigibile:
    a) la data scadenţei, potrivit art. 111;
    b) la termenul prevãzut de lege pentru depunerea decontului cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisã de organul fiscal potrivit legii;


    c) la data comunicãrii, potrivit legii, a unei decizii de soluţionare a cererii de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adãugatã, dupã caz;



    c) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisã de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adãugatã, dupã caz, depuse potrivit Codului fiscal;

--------------
    Litera c) a alin. (5) al art. 116 a fost modificatã de pct. 53 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    d) la data comunicãrii deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
    e) la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil;
    f) la data comunicãrii actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de platã de la buget;
    g) la data primirii, în condiţiile legii, de cãtre organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executãrii silite;


    h) la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisã de organul fiscal potrivit legii, pentru sumele de restituit conform art. 117.

--------------
    Litera h) a alin. (5) al art. 116 a fost introdusã de pct. 54 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5^1) Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificatã potrivit prevederilor art. 30 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificãrii cesiunii.

--------------
    Alin. (5^1) al art. 116 a fost introdus de pct. 55 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (6) Compensarea se constatã de cãtre organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
    (7) Organul fiscal competent comunicã debitorului decizia cu privire la efectuarea compensãrii, în termen de 7 zile de la data efectuãrii operaţiunii.

--------------
    Art. 116 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010 prevede:
    "Art. II
    (1) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplicã creanţelor care îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) dupã data de 1 noiembrie 2010.
    (2) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplicã creanţelor care la data de 1 noiembrie 2010 nu au fost stinse, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
    a) o creanţã îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010, iar a doua creanţã îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) dupã data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea opereazã cu data la care a doua creanţã îndeplineşte condiţiile de exigibilitate;
    b) ambele creanţe îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea opereazã cu data de 1 noiembrie 2010.
    (3) Executarea silitã se suspendã de drept şi în cazul în care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã existã o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscalã datoratã de debitor. În acest caz executarea silitã se suspendã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."

    ART. 117
    Restituiri de sume
    (1) Se restituie, la cerere, debitorului urmãtoarele sume:
    a) cele plãtite fãrã existenţa unui titlu de creanţã;
    b) cele plãtite în plus faţã de obligaţia fiscalã;
    c) cele plãtite ca urmare a unei erori de calcul;
    d) cele plãtite ca urmare a aplicãrii eronate a prevederilor legale;
    e) cele de rambursat de la bugetul de stat;
    f) cele stabilite prin hotãrâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
    g) cele rãmase dupã efectuarea distribuirii prevãzute la art. 170;
    h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, dupã caz, în temeiul hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune desfiinţarea executãrii silite.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anualã a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de impunere.
    (3) Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rãmâne în evidenţa fiscalã spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulatã a acestora depãşeşte limita menţionatã.
    (4) Prin excepţie de la alin. (3), diferenţele mai mici de 5 lei se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.
    (5) În cazul restituirii sumelor în valutã confiscate, aceasta se realizeazã conform legii, în lei la cursul de referinţã al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţionalã a României, de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti prin care se dispune restituirea.
    (6) Dacã debitorul înregistreazã obligaţii fiscale restante, sumele prevãzute la alin. (1) şi (2) se vor restitui numai dupã efectuarea compensãrii potrivit prezentului cod.
    (7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai micã decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pânã la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
    (8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pânã la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultatã restituindu-se debitorului.
    (9) Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevãzute la art. 124, se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.
    ART. 118
    Obligaţia bãncilor supuse regimului de supraveghere specialã sau de administrare specialã
    Bãncile supuse regimului de supraveghere specialã sau de administrare specialã şi care efectueazã plãţile dispuse în limita încasãrilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligaţii fiscale cuprinse în ordinele de platã emise de debitori şi/sau creanţe fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi transmisã de organele fiscale.

    CAP. III

    Majorãri de întârziere*1)

-------

*1) În conformitate cu dispoziţiile art. IV alin. (2) din Legea nr. 210/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003  privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2005, noţiunile de "dobânzi şi/sau penalitãţi de întârziere" se înlocuiesc cu noţiunea de "majorãri de întârziere".



    Dobânzi, penalitãţi de întârziere sau majorãri de întârziere

-----------
    Denumirea Cap. III din Titlul VIII a fost modificatã de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


     ART. 119

    Dispoziţii generale privind majorãri de întârziere

    (1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţã de cãtre debitor a obligaţiilor de platã, se datoreazã dupã acest termen majorãri de întârziere.

    (2) Nu se datoreazã majorãri de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silitã, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt gãsite la locul faptei.

    (3) Majorãrile de întârziere se fac venit la bugetul cãruia îi aparţine creanţa principalã.

    (4) Majorãrile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 142 alin. (6).



    ART. 119
    Dispoziţii generale privind dobânzi şi penalitãţi de întârziere
    (1) Pentru neachitarea la termenul de scadenţã de cãtre debitor a obligaţiilor de platã, se datoreazã dupã acest termen dobânzi şi penalitãţi de întârziere.
    (2) Nu se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silitã, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt gãsite la locul faptei.
    (3) Dobânzile şi penalitãţile de întârziere se fac venit la bugetul cãruia îi aparţine creanţa principalã.
    (4) Dobânzile şi penalitãţile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 142 alin. (6).

-----------
    Art. 119 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


     ART. 120

    Majorãri de întârziere

    (1) Majorãrile de întârziere se calculeazã pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmãtoare termenului de scadenţã şi pânã la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

    (2) Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorãrile de întârziere se datoreazã începând cu ziua imediat urmãtoare scadenţei creanţei fiscale pentru care sa stabilit diferenţa şi pânã la data stingerii acesteia inclusiv.

    (3) În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datoreazã majorãri de întârziere pentru suma datoratã dupã corectare ori modificare, începând cu ziua imediat urmãtoare scadenţei şi pânã la data stingerii acesteia inclusiv.

    (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datoreazã majorãri de întârziere dupã cum urmeazã:

    a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silitã, pânã la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plãţii preţului în rate, majorãrile de întârziere se calculeazã pânã la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rãmasã de platã, majorãrile de întârziere sunt datorate de cãtre cumpãrãtor;

    b) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de cãtre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmãribile, pânã la data trecerii în evidenţa separatã, potrivit art. 176.

    (5) Modul de calcul al majorãrilor de întârziere aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plãtit la data de 25 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.

    (6) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de platã, reprezentând impozitul pe venitul global, se datoreazã majorãri de întârziere dupã cum urmeazã:

    a) pentru anul fiscal de impunere majorãrile de întârziere pentru plãţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plãţi anticipate se calculeazã pânã la data plãţii debitului sau, dupã caz, pânã la data de 31 decembrie;

    b) majorãrile de întârziere pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeazã începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor pânã la data stingerii acestora, inclusiv;

    c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anualã este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plãţi anticipate, majorãrile de întârziere se recalculeazã, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anualã, urmând a se face regularizarea majorãrilor de întârziere în mod corespunzãtor.

    (7) Nivelul majorãrii de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.



    ART. 120
    Dobânzi
    (1) Dobânzile se calculeazã pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat urmãtoare termenului de scadenţã şi pânã la data stingerii sumei datorate inclusiv.
    (2) Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datoreazã începând cu ziua imediat urmãtoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi pânã la data stingerii acesteia inclusiv.
    (3) În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datoreazã dobânzi pentru suma datoratã dupã corectare ori modificare, începând cu ziua imediat urmãtoare scadenţei şi pânã la data stingerii acesteia inclusiv.
    (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datoreazã dobânzi dupã cum urmeazã:
    a) pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silitã, pânã la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plãţii preţului în rate, dobânzile se calculeazã pânã la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rãmasã de platã, dobânzile sunt datorate de cãtre cumpãrãtor;
    b) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de cãtre debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmãribile, pânã la data trecerii în evidenţa separatã, potrivit prevederilor art. 176.
    (5) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plãtit la data de 25 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.
    (6) Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de platã, reprezentând impozitul pe venit, se datoreazã dobânzi dupã cum urmeazã:
    a) pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plãţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plãţi anticipate se calculeazã pânã la data plãţii debitului sau, dupã caz, pânã la data de 31 decembrie;
    b) dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculeazã începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor pânã la data stingerii acestora inclusiv;
    c) în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anualã este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plãţi anticipate, dobânzile se recalculeazã, începând cu data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anualã, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzãtor.


    (7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.



    (7) Nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

-----------

Alin. (7) al art. 120 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010. Pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010 a fost abrogat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011.



    (7) Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere şi poate fi modificat prin legile bugetare anuale.

-----------
    Alin. (7) al art. 120 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 46 din 4 aprilie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 245 din 7 aprilie 2011, care modificã pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
-----------
    Art. 120 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    ART. 120^1
    Penalitãţi de întârziere
    (1) Plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţioneazã cu o penalitate de întârziere datoratã pentru neachitarea la scadenţã a obligaţiilor fiscale principale.
    (2) Nivelul penalitãţii de întârziere se stabileşte astfel:
    a) dacã stingerea se realizeazã în primele 30 de zile de la scadenţã, nu se datoreazã şi nu se calculeazã penalitãţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale principale stinse;
    b) dacã stingerea se realizeazã în urmãtoarele 60 de zile, nivelul penalitãţii de întârziere este de 5% din obligaţiile fiscale principale stinse;
    c) dupã împlinirea termenului prevãzut la lit. b), nivelul penalitãţii de întârziere este de 15% din obligaţiile fiscale principale rãmase nestinse.
    (3) Penalitatea de întârziere nu înlãturã obligaţia de platã a dobânzilor.

-----------
    Art. 120^1 a fost introdus de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


     ART. 121

    Majorãri de întârziere în cazul plãţilor efectuate prin decontare bancarã

    (1) Nedecontarea de cãtre unitãţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat, în termen de 3 zile lucrãtoare de la data debitãrii contului plãtitorului, nu îl exonereazã pe plãtitor de obligaţia de platã a sumelor respective şi atrage pentru acesta majorãri de întârziere la nivelul celor prevãzute la art. 120, dupã termenul de 3 zile.

    (2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unitãţile bancare, precum şi a majorãrilor de întârziere prevãzute la alin. (1), plãtitorul se poate îndrepta împotriva unitãţii bancare respective.



    ART. 121
    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cazul plãţilor efectuate prin decontare bancarã
    (1) Nedecontarea de cãtre unitãţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrãtoare de la data debitãrii contului plãtitorului nu îl exonereazã pe plãtitor de obligaţia de platã a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalitãţi de întârziere la nivelul celor prevãzute la art. 120 şi 120^1, dupã termenul de 3 zile.
    (2) Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unitãţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere prevãzute la alin. (1), plãtitorul se poate îndrepta împotriva unitãţii bancare respective.

-----------
    Art. 121 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


     ART. 122

    Majorãri de întârziere în cazul compensãrii şi în cazul deschiderii procedurii de reorganizare judiciarã



    Majorãri de întârziere în cazul compensãrii

-------------

Titlul art. 122 a fost modificat de pct. 20 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.



    (1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, majorãrile de întârziere se datoreazã pânã la data stingerii inclusiv, astfel:

    a) pentru compensãrile la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

    b) pentru compensãrile din oficiu, data stingerii este data înregistrãrii operaţiei de compensare de cãtre unitatea de trezorerie teritorialã, conform notei de compensare întocmite de cãtre organul competent;

    c) pentru compensãrile efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.

    (2) În cazul în care în urma exercitãrii controlului sau analizãrii cererii de compensare s-a stabilit cã suma ce urmeazã a se compensa este mai micã decât suma cuprinsã în cererea de compensare, majorãrile de întârziere se recalculeazã pentru diferenţa rãmasã de la data înregistrãrii cererii de compensare.

    (3) Pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevãzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueazã compensarea prevãzutã în actul normativ care o reglementeazã sau în normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.



     ART. 122

    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cazul compensãrii

    (1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalitãţile de întârziere se datoreazã pânã la data stingerii inclusiv, astfel:

    a) pentru compensãrile la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

    b) pentru compensãrile din oficiu, data stingerii este data înregistrãrii operaţiei de compensare de cãtre unitatea de trezorerie teritorialã, conform notei de compensare întocmite de cãtre organul competent;

    c) pentru compensãrile efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.

    (2) În cazul în care în urma exercitãrii controlului sau analizãrii cererii de compensare s-a stabilit cã suma ce urmeazã a se compensa este mai micã decât suma cuprinsã în cererea de compensare, dobânzile şi penalitãţile de întârziere se recalculeazã.

    (3) Pentru obligaţiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevãzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectueazã compensarea prevãzutã în actul normativ care o reglementeazã sau în normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.

-----------

Art. 122 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.



    ART. 122*)
    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cazul compensãrii
    În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalitãţile de întârziere sau majorãrile de întârziere, dupã caz, se calculeazã pânã la data prevãzutã la art. 116 alin. (4).

-----------
    Art. 122 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010 prevede:
    "Art. II
    (1) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplicã creanţelor care îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) dupã data de 1 noiembrie 2010.
    (2) Prevederile art. I pct. 1 şi 3 se aplicã creanţelor care la data de 1 noiembrie 2010 nu au fost stinse, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
    a) o creanţã îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010, iar a doua creanţã îndeplineşte condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) dupã data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea opereazã cu data la care a doua creanţã îndeplineşte condiţiile de exigibilitate;
    b) ambele creanţe îndeplinesc condiţiile de exigibilitate prevãzute la art. 116 alin. (4) la data de 1 noiembrie 2010. În acest caz compensarea opereazã cu data de 1 noiembrie 2010.
    (3) Executarea silitã se suspendã de drept şi în cazul în care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã existã o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscalã datoratã de debitor. În acest caz executarea silitã se suspendã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."


     ART. 122^1

    Majorãri de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenţei

    Pentru creanţele fiscale nãscute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datoreazã şi nu se calculeazã majorãri de întârziere dupã data deschiderii procedurii insolvenţei.

-------------

Art. 122^1 a fost introdus de pct. 21 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.



     ART. 122^1

    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenţei

    Pentru creanţele fiscale nãscute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei nu se datoreazã şi nu se calculeazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere dupã data deschiderii procedurii insolvenţei.

-----------

Art. 122^1 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.



    ART. 122^1
    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cazul deschiderii procedurii insolvenţei
    În cazul contribuabililor cãrora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale nãscute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere potrivit legii care reglementeazã aceastã procedurã.

--------------
    Art. 122^1 a fost modificat de pct. 56 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 122^2

    Majorãri de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotãrâre de dizolvare

    (1) Pentru creanţele fiscale nãscute anterior sau ulterior datei înregistrãrii hotãrârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu aceastã datã nu se mai datoreazã şi nu se calculeazã majorãri de întârziere.

    (2) În cazul în care prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrãrii dizolvãrii, se calculeazã majorãri de întârziere între data înregistrãrii la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rãmânerii irevocabile a hotãrârii de desfiinţare.

-------------

Art. 122^2 a fost introdus de pct. 10 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.



    ART. 122^2
    Dobânzi şi penalitãţi de întârziere în cazul contribuabililor pentru care s-a pronunţat o hotãrâre de dizolvare
    (1) Pentru creanţele fiscale nãscute anterior sau ulterior datei înregistrãrii hotãrârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu aceastã datã nu se mai datoreazã şi nu se calculeazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere.
    (2) În cazul în care prin hotãrâre judecãtoreascã irevocabilã a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrãrii dizolvãrii, se calculeazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere între data înregistrãrii la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rãmânerii irevocabile a hotãrârii de desfiinţare.

-----------
    Art. 122^2 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


     ART. 123

    Majorãri de întârziere în cazul înlesnirilor la platã

    Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datoreazã majorãri de întârziere.



    ART. 123
    Dobânzi în cazul înlesnirilor la platã
    Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datoreazã dobânzi pentru obligaţiile fiscale ce fac obiectul înlesnirii la platã, cu excepţia celor prevãzute la art. 119 alin. (2).

-----------
    Art. 123 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    ART. 124
    Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget

    (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândã din ziua urmãtoare expirãrii termenului prevãzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 231^1), dupã caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabililor.

--------

*1) Prin Legea nr. 158/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003  privind Codul de procedurã fiscalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006, dupã art. 68 a fost introdus art. 681 - Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor, care a preluat, în esenţã, dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) de la art. 199.

    Având în vedere cã, în prezent, termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor este prevãzut la art. 70, trimiterea de la art. 124 alin. (1) se considerã fãcutã la art. 70.



    (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândã din ziua urmãtoare expirãrii termenului prevãzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupã caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

-------------

Alin. (1) al art. 124 a fost modificat de pct. 22 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.



    (1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândã din ziua urmãtoare expirãrii termenului prevãzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupã caz, pânã la data stingerii prin oricare dintre modalitãţile prevãzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

--------------
    Alin. (1) al art. 124 a fost modificat de pct. 57 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2) Dobânda datoratã este la nivelul majorãrii de întârziere prevãzute de prezentul cod şi se suportã din acelaşi buget din care se restituie ori se ramburseazã, dupã caz, sumele solicitate de plãtitori.



    (2) Nivelul dobânzii este cel prevãzut la art. 120 alin. (7) şi se suportã din acelaşi buget din care se restituie ori se ramburseazã, dupã caz, sumele solicitate de plãtitori.

-----------
    Alin. (2) al art. 124 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    ART. 124^1
    Majorãri de întârziere în cazul creanţelor datorate bugetelor locale
    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenţã de cãtre debitor a obligaţiilor de platã datorate bugetelor locale, se datoreazã dupã acest termen majorãri de întârziere.
    (2) Nivelul majorãrii de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculatã pentru fiecare lunã sau fracţiune de lunã, începând cu ziua imediat urmãtoare termenului de scadenţã şi pânã la data stingerii sumei datorate inclusiv.
    (3) Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
    (4) Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datoreazã dobândã. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevãzute la alin. (2).

-----------
    Art. 124^1 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    CAP. IV
    Înlesniri la platã

    ART. 125
    Înlesniri la plata obligaţiilor fiscale
    (1) La cererea temeinic justificatã a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii executãrii silite, cât şi în timpul efectuãrii acesteia, înlesniri la platã, în condiţiile legii.
    (2) La cererea temeinic justificatã a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritãţile administraţiei publice locale care administreazã aceste bugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administreazã, urmãtoarele înlesniri la platã:
    a) eşalonãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
    b) amânãri la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
    c) eşalonãri la plata majorãrilor de întârziere de orice fel, cu excepţia majorãrilor de întârziere datorate pe perioada de eşalonare;
    d) amânãri şi/sau scutiri ori amânãri şi/sau reduceri de majorãri de întârziere, cu excepţia majorãrilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;
    e) scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.
    (3) Procedura de acordare a înlesnirilor la platã pentru creanţele bugetare locale se stabileşte prin acte normative speciale.
    (4) Pentru acordarea înlesnirilor la platã creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanţii.
    (5) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate dupã data de 1 iulie 2003 de cãtre persoanele fizice, garanţia este:
    a) o sumã egalã cu douã rate medii din eşalonare, reprezentând obligaţii bugetare locale eşalonate şi majorãri de întârziere calculate, în cazul eşalonãrilor la platã;
    b) o sumã rezultatã din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi majorãrile de întârziere calculate şi numãrul de luni aprobate pentru amânare la platã, în cazul amânãrilor la platã.
    (6) Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate dupã data de 1 iulie 2003 de cãtre persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentru care sa acordat înlesnirea.

    CAP. V
    Constituirea de garanţii

    ART. 126
    Constituirea de garanţii
    Organul fiscal solicitã constituirea unei garanţii pentru:
    a) suspendarea executãrii silite în condiţiile art. 148 alin. (7);
    b) ridicarea mãsurilor asigurãtorii;
    c) asumarea obligaţiei de platã de cãtre altã persoanã prin angajament de platã, în condiţiile art. 25 alin. (2) lit. d);
    d) în alte cazuri prevãzute de lege.
    ART. 127
    Tipuri de garanţii
    Garanţiile pentru luarea mãsurilor prevãzute la art. 126 se pot constitui, în condiţiile legii, prin:
    a) consemnarea de mijloace bãneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
    b) scrisoare de garanţie bancarã;
    c) ipotecã asupra unor bunuri imobile din ţarã;
    d) gaj asupra unor bunuri mobile;
    e) fidejusiune.

     ART. 128

    Valorificarea garanţiilor

    Organul competent, în condiţiile legii, se îndestuleazã din garanţiile depuse, dacã nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost solicitate.



    ART. 128
    Valorificarea garanţiilor
    (1) Organul fiscal competent se îndestuleazã din garanţiile depuse dacã nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
    (2) În cazul garanţiilor prevãzute la art. 127 lit. a) şi b), organul fiscal va dispune instituţiei de credit ori unitãţii de trezorerie a statului, dupã caz, virarea sumei de bani în conturile de venituri bugetare corespunzãtoare.
    (3) Valorificarea garanţiilor prevãzute la art. 127 lit. c)-e) se realizeazã prin modalitãţile şi procedurile prevãzute de dispoziţiile art. 159 alin. (2)-(7) şi ale art. 160-171, care se aplicã în mod corespunzãtor.

--------------
    Art. 128 a fost modificat de pct. 58 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    CAP. VI
    Mãsuri asigurãtorii

    ART. 129
    Poprirea şi sechestrul asigurãtoriu
    (1) Mãsurile asigurãtorii prevãzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativã, de organele fiscale competente.
    (2) Se dispun mãsuri asigurãtorii sub forma popririi asigurãtorii şi sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când existã pericolul ca acesta sã se sustragã, sã îşi ascundã ori sã îşi risipeascã patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
    (3) Aceste mãsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţã, inclusiv în cazul efectuãrii de controale sau al antrenãrii rãspunderii solidare. Mãsurile asigurãtorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecãtoreşti ori de alte organe competente, dacã nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rãmân valabile pe toatã perioada executãrii silite, fãrã îndeplinirea altor formalitãţi. Odatã cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţã, în cazul neplãţii, mãsurile asigurãtorii se transformã în mãsuri executorii.
    (4) Mãsurile asigurãtorii se dispun prin decizie emisã de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului cã prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, dupã caz, mãsurile asigurãtorii vor fi ridicate.
    (5) Decizia de instituire a mãsurilor asigurãtorii trebuie motivatã şi semnatã de cãtre conducãtorul organului fiscal competent.
    (6) Mãsurile asigurãtorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecãtoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silitã, care se aplicã în mod corespunzãtor.

    (7) Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurãtoriu pot fi valorificate, cu acordul organului de executare, de cãtre debitor, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare.



    (7) Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurãtoriu pot fi valorificate:
    a) de cãtre debitor cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare;
    b) prin vânzare în regim de urgenţã în condiţiile art. 159 alin. (4).

-------------
    Alin. (7) al art. 129 a fost modificat de pct. 4 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.

    (8) În cazul înfiinţãrii sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunicã pentru înscriere Biroului de carte funciarã.
    (9) Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, dupã înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevãzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolutã.
    (10) Dacã valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperã integral creanţa fiscalã a bugetului general consolidat, mãsurile asigurãtorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de cãtre debitor în proprietate comunã cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinutã de acesta.
    (11) Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire mãsurile asigurãtorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172.
    ART. 130
    Ridicarea mãsurilor asigurãtorii
    Mãsurile asigurãtorii instituite potrivit art. 129 se ridicã, prin decizie motivatã, de cãtre creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevãzute la art. 127, dupã caz.

    CAP. VII
    Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã şi a dreptului de a cere compensarea sau restituirea

    ART. 131
    Începerea termenului de prescripţie
    (1) Dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naştere acest drept.
    (2) Termenul de prescripţie prevãzut la alin. (1) se aplicã şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.
    ART. 132
    Suspendarea termenului de prescripţie
    Termenul de prescripţie prevãzut la art. 131 se suspendã:
    a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
    b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executãrii este prevãzutã de lege ori a fost dispusã de instanţa judecãtoreascã sau de alt organ competent, potrivit legii;
    c) pe perioada valabilitãţii înlesnirii acordate potrivit legii;
    d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silitã;
    e) în alte cazuri prevãzute de lege.
    ART. 133
    Întreruperea termenului de prescripţie
    Termenul de prescripţie prevãzut la art. 131 se întrerupe:
    a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
    b) pe data îndeplinirii de cãtre debitor, înainte de începerea executãrii silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de platã a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;
    c) pe data îndeplinirii, în cursul executãrii silite, a unui act de executare silitã;
    d) în alte cazuri prevãzute de lege.
    ART. 134
    Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie
    (1) Dacã organul de executare constatã împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea mãsurilor de realizare şi la scãderea acestora din evidenţa analiticã pe plãtitori.
    (2) Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, dupã împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
    ART. 135
    Prescripţia dreptului de a cere compensarea sau restituirea
    Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.

    CAP. VIII
    Stingerea creanţelor fiscale prin executare silitã

    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale

    ART. 136
    Organele de executare silitã

    (1) În cazul în care debitorul nu îşi plãteşte de bunãvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silitã, potrivit prezentului cod.



    (1) În cazul în care debitorul nu îşi plãteşte de bunãvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedeazã la acţiuni de executare silitã, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care existã o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscalã datoratã de debitor.

-----------
    Alin. (1) al art. 136 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.

    (2) Organele fiscale care administreazã creanţe fiscale sunt abilitate sã ducã la îndeplinire mãsurile asigurãtorii şi sã efectueze procedura de executare silitã.
    (3) Creanţele bugetare care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã şi se utilizeazã de instituţiile publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se încaseazã, se administreazã, se contabilizeazã şi se utilizeazã de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se executã prin organe proprii, acestea fiind abilitate sã ducã la îndeplinire mãsurile asigurãtorii şi sã efectueze procedura de executare silitã, potrivit prevederilor prezentului cod.
    (4) Organele prevãzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silitã.

    (4^1) Organele de executare prevãzute la alin. (4) sunt competente şi pentru executarea silitã a creanţelor prevãzute la art. 141 alin. (1^2).

--------------
    Alin. (4^1) al art. 136 a fost introdus de pct. 59 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (5) Pentru efectuarea procedurii de executare silitã este competent organul de executare în a cãrui razã teritorialã se gãsesc bunurile urmãribile, coordonarea întregii executãri revenind organului de executare în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupã caz. În cazul în care executarea silitã se face prin poprire, aplicarea mãsurii de executare silitã se face de cãtre organul de executare coordonator.

    (5^1) Coordonarea executãrii silite în cazul în care s-a dispus atragerea rãspunderii solidare cu debitorul aflat în stare de insolvabilitate, în condiţiile art. 27, ori în cazul prevãzut la art. 25 alin. (2) lit. e) revine organului de executare în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), dupã caz.

--------------
    Alin. (5^1) al art. 136 a fost introdus de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


(5^2) Coordonarea executãrii silite în cazul în care s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit dispoziţiilor cap. IV din Legea nr. 85/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, revine organului de executare în a cãrui razã teritorialã îşi are/şi-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), dupã caz.

--------------
    Alin. (5^2) al art. 136 a fost introdus de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (5^3) Organul de executare coordonator în cazul prevãzut la art. 164 alin. (2) este cel în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal sau îşi desfãşoarã activitatea debitorul ale cãrui bunuri au fost adjudecate.

--------------
    Alin. (5^3) al art. 136 a fost introdus de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (6) În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea rãspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silitã se efectueazã de organul de executare în condiţiile prezentului cod.
    (7) Atunci când se constatã cã existã pericolul evident de înstrãinare, substituire sau de sustragere de la executare silitã a bunurilor şi veniturilor urmãribile ale debitorului, organul de executare în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silitã a acestora, indiferent de locul în care se gãsesc bunurile.
    (8) Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevãzute la alin. (5), comunicându-le titlul executoriu în copie certificatã, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmãribile.
    (9) În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornitã executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se executã în condiţiile prevãzute de alte dispoziţii legale, executarea silitã se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de cãtre organele de executare prevãzute de acesta.
    (10) Când se constatã cã domiciliul fiscal al debitorului se aflã în raza teritorialã a altui organ de executare, titlul executoriu împreunã cu dosarul executãrii vor fi trimise acestuia, înştiinţându-se, dacã este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.

    ART. 136^1
    Reguli speciale privind executarea silitã a creanţelor datorate bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale sau, dupã caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor
    (1) Autoritãţile administraţiei publice locale sunt obligate sã colaboreze şi sã efectueze procedura de executare silitã a creanţelor fiscale datorate bugetelor locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale sau, dupã caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
    (2) În situaţia în care debitorul datoreazã impozite, taxe sau alte venituri la bugetul local şi nu are bunuri urmãribile pe raza teritorialã a respectivei unitãţi administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unitãţii administrativ-teritoriale a municipiului, competenţa pentru efectuarea procedurii de executare silitã revine organului fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã bunurile urmãribile.
    (3) Organul fiscal din cadrul autoritãţii administraţiei publice locale care administreazã creanţele fiscale prevãzute la alin. (2), denumit în prezentul articol autoritate solicitantã, solicitã, în scris, organului fiscal din cadrul autoritãţii administraţiei publice locale în a cãrui razã teritorialã se aflã situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitatã, efectuarea procedurii de executare silitã.
    (4) Cererea conţine, în mod obligatoriu, urmãtoarele informaţii:
    a) datele de identificare a debitorului;
    b) valoarea creanţei de recuperat;
    c) valoarea creanţelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, pânã la data solicitãrii;
    d) contul în care se vireazã sumele încasate;
    e) orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmãribile, dacã este cazul.
    (5) Cererea este însoţitã obligatoriu de o copie a titlului executoriu.
    (6) Autoritatea solicitatã confirmã, în scris, primirea cererii, în termen de 10 zile de la data primirii.
    (7) Autoritatea solicitatã poate refuza efectuarea procedurii de executare silitã în urmãtoarele cazuri:
    a) titlul executoriu nu este valabil;
    b) cererea nu conţine toate informaţiile prevãzute la alin. (4).
    (8) Sumele realizate prin executare silitã se vireazã autoritãţii solicitante. Prevederile art. 168 se aplicã în mod corespunzãtor.

--------------
    Art. 136^1 a fost introdus de pct. 61 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 137
    Executarea silitã în cazul debitorilor solidari
    (1) Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care existã indicii cã deţine mai multe venituri sau bunuri urmãribile.

    (1^1) Coordonarea executãrii silite în cazul în care s-a dispus atragerea rãspunderii solidare în condiţiile art. 27 şi 28 revine organului de executare în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de insolvabilitate sau insolvenţã sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, dupã caz*).

-------------
    Alin. (1^1) al art. 137 a fost introdus de pct. 23 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 şi 37 se aplicã şi procedurilor în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.

    (2) Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidenţele sale şi ia mãsuri de executare silitã, comunicând întregul debit organelor de executare în a cãror razã teritorialã se aflã domiciliile fiscale ale celorlalţi codebitori, aplicându-se dispoziţiile art. 136.
    (3) Organele de executare sesizate, cãrora li s-a comunicat debitul, dupã înscrierea acestuia într-o evidenţã nominalã, vor lua mãsuri de executare silitã şi vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
    (4) Dacã organul de executare coordonator, care ţine evidenţa întregului debit, constatã cã acesta a fost realizat prin actele de executare silitã fãcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat sã cearã în scris acestora din urmã sã înceteze de îndatã executarea silitã.
    ART. 138
    Executorii fiscali
    (1) Executarea silitã se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceştia trebuie sã deţinã o legitimaţie de serviciu pe care trebuie sã o prezinte în exercitarea activitãţii.
    (2) Executorul fiscal este împuternicit în faţa debitorului şi a terţilor prin legitimaţia de executor fiscal şi delegaţie emisã de organul de executare silitã.
    (3) În exercitarea atribuţiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silitã, executorii fiscali pot:
    a) sã între în orice incintã de afaceri a debitorului, persoanã juridicã, sau în alte incinte unde acesta îşi pãstreazã bunurile, în scopul identificãrii bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi sã analizeze evidenţa contabilã a debitorului în scopul identificãrii terţilor care datoreazã sau deţin în pãstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
    b) sã între în toate încãperile în care se gãsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoanã fizicã, precum şi sã cerceteze toate locurile în care acesta îşi pãstreazã bunurile;
    c) sã solicite şi sã cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probã în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
    (4) Executorul fiscal poate intra în încãperile ce reprezintã domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţãmântul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecãtoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
    (5) Accesul executorului fiscal în locuinţã, în incinta de afaceri sau în orice altã încãpere a debitorului, persoanã fizicã sau juridicã, se poate efectua între orele 6,00 - 20,00, în orice zi lucrãtoare. Executarea începutã va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele urmãtoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrãinãrii unor bunuri, accesul în încãperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrãtoare, în baza autorizaţiei prevãzute la alin. (4).
    (6) În absenţa debitorului sau dacã acesta refuzã accesul în oricare dintre încãperile prevãzute la alin. (3), executorul fiscal poate sã pãtrundã în acestea în prezenţa unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) şi (5).
    ART. 139
    Executarea silitã împotriva veniturilor bugetului general consolidat
    Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmãrite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii de executare silitã.
    ART. 140
    Executarea silitã împotriva unei asocieri fãrã personalitate juridicã
    Pentru executarea silitã a creanţelor fiscale datorate de o asociere fãrã personalitate juridicã, chiar dacã existã un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile şi imobile ale asocierii, cât şi bunurile personale ale membrilor acesteia.
    ART. 141
    Titlul executoriu şi condiţiile pentru începerea executãrii silite
    (1) Executarea silitã a creanţelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

    (1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţã, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.

-------------

Alin. (1^1) al art. 141 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.



    (1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţã, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede cã un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţã în baza cãruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.

--------------
    Alin. (1^1) al art. 141 a fost modificat de pct. 62 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (1^2) Executarea silitã a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectueazã în baza hotãrârii judecãtoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

--------------
    Alin. (1^2) al art. 141 a fost introdus de pct. 63 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege.
    (3) Modificarea titlului de creanţã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.
    (4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
    (5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
    (6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 136.

    (7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionãrii contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.



    (7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente atrage anularea acestora prin decizie de cãtre conducãtorul organului emitent. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunicã de cãtre organul emitent persoanei vinovate, care trebuie sã achite contravaloarea contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicãrii deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenţiei înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local cãruia i se datora, potrivit legii, amenda contravenţionalã. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.

--------------
    Alin. (7) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora, organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente.
    (9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.

    (10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupã caz.



    (10) Instituţiile publice care nu au organe de executare proprii pot transmite titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silitã, organelor fiscale, în baza unei convenţii încheiate cu Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau cu autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz*).

-------------

Alin. (10) al art. 141 a fost modificat de pct. 24 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007. Pct. 24 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 a fost abrogat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (5) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 24-27 se aplicã procedurilor de executare silitã începute dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.



    (10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupã caz.

--------------

Alin. (10) al art. 141 a revenit la forma iniţialã, prin abrogarea pct. 24 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 de cãtre pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.



    (10) Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, care nu au organe de executare silitã proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silitã, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

--------------
    Alin. (10) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (11) În cazul în care autoritãţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.



    (11) Pentru realizarea creanţelor prevãzute la alin. (10), Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, reţin o cotã de 15% din valoarea creanţelor fiscale stinse. Sumele se utilizeazã de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã sau autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz, ca venituri proprii, în condiţiile legii, pentru finanţarea cheltuielilor necesare îmbunãtãţirii activitãţii de administrare a creanţelor fiscale*).

-------------

Alin. (11) al art. 141 a fost modificat de pct. 24 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007. Pct. 24 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 a fost abrogat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (5) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 24-27 se aplicã procedurilor de executare silitã începute dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.



    (11) În cazul în care autoritãţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.

--------------

Alin. (11) al art. 141 a revenit la forma iniţialã, prin abrogarea pct. 24 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 de cãtre pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.



    (11) Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de executare silitã proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silitã, organelor fiscale ale unitãţilor administrativteritoriale sau, dupã caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.

--------------
    Alin. (11) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (12) Prevederile alin. (11) se aplicã şi în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atribuţii de executare silitã pentru Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin unitãţile sale subordonate şi pentru alte venituri decât cele menţionate în prezentul cod*).

-------------

Alin. (12) al art. 141 a fost introdus de pct. 25 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007. Pct. 25 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 a fost abrogat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (5) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 24-27 se aplicã procedurilor de executare silitã începute dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


--------------
    Alin. (12) al art. 141 a fost eliminat, prin abrogarea pct. 25 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 de cãtre pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.

    ART. 142
    Reguli privind executarea silitã

    (1) Executarea silitã se poate întinde asupra tuturor veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare.



    (1) Executarea silitã se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectueazã numai în mãsura necesarã pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silitã a bunurilor proprietate a debitorului, urmãribile potrivit legii, se efectueazã, de regulã, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare*).

-------------
    Alin. (1) al art. 142 a fost modificat de pct. 26 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (5) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 24-27 se aplicã procedurilor de executare silitã începute dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


    (1^1) Sunt supuse sechestrãrii şi valorificãrii bunurile urmãribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de cãtre organul de executare, în urmãtoarea ordine:
    a) bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursã de venit;
    b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfãşurarea activitãţii care constituie principala sursã de venit;
    c) bunurile mobile şi imobile ce se aflã temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendã, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
    d) ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 158;
    e) maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activitãţii care constituie principala sursã de venit;
    f) produse finite*).

-------------
    Alin. (1^1) al art. 142 a fost introdus de pct. 27 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (5) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 24-27 se aplicã procedurilor de executare silitã începute dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


    (1^2) Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din urmãtoarea categorie din cele prevãzute la alin. (1^1) ori de câte ori valorificarea nu este posibilã*).

-------------
    Alin. (1^2) al art. 142 a fost introdus de pct. 27 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (5) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 24-27 se aplicã procedurilor de executare silitã începute dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.

    (2) Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmãrite numai cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
    (3) În cadrul procedurii de executare silitã se pot folosi succesiv sau concomitent modalitãţile de executare silitã prevãzute de prezentul cod.
    (4) Executarea silitã a creanţelor fiscale nu se perimeazã.

    (5) Executarea silitã se desfãşoarã pânã la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorãrilor de întârziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.



    (5) Executarea silitã se desfãşoarã pânã la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalitãţilor de întârziere sau majorãrilor de întârziere, dupã caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.

-----------
    Alin. (5) al art. 142 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    (6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute majorãri de întârziere sau alte sume, fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunicã debitorului.



    (6) În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevãzute, dupã caz, dobânzi, penalitãţi de întârziere, majorãri de întârziere sau alte sume, fãrã sã fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de cãtre organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunicã debitorului*).

-----------
    Alin. (6) al art. 142 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, contestaţiile formulate împotriva proceselor-verbale prevãzute la art. 142 alin. (6) şi art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, se soluţioneazã în condiţiile şi potrivit procedurii în vigoare la data depunerii contestaţiei.

    (7) Faţã de terţi, inclusiv faţã de stat, o garanţie realã şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost fãcute publice prin oricare dintre metodele prevãzute de lege.
    ART. 143
    Obligaţia de informare
    În vederea începerii executãrii silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de probã prevãzute la art. 49, în vederea determinãrii averii şi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat sã furnizeze în scris, pe propria rãspundere, informaţiile solicitate.
    ART. 144
    Precizarea naturii debitului
    În toate actele de executare silitã trebuie sã se indice titlul executoriu şi sã se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executãrii.
    ART. 145
    Somaţia
    (1) Executarea silitã începe prin comunicarea somaţiei. Dacã în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã. Somaţia este însoţitã de un exemplar al titlului executoriu.
    (2) Somaţia cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: numãrul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silitã; termenul în care cel somat urmeazã sã plãteascã suma prevãzutã în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectãrii acesteia.
    ART. 146
    Drepturi şi obligaţii ale terţului
    Terţul nu se poate opune sechestrãrii unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecã sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
    ART. 147
    Evaluarea bunurilor supuse executãrii silite
    (1) Înaintea valorificãrii bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectueazã de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi. Evaluatorii independenţi sunt desemnaţi în condiţiile art. 55. Atât evaluatorii proprii, cât şi evaluatorii independenţi sunt obligaţi sã îşi îndeplineascã atribuţiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum şi din actul prin care au fost numiţi.
    (2) Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei.
    (3) Atunci când se considerã necesar, organul de executare va proceda la o nouã evaluare.

    (4) Organul de executare poate proceda la o nouã evaluare în situaţii cum sunt: când se constatã modificãri ale preţurilor de circulaţie pe piaţa liberã a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorãri sau prin amenajãri. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Alin. (4) al art. 147 a fost introdus de pct. 65 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 148
    Suspendarea, întreruperea sau încetarea executãrii silite
    (1) Executarea silitã se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurile prevãzute de prezentul cod.
    (2) Executarea silitã se suspendã:
    a) când suspendarea a fost dispusã de instanţã sau de creditor, în condiţiile legii;
    b) la data comunicãrii aprobãrii înlesnirii la platã, în condiţiile legii;
    c) în cazul prevãzut la art. 156;
    d) pe o perioadã de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singurã datã pentru acelaşi debitor, prin hotãrâre a Guvernului;
    e) în alte cazuri prevãzute de lege.

    (2^1) Executarea silitã se suspendã şi în cazul în care, ulterior începerii executãrii silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscalã pentru care s-a început executarea silitã. În acest caz, executarea silitã se suspendã la data depunerii cererii.

-----------
    Alin. (2^1) al art. 148 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.


    (2^2) Pe perioada suspendãrii executãrii silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte mãsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rãmân în fiinţã.

--------------
    Alin. (2^2) al art. 148 a fost introdus de pct. 66 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2^3) Suspendarea executãrii silite prin poprire bancarã are ca efect încetarea indisponibilizãrii sumelor viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valutã, începând cu data şi ora comunicãrii cãtre instituţiile de credit a adresei de suspendare a executãrii silite prin poprire.

--------------
    Alin. (2^3) al art. 148 a fost introdus de pct. 66 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (3) Executarea silitã se întrerupe în cazurile prevãzute expres de lege. Executarea silitã nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil.
    (4) Executarea silitã înceteazã dacã:
    a) s-au stins integral obligaţiile fiscale prevãzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de platã accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
    b) a fost desfiinţat titlul executoriu;
    c) în alte cazuri prevãzute de lege.

    (5) Mãsurile de executare silitã aplicate în condiţiile prezentului cod se ridicã prin decizie întocmitã în cel mult 5 zile de la data la care a încetat executarea silitã, de cãtre organul de executare.



    (5) Mãsurile de executare silitã aplicate în condiţiile prezentului cod se ridicã prin decizie întocmitã în cel mult douã zile de la data la care a încetat executarea silitã, de cãtre organul de executare.

-------------
    Alin. (5) al art. 148 a fost modificat de pct. 28 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


    (5^1) În mãsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin platã, prin poprire sau prin alte modalitãţi prevãzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pentru aceste titluri executorii se ridicã prin decizie a organului de executare în cel mult douã zile de la data stingerii.

-------------

Alin. (5^1) al art. 148 a fost introdus de pct. 29 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.



    (5^1) În mãsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin platã, prin poprire sau prin alte modalitãţi prevãzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai micã sau egalã cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridicã, prin decizie întocmitã de organul de executare, în cel mult douã zile de la data stingerii.

-------------
    Alin. (5^1) al art. 148 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    (6) În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare genereazã imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economicã, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporarã totalã, fie suspendarea temporarã parţialã a executãrii silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadã de cel mult 6 luni de la data comunicãrii cãtre bancã sau alt terţ poprit a suspendãrii popririi de cãtre organul fiscal.
    (7) Odatã cu cererea de suspendare prevãzutã la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrãrii, sau alte garanţii prevãzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silitã.
    (8) Dispoziţiile alin. (7) nu se aplicã în cazul în care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acoperã valoarea creanţei pentru care s-a început executarea silitã prin poprire.

    SECŢIUNEA a 2-a
    Executarea silitã prin poprire

    ART. 149
    Executarea silitã a sumelor ce se cuvin debitorilor (1) Sunt supuse executãrii silite prin poprire orice sume urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi bãneşti în lei şi în valutã, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de cãtre terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
    (2) Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţãri primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executãrii silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornitã procedura executãrii silite.
    (3) În cazul sumelor urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi în valutã, bãncile sunt autorizate sã efectueze convertirea în lei a sumelor în valutã, fãrã consimţãmântul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivã.
    (4) Sumele ce reprezintã venituri bãneşti ale debitorului persoanã fizicã, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specialã sunt supuse urmãririi numai în condiţiile prevãzute de Codul de procedurã civilã.

    (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţeazã de cãtre organul de executare printr-o adresã care va fi trimisã prin scrisoare recomandatã, cu dovada de primire, terţului poprit, împreunã cu o copie certificatã de pe titlul executoriu. Totodatã va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.



    (5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţeazã de cãtre organul de executare, printr-o adresã care va fi comunicatã terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzãtor. Totodatã, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.

-------------
    Alin. (5) al art. 149 a fost modificat de pct. 5 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.

    (6) Poprirea nu este supusã validãrii.
    (7) Poprirea înfiinţatã anterior, ca mãsurã asigurãtorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, fãcutã terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.
    (8) Poprirea se considerã înfiinţatã din momentul primirii adresei de înfiinţare de cãtre terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat sã înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.
    (9) Dupã înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:
    a) sã plãteascã, de îndatã sau dupã data la care creanţa devine exigibilã, organului fiscal, suma reţinutã şi cuvenitã, în contul indicat de organul de executare;
    b) sã indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare.
    (10) În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţã prevãzute la art. 170.

    (11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmãriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzãtor. În acest caz, odatã cu comunicarea somaţiei şi a titlului executoriu, fãcutã debitorului potrivit art. 44, o copie certificatã de pe acest titlu va fi comunicatã bãncii la care se aflã deschis contul debitorului. Despre aceastã mãsurã va fi înştiinţat şi debitorul.



    (11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmãriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzãtor. În acest caz, odatã cu transmiterea somaţiei şi a titlului executoriu, fãcutã debitorului potrivit art. 44, se transmite bãncii la care se aflã deschis contul debitorului adresa de înfiinţare a popririi. Despre aceastã mãsurã va fi înştiinţat şi debitorul.

--------------
    Alin. (11) al art. 149 a fost modificat de pct. 67 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (12) În mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizãrii bãncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valutã sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizãrii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilitãţilor bãneşti, bãncile nu vor proceda la decontarea documentelor de platã primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu vor accepta alte plãţi din conturile acestora pânã la achitarea integralã a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia sumelor necesare plãţii drepturilor salariale.



    (12) În mãsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizãrii bãncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valutã sunt indisponibilizate. Din momentul indisponibilizãrii, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilitãţilor bãneşti, bãncile nu procedeazã la decontarea documentelor de platã primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptã alte plãţi din conturile acestora pânã la achitarea integralã a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia:
    a) sumelor necesare plãţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursã;
    b) sumelor necesare plãţii accizelor de cãtre antrepozitarii autorizaţi. În acest caz, debitorul va prezenta unitãţii bancare odatã cu dispoziţia de platã şi copia certificatã, conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;
    c) sumelor necesare plãţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de cãtre cumpãrãtorii de produse energetice;
    d) sumelor necesare plãţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde menţinerea valabilitãţii înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unitãţii bancare odatã cu dispoziţia de platã şi copia certificatã, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la platã.

--------------
    Alin. (12) al art. 149 a fost modificat de pct. 67 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (12^1) Pe perioada popririi asigurãtorii, bãncile acceptã plãţi din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevãzute la alin. (12), precum şi pentru stingerea obligaţiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înfiinţat poprirea.

--------------
    Alin. (12^1) al art. 149 a fost introdus de pct. 68 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (13) Încãlcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) şi (15) atrage nulitatea oricãrei plãţi şi rãspunderea solidarã a terţului poprit cu debitorul, în limita sumelor sustrase indisponibilizãrii. Prevederile art. 28 se aplicã în mod corespunzãtor.



    (13) Încãlcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) şi (15) atrage nulitatea oricãrei plãţi.

-------------
    Alin. (13) al art. 149 a fost modificat de pct. 5 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.


    (14) Dacã debitorul face plata în termenul prevãzut în somaţie, organul de executare va înştiinţa de îndatã în scris bãncile pentru sistarea totalã sau parţialã a indisponibilizãrii conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligatã sã procedeze conform dispoziţiilor alin. (12).



    (14) În cazul în care executarea silitã este suspendatã ori înceteazã, potrivit legii, organul de executare înştiinţeazã de îndatã, în scris, bãncile ori, dupã caz, terţul poprit pentru sistarea, temporarã, totalã sau parţialã a indisponibilizãrii conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligatã sã procedeze potrivit dispoziţiilor alin. (12).

--------------
    Alin. (14) al art. 149 a fost modificat de pct. 69 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (15) În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, bãncile vor urmãri executarea acestora din încasãrile zilnice realizate în contul debitorului.
    (16) Dispoziţiile alin. (10) se aplicã în mod corespunzãtor.
    ART. 150
    Executarea silitã a terţului poprit
    (1) Dacã terţul poprit înştiinţeazã organul de executare cã nu datoreazã vreo sumã de bani debitorului urmãrit, precum şi în cazul în care se invocã alte neregularitãţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecãtoreascã în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei pãrţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
    (2) Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere.
    (3) Pe baza hotãrârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silitã a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.

    SECŢIUNEA a 3-a
    Executarea silitã a bunurilor mobile

    ART. 151
    Executarea silitã a bunurilor mobile
    (1) Sunt supuse executãrii silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevãzute de lege.
    (2) În cazul debitorului persoanã fizicã nu pot fi supuse executãrii silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:
    a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesionalã, precum şi cele strict necesare exercitãrii profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfãşurãrii activitãţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrãşãmintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;
    b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacã nu sunt mai multe de acelaşi fel;
    c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de douã luni, iar dacã debitorul se ocupã exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare pânã la noua recoltã;
    d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încãlzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnã;
    e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
    f) bunurile declarate neurmãribile prin alte dispoziţii legale.
    (3) Bunurile debitorului persoanã fizicã necesare desfãşurãrii activitãţii de comerţ nu sunt exceptate de la executare silitã.
    (4) Executarea silitã a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacã acestea se aflã la un terţ. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
    (5) Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca mãsurã asigurãtorie nu este necesarã o nouã sechestrare.
    (6) Executorul fiscal, la începerea executãrii silite, este obligat sã verifice dacã bunurile prevãzute la alin. (5) se gãsesc la locul aplicãrii sechestrului şi dacã nu au fost substituite sau degradate, precum şi sã sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele gãsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei.
    (7) Bunurile nu vor fi sechestrate dacã prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executãrii silite.
    (8) Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferã acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
    (9) De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp dureazã executarea silitã debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea datã, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage rãspunderea, potrivit legii, a celui în culpã.
    (10) Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizãrii prevãzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolutã.
    (11) În cazurile în care nu au fost luate mãsuri asigurãtorii pentru realizarea integralã a creanţei fiscale şi la începerea executãrii silite se constatã cã existã pericolul evident de înstrãinare, substituire sau sustragere de la urmãrire a bunurilor urmãribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicatã odatã cu comunicarea somaţiei.
    ART. 152
    Procesul-verbal de sechestru
    (1) Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
    a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a fãcut sechestrul;
    b) numele şi prenumele executorului fiscal care aplicã sechestrul, numãrul legitimaţiei şi al delegaţiei;
    c) numãrul dosarului de executare, data şi numãrul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu în baza cãruia se face executarea silitã;
    d) temeiul legal în baza cãruia se face executarea silitã;

    e) sumele datorate pentru a cãror executare silitã se aplicã sechestrul, inclusiv cele reprezentând majorãri de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza cãruia a fost stabilitã obligaţia de platã;



    e) sumele datorate pentru a cãror executare silitã se aplicã sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalitãţi de întârziere sau majorãri de întârziere, dupã caz, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza cãruia a fost stabilitã obligaţia de platã;

-----------
    Litera e) a alin. (1) al art. 152 a fost modificatã de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    f) numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoanã fizicã ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieşte împreunã cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţã la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane;
    g) descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecãruia, dupã aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzurã şi eventualele semne particulare ale fiecãrui bun, precum şi dacã s-au luat mãsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se aflã, sau de administrare ori conservare a acestora, dupã caz;
    h) menţiunea cã evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesitã cunoştinţe de specialitate;
    i) menţiunea fãcutã de debitor privind existenţa sau inexistenţa unui drept de gaj, ipotecã ori privilegiu, dupã caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
    j) numele, prenumele şi adresa persoanei cãreia i s-au lãsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, dupã caz;
    k) eventualele obiecţii fãcute de persoanele de faţã la aplicarea sechestrului;
    l) menţiunea cã, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plãteşte obligaţiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
    m) semnãtura executorului fiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţã la sechestrare. Dacã vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea sã semneze, executorul fiscal va menţiona aceastã împrejurare.
    (2) Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predã debitorului sub semnãturã sau i se comunicã la domiciliul ori sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmã semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în pãstrare.
    (3) În vederea valorificãrii organul de executare este obligat sã verifice dacã bunurile sechestrate se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacã nu au fost substituite sau degradate.
    (4) Când bunurile sechestrate gãsite cu ocazia verificãrii nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei fiscale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmãrirea altor bunuri ale debitorului.
    (5) Dacã se constatã cã bunurile nu se gãsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru sau dacã au fost substituite sau degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile gãsite cu prilejul investigaţiilor efectuate conform alin. (4) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
    (6) Dacã se sechestreazã şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
    (7) Executorul fiscal care constatã cã bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica.
    (8) Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se considerã sechestrate şi în cadrul noii executãri silite.
    (9) În cazul în care executorul fiscal constatã cã în legãturã cu bunurile sechestrate s-au sãvârşit fapte care pot constitui infracţiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndatã organele de urmãrire penalã competente.
    ART. 153
    Custodele
    (1) Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lãsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, dupã caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de cãtre acesta. Atunci când bunurile sunt lãsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constatã cã existã pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
    (2) În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valutã, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artã, colecţii de valoare, acestea se ridicã şi se depun, cel târziu a doua zi lucrãtoare, la unitãţile specializate.
    (3) Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
    (4) În cazul în care custodele este o altã persoanã decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusã.

    ART. 153^1
    Înlocuirea bunurilor sechestrate
    La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun mobil cu sechestrul asupra altui bun mobil sau imobil şi numai dacã bunul oferit în vederea sechestrãrii este liber de orice sarcini. Dispoziţiile art. 142 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Art. 153^1 a fost introdus de pct. 70 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    SECŢIUNEA a 4-a
    Executarea silitã a bunurilor imobile

    ART. 154
    Executarea silitã a bunurilor imobile
    (1) Sunt supuse executãrii silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comunã cu alte persoane, executarea silitã se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
    (2) Executarea silitã imobiliarã se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevãzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmãrite decât odatã cu imobilul.
    (3) În cazul debitorului persoanã fizicã nu poate fi supus executãrii silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
    (4) Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silitã se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din sãvârşirea de infracţiuni.

    (5) Executorul fiscal care aplicã sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9) şi (10) şi ale art. 152 alin. (1) şi (2) fiind aplicabile.



    (5) Executorul fiscal care aplicã sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9), (10) şi (11), art. 152 alin. (1) şi (2) şi art. 153^1 fiind aplicabile.

--------------
    Alin. (5) al art. 154 a fost modificat de pct. 71 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (6) Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecã legalã.
    (7) Dreptul de ipotecã conferã creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipotecã, în sensul prevederilor dreptului comun.
    (8) Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndatã biroului de carte funciarã efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
    (9) Biroul de carte funciarã va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care greveazã imobilul urmãrit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de cãtre organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
    (10) Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la alin. (9), sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidenţele de publicitate imobiliarã, sã comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
    ART. 155
    Instituirea administratorului-sechestru
    (1) La instituirea sechestrului şi în tot cursul executãrii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacã aceastã mãsurã este necesarã pentru administrarea imobilului urmãrit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apãrarea în litigii privind imobilul respectiv.
    (2) Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altã persoanã fizicã sau juridicã.
    (3) Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitãţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
    (4) Când administrator-sechestru este numitã o altã persoanã decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusã.
    ART. 156
    Suspendarea executãrii silite a bunurilor imobile
    (1) Dupã primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, sã îi aprobe ca plata integralã a creanţelor fiscale sã se facã din veniturile bunului imobil urmãrit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
    (2) De la data aprobãrii cererii debitorului, executarea silitã începutã asupra bunului imobil se suspendã.
    (3) Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silitã imobiliarã înainte de expirarea termenului de 6 luni.
    (4) Dacã debitorul persoanã juridicã cãruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silitã sau îşi provoacã insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 27.

    SECŢIUNEA a 5-a
    Executarea silitã a altor bunuri

    ART. 157
    Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini
    (1) Executarea silitã a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rãdãcini, care sunt ale debitorului, se efectueazã în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
    (2) Pentru executarea silitã a recoltelor şi a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
    (3) Organul de executare va hotãrî, dupã caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rãdãcini sau dupã ce vor fi culese.
    ART. 158
    Executarea silitã a unui ansamblu de bunuri
    (1) Bunurile mobile şi/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacã organul de executare apreciazã cã astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase.
    (2) Organul de executare îşi poate schimba opţiunea în orice fazã a executãrii, cu reluarea procedurii.
    (3) Pentru executarea silitã a bunurilor prevãzute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
    (4) Prevederile secţiunii a 3-a privind executarea silitã a bunurilor mobile şi ale secţiunii a 4-a privind executarea silitã a bunurilor imobile, precum şi ale art. 165 privind plata în rate se aplicã în mod corespunzãtor.

    SECŢIUNEA a 6-a
    Valorificarea bunurilor

    ART. 159
    Valorificarea bunurilor sechestrate
    (1) În cazul în care creanţa fiscalã nu este stinsã în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fãrã efectuarea altei formalitãţi, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executãrii silite.
    (2) Pentru a realiza executarea silitã cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cât şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmãrit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitãţile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţã de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientã.
    (3) În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
    a) înţelegerea pãrţilor;
    b) vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
    c) vânzare directã;
    d) vânzare la licitaţie;
    e) alte modalitãţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societãţi de brokeraj, dupã caz.

    (4) Dacã au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradãrii, acestea pot fi vândute în regim de urgenţã.



    (4) Dacã au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradãrii, acestea pot fi vândute în regim de urgenţã. Evaluarea şi valorificarea acestor bunuri se vor face de cãtre organele fiscale, la preţul pieţei. Procedura de evaluare şi valorificare se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------
    Alin. (4) al art. 159 a fost modificat de pct. 6 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.

    (5) Dacã din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între pãrţi data, locul sau ora vânzãrii directe sau la licitaţie a fost schimbatã de organul de executare, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 162.
    (6) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai cãtre persoane fizice sau juridice care nu au obligaţii fiscale restante.
    (7) În sensul alin. (6), în categoria obligaţiilor fiscale restante nu se cuprind obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânãri sau eşalonãri la platã.
    ART. 160
    Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii pãrţilor
    (1) Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii pãrţilor se realizeazã de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare, astfel încât sã se asigure o recuperare corespunzãtoare a creanţei fiscale. Debitorul este obligat sã prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au fãcut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicând numele şi adresa potenţialului cumpãrãtor, precum şi termenul în care acesta din urmã va achitã preţul propus.
    (2) Preţul propus de cumpãrãtor şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare.
    (3) Organul de executare, dupã analiza propunerilor prevãzute la alin. (1), va comunica aprobarea indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpãrãtor.
    (4) Indisponibilizarea prevãzutã la art. 151 alin. (9) şi (10) se ridicã dupã creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3).
    ART. 161
    Valorificarea bunurilor prin vânzare directã
    (1) Valorificarea bunurilor prin vânzare directã se poate realiza în urmãtoarele cazuri:
    a) pentru bunurile prevãzute la art. 159 alin. (4);
    b) înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacã se recupereazã integral creanţa fiscalã;
    c) dupã finalizarea unei licitaţii, dacã bunul/bunurile sechestrate nu au fost vândute şi se oferã cel puţin preţul de evaluare.
    (2) Vânzarea directã se realizeazã prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
    (3) În cazul în care organul de executare înregistreazã în condiţiile prevãzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferã cel mai mare preţ faţã de preţul de evaluare.

    (4) Vânzarea directã a bunurilor se face chiar dacã se prezintã un singur cumpãrãtor.

--------------
    Alin. (4) al art. 161 a fost introdus de pct. 72 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 162
    Vânzarea bunurilor la licitaţie
    (1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat sã efectueze publicitatea vânzãrii cu cel puţin 10 zile înainte de data fixatã pentru desfãşurarea licitaţiei.
    (2) Publicitatea vânzãrii se realizeazã prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primãriei în a cãrei razã teritorialã se aflã bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzãrii, dacã acesta este altul decât cel unde se aflã bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzãrii bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largã circulaţie, într-un cotidian local, în pagina de internet sau, dupã caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalitãţi prevãzute de lege.
    (3) Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care greveazã bunul urmãrit.
    (4) Anunţul privind vânzarea cuprinde urmãtoarele elemente:
    a) denumirea organului fiscal emitent;
    b) data la care a fost emis;
    c) numele şi semnãtura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului fiscal emitent;
    d) numãrul dosarului de executare silitã;
    e) bunurile care se oferã spre vânzare şi descrierea lor sumarã;
    f) preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul vânzãrii la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
    g) indicarea, dacã este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care greveazã bunurile;
    h) data, ora şi locul vânzãrii;
    i) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, sã înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilitã pentru vânzare;
    j) invitaţia cãtre toţi cei interesaţi în cumpãrarea bunurilor sã se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi pânã la acel termen sã prezinte oferte de cumpãrare;
    k) menţiunea cã ofertanţii sunt obligaţi sã depunã în cazul vânzãrii la licitaţie, pânã la termenul prevãzut la alin. (7), o taxã de participare ori o scrisoare de garanţie bancarã, reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;
    l) menţiunea cã toţi cei interesaţi în cumpãrarea bunurilor trebuie sã prezinte dovada emisã de organele fiscale cã nu au obligaţii fiscale restante;
    m) data afişãrii publicaţiei de vânzare.
    (5) Licitaţia se ţine la locul unde se aflã bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, dupã caz.
    (6) Debitorul este obligat sã permitã ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacã sunt adecvate acestui scop.
    (7) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, urmãtoarele documente:
    a) oferta de cumpãrare;
    b) dovada plãţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii de garanţie bancarã, potrivit alin. (11) ori (12);
    c) împuternicirea persoanei care îl reprezintã pe ofertant;
    d) pentru persoanele juridice de naţionalitate românã, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
    e) pentru persoanele juridice strãine, actul de înmatriculare tradus în limba românã;
    f) pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
    g) pentru persoanele fizice strãine, copie de pe paşaport;
    h) dovada, emisã de organele fiscale, cã nu are obligaţii fiscale restante faţã de acestea.

    (7^1) Ofertele de cumpãrare pot fi depuse direct sau transmise prin poştã. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.

--------------
    Alin. (7^1) al art. 162 a fost introdus de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (7^2) Persoanele înscrise la licitaţie se pot prezenta şi prin mandatari care trebuie sã îşi justifice calitatea prin procurã specialã autenticã. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoanã interpusã.

--------------
    Alin. (7^2) al art. 162 a fost introdus de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (7^3) În cazul plãţii taxei de participare la licitaţie prin decontare bancarã sau prin mandat poştal, executorul fiscal va verifica, la data ţinerii licitaţiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.

--------------
    Alin. (7^4) al art. 162 a fost introdus de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (8) Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.
    (9) Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpãrare scrise, dacã acesta este superior celui prevãzut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest din urmã preţ.
    (10) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentãrii unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate sã îl declare adjudecatar dacã acesta oferã cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
    (11) Taxa de participare reprezintã 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plãteşte în lei la unitatea teritorialã a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesuluiverbal de licitaţie, organul fiscal va restitui taxa de participare participanţilor care au depus oferte de cumpãrare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecãrii, taxa se reţine în contul preţului. Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plãtit preţul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepţia cazului în care executarea silitã este organizatã de organele fiscale prevãzute la art. 35, caz în care taxa de participare se face venit la bugetele locale.
    (12) Pentru participarea la licitaţie, ofertanţii pot constitui şi garanţii, în condiţiile legii, sub forma scrisorii de garanţie bancarã.
    (13) Scrisoarea de garanţie bancarã, constituitã în condiţiile alin. (12), se valorificã de organul de executare în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar şi/sau în situaţiile prevãzute la alin. (11) teza a treia.
    ART. 163
    Comisia de licitaţie
    (1) Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizatã de o comisie condusã de un preşedinte.
    (2) Comisia de licitaţie este constituitã din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
    (3) Comisia de licitaţie verificã şi analizeazã documentele de participare şi afişeazã la locul licitaţiei, cu cel puţin o orã înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completã de participare.
    (4) Ofertanţii se identificã dupã numãrul de ordine de pe lista de participare, dupã care preşedintele comisiei anunţã obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfãşurare a acesteia.
    (5) La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul fiscal va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite pânã la data prevãzutã la art. 162 alin. (7).
    (6) Dacã la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii.
    (7) În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii.
    (8) La a treia licitaţie creditorii urmãritori sau intervenienţi nu pot sã adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.
    (9) Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o nouã publicitate a vânzãrii, conform prevederilor art. 162.
    (10) Dupã licitarea fiecãrui bun se va întocmi un procesverbal privind desfãşurarea şi rezultatul licitaţiei.
    (11) În procesul-verbal prevãzut la alin. (10) se vor menţiona, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi urmãtoarele: numele şi prenumele sau denumirea cumpãrãtorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia; numãrul dosarului de executare silitã; indicarea bunurilor adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adãugatã, dacã este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum şi, dacã este cazul, menţionarea situaţiilor în care vânzarea nu s-a realizat.
    ART. 164
    Adjudecarea
    (1) Dupã adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat sã plãteascã preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancarã, în cel mult 5 zile de la data adjudecãrii.
    (2) Dacã adjudecatarul nu plãteşte preţul, licitaţia se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecãrii. În acest caz, adjudecatarul este obligat sã plãteascã cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. Adjudecatarul va putea sã achite preţul oferit iniţial şi sã facã dovada achitãrii acestuia pânã la termenul prevãzut la art. 162 alin. (7), caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.
    (3) Cu sumele încasate din eventuala diferenţã de preţ, percepute în temeiul alin. (2), se vor stinge creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza cãruia s-a început executarea silitã.
    (4) Dacã la urmãtoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat sã plãteascã toate cheltuielile prilejuite de urmãrirea acestuia.

    (4^1) Suma reprezentând diferenţa de preţ şi/sau cheltuielile prevãzute la alin. (1) şi (4) se stabilesc de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevãzute la titlul IX.

-------------
    Alin. (4^1) al art. 164 a fost introdus de pct. 11 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

    (5) Termenul prevãzut la alin. (1) se aplicã şi în cazul valorificãrii conform înţelegerii pãrţilor sau prin vânzare directã.
    ART. 165
    Plata în rate

    (1) În cazul vânzãrii la licitaţie a bunurilor imobile cumpãrãtorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei majorãri de întârziere stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de platã a preţului în rate.



    (1) În cazul vânzãrii la licitaţie a bunurilor imobile cumpãrãtorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei dobânzi sau majorãri de întârziere, dupã caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de platã a preţului în rate.

-----------
    Alin. (1) al art. 165 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    (2) Cumpãrãtorul nu va putea înstrãina bunul imobil decât dupã plata preţului în întregime şi a majorãrii de întârziere stabilite.



    (2) Cumpãrãtorul nu va putea înstrãina bunul imobil decât dupã plata preţului în întregime şi a dobânzii sau majorãrii de întârziere stabilite.

-----------
    Alin. (2) al art. 165 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    (3) În cazul neplãţii avansului prevãzut la alin. (1), dispoziţiile art. 164 se aplicã în mod corespunzãtor.

    (4) Suma reprezentând majorarea de întârziere nu stinge creanţele fiscale pentru care s-a început executarea silitã şi constituie venit al bugetului corespunzãtor creanţei principale.



    (4) Suma reprezentând dobânda sau majorarea de întârziere, dupã caz, nu stinge creanţele fiscale pentru care s-a început executarea silitã şi constituie venit al bugetului corespunzãtor creanţei principale.

-----------
    Alin. (4) al art. 165 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    ART. 166
    Procesul-verbal de adjudecare

    (1) În cazul vânzãrii bunurilor imobile, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preţului sau a avansului prevãzut la art. 165 alin. (1), dacã bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, biroului de carte funciarã pentru a înscrie interdicţia de înstrãinare şi grevare a bunului pânã la plata integralã a preţului şi a majorãrii de întârziere stabilite pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în cartea funciarã.



    (1) În cazul vânzãrii bunurilor imobile, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preţului sau a avansului prevãzut la art. 165 alin. (1), dacã bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzãrii cu plata în rate, biroului de carte funciarã pentru a înscrie interdicţia de înstrãinare şi grevare a bunului pânã la plata integralã a preţului şi a dobânzii sau majorãrii de întârziere, dupã caz, stabilite pentru imobilul transmis, pe baza cãruia se face înscrierea în cartea funciarã.

-----------
    Alin. (1) al art. 166 a fost modificat de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    (2) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (1) va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi urmãtoarele menţiuni:
    a) numãrul dosarului de executare silitã;
    b) numãrul şi data procesului-verbal de desfãşurare a licitaţiei;
    c) numele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul cumpãrãtorului;
    d) codul de identificare fiscalã a debitorului şi cumpãrãtorului;
    e) preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã este cazul;
    f) modalitatea de platã a diferenţei de preţ în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata în rate;
    g) datele de identificare a bunului;
    h) menţiunea cã acest document constituie titlu de proprietate şi cã poate fi înscris în cartea funciarã;
    i) menţiunea cã pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza cãruia se emite titlu executoriu împotriva cumpãrãtorului care nu plãteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a fãcut cu plata preţului în rate;
    j) semnãtura cumpãrãtorului sau a reprezentantului sãu legal, dupã caz.
    (3) În cazul în care cumpãrãtorul cãruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plãteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
    (4) În cazul vânzãrii bunurilor mobile, dupã plata preţului, executorul fiscal întocmeşte în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
    (5) Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (4) va cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), şi elementele prevãzute la alin. (2) din prezentul articol, cu excepţia lit. f), h) şi i), precum şi menţiunea cã acest document constituie titlu de proprietate. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumpãrãtorului.

    (6) În cazul valorificãrii bunurilor prin vânzare directã sau licitaţie, predarea bunului cãtre cumpãrãtor se face de cãtre organul de executare pe bazã de proces-verbal de predare-primire.

--------------
    Alin. (6) al art. 166 a fost introdus de pct. 74 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 167
    Reluarea procedurii de valorificare
    (1) Dacã bunurile supuse executãrii silite nu au putut fi valorificate prin modalitãţile prevãzute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu menţinerea mãsurii de indisponibilizare, pânã la împlinirea termenului de prescripţie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare şi va putea, dupã caz, sã ia mãsura numirii, menţinerii ori schimbãrii administratorului-sechestru ori custodelui.
    (2) În cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitaţie, cu ocazia reluãrii procedurii în cadrul termenului de prescripţie, dacã organul de executare considerã cã nu se impune o nouã evaluare, preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic decât 50% din preţul de evaluare a bunurilor.
    (3) În cazul în care debitorii cãrora urma sã li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai aflã la domiciliul fiscal declarat şi, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi identificaţi, organul fiscal va proceda la înştiinţarea acestora, cu procedura prevãzutã pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), cã bunul în cauzã este pãstrat la dispoziţia proprietarului pânã la împlinirea termenului de prescripţie, dupã care va fi valorificat potrivit dispoziţiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privatã a statului, dacã legea nu prevede altfel.
    (4) Cele arãtate la alin. (3) vor fi consemnate într-un procesverbal întocmit de organul fiscal.
    (5) În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevãzut la alin. (4) în condiţiile legii se va sesiza instanţa judecãtoreascã competentã cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate privatã a statului asupra bunului respectiv.

    CAP. IX
    Cheltuieli

    ART. 168
    Cheltuieli de executare silitã
    (1) Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silitã sunt în sarcina debitorului.

    (1^1) Sumele reprezentând cheltuieli de înscriere la Arhiva Electronicã de Garanţii Reale Mobiliare a creanţelor cuprinse în titlurile executorii emise de cãtre organele fiscale sunt considerate cheltuieli de executare silitã.

--------------
    Alin. (1^1) al art. 168 a fost introdus de pct. 75 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Suma cheltuielilor cu executarea silitã se stabileşte de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bazã documente privind cheltuielile efectuate*).
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, contestaţiile formulate împotriva proceselor-verbale prevãzute la art. 142 alin. (6) şi art. 168 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, se soluţioneazã în condiţiile şi potrivit procedurii în vigoare la data depunerii contestaţiei.

    (3) Cheltuielile de executare silitã a creanţelor fiscale se avanseazã de organele de executare, din bugetul acestora.
    (4) Cheltuielile de executare silitã care nu au la bazã documente care sã ateste cã au fost efectuate în scopul executãrii silite nu sunt în sarcina debitorului urmãrit.
    (5) Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silitã se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silitã a creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, dacã legea nu prevede altfel.

    CAP. X
    Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silitã

    ART. 169
    Sumele realizate din executare silitã
    (1) Suma realizatã în cursul procedurii de executare silitã reprezintã totalitatea sumelor încasate dupã comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevãzutã de prezentul cod.

    (2) Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), în ordinea vechimii, mai întâi creanţa principalã şi apoi accesoriile acesteia.



    (2) Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai întâi creanţele fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 115 alin. (2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Alin. (2) al art. 169 a fost modificat de pct. 76 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul sumelor realizate prin platã sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 114 şi 115.

-------------
    Alin. (2^1) al art. 169 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completeazã art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu pct. 6.

    (3) Dacã suma ce reprezintã atât creanţa fiscalã, cât şi cheltuielile de executare este mai micã decât suma realizatã prin executare silitã, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, dupã caz.
    (4) Despre sumele de restituit debitorul va fi înştiinţat de îndatã.
    ART. 170
    Ordinea de distribuire
    (1) În cazul în care executarea silitã a fost pornitã de mai mulţi creditori sau când pânã la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevãzute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit urmãtoarei ordini de preferinţã, dacã legea nu prevede altfel:
    a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, fãcute cu urmãrirea şi conservarea bunurilor al cãror preţ se distribuie;
    b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporarã de muncã, pentru prevenirea îmbolnãvirilor, refacerea sau întãrirea sãnãtãţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurãrilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vãtãmarea integritãţii corporale sau a sãnãtãţii;
    c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de platã a altor sume periodice destinate asigurãrii mijloacelor de existenţã;
    d) creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurãrilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
    e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
    f) creanţele reprezentând despãgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietãţii publice prin fapte ilicite;
    g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrãri de produse, prestãri de servicii sau executãri de lucrãri, precum şi din chirii sau arenzi;
    h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
    i) alte creanţe.
    (2) Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţã, dacã legea nu prevede altfel, suma realizatã din executare se repartizeazã între creditori proporţional cu creanţa fiecãruia.
    ART. 171
    Reguli privind eliberarea şi distribuirea
    (1) Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiţiile prevãzute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţã de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv.
    (2) Accesoriile creanţei principale prevãzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţã a creanţei principale.
    (3) Dacã existã creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecã sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoştinţã în condiţiile art. 152 alin. (6) şi ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plãtite înaintea creanţelor prevãzute la art. 170 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare este obligat sã îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cãrora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.
    (4) Creditorii care nu au participat la executarea silitã pot depune titlurile lor în vederea participãrii la distribuirea sumelor realizate prin executare silitã, numai pânã la data întocmirii de cãtre organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
    (5) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va face numai dupã trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, dupã caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea pãrţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
    (6) Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã se va consemna de executorul fiscal de îndatã într-un proces-verbal, care se va semna de toţi cei îndreptãţiţi.
    (7) Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silitã poate cere executorului fiscal sã consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
    (8) Dupã întocmirea procesului-verbal prevãzut la alin. (6) niciun creditor nu mai este în drept sã cearã sã participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silitã.

    CAP. XI
    Contestaţia la executare silitã

    ART. 172
    Contestaţia la executare silitã
    (1) Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condiţiile legii.
    (2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executãrii silite prin ordonanţã preşedinţialã prevãzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã nu sunt aplicabile.
    (3) Contestaţia poate fi fãcutã şi împotriva titlului executoriu în temeiul cãruia a fost pornitã executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotãrâre datã de o instanţã judecãtoreascã sau de alt organ jurisdicţional şi dacã pentru contestarea lui nu existã o altã procedurã prevãzutã de lege.
    (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecãtoreascã competentã şi se judecã în procedurã de urgenţã.
    ART. 173
    Termen de contestare
    (1) Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decãderii, de la data când:
    a) contestatorul a luat cunoştinţã de executarea ori de actul de executare pe care le contestã, din comunicarea somaţiei sau din altã înştiinţare primitã ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuãrii executãrii silite sau în alt mod;
    b) contestatorul a luat cunoştinţã, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
    c) cel interesat a luat cunoştinţã, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestã.
    (2) Contestaţia prin care o terţã persoanã pretinde cã are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã cel mai târziu în termen de 15 zile dupã efectuarea executãrii.
    (3) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevãzut la alin. (2) nu îl împiedicã pe cel de-al treilea sã îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
    ART. 174
    Judecarea contestaţiei
    (1) La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cãrui razã teritorialã se gãsesc bunurile urmãrite ori, în cazul executãrii prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
    (2) La cererea pãrţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împãrţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comunã cu alte persoane.
    (3) Dacã admite contestaţia la executare, instanţa, dupã caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executãrii înseşi, anularea sau lãmurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cãrui îndeplinire a fost refuzatã.
    (4) În cazul anulãrii actului de executare contestat sau al încetãrii executãrii înseşi şi al anulãrii titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotãrâre sã i se restituie celui îndreptãţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire.
    (5) În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii, iar când contestaţia a fost exercitatã cu rea-credinţã, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.

    CAP. XII
    Stingerea creanţelor fiscale prin alte modalitãţi

    ART. 175
    Darea în platã

    (1) Creanţele fiscale administrate de Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi cele ale bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publicã a statului sau, dupã caz, a unitãţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executãrii silite.



    (1) Creanţele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, cu excepţia celor cu reţinere la sursã şi a accesoriilor aferente acestora, precum şi creanţele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publicã a statului sau, dupã caz, a unitãţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executãrii silite*).

-------------
    Alin. (1) al art. 175 a fost modificat de pct. 30 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 13, 18, 19, 23, 30 şi 37 se aplicã şi procedurilor în curs la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


    (1^1) În cazul creanţelor fiscale stinse prin dare în platã, data stingerii este data emiterii deciziei prevãzute la alin. (3).

--------------
    Alin. (1^1) al art. 175 a fost introdus de pct. 77 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2) În scopul prevãzut la alin. (1), organul fiscal va transmite cererea, însoţitã de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice sau, dupã caz, de cãtre unitatea administrativ-teritorialã. Cererea va fi însoţitã de documentaţia care se stabileşte prin ordin al ministrului finanţelor publice.



    (2) În scopul prevãzut la alin. (1), organul fiscal transmite cererea, însoţitã de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice sau, dupã caz, prin act administrativ emis în condiţiile legii de cãtre autoritãţile administraţiei publice locale. În aceleaşi condiţii se stabileşte şi documentaţia care însoţeşte cererea.

--------------
    Alin. (2) al art. 175 a fost modificat de pct. 78 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (3) Comisia prevãzutã la alin. (2) va analiza cererea numai în condiţiile existenţei unor solicitãri de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri şi va hotãrî, prin decizie, asupra modului de soluţionare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publicã a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situaţia în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.
    (4) Procesul-verbal de trecere în proprietatea publicã a bunului imobil constituie titlu de proprietate.

    (4^1) În cazul în care operaţiunea de transfer al proprietãţii bunurilor imobile prin dare în platã este taxabilã, cu valoarea stabilitã, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adãugatã, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaţiunii de dare în platã.

-------------
    Alin. (4^1) al art. 175 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.


    (5) Bunurile imobile trecute în proprietatea publicã conform alin. (1) vor fi date în administrare în condiţiile legii. Pânã la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se aflã în custodia instituţiei care a solicitat preluarea în administrare.



    (5) Bunurile imobile trecute în proprietatea publicã conform alin. (1) sunt date în administrare în condiţiile legii. Pânã la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se aflã în custodia instituţiei care a solicitat preluarea în administrare. Instituţia care are bunul în custodie are obligaţia inventarierii acestuia, potrivit legii.

--------------
    Alin. (5) al art. 175 a fost modificat de pct. 78 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (6) La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publicã a statului a bunului imobil înceteazã mãsura de indisponibilizare a acestuia, precum şi calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacã este cazul.
    (7) Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsã între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publicã a statului a bunurilor imobile şi preluarea în administrare prin hotãrâre a Guvernului sunt suportate de instituţia publicã solicitantã. În cazul în care Guvernul hotãrãşte darea în administrare cãtre altã instituţie publicã decât cea solicitantã, cheltuielile de administrare se suportã de instituţia publicã cãreia i-a fost atribuit bunul în administrare.
    (8) În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publicã conform prezentului cod au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin aceastã modalitate. Creanţele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terţului.
    (9) În cazul în care, în interiorul termenului de prescripţie a creanţelor fiscale, comisia prevãzutã la alin. (3) ia cunoştinţã despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobãrii cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaţiei de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanţe fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publicã, dispoziţiile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzãtor.

    (10) În situaţiile prevãzute la alin. (8) şi (9), pentru perioada cuprinsã între data trecerii în proprietatea publicã şi data la care au renãscut creanţele fiscale, respectiv data revocãrii deciziei prin care s-a aprobat darea în platã, nu se datoreazã majorãri de întârziere.



    (10) În situaţiile prevãzute la alin. (8) şi (9), pentru perioada cuprinsã între data trecerii în proprietatea publicã şi data la care au renãscut creanţele fiscale, respectiv data revocãrii deciziei prin care s-a aprobat darea în platã, nu se datoreazã dobânzi, penalitãţi de întârziere sau majorãri de întârziere, dupã caz.

------------
    Alin. (10) al art. 175 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.


    Cesiunea creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã

     ART. 175^1



    (1) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate cesiona creanţele fiscale pe care le administreazã, astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanţã şi confirmate prin certificate de atestare fiscalã, emise pentru data stabilitã prin contractul de cesiune.



    (1) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate cesiona creanţele pe care le administreazã, astfel cum acestea sunt individualizate prin titluri executorii şi confirmate prin certificate de atestare fiscalã.

------------

Alin. (1) al art. 175^1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.



    (1) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate cesiona creanţele fiscale pe care le administreazã, astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanţã şi confirmate prin certificate de atestare fiscalã, emise pentru data stabilitã prin contractul de cesiune.

------------

Alin. (1) al art. 175^1 a revenit la forma iniţialã prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.



    (2) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã nu poate cesiona creanţele fiscale principale şi accesorii pe care le administreazã pentru un preţ mai mic decât valoarea nominalã a acestora. În situaţia în care existã mai mulţi ofertanţi pentru preluarea creanţelor fiscale, cesiunea de creanţã se va realiza ca urmare a unei licitaţii organizate de cãtre Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã.



    (3) Cesionarul creanţei fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanţã toate drepturile cedentului, cu excepţia celor conferite de calitatea de creditor bugetar.



    (3) Cesionarul creanţei fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanţã toate drepturile cedentului, inclusiv garanţiile acestuia. Contractul de cesiune de creanţe încheiat în aplicarea prezentului articol constituie titlu executoriu, fãrã a fi necesarã transmiterea titlurilor de creanţã şi a titlurilor executorii.

------------

Alin. (3) al art. 175^1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.



    (3) Cesionarul creanţei fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanţã toate drepturile cedentului, cu excepţia celor conferite de calitatea de creditor bugetar.

------------

Alin. (3) al art. 175^1 a revenit la forma iniţialã prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.



    (4) În situaţia în care Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã intenţioneazã sã cesioneze creanţele fiscale, notificã debitorul aspra intenţiei sale. Începând cu data de 1 a lunii urmãtore lunii în care s-a fãcut notificarea, pânã la data realizãrii cesiunii de creanţã, orice platã se considerã a fi efectuatã în contul creanţelor fiscale curente sau viitoare. În situaţia în care nu se realizeazã cesiunea de creanţã, debitorul va fi notificat asupra acestui fapt, prevederile art. 114 şi 115 aplicându-se în mod corespunzãtor.

    (5) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã are obligaţia de a rãspunde pentru existenţa creanţei stabilite prin certificatul de atestare fiscalã şi cuprinsã în contractul de cesiune de creanţã. Dupã semnarea contractului de cesiune, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã va fi descãrcatã de orice obligaţie de garanţie.

    (6) În situaţia în care creanţa fiscalã care face obiectul cesiunii este contestatã, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã nu are nicio obligaţie de garanţie.

    (7) Cesiunea creanţelor fiscale se poate realiza potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------

Art. 175^1 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.



    Cesiunea creanţelor fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã

     ART. 175^1

    (1) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate cesiona creanţele fiscale principale şi accesorii pe care le are în administrare, datorate de contribuabili, astfel cum acestea sunt individualizate prin titluri de creanţã şi confirmate prin certificate de atestare fiscalã.

    (2) Cesiunea creanţelor fiscale se face prin licitaţie, selecţie de oferte sau încredinţare directã, dupã caz.

    (3) Procedura de cesiune a creanţelor fiscale este demaratã la iniţiativa Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã sau a unitãţilor sale subordonate şi începe prin transmiterea spre publicare a unui anunţ de intenţie.

    (4) Publicarea anunţului de intenţie nu creeazã Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã obligaţia de a efectua respectiva cesiune de creanţe.

    (5) Intenţia de cesionare a creanţei fiscale se va notifica debitorului fiscal. Începând cu data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã, orice platã efectuatã de debitor sau în numele sãu se considerã a fi efectuatã în contul obligaţiilor fiscale curente sau viitoare. În cazul în care nu se realizeazã procedura cesiunii creanţelor fiscale, organul fiscal va proceda la stingerea creanţelor fiscale cu sumele achitate în condiţiile prezentului alineat, cu respectarea prevederilor art. 114 şi 115 din prezentul cod.

    (6) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate cesiona creanţele fiscale principale şi accesorii pe care le administreazã, ale debitorilor prevãzuţi la alin. (1), la un preţ care nu va putea fi mai mic decât valoarea creanţelor fiscale principale, parcurgând urmãtoarele etape:

    a) se publicã anunţul de participare la cesionarea creanţelor fiscale prin licitaţie publicã cu strigare, la un preţ ce nu va putea fi mai mic decât valoarea creanţelor fiscale astfel cum acestea sunt individualizate prin titlurile de creanţã şi confirmate prin certificate de atestare fiscalã;

    b) în situaţia în care existã un singur ofertant pentru care oferta a fost declaratã calificatã, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate sã treacã la încredinţarea directã, cu condiţia ca preţul din ofertã sã nu fie mai mic decât valoarea totalã a creanţelor fiscale. În situaţia în care existã mai multe oferte declarate calificate este declaratã câştigãtoare oferta cea mai avantajoasã;

    c) în cazul în care nu existã nicio ofertã, licitaţia în vederea cesiunii creanţelor fiscale se va organiza la un alt termen, pentru care se va publica un nou anunţ în care preţul nu va putea fi mai mic decât valoarea creanţelor fiscale principale plus 75% din valoarea creanţelor fiscale accesorii;

    d) în cazul în care nu existã nicio ofertã, licitaţia în vederea cesiunii creanţelor fiscale se va organiza la un alt termen, pentru care se va publica un nou anunţ în care preţul nu va putea fi mai mic decât valoarea creanţelor fiscale principale la care se adaugã 50% din valoarea creanţelor fiscale accesorii;

    e) în cazul în care în cadrul etapei prevãzute la lit. c) sau d) existã un singur ofertant, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate sã treacã la încredinţarea directã, cu condiţia ca preţul din ofertã sã nu fie mai mic decât valoarea creanţelor fiscale înscrisã în anunţ. Dacã existã mai multe oferte calificate, este declaratã câştigãtoare oferta cea mai avantajoasã;

    f) dacã nu se obţine preţul înscris în anunţ, cesiunea creanţelor fiscale va fi fãcutã la cel mai mare preţ oferit, dacã acesta depãşeşte valoarea creanţelor fiscale principale.

    (7) Distribuirea preţului cesiunii creanţelor fiscale se face de organul fiscal competent, mai întâi pe obligaţiile fiscale principale şi apoi, dupã caz, diferenţa se va distribui pe obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii acestora.

    (8) Cesionarul creanţei fiscale preia ca urmare a cesiunii de creanţã toate drepturile cedentului, inclusiv garanţiile deţinute de creditorul bugetar.

    (9) Contractul de cesiune a creanţelor încheiat în aplicarea prezentului articol constituie titlu executoriu, fãrã a fi necesarã transmiterea titlurilor de creanţã şi a titlurilor executorii.

    (10) Dupã realizarea cesiunii creanţelor fiscale, acestea devin creanţe comerciale.

(11) Cesiunea creanţelor fiscale nu poate fi fãcutã persoanelor afiliate cu debitorul cedat. Creanţele fiscale cesionate în condiţiile prezentului cod nu pot fi cesionate de cãtre cesionar cãtre debitorul cedat sau persoanelor afiliate cu debitorul cedat, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 571/2003  privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

    (12) În situaţia în care ulterior realizãrii cesiunii creanţelor fiscale, potrivit prezentului cod, au fost încãlcate prevederile alin. (11), cesionarul are obligaţia de platã a diferenţei dintre creanţa fiscalã totalã cesionatã şi valoarea la care s-a realizat cesiunea. Aceastã diferenţã se stabileşte prin decizie întocmitã de organul fiscal competent în administrarea cesionarului, dispoziţiile art. 28 aplicându-se în mod corespunzãtor.

    (13) În situaţia în care nu se realizeazã cesiunea de creanţã, debitorul va fi notificat asupra acestui fapt, prevederile art. 114 şi 115 aplicându-se în mod corespunzãtor.

    (14) Procedura şi condiţiile de realizare a cesiunii creanţelor fiscale se aprobã prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

------------

Art. 175^1 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 194 din 27 mai 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 1 iunie 2009, care modificã pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.


------------
    Art. 175^1 a fost abrogat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    ART. 176
    Insolvabilitatea
    (1) În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cãrui venituri sau bunuri urmãribile au o valoare mai micã decât obligaţiile fiscale de platã sau care nu are venituri ori bunuri urmãribile.
    (2) Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmãribile, conducãtorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentã şi trecerea ei într-o evidenţã separatã.
    (3) În cazul debitorilor prevãzuţi la alin. (2), prin excepţie de la dispoziţiile art. 148 alin. (3), executarea silitã se întrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o datã pe an sã efectueze o investigaţie asupra stãrii acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silitã.
    (4) În cazurile în care se constatã cã debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmãribile, organele de executare vor lua mãsurile necesare de trecere din evidenţã separatã în evidenţa curentã şi de executare silitã.
    (5) Dacã la sfârşitul perioadei de prescripţie nu se constatã dobândirea unor bunuri sau venituri urmãribile, organele de executare vor proceda la scãderea creanţelor fiscale din evidenţa analiticã pe plãtitor, potrivit art. 134. Scãderea se face şi în cursul perioadei de prescripţie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispãruţi, pentru care nu existã moştenitori care au acceptat succesiunea.

    (6) Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrul comerţului, se scad din evidenţa analiticã pe plãtitor dupã radiere, indiferent dacã s-a atras sau nu rãspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii.



    (6) Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii se scad din evidenţa analiticã pe plãtitor dupã radiere, indiferent dacã s-a atras sau nu rãspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii.

-------------
    Alin. (6) al art. 176 a fost modificat de pct. 12 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.

    ART. 177
    Deschiderea procedurii insolvenţei
    (1) În vederea recuperãrii creanţelor fiscale de la debitorii care se aflã în stare de insolvenţã, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi unitãţile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autoritãţilor administraţiei publice locale, vor declara lichidatorilor creanţele existente, la data declarãrii, în evidenţa fiscalã pe plãtitor.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi în vederea recuperãrii creanţelor fiscale de la debitorii aflaţi în lichidare în condiţiile Legii nr. 359/2004  privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.



    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplicã şi în vederea recuperãrii creanţelor fiscale de la debitorii aflaţi în lichidare în condiţiile legii.

-------------
    Alin. (2) al art. 177 a fost modificat de pct. 31 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

    (3) Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenţei se vor înainta instanţelor judecãtoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.

(4) În situaţia în care organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã de cãtre judecãtorul-sindic se va face în cadrul primei şedinţe, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006 , cu modificãrile ulterioare.

-------------
    Alin. (4) al art. 177 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.


    (5) În dosarele în care organul fiscal deţine cel puţin 50% din valoarea totalã a creanţelor, acesta are dreptul sã verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului şi sã îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfãşuratã şi onorariile încasate.

-------------
    Alin. (5) al art. 177 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    ART. 178
    Anularea creanţelor fiscale

    (1) În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştã, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executãrii silite, conducãtorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştã sunt suportate de organul fiscal.



    (1) În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştã, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executãrii silite, conducãtorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei şi a adresei de înfiinţare a popririi sunt suportate de organul fiscal.

--------------
    Alin. (1) al art. 178 a fost modificat de pct. 79 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


    (2) Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei, se anuleazã. Anual, prin hotãrâre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.



    (2) Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anuleazã. Plafonul se aplicã totalului creanţelor fiscale datorate şi neachitate de debitori.

--------------
    Alin. (2) al art. 178 a fost modificat de pct. 79 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (3) În cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevãzutã la alin. (2) reprezintã limita maximã pânã la care, prin hotãrâre, autoritãţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.


    CAP. XII^1
    Asistenţa reciprocã în materie de recuperare a creanţelor legate de taxe, impozite, drepturi şi alte mãsuri

--------------
    Cap. XII^1 din Titlul VIII a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA 1
    Dispoziţii generale

--------------
    Secţiunea 1 din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusã de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^1
    Scopul
    Prezentul capitol stabileşte norme privind asistenţa în vederea recuperãrii în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi asistenţa în vederea recuperãrii într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România.

--------------
    Art. 178^1 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^2
    Sfera de aplicare
    (1) Prezentul capitol se aplicã urmãtoarelor creanţe:
    a) tuturor taxelor, impozitelor şi drepturilor de orice fel prelevate de cãtre un stat membru sau în numele acestuia ori de cãtre subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autoritãţi locale, sau în numele acestora ori în numele Uniunii Europene;
    b) rambursãrilor, intervenţiilor şi altor mãsuri care fac parte din sistemul de finanţare integralã sau parţialã a Fondului European de Garantare Agricolã (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Ruralã (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legãturã cu aceste acţiuni;
    c) prelevãrilor şi altor drepturi prevãzute în cadrul organizãrii comune a pieţei din sectorul zahãrului.
    (2) Prezentul capitol se aplicã şi pentru:
    a) sancţiunile administrative, amenzile, taxele şi suprataxele în legãturã cu creanţele pentru care se poate solicita asistenţã reciprocã potrivit alin. (1), care sunt stabilite de autoritãţile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauzã sau de desfãşurarea de anchete administrative în privinţa acestora ori care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autoritãţilor administrative menţionate;
    b) taxele pentru certificate şi alte documente similare emise în legãturã cu procedurile administrative privind taxele, impozitele şi drepturile;
    c) dobânzile, majorãrile de întârziere, penalitãţile de întârziere şi costurile în legãturã cu creanţele pentru care poate fi solicitatã asistenţã reciprocã potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, dupã caz.
    (3) Prezentul capitol nu se aplicã:
    a) contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socialã care trebuie plãtite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituţiilor de securitate socialã de drept public;
    b) taxelor care nu sunt prevãzute la alin. (2);
    c) drepturilor de naturã contractualã, cum ar fi sumele stabilite pentru utilitãţi publice;
    d) sancţiunilor cu caracter penal impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancţiuni cu caracter penal care nu intrã sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. a).

--------------
    Art. 178^2 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^3
    Definiţii
    În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
    a) autoritate solicitantã - un birou central de legãturã, un birou de legãturã sau un departament de legãturã al unui stat membru care transmite o cerere de asistenţã cu privire la o creanţã prevãzutã la art. 178^2;
    b) autoritate solicitatã - un birou central de legãturã, un birou de legãturã sau un departament de legãturã al unui stat membru cãruia îi este transmisã o cerere de asistenţã;
    c) persoanã - orice persoanã fizicã sau juridicã, orice asociere de persoane cãreia îi este recunoscutã, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoanã juridicã, sau orice altã entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie cã are sau nu personalitate juridicã, ce deţine ori gestioneazã active care, alãturi de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;
    d) mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitalã, şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
    e) reţea RCC - platforma comunã bazatã pe reţeaua comunã de comunicaţii (RCC) dezvoltatã de Uniunea Europeanã pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autoritãţile competente din domeniul vamal şi fiscal.

--------------
    Art. 178^3 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^4
    Autoritatea competentã din România
    (1) Autoritãţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
    a) Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, pentru creanţele prevãzute la art. 178^2 alin. (1) lit. a) şi b), cu excepţia creanţelor prevãzute la lit. b);
    b) Autoritatea Naţionalã a Vãmilor, pentru creanţele prevãzute la art. 178^2 alin. (1) lit. a) şi b) care se datoreazã în cadrul operaţiunilor vamale;
    c) Agenţia de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã, pentru creanţele prevãzute la art. 178^2 alin. (1) lit. c).
    (2) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) sunt competente şi pentru asistenţã la recuperarea creanţelor prevãzute la art. 178^2 alin. (2), aferente creanţelor principale pentru a cãror asistenţã la recuperare sunt competente.
    (3) Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, se desemneazã biroul central de legãturã, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre în domeniul asistenţei reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeanã.
    (4) Autoritãţile competente din România pot desemna birouri de legãturã care sã fie responsabile de contactele cu alte state membre în materie de asistenţã reciprocã în ceea ce priveşte unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite şi drepturi prevãzute la art. 178^2.
    (5) În cazul în care un birou de legãturã primeşte o cerere de asistenţã reciprocã ce necesitã mãsuri care nu ţin de competenţa ce i-a fost atribuitã, acesta înainteazã cererea, fãrã întârziere, biroului competent, dacã este cunoscut, sau biroului central de legãturã şi informeazã autoritatea solicitantã în consecinţã.
    (6) Autoritãţile competente din România informeazã Comisia cu privire la biroul sãu central de legãturã şi la orice birouri de legãturã pe care le-a desemnat.
    (7) Toate comunicãrile sunt trimise de cãtre biroul central de legãturã sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legãturã, asigurându-se eficienţa comunicãrii.

--------------
    Art. 178^4 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 2-a
    Schimbul de informaţii

--------------
    Secţiunea a 2-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusã de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^5
    Furnizarea de informaţii
    (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã furnizeazã orice informaţii pe care le apreciazã cã sunt relevante pentru autoritatea solicitantã, în vederea recuperãrii creanţelor sale prevãzute la art. 178^2. În scopul furnizãrii acestor informaţii, autoritatea solicitatã asigurã realizarea oricãror anchete administrative necesare pentru obţinerea acestora.
    (2) Autoritatea solicitatã nu este obligatã sã furnizeze informaţii:
    a) pe care nu le-ar putea obţine în vederea recuperãrii creanţelor similare nãscute în statul membru solicitat;
    b) care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;
    c) a cãror divulgare ar aduce atingere securitãţii statului membru solicitat sau ar fi contrare ordinii publice a acestuia.
    (3) Autoritatea solicitatã nu poate refuza furnizarea de informaţii pentru simplul motiv cã aceste informaţii sunt deţinute de o bancã, de o altã instituţie financiarã, de o persoanã desemnatã sau care acţioneazã în calitate de agent ori de administrator sau cã informaţiile respective se referã la participaţiile la capitalul unei persoane.
    (4) Autoritatea solicitatã informeazã autoritatea solicitantã în legãturã cu motivele de refuz al unei cereri de informaţii.

--------------
    Art. 178^5 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^6
    Schimbul de informaţii fãrã cerere prealabilã
    În cazul în care urmeazã sã se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât taxa pe valoarea adãugatã, cãtre o persoanã stabilitã ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care urmeazã sã se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilitã sau unde îşi are domiciliul persoana respectivã cu privire la rambursarea/restituirea ce urmeazã a se efectua.

--------------
    Art. 178^6 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^7
    Prezenţa în birourile administrative şi participarea la anchetele administrative
    (1) Prin acord între autoritatea solicitantã şi autoritatea solicitatã şi în concordanţã cu procedurile stabilite de autoritatea solicitatã, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantã pot, în vederea promovãrii asistenţei reciproce prevãzute de prezentul capitol:
    a) sã fie prezenţi în birourile în care autoritãţile administrative ale statului membru solicitat îşi desfãşoarã activitatea;
    b) sã fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
    c) sã însoţeascã funcţionarii competenţi din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.
    (2) Acordul prevãzut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca funcţionarii din statul membru solicitant sã poatã intervieva persoane şi examina registre, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.
    (3) Funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantã care utilizeazã posibilitãţile oferite prin alin. (1) şi (2) sunt în mãsurã sã prezinte în orice moment o împuternicire scrisã în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficialã.

--------------
    Art. 178^7 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 3-a
    Asistenţã pentru notificarea documentelor

--------------
    Secţiunea a 3-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusã de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^8
    Cererea de notificare a anumitor documente referitoare la creanţe
    (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã notificã persoanei cãreia îi sunt destinate, denumitã în continuare destinatar, toate actele şi deciziile, inclusiv pe cele de naturã judiciarã, privind o creanţã sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.
    (2) Cererea de notificare prevãzutã la alin. (1) este însoţitã de un formular-tip care conţine cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea destinatarului;
    b) scopul notificãrii şi termenul în care aceasta ar trebui efectuatã;
    c) o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanţã şi a valorii creanţei pentru care se formuleazã cererea;
    d) numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate şi, în cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind documentele notificate sau posibilitãţile de a contesta obligaţia de platã.
    (3) Autoritatea solicitantã depune o cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementeazã notificarea documentului în cauzã în statul membru solicitant sau atunci când o astfel de notificare ar cauza dificultãţi disproporţionate.
    (4) Autoritatea solicitatã informeazã de îndatã autoritatea solicitantã în privinţa oricãrei acţiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în special în legãturã cu data notificãrii documentului cãtre destinatar.

--------------
    Art. 178^8 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^9
    Mijloace de notificare
    (1) Autoritatea solicitatã se asigurã cã procedura de notificare în statul membru solicitat se efectueazã potrivit reglementãrilor legale şi practicilor administrative naţionale în vigoare în statul membru solicitat.
    (2) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentã a statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru.
    (3) O autoritate competentã stabilitã pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandatã sau prin poştã electronicã unei persoane dintr-un alt stat membru.

--------------
    Art. 178^9 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 4-a
    Mãsurile asigurãtorii sau de recuperare

--------------
    Secţiunea a 4-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusã de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^10
    Cererea de recuperare
    (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã recupereazã creanţele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.
    (2) De îndatã ce autoritatea solicitantã are cunoştinţã despre orice informaţii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autoritãţii solicitate.

--------------
    Art. 178^10 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^11
    Condiţii aplicabile cererilor de recuperare
    (1) Autoritatea solicitantã nu poate formula o cerere de recuperare dacã şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care se aplicã art. 178^14 alin. (6).
    (2) Înainte ca autoritatea solicitantã sã formuleze o cerere de recuperare se aplicã procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu urmãtoarele excepţii:
    a) atunci când este evident cã nu existã active pentru recuperare în statul membru solicitant sau cã astfel de proceduri nu vor duce la plata integralã a creanţei şi cã autoritatea solicitantã deţine informaţii specifice care indicã faptul cã persoana în cauzã are active în statul membru solicitat;
    b) atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultãţi disproporţionate.

--------------
    Art. 178^11 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^12
    Titlul executoriu şi alte documente însoţitoare
    (1) Orice cerere de recuperare este însoţitã de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectã conţinutul principal al titlului iniţial care permite executarea şi constituie baza unicã a mãsurilor asigurãtorii şi de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.
    (2) Titlul uniform care permite executarea conţine cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) informaţii relevante pentru identificarea titlului iniţial care permite executarea, o descriere a creanţei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperitã de creanţã, orice date relevante pentru procesul de executare şi valoarea creanţei şi diferitele componente ale acesteia, precum creanţa principalã şi creanţele fiscale accesorii datorate;
    b) numele, adresa şi alte informaţii utile pentru identificarea debitorului;
    c) numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanţei şi, în cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind creanţa sau posibilitãţile de a contesta obligaţia de platã.
    (3) Cererea de recuperare a unei creanţe poate fi însoţitã de alte documente referitoare la creanţã emise de statul membru solicitant.

--------------
    Art. 178^12 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^13
    Recuperarea creanţei
    (1) În scopul recuperãrii creanţei în statul membru solicitat, orice creanţã pentru care a fost formulatã o cerere de recuperare este tratatã ca şi când ar fi o creanţã a statului membru solicitat, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitatã utilizeazã prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor cu privire la aceleaşi taxe, impozite sau drepturi ori, în absenţa acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
    (2) Dacã autoritatea solicitatã considerã cã pe teritoriul statului sãu nu se colecteazã taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizeazã prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
    (3) Statul membru solicitat nu este obligat sã acorde creanţelor altor state membre preferinţele acordate pentru creanţe similare apãrute în respectivul stat membru, cu excepţia cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau existã dispoziţii contrare în legislaţia statului membru solicitat. Un stat membru care acordã preferinţe pentru creanţe altui stat membru nu poate refuza acordarea aceloraşi facilitãţi pentru aceleaşi creanţe sau pentru creanţe similare altor state membre, în aceleaşi condiţii.
    (4) Statul membru solicitat recupereazã creanţa în moneda sa naţionalã.
    (5) Autoritatea solicitatã informeazã cu diligenţa necesarã autoritatea solicitantã cu privire la orice acţiune întreprinsã cu privire la cererea de recuperare.
    (6) Începând cu data la care este primitã cererea de recuperare, autoritatea solicitatã percepe dobânzi pentru plata cu întârziere, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 120.
    (7) Autoritatea solicitatã poate, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru, sã acorde debitorului un termen de platã sau sã acorde pentru aceste creanţe eşalonarea la platã şi sã perceapã dobândã în acest sens. Autoritatea solicitatã informeazã ulterior autoritatea solicitantã cu privire la orice astfel de decizie.
    (8) Fãrã a aduce atingere art. 178^20 alin. (1), autoritatea solicitatã îi transferã autoritãţii solicitante sumele recuperate aferente creanţei, precum şi dobânzile prevãzute la alin. (6) şi (7).

--------------
    Art. 178^13 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^14
    Litigii
    (1) Litigiile cu privire la creanţã, la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificãri efectuate de o autoritate competentã a statului membru solicitant sunt de competenţa autoritãţilor competente ale statului membru solicitant. Dacã, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestat(ã) de o parte interesatã, autoritatea solicitatã informeazã respectiva parte interesatã cã o astfel de acţiune trebuie introdusã de aceasta din urmã în faţa autoritãţii competente a statului membru solicitant, potrivit legislaţiei în vigoare în statul respectiv.
    (2) Litigiile cu privire la mãsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificãri efectuate de o autoritate competentã a statului membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent pentru soluţionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislaţiei în vigoare a acestui stat.
    (3) Atunci când una dintre acţiunile prevãzute la alin. (1) a fost introdusã în faţa organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantã informeazã autoritatea solicitatã cu privire la aceasta şi precizeazã care sunt elementele creanţei ce nu fac obiectul contestaţiei.
    (4) De îndatã ce autoritatea solicitatã primeşte informaţiile prevãzute la alin. (3), fie din partea autoritãţii solicitante, fie din partea pãrţii interesate, aceasta suspendã procedura de executare în ceea ce priveşte partea contestatã a creanţei, în aşteptarea deciziei organismului competent în materie, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantã formuleazã o cerere contrarã, potrivit alin. (6).
    (5) La cererea autoritãţii solicitante sau în cazul în care se considerã necesar de cãtre autoritatea solicitatã, fãrã sã se aducã atingere art. 178^16, autoritatea solicitatã poate recurge la mãsuri asigurãtorii pentru a garanta recuperarea, în mãsura în care reglementãrile legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.
    (6) Potrivit reglementãrilor legale şi practicilor administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantã poate cere autoritãţii solicitate sã recupereze o creanţã contestatã sau o parte contestatã a creanţei, în mãsura în care reglementãrile legale şi practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motiveazã. Dacã rezultatul ulterior al contestaţiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitantã are obligaţia de a rambursa orice sumã recuperatã, precum şi de a plãti orice compensaţie datoratã, potrivit reglementãrilor legale în vigoare în statul membru solicitat.
    (7) Dacã autoritãţile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au iniţiat o procedurã amiabilã, iar rezultatul procedurii poate afecta creanţa cu privire la care a fost solicitatã asistenţã, mãsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate pânã la încheierea procedurii respective, cu excepţia cazurilor de urgenţã imediatã datorate fraudei sau insolvenţei. În cazul în care mãsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5).

--------------
    Art. 178^14 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^15
    Modificarea sau retragerea cererii de asistenţã pentru recuperare
    (1) Autoritatea solicitantã informeazã imediat autoritatea solicitatã cu privire la orice modificare ulterioarã adusã cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificãrii sau retragerii acesteia.
    (2) Dacã modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevãzut la art. 178^14 alin. (1), autoritatea solicitantã comunicã decizia respectivã împreunã cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitatã continuã mãsurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Mãsurile asigurãtorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepţia cazului în care modificarea cererii se datoreazã lipsei de valabilitate a titlului iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat. Dispoziţiile art. 178^12 şi 178^14 sunt aplicabile în mod corespunzãtor.

--------------
    Art. 178^15 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^16
    Cererea de mãsuri asigurãtorii
    (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea solicitatã ia mãsurile asigurãtorii necesare, dacã acestea sunt permise de legislaţia sa naţionalã şi în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanţa sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestat(ã) la momentul formulãrii cererii sau în cazul în care creanţa nu face încã obiectul unui titlu care sã permitã executarea în statul membru solicitant, în mãsura în care sunt, de asemenea, posibile mãsuri asigurãtorii, într-o situaţie similarã, în temeiul legislaţiei naţionale şi al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de mãsuri asigurãtorii în statul membru solicitant şi referitor la creanţa pentru care se solicitã asistenţa reciprocã, dacã este cazul, însoţeşte cererea de mãsuri asigurãtorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.
    (2) Cererea de mãsuri asigurãtorii poate fi însoţitã de alte documente referitoare la creanţã, emise în statul membru solicitant.

--------------
    Art. 178^16 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^17
    Normele aplicabile cererilor de mãsuri asigurãtorii
    Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 178^16 sunt aplicabile, în mod corespunzãtor, dispoziţiile art. 178^10 alin. (2), art. 178^13 alin. (1)-(5), art. 178^14 şi 178^15.

--------------
    Art. 178^17 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^18
    Limite ale obligaţiilor autoritãţii solicitate
    (1) Autoritatea solicitatã nu este obligatã sã acorde asistenţa prevãzutã la art. 178^10-art. 178^16 dacã recuperarea creanţei este de naturã sã genereze, din cauza situaţiei debitorului, grave dificultãţi de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în mãsura în care reglementãrile legale şi practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepţie în cazul creanţelor naţionale.
    (2) Autoritatea solicitatã nu este obligatã sã acorde asistenţa prevãzutã la art. 178^5 şi la art. 178^7-178^16 dacã cererea iniţialã de asistenţã, potrivit art. 178^5, 178^7, 178^8, 178^10 sau 178^16, este efectuatã cu privire la creanţe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant şi pânã la momentul cererii iniţiale de asistenţã. În cazul în care creanţa sau titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sunt contestate, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabileşte faptul cã nu mai este posibilã contestarea creanţei sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordã o amânare a plãţii sau un plan de eşalonare a plãţii de cãtre autoritãţile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de platã a expirat. Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitatã nu este obligatã sã acorde asistenţã cu privire la creanţe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant.
    (3) Un stat membru nu este obligat sã acorde asistenţã dacã valoarea totalã a creanţelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicitã asistenţã, este mai micã de 1.500 euro.
    (4) Autoritatea solicitatã informeazã autoritatea solicitantã în legãturã cu motivele refuzului unei cereri de asistenţã.

--------------
    Art. 178^18 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^19
    Aspecte privind prescripţia
    (1) Aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant.
    (2) În ceea ce priveşte suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, toate demersurile efectuate în vederea recuperãrii creanţelor de cãtre autoritatea solicitatã sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistenţã, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelaşi efect în statul membru solicitant, cu condiţia ca efectul corespunzãtor sã fie prevãzut în reglementãrile legale în vigoare în statul membru solicitant.
    (3) Dacã suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie nu este posibilã în temeiul reglementãrilor legale în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperãrii creanţelor de cãtre autoritatea solicitatã sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistenţã care, dacã ar fi fost efectuate de cãtre autoritatea solicitantã în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce priveşte efectul respectiv.
    (4) Prevederile alin. (2) şi (3) nu afecteazã dreptul autoritãţilor competente din statul membru solicitant de a lua mãsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripţie, potrivit reglementãrilor în vigoare în statul membru respectiv.
    (5) Autoritatea solicitantã şi autoritatea solicitatã se informeazã reciproc cu privire la orice acţiune care întrerupe, suspendã sau prelungeşte termenul de prescripţie a creanţei pentru care au fost solicitate mãsuri asigurãtorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.

--------------
    Art. 178^19 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^20
    Costuri
    (1) În plus faţã de sumele prevãzute la art. 178^13 alin. (8), autoritatea solicitatã urmãreşte sã recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat şi le reţine, potrivit reglementãrilor legale în vigoare din statul membru solicitat.
    (2) Statele membre renunţã reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenţa reciprocã pe care şi-o acordã potrivit prezentului capitol.
    (3) Cu toate acestea, în cazul unor recuperãri care creeazã dificultãţi deosebite, care implicã cheltuieli foarte mari sau care se referã la crima organizatã, autoritatea solicitantã şi autoritatea solicitatã pot sã convinã asupra unor modalitãţi de rambursare specifice cazurilor în speţã.
    (4) Fãrã a aduce atingere alin. (2) şi (3), statul membru solicitant rãmâne rãspunzãtor faţã de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile şi toate pierderile suportate în legãturã cu acţiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce priveşte fie fondul creanţei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantã care permite executarea şi/sau aplicarea de mãsuri asigurãtorii.

--------------
    Art. 178^20 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 5-a
    Dispoziţii generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistenţã

--------------
    Secţiunea a 5-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusã de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^21
    Formulare-tip şi mijloace de comunicare
    (1) Cererile de informaţii în temeiul art. 178^5 alin. (1), cererile de notificare în temeiul art. 178^8 alin. (1), cererile de recuperare în temeiul art. 178^10 alin. (1) sau cererile de mãsuri asigurãtorii în temeiul art. 178^16 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În mãsura posibilului, aceste formulare se folosesc şi pentru comunicãrile ulterioare cu privire la cerere.
    (2) Titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de mãsuri asigurãtorii în statul membru solicitant şi celelalte documente prevãzute la art. 178^12 şi 178^16 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
    (3) Formularul-tip poate fi însoţit, dacã este cazul, de rapoarte, declaraţii şi orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronicã, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
    (4) Formularele-tip şi comunicãrile pe cale electronicã pot, de asemenea, sã fie utilizate pentru schimbul de informaţii în temeiul art. 178^6.
    (5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) nu se aplicã informaţiilor şi documentaţiei obţinute prin prezenţa în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 178^7.
    (6) În cazul în care comunicãrile nu se efectueazã pe cale electronicã sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informaţiilor obţinute sau a mãsurilor luate pentru executarea cererii de asistenţã.

--------------
    Art. 178^21 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^22
    Limba utilizatã
    (1) Toate cererile de asistenţã, formularele-tip pentru notificare şi titlurile uniforme care permit executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficialã sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul cã anumite pãrţi sunt scrise într-o limbã alta decât limba oficialã sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat nu afecteazã valabilitatea acestora sau a procedurii, în mãsura în care acea limbã este stabilitã de comun acord între statele membre interesate.
    (2) Documentele a cãror notificare este solicitatã potrivit art. 178^8 pot fi transmise autoritãţii solicitate într-o limbã oficialã a statului membru solicitant.
    (3) În cazul în care o cerere este însoţitã de alte documente decât cele prevãzute la alin. (1) şi (2), autoritatea solicitatã poate, dacã este necesar, sã cearã autoritãţii solicitante o traducere a acestor documente în limba oficialã sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altã limbã asupra cãreia statele membre interesate au convenit bilateral.

--------------
    Art. 178^22 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^23
    Divulgarea informaţiilor şi a documentelor
    (1) Informaţiile comunicate sub orice formã, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligaţia pãstrãrii secretului fiscal şi beneficiazã de protecţia acordatã informaţiilor similare în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru care le-a primit. Astfel de informaţii pot fi utilizate în scopul aplicãrii de mãsuri asigurãtorii sau de executare în privinţa creanţelor care intrã sub incidenţa prezentului capitol. De asemenea, astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea şi impunerea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socialã.
    (2) Persoanele acreditate în mod corespunzãtor de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informaţii numai în mãsura în care acest lucru este necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea reţelei RCC.
    (3) Statul membru care furnizeazã informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele prevãzute la alin. (1) în statul membru care primeşte informaţiile, în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru care furnizeazã informaţiile, informaţiile pot fi utilizate în scopuri similare.
    (4) În cazul în care autoritatea solicitantã sau solicitatã considerã cã informaţiile obţinute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în scopurile prevãzute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate sã transmitã respectivele informaţii acestui al treilea stat membru, cu condiţia ca transmiterea acestor informaţii sã fie conformã cu normele şi procedurile stabilite în prezentul capitol. Aceasta informeazã statul membru de la care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru de la care provin informaţiile se poate opune acestei transmiteri a informaţiilor, în termen de 10 zile lucrãtoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care doreşte sã transmitã informaţiile.
    (5) Permisiunea de a utiliza, în temeiul alin. (3), informaţii care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordatã numai de cãtre statul membru de unde provin informaţiile.
    (6) Informaţiile comunicate sub orice formã în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autoritãţile din statul membru care primeşte informaţiile, pe aceeaşi bazã ca şi informaţiile similare obţinute în respectivul stat.

--------------
    Art. 178^23 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 6-a
    Dispoziţii finale

--------------
    Secţiunea a 6-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusã de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^24
    Aplicarea altor acorduri privind asistenţa
    (1) Prezentul capitol nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii de furnizare de asistenţã mai extinsã, care decurge din acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv în domeniul notificãrii actelor judiciare sau extrajudiciare.
    (2) În cazul în care România încheie astfel de acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol şi care nu se referã la cazuri individuale, informeazã fãrã întârziere Comisia în acest sens.
    (3) Atunci când acordã asistenţã reciprocã mai extinsã în temeiul unui acord sau al unei înţelegeri bilateral(e) ori multilateral(e), România poate utiliza reţeaua de comunicaţii electronice şi formularele-tip adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.

--------------
    Art. 178^24 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^25
    Norme de aplicare
    Normele de aplicare a dispoziţiilor art. 178^4 alin. (3) şi (4), art. 178^5 alin. (1), art. 178^8, art. 178^10, art. 178^12 alin. (1) şi (2), art. 178^13 alin. (5)-(8), art. 178^15, art. 178^16 alin. (1) şi ale art. 178^21 alin. (1)-(4) sunt normele aprobate de Comisie.

--------------
    Art. 178^25 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    ART. 178^26
    Raportare
    (1) România, prin intermediul biroului central de legãturã, informeazã Comisia anual, cel târziu pânã la 31 martie, cu privire la urmãtoarele:
    a) numãrul de cereri de informaţii, de comunicare şi de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii transmise fiecãrui stat membru solicitat şi primite de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;
    b) valoarea creanţelor pentru care se solicitã asistenţã pentru recuperare şi sumele recuperate.
    (2) România, prin intermediul biroului central de legãturã, poate furniza, de asemenea, orice alte informaţii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenţa reciprocã oferitã în temeiul prezentului capitol.

--------------
    Art. 178^26 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     CAP. XIII

    Aspecte internaţionale


--------------
    Cap. XIII din Titlul VIII a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA 1

    Dispoziţii generale


--------------
    Secţiunea 1 din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogatã de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 179

    Scopul

    Prezentul capitol stabileşte norme pentru recuperarea în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi pentru recuperarea într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România.


--------------
    Art. 179 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 180

    Sfera de aplicare

    (1) Prezentul capitol se aplicã tuturor creanţelor aferente:

    a) restituţiilor, intervenţiilor şi altor mãsuri care fac parte din sistemul de finanţare integralã sau parţialã a Fondului European de Garantare a Agriculturii (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Ruralã (FEADR), inclusiv sumelor datorate în cadrul acestor acţiuni;



    b) contribuţiilor, cotizaţiilor şi altor drepturi prevãzute în cadrul organizãrii comune a pieţelor din sectorul zahãrului;



    b) contribuţiilor, cotizaţiilor, taxelor şi altor drepturi prevãzute în cadrul aplicãrii Politicii Agricole Comune;

---------

Lit. b) a alin. (1) al art. 180 a fost modificatã de pct. 1 al art. 31 din LEGEA nr. 188 din 24 octombrie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 28 octombrie 2011.



    c) drepturilor de import reprezentând taxele vamale şi taxele cu efect echivalent prevãzute la importul de mãrfuri, precum şi taxele la import prevãzute în cadrul politicii agricole comune sau în cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole;

    d) drepturilor de export reprezentând taxele vamale şi taxele cu efect echivalent prevãzute la exportul de mãrfuri, precum şi taxele la export prevãzute în cadrul politicii agricole comune sau în cadrul regimurilor specifice aplicabile anumitor mãrfuri care rezultã din transformarea produselor agricole;

    e) taxei pe valoarea adãugatã;

    f) accizelor pentru: bere, vinuri, bãuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse intermediare, alcool etilic, tutun prelucrat, produse energetice şi energie electricã;

    g) impozitelor pe venit şi pe capital, astfel cum sunt definite în Codul fiscal;

    h) taxelor pe primele de asigurare, inclusiv taxelor de naturã identicã sau similarã, care completeazã ori înlocuiesc taxele pe primele de asigurare prevãzute la alin. (2);

    i) dobânzilor, majorãrilor de întârziere, penalitãţilor şi amenzilor administrative şi cheltuielilor privind creanţele menţionate la lit. a)-h), cu excepţia oricãrei sancţiuni penale prevãzute de legislaţia în vigoare în statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitatã.

    (2) Taxele pe primele de asigurãri prevãzute la alin. (1) lit. h) sunt cele prevãzute de legea naţionalã, cunoscute ca:

    a) în Austria: "Versicherungssteuer" şi "Feuerschutzsteuer";

    b) în Belgia: "Taxe annuelle sur les contrats d'assurance" şi "Jaarlijkse taks op de verzekeringscontracten";

    c) în Germania: "Versicherungssteuer" şi "Feuerschutzsteuer";

    d) în Danemarca: "Afgift af lysfartojsforsikringer", "Afgift af ansvarsforsikringer for motorkoretojer m.v." şi "Stempelafgift af forsikringspraemier";

    e) în Spania: "Impuesto sobre la prima de seguros";

    f) în Grecia: [« * »];

___________

    (NOTA C.T.C.E)*

    Text în limba greacã. (a se vedea imaginea asociatã)


    g) în Franţa: "Taxe sur les conventions d'assurances";

    h) în Finlanda: "Eraista vakuutusmaksuista suoritettava vero/skatt pa vissa forsakringspremier" şi "Palosuojelumaksu/brandskyddsavgift";

    i) în Italia: "Imposte sulle assicurazioni private ed i contratti vitalizi di cui alla legge 29.10.1967 no 1216";

    j) în Irlanda: "Levy on insurance premiums";

    k) în Luxemburg: "Impot sur les assurances" şi "Impot dans l'interet du service d'incendie";

    l) în Ţãrile de Jos: "Assurantiebelasting";

    m) în Portugalia: "Imposto de selo sobre os prιmios de seguros";

    n) în Suedia: niciunul;

    o) în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: "insurance premium tax (IPT)";

    p) în Malta: "Taxxa fuq Dokumenti u Trasferimenti";

    q) în Slovenia: "davek od prometa zavarovalnih poslov" şi "pozarna taksa".


--------------
    Art. 180 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 181

    Autoritatea competentã din România

    (1) Autoritãţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:



    a) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. a), e), f) şi h), Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã;



    a) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi h), Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã;

---------

Lit. a) a alin. (1) al art. 181 a fost modificatã de pct. 2 al art. 31 din LEGEA nr. 188 din 24 octombrie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 28 octombrie 2011.



    b) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. b), Agenţia de Plãţi şi Intervenţie pentru Agriculturã;



    b) abrogatã

---------

Lit. b) a alin. (1) al art. 181 a fost abrogatã de pct. 3 al art. 31 din LEGEA nr. 188 din 24 octombrie 2011 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 28 octombrie 2011.



    c) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. c)-f) care se datoreazã în cadrul operaţiunilor vamale, Autoritatea Naţionalã a Vãmilor;

    d) pentru creanţele prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. g), Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã şi autoritãţile administraţiei publice locale, dupã caz.

    (2) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) sunt competente şi pentru recuperarea dobânzilor, majorãrilor de întârziere, penalitãţilor şi amenzilor administrative, precum şi cheltuielilor prevãzute la art. 180 alin. (1) lit. i), aferente creanţelor principale pentru a cãror recuperare sunt competente.


--------------
    Art. 181 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 2-a

    Asistenţa pentru recuperarea în România a creanţelor stabilite prin titluri de creanţã emise într-un alt stat membru


--------------
    Secţiunea a 2-a din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogatã de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 182

    Furnizarea de informaţii

    (1) Autoritãţile competente prevãzute la art. 181 vor furniza, la cererea autoritãţii competente dintr-un alt stat membru, denumit în prezenta secţiune autoritate solicitantã, toate informaţiile utile pentru recuperarea unei creanţe, cu excepţia cazului în care:

    a) informaţia nu poate fi furnizatã potrivit dispoziţiilor prezentului cod;

    b) informaţia constituie secret comercial, industrial sau profesional;

    c) furnizarea informaţiei ar aduce atingere securitãţii sau ordinii publice din România.

    (2) Autoritatea competentã din România confirmã în scris primirea cererii de informaţii, de îndatã, sau, în cazuri justificate, în termen de cel mult 7 zile de la data primirii.

    (3) Pentru a obţine informaţiile solicitate, autoritatea competentã din România exercitã atribuţiile prevãzute de lege ca şi în cazul recuperãrii unor creanţe similare stabilite în România. Prevederile prezentului cod cu privire la furnizarea de informaţii se aplicã în mod corespunzãtor.

    (4) Autoritatea competentã prevãzutã la art. 181 va informa autoritatea solicitantã în legãturã cu motivele care o împiedicã sã furnizeze informaţiile solicitate, de îndatã sau în cel mult 3 luni de la data confirmãrii de primire a cererii.

    (5) În cazul în care considerã necesar, autoritatea competentã din România poate solicita autoritãţii solicitante furnizarea de informaţii suplimentare necesare soluţionãrii cererii.

    (6) Autoritatea competentã din România transmite autoritãţii solicitante informaţiile pe mãsurã ce sunt obţinute, iar în cazul în care nu au fost obţinute va informa autoritatea solicitantã cu privire la aceasta şi la motivele care au determinat aceastã situaţie.

    (7) În termen de 6 luni de la confirmarea de primire a cererii de furnizare de informaţii, dacã cererea nu a fost soluţionatã, autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantã asupra rezultatului cercetãrilor efectuate pentru obţinerea informaţiilor cerute.

    (8) Dacã autoritatea solicitantã cere, în scris, în termen de douã luni de la primirea informãrii prevãzute la alin. (7), ca cercetãrile sã fie continuate, autoritatea competentã din România soluţioneazã cererea conform prevederilor aplicabile cererii iniţiale.


--------------
    Art. 182 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 183

    Comunicarea actelor emise în statul membru în care se aflã autoritatea solicitantã

    (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea competentã din România comunicã destinatarului toate actele şi deciziile, inclusiv judiciare, privind o creanţã sau recuperarea acesteia, emise în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante. Prevederile art. 182 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor.

    (2) Autoritatea prevãzutã la art. 181 va comunica actele astfel cum acestea au fost emise, fãrã a pune în cauzã valabilitatea acestora.

    (3) Imediat dupã primirea cererii de comunicare, autoritatea prevãzutã la art. 181 ia toate mãsurile necesare pentru realizarea comunicãrii. Dispoziţiile privind comunicarea actelor administrative din prezentul cod se aplicã în mod corespunzãtor. Dacã îi sunt necesare, autoritatea competentã din România poate solicita informaţii suplimentare, fãrã a periclita data limitã de comunicare indicatã în cererea autoritãţii solicitante.

    (4) Imediat dupã efectuarea comunicãrii, autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantã despre aceasta şi despre data la care au fost comunicate actele destinatarului, prin certificarea corespunzãtoare pe verso-ul celui de-al doilea exemplar al cererii de comunicare şi transmiterea acestuia cãtre autoritatea solicitantã.


--------------
    Art. 183 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 184

    Recuperarea creanţei şi aplicarea mãsurilor asigurãtorii

    (1) La cererea autoritãţii solicitante, autoritatea competentã din România procedeazã, potrivit dispoziţiilor privind executarea creanţelor fiscale din prezentul cod, la recuperarea creanţelor care fac obiectul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitantã, precum şi la ducerea la îndeplinire, dupã caz, a mãsurilor asigurãtorii.

    (2) Autoritatea competentã din România va confirma în scris primirea cererii, în condiţiile art. 182 alin. (2), putând solicita autoritãţii solicitante completarea cererii în cazul în care nu sunt menţionate informaţiile şi elementele prevãzute la art. 192.

    (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), orice creanţã care face obiectul unei cereri de recuperare este consideratã ca fiind o creanţã fiscalã în sensul prezentului cod, cu excepţia situaţiilor în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 198. Sumele recuperate vor intra la distribuire împreunã cu creanţele fiscale, dispoziţiile art. 170 şi 171 aplicându-se în mod corespunzãtor.

    (4) Dacã este cazul, autoritatea competentã din România va reţine suma solicitatã a fi recuperatã din sumele cuvenite debitorului cu titlu de restituiri sau rambursãri, dupã efectuarea compensãrii în condiţiile art. 116. Eventualele diferenţe urmeazã sã fie restituite debitorului sau sã fie recuperate de la acesta şi transferate autoritãţii solicitante, dupã caz.


--------------
    Art. 184 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 185

    Titlul executoriu

    (1) Titlul transmis de autoritatea solicitantã, anexat la cererea de recuperare, reprezintã titlu executoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (2). În condiţiile în care titlul executoriu anexat la cererea de recuperare nu conţine elementele unui titlu executoriu necesar pentru recuperarea, potrivit prezentului cod, a creanţelor fiscale, autoritatea competentã din România va aplica în mod corespunzãtor prevederile art. 141 alin. (1).

    (2) În termen de 3 luni de la data primirii cererii, autoritatea prevãzutã la art. 181 va finaliza formalitãţile de emitere şi transmitere a titlului executoriu. În cazul depãşirii termenului de 3 luni, autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantã asupra motivelor care au determinat depãşirea, în cel mai scurt timp şi, în orice caz, în termen de 7 zile de la expirarea celor 3 luni.

    (3) Recuperarea creanţei se face în moneda naţionalã a României. Întregul cuantum al creanţei recuperate se transferã, în moneda naţionalã a României, autoritãţii solicitante în luna urmãtoare datei la care s-a realizat recuperarea.

    (4) Pentru creanţa înscrisã în titlul executoriu, debitorul datoreazã majorãri de întârziere, începând cu ziua urmãtoare datei comunicãrii titlului executoriu cãtre debitor şi pânã la data stingerii sumei datorate, inclusiv. Dispoziţiile prezentului cod privind stabilirea şi calculul majorãrilor de întârziere sunt aplicabile în mod corespunzãtor. Majorãrile de întârziere recuperate de autoritatea competentã din România se transferã autoritãţii solicitante, în condiţiile alin. (3).



    (4) Pentru creanţa înscrisã în titlul executoriu, debitorul datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere, începând cu ziua urmãtoare datei comunicãrii titlului executoriu cãtre debitor şi pânã la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispoziţiile prezentului cod privind stabilirea şi calculul dobânzilor şi penalitãţilor de întârziere sunt aplicabile în mod corespunzãtor. Dobânzile şi penalitãţile de întârziere recuperate de autoritatea competentã din România se transferã autoritãţii solicitante, în condiţiile alin. (3).

------------

Alin. (4) al art. 185 a fost modificat de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.



    (5) Autoritatea prevãzutã la art. 181 informeazã în cel mai scurt timp autoritatea solicitantã despre cursul dat cererii de recuperare, astfel:

    a) în cazul în care, în funcţie de circumstanţele fiecãrui caz, nu este posibilã recuperarea integralã sau parţialã a creanţei ori ducerea la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii în termene rezonabile, autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantã, indicând motivele care au determinat aceastã situaţie;

    b) cel târziu la expirarea fiecãrei perioade de 6 luni de la data confirmãrii de primire a cererii, autoritatea prevãzutã la art. 181 informeazã autoritatea solicitantã asupra situaţiei sau rezultatului procedurii de recuperare ori de ducere la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii.


--------------
    Art. 185 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 186

    Modificarea ulterioarã a creanţei

    (1) În situaţia în care autoritatea competentã din România este informatã de autoritatea solicitantã asupra modificãrii în minus a cuantumului creanţei a cãrei recuperare s-a solicitat, aceasta va continua acţiunea pe care a întreprins-o pentru recuperare sau pentru ducerea la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, cu limitarea acţiunii la suma rãmasã de recuperat. Dacã, în momentul în care este informatã asupra reducerii valorii creanţei, autoritatea din România a recuperat deja o sumã care depãşeşte valoarea rãmasã de perceput, fãrã sã fi iniţiat procedura de transfer cãtre autoritatea solicitantã, autoritatea competentã prevãzutã la art. 181 restituie suma perceputã în plus persoanei îndreptãţite, potrivit legii.

    (2) Dacã autoritatea solicitantã informeazã asupra modificãrii în plus a cuantumului creanţei, prin transmiterea unei cereri suplimentare de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, autoritatea competentã din România va soluţiona cererea suplimentarã, în mãsura în care este posibil, împreunã cu cererea iniţialã. În situaţia în care, ţinând seama de stadiul de realizare a procedurii în curs, cererea suplimentarã nu poate fi conexatã cu cererea iniţialã, autoritatea competentã din România va da curs cererii suplimentare numai dacã aceasta are ca obiect o creanţã în valoare egalã sau mai mare decât valoarea prevãzutã la art. 203.


--------------
    Art. 186 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 187

    Posibilitatea de a refuza acordarea asistenţei

    (1) Autoritatea competentã din România nu este obligatã:

    a) sã acorde asistenţã la recuperare, ori de câte ori executarea silitã ar implica venituri şi bunuri care, potrivit reglementãrilor legale în vigoare, sunt exceptate de la executare silitã;

    b) sã acorde asistenţa prevãzutã la art. 182-186, în cazul în care cererea iniţialã formulatã pentru furnizare de informaţii, pentru comunicare sau pentru recuperare vizeazã creanţe pentru care perioada dintre momentul în care titlul executoriu care permite recuperarea este emis în conformitate cu dispoziţiile legale, reglementãrile sau practicile administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitantã şi data cererii depãşeşte 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care creanţa sau titlul face obiectul unei contestaţii, termenul începe sã curgã din momentul în care statul solicitant stabileşte cã acestea nu mai pot fi contestate.

    (2) Autoritatea competentã din România informeazã autoritatea solicitantã în legãturã cu motivele refuzului de a nu acorda asistenţã. Refuzul motivat este, de asemenea, comunicat Comisiei Europene.


--------------
    Art. 187 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 188

    Confidenţialitatea asupra documentelor şi informaţiilor primite

    Documentele şi informaţiile comunicate autoritãţii competente din România pentru punerea în aplicare a prezentului capitol nu pot fi comunicate de cãtre aceasta decât:

    a) persoanei fizice sau juridice vizate de cererea de asistenţã;

    b) persoanelor şi autoritãţilor însãrcinate cu recuperarea creanţelor, numai în scopul recuperãrii;

    c) autoritãţilor judiciare sesizate în legãturã cu cazurile referitoare la recuperarea creanţelor.


--------------
    Art. 188 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 189

    Cheltuielile privind asistenţa

    (1) Cheltuielile pentru acordarea în România a asistenţei privind furnizarea de informaţii sau comunicarea prevãzute de prezenta secţiune se suportã de autoritatea competentã din România.

    (2) Cheltuielile efectuate de autoritatea competentã din România ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creanţei sau de mãsuri asigurãtorii sunt în sarcina debitorului. Dispoziţiile art. 168 alin. (2)-(5) se aplicã în mod corespunzãtor.


--------------
    Art. 189 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 3-a

    Asistenţa pentru recuperarea într-un stat membru a creanţelor stabilite prin titluri de creanţã emise în România


--------------
    Secţiunea a 3-a din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogatã de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 190

    Solicitarea de informaţii

    (1) În vederea recuperãrii într-un alt stat membru a unei creanţe stabilite printr-un titlu de creanţã emis în România, autoritãţile competente prevãzute la art. 181 vor solicita, în legãturã cu o persoanã fizicã sau juridicã dintr-un alt stat membru, orice informaţii utile pentru recuperarea acestei creanţe, de la autoritatea competentã a statului membru, denumitã în prezenta secţiune autoritate solicitatã. Solicitarea priveşte atât debitorul, cât şi oricare altã persoanã din acel stat membru, care este obligatã la plata creanţei potrivit prezentului cod sau care deţine bunuri aparţinând debitorului ori persoanei obligate la platã.

    (2) În cererea de informaţii se indicã numele, adresa şi orice altã informaţie utilã identificãrii persoanelor prevãzute la alin. (1), deţinutã de autoritatea competentã din România, precum şi tipul de creanţã şi valoarea creanţei pentru care se formuleazã cererea.

    (3) Cererea de informaţii va conţine, pe lângã elementele prevãzute la alin. (2), semnãtura persoanei împuternicite, precum şi ştampila autoritãţii emitente.

    (4) În mãsura în care acest lucru este posibil, cererea va fi transmisã prin mijloace electronice, caz în care nu mai sunt necesare semnãtura şi ştampila prevãzute la alin. (3). Cu toate acestea, în toate cazurile în care cererea se transmite prin mijloace electronice, aceasta va fi redactatã în mod obligatoriu şi în scris, în condiţiile prevãzute la alin. (3).

    (5) Autoritatea competentã din România poate sã retragã în orice moment cererea de informaţii pe care a transmis-o autoritãţii solicitate. Decizia de retragere se comunicã în scris autoritãţii solicitate.

    (6) Dacã autoritatea competentã din România a adresat unei alte autoritãţi o cerere de informaţii similarã, va menţiona în cererea întocmitã în condiţiile prezentului articol şi numele acestei din urmã autoritãţi.

    (7) Ţinând seama de informaţiile primite de la autoritatea solicitatã, autoritatea competentã din România îi poate cere acesteia sã continue cercetãrile. Cererea se face în scris, în termen de douã luni de la data comunicãrii rezultatelor cercetãrilor efectuate de autoritatea solicitatã.


--------------
    Art. 190 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 191

    Comunicarea actelor emise în România

    (1) În scopul recuperãrii unei creanţe, precum şi în scopul comunicãrii oricãrui act emis în România privind o creanţã dintre cele prevãzute la art. 180, inclusiv a deciziilor judiciare, în legãturã cu o persoanã fizicã sau juridicã cãreia, potrivit legii, trebuie sã i se comunice aceste acte, autoritatea prevãzutã la art. 181 va transmite autoritãţii solicitate o cerere de comunicare, însoţitã de documentele pentru a cãror comunicare se solicitã asistenţã. Cererea şi documentele anexate se transmit în dublu exemplar.

    (2) Cererea va cuprinde numele, adresa şi orice altã informaţie utilã identificãrii destinatarului, deţinutã de autoritatea competentã din România, natura şi obiectul actului sau deciziei care urmeazã sã fie comunicatã şi, dacã este cazul, numele şi adresa debitorului şi creanţa menţionatã în act sau în decizie, precum şi alte informaţii utile.

    (3) În cerere se va face trimitere la prevederile legale în vigoare privind procedura de contestare a creanţei sau de recuperare a acesteia, ori de câte ori actul administrativ comunicat nu conţine acest lucru.

    (4) Cererea de comunicare va conţine, pe lângã elementele prevãzute la alin. (2), semnãtura persoanelor împuternicite de autoritatea competentã din România, precum şi ştampila acestei autoritãţi.

    (5) În situaţia în care autoritatea solicitatã cere autoritãţii competente din România informaţii suplimentare, aceasta va comunica toate informaţiile suplimentare pe care le deţine sau pe care le poate obţine potrivit legii.


--------------
    Art. 191 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 192

    Recuperarea creanţelor stabilite în România

    (1) Pentru recuperarea într-un alt stat membru a unei creanţe stabilite în România, autoritatea competentã prevãzutã la art. 181 adreseazã autoritãţii solicitate o cerere de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, însoţitã de exemplarul original sau de o copie certificatã conformã a titlului care permite executarea, emis în România, şi, dupã caz, de exemplarul original sau de o copie certificatã conformã a altor documente necesare pentru recuperare sau privind instituirea mãsurilor asigurãtorii.

    (2) Autoritatea prevãzutã la art. 181 nu poate formula o cerere de recuperare decât dacã:

    a) creanţa sau titlul executoriu nu este contestat în România, cu excepţia cazurilor în care se aplicã prevederile art. 198;

    b) a realizat, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în România, procedurile de recuperare în temeiul titlului executoriu, iar mãsurile luate nu au condus la plata integralã a creanţei.

    (3) Cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii indicã:

    a) numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea persoanei în cauzã şi/sau a oricãrei terţe persoane care deţine bunurile acesteia;

    b) numele, adresa şi orice alte informaţii utile privind autoritatea competentã din România;

    c) titlul care permite executarea creanţei, emis în România, potrivit legii;

    d) natura şi cuantumul creanţei, cu indicarea separatã a creanţei principale, majorãrilor de întârziere, dobânzilor şi celorlalte penalitãţi, amenzi şi cheltuieli datorate, dupã caz. Cuantumul creanţei va fi indicat atât în moneda naţionalã a României, cât şi în moneda naţionalã a autoritãţii solicitate, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionalã a României, valabil în ziua semnãrii cererii;

    e) data la care titlul a fost comunicat destinatarului de cãtre autoritatea din România şi/sau de autoritatea solicitatã;

    f) data de la care şi perioada în cursul cãreia este posibilã executarea, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare din România;

    g) orice alte informaţii utile.

    (4) Cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii conţine, de asemenea, o declaraţie a autoritãţii competente din România, prin care se confirmã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (2), precum şi semnãtura persoanelor împuternicite de autoritatea competentã şi ştampila acestei autoritãţi.

    (5) În situaţia în care autoritatea solicitatã cere autoritãţii competente din România sã completeze cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii cu informaţii suplimentare, aceasta va comunica autoritãţii solicitate, imediat ce le obţine, orice informaţii utile în legãturã cu obiectul cererii de recuperare.

    (6) Cererea de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii poate privi oricare dintre persoanele prevãzute la art. 190 alin. (1).


--------------
    Art. 192 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 193

    Cheltuielile privind asistenţa

    (1) Cheltuielile pentru acordarea asistenţei privind furnizarea de informaţii sau comunicarea prevãzute de prezenta secţiune se suportã de autoritatea solicitatã.

    (2) Cheltuielile efectuate de autoritatea solicitatã ca urmare a primirii unei cereri de recuperare a creanţei sau de mãsuri asigurãtorii, transmisã de autoritatea competentã din România, sunt în sarcina debitorului, urmând ca autoritatea solicitatã sã le recupereze de la acesta.


--------------
    Art. 193 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 194

    Imposibilitatea recuperãrii

    În cazul în care nu a fost posibilã recuperarea integralã sau parţialã a creanţei ori ducerea la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii, ţinând seama de informaţiile comunicate de autoritatea solicitatã, autoritatea competentã din România îi poate cere acesteia sã redeschidã procedura de recuperare sau de ducere la îndeplinire a unor mãsuri asigurãtorii. Cererea se face în scris, în termen de douã luni de la primirea comunicãrii privind rezultatul procedurii.


--------------
    Art. 194 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 195

    Modificarea sau stingerea creanţei

    (1) În cazul în care valoarea creanţei care face obiectul cererii de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii a fost modificatã, autoritatea competentã din România informeazã de îndatã autoritatea solicitatã, în scris, şi, dacã este necesar, emite şi comunicã un nou titlu executoriu.

    (2) În situaţia în care valoarea creanţei se modificã în plus, autoritatea competentã din România va adresa în cel mai scurt timp posibil autoritãţii solicitate o cerere suplimentarã de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii. Dispoziţiile art. 192 alin. (3) lit. d) sunt aplicabile.

    (3) Dacã cererea de recuperare ori de mãsuri asigurãtorii rãmâne fãrã obiect ca urmare a încasãrii creanţei, a anulãrii ei sau din orice alt motiv, autoritatea competentã din România va informa de îndatã autoritatea solicitatã cu privire la acest lucru, în scris, pentru ca aceasta din urmã sã înceteze acţiunea întreprinsã.


--------------
    Art. 195 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 196

    Limba utilizatã în procedura de asistenţã

    Cererile de asistenţã întocmite în temeiul prezentei secţiuni, inclusiv titlul executoriu şi celelalte documente anexate, vor fi însoţite de traducerea în limba oficialã sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru în care se aflã autoritatea solicitatã ori într-o altã limbã convenitã cu autoritatea solicitatã.


--------------
    Art. 196 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 197

    Formularistica

    Modelul cererilor întocmite de autoritãţile competente din România, în condiţiile prezentei secţiuni, se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice.


--------------
    Art. 197 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


    SECŢIUNEA a 4-a

    Dispoziţii finale


--------------
    Secţiunea a 4-a din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogatã de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 198

    Contestarea creanţei sau a titlului executoriu

    (1) Dacã, în cursul procedurii de recuperare, creanţa sau titlul care permite recuperarea sa, emis în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, este contestat de o persoanã interesatã, aceasta depune contestaţia la instanţa sau la autoritatea competentã pentru soluţionarea contestaţiilor din statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul respectiv. Autoritatea solicitantã notificã de îndatã autoritãţii solicitate aceastã acţiune. Persoana interesatã poate, de asemenea, sã notifice aceastã acţiune autoritãţii solicitate.

    (2) De îndatã ce autoritatea solicitatã primeşte notificarea prevãzutã la alin. (1) fie din partea autoritãţii solicitante, fie din partea persoanei interesate, ea suspendã procedura de executare şi aşteaptã decizia instanţei sau a autoritãţii competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantã formuleazã o cerere contrarã, în condiţiile alin. (3). În cazul în care considerã necesar acest lucru, autoritatea solicitatã poate dispune mãsuri asigurãtorii pentru a garanta recuperarea, în mãsura în care dispoziţiile legale sau reglementãrile în vigoare în statul membru în care se aflã sediul sãu permit acest lucru pentru creanţe similare.

    (3) În conformitate cu dispoziţiile legale, reglementãrile şi cu practicile administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantã poate cere autoritãţii solicitate sã recupereze o creanţã contestatã, în mãsura în care dispoziţiile legale, reglementãrile şi practicile administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitatã permit acest lucru; dacã acest lucru nu este permis, autoritatea solicitatã informeazã autoritatea solicitantã în cel mai scurt timp şi în orice caz în termen de o lunã de la primirea cererii de recuperare a unei creanţe contestate. Dacã rezultatul contestaţiei este favorabil persoanei interesate, autoritatea solicitantã trebuie sã ramburseze orice sumã recuperatã, precum şi sã plãteascã orice compensaţie datoratã, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitatã.

    (4) Orice acţiune iniţiatã în statul membru al autoritãţii solicitate pentru rambursarea sumelor recuperate sau compensare, în ceea ce priveşte recuperarea creanţelor constatate în temeiul alin. (3), trebuie notificatã autoritãţii solicitante în scris de cãtre autoritatea solicitatã, de îndatã ce aceasta din urmã este informatã asupra acţiunii în cauzã. În mãsura în care este posibil, autoritatea solicitatã implicã autoritatea solicitantã în procedurile de regularizare a sumei de rambursat şi a compensaţiei datorate. Pe baza unei motivãri scrise a autoritãţii solicitate, autoritatea solicitantã transferã sumele rambursate şi compensaţia plãtitã, în termen de douã luni de la primirea cererii.

    (5) În cazul în care contestaţia se referã la mãsurile de executare luate în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitate, contestaţia este depusã în faţa instanţei sau a autoritãţii competente pentru soluţionarea contestaţiilor din statul membru respectiv, în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu reglementãrile din acest stat.

    (6) În cazul în care autoritatea competentã la care a fost depusã contestaţia, în conformitate cu alin. (1), este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestuia, dacã este favorabilã autoritãţii solicitante şi dacã permite recuperarea creanţei în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, constituie titlu executoriu, iar recuperarea creanţei la care se referã cererea de asistenţã se efectueazã pe baza acestei decizii.


--------------
    Art. 198 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 199

    Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã

    (1) Prescripţia dreptului de a cere executarea silitã opereazã în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante.

    (2) Actele de recuperare efectuate de autoritatea solicitatã în conformitate cu cererea de asistenţã, care, dacã ar fi fost efectuate de autoritatea solicitantã ar fi avut drept efect suspendarea ori întreruperea termenului de prescripţie în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare în statul membru în care se aflã sediul autoritãţii solicitante, sunt considerate, în ceea ce priveşte acest efect, ca fiind realizate în statul membru respectiv.


--------------
    Art. 199 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 200

    Rambursarea cheltuielilor de recuperare

    (1) Autoritatea solicitatã va cere autoritãţii solicitante rambursarea cheltuielilor de recuperare în urmãtoarele situaţii:

    a) în situaţia în care autoritatea solicitatã a efectuat acţiuni recunoscute ca fiind nejustificate din punctul de vedere al realitãţii creanţei sau al valabilitãţii titlului emis de autoritatea solicitantã;

    b) atunci când statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitatã convine cu statul membru în care îşi are sediul autoritatea solicitantã asupra unor modalitãţi specifice de rambursare, în cazul în care recuperarea creanţei pune probleme deosebite, implicã cheltuieli foarte mari sau se înscrie în cadrul luptei împotriva crimei organizate. În aceastã situaţie, autoritatea solicitatã formuleazã o cerere motivatã şi anexeazã o estimare detaliatã a costurilor cerute a fi rambursate de autoritatea solicitantã. Aceasta confirmã în scris primirea cererii de rambursare în cel mai scurt timp şi în orice caz în termen de 7 zile de la primire. În termen de douã luni de la data confirmãrii de primire a cererii, autoritatea solicitantã anunţã autoritatea solicitatã dacã şi în ce mãsurã acceptã modalitãţile de rambursare propuse. În cazul în care autoritatea solicitatã şi autoritatea solicitantã nu ajung la un acord, autoritatea solicitatã va continua procedurile de recuperare prevãzute de legislaţia în vigoare în statul membru în care aceasta din urmã îşi are sediul.

    (2) În cazul în care recuperarea creanţelor de cãtre autoritãţile solicitate din celelalte state membre se face în condiţiile alin. (1) lit. b), aprobarea costurilor cerute a fi rambursate se face de cãtre conducãtorii autoritãţilor competente prevãzute la art. 181.


--------------
    Art. 200 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 201

    Transmiterea informaţiilor pe cale electronicã

    (1) Toate informaţiile comunicate în scris potrivit prezentului capitol sunt transmise, în mãsura în care este posibil, doar prin mijloace electronice, cu urmãtoarele excepţii:

    a) cererea de comunicare, precum şi actul sau decizia a cãrei comunicare este solicitatã;

    b) cererile de recuperare sau de mãsuri asigurãtorii şi titlul executoriu ori un alt act care le însoţeşte.

    (2) În condiţii de reciprocitate, se poate conveni transmiterea/primirea pe cale electronicã şi a actelor prevãzute la alin. (1).

    (3) Prin transmitere pe cale electronicã se înţelege transmiterea prin intermediul unor echipamente electronice de prelucrare a datelor, inclusiv compresie digitalã, prin cablu, radio, procedee optice sau orice alt procedeu electromagnetic.

    (4) Autoritãţile competente prevãzute la art. 181, care prelucreazã informaţiile primite conform prezentului capitol în baze de date electronice şi fac schimb de astfel de informaţii prin mijloace electronice, iau toate mãsurile necesare pentru pãstrarea confidenţialitãţii acestor informaţii şi pentru ca orice transmitere pe cale electronicã sã fie autorizatã în mod corespunzãtor.


--------------
    Art. 201 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 202

    Biroul central şi birourile de legãturã

    (1) În scopul transmiterii şi/sau primirii pe cale electronicã, în condiţiile art. 201, a informaţiilor privind acordarea asistenţei potrivit prezentului capitol, se înfiinţeazã Biroul central în condiţiile prevãzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.

    (2) În scopul aplicãrii prevederilor prezentului capitol, la nivelul fiecãrei autoritãţi competente prevãzute la art. 181, cu excepţia autoritãţilor administraţiei publice locale, se înfiinţeazã birouri de legãturã.

    (3) Procedura de realizare a schimbului de informaţii dintre autoritãţile competente din România se aprobã prin ordin comun al ministrului finanţelor publice, al ministrului agriculturii şi dezvoltãrii rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor.


--------------
    Art. 202 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 203

    Condiţii de admitere a cererii de asistenţã

    Cererea de asistenţã poate viza fie o singurã creanţã, fie mai multe creanţe, cu condiţia ca acestea sã fie în sarcina aceleiaşi persoane. Nu se poate formula o cerere de asistenţã dacã valoarea totalã a creanţei sau creanţelor este mai micã decât echivalentul în lei a 1.500 euro, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionalã a României din ziua semnãrii cererii de recuperare.


--------------
    Art. 203 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.


     ART. 204

    Instrucţiuni de aplicare

    În aplicarea prezentului capitol, ministrul finanţelor publice emite instrucţiuni în condiţiile legii.


--------------
    Art. 204 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã abrogare intrã în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.

    TITLUL IX
    Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale

    CAP. I
    Dreptul la contestaţie

    ART. 205
    Posibilitatea de contestare
    (1) Împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
    (2) Este îndreptãţit la contestaţie numai cel care considerã cã a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
    (3) Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestã numai împreunã.
    (4) Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
    (5) În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoanã care participã la realizarea venitului.
    (6) Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
    ART. 206
    Forma şi conţinutul contestaţiei
    (1) Contestaţia se formuleazã în scris şi va cuprinde:
    a) datele de identificare a contestatorului;
    b) obiectul contestaţiei;
    c) motivele de fapt şi de drept;
    d) dovezile pe care se întemeiazã;
    e) semnãtura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calitãţii de împuternicit al contestatorului, persoanã fizicã sau juridicã, se face potrivit legii.
    (2) Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi mãsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţã sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
    (3) Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cãrui act administrativ este atacat şi nu este supusã taxelor de timbru.
    ART. 207
    Termenul de depunere a contestaţiei
    (1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decãderii.
    (2) În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintatã de cãtre acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent.
    (3) În cazul în care contestaţia este depusã la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintatã, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

    (4) Dacã actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevãzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestaţia poate fi depusã, în termen de 3 luni de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, organului de soluţionare competent.



    (4) Dacã actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevãzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestaţia poate fi depusã, în termen de 3 luni de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.

--------------
    Alin. (4) al art. 207 a fost modificat de pct. 82 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    ART. 208
    Retragerea contestaţiei
    (1) Contestaţia poate fi retrasã de contestator pânã la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie.
    (2) Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o nouã contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

    CAP. II
    Competenţa de soluţionare a contestaţiilor.
    Decizia de soluţionare

    ART. 209
    Organul competent

    (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a titlurilor de creanţã privind datoria vamalã se soluţioneazã dupã cum urmeazã:

    a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, precum şi accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 500.000 lei, se soluţioneazã de cãtre organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, dupã caz, de cãtre organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);

    b) contestaţiile formulate de marii contribuabili, care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, precum şi accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 500.000 lei, se soluţioneazã de cãtre organele competente constituite în cadrul respectivelor direcţii generale de administrare a marilor contribuabili;

    c) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesoriile acestora, al cãror cuantum este de 500.000 lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale se soluţioneazã de cãtre organe competente de soluţionare constituite la nivel central.



    (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum şi a deciziilor pentru regularizarea situaţiei, emise în conformitate cu legislaţia în materie vamalã, se soluţioneazã dupã cum urmeazã:

    a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, precum şi accesorii ale acestora, al cãror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluţioneazã de cãtre organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;



    b) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesoriile acestora, al cãror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale, precum şi cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, se soluţioneazã de cãtre Direcţia generalã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã*).



    b) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesoriile acestora, al cãror cuantum este de 1.000.000 lei sau mai mare, cele formulate împotriva actelor emise de organe centrale, cele formulate de marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, inclusiv accesoriile aferente acestora, indiferent de cuantum, şi cele formulate împotriva actelor de control financiar se soluţioneazã de cãtre Direcţia generalã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã.

-------------

Lit. b) a alin. (1) al art. 209 a fost modificatã de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (3) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008, dispoziţiile art. I pct. 18 se aplicã tuturor contestaţiilor înregistrate la organele fiscale şi nesoluţionate pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.

-------------

Alin. (1) al art. 209 a fost modificat de pct. 32 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (7) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, dispoziţiile art. I pct. 32 se aplicã contestaţiilor înregistrate la organul fiscal începând cu data de 1 octombrie 2007.



    (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamalã, a mãsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de mãsuri, se soluţioneazã de cãtre:

    a) structura specializatã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, în a cãror razã teritorialã îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesorii ale acestora, precum şi mãsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de pânã la 3 milioane lei;

    b) structura specializatã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, competentã conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesorii ale acestora, precum şi mãsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de pânã la 3 milioane lei;

    c) Direcţia generalã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesoriile acestora, precum şi mãsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscalã, indiferent de cuantum*).

------------

Alin. (1) al art. 209 a fost modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010 prevede:

    "Art. II

    (1) Dispoziţiile art. I pct. 26 se aplicã şi contestaţiilor aflate în curs de soluţionare la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.

    (2) Pentru creanţele fiscale care au scadenţa anterior intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, începând cu data intrãrii în vigoare a acesteia se datoreazã dobânzi şi penalitãţi de întârziere. În acest caz, termenele în funcţie de care se stabileşte nivelul penalitãţii de întârziere prevãzute la art. 120^1 încep sã curgã de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.

(3) În toate actele normative în care se face trimitere/referire la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003  privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, iar sumele respective constituie venit al bugetului de stat, pentru neachitarea la termenul de scadenţã a obligaţiilor de platã se datoreazã dobânzi şi/sau penalitãţi de întârziere.

(4) Cu excepţia cazului prevãzut la art. 124^1 din Codul de procedurã fiscalã, în toate actele normative în care se face trimitere/referire la noţiunea de majorãri de întârziere în sensul Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, aceastã noţiune se înlocuieşte cu noţiunile de dobânzi şi/sau penalitãţi de întârziere."



    (1) Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamalã, a mãsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de mãsuri, precum si împotriva deciziei de reverificare se soluţioneazã de cãtre:
    a) structura specializatã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, în a cãror razã teritorialã îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesorii ale acestora, mãsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de pânã la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscalã;
    b) structura specializatã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, dupã caz, competentã conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesorii ale acestora, mãsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de pânã la 3 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscalã;
    c) Direcţia generalã de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamalã, accesoriile acestora, precum şi mãsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscalã, indiferent de cuantum.

--------------
    Alin. (1) al art. 209 a fost modificat de pct. 83 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (2) Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţioneazã de cãtre organele fiscale emitente.
    (3) Contestaţiile formulate de cei care se considerã lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţioneazã de cãtre organul ierarhic superior organului fiscal competent sã emitã acel act.

    (3^1) Competenţa de soluţionare a contestaţiilor prevãzutã la alin. (1) se poate delega altui organ de soluţionare prevãzut la alin. (1), în condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.

--------------
    Alin. (3^1) al art. 209 a fost introdus de pct. 84 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (4) Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritãţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autoritãţi publice care, potrivit legii, administreazã creanţe fiscale se soluţioneazã de cãtre aceste autoritãţi.
    (5) Cuantumul sumelor prevãzute la alin. (1) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
    ART. 210
    Decizia sau dispoziţia de soluţionare
    (1) În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţã prin decizie sau dispoziţie, dupã caz.
    (2) Decizia sau dispoziţia emisã în soluţionarea contestaţiei este definitivã în sistemul cãilor administrative de atac.
    ART. 211
    Forma şi conţinutul deciziei de soluţionare a contestaţiei
    (1) Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formã scrisã şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
    (2) Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numãrul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor pãrţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.
    (3) Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.
    (4) Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţatã, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitatã şi instanţa competentã.
    (5) Decizia se semneazã de cãtre conducãtorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducãtorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, dupã caz.

    CAP. III
    Dispoziţii procedurale

    ART. 212
    Introducerea altor persoane în procedura de soluţionare
    (1) Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în soluţionarea contestaţiei, dupã caz, alte persoane ale cãror interese juridice de naturã fiscalã sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9.
    (2) Persoanele care participã la realizarea venitului în sensul art. 205 alin. (5) şi nu au înaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu.
    (3) Persoanei introduse în procedura de contestaţie i se vor comunica toate cererile şi declaraţiile celorlalte pãrţi. Aceastã persoanã are drepturile şi obligaţiile pãrţilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formeazã obiectul contestaţiei şi are dreptul sã înainteze propriile sale cereri.
    (4) Dispoziţiile Codului de procedurã civilã referitoare la intervenţia forţatã şi voluntarã sunt aplicabile.
    ART. 213
    Soluţionarea contestaţiei
    (1) În soluţionarea contestaţiei organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport de susţinerile pãrţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizãrii.
    (2) Organul de soluţionare competent pentru lãmurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din minister sau al altor instituţii şi autoritãţi.
    (3) Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.
    (4) Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot sã depunã probe noi în susţinerea cauzei. În aceastã situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, dupã caz, i se va oferi posibilitatea sã se pronunţe asupra acestora.
    (5) Organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedurã şi asupra celor de fond, iar când se constatã cã acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
    ART. 214
    Suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativã
    (1) Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când:
    a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor sãvârşirii unei infracţiuni a cãrei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sã fie datã în procedurã administrativã;
    b) soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecãţi.
    (2) Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacã sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendãrii, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul pânã la care se suspendã procedura. Suspendarea poate fi solicitatã o singurã datã.
    (3) Procedura administrativã este reluatã la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupã caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacã motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
    (4) Hotãrârea definitivã a instanţei penale prin care se soluţioneazã acţiunea civilã este opozabilã organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilã.
    ART. 215
    Suspendarea executãrii actului administrativ fiscal
    (1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativã de atac nu suspendã executarea actului administrativ fiscal.
    (2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executãrii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile ulterioare. Instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune de pânã la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al cãror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de pânã la 2.000 lei.

(3) În cazul suspendãrii executãrii actului administrativ fiscal, dispusã de instanţele de judecatã în baza prevederilor Legii nr. 554/2004 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate pânã la încetarea acesteia.

--------------
    Alin. (3) al art. 215 a fost introdus de pct. 85 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    CAP. IV
    Soluţii asupra contestaţiei

    ART. 216
    Soluţii asupra contestaţiei
    (1) Prin decizie contestaţia va putea fi admisã, în totalitate sau în parte, ori respinsã.
    (2) În cazul admiterii contestaţiei se decide, dupã caz, anularea totalã sau parţialã a actului atacat.
    (3) Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmeazã sã se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.

    (3^1) Soluţia de desfiinţare este pusã în executare în termen de 30 de zile de la data comunicãrii deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizeazã strict aceeaşi perioadã şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.

--------------
    Alin. (3^1) al art. 216 a fost introdus de pct. 86 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (4) Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevãzute de art. 214.
    ART. 217
    Respingerea contestaţiei pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale
    (1) Dacã organul de soluţionare competent constatã neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsã fãrã a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
    (2) Contestaţia nu poate fi respinsã dacã poartã o denumire greşitã.
    ART. 218
    Comunicarea deciziei şi calea de atac
    (1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunicã contestatorului, persoanelor introduse, în condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

    (2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã.



    (2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de cãtre contestatar sau de cãtre persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condiţiile legii.

-------------
    Alin. (2) al art. 218 a fost modificat de pct. 33 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.


    (3) În situaţia atacãrii la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face dupã ce hotãrârea judecãtoreascã a rãmas definitivã şi irevocabilã.

--------------
    Alin. (3) al art. 218 a fost introdus de pct. 87 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã completare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    TITLUL X
    Sancţiuni

    ART. 219
    Contravenţii
    (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
    a) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscalã sau de menţiuni;

    b) neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevãzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, dupã caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume;



    b) neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevãzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, dupã caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii în legãturã cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacã legea prevede declararea acestora;

--------------
    Litera b) a alin. (1) al art. 219 a fost modificatã de pct. 88 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.


b^1) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare*);

-------------

Lit. b^1) a alin. (1) al art. 219 a fost introdusã de pct. 34 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.

-------------

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, articolul I intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe, cu excepţia pct. 34-36, care intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii, şi a pct. 38, care intrã în vigoare la 1 ianuarie 2008.


-------------
    Lit. b^1) a alin. (1) al art. 219 a fost abrogatã de pct. 13 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.


    b^2) corectarea declaraţiilor fiscale depuse la 3 termene de declarare din cadrul unui an fiscal sau consecutive, în sensul majorãrii obligaţiilor de platã datorate;

-------------

Lit. b^2) a alin. (1) al art. 219 a fost introdusã de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Lit. b^2) a alin. (1) al art. 219 a fost eliminatã prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    b^3) declararea, din eroare, de sume de platã, reprezentând obligaţii fiscale la bugetele administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, mai mici decât cele datorate şi care astfel ar intra sub incidenţa prevederilor art. 114 alin. (8) privind acordarea bonificaţiei;

-------------

Lit. b^3) a alin. (1) al art. 219 a fost introdusã de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Lit. b^3) a alin. (1) al art. 219 a fost eliminatã prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.

    c) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);
    d) nerespectarea obligaţiei prevãzute la art. 105 alin. (8);

    e) neducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2) şi art. 105 alin. (9);



    e) neducerea la îndeplinire a mãsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) şi art. 105 alin. (9)*);

-------------
    Lit. e) a alin. (1) al art. 219 a fost modificatã de pct. 35 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, articolul I intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe, cu excepţia pct. 34-36, care intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii, şi a pct. 38, care intrã în vigoare la 1 ianuarie 2008.

    f) nerespectarea obligaţiilor prevãzute la art. 53;
    g) nerespectarea obligaţiei înscrierii codului de identificare fiscalã pe documente, potrivit art. 73;
    h) nerespectarea de cãtre plãtitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor privind completarea şi pãstrarea fişelor fiscale;
    i) neîndeplinirea obligaţiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, dupã caz, la terţe persoane a formularelor şi documentelor prevãzute de legea fiscalã, altele decât declaraţiile fiscale şi declaraţiile de înregistrare fiscalã sau de menţiuni;
    j) nerespectarea de cãtre bãnci a obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor şi a obligaţiilor de decontare prevãzute de prezentul cod;
    k) nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit prezentului cod;
    l) nerespectarea obligaţiei de comunicare prevãzute la art. 154 alin. (9);
    m) refuzul debitorului supus executãrii silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate;
    n) refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realitãţii declaraţiei fiscale;
    o) nereţinerea, potrivit legii, de cãtre plãtitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursã;
    p) reţinerea şi nevãrsarea în totalitate, de cãtre plãtitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursã, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sã fie considerate infracţiuni;
    r) refuzul de a îndeplini obligaţia prevãzutã la art. 52 alin. (1).

    (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã astfel:

    a) cu amendã de la 1.500 lei la 3.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. c);

    b) cu amendã de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 500 lei la 2.500 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. d);

    c) cu amendã de la 500 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 2.500 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f);

    d) cu amendã de la 50 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);

    e) cu amendã de la 50 lei la 500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt de pânã la 50.000 lei inclusiv;

    f) cu amendã de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt cuprinse între 50.000 lei şi 100.000 lei inclusiv;

    g) cu amendã de la 2.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt mai mari de 100.000 lei.



    (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã astfel:
    a) cu amendã de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. c);
    b) cu amendã de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. d);
    c) cu amendã de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. e) şi f);
    d) cu amendã de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);


    d^1) cu amendã între 4% şi 5% din sumele reprezentând diferenţe declarate în plus, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. b^2);

-------------

Lit. d^1) a alin. (2) al art. 219 a fost introdusã de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Lit. d^1) a alin. (2) al art. 219 a fost eliminatã prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    d^2) cu amendã între 4% şi 5% din sumele reprezentând diferenţele constatate ca urmare a efectuãrii inspecţiei fiscale, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. b^3);

-------------

Lit. d^2) a alin. (2) al art. 219 a fost introdusã de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008. ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 a fost abrogatã de art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


-------------
    Lit. d^2) a alin. (2) al art. 219 a fost eliminatã prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de cãtre art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.


    e) cu amendã de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt de pânã la 50.000 lei inclusiv;
    f) cu amendã de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt cuprinse între 50.000 lei şi 100.000 lei inclusiv;
    g) cu amendã de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendã de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul sãvârşirii faptelor prevãzute la alin. (1) lit. n)-r), dacã obligaţiile fiscale sustrase la platã sunt mai mari de 100.000 lei;


    h) cu amendã de la 12.000 lei la 14.000 lei, în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. b^1)*).


-------------
    Lit. h) a alin. (2) al art. 219 a fost abrogatã de pct. 13 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
-------------
    Alin. (2) al art. 219 a fost modificat de pct. 36 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, articolul I intrã în vigoare la 3 zile de la data publicãrii prezentei ordonanţe, cu excepţia pct. 34-36, care intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii, şi a pct. 38, care intrã în vigoare la 1 ianuarie 2008.


    (3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor de venit constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 10 lei la 100 lei.



    (3) În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor de venit constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 50 lei la 500 lei.

--------------
    Alin. (3) al art. 219 a fost modificat de pct. 88 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.

    (4) În cazul asocierilor şi al altor entitãţi fãrã personalitate juridicã, contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amenda prevãzutã pentru persoanele fizice.
    (5) Nedepunerea la termen a declaraţiilor fiscale pentru obligaţiile datorate bugetelor locale se sancţioneazã potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (6) Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, dupã caz.

     ART. 219^1*)

    Contravenţii în cazul declaraţiilor recapitulative

(1) Constituie contravenţie nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Legea nr. 571/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau depunerea de astfel de declaraţii cu sume incorecte ori incomplete.

    (2) Fapta prevãzutã la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de 2% din suma totalã a achiziţiilor/livrãrilor intracomunitare de bunuri nedeclarate sau, dupã caz, din diferenţele nedeclarate rezultate ca urmare a declaraţiilor incorecte ori incomplete.

    (3) Nu se sancţioneazã contravenţional persoanele care corecteazã declaraţiile recapitulative pânã la împlinirea termenului legal de depunere a acestora.

    (4) Nu se sancţioneazã contravenţional persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteazã declaraţiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.

    (5) Amenda prevãzutã la alin. (2) se reduce cu 50% în situaţia în care persoana impozabilã corecteazã declaraţia recapitulativã pânã la termenul legal de depunere a urmãtoarei declaraţii recapitulative.

    (6) Dispoziţiile art. 221 alin. (1) şi (5) se aplicã în mod corespunzãtor.

-------------

Art. 219^1 a fost introdus de art. 33, Cap. V din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 11 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 aprilie 2009. Aceastã completare se aplicã începând cu data de 1 mai 2009, conform RECTIFICĂRII nr. 34 din 11 aprilie 2009 , publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 16 aprilie 2009.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform art. 34 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 11 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 249 din 14 aprilie 2009, prevederile art. 219^1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã faptelor constatate dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.

În cazul declaraţiilor recapitulative cu termene de depunere anterioare intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se aplicã în mod corespunzãtor.

    Nu se sancţioneazã contravenţional persoanele care corecteazã, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, declaraţiile recapitulative cu termene de depunere anterioare intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.

Prin RECTIFICAREA nr. 34 din 11 aprilie 2009 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 16 aprilie 2009 s-a dispus:

"În Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009  cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, se face urmãtoarea rectificare (care nu aparţine Redacţiei "Monitorul Oficial, Partea I"):

    - la art. 40, în loc de: "Art. 40. - Prevederile art. 32 pct. 12 şi art. 33 intrã în vigoare în termen de 10 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã." se va citi: "Art. 40. - Prevederile art. 32-34 intrã în vigoare la data de 1 mai 2009.



    ART. 219^1*)
    Contravenţii în cazul declaraţiilor recapitulative
    (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:
    a) nedepunerea la termenele prevãzute de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal;
    b) depunerea de declaraţii recapitulative incorecte ori incomplete.
    (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã astfel:
    a) cu amendã de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. a);
    b) cu amendã de la 500 lei la 1.500 lei în cazul sãvârşirii faptei prevãzute la alin. (1) lit. b).
    (3) Nu se sancţioneazã contravenţional:
    a) persoanele care corecteazã declaraţia recapitulativã pânã la termenul legal de depunere a urmãtoarei declaraţii recapitulative, dacã fapta prevãzutã la alin. (1) lit. b) nu a fost constatatã de organul fiscal anterior corectãrii;
    b) persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corecteazã declaraţiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
    (4) În cazul aplicãrii sancţiunii amenzii prevãzute la alin. (2), contravenientul are posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţionalã.

--------------
    Art. 219^1 a fost modificat de pct. 89 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Aceastã modificare intrã în vigoare la 15 zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
-------------
    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
    Conform alin. (6) al art. II din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011, prevederile art. I pct. 89 sunt aplicabile faptelor constatate dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe, cu excepţia faptelor sãvârşite în legãturã cu serviciile intracomunitare. Prevederile art. I pct. 89 se aplicã faptelor în legãturã cu serviciile intracomunitare, sãvârşite dupã data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe.


    ART. 219^2
    Contravenţii şi sancţiuni la regimul
    «Registrului operatorilor intracomunitari»
    (1) Constituie contravenţie efectuarea de operaţiuni intracomunitare de cãtre persoanele care au obligaţia înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari fãrã a fi înscrise, conform legii, în acest registru.
    (2) Contravenţia pentru fapta prevãzutã la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 1.000 lei la 5.000 lei.

-------------
    Art. 219^2 a fost introdus de pct. 7 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010. Aceastã completare intrã în vigoare în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, conform art. XII din acelaşi act normativ.


     ART. 220

    Contravenţii şi sancţiuni la regimul produselor accizabile

    (1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte:

    a) deţinerea de produse accizabile în afarã regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal;

    b) neanunţarea autoritãţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificãrile aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei;

    c) deţinerea în afarã antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false;



c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false sub limitele prevãzute la art. 296^1 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;

-------------

Litera c) a alin. (1) al art. 220 a fost modificatã de pct. 8 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.



    d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, aşa cum a fost aprobat de autoritatea fiscalã competentã;

    e) practicarea, de cãtre producãtori sau de cãtre importatori, de preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugã acciza şi taxa pe valoarea adãugatã;



    e) practicarea, cu excepţia situaţiilor prevãzute de lege, de cãtre producãtori, importatori sau de cãtre persoane care comercializeazã, sub orice formã, de preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea, importul sau desfacerea produselor vândute, la care se adaugã acciza şi taxa pe valoarea adãugatã, dacã fapta nu a fost sãvârşitã astfel încât sã constituie infracţiune.

-------------

Litera e) a alin. (1) al art. 220 a fost modificatã de pct. 8 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.



    f) neînscrierea distinctã în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internã, în cazurile prevãzute la titlul VII din Codul fiscal;

    g) neutilizarea documentelor fiscale prevãzute de titlul VII din Codul fiscal;

    h) neefectuarea, prin unitãţi bancare, a decontãrilor între furnizori şi cumpãrãtori, ca persoane juridice, de produse accizabile;

    i) amplasarea mijloacelor de mãsurare a producţiei şi a concentraţiei de alcool şi distilate în alte locuri decât cele prevãzute expres în titlul VIII din codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorãrii lor;

    j) nesolicitarea desemnãrii supraveghetorului fiscal în vederea desigilãrii cisternelor sau recipientelor în care se transportã alcoolul şi distilatele în vrac;

    k) transportul de alcool etilic şi de distilate, efectuat prin cisterne sau recipiente care nu poartã sigiliile supraveghetorului fiscal, au sigilii deteriorate sau nu sunt însoţite de documentul de însoţire prevãzut la titlul VII din Codul fiscal;



    k) transportul de produse accizabile care nu sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire a mãrfii - DAI - prevãzut la titlul VII din codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum şi transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartã sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate*);

-------------

Lit. k) a alin. (1) al art. 220 a fost modificatã de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.

    *) NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:

Conform alin. (1) al art. II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008 , publicatã în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008, prezenta ordonanţã de urgenţã intrã în vigoare la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia art. I pct. 9, care intrã în vigoare la 1 iulie 2008, şi a art. I pct. 19-21, care intrã în vigoare începând cu 1 aprilie 2008.