Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
ORDONANTA DE URGENTA nr. 68 din 28 iunie 2007 privind raspunderea de mediu cu referire la prevenirea si repararea prejudiciului asupra mediului
EMITENT: GUVERNUL PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 29 iunie 2007
ORDONANŢÃ DE URGENŢÃ nr. 68 din 28 iunie 2007
privind rãspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 29 iunie 2007
Având în vedere obligativitatea transpunerii legislaţiei comunitare, în noua calitate a României de stat membru în Uniunea Europeanã,
având în vedere cã obiectivul adoptãrii şi intrãrii în vigoare a Directivei nr. 2004/35/CE privind rãspunderea de mediu referitoare la prevenirea şi repararea prejudiciului adus mediului constã în stabilirea unui cadru legislativ unitar în acest domeniu, ce impune transpunerea integralã şi implementarea corectã a acestei directive,
ţinând cont de faptul cã este necesarã completarea cadrului legal existent cu un act normativ care sã asigure o reglementare unitarã şi distinctã a prejudiciului de mediu,
ţinând cont de faptul cã menţinerea vidului legislativ în domeniul rãspunderii de mediu poate avea consecinţe grave în domeniu prin faptul cã nu existã un cadru legal prin care operatorii sa fie obligaţi sã adopte mãsuri şi sã punã în aplicare practici pentru a minimiza riscurile de daune sau sã ia mãsurile de reparare necesare în cazul producerii prejudiciului,
ţinând cont de faptul cã transpunerea corectã a acestei directive impune adoptarea de acte normative subsecvente prin care sã fie definite formele de garanţie financiarã, inclusiv pentru cazurile de insolvenţã, şi mãsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind rãspunderea în domeniul mediului, care sã permitã operatorilor utilizarea acestora în scopul garantãrii obligaţiilor ce le revin conform prezentei ordonanţe de urgenţã,
având în vedere cã termenul limitã pentru transpunerea susnumitei directive a fost 30 aprilie 2007,
ţinând cont de faptul cã nerespectarea acestui termen a condus la notificarea privind netranspunerea în termen a directivei, declanşându-se procedura de infrigement împotriva României, potrivit art. 226 din Tratatul Comunitãţii Europene, elemente care constituie o situaţie de urgenţã şi extraordinarã,
în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţa de urgenţã.
CAP. I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1
Semnificaţia unor termeni
ART. 1
Prezenta ordonanţã de urgenţã stabileşte cadrul de reglementare al rãspunderii de mediu, bazatã pe principiul "poluatorul plãteşte", în scopul prevenirii şi reparãrii prejudiciului asupra mediului.
ART. 2
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. activitate profesionalã - orice activitate desfãşuratã în cadrul unei activitãţi economice, afaceri sau unei întreprinderi, indiferent de caracterul sãu privat sau public, profit sau nonprofit;
2. ameninţare iminentã cu un prejudiciu - o probabilitate suficientã de producere a unui prejudiciu asupra mediului în viitorul apropriat;
3. ape - apele de suprafaţã şi subterane, astfel cum au fost definite în <>Legea apelor nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
4. costuri - costurile care sunt justificate de necesitatea de a asigura o implementare corectã şi eficientã a prezentei ordonanţe de urgenţã, inclusiv costurile evaluãrii prejudiciului asupra mediului, ale ameninţãrii iminente cu un astfel de prejudiciu, ale opţiunilor de acţiune, precum şi costurile administrative, judiciare, de punere în aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţã, costurile colectãrii datelor şi alte costuri generale, costurile de monitorizare şi supraveghere a prezentei ordonanţe de urgenţã;
5. drept vãtãmat - orice drept fundamental prevãzut de Constituţie sau de lege, cãruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
6. emisie - evacuarea în mediu, ca rezultat al activitãţilor umane, a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme;
7. interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã în considerarea realizãrii unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
8. interes legitim public - posibilitatea de a pretinde o anumitã conduitã în considerarea realizãrii unui drept fundamental care se exercitã în colectiv ori, dupã caz, în considerarea apãrãrii unui interes public;
9. mãsuri preventive - orice mãsuri luate ca rãspuns la un eveniment, o acţiune sau o omisiune care a creat o ameninţare iminentã cu un prejudiciu asupra mediului, în scopul prevenirii sau diminuãrii prejudiciului;
10. mãsuri reparatorii - orice acţiune sau un ansamblu de acţiuni, inclusiv mãsuri de reducere a prejudiciului sau mãsuri interimare menite sã refacã, sã reabiliteze sau sã înlocuiascã resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile deteriorate sau sã furnizeze o alternativã echivalentã pentru aceste resurse sau servicii, în conformitate cu anexa nr. 2;
11. operator - orice persoanã fizicã sau juridicã de drept public sau privat care desfãşoarã sau deţine controlul unei activitãţi profesionale sau, în cazul în care legislaţia naţionalã prevede acest lucru, care a fost investitã cu putere economicã decisivã asupra funcţionãrii tehnice a unei astfel de activitãţi, inclusiv deţinãtorul unui act de reglementare pentru o astfel de activitate ori persoana care înregistreazã sau notificã o astfel de activitate;
12. prejudiciu - o schimbare negativã mãsurabilã a unei resurse naturale sau o deteriorare mãsurabilã a unui serviciu legat de resursele naturale, care poate surveni direct sau indirect;
13. prejudiciul asupra mediului, inclusiv cel determinat de elementele aeropurtate, înseamnã:
a) prejudiciul asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate - orice prejudiciu care are efecte semnificative negative asupra atingerii sau menţinerii unei stãri favorabile de conservare a unor astfel de habitate sau specii; caracterul semnificativ al acestor efecte se evalueazã în raport cu starea iniţialã, ţinând cont de criteriile prevãzute în anexa nr. 1; prejudiciile aduse speciilor şi habitatelor naturale protejate nu includ efectele negative identificate anterior, care rezultã din acţiunile unui operator care a fost autorizat în mod expres de autoritãţile competente în concordanţã cu prevederile legale în vigoare;
b) prejudiciul asupra apelor - orice prejudiciu care are efecte adverse semnificative asupra stãrii ecologice chimice şi/sau cantitative şi/sau potenţialului ecologic al apelor în cauzã, astfel cum au fost definite în <>Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia efectelor negative pentru care se aplicã <>art. 2^7 din Legea nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) prejudiciul asupra solului - orice contaminare a solului, care reprezintã un risc semnificativ pentru sãnãtatea umanã, care este afectatã negativ ca rezultat al introducerii directe sau indirecte a unor substanţe, preparate, organisme sau microorganisme în sol sau în subsol;
14. regenerare, inclusiv regenerarea naturalã - în cazul apelor, speciilor şi habitatelor naturale protejate, înseamnã readucerea la starea iniţiala a resurselor naturale prejudiciate şi/sau a serviciilor deteriorate, iar în cazul prejudiciului asupra solului, înseamnã eliminarea oricãrui risc semnificativ cu efect negativ asupra sãnãtãţii umane;
15. resurse naturale - speciile si habitatele naturale protejate, apele si solul;
16. servicii şi serviciile resurselor naturale - funcţiile asigurate de o resursã naturalã în beneficiul altei resurse naturale sau al publicului;
17. specii şi habitate naturale protejate:
a) speciile incluse în anexele nr. 3, 4A şi 4B la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sãlbatice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 462/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) habitatele speciilor de pãsãri migratoare sau a speciilor incluse în anexa nr. 3, precum şi habitatele naturale enumerate în anexa nr. 2 şi locurile de reproducere sau de odihnã ale speciilor prevãzute în anexele nr. 4A şi 4B la <>Ordonanţa de urgenţã nr. 236/2000 , aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 462/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
18. stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţioneazã asupra unui habitat natural, precum şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care pot afecta, pe termen lung, distribuţia, structura şi funcţiile sale, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice pe teritoriul naţional sau în arealul natural al acestui habitat, dupã caz;
19. starea de conservare a unui habitat natural se considerã "favorabilã" în cazul în care:
a) arealul sãu natural şi suprafeţele pe care le acoperã în interiorul acestui areal sunt stabile sau în creştere;
b) structura şi funcţiile specifice necesare menţinerii sale pe termen lung existã şi este posibilã existenţa acestora în viitorul previzibil;
c) speciile sale caracteristice se aflã într-o stare de conservare favorabilã, în conformitate cu definiţia de la pct. 21;
20. stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor care acţioneazã asupra speciei respective şi care pot afecta pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor sale pe teritoriul naţional sau în arealul natural al speciei respective, dupã caz;
21. starea de conservare a unei specii se considerã "favorabilã" în cazul în care:
a) datele privind dinamica populaţiilor speciei respective indicã faptul cã aceasta se menţine şi are şanse sã se menţinã pe termen lung ca o componentã viabilã a habitatelor sale naturale;
b) arealul natural al speciei nu se reduce şi nu existã riscul sã se reducã în viitorul previzibil;
c) existã, şi probabil va continua sã existe, un habitat suficient de mare pentru ca populaţiile speciei sã se menţinã pe termen lung.
SECŢIUNEA a 2-a
Domeniul de reglementare
ART. 3
(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã:
a) prejudiciului asupra mediului, cauzat de orice tip de activitate profesionalã prevãzutã în anexa nr. 3, şi oricãrei ameninţãri iminente cu un astfel de prejudiciu determinate de oricare dintre aceste activitãţi;
b) prejudiciului asupra speciilor şi habitatelor naturale protejate şi oricãrei ameninţãri iminente cu un astfel de prejudiciu cauzat de orice activitate profesionalã, alta decât cele prevãzute în anexa nr. 3, ori de câte ori operatorul acţioneazã cu intenţie sau din culpã.
(2) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã prejudiciului asupra mediului sau unei ameninţãri iminente cu un astfel de prejudiciu, cauzate de poluarea cu caracter difuz, numai când se poate stabili o legãtura de cauzalitate între prejudiciu şi activitãţile operatorilor individuali.
(3) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã fãrã a aduce atingere legislaţiei comunitare şi celei naţionale care:
a) reglementeazã mai sever desfãşurarea oricãror activitãţi ce intrã sub incidenţa prezentei ordonanţe;
b) prevede reguli în cazul conflictelor de jurisdicţie.
(4) Prezenta ordonanţã de urgenţã nu dã persoanelor fizice sau juridice de drept privat dreptul la compensaţie ca o consecinţã a prejudiciului asupra mediului sau a ameninţãrii iminente cu un astfel de prejudiciu. În aceste situaţii se aplicã prevederile dreptului comun.
ART. 4
(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã nu se aplicã prejudiciului asupra mediului sau ameninţãrii iminente cu un astfel de prejudiciu produs de:
a) acţiuni cu caracter de conflict armat, ostilitãţi, rãzboi civil sau insurecţie;
b) un fenomen natural având caracter excepţional, inevitabil şi insurmontabil.
(2) Prezenta ordonanţã de urgenţã nu se aplicã:
a) prejudiciului asupra mediului sau oricãrei ameninţãri iminente cu un astfel de prejudiciu care decurge dintr-un incident pentru care rãspunderea sau compensarea este reglementatã de una dintre convenţiile internaţionale prevãzute în anexa nr. 4, inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care România este parte;
b) riscurilor nucleare sau prejudiciului asupra mediului ori ameninţãrii iminente cu un astfel de prejudiciu, care pot fi cauzate de activitãţile care intrã sub incidenţa Tratatului privind Comunitatea Europeana a Energiei Atomice sau sunt cauzate de un incident sau activitate pentru care rãspunderea ori compensarea sunt reglementate de oricare din instrumentele internaţionale prevãzute în anexa nr. 5, inclusiv de orice amendamente ulterioare ale acestora, la care România este parte;
c) activitãţilor al cãror scop principal îl reprezintã apãrarea naţionalã sau securitatea internaţionalã ori celor al cãror unic scop îl reprezintã apãrarea împotriva dezastrelor naturale;
d) utilizãrii în scopuri agricole a nãmolului provenit din staţiile de epurare a apelor uzate urbane, tratat conform unui standard aprobat;
e) prejudiciului cauzat de o emisie, eveniment sau incident care a avut loc înainte de 30 aprilie 2007;
f) prejudiciului cauzat de o emisie, eveniment sau incident care are loc pe data sau dupã data de 30 aprilie 2007 şi a fost determinat de o activitate specificã ce a avut loc şi s-a terminat înainte de data de 30 aprilie 2007;
g) prejudiciului produs în urma unei emisii, a unui eveniment sau a unui incident, de la producerea cãruia au trecut mai mult de 30 de ani.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2) lit. a), regimul juridic stabilit de prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã situaţiilor care intrã sub incidenţa convenţiilor prevãzute în anexa nr. 4 pânã în momentul la care România devine parte la acestea.
ART. 5
(1) Prezenta ordonanţã de urgenţã nu aduce atingere dreptului operatorului de a-şi limita rãspunderea, conform legislaţiei care implementeazã Convenţia internaţionalã privind limitarea rãspunderii pentru creanţe maritime (LLMC) din 1976, la care România a aderat prin <>Legea nr. 284/2006 , inclusiv orice amendament ulterior la convenţie, sau Convenţia de la Strasbourg privind limitarea responsabilitãţii în navigaţia pe cãile navigabile interioare (CLNI) din 1988, inclusiv orice amendament ulterior la convenţie.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), regimul juridic stabilit de prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã situaţiilor care intrã sub incidenţa Convenţiei de la Strasbourg privind limitarea responsabilitãţii în navigaţia pe cãile navigabile interioare (CLNI) din 1988, inclusiv orice amendament ulterior, pânã la data la care România devine parte la acesta.
SECŢIUNEA a 3-a
Competenţe
ART. 6
(1) Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului este autoritatea competentã pentru stabilirea şi luarea mãsurilor preventive şi reparatorii, precum şi pentru evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului.
(2) La stabilirea mãsurilor preventive agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului se consultã cu comisariatele judeţene ale Gãrzii Naţionale de Mediu. În funcţie de factorul de mediu potenţial afectat, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului se poate consulta şi cu urmãtoarele autoritãţi şi/sau instituţii:
a) direcţiile bazinale de apã;
b) consiliile ştiinţifice organizate la nivelul ariilor naturale protejate;
c) oficiile de studii pedologice şi agrochimice judeţene;
d) inspectoratele teritoriale de regim silvic şi de vânãtoare.
(3) La evaluarea caracterului semnificativ al prejudiciului asupra mediului şi la stabilirea mãsurilor reparatorii agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului consultã pe lângã autoritãţile prevãzute la alin. (2), dupã caz, şi Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului.
(4) Reprezentanţii autoritãţilor şi/sau instituţiilor consultate au urmãtoarele obligaţii:
a) de a analiza toate informaţiile şi/sau documentele transmise acestora de cãtre agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului;
b) de a transmite opiniile lor agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în termen de 24 de ore, în cazul mãsurilor preventive, şi de 5 zile, în cazul mãsurilor reparatorii, de la primirea informaţiilor şi/sau a documentelor prevãzute la lit. a).
ART. 7
(1) În îndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 6 alin. (1), agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului poate:
a) sa îndeplineascã mãsurile preventive sau reparatorii stabilite, cu respectarea prevederilor art. 11 lit. d), art. 12 alin. (1) şi art. 15 lit. e), respectiv ale art. 16 alin. (1), direct sau prin încheierea de contracte cu persoane fizice sau juridice, în conformitate cu prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publicã, a contractelor de concesiune de lucrãri publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 337/2006 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) sã dispunã luarea mãsurilor preventive sau reparatorii necesare pe proprietatea unei terţe pãrţi;
c) sã solicite operatorului în cauzã realizarea unei evaluãri proprii şi furnizarea oricãror informaţii şi date necesare în situaţia producerii unui prejudiciu;
(2) Operatorii au obligaţia de a transmite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului rezultatele evaluãrilor, precum şi datele şi informaţiile solicitate de aceasta, în termen de 3 zile de la obţinerea lor.
(3) Terţii au obligaţia de a permite realizarea de mãsuri preventive sau reparatorii pe proprietãţile lor. Aceste mãsuri nu trebuie sã conducã, pe cât posibil, la scãderea valorii proprietãţii.
ART. 8
(1) Deciziile conducãtorului agenţiei judeţene pentru protecţia mediului privind stabilirea mãsurilor preventive sau reparatorii se motiveazã în fapt şi în drept şi conţin informaţii asupra termenelor şi procedurii contencios administrative prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare.
(2) Deciziile prevãzute la alin. (1) se comunicã operatorului în cauzã în termen de 24 de ore de la luarea lor, atât pentru mãsurile preventive, cât şi pentru mãsurile reparatorii.
ART. 9
Autoritatea competentã pentru constatarea prejudiciului asupra mediului, a unei ameninţãri iminente cu un astfel de prejudiciu, precum şi pentru identificarea operatorului responsabil este Garda Naţionalã de Mediu, prin comisariatele judeţene.
CAP. II
Mãsurile preventive şi reparatorii
SECŢIUNEA 1
Acţiuni preventive
ART. 10
(1) În cazul unei ameninţãri iminente cu un prejudiciu asupra mediului, operatorul este obligat sã ia imediat mãsurile preventive necesare şi, în termen de 2 ore de la luarea la cunoştinţã a apariţiei ameninţãrii, sã informeze agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gãrzii Naţionale de Mediu.
(2) Informaţiile pe care operatorul este obligat sã le aducã la cunoştinţã autoritãţilor, conform prevederilor alin. (1), se referã la:
a) datele de identificare ale operatorului;
b) momentul şi locul apariţiei ameninţãrii iminente;
c) elementele de mediu posibil a fi afectate;
d) mãsurile demarate pentru prevenirea prejudiciului;
e) alte informaţii considerate relevante de operator.
(3) Mãsurile preventive prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie proporţionale cu ameninţarea iminentã şi sã conducã la evitarea producerii prejudiciului, luând în considerare principiul precauţiei în luarea deciziilor.
(4) În termen de 1 orã de la finalizarea mãsurilor preventive operatorul informeazã autoritãţile prevãzute la alin. (1) despre mãsurile întreprinse pentru prevenirea prejudiciului şi eficienţa acestora.
(5) În cazul în care ameninţarea iminentã persistã în ciuda mãsurilor preventive adoptate, operatorul informeazã, în termen de 6 ore de la momentul la care a constatat ineficienţa mãsurilor luate, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gãrzii Naţionale de Mediu despre:
a) mãsurile întreprinse pentru prevenirea prejudiciului;
b) evoluţia situaţiei în urma aplicãrii mãsurilor preventive;
c) alte mãsuri suplimentare, dupã caz, care se iau pentru prevenirea înrãutãţirii situaţiei.
ART. 11
În orice moment agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului are posibilitatea exercitãrii urmãtoarelor atribuţii:
a) sã solicite operatorului sã furnizeze informaţii despre orice ameninţare iminentã cu un prejudiciu asupra mediului sau despre orice caz suspect de ameninţare iminentã;
b) sã solicite operatorului sã ia mãsurile preventive necesare;
c) sã dea operatorului instrucţiuni despre mãsurile preventive necesar a fi luate;
d) sã ia mãsurile preventive necesare.
ART. 12
(1) Înainte de exercitarea atribuţiei prevãzute la art. 11 lit. d), conducãtorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului solicitã operatorului sã ia mãsurile preventive.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), conducãtorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului poate lua mãsurile preventive necesare în situaţia în care operatorul:
a) nu şi-a îndeplinit obligaţiile prevãzute la art. 10 alin. (1) sau nu s-a conformat prevederilor art. 11 lit. b) sau c);
b) nu poate fi identificat;
c) nu are obligaţia de a suporta costurile conform prezentei ordonanţe de urgenţã.
SECŢIUNEA a 2-a
Acţiuni reparatorii
ART. 13
În cazul producerii unui prejudiciu asupra mediului, operatorul informeazã, în maxim 2 ore de la producerea prejudiciului, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului şi comisariatul judeţean al Gãrzii Naţionale de Mediu despre:
a) datele de identificare ale operatorului;
b) momentul şi locul producerii prejudiciului adus mediului;
c) caracteristicile prejudiciului adus mediului;
d) cauzele care au generat prejudiciul;
e) elementele de mediu afectate;
f) mãsurile demarate pentru prevenirea extinderii sau agravãrii prejudiciului adus mediului;
g) alte informaţii considerate relevante de operator.
ART. 14
(1) Operatorul este obligat sã:
a) acţioneze imediat pentru a controla, izola, elimina sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau orice alţi factori contaminanţi, în scopul limitãrii sau prevenirii extinderii prejudiciului asupra mediului şi a efectelor negative asupra sãnãtãţii umane sau agravãrii deteriorãrii serviciilor.
b) ia mãsurile reparatorii necesare, conform art. 17-19.
(2) Mãsurile reparatorii prevãzute la alin. (1) trebuie sã fie proporţionale cu prejudiciul cauzat şi sã conducã la îndepãrtarea efectelor prejudiciului, luând în considerare principiul precauţiei în luarea deciziilor.
ART. 15
În orice moment conducãtorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului are posibilitatea exercitãrii urmãtoarelor atribuţii:
a) sã solicite operatorului sã furnizeze informaţii suplimentare despre orice prejudiciu care s-a produs şi despre mãsurile luate conform prevederilor art. 13;
b) sã acţioneze, sã solicite operatorului sã acţioneze sau sã dea operatorului instrucţiuni pentru a controla, a izola, a elimina imediat sau, în caz contrar, pentru a gestiona poluanţii respectivi şi/sau alţi factori contaminanţi, în scopul limitãrii sau prevenirii extinderii prejudiciului asupra mediului şi a efectelor adverse asupra sãnãtãţii umane sau agravãrii deteriorãrii serviciilor;
c) sã solicite operatorului sã ia mãsurile reparatorii necesare;
d) sã indice operatorului sau sã dea acestuia instrucţiuni despre mãsurile reparatorii necesar a fi luate;
e) sã ia mãsurile reparatorii necesare.
ART. 16
(1) Înainte de exercitarea atribuţiei prevãzute la art. 15 lit. e), conducãtorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului solicitã operatorului sã ia mãsurile reparatorii necesare.
(2) Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului poate lua, în ultimã instanţã, mãsurile reparatorii necesare, în situaţia în care operatorul:
a) nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevãzute la art. 13, art. 14 alin. (1) sau nu s-a conformat prevederilor art. 15 lit. b), c) sau d);
b) nu poate fi identificat;
c) nu este obligat sã suporte costurile conform prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 17
(1) Operatorii identificã mãsurile reparatorii posibile în conformitate cu anexa nr. 2 şi le transmit agenţiei judeţene pentru protecţia mediului spre aprobare, în termen de 15 de zile de la data producerii prejudiciului, cu excepţia cazului în care agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului a luat mãsurile reparatorii respective conform prevederilor art. 15 lit. e) si ale art. 16.
(2) Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului decide mãsurile reparatorii care trebuie sã fie implementate în conformitate cu anexa nr. 2. În luarea deciziei agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului se consultã cu operatorul implicat.
ART. 18
(1) În termen de 5 zile de la expirarea termenului prevãzut la art. 17 alin. (1) sau de la data luãrii la cunoştinţã, prin orice mijloace, despre prejudiciul adus mediului, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului solicitã, în scris, opinia asupra acestor mãsuri persoanelor prevãzute la art. 20 alin. (1) şi celor pe al cãror teren urmeazã a se realiza mãsurile reparatorii.
(2) Persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) pot transmite opiniile lor asupra mãsurilor reparatorii considerate necesare, în termen de 15 zile de la transmiterea solicitãrii.
(3) Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului este obligatã sã ia în considerare la luarea deciziei opiniile primite de la persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1).
(4) Conducãtorul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului emite decizia privind mãsurile reparatorii şi/sau prioritizarea reparãrii prejudiciilor aduse mediului, în termen de 5 zile de la primirea opiniilor prevãzute la alin. (2).
ART. 19
(1) În situaţia în care s-au produs mai multe prejudicii asupra mediului, iar agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului nu poate asigura luarea, în acelaşi timp, a mãsurilor reparatorii, aceasta este îndreptãţitã sã decidã care dintre prejudicii trebuie reparat cu prioritate.
(2) În luarea deciziei agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului ia în considerare, printre altele, atât natura, dimensiunea şi gravitatea diferitelor prejudicii produse, cât şi posibilitatea regenerãrii naturale, acordând atenţie riscurilor pe care prejudiciul le reprezintã pentru sãnãtatea umanã.
SECŢIUNEA a 3-a
Dreptul la acţiune
ART. 20
(1) Orice persoanã fizicã sau juridicã care este afectatã sau posibil a fi afectatã de un prejudiciu asupra mediului sau care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim are dreptul:
a) sã transmitã comisariatului judeţean al Gãrzii Naţionale de Mediu orice observaţii referitoare la producerea unui prejudiciu asupra mediului sau a unei ameninţãri iminente cu un astfel de prejudiciu;
b) sã solicite agenţiei judeţene pentru protecţia mediului, în scris sau prin mijloace electronice de comunicare, sã ia mãsurile prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
(2) Se poate adresa comisariatului judeţean al Gãrzii Naţionale de Mediu şi, respectiv, agenţiei judeţene pentru protecţia mediului şi orice organizaţie neguvernamentalã care promoveazã protecţia mediului şi care îndeplineşte condiţiile cerute de legislaţia în vigoare, considerându-se cã aceasta este vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim.
ART. 21
Solicitarea prevãzutã la art. 20 alin. (1) lit. b) este însoţitã de informaţiile şi datele relevante care susţin observaţiile transmise în legãturã cu respectivul prejudiciu adus mediului.
ART. 22
(1) În situaţia în care solicitarea prevãzutã la art. 20 alin. (1) lit. b) şi informaţiile care o însoţesc aratã, într-o manierã plauzibilã, cã existã un prejudiciu asupra mediului, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului o analizeazã şi cere, în scris, operatorului în cauzã opinia sa asupra solicitãrii şi informaţiilor anexate, în termen de 5 zile de la primirea acestei solicitãri.
(2) Operatorul are la dispoziţie un termen de 5 zile de la primirea cererii din partea agenţiei judeţene pentru protecţia mediului pentru a transmite acesteia opinia sa.
ART. 23
(1) În termen de 15 zile de la transmiterea cererii cãtre operator, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului informeazã persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) care au trimis comentarii, despre decizia de a acţiona sau de a refuza sã acţioneze.
(2) Decizia prevãzutã la alin. (1) se motiveazã în fapt şi în drept şi conţine informaţii asupra termenelor şi procedurii contencios administrative prevãzute de <>Legea nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare.
ART. 24
În cazul unei ameninţãri iminente cu un prejudiciu, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului informeazã persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) care au trimis observaţii, numai dupã luarea mãsurilor necesare conform prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 25
(1) Persoanele prevãzute la art. 20 alin. (1) se pot adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru a ataca, din punct de vedere procedural sau substanţial, actele, deciziile sau omisiunile autoritãţilor competente prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
(2) Soluţionarea cererii se realizeazã potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 554/2004 , cu modificãrile ulterioare.
CAP. III
Suportarea şi recuperarea costurilor
SECŢIUNEA 1
Suportarea costurilor
ART. 26
Operatorul suportã costurile acţiunilor preventive şi reparatorii, inclusiv în situaţia în care aceste costuri au fost efectuate de agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului.
ART. 27
(1) Operatorul nu este obligat sã suporte costul acţiunilor preventive sau reparatorii luate, când poate dovedi cã prejudiciul adus mediului sau ameninţarea iminentã cu un asemenea prejudiciu:
a) a fost cauzat de o terţã parte şi s-a produs chiar dacã au fost luate mãsurile de siguranţã corespunzãtoare;
b) s-a produs ca urmare a conformãrii cu o dispoziţie sau instrucţiune obligatorie emisã de o autoritate publicã, alta decât un ordin sau instrucţiune eliberate ca urmare a unei emisii sau incident cauzat de activitãţile operatorului.
(2) În cazurile prevãzute la alin.(1) statul, prin reprezentanţii sãi legali, ia mãsurile corespunzãtoare pentru a permite operatorului sã recupereze costurile suportate.
ART. 28
Prin excepţie de la prevederile art. 26, operatorul nu suportã costul acţiunilor reparatorii luate, dacã dovedeşte cã nu a acţionat cu intenţie sau din culpã şi cã prejudiciul asupra mediului a fost provocat de:
a) o emisie sau un eveniment autorizat în mod special şi în deplinã concordanţã cu condiţiile prevãzute de actul de reglementare eliberat conform normelor care implementeazã mãsurile prevãzute în anexa nr. 3, în vigoare la data emisiei sau evenimentului;
b) o emisie, o activitate sau orice modalitate de utilizare a unui produs în decursul unei activitãţi, pentru care operatorul demonstreazã cã nu era posibil, conform stadiului cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice existente la data când emisia a fost eliberatã sau când a avut loc activitatea, sã producã un prejudiciu asupra mediului.
ART. 29
(1) Cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 27 şi 28, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului recupereazã costurile acţiunilor preventive şi reparatorii realizate conform prezentei ordonanţe de urgenţã de la operatorul care a cauzat prejudiciul sau ameninţarea iminentã cu prejudiciul.
(2) În scopul garantãrii recuperãrii costurilor suportate, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului instituie o ipotecã asupra bunurilor imobile ale operatorului şi o poprire asiguratorie, conform normelor legale în vigoare.
(3) Înscrierea în cartea funciarã a ipotecii şi instituirea popririi asiguratorii se realizeazã pe baza dispoziţiei conducãtorului agenţiei judeţene pentru protecţia mediului care a stabilit mãsurile preventive sau reparatorii luate.
(4) Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului poate decide sã nu recupereze în totalitate costurile suportate, în cazul în care cheltuielile necesare în acest scop sunt mai mari decât suma recuperabilã sau când operatorul nu poate fi identificat.
ART. 30
Mãsurile luate de agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului conform art. 11, 12, 15 şi 16 nu afecteazã rãspunderea operatorilor responsabili conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã şi nu aduce atingere prevederilor art. 87 şi 88 ale Tratatului privind instituirea Comunitãţilor Europene, încheiat la Roma în 1957, cu amendamentele ulterioare, la care România a devenit parte prin <>Legea nr. 157 din 24 mai 2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeanã, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005.
ART. 31
(1) În cazul în care prejudiciul asupra mediului sau ameninţarea iminentã cu un astfel de prejudiciu a fost cauzatã de mai mulţi operatori, aceştia sunt obligaţi sã suporte în mod solidar costurile mãsurilor preventive sau reparatorii.
(2) Efectele solidaritãţii pasive, inclusiv alocarea costurilor între codebitori se realizeazã conform prevederilor legale în vigoare, luându-se în considerare dispoziţiile referitoare la divizarea rãspunderii între producãtorul şi utilizatorul unui produs.
(3) În cazul în care operatorul care a produs un prejudiciu asupra mediului sau o ameninţare iminentã cu un astfel de prejudiciu face parte dintr-un consorţiu sau o companie multinaţionala, el rãspunde în mod solidar şi indivizibil cu respectivul consorţiu sau respectiva companie.
ART. 32
(1) Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului are dreptul sã iniţieze împotriva operatorului sau, dupã caz, împotriva terţei persoane care a cauzat prejudiciul sau ameninţarea iminentã cu prejudiciul proceduri de recuperare a costurilor mãsurilor preventive sau reparatorii adoptate conform prezentei ordonanţe de urgenţã.
(2) Dreptul agenţiei judeţene pentru protecţia mediului de a acţiona împotriva operatorului pentru recuperarea costurilor se prescrie în termen de 5 ani de la data când acele mãsuri au fost realizate sau de la data când operatorul responsabil sau terţa persoanã a fost identificatã.
CAP. IV
Instrumente financiare şi cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene
SECŢIUNEA 1
Instrumente financiare
ART. 33
(1) Definirea formelor de garanţie financiarã, inclusiv pentru cazurile de insolvenţã, şi mãsurile pentru dezvoltarea ofertei de instrumente financiare privind rãspunderea în domeniul mediului, care sã permitã operatorilor utilizarea acestora în scopul garantãrii obligaţiilor ce le revin conform prezentei ordonanţe de urgenţã, se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi pentru finanţe publice, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.
(2) La definirea formelor de garanţie financiarã prevãzute la alin. (1) se iau în considerare urmãtoarele:
a) stabilirea garanţiei se face în funcţie de gradul de periculozitate al activitãţii profesionale desfãşurate sau propuse a fi desfãşuratã;
b) gradul de periculozitate al activitãţii profesionale se stabileşte în funcţie de potenţialele prejudicii pe care le poate cauza asupra mediului;
c) potenţialele prejudicii se determinã pe baza evaluãrilor de impact asupra mediului şi/sau a evaluãrilor de risc prezentate de operatori.
ART. 34
Costurile mãsurilor preventive sau reparatorii se alocã autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, prin hotârare a Guvernului, din fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului pentru finanţarea acţiunilor de strictã urgenţã, în vederea prevenirii efectelor ameninţãrilor iminente cu un prejudiciu şi/sau înlãturãrii efectelor produse de prejudiciul asupra mediului.
SECŢIUNEA A 2-A
Cooperarea cu state membre ale Uniunii Europene
ART. 35
(1) În situaţia în care prejudiciul asupra mediului afecteazã sau este posibil sã afecteze alte state, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului, prin intermediul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, coopereazã cu autoritãţile competente pentru protecţia mediului din statele afectate sau potenţial afectate, inclusiv printr-un schimb corespunzãtor de informaţii, în scopul luãrii masurilor preventive şi, dupã caz, a mãsurilor reparatorii a unui astfel de prejudiciu.
(2) Cooperarea dintre autoritãţile centrale competente pentru protecţia mediului din România şi cele ale statelor afectate sau potenţial afectate se realizeazã inclusiv în baza tratatelor bilaterale în vigoare încheiate în domeniul protecţiei mediului şi gospodãririi apelor.
ART. 36
(1) În situaţia în care prejudiciul asupra mediului s-a produs pe teritoriul României, agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului, prin intermediul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, furnizeazã informaţii, în termen de 24 de ore de la luarea la cunoştinţã despre prejudiciul asupra mediului, autoritãţilor competente pentru protecţia mediului din statele potenţial afectate.
(2) Informaţiile prevãzute la alin. (1) se referã la:
a) momentul şi locul producerii prejudiciului adus mediului;
b) caracteristicile prejudiciului adus mediului;
c) elementele de mediu afectate;
d) mãsurile luate pentru prevenirea extinderii sau agravãrii prejudiciului adus mediului;
e) alte informaţii considerate relevante.
ART. 37
(1) În cazul în care comisariatele judeţene ale Gãrzii Naţionale de Mediu constatã un prejudiciu a cãrui origine nu se situeazã pe teritoriul României, informeazã Comisia Europeanã şi alte state interesate, prin intermediul autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, despre prejudiciul asupra mediului.
(2) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului poate face:
a) recomandãri privind adoptarea mãsurilor preventive sau reparatorii;
b) demersurile necesare pentru recuperarea costurilor suportate în legãturã cu adoptarea mãsurilor preventive sau reparatorii.
ART. 38
Ministerul Afacerilor Externe sprijinã demersurile autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului prevãzute la art. 36 alin. (1) şi art. 37 alin. (2).
CAP. V
Sancţiuni
ART. 39
Este interzisã recuperarea dublã a costurilor în situaţia acţiunii concurente a autoritãţilor competente şi a persoanei a cãrei proprietate a fost afectatã de prejudiciul asupra mediului.
ART. 40
(1) Urmãtoarele fapte constituie contravenţie şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (2) şi 10 alin. (5) cu amendã între 5.000 lei şi 10.000 lei pentru persoane fizice şi între 10.000 lei şi 20.000 lei pentru persoane juridice;
b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) teza a doua, 13 şi 14 alin. (1) lit. a) cu amendã între 25.000 lei şi 40.000 lei pentru persoane fizice şi între 50.000 lei şi 80.000 lei pentru persoane juridice;
c) nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (3), 10 alin. (1) prima tezã, 14 alin. (1) lit. b) şi 17 alin. (1) cu amendã între 40.000 lei şi 50.000 lei pentru persoane fizice şi între 80.000 lei şi 100.000 lei pentru persoane juridice;
d) nerespectarea prevederilor art. 11 lit. a) - c) şi 15 lit. a) - d) cu amendã între 40.000 lei şi 50.000 lei pentru persoane fizice şi între 80.000 lei şi 100.000 lei pentru persoane juridice.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1) se fac de personalul împuternicit din cadrul Gãrzii Naţionale de Mediu.
ART. 41
(1) Dispoziţiile referitoare la contravenţii prevãzute la <>art. 40 se completeazã cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia, jumãtate din minimul amenzii prevãzute în actul normativ, agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
ART. 42
(1) Constituie infracţiuni faptele prevãzute la art. 40 dacã au pus în pericol viaţa, sãnãtatea sau integritatea corporalã a uneia sau mai multor persoane şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendã.
(2) Fapta prevãzutã la art. 40 care a avut vreuna dintre urmãrile prevãzute în art. 182 din Codul penal se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani dacã este sãvârşitã cu intenţie şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendã dacã a fost sãvârşitã din culpã.
(3) Fapta prevãzutã la art. 40 care a avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 25 de ani dacã a fost sãvârşitã cu intenţie şi cu închisoare de la 1 la 5 ani dacã a fost sãvârşitã din culpã.
(4) Pentru faptele care constituie infracţiuni conform legii penale, comisarii Gãrzii Naţionale de Mediu au obligaţia de a sesiza organele de urmãrire penalã.
CAP. VI
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 43
Prezenta ordonanţã de urgenţã nu aduce atingere prevederilor legislaţiei speciale din domeniul gospodãririi apelor, protecţiei speciilor, habitatelor naturale şi solului.
ART. 44
Prezenta ordonanţã de urgenţã nu aduce atingere prevederilor legislaţiei privind recuperarea prejudiciului cauzat proprietãţii sau persoanei.
ART. 45
(1) Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului elaboreazã pânã la 31 decembrie 2012 un raport privind implementarea prezentei ordonanţe, care va cuprinde informaţiile şi datele prevãzute în anexa nr. 6.
(2) Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului transmite autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului raportul prevãzut la alin. (1), pânã la data de 31 ianuarie 2013.
(3) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene raportul prevãzut la alin. (1) pânã la data de 31 martie 2013.
ART. 46
Autoritatea centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene actele normative naţionale care asigurã conformarea cu prevederile Directivei 2004/35/CE privind rãspunderea de mediu cu referire la mãsurile preventive şi de reparare, împreunã cu un tabel de concordanţã.
ART. 47
Anexele nr. 1-6 fac parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã.
Prezenta ordonanţã de urgenţã transpune prevederile Directivei Consiliului şi Parlamentului European 2004/35/CE privind rãspunderea de mediu cu referire la mãsurile preventive şi de reparare, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 143 din 30 aprilie 2004.
PRIM-MINISTRU
CÃLIN POPESCU-TÃRICEANU
Contrasemneazã:
---------------
p. Ministrul mediului
şi dezvoltãrii durabile,
Lucia-Ana Varga,
secretar de stat
Ministrul agriculturii
şi dezvoltãrii rurale,
Decebal Traian Remeş
p. Ministrul transporturilor,
Septimiu Buzaşu,
secretar de stat
Ministrul sãnãtãţii publice,
Gheorghe Eugen Nicolãescu
Ministrul economiei şi finanţelor,
Varujan Vosganian
Bucureşti, 28 iunie 2007.
Nr. 68.
ANEXA 1
Criteriile pentru stabilirea caracterului
semnificativ al efectelor unui prejudiciu
asupra speciilor protejate şi habitatelor naturale
Caracterul semnificativ al oricãrui prejudiciu care are efecte negative asupra atingerii sau menţinerii stãrii favorabile de conservare a habitatelor sau speciilor trebuie evaluat în raport cu stadiul conservãrii la momentul producerii prejudiciului, cu serviciile furnizate de atractivitatea şi utilitatea pe care ele o oferã, şi capacitatea lor de regenerare naturalã. Schimbãrile semnificative negative ale stãrii iniţiale se determinã cu ajutorul datelor mãsurabile, ca de exemplu:
a) numãrul de indivizi, densitatea lor sau suprafaţa pe care o ocupã;
b) rolul specific al indivizilor sau al suprafeţei prejudiciate în legãturã cu conservarea speciilor sau a habitatelor, raritatea speciilor sau habitatului evaluatã la nivel local, regional şi naţional, inclusiv la nivel comunitar;
c) capacitatea de rãspândire a speciilor, conform dinamicii specifice acelor specii sau acelei populaţii, viabilitatea lor sau capacitatea de regenerare naturalã a habitatului în funcţie de dinamica specificã a speciilor caracteristice sau populaţiilor lor;
d) capacitatea speciilor sau a habitatelor de a se reface, într-un timp scurt dupã producerea prejudiciului, fãrã nicio intervenţie cu excepţia unor mãsuri de protecţie crescutã, la o stare care tinde, exclusiv datoritã dinamicii speciilor sau habitatului, sã fie consideratã echivalentã sau superioarã stãrii iniţiale.
Prejudiciul care are un efect dovedit asupra sãnãtãţii umane trebuie considerat ca fiind prejudiciu semnificativ.
Nu se considerã ca prejudicii semnificative urmãtoarele:
(i) variaţiile negative care sunt mai mici decât fluctuaţiile naturale considerate normale în cazul speciilor sau habitatului respectiv;
(ii) variaţiile negative datorate unor cauze naturale sau rezultate dintr-o intervenţie legatã de managementul normal al siturilor, astfel cum sunt specificate în bazele de date ale habitatelor, în documentele specifice sau aşa cum au fost realizate anterior de cãtre proprietari sau operatori;
(iii) prejudiciul adus speciilor sau habitatelor pentru care s-a stabilit cã se vor reface, într-o perioadã scurtã de timp şi fãrã intervenţie, fie la starea iniţialã, fie la o stare care tinde, exclusiv datoritã dinamicii speciilor sau habitatului, sã fie consideratã echivalentã sau superioarã stãrii iniţiale.
ANEXA 2
Repararea prejudiciului asupra mediului
Prezenta anexã stabileşte cadrul comun pentru alegerea celor mai potrivite mãsuri care sã asigure repararea prejudiciului asupra mediului.
1. Repararea prejudiciului asupra apelor sau a speciilor ori habitatelor naturale protejate
Repararea prejudiciului adus apelor sau speciilor ori habitatelor naturale protejate se realizeazã prin readucerea acestora la starea iniţialã, printr-o reparare primarã, complementarã şi compensatorie, unde:
a) Reparare "primarã" înseamnã orice mãsurã de remediere care readuce resursele naturale prejudiciate şi/sau serviciile afectate la starea iniţialã sau la o stare apropiatã de aceasta.
b) Reparare "complementarã" înseamnã orice mãsurã de remediere întreprinsã cu privire la resursele naturale şi/sau serviciile pentru a compensa faptul cã repararea primarã nu a condus la refacerea completã a resurselor naturale şi/sau a serviciilor prejudiciate;
c) Reparare "compensatorie" înseamnã orice mãsurã întreprinsã pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi/sau de servicii care au loc între data producerii prejudiciului şi momentul în care repararea primarã îşi produce pe deplin efectul;
d) "Pierderi interimare" înseamnã pierderi care rezultã din faptul cã resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu-şi pot îndeplini funcţiile ecologice sau nu pot furniza servicii altor resurse naturale sau publicului pânã când îşi fac efectul mãsurile primare sau complementare. Nu constau în compensarea financiarã acordatã publicului.
În cazul în care repararea primarã nu conduce la readucerea mediului la starea iniţialã, se iau mãsuri de reparare complementarã. În afarã de aceasta, pentru a compensa pierderile interimare suferite se recurge la repararea compensatorie.
Repararea prejudiciului asupra apelor, speciilor sau a habitatelor naturale protejate implica, de asemenea, îndepãrtarea oricãrui risc semnificativ cu impact negativ asupra sãnãtãţii umane.
1.1. Obiectivele reparãrii
Scopul reparãrii primare
1.1.1. Scopul reparãrii primare este de a readuce resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate la starea iniţialã sau la o stare apropiatã de aceasta.
Scopul reparãrii complementare
1.1.2. În cazul în care resursele naturale şi/sau serviciile prejudiciate nu revin la starea iniţialã, se recurge la repararea complementarã. Scopul reparãrii complementare este de a furniza un nivel al resurselor naturale şi/sau serviciilor inclusiv, dupã caz, într-un sit alternativ, similar cu cel care ar fi fost furnizat dacã situl prejudiciat ar fi revenit la starea sa iniţialã. În cazul în care este posibil şi oportun, situl alternativ trebuie sã fie legat geografic de situl prejudiciat, luând în considerare interesele populaţiei afectate.
Scopul reparãrii compensatorii
1.1.3. Repararea compensatorie se întreprinde pentru a compensa pierderile interimare de resurse naturale şi de servicii pânã la refacerea acestora. Compensarea constã în îmbunãtãţiri suplimentare aduse habitatelor naturale şi speciilor protejate sau apelor, fie în situl prejudiciat, fie într-un alt sit alternativ. Ea nu constã într-o compensare financiarã acordatã publicului.
1.2. Identificarea mãsurilor de reparare
Identificarea mãsurilor de reparare primarã
1.2.1. Se iau în considerare opţiunile de acţiune menite sã readucã direct resursele naturale şi serviciile la starea lor iniţialã în ritm accelerat, ori cele de recuperare pe cale naturalã.
Identificarea mãsurilor de reparare complementarã şi compensatorie
1.2.2. La determinarea complexitãţii mãsurilor de reparare complementare şi compensatorii se utilizeazã în primul rând abordãrile vizând o echivalenţã "resursã la resursã" sau "serviciu la serviciu". În cadrul acestor abordãri, au prioritate acţiunile care furnizeazã resurse naturale şi/sau servicii de acelaşi tip, calitate şi cantitate cu cele prejudiciate. Când acest lucru nu este posibil, se furnizeazã resurse naturale şi/sau servicii alternative. De exemplu, o reducere a calitãţii mãsurilor poate fi compensatã cu un numãr mai mare de mãsuri de reparare.
1.2.3. În cazul în care nu se poate utiliza prima variantã de abordare "resursã la resursã" sau "serviciu la serviciu", se folosesc tehnicile alternative de evaluare. Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului în colaborare cu Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului pot stabili metoda care trebuie folositã, de exemplu, evaluarea monetarã, pentru a determina amploarea mãsurilor reparatorii complementare şi compensatorii necesare. În cazul în care se poate face o evaluare a pierderilor de resurse şi/sau servicii, însã evaluarea înlocuirii resurselor naturale şi/sau serviciilor nu se poate realiza într-un timp util sau la un cost rezonabil, Agenţia judeţeanã pentru protecţia mediului în colaborare cu Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului pot alege mãsurile reparatorii al cãror cost este echivalent cu valoarea monetarã estimatã a resurselor naturale şi/sau a serviciilor pierdute.
Mãsurile reparatorii complementare şi compensatorii se stabilesc astfel încât sã furnizeze resurse naturale şi/sau servicii suplimentare ţinând seama de perioada de timp necesarã şi de cerinţele de planificare a mãsurilor reparatorii. De exemplu, cu cât este mai lungã perioada de revenire la starea iniţialã, cu atât va fi mai mare numãrul mãsurilor reparatorii compensatorii care vor fi luate, toate celelalte rãmânând egale.
1.3. Alegerea opţiunilor reparatorii
1.3.1. Opţiunile rezonabile reparatorii se evalueazã folosind cele mai bune tehnologii disponibile, pe baza urmãtoarelor criterii:
a) efectul fiecãrei opţiuni asupra sãnãtãţii şi securitãţii populaţiei;
b) costul punerii în aplicare a opţiunii;
c) şansele de reuşitã a fiecãrei opţiuni;
d) mãsura în care fiecare opţiune va preveni viitoare prejudicii şi va evita prejudicii colaterale care s-ar putea produce ca rezultat al punerii în aplicare a acestei opţiuni;
e) mãsura în care fiecare opţiune are efecte favorabile asupra fiecãrei componente a resursei naturale şi/sau serviciului;
f) mãsura în care fiecare opţiune ţine cont de aspectele sociale, economice şi culturale relevante şi de alţi factori relevanţi specifici locului;
g) termenul necesar pentru ca refacerea prejudiciului asupra mediului sã fie efectivã;
h) mãsura în care fiecare opţiune conduce la refacerea zonei prejudiciate;
i) legãtura geograficã cu zona prejudiciatã.
1.3.2. La evaluarea diferitelor opţiuni reparatorii identificate pot fi alese mãsuri reparatorii primare care nu restabilesc în întregime starea iniţialã a apelor sau a habitatelor naturale ori speciilor protejate care au fost prejudiciate, sau mãsuri care produc o refacere mai lentã. Aceastã decizie poate fi luatã numai dacã resursele naturale şi/sau serviciile existente ale sitului primar ca urmare a deciziei, sunt compensate prin intensificarea acţiunilor complementare sau compensatorii în scopul furnizãrii unui nivel similar al resurselor şi/sau serviciilor, aşa cum existau. O astfel de situaţie este, de exemplu, când resursele naturale şi/sau serviciile echivalente pot fi furnizate altundeva, la un cost mai mic. Mãsurile reparatorii suplimentare se stabilesc în conformitate cu regulile prevãzute la pct. 1.2.2.
1.3.3. Fãrã a aduce atingere regulilor stabilite la pct. 1.3.2. şi conform art. 18 din ordonanţa de urgenţã, agenţia localã pentru protecţia mediului este abilitatã sã decidã cã nu este necesar a se lua mãsuri suplimentare reparatorii în cazul în care:
(a) mãsurile reparatorii deja luate garanteazã cã nu mai existã niciun risc semnificativ care sã afecteze în mod negativ sãnãtatea umanã, apele sau speciile şi habitatele naturale protejate, şi
(b) costul mãsurilor reparatorii care trebuie luate pentru atingerea stãrii iniţiale sau a unui nivel similar ar fi disproporţionat în raport cu beneficiile de mediu aşteptate.
2. Repararea prejudiciului asupra solului
Se iau mãsurile necesare pentru a asigura, cel puţin, eliminarea, controlul, izolarea sau diminuarea poluanţilor relevanţi, astfel încât solul contaminat, ţinând cont de utilizarea lui actualã sau viitoare, aprobatã la momentul prejudiciului, sã nu mai prezinte vreun risc semnificativ cu impact negativ asupra sãnãtãţii umane. Prezenţa unor astfel de riscuri se evalueazã prin proceduri de evaluare a riscului, având în vedere caracteristicile şi categoria de folosinţã a solului, tipul şi concentraţia substanţelor, preparatelor, organismelor sau microorganismelor periculoase, gradul de risc pe care acestea îl reprezintã şi posibilitatea de dispersie. Categoria de folosinţã a solului se stabileşte pe baza reglementãrilor care privesc folosinţa solului sau a altor reglementãri relevante, în vigoare la data producerii prejudiciului.
În cazul în care se schimbã categoria de folosinţã a solului, se iau toate mãsurile necesare pentru a preveni orice efecte negative asupra sãnãtãţii umane.
În cazul în care nu existã reglementãri privind folosinţa solului sau alte reglementãri relevante, categoria de folosinţã a zonei respective se determinã în funcţie de caracteristica suprafeţei unde s-a produs prejudiciul, luând în considerare dezvoltarea sa previzionatã.
Se ia în considerare opţiunea de regenerare pe cale naturalã, opţiune în care nu are loc nicio intervenţie umanã directã în procesul de regenerare.
ANEXA 3
Activitãţile pentru care rãspunderea este obiectivã
1. Funcţionarea instalaţiilor care fac obiectul procedurii de autorizare integratã de mediu conform prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluãrii, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 84/2006 . Aceasta înseamnã activitãţile prevãzute în anexa nr. 1 a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 152/2005 aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 84/2006 , cu excepţia instalaţiilor sau pãrţi ale instalaţiilor utilizate pentru cercetare, dezvoltare şi testare de produse şi procese noi.
2. Activitãţile de gestionare a deşeurilor, inclusiv colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor şi a deşeurilor periculoase, precum şi inspecţia şi controlul acestor operaţiuni şi monitorizarea postînchidere a depozitelor de deşeuri, care fac obiectul autorizãrii sau înregistrãrii, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 426/2001, cu completãrile ulterioare.
Activitãţile de gestionare a deşeurilor presupun, între altele, operarea depozitelor de deşeuri conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, precum şi operarea instalaţiilor de incinerare conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 128/2002 privind incinerarea deşeurilor, cu modificãrile si completãrile ulterioare.
3. Toate evacuãrile în apele interioare de suprafaţã care necesitã o autorizare prealabilã conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptatã a evacuãrilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
4. Toate evacuãrile substanţelor în apele subterane, care necesitã o autorizare prealabilã conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de eliminare treptatã a evacuãrilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
5. Evacuarea sau injectarea unor poluanţi în apele de suprafaţã sau subterane, care necesitã un aviz, o autorizaţie sau o înregistrare pe baza unor reguli general obligatorii, conform <>Legii nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
6. Prelevãrile de apã şi acumulãrile de apã de suprafaţã, care fac obiectul unei autorizãri prealabile conform <>Legii nr. 107/1996 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
7. Producerea, utilizarea, depozitarea, procesarea, încãrcarea/umplerea recipienţilor, eliberarea în mediu şi transportul pe amplasament a:
a) substanţelor şi preparatelor periculoase prevãzute la art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 451/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
b) produselor de protecţie a plantelor prevãzute la <>art. 3 din Hotãrârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasãrii pe piaţã şi a utilizãrii lor pe teritoriul României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) produselor biocide prevãzute la <>art. 10 lit. c) din Hotãrârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţã a produselor biocide, cu modificãrile ulterioare.
8. Transportul rutier, feroviar, pe cãi navigabile interioare, maritim sau aerian al mãrfurilor periculoase sau poluante definite în:
a) anexa la <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizatã, în traficul intern, a prevederilor Acordului European referitor la transportul rutier internaţional al mãrfurilor periculoase - A.D.R., încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin <>Legea nr. 31/1994 , cu modificãrile ulterioare, sau în
b) anexa la <>Ordonanţa Guvernului nr. 49/1999 privind transportul mãrfurilor periculoase pe calea feratã - RID, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 788/2001 , sau în
c) <>Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 323/2006 pentru aprobarea sistemului de informare şi monitorizare a traficului navelor care intrã/ies în/din apele naţionale navigabile ale României.
9. Orice utilizare în condiţii de izolare, inclusiv transportul microorganismelor modificate genetic conform prevederilor legislaţiei în domeniu privind utilizarea în condiţii de izolare a organismelor modificate genetic.
10. Orice introducere deliberatã în mediu, orice transport sau orice introducere pe piaţã a organismelor modificate genetic, conform legislaţiei în domeniu privind introducerea deliberatã în mediu şi pe piaţã a organismelor modificate genetic.
11. Transportul transfrontierã al deşeurilor în, înspre sau dinspre Uniunea Europeanã, care necesitã o autorizare prealabilã sau care este interzis conform Regulamentului Consiliului nr. 259/93/CEE privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri în, înspre şi dinspre Comunitatea Europeanã.
Începând cu 12 iulie 2007, trimiterea la Regulamentul Consiliului nr. 259/93/CEE se considerã a fi fãcutã la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr. 1.013/2006/CE.
ANEXA 4
Convenţiile internaţionale care reglementeazã
rãspunderea sau compensarea
pentru incidentele din domeniul transporturilor
a) Convenţia internaţionalã privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, încheiatã la Londra la 27 noiembrie 1992 la care România a aderat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 15/2000 cu modificãrile ulterioare;
b) Convenţia internaţionalã din 27 noiembrie 1992 privind stabilirea unui Fond internaţional pentru compensarea daunelor provocate prin poluarea cu hidrocarburi;
c) Convenţia internaţionalã din 23 martie 2001 privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse prin poluarea cu combustibil de consum de la nave;
d) Convenţia internaţionalã din 3 mai 1996 privind rãspunderea şi compensaţia pentru daune în legãturã cu transportul pe mare al substanţelor periculoase şi toxice;
e) Convenţia din 10 octombrie 1989 privind rãspunderea civilã pentru pagubele produse în timpul transportului pe şosea, cale feratã şi cu vase de navigaţie fluvialã a mãrfurilor periculoase.
ANEXA 5
Instrumentele internaţionale care reglementeazã
rãspunderea sau compensarea
pentru incidentele din domeniul nuclear
a) Convenţia de la Paris din 29 iulie 1960 privind rãspunderea civilã în domeniul energiei nucleare şi Convenţia Suplimentarã de la Bruxelles din 31 ianuarie 1963;
b) Convenţia de la Viena din 21 mai 1963 privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare, la care România a aderat prin <>Legea nr. 106/1992 pentru aderarea României la Convenţia privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris;
c) Convenţia din 12 septembrie 1997 privind compensaţiile suplimentare pentru daunele nucleare ratificatã de România prin <>Legea nr. 5/1999 ;
d) Protocolul Comun din 21 septembrie 1988 privind punerea în aplicare a Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris la care România a devenit parte prin <>Legea nr. 106/1992 pentru aderarea României la Convenţia privind rãspunderea civilã pentru daune nucleare şi la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris;
e) Convenţia de la Bruxelles din 17 decembrie 1971 privind rãspunderea civilã în domeniul transportului maritim al materialului nuclear.
ANEXA 6
Informaţiile şi datele care se raporteazã
Comisiei Europene
Raportul prevãzut la art. 44 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã include o listã a cazurilor de prejudicii asupra mediului şi a cazurilor de rãspundere conform prezentei legi, şi conţine urmãtoarele informaţii şi date pentru fiecare caz în parte:
1. Tipul de prejudiciu asupra mediului, data la care acesta s-a produs şi/sau a fost identificat şi data la care au fost iniţiate procedurile prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
2. Codul de clasificare a activitãţilor persoanei sau persoanelor juridice responsabile, conform <>Hotãrârii Guvernului nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificãrii activitãţilor din economia naţionalã - CAEN, cu modificãrile ulterioare.
3. Iniţierea, dupã caz, a procedurii de contencios administrativ fie de cãtre pãrţile responsabile fie de cãtre persoanele care au calitate procesualã activã conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã. Se specificã categoria reclamanţilor şi rezultatele procedurii.
4. Rezultatele procesului de reparare.
5. Data încheierii procedurii de contencios administrativ prevãzutã la art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) şi a procedurii de recuperare a costurilor, prevãzutã la art. 32.
Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului poate solicita agenţiei judeţene pentru protecţia mediului includerea în raportul prevãzut la art. 44 a oricãror alte informaţii şi date pe care le considerã utile pentru a permite evaluarea corectã a aplicãrii prezentei ordonanţe de urgenţã, de exemplu:
a) Costurile suportate pentru realizarea mãsurilor preventive şi reparatorii, conform prezentei ordonanţe de urgenţã:
(i) plãtite direct de cãtre pãrţile responsabile, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile;
(ii) recuperate de la pãrţile responsabile;
(iii) nerecuperate de la pãrţile responsabile, cu indicarea motivelor pentru care aceste costuri nu au fost recuperate.
b) Rezultatele acţiunilor de promovare şi de punere în aplicare a instrumentelor financiare utilizate în conformitate cu prezenta ordonanţã de urgenţã.
c) O evaluare a costurilor administrative anuale suplimentare suportate de autoritãţile publice pentru crearea şi punerea în funcţiune a structurilor administrative necesare pentru implementarea şi controlul aplicãrii prezentei ordonanţe de urgenţã.
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
