Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   ORDONANTA DE URGENTA nr. 64 din 29 iunie 2011  privind stocarea geologica a dioxidului de carbon    Twitter Facebook
Cautare document

ORDONANTA DE URGENTA nr. 64 din 29 iunie 2011 privind stocarea geologica a dioxidului de carbon

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 461 din 30 iunie 2011

    Având în vedere obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea şi implementarea corectã şi integralã a acquis-ului comunitar, inclusiv Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, denumitã în continuare Directiva CCS,
    ţinând cont de propunerea Uniunii Europene de realizare, în vederea atingerii obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã, a unui program demonstrativ pentru 12 proiecte demonstrative CCS care sã conducã la dezvoltarea cunoştinţelor tehnice privind întregul lanţ al acestor tehnologii: captare, transport şi stocare a dioxidului de carbon şi reducerea costurilor tehnologice aferente, pentru care a prevãzut mai multe mecanisme financiare de susţinere, printre care şi fonduri prevãzute de noua Directivã nr. 29/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunãtãţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de serã, prin care se prevede posibilitatea utilizãrii, pânã la data de 31 decembrie 2015, a veniturilor din vânzarea a maximum 300 de milioane de certificate din rezerva de nou-intraţi,
    având în vedere decizia Guvernului României de a elabora şi de a promova un proiect demonstrativ CCS, proiect de interes naţional, precum şi criteriile, mãsurile şi calendarul pentru finanţarea proiectelor demonstrative CCS, prin mecanismul NER Pool - EUA 300,
    implementarea în sectorul energetic a proiectului demonstrativ CCS în România va duce la: menţinerea în exploatare a centralelor termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton, inclusiv a minelor de cãrbune aferente; crearea de noi locuri de muncã; posibilitatea extinderii implementãrii tehnologiilor CCS la alţi operatori generatori de emisii de gaze cu efect de serã; posibilitatea integrãrii României în infrastructura de transport COý europeanã; potenţial de creştere a duratei de viaţã şi a capacitãţii de exploatare a rezervelor de ţiţei şi gaze naturale prin injectarea COý în zãcãmintele epuizate.
    Netranspunera Directivei CCS ar însemna cã România, ca stat membru al Uniunii Europene, nu ar putea promova documentaţia aplicaţiei pentru un proiect demonstrativ CCS coroborat cu prevederile Deciziei 2010/670/UE a Comisiei din 3 noiembrie 2010 de stabilire a criteriilor şi mãsurilor pentru finanţarea proiectelor demonstrative comerciale care vizeazã captarea şi stocarea geologicã a COý în condiţii de siguranţã din punct de vedere al mediului, precum şi a proiectelor demonstrative de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, în cadrul sistemului de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã în Comunitate, stabilit prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, anexa IB "Cerinţe privind proiectele", partea I "Cerinţe comune", liniuţa a treia: "toate autorizaţiile naţionale pertinente pentru proiect trebuie sã existe deja şi sã fie în concordanţã cu cerinţele relevante în temeiul legislaţiei Uniunii sau procedurile privind autorizaţiile pertinente trebuie sã fie în curs şi suficient de avansate pentru a asigura faptul cã începerea exploatãrii comerciale poate avea loc pânã la 31 decembrie 2015 pentru prima rundã în baza adoptãrii respectivei decizii de atribuire pânã la 31 decembrie 2011".
    Nerespectarea condiţiilor impuse documentaţiilor aplicaţiei proiectului demonstrativ CCS conduce la imposibilitatea atingerii ţintelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã şi în mod special pentru centralele termoelectrice cu funcţionare pe lignit autohton, exploatarea acestora necesitând achiziţionarea de certificate de gaze cu efect de serã, fapt ce ar conduce la mãrirea costurilor pe unitatea de energie, precum şi la reducerea substanţialã a sustenabilitãţii funcţionãrii acestora, implicit asupra securitãţii sistemului energetic naţional.
    Orice întârziere a îndeplinirii obligaţiei României de transpunere a prevederilor Directivei CCS poate provoca prejudicii importante ţãrii noastre, prin posibilitatea declanşãrii din partea Comisiei Europene a procedurii de infringement.
    Luând în considerare faptul cã aceste elemente vizeazã interesul public şi constituie situaţii de urgenţã şi extraordinare, a cãror reglementare nu poate fi amânatã,
    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,

    Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.

    CAP. I
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    Obiectul prezentei ordonanţe de urgenţã îl constituie stabilirea cadrului juridic pentru stocarea geologicã a dioxidului de carbon, în condiţii de siguranţã din punctul de vedere al mediului, pentru a contribui la combaterea schimbãrilor climatice.
    ART. 2
    Scopul stocãrii geologice a dioxidului de carbon, în condiţii de siguranţã din punctul de vedere al mediului, este reţinerea definitivã a dioxidului de carbon, în aşa fel încât sã se previnã şi, atunci când acest lucru nu este posibil, sã se elimine pe cât posibil efectele negative şi orice riscuri pentru mediu şi sãnãtatea umanã.
    ART. 3
    (1) Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã stocãrii geologice a dioxidului de carbon pe teritoriul României, în zona economicã exclusivã a României în Marea Neagrã şi pe platoul continental al Mãrii Negre aferent României, potrivit prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite asupra dreptului mãrii (UNCLOS), încheiatã la Montego Bay (Jamaica) la 10 decembrie 1982 şi ratificatã de România prin Legea nr. 110/1996.
    (2) Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã nu se aplicã stocãrii geologice a dioxidului de carbon într-o cantitate totalã prevãzutã de stocare mai micã de 100 kilotone şi care are drept scop cercetarea, dezvoltarea sau testarea de noi produse şi procese.
    (3) Stocarea dioxidului de carbon într-un sit de stocare al cãrui complex de stocare se extinde dincolo de zona prevãzutã la alin. (1) este interzisã.
    (4) Stocarea dioxidului de carbon în coloana de apã este interzisã.
    (5) Pentru explorare, captare, stocarea geologicã a dioxidului de carbon, inclusiv pentru situl de stocare, pentru transportul fluxului de dioxid de carbon şi pentru închiderea sitului de stocare se emit acte de reglementare în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul protecţiei mediului şi gospodãririi apelor.
    ART. 4
    Pentru aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos semnificã dupã cum urmeazã:
    a) stocarea geologicã a dioxidului de carbon - injectarea însoţitã de stocarea fluxurilor de dioxid de carbon în formaţiuni geologice subterane;
    b) coloanã de apã - masa continuã de apã cuprinsã pe verticalã între suprafaţa apei şi sedimentele de pe suprafaţa inferioarã a unui corp de apã;
    c) sit de stocare - o zonã cu volum definit în cadrul unei formaţiuni geologice utilizate pentru stocarea geologicã a dioxidului de carbon împreunã cu instalaţiile asociate de la suprafaţã şi cele de injectare;
    d) formaţiune geologicã - o subdiviziune litostratigraficã în cadrul cãreia se pot gãsi şi cartografia straturi distincte de rocã;
    e) scurgere - orice scãpare de dioxid de carbon din complexul de stocare;
    f) complex de stocare - situl de stocare şi cadrul geologic înconjurãtor care pot influenţa integritatea şi securitatea stocãrii în ansamblu, respectiv, formaţiuni de reţinere secundare;
    g) unitate hidraulicã - un spaţiu poros, conectat hidraulic, în care transmiterea presiunii poate fi mãsuratã prin mijloace tehnice şi care este delimitat prin bariere ale curgerii, precum falii etanşate, domuri de sare, limite litologice sau prin efilarea ori aflorarea formaţiunii;
    h) explorare - evaluarea complexurilor de stocare potenţiale în scopul stocãrii geologice a dioxidului de carbon prin intermediul unor activitãţi de penetrare subteranã, precum forarea, în vederea obţinerii de informaţii geologice cu privire la straturile din complexul potenţial de stocare, şi, dupã caz, realizarea unor teste de injectare pentru a caracteriza situl de stocare;
    i) autorizaţie de explorare - decizie scrisã şi motivatã emisã de autoritatea competentã potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, prin care se autorizeazã explorarea şi se precizeazã condiţiile în care aceasta se poate desfãşura;
    j) operator - orice persoanã fizicã sau juridicã, privatã ori publicã, care opereazã sau deţine controlul sitului de stocare ori cãreia i s-a delegat, potrivit prevederilor legislaţiei naţionale, o putere economicã de decizie în legãturã cu funcţionarea tehnicã a sitului de stocare;
    k) autorizaţie de stocare - decizie scrisã şi motivatã emisã de autoritatea competentã potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, prin care se autorizeazã stocarea geologicã a dioxidului de carbon de cãtre operator într-un sit de stocare şi se precizeazã condiţiile în care aceasta se poate desfãşura;
    l) modificare substanţialã - orice modificare neprevãzutã la emiterea autorizaţiei de stocare ce ar putea avea efecte semnificative asupra mediului sau a sãnãtãţii umane;
    m) flux de dioxid de carbon - debit de substanţe care rezultã din procesele de captare a dioxidului de carbon;
    n) deşeuri - substanţele sau obiectele definite la lit. b) din anexa nr. 1A la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    o) panã de dioxid de carbon - volumul din formaţiunea geologicã din jurul sondei de injecţie în care se disperseazã dioxidul de carbon;
    p) migrare - deplasarea dioxidului de carbon în interiorul complexului de stocare;
    q) neregulã semnificativã - orice neregulã intervenitã în operaţiunile de injectare sau de stocare ori în ceea ce priveşte starea complexului de stocare în sine, care implicã riscul unei scurgeri sau risc pentru mediu ori pentru sãnãtatea umanã;
    r) risc semnificativ - combinaţia dintre probabilitatea producerii unei daune şi gravitatea acesteia, care nu poate fi ignoratã pentru situl de stocare în cauzã, fãrã a pune sub semnul întrebãrii obiectivul prezentei ordonanţe de urgenţã;
    s) mãsuri corective - orice mãsuri luate pentru corectarea unor nereguli semnificative sau pentru stoparea scurgerilor, în scopul prevenirii ori stopãrii emisiei dioxidului de carbon din complexul de stocare;
    ş) închiderea unui sit de stocare - încetarea definitivã a injectãrii dioxidului de carbon în situl de stocare respectiv;
    t) postînchidere - perioada ulterioarã închiderii unui sit de stocare, inclusiv perioada ulterioarã transferului de responsabilitate cãtre autoritatea competentã;
    ţ) reţea de transport - reţeaua de conducte, inclusiv staţiile auxiliare de ridicare a presiunii conexe, pentru transportarea dioxidului de carbon cãtre situl de stocare.

    CAP. II
    Selectarea siturilor de stocare şi autorizaţiile de explorare

    ART. 5
    (1) Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale, denumitã în continuare ANRM, stabileşte zonele de pe teritoriul României în care pot fi selectate situri de stocare, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, şi le publicã pe propriul site.
    (2) ANRM este autoritatea responsabilã pentru evaluarea capacitãţii de stocare disponibile în zonele prevãzute la alin. (1), inclusiv prin permiterea explorãrii în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã.
    (3) Capacitatea unei formaţiuni geologice de a fi utilizatã ca sit de stocare se determinã prin caracterizarea şi evaluarea potenţialelor complexuri de stocare şi a zonei înconjurãtoare a acestora, potrivit criteriilor prevãzute în anexa nr. 1.
    (4) O formaţiune geologicã este selectatã drept sit de stocare numai dacã, în condiţiile de utilizare propuse, nu existã riscuri semnificative de scurgere a dioxidului de carbon şi nu existã riscuri semnificative pentru mediu sau pentru sãnãtate.
    ART. 6
    (1) Pentru a obţine informaţiile necesare selectãrii siturilor de stocare şi a capacitãţii de stocare disponibile potrivit prevederilor art. 5, ANRM stabileşte dacã este necesarã explorarea.
    (2) Explorarea se realizeazã numai în baza autorizaţiei de explorare emise de ANRM.
    (3) În termen de 90 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, ANRM elaboreazã procedura pentru emiterea autorizaţiei de explorare, care va fi aprobatã prin decizie a preşedintelui ANRM şi va fi avizatã de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului.
    (4) Acolo unde este cazul, autorizaţia de explorare poate include prevederi referitoare la monitorizarea testelor de injectare.
    (5) ANRM deruleazã procedura de emitere a autorizaţiilor de explorare; procedura de emitere a autorizaţiei de explorare asigurã participarea tuturor operatorilor care deţin capacitãţile necesare.
    (6) Autorizaţiile de explorare se emit sau se resping, în mod justificat, pe baza unor criterii obiective, disponibile publicului şi nediscriminatorii.
    (7) Durata de valabilitate a unei autorizaţii de explorare nu poate depãşi perioada necesarã realizãrii explorãrii pentru care a fost acordatã autorizaţia de explorare.
    (8) Valabilitatea autorizaţiei de explorare se poate prelungi în situaţia în care explorarea realizatã conform autorizaţiei de explorare nu este suficientã pentru realizarea completã a explorãrii în perioada de valabilitate prevãzutã.
    (9) Autorizaţiile de explorare se acordã pentru un perimetru corespunzãtor unei zone de volum delimitat.
    (10) Titularul unei autorizaţii de explorare deţine dreptul exclusiv de a explora complexul de stocare potenţial a dioxidului de carbon.
    (11) Pe parcursul perioadei de valabilitate a autorizaţiei de explorare nu sunt permise niciun fel de utilizãri conflictuale ale complexului de stocare care pot afecta activitatea de explorare.

    CAP. III
    Autorizaţiile de stocare

    ART. 7
    (1) Autoritatea competentã pentru emiterea autorizaţiei de stocare este ANRM.
    (2) Este interzisã operarea unui sit de stocare în absenţa unei autorizaţii de stocare.
    (3) Autorizaţia de stocare se emite în conformitate cu procedura specificã elaboratã de ANRM.
    (4) În termen de 180 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, ANRM elaboreazã procedura pentru emiterea autorizaţiei de stocare, care va fi aprobatã prin decizie a preşedintelui ANRM şi va fi avizatã de autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului.
    (5) Pentru fiecare sit de stocare se emite o autorizaţie de stocare pentru un singur operator, nefiind permise niciun fel de utilizãri conflictuale ale sitului care pot afecta activitatea de stocare.
    (6) Procedura de emitere a autorizaţiilor de stocare asigurã participarea tuturor operatorilor care deţin capacitãţile necesare.
    (7) Autorizaţiile de stocare se emit de cãtre ANRM pe baza unor criterii obiective, publice şi transparente.
    (8) Fãrã a se aduce atingere cerinţelor impuse de prezenta ordonanţã de urgenţã, se acordã prioritate pentru emiterea unei autorizaţii de stocare pentru un anumit sit titularului autorizaţiei de explorare pentru respectivul sit, cu condiţia ca:
    a) explorarea sitului în cauzã sã fie finalizatã;
    b) toate condiţiile prevãzute în autorizaţia de explorare sã fie îndeplinite;
    c) solicitarea pentru autorizaţia de stocare sã fie fãcutã în timpul perioadei de valabilitate a autorizaţiei de explorare.
    (9) Pe durata derulãrii procedurii de emitere a autorizaţiilor de stocare nu sunt permise niciun fel de utilizãri conflictuale ale complexului de stocare care pot afecta activitatea de stocare.
    ART. 8
    Solicitãrile de emitere a autorizaţiilor de stocare adresate ANRM trebuie sã cuprindã cel puţin urmãtoarele:
    a) denumirea şi adresa potenţialului operator;
    b) dovada competenţei tehnice a potenţialului operator;
    c) caracterizarea sitului de stocare şi a complexului de stocare, precum şi o evaluare a securitãţii preconizate a stocãrii, potrivit art. 5 alin. (3) şi (4);
    d) cantitatea totalã a dioxidului de carbon care urmeazã a fi injectatã şi stocatã, sursele şi metodele de transport avute în vedere, compoziţia fluxurilor de dioxid de carbon, debitele şi presiunile de injectare, precum şi amplasarea instalaţiilor de injectare;
    e) descrierea mãsurilor de prevenire a neregulilor semnificative;
    f) o propunere de plan de monitorizare, potrivit prevederilor art. 14 alin. (2) şi (3);
    g) o propunere de plan de mãsuri corective, potrivit prevederilor art. 17 alin. (3);
    h) o propunere a planului provizoriu propus pentru etapa de postînchidere, potrivit prevederilor art. 18 alin. (4)-(6);
    i) actul de reglementare emis de autoritãţile competente pentru protecţia mediului în baza Hotãrârii Guvernului nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice şi private asupra mediului şi dovada îndeplinirii condiţiilor prevãzute în acesta;
    j) avizul de gospodãrire a apelor pentru lucrãrile care fac obiectul investiţiei;
    k) dovada faptului cã garanţia financiarã sau altã mãsurã echivalentã, astfel cum este prevãzutã la art. 20, este valabilã şi efectivã înainte de începerea injectãrii.
    ART. 9
    (1) În urma analizãrii solicitãrii de emitere a autorizaţiei de stocare prezentate potrivit prevederilor art. 8 şi a oricãror altor informaţii relevante, ANRM emite autorizaţia de stocare numai dacã:
    a) sunt îndeplinite toate cerinţele relevante din prezenta ordonanţã de urgenţã şi din legislaţia privind protecţia mediului în vigoare;
    b) operatorul are o situaţie financiarã solidã, este competent din punct de vedere tehnic şi prezintã încredere în ceea ce priveşte operarea şi controlul sitului şi au fost asigurate formarea şi perfecţionarea profesionalã şi tehnicã a operatorului şi a întregului personal;
    c) în cazul în care existã mai mult de un sit de stocare în aceeaşi unitate hidraulicã, posibilele interacţiuni dintre presiunile acestora permit respectarea simultanã de cãtre ambele situri a cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţã.
    (2) La emiterea autorizaţiei de stocare, ANRM ia în considerare avizul Comisiei Europene privind proiectul de autorizaţie de stocare emis în urma derulãrii activitãţii prevãzute la art. 11.
    ART. 10
    Autorizaţia de stocare conţine cel puţin urmãtoarele informaţii:
    a) denumirea şi adresa operatorului;
    b) localizarea şi delimitarea exactã a sitului şi a complexului de stocare, precum şi informaţiile privind unitatea hidraulicã;
    c) condiţiile referitoare la operaţia de stocare, cantitatea totalã a dioxidului de carbon autorizatã pentru a fi stocatã geologic, limitele de presiune ale rezervorului, precum şi debitele şi presiunile maxime de injectare;
    d) condiţiile privind compoziţia fluxului de dioxid de carbon şi criteriile de acceptare a dioxidului de carbon, potrivit prevederilor art. 13, şi, dacã este necesar, condiţii suplimentare pentru injectare şi stocare în scopul prevenirii neregulilor semnificative;
    e) planul de monitorizare aprobat de Agenţia Naţionalã pentru Protecţia Mediului, denumitã în continuare ANPM, obligaţia de punere în aplicare a planului şi condiţiile pentru actualizarea acestuia, precum şi obligaţiile de raportare, potrivit prevederilor art. 14 şi 15;
    f) condiţiile privind obligaţia de notificare a ANRM în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative, planul de mãsuri corective aprobat şi obligaţia de a pune în aplicare planul de mãsuri corective în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative, potrivit prevederilor art. 17;
    g) condiţiile pentru închidere şi planul provizoriu pentru etapa postînchidere aprobat, potrivit prevederilor art. 18;
    h) orice prevederi referitoare la modificãri aduse autorizaţiei de stocare, la revizuirea, actualizarea şi retragerea acesteia, potrivit prevederilor art. 12;
    i) cerinţa de a constitui şi de a menţine garanţia financiarã sau orice altã mãsurã echivalentã, potrivit prevederilor art. 20.
    ART. 11
    (1) ANRM pune la dispoziţia Comisiei Europene, în termen de 30 de zile de la primire, cererile de emitere a autorizaţiilor de stocare, precum şi orice documente conexe care vor fi luate în considerare de cãtre aceasta în luarea deciziei privind emiterea unei autorizaţii de stocare.
    (2) ANRM informeazã Comisia Europeanã cu privire la propunerile de autorizaţii de stocare şi la orice alte materiale luate în considerare la luarea deciziei privind propunerea emiterii autorizaţiei de stocare.
    (3) ANRM notificã Comisiei Europene decizia finalã privind emiterea autorizaţiei de stocare, iar în cazul în care aceasta este diferitã de avizul Comisiei Europene, prezintã motivele care au stat la baza acestei decizii.
    ART. 12
    (1) Operatorul este obligat sã informeze ANRM în legãturã cu orice modificãri planificate ale operãrii sitului de stocare, inclusiv în legãturã cu modificãrile care îl privesc.
    (2) ANRM actualizeazã autorizaţia de stocare sau condiţiile din autorizaţie, dupã caz.
    (3) Nicio modificare substanţialã nu se pune în aplicare în absenţa unei autorizaţii de stocare noi sau actualizate emise potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã. În astfel de cazuri se aplicã prevederile pct. 13 lit. a) din anexa nr. 2 la Hotãrârea Guvernului nr. 445/2009.
    (4) ANRM revizuieşte şi, acolo unde este necesar, actualizeazã sau, în ultimã instanţã, retrage autorizaţia de stocare:
    a) în cazul în care i-a fost notificatã sau i s-a adus la cunoştinţã existenţa unor scurgeri sau a unor nereguli semnificative, potrivit art. 17 alin. (1);
    b) în cazul în care rapoartele înaintate potrivit art. 15 sau inspecţiile de mediu desfãşurate potrivit art. 16 fac dovada nerespectãrii condiţiilor din autorizaţia de stocare sau a existenţei unor riscuri de scurgeri ori nereguli semnificative;
    c) în cazul în care are cunoştinţã de orice altã situaţie de neîndeplinire de cãtre operator a condiţiilor prevãzute în autorizaţia de stocare;
    d) în cazul în care se considerã necesar pe baza ultimelor descoperiri ştiinţifice şi a progresului tehnologic; sau
    e) fãrã a încãlca prevederile cuprinse la lit. a)-d), la 5 ani de la eliberarea autorizaţiei de stocare şi, dupã aceea, la fiecare 10 ani.
    (5) Dupã retragerea unei autorizaţii de stocare potrivit alin. (4), ANRM emite o nouã autorizaţie de stocare sau închide situl de stocare, cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (1) lit. c).
    (6) Pânã la emiterea unei noi autorizaţii de stocare, ANRM îşi asumã temporar toate obligaţiile juridice privind:
    a) criteriile de acceptare, în situaţia în care ANRM decide sã continue injectarea dioxidului de carbon;
    b) monitorizarea şi mãsurile corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã;
    c) restituirea certificatelor de emisie de gaze cu efect de serã în caz de scurgeri ale dioxidului de carbon, în temeiul prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    d) acţiunile preventive şi de remediere, potrivit art. 10 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 68/2007 privind rãspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, aprobatã prin Legea nr. 19/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (7) ANRM recupereazã de la fostul operator orice costuri generate de asumarea obligaţiilor prevãzute la alin. (6), inclusiv utilizând garanţia financiarã prevãzutã la art. 20. În cazul închiderii sitului de stocare potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), se aplicã prevederile art. 18 alin. (2).

    CAP. IV
    Obligaţiile aferente operãrii, închiderii şi postînchiderii

    ART. 13
    (1) Un flux de dioxid de carbon conţine preponderent dioxid de carbon. Adãugarea de deşeuri şi de alte materii în scopul eliminãrii lor este interzisã.
    (2) Un flux de dioxid de carbon poate conţine substanţe asociate accidental la sursã sau din procesul de captare ori injectare şi substanţe de urmãrire, adãugate în scopul înlesnirii monitorizãrii şi verificãrii migraţiei dioxidului de carbon. Concentraţiile tuturor substanţelor accidentale şi adãugate trebuie sã fie inferioare nivelurilor care:
    a) influenţeazã în mod negativ integritatea sitului de stocare sau infrastructura respectivã de transport;
    b) prezintã un risc semnificativ pentru mediu ori sãnãtatea umanã; sau
    c) încalcã cerinţele legislaţiei naţionale în domeniu.
    (3) ANRM se asigurã cã operatorul:
    a) acceptã şi injecteazã fluxuri de dioxid de carbon numai dacã s-au efectuat analiza compoziţiei fluxului, inclusiv a substanţelor corozive conţinute, o evaluare a riscului şi dacã din evaluarea riscului a rezultat cã nivelurile de impurificare respectã condiţiile prevãzute la alin. (1) şi (2);
    b) menţine un registru conţinând cantitãţile şi proprietãţile fluxurilor de dioxid de carbon livrate şi injectate, inclusiv compoziţia respectivelor fluxuri.
    ART. 14
    (1) În conformitate cu prevederile autorizaţiei de stocare, operatorul are obligaţia sã monitorizeze instalaţiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, pana de dioxid de carbon şi, dupã caz, mediul înconjurãtor, în scopul:
    a) comparãrii în situl de stocare a comportamentului real al dioxidului de carbon şi al apei de formaţie în situl de stocare faţã de cel rezultat în urma modelãrii;
    b) detectãrii neregulilor semnificative;
    c) detectãrii migrãrii dioxidului de carbon;
    d) detectãrii scurgerii dioxidului de carbon;
    e) detectãrii efectelor negative semnificative asupra mediului înconjurãtor, inclusiv în particular asupra apei potabile, asupra populaţiei sau a utilizatorilor biosferei înconjurãtoare;
    f) evaluãrii eficacitãţii oricãror mãsuri corective adoptate potrivit art. 17;
    g) actualizãrii evaluãrii siguranţei şi a integritãţii complexului de stocare pe termen scurt şi lung, inclusiv evaluarea mãsurii în care dioxidul de carbon stocat este reţinut complet şi permanent.
    (2) Monitorizarea se realizeazã conform unui plan de monitorizare elaborat de cãtre operator potrivit prevederilor din anexa nr. 2, care include criterii privind monitorizarea pusã în aplicare în conformitate cu ghidurile privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de serã sub schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã la nivelul Comunitãţii, transmis ANPM şi aprobat de aceasta, potrivit art. 8 lit. f) şi, respectiv, art. 10 lit. e).
    (3) Planul de monitorizare se actualizeazã potrivit prevederilor stabilite în anexa nr. 2 şi cel puţin o datã la fiecare 5 ani pentru a ţine cont de modificãrile din evaluarea riscului de scurgere, modificãrile din evaluarea riscurilor asupra mediului şi a sãnãtãţii umane, noile cunoştinţe ştiinţifice şi evoluţiile celor mai bune tehnologii disponibile. Planurile actualizate sunt retransmise spre aprobare ANPM.
    ART. 15
    (1) Operatorul este obligat sã raporteze ANRM, cel puţin o datã pe an, urmãtoarele:
    a) toate rezultatele monitorizãrii desfãşurate potrivit prevederilor art. 14, în perioada de raportare, inclusiv informaţii privind tehnologia de monitorizare utilizatã;
    b) cantitãţile şi proprietãţile fluxurilor de dioxid de carbon livrate şi injectate în perioada de raportare, inclusiv compoziţia respectivelor fluxuri, înregistrate potrivit art. 13 alin. (3) lit. b);
    c) dovada constituirii şi menţinerii garanţiei financiare potrivit art. 10 lit. i) şi art. 20;
    d) orice alte informaţii pe care ANRM le considerã relevante pentru evaluarea respectãrii condiţiilor prevãzute în autorizaţia de stocare şi pentru creşterea gradului de cunoaştere a comportamentului dioxidului de carbon în situl de stocare.
    (2) Operatorul este obligat sã raporteze ANPM informaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b).
    ART. 16
    (1) Garda Naţionalã de Mediu, denumitã în continuare GNM, asigurã şi organizeazã un sistem de inspecţii planificate şi neplanificate la toate complexurile de stocare cãrora li se aplicã prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã pentru verificarea şi promovarea respectãrii cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţã şi pentru monitorizarea efectelor asupra mediului şi asupra sãnãtãţii umane. Colaborarea autoritãţilor implicate se va stabili printr-un protocol încheiat în termen de 180 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.
    (2) Inspecţiile trebuie sã includã activitãţi precum vizite la instalaţiile de suprafaţã, inclusiv la instalaţiile de injectare, evaluarea operaţiilor de injectare şi monitorizare derulate de cãtre operator şi verificarea tuturor înregistrãrilor relevante ţinute de cãtre operator.
    (3) Inspecţiile planificate se desfãşoarã cel puţin o datã pe an în perioada operãrii şi în primii 3 ani dupã închidere şi, ulterior, o datã la 5 ani pânã la transferul de responsabilitate cãtre ANRM.
    (4) În cadrul inspecţiilor se examineazã instalaţiile de injectare şi instalaţiile de monitorizare relevante, precum şi toate efectele semnificative asupra mediului şi asupra sãnãtãţii umane produse de complexul de stocare.
    (5) Inspecţiile neplanificate se efectueazã:
    a) în cazul în care ANRM este notificatã sau i se aduce la cunoştinţã existenţa unor scurgeri ori a unor nereguli semnificative, potrivit art. 17;
    b) în cazul în care din rapoartele înaintate potrivit art. 15 se constatã respectarea necorespunzãtoare a condiţiilor prevãzute în autorizaţie;
    c) pentru a face cercetãri în legãturã cu plângeri grave referitoare la probleme de mediu sau sãnãtate umanã;
    d) în alte situaţii în care ANRM considerã necesar acest lucru.
    (6) În urma fiecãrei inspecţii, GNM elaboreazã un raport privind rezultatele inspecţiei. Raportul evalueazã respectarea cerinţelor prezentei ordonanţe de urgenţã şi indicã în ce mãsurã este necesar sã se întreprindã sau nu acţiuni suplimentare.
    (7) Raportul prevãzut la alin. (6) se transmite operatorului în cauzã şi este pus la dispoziţia publicului de cãtre ANRM, potrivit prevederilor legislaţiei relevante în vigoare, în termen de 60 de zile de la inspecţie.
    ART. 17
    (1) Potrivit prevederilor autorizaţiei de stocare, operatorul este obligat sã notifice imediat ANRM şi sã ia mãsurile corective necesare, inclusiv mãsurile privind protecţia sãnãtãţii umane, în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative.
    (2) În cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative care implicã riscul unei scurgeri, operatorul notificã, de asemenea, autoritãţile cu competenţe în implementarea Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (3) Mãsurile corective menţionate la alin. (1) se întreprind, ca un minim de acţiuni necesare identificate, pe baza unui plan de mãsuri corective înaintat ANRM şi ANPM şi aprobat de cãtre acestea, potrivit art. 8 lit. g) şi, respectiv, art. 10 lit. f).
    (4) ANRM poate impune în orice moment operatorului sã ia mãsurile corective necesare, precum şi mãsuri privind protecţia sãnãtãţii umane. Acestea pot fi mãsuri suplimentare sau diferite faţã de cele prevãzute în planul de mãsuri corective aprobat.
    (5) În cazul în care operatorul nu ia mãsurile corective necesare, acestea sunt întreprinse de cãtre ANRM.
    (6) ANRM poate, de asemenea, sã întreprindã ea însãşi oricând mãsuri corective.
    (7) ANRM recupereazã de la operator costurile implicate de mãsurile prevãzute la alin. (4)-(6), inclusiv prin utilizarea garanţiei financiare potrivit art. 20.
    ART. 18
    (1) Un sit de stocare se închide:
    a) în cazul în care s-au îndeplinit condiţiile prevãzute în autorizaţie;
    b) la cererea fundamentatã a operatorului, dupã autorizarea din partea ANRM; sau
    c) în cazul în care, ulterior retragerii unei autorizaţii de stocare potrivit art. 12 alin. (4), ANRM decide acest lucru.
    (2) Dupã închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. a) sau b) şi pânã când responsabilitatea pentru situl de stocare este transferatã la ANRM, potrivit art. 19 alin. (1), operatorul este responsabil pentru:
    a) monitorizare, raportare şi mãsuri corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã;
    b) toate obligaţiile privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã în caz de scurgeri de dioxid de carbon, care îi revin potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; şi
    c) mãsurile preventive şi reparatorii, potrivit prevederilor art. 10-15, art. 16 alin. (2), art. 17-19 şi art. 26-30 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 68/2007, aprobatã prin Legea nr. 19/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (3) Operatorul este responsabil, de asemenea, de închiderea ermeticã a sitului de stocare şi de evacuarea instalaţiilor de injectare, în condiţii de siguranţã.
    (4) Obligaţiile operatorului menţionate la alin. (2) şi (3) se îndeplinesc conform unui plan pentru etapa postînchidere elaborat de cãtre acesta pe baza celor mai bune practici şi potrivit prevederilor enunţate în anexa nr. 2.
    (5) Potrivit art. 8 lit. h) şi art. 10 lit. g), la solicitarea autorizaţiei de stocare, operatorul prezintã ANRM, în vederea aprobãrii, un plan provizoriu pentru etapa postînchidere.
    (6) Înainte de închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. a) sau b), planul provizoriu pentru etapa de postînchidere:
    a) se actualizeazã dacã este necesar, luându-se în considerare analize de risc, cele mai bune practici şi îmbunãtãţiri tehnologice;
    b) se înainteazã spre aprobare ANRM; şi
    c) se aprobã de cãtre ANRM drept plan definitiv pentru etapa postînchidere.
    (7) Dupã închiderea unui sit de stocare potrivit alin. (1) lit. c), ANRM este responsabilã pentru:
    a) monitorizarea şi mãsurile corective, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã;
    b) toate obligaţiile privind restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    c) mãsurile preventive şi reparatorii, potrivit art. 10 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 68/2007, aprobatã prin Legea nr. 19/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (8) ANRM îndeplineşte cerinţele aferente etapei postînchidere potrivit prezentei ordonanţe de urgenţã, pe baza planului provizoriu pentru etapa postînchidere prevãzut la alin. (4)-(6), plan care este actualizat dacã este necesar.
    (9) ANRM recupereazã de la operator costurile determinate de mãsurile prevãzute la alin. (7) şi (8), inclusiv prin utilizarea garanţiei financiare potrivit art. 20.
    ART. 19
    (1) Atunci când un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b), toate obligaţiile legale sunt transferate ANRM la iniţiativa acesteia sau la cererea operatorului. Obligaţiile legale privesc:
    a) monitorizarea şi mãsurile corective potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã;
    b) restituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de serã în caz de scurgeri de dioxid de carbon, potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
    c) mãsurile preventive şi reparatorii, potrivit art. 10 alin. (1) şi art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 68/2007, aprobatã prin Legea nr. 19/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (2) Obligaţiile legale prevãzute la alin. (1) sunt transferate ANRM, dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
    a) toate dovezile disponibile indicã faptul cã dioxidul de carbon stocat este reţinut în mod complet şi permanent;
    b) s-a încheiat o perioadã minimã, stabilitã de cãtre ANRM; perioada minimã este de cel puţin 20 de ani, cu excepţia cazului în care ANRM constatã îndeplinirea condiţiei prevãzute la lit. a) înainte de sfârşitul perioadei respective;
    c) obligaţiile financiare menţionate la art. 21 sunt îndeplinite;
    d) situl a fost sigilat şi instalaţiile de injectare au fost evacuate potrivit prevederilor art. 18 alin. (3).
    (3) Operatorul pregãteşte un raport care sã dovedeascã îndeplinirea condiţiei prevãzute la alin. (2) lit. a), pe care îl înainteazã ANRM pentru aprobarea transferului de responsabilitate. Acest raport demonstreazã cel puţin urmãtoarele:
    a) conformitatea comportamentului actual al dioxidului de carbon injectat cu cel modelat;
    b) absenţa oricãrei scurgeri detectabile;
    c) situl de stocare evolueazã în direcţia unei situaţii de stabilitate pe termen lung.
    (4) Atunci când ANRM constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b), aceasta elaboreazã o propunere de decizie de aprobare a transferului de responsabilitate.
    (5) Propunerea de decizie specificã modul de determinare a îndeplinirii condiţiilor prevãzute la alin. (2) lit. d), precum şi a îndeplinirii oricãrei cerinţe actualizate privind sigilarea sitului de stocare şi evacuarea instalaţiilor de injectare.
    (6) În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b), ANRM informeazã operatorul cu privire la obiecţiile sale.
    (7) ANRM pune la dispoziţia Comisiei Europene rapoartele prevãzute la alin. (3), în termen de 30 de zile de la primire, precum şi alte materiale care trebuie luate în considerare la pregãtirea propunerii de decizie privind aprobarea transferului de responsabilitate.
    (8) ANRM informeazã Comisia Europeanã cu privire la toate variantele de decizii de aprobare elaborate de cãtre aceasta, potrivit alin. (4)-(6), inclusiv cu privire la orice alte materiale luate în considerare pentru a-şi formula concluzia.
    (9) ANRM adoptã decizia finalã când sunt îndeplinite condiţiile prevãzute la alin. (2) lit. a)-d) şi notificã respectiva decizie operatorului.
    (10) ANRM informeazã Comisia Europeanã în legãturã cu decizia finalã, iar în situaţia în care aceasta diferã de opinia Comisiei Europene, îi prezintã acesteia motivele care au stat la baza acestei decizii.
    (11) Dupã transferul de responsabilitate, inspecţiile planificate prevãzute la art. 16 alin. (3) şi (4) înceteazã, iar monitorizarea poate fi redusã pânã la un nivel care asigurã detectarea scurgerilor sau a neregulilor semnificative.
    (12) În cazul detectãrii oricãror scurgeri sau nereguli semnificative, monitorizarea se intensificã dupã cum se impune, pentru a evalua amploarea problemei şi eficacitatea unor mãsurilor corective.
    (13) În cazurile în care se constatã nereguli datorate operatorului, incluzând cazurile de date incomplete, disimularea informaţiilor relevante, neglijenţã, inducerea deliberatã în eroare sau neaplicarea acţiunilor preventive, ANRM recupereazã de la operatorul anterior costurile survenite în urma transferului de responsabilitate.
    (14) Fãrã a aduce atingere prevederilor art. 21, dupã transferul de responsabilitate, costurile nu se recupereazã.
    (15) Dacã un sit de stocare a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), se considerã cã transferul de responsabilitate are loc în cazul în care şi atunci când toate dovezile disponibile indicã faptul cã dioxidul de carbon stocat este reţinut complet şi permanent şi dupã sigilarea sitului şi evacuarea instalaţiilor de injectare.
    ART. 20
    (1) ANRM se asigurã cã operatorul potenţial prezintã, în cadrul solicitãrii autorizaţiei de stocare, dovada faptului cã acesta poate constitui resurse financiare adecvate, sub forma unei garanţii financiare sau a oricãror alte mãsuri echivalente.
    (2) Garanţia financiarã sau mãsurile echivalente se stabilesc în scopul garantãrii îndeplinirii tuturor obligaţiilor care revin în temeiul autorizaţiei de stocare emise potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, inclusiv a cerinţelor privind închiderea şi etapa postînchidere, precum şi a oricãror obligaţii care decurg din includerea siturilor de stocare sub incidenţa prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (3) Garanţia financiarã trebuie sã fie valabilã şi efectivã înainte de începerea injectãrii.
    (4) Garanţia financiarã se actualizeazã în mod periodic pentru a lua în considerare modificãrile privind riscul evaluat de scurgeri şi costurile estimate ale obligaţiilor care revin potrivit autorizaţiei de stocare emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţã, precum şi ale tuturor obligaţiilor care revin prin includerea sitului de stocare sub incidenţa prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 780/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
    (5) Garanţia financiarã sau orice altã mãsurã echivalentã menţionatã la alin. (1)-(3) rãmâne valabilã şi efectivã:
    a) dupã închiderea sitului de stocare, potrivit art. 18 alin. (1) lit. a) sau b), pânã la transferul de responsabilitate pentru situl de stocare cãtre ANRM, potrivit art. 19 alin. (1)-(11);
    b) dupã retragerea unei autorizaţii de stocare, potrivit art. 12 alin. (4).
    (6) Garanţia financiarã sau orice altã mãsurã echivalentã menţionatã la alin. (1)-(3) rãmâne valabilã şi efectivã dupã retragerea unei autorizaţii de stocare potrivit art. 12 alin. (4) în urmãtoarele situaţii:
    a) pânã la emiterea unei noi autorizaţii de stocare;
    b) atunci când situl a fost închis potrivit art. 18 alin. (1) lit. c), pânã la transferul de responsabilitate potrivit art. 19 alin. (15), cu condiţia ca obligaţiile financiare prevãzute la art. 21 sã fie îndeplinite.
    ART. 21
    (1) Operatorul este obligat sã punã la dispoziţia ANRM o contribuţie financiarã înainte ca transferul de responsabilitate potrivit art. 19 sã fi avut loc, depusã într-un cont cu destinaţie specialã.
    (2) Contribuţia operatorului ţine seama de criteriile prevãzute în anexa nr. 1 şi de elementele privind istoricul stocãrii de dioxid de carbon, relevante pentru a determina obligaţiile aferente etapei posttransfer, şi acoperã cel puţin costul anticipat al monitorizãrii pentru o perioadã de 30 de ani.
    (3) Contribuţia financiarã constituitã în contul cu destinaţie specialã este folositã pentru a acoperi costurile suportate de ANRM dupã transferul de responsabilitate pentru a se asigura cã dioxidul de carbon este stocat în mod complet şi permanent în siturile geologice de stocare dupã transferul de responsabilitate.
    (4) Pentru aplicarea prevederilor alin. (3), ANRM înfiinţeazã o activitate finanţatã integral din venituri proprii, în condiţiile legii.

    CAP. V
    Accesul terţilor

    ART. 22
    (1) Autoritatea Naţionalã de Reglementare în Domeniul Energiei, denumitã în continuare ANRE, şi ANRM iau mãsurile necesare pentru a se asigura cã utilizatorii potenţiali pot obţine accesul la reţelele de transport şi, respectiv, la siturile de stocare ale dioxidului de carbon în scopul stocãrii geologice a dioxidului de carbon produs şi captat potrivit prevederilor alin. (3)-(5).
    (2) Transportul dioxidului de carbon se face pe baza unei licenţe de transport al dioxidului de carbon, emisã de cãtre ANRE, pentru o perioadã de timp determinatã.
    (3) Accesul menţionat la alin. (1) este asigurat într-un mod transparent şi nediscriminatoriu, conform cerinţelor stabilite de ANRE şi, respectiv, de ANRM. Obiectivele accesului echitabil şi deschis ţin seama de:
    a) capacitatea de stocare care este sau poate fi pusã la dispoziţie în mod rezonabil în cadrul zonelor determinate potrivit art. 5 şi, respectiv, capacitatea de transport care este sau poate fi pusã la dispoziţie în mod rezonabil;
    b) angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de serã, potrivit legislaţiei în vigoare, prevãzutã a se îndeplini prin captarea şi stocarea geologicã a dioxidului de carbon;
    c) necesitatea de a refuza accesul atunci când existã o incompatibilitate privind specificaţiile tehnice care nu poate fi rezolvatã într-un mod acceptabil;
    d) necesitatea de a respecta nevoile rezonabile şi justificate, dovedite în mod corespunzãtor, ale proprietarului ori operatorului sitului de stocare sau, dupã caz, ale reţelei de transport, precum şi interesele tuturor celorlalţi utilizatori ai sitului ori ai reţelei sau ai principalelor instalaţii de prelucrare ori manipulare aferente care pot fi afectate.
    (4) În termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, ANRE va elabora o procedurã privind accesul transparent şi nediscriminatoriu al operatorilor potenţiali la reţelele de transport, aprobatã prin decizie a preşedintelui ANRE.
    (5) În termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, ANRM va elabora o procedurã privind accesul transparent şi nediscriminatoriu al operatorilor potenţiali la siturile de stocare ale dioxidului de carbon în scopul stocãrii geologice a dioxidului de carbon, aprobatã prin decizie a preşedintelui ANRM.
    (6) ANRM şi ANRE sunt autoritãţile responsabile pentru urmãrirea aplicãrii de cãtre operatorii siturilor de stocare şi, respectiv, de cãtre operatorii de transport a mãsurilor prevãzute la alin (3).
    (7) Operatorii reţelelor de transport şi operatorii siturilor de stocare pot refuza accesul pe motivul lipsei de capacitate. Refuzul trebuie sã fie motivat şi justificat în mod corespunzãtor.
    (8) Atunci când operatorul sitului de stocare sau operatorul de transport refuzã accesul pe baza lipsei de capacitate tehnicã ori a lipsei posibilitãţilor de racordare, acesta trebuie sã realizeze orice îmbunãtãţiri necesare, în mãsura în care acestea sunt realizabile din punct de vedere economic sau atunci când un client potenţial este dispus sã acopere costurile respective, cu condiţia ca acest lucru sã nu aibã un impact negativ asupra securitãţii de mediu, a transportului şi stocãrii geologice a dioxidului de carbon şi cu modificarea corespunzãtoare a actelor de reglementare din domeniul protecţiei mediului existente.
    ART. 23
    (1) Litigiile se soluţioneazã de instanţa de contencios administrativ competentã, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în a cãrei circumscripţie teritorialã se aflã reţeaua de transport şi/sau situl de stocare.
    (2) În cazul unor litigii transfrontaliere se aplicã sistemul de soluţionare a litigiilor din statul membru sub jurisdicţia cãruia se aflã reţeaua de transport sau situl de stocare la care s-a refuzat accesul. Atunci când, în litigiile transfrontaliere, reţeaua respectivã de transport sau situl respectiv de stocare se aflã sub jurisdicţia mai multor state membre, acestea se consultã pentru a se asigura aplicarea prevederilor comunitare privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon în mod consecvent.

    CAP. VI
    Sancţiuni

    ART. 24
    (1) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor obligaţii:
    a) obligaţia persoanelor fizice şi juridice de solicitare şi obţinere a actelor de reglementare emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţã, în termenele stabilite de autoritãţile competente;
    b) obligaţia operatorului de a monitoriza instalaţiile de injectare, complexul de stocare, inclusiv, acolo unde este posibil, pana de dioxid de carbon şi, dupã caz, mediul înconjurãtor.
    (2) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 7.500 lei la 15.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, încãlcarea urmãtoarelor obligaţii:
    a) obligaţia operatorului de a funcţiona cu respectarea prevederilor actelor de reglementare emise în baza prezentei ordonanţe de urgenţã;
    b) obligaţia operatorului de a notifica autoritãţile responsabile şi de a lua mãsurile corective necesare, inclusiv mãsurile privind protecţia sãnãtãţii umane, în cazul unor scurgeri sau al unor nereguli semnificative.
    (3) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 30.000 lei la 60.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea prevederilor art. 13 alin. (1) şi art. 15.
    (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin. (1)-(3) se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul GNM.
    (5) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, dupã caz, de la data comunicãrii acestuia jumãtate din minimul amenzii prevãzute la alin. (1)-(3), agentul constatator fãcând menţiune despre aceastã posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
    (6) Contravenţiilor prevãzute la alin. (1)-(3) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

    CAP. VII
    Modificãri legislative

    ART. 25
    Legea apelor nr. 107/1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 8 octombrie 1996, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
    1. La articolul 20, dupã alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu urmãtorul cuprins:
    "(6^1) Se poate autoriza injectarea de fluxuri de dioxid de carbon în scopul stocãrii în formaţiuni geologice care, din motive naturale, sunt permanent improprii pentru alte scopuri, cu condiţia prevenirii oricãrui pericol prezent sau viitor de deteriorare a calitãţii apei subterane, precum şi cu condiţia ca o astfel de injectare sã se efectueze potrivit prevederilor legislaţiei specifice privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon sau sã fie exclusã din domeniul de aplicare a respectivei legislaţii."
    2. La articolul 20, alineatul (7) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
    "(7) Autorizarea activitãţilor prevãzute la alin. (2)-(6^1) se face doar dacã nu se compromite atingerea obiectivelor de mediu ale corpului de apã subteranã respectiv."
    ART. 26
    La anexa nr. 3 la Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 68/2007 privind rãspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea prejudiciului asupra mediului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, aprobatã prin Legea nr. 19/2008, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã punctul 12 se introduce un nou punct, punctul 13, cu urmãtorul cuprins:
    "13. Operarea siturilor de stocare fãrã a aduce atingere prevederilor legislaţiei din domeniul stocãrii geologice a dioxidului de carbon".
    ART. 27
    La articolul 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 22 iunie 2000, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 426/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã litera e) se introduce o nouã literã, litera f), cu urmãtorul cuprins:
"f) efluenţii gazoşi emişi în atmosferã şi dioxid de carbon captat şi transportat în scopul stocãrii geologice şi stocat geologic în conformitate cu dispoziţiile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE  a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta."

    CAP. VIII
    Dispoziţii finale

     ART. 28cf0
    ANRM, ANRE şi autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului împreunã cu autoritãţile competente privind protecţia mediului din subordine colaboreazã pentru ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã.
    ART. 29
    (1) ANRM înfiinţeazã şi menţine:
    a) un registru al autorizaţiilor de stocare acordate; şi
    b) un registru permanent conţinând toate siturile de stocare închise şi complexurile de stocare înconjurãtoare, inclusiv hãrţi şi secţiuni ale extinderii spaţiale ale acestora şi informaţii disponibile pertinente pentru a evalua dacã dioxidul de carbon stocat este reţinut în mod complet şi permanent.
    (2) Informaţii cuprinse în registrele menţionate la alin. (1) sunt puse la dispoziţia autoritãţii publice centrale pentru protecţia mediului, în vederea raportãrii cãtre Comisia Europeanã, potrivit prevederilor art. 31 alin (1).
    (3) Autoritãţile cu responsabilitãţi în derularea procedurilor relevante de dezvoltare sau în reglementarea activitãţilor care pot afecta ori care ar putea fi afectate de stocarea geologicã a dioxidului de carbon în siturile de stocare înregistrate ţin seama de informaţiile cuprinse în registrele menţionate la alin. (1).
    ART. 30
    ANRM şi autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului pun la dispoziţia publicului informaţiile de mediu privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon, potrivit prevederilor Hotãrârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificãrile ulterioare.
    ART. 31
    (1) La fiecare 3 ani, autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului înainteazã Comisiei Europene un raport privind punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã, inclusiv registrul prevãzut la art. 29.
    (2) Primul raport este întocmit de ANRM şi ANPM pe baza unui chestionar sau a unei prezentãri generale întocmite de Comisia Europeanã, potrivit procedurii menţionate la art. 6 din Directiva 91/692/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1991 de standardizare şi raţionalizare a rapoartelor privind aplicarea anumitor directive referitoare la mediu, şi transmis/transmisã statelor membre cu cel puţin 6 luni înainte de termenul de depunere a raportului.
    (3) Autoritatea publicã centralã pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene raportul prevãzut la alin. (2) pânã la data de 30 iunie 2011.
    ART. 32
    Pentru îndeplinirea atribuţiilor stabillite prin prezenta ordonanţã de urgenţã, în cadrul ANRM se înfiinţeazã o structurã de specialitate fãrã personalitate juridicã, cu încadrarea în bugetul aprobat ANRM.
    ART. 33
    (1) Pentru dezvoltarea tehnologiilor privind captarea, transportul şi stocarea dioxidului de carbon pot fi stabilite scheme de sprijin aprobate prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul ajutorului de stat.
    (2) Lucrãrile aferente activitãţilor de captare, transport şi stocare a dioxidului de carbon sunt considerate lucrãri de interes naţional.
    ART. 34
    Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantã din prezenta ordonanţã de urgenţã.
    ART. 35
    Dispoziţiile cap. VI intrã în vigoare la 30 de zile de la data publicãrii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţã.

    Prezenta ordonanţã de urgenţã transpune în legislaţia naţionalã prevederile Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologicã a dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE , 2001/80/CE , 2004/35/CE , 2006/12/CE , 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 140 din 5 iunie 2009.

                                 PRIM-MINISTRU
                                    EMIL BOC

                                Contrasemneazã:
                                ---------------
                        Ministrul mediului şi pãdurilor,
                                 Laszlo Borbely

                            p. Ministrul economiei,
                       comerţului şi mediului de afaceri,
                                Borbely Karoly,
                                secretar de stat

                               Ministrul muncii,
                        familiei şi protecţiei sociale,
                          Laurenţiu Sebastian Lãzãroiu

                       Secretarul general al Guvernului,
                           Daniela Nicoleta Andreescu

                         Ministrul finanţelor publice,
                              Gheorghe Ialomiţianu

    Bucureşti, 29 iunie 2011.
    Nr. 64


    ANEXA 1

                                    CRITERII
                pentru caracterizarea şi evaluarea potenţialelor
                  complexuri de stocare şi zona înconjurãtoare
            menţionate la art. 5 alin. (3) din ordonanţa de urgenţã

    Caracterizarea şi evaluarea potenţialelor complexuri de stocare menţionate la art. 5 alin. (3) din ordonanţa de urgenţã se desfãşoarã în 3 etape, în conformitate cu cele mai bune practici disponibile la momentul evaluãrii şi cu urmãtoarele criterii. Derogãrile de la una sau mai multe dintre aceste criterii pot fi permise de cãtre Agenţia Naţionalã pentru Resurse Minerale, cu condiţia ca operatorul sã fi demonstrat cã nu este afectatã capacitatea de caracterizare şi evaluare în vederea efectuãrii determinãrilor potrivit prevederilor art. 5 din ordonanţa de urgenţã.
    Etapa 1: Colectarea datelor
    Se acumuleazã suficiente date pentru a construi un model structural tridimensional, 3 D, volumetric şi static pentru situl de stocare şi pentru complexul de stocare, inclusiv roca protectoare din acoperiş, şi pentru zonele înconjurãtoare incluzând zonele care comunicã din punct de vedere hidraulic. Aceste date se referã cel puţin la urmãtoarele caracteristici intrinseci ale complexului de stocare:
    a) geologia şi geofizica;
    b) hidrogeologia, în special existenţa apei subterane destinate consumului;
    c) ingineria de rezervor, inclusiv calcule volumetrice ale volumului poros permeabil în care se va face injectarea de COý şi capacitatea finalã de stocare;
    d) geochimie, respectiv viteze de dizolvare, viteze de mineralizare;
    e) geomecanicã, respectiv permeabilitate, presiunea de fracturare;
    f) seismicitate;
    g) prezenţa şi starea cãilor de scurgere naturale şi a celor create de om, inclusiv puţuri şi foraje care ar putea constitui cãi de scurgere.
    Se prezintã documente justificative pentru urmãtoarele caracteristici ale vecinãtãţii complexului:
    a) zonele din preajma complexului de stocare care pot fi afectate de stocarea de COý în situl de stocare;
    b) distribuţia populaţiei în regiunea de deasupra sitului de stocare;
    c) apropierea faţã de resurse naturale importante, inclusiv, în special, zonele Natura 2000, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sãlbatice, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 49/2011, apã subteranã potabilã şi hidrocarburi;
    d) activitãţile din jurul complexului de stocare şi posibilele interacţiuni cu aceste activitãţi, de exemplu, explorarea, producerea şi stocarea de hidrocarburi, utilizarea geotermalã a acviferelor şi utilizarea rezervelor subterane de apã;
    e) apropierea faţã de sursa potenţialã sau sursele potenţiale de COý, inclusiv estimãri ale cantitãţii totale potenţiale de COý care ar fi disponibilã din punct de vedere economic pentru stocare, şi faţã de reţelele de transport adecvate.
    Etapa 2: Crearea modelului structural geologic static tridimensional
    Cu ajutorul datelor colectate în etapa 1 se construieşte, folosindu-se simulatori computerizaţi de rezervor, un model structural geologic static tridimensional sau un set de astfel de modele ale complexului de stocare propus, incluzând roca protectoare din acoperiş, zonele care comunicã din punct de vedere hidrodinamic şi fluidele. Modelul structural geologic static sau modelele structurale geologice statice caracterizeazã complexul din punctul de vedere al:
    a) structurii geologice a capcanei fizice;
    b) proprietãţilor geomecanice, geochimice şi de curgere ale secvenţelor sedimentare ce acoperã rezervorul, respectiv roca protectoare din acoperiş, orizonturi poros-permeabile şi ale formaţiunilor înconjurãtoare;
    c) caracterizãrii sistemului de fracturã şi al prezenţei unor cãi de scurgere create de om;
    d) extinderii în suprafaţã şi în plan vertical a complexului de stocare;
    e) volumului poros-permeabil, inclusiv distribuţia porozitãţii;
    f) distribuţiei de fluide din faza iniţialã;
    g) oricãror altor caracteristici relevante.
    Incertitudinea asociatã fiecãrui parametru utilizat pentru construirea modelului este evaluatã prin elaborarea unei serii de scenarii pentru fiecare parametru şi prin calcularea limitelor corespunzãtoare de încredere. Este, de asemenea, evaluatã orice incertitudine asociatã modelului în sine.
    Etapa 3: Caracterizarea comportamentului dinamic al stocãrii, caracterizarea sensibilitãţii, evaluarea riscurilor
    Caracterizãrile şi evaluarea se bazeazã pe modelarea dinamicã, care cuprinde simulãri la diferite intervale de timp ale injectãrii de COý în situl de stocare, folosind modelul structural geologic tridimensional static, modelele structurale geologice tridimensionale statice în simulatorul computerizat al complexului de stocare construit în etapa 2.
    Etapa 3.1: Caracterizarea comportamentului dinamic al stocãrii
    Sunt luaţi în considerare cel puţin urmãtorii factori:
    a) debite posibile de injectare şi proprietãţi ale fluxului de COý;
    b) eficienţa modelãrii cuplate a procesului, şi anume modul de interacţionare al diverselor efecte individuale din simulator, simulatoare;
    c) procese reactive, şi anume modul în care se integreazã în model reacţii ale COý injectat cu mineralele in situ;
    d) simulatorul de rezervor utilizat; pot fi necesare mai multe simulãri pentru validarea anumitor observaţii;
    e) simulãri pe termen scurt şi pe termen lung, pentru a stabili evoluţia şi comportamentul COý de-a lungul deceniilor şi mileniilor, precum şi rata dizolvãrii COý în apã.
    Modelarea dinamicã furnizeazã informaţii referitoare la:
    a) presiunea şi temperatura formaţiunii de stocare ca o funcţie a debitului de injectare şi a volumului de injectare stocat de-a lungul timpului;
    b) distribuţia în suprafaţã şi expansiunea verticalã în timp a COý;
    c) natura fluxului de COý în rezervor, precum şi comportamentul de fazã;
    d) mecanisme şi debite de captare a COý, inclusiv puncte de revãrsare şi formaţiuni etanşe laterale şi verticale;
    e) sisteme secundare de reţinere în ansamblul complexului de stocare;
    f) capacitate de stocare şi gradienţi de presiune în situl de stocare;
    g) riscul de fracturare a formaţiunii sau formaţiunilor geologice în care se face stocarea şi a rocii protectoare din acoperiş;
    h) riscul pãtrunderii de COý în roca protectoare din acoperiş;
    i) riscul de scurgere din situl de stocare, de exemplu prin puţuri abandonate sau care nu sunt închise ermetic;
    j) rata de migrare, respectiv în rezervoare deschise;
    k) viteze de colmatare a fracturilor;
    l) modificãri ale chimiei fluidelor şi reacţii ulterioare intervenite la nivelul formaţiunii sau formaţiunilor, de exemplu: schimbarea pH-ului, a formaţiunii minerale şi includerea modelãrii reactive pentru evaluarea efectelor;
    m) dislocarea fluidelor din formaţiune;
    n) seismicitate crescutã şi ridicare la nivelul suprafeţei.
    Etapa 3.2: Caracterizarea sensibilitãţii
    Se întreprind multiple simulãri pentru a identifica sensibilitatea evaluãrii la ipotezele emise cu privire la anumiţi parametri. Simulãrile se bazeazã pe modificarea parametrilor din modelul structural geologic static sau modelele structurale geologice statice şi pe schimbarea funcţiilor debitului şi a ipotezelor aferente exerciţiului de modelare dinamicã. La evaluarea riscurilor se ţine seama de orice sensibilitate semnificativã.
    Etapa 3.3: Evaluarea riscurilor
    Evaluarea riscurilor cuprinde, între altele, urmãtoarele:
    3.3.1. Caracterizarea pericolelor
    Caracterizarea pericolelor se realizeazã prin caracterizarea potenţialului de scurgere din complexul de stocare, dupã cum s-a stabilit prin modelarea dinamicã şi prin caracterizarea securitãţii prezentate mai sus. Pentru aceasta se iau în considerare, printre altele:
    a) cãile potenţiale de scurgere;
    b) gravitatea potenţialã a scurgerilor pentru cãile de scurgere identificate, rate de flux;
    c) parametrii critici care influenţeazã scurgerea potenţialã, de exemplu: presiunea maximã din rezervor, debitul maxim de injectare, temperatura, sensibilitatea la diferite ipoteze din modelul terestru geologic static sau modelele terestre geologice statice;
    d) efectele secundare ale stocãrii de COý, inclusiv fluidele dislocate din formaţiune şi substanţele nou-create prin stocarea de COý;
    e) orice alţi factori care ar putea pune în pericol sãnãtatea umanã sau mediul, de exemplu: structurile fizice asociate proiectului.
    Caracterizarea pericolelor se referã la întreaga serie de condiţii de funcţionare potenţiale care testeazã securitatea complexului de stocare.
    3.3.2. Evaluarea expunerii - pe baza caracteristicilor mediului şi a distribuţiei şi activitãţilor populaţiei umane pe suprafaţa de deasupra complexului de stocare şi pe baza comportamentului potenţial şi a evoluţiei potenţiale a COý care se scurge prin cãile potenţiale identificate la etapa 3.3.1.
    3.3.3. Evaluarea efectelor - pe baza sensibilitãţii unor anumite specii, comunitãţi sau habitate legate de scurgerile potenţiale identificate la etapa 3.3.1. Acolo unde este relevant, evaluarea cuprinde efecte ale expunerii la concentraţii ridicate de COý din biosferã, inclusiv în soluri, sedimente marine şi ape bentonice, respectiv asfixiere, hipercapnie şi pH-ul redus din aceste medii ca urmare a scurgerilor de COý . Se include şi o evaluare a efectelor altor substanţe care pot fi prezente în fluxurile de COý scurs, fie impuritãţi prezente în fluxul injectat, fie substanţe nou-formate prin stocare de COý. Aceste efecte se examineazã la scarã temporalã şi la scarã spaţialã şi în legãturã cu un domeniu al evenimentelor de scurgeri de gravitãţi diferite.
    3.3.4. Caracterizarea riscurilor - aceasta cuprinde o evaluare a siguranţei şi integritãţii sitului pe termen scurt şi pe termen lung, inclusiv o evaluare a riscului de scurgere în condiţiile de utilizare propuse şi cu efecte asupra mediului şi sãnãtãţii de proporţiile celui mai pesimist scenariu. Caracterizarea riscului se efectueazã pe baza evaluãrii pericolelor, a expunerii şi a efectelor. Aceasta include o evaluare a surselor de incertitudine identificate în timpul etapelor caracterizãrii şi evaluãrii sitului de stocare şi, când acest lucru este posibil, o descriere a posibilitãţilor de reducere a riscurilor.


    ANEXA 2

                                    CRITERII
           pentru stabilirea şi actualizarea planului de monitorizare
           menţionat la art. 14 alin. (2) din ordonanţa de urgenţã şi
                  pentru monitorizarea din etapa postînchidere

    1. Stabilirea şi actualizarea planului de monitorizare
    Planul de monitorizare menţionat la art. 14 alin. (2) din ordonanţa de urgenţã se stabileşte în conformitate cu analiza evaluãrii riscurilor realizatã în etapa 3 din anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţã şi se actualizeazã în scopul îndeplinirii cerinţelor de monitorizare prevãzute la art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã, în conformitate cu urmãtoarele criterii:
    1.1. Stabilirea planului
    Planul de monitorizare asigurã detalii referitoare la monitorizarea care urmeazã sã se desfãşoare în principalele stadii ale proiectului, incluzând monitorizarea în etapa iniţialã, în cea de operare şi în cea de postînchidere. Pentru fiecare fazã se specificã urmãtoarele elemente:
    a) parametrii monitorizaţi;
    b) tehnologia de monitorizare folositã şi justificarea alegerii acestei tehnologii;
    c) locaţiile de monitorizare şi justificarea prelevãrii din punct de vedere spaţial;
    d) frecvenţa aplicãrii şi justificarea prelevãrii din punct de vedere temporal.
    Parametrii care trebuie monitorizaţi sunt identificaţi pentru a îndeplini obiectivele monitorizãrii. Cu toate acestea, planul cuprinde, în orice caz, monitorizarea continuã sau discontinuã a urmãtoarelor aspecte:
    a) emisii fugitive de COý la instalaţiile de injectare;
    b) fluxul volumetric al COý la gurile de puţuri de injectare;
    c) presiunea şi temperatura COý la gurile de puţuri de injectare, pentru determinarea debitului masic;
    d) analiza chimicã a materialului injectat;
    e) temperatura şi presiunea în rezervor, pentru determinarea comportamentului şi a stãrii de fazã a COý.
    Alegerea tehnologiei de monitorizare se bazeazã pe cele mai bune practici disponibile la momentul creãrii planului. Se iau în considerare şi se utilizeazã, dupã caz, urmãtoarele opţiuni:
    a) tehnologiile care pot detecta prezenţa, locaţia şi cãile de migrare ale COý în subteran şi la suprafaţã;
    b) tehnologiile care oferã informaţii cu privire la comportamentul volum-presiune şi la distribuţia pe suprafaţã/verticalã a penei de COý în vederea îmbunãtãţirii modelelor de simulare numericã 3 D la modele geologice 3 D ale formaţiunii de stocare stabilite potrivit prevederilor art. 5 din ordonanţa de urgenţã şi ale anexei nr. 1 la ordonanţa de urgenţã;
    c) tehnologiile care pot oferi o largã întindere pe suprafaţã pentru a capta informaţii cu privire la orice cãi potenţiale de scurgere nedetectate anterior în perimetrul suprafeţei întregului complex de stocare şi dincolo de aceasta, în cazul unor nereguli semnificative sau al migrãrii de COý din complexul de stocare.
    1.2. Actualizarea planului
    Se asambleazã şi se interpreteazã datele colectate din monitorizare. Rezultatele constatate se comparã cu comportamentul preconizat în simularea dinamicã a modelului 3 D al volumului, presiunii şi comportamentului saturãrii, întreprinsã în contextul caracterizãrii securitãţii potrivit prevederilor art. 5 din ordonanţa de urgenţã şi ale etapei 3 din anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţã.
    Atunci când existã o deviere semnificativã între comportamentul observat şi cel preconizat, modelul 3 D este recalibrat pentru a reflecta comportamentul observat. Recalibrarea se bazeazã pe observaţiile legate de datele din planul de monitorizare şi, acolo unde este necesar, pentru a oferi încredere în ipotezele de recalibrare, se obţin date suplimentare.
    Etapele 2 şi 3 din anexa nr. 1 la ordonanţa de urgenţã se repetã folosindu-se modelul, respectiv modelele 3 D pentru a genera noi scenarii de pericole şi noi rate de flux şi pentru revizuirea şi actualizarea evaluãrii riscurilor.
    Atunci când se identificã, în urma unei corelaţii istorice şi a unei recalibrãri a modelului, noi surse de COý, cãi de scurgere şi rate de flux sau deviaţii semnificative de la evaluãrile anterioare, planul de monitorizare se actualizeazã în consecinţã.
    2. Monitorizarea în etapa postînchidere
    Monitorizarea în etapa postînchidere se bazeazã pe informaţiile colectate şi modelate pe parcursul punerii în aplicare a planului de monitorizare menţionat la art. 14 alin. (2) din ordonanţa de urgenţã şi la pct. 1.2 din prezenta anexã. Aceasta este utilã în special pentru a furniza informaţiile necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor menţionate la art. 19 alin. (1) din ordonanţa de urgenţã.

                                --------
Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele de Contracte, Cereri si Notificari modificate conform GDPR"


Da, vreau sa primesc newsletterul zilnic cu stiri, noutati, articole, dezbateri pe teme juridice