Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
În vederea depãşirii de cãtre contribuabili a dificultãţilor generate de lipsa temporarã a disponibilitãţilor bãneşti, precum şi în scopul prevenirii acumulãrii de noi datorii,
ţinând cont de faptul cã volumul arieratelor a crescut semnificativ în perioada de crizã economico-financiarã, datoritã dificultãţilor financiare cu care s-au confruntat contribuabilii,
în scopul asigurãrii unei mai bune încasãri de cãtre stat a arieratelor fiscale,
având în vedere recomandãrile Fondului Monetar Internaţional, în urma cãrora Guvernul României şi-a asumat angajamentul reintroducerii posibilitãţii acordãrii eşalonãrilor la platã pentru contribuabili, cu clauze asigurãtorii din partea statului român cã se va comporta ca un creditor prudent în încasarea veniturilor la bugetul general consolidat, în conformitate cu procedurile europene,
în considerarea faptului cã aceste elemente vizeazã interesul public şi constituie o situaţie de urgenţã şi extraordinarã a cãrei reglementare nu poate fi amânatã,
în temeiul <>art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,
Guvernul României adoptã prezenta ordonanţã de urgenţã.
ART. 1
Instituirea posibilitãţii acordãrii eşalonãrii la platã pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã
Pentru obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, organele fiscale competente definite potrivit <>art. 33 sau 36, dupã caz, din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, denumitã în continuare Cod de procedurã fiscalã, pot acorda, la cererea contribuabilului, înlesniri sub forma eşalonãrii la platã pe o perioadã de cel mult 5 ani, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã.
ART. 2
Beneficiarii eşalonãrii
Prezenta ordonanţã de urgenţã se aplicã contribuabililor, persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, indiferent de modul de organizare.
ART. 3
Obiectul eşalonãrii
(1) Eşalonarea la platã se acordã pentru toate obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, înscrise în certificatul de atestare fiscalã, dacã sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã.
(2) Eşalonarea la platã nu se acordã pentru:
a) obligaţiile fiscale în sumã totalã mai micã de 500 lei în cazul persoanelor fizice şi 1.500 lei în cazul persoanelor juridice;
b) obligaţiile fiscale care au fãcut obiectul unei eşalonãri acordate în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţã, care şi-a pierdut valabilitatea;
c) obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã cu termene de platã dupã data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã;
d) obligaţiile fiscale care, la data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã, intrã sub incidenţa art. 116 din Codul de procedurã fiscalã, în limita sumei de rambursat/de restituit/de platã de la buget;
e) obligaţiile fiscale de a cãror platã depinde acordarea sau menţinerea unei autorizaţii, acord ori alt act administrativ similar, potrivit legii;
f) creanţele stabilite de alte organe decât cele prevãzute la art. 1 şi transmise spre recuperare Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, potrivit legii;
g) amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat.
(3) Perioada de eşalonare la platã se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale şi de capacitatea financiarã de platã a contribuabilului. Perioada de eşalonare la platã acordatã nu poate fi mai mare decât perioada de eşalonare la platã solicitatã.
ART. 4
Condiţii de acordare
(1) Pentru acordarea eşalonãrii la platã a obligaţiilor fiscale, contribuabilii trebuie sã îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sã aibã depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal;
b) sã se afle în dificultate generatã de lipsa temporarã de disponibilitãţi bãneşti şi sã aibã capacitate financiarã de platã pe perioada de eşalonare. Aceste situaţii se apreciazã de organul fiscal competent pe baza programului de restructurare sau de redresare financiarã ori altor informaţii şi/sau documente relevante, prezentate de contribuabil sau deţinute de organul fiscal;
c) sã aibã constituitã garanţia potrivit art. 9;
d) sã nu se afle în procedura insolvenţei, potrivit prevederilor <>Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) sã nu se afle în dizolvare potrivit prevederilor legale în vigoare;
f) sã nu li se fi stabilit rãspunderea în temeiul <>art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi/sau rãspunderea solidarã, potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedurã fiscalã. Prin excepţie, dacã actele prin care s-a stabilit rãspunderea sunt definitive în sistemul cãilor administrative şi judiciare de atac, iar suma pentru care a fost atrasã rãspunderea a fost achitatã, condiţia se considerã îndeplinitã.
(2) Condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. a) trebuie îndeplinitã la data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã.
ART. 5
Cererea de acordare
(1) Cererea contribuabilului de acordare a eşalonãrii la platã, denumitã în continuare cerere, se depune la registratura organului fiscal competent sau se transmite prin poştã cu confirmare de primire şi se soluţioneazã de organul fiscal competent, în termen de 60 de zile de la data înregistrãrii cererii.
(2) Conţinutul cererii prin care se solicitã eşalonarea la platã, precum şi documentele justificative care se anexeazã acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
ART. 6
Prevederi speciale privind stingerea obligaţiilor fiscale
(1) Pentru deconturile cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare depuse pânã la data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã, precum şi pe perioada eşalonãrii la platã se aplicã dispoziţiile art. 116 din Codul de procedurã fiscalã.
(2) Prin excepţie de la prevederile art. 116 alin. (5) lit. b) din Codul de procedurã fiscalã, în cazul deconturilor cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare depuse în perioada dintre data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã şi data emiterii deciziei de eşalonare la platã, momentul exigibilitãţii sumei de rambursat este data emiterii deciziei de rambursare.
(3) Prin data emiterii deciziei de rambursare, prevãzutã la alin. (2), se înţelege data înregistrãrii acesteia la organul fiscal competent.
(4) Diferenţele de obligaţii fiscale rãmase nestinse în urma soluţionãrii deconturilor cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare se comunicã contribuabilului printr-o înştiinţare de platã.
ART. 7
Eliberarea certificatului de atestare fiscalã
(1) Dupã primirea cererii, organul fiscal competent elibereazã, din oficiu, certificatul de atestare fiscalã pe care îl comunicã contribuabilului. Eliberarea certificatului de atestare fiscalã în scopul acordãrii eşalonãrii la platã nu este supusã taxei extrajudiciare de timbru.
(2) Certificatul de atestare fiscalã se elibereazã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la înregistrarea cererii. Termenul de eliberare a certificatului de atestare fiscalã este de cel mult 10 zile lucrãtoare în cazul cererilor depuse de contribuabilii persoane fizice care desfãşoarã activitãţi economice în mod independent sau exercitã profesii libere.
(3) Prin excepţie de la prevederile art. 112 alin. (2) şi (3) din Codul de procedurã fiscalã, certificatul de atestare fiscalã cuprinde obligaţiile fiscale exigibile existente în sold la data eliberãrii acestuia.
(4) Atunci când existã diferenţe între sumele solicitate de cãtre contribuabil în cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscalã, se procedeazã la punerea de acord a acestora.
(5) Prin excepţie de la prevederile art. 112 alin. (4) din Codul de procedurã fiscalã, certificatul de atestare fiscalã are valabilitate de 90 de zile de la data eliberãrii.
ART. 8
Modul de soluţionare a cererii
(1) Cererea contribuabilului se soluţioneazã de organul fiscal competent prin decizie de eşalonare la platã sau decizie de respingere, dupã caz.
(2) Cuantumul şi termenele de platã a ratelor de eşalonare se stabilesc prin grafice de eşalonare care fac parte integrantã din decizia de eşalonare la platã. În sensul art. 116 din Codul de procedurã fiscalã, ratele sunt exigibile la aceste termene de platã.
(3) Cererea se soluţioneazã prin decizie de respingere în oricare dintre urmãtoarele situaţii:
a) în cazul cererilor depuse pentru obligaţiile prevãzute la art. 3 alin. (2);
b) nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare prevãzute la art. 4 alin. (1);
c) contribuabilul nu depune documentele justificative necesare soluţionãrii cererii;
d) cererea şi documentele aferente nu prezintã nicio modificare faţã de condiţiile de acordare a eşalonãrii la platã dintr-o cerere anterioarã care a fost respinsã.
(4) Dupã eliberarea certificatului de atestare fiscalã şi, dupã caz, punerea de acord a sumelor potrivit art. 7 alin. (4), organul fiscal competent verificã încadrarea cererii în prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã şi comunicã contribuabilului decizia de respingere sau acordul de principiu privind eşalonarea la platã, dupã caz.
ART. 9
Garanţii
(1) În termen de cel mult 30 de zile de la data comunicãrii acordului de principiu, contribuabilii trebuie sã constituie garanţii, cu excepţia instituţiilor publice, astfel cum sunt definite prin <>Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi prin <>Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dupã caz.
(2) Garanţiile pot consta în:
a) mijloace bãneşti consemnate pe numele contribuabilului la dispoziţia organului fiscal, la o unitate a Trezoreriei Statului;
b) scrisoare de garanţie bancarã;
c) instituirea sechestrului asigurãtoriu asupra bunurilor proprietate a contribuabilului;
d) încheierea unui contract de ipotecã sau gaj în favoarea organului fiscal competent pentru executarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului pentru care existã un acord de eşalonare la platã, având ca obiect bunuri proprietate a unei terţe persoane, libere de orice sarcini.
(3) Pot forma obiect al garanţiilor constituite potrivit alin. (2) numai bunurile mobile care nu au durata normalã de funcţionare expiratã potrivit <>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Bunul ce constituie obiect al garanţiei prevãzute la alin. (2) lit. d) nu poate sã mai constituie obiect al unei garanţii pentru eşalonarea la platã a obligaţiilor unui alt contribuabil.
(5) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplicã în cazul în care valoarea bunurilor proprietatea contribuabilului deja sechestrate de organul fiscal acoperã valoarea prevãzutã la alin. (9) sau (11), dupã caz, cu condiţia prezentãrii unui raport de evaluare cu valori actualizate ale bunurilor sechestrate la data depunerii cererii, în termenul prevãzut la alin. (1). Dispoziţiile alin. (7) sunt aplicabile în mod corespunzãtor.
(6) În situaţia în care valoarea bunurilor deja sechestrate de organul fiscal nu acoperã valoarea prevãzutã la alin. (9) sau (11), dupã caz, contribuabilul constituie garanţie potrivit prevederilor alin. (1), pentru diferenţa de valoare neacoperitã.
(7) Bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (2) lit. c) şi d) se evalueazã de un expert evaluator independent, care întocmeşte un raport de evaluare. În cazul bunurilor imobile a cãror valoare stabilitã în raportul de evaluare este mai mare decât valoarea orientativã stabilitã prin expertiza întocmitã de camera notarilor publici, valoarea bunurilor se determinã la nivelul valorii orientative stabilite prin expertiza întocmitã de camera notarilor publici. În cazul bunurilor mobile a cãror valoare stabilitã în raportul de evaluare este vãdit disproporţionatã faţã de valoarea de piaţã a acestora, organul fiscal competent poate efectua o nouã evaluare, potrivit prevederilor art. 55 din Codul de procedurã fiscalã. În acest caz, termenul de soluţionare a cererii se prelungeşte cu perioada cuprinsã între data depunerii raportului de evaluare şi data efectuãrii noii evaluãri.
(8) Pentru bunurile oferite drept garanţie potrivit alin. (2) lit. c) şi d), contribuabilul depune la organul fiscal competent, în termenul prevãzut la alin. (1), raportul de evaluare şi alte documente stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(9) Garanţiile constituite sub formele prevãzute la alin. (2) trebuie sã acopere sumele eşalonate la platã, dobânzile datorate pe perioada eşalonãrii la platã, plus un procent de pânã la 40% din sumele eşalonate la platã, în funcţie de perioada de eşalonare la platã astfel:
a) pentru eşalonãri de la 13 la 24 de luni, procentul este de 10%;
b) pentru eşalonãri de la 25 la 36 de luni, procentul este de 20%;
c) pentru eşalonãri de la 37 la 48 de luni, procentul este de 30%;
d) pentru eşalonãri de la 49 la 60 de luni, procentul este de 40%.
(10) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), garanţiile constituite sub formele prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b) trebuie sã acopere sumele eşalonate la platã, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonãrii la platã.
(11) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), în situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite sub forma prevãzutã la alin. (2) lit. c) trebuie sã acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, precum şi sumele eşalonate la platã, dobânzile datorate pe perioada eşalonãrii la platã, plus un procent de pânã la 40% din sumele eşalonate la platã, în funcţie de perioada de eşalonare la platã.
(12) Perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancarã trebuie sã fie cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la platã.
(13) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la platã de pânã la 5.000 lei în cazul persoanelor fizice şi, respectiv, 20.000 lei în cazul persoanelor juridice, nu este necesarã constituirea de garanţii.
(14) Pe parcursul derulãrii eşalonãrii la platã, garanţia se poate înlocui sau redimensiona în funcţie de valoarea ratelor rãmase de achitat, la cererea contribuabilului.
(15) Organul fiscal competent elibereazã garanţiile dupã comunicarea deciziei de finalizare a eşalonãrii la platã, prevãzutã la art. 10 alin. (4), cu excepţia situaţiei prevãzute la art. 14 alin. (3).
(16) În cazul în care, pe parcursul derulãrii eşalonãrii la platã, garanţia constituitã potrivit alin. (11) se executã de cãtre un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperã valoarea garanţiilor prevãzute la alin. (9), contribuabilul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rãmase nestinse din eşalonarea la platã.
(17) La cererea contribuabilului, organul fiscal competent poate executa garanţia constituitã sub formele prevãzute la alin. (2) lit. a) şi b), în situaţia în care se stinge întreaga sumã eşalonatã la platã.
ART. 10
Condiţii de menţinere a valabilitãţii eşalonãrii la platã
(1) Eşalonarea la platã acordatã pentru obligaţiile fiscale îşi menţine valabilitatea în urmãtoarele condiţii:
a) sã se declare şi sã se achite, potrivit legii, obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã cu termene de platã începând cu data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã. Eşalonarea la platã îşi menţine valabilitatea şi dacã aceste obligaţii sunt achitate pânã la data de 25 a lunii urmãtoare scadenţei prevãzute de lege, inclusiv sau pânã la finalizarea eşalonãrii la platã în situaţia în care acest termen se împlineşte dupã data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la platã;
b) sã achite, potrivit legii, orice alte obligaţii fiscale stabilite de organul fiscal competent prin decizie, cu termene de platã începând cu data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã. Eşalonarea la platã îşi menţine valabilitatea şi dacã aceste obligaţii sunt achitate în cel mult 30 de zile de la termenul de platã prevãzut de lege sau pânã la finalizarea eşalonãrii la platã în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte dupã data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la platã;
c) sã se respecte cuantumul şi termenele de platã din graficul de eşalonare. Eşalonarea la platã îşi menţine valabilitatea şi dacã rata de eşalonare este achitatã pânã la urmãtorul termen de platã din graficul de eşalonare;
d) sã se achite obligaţiile fiscale administrate de Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, nestinse la data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã şi care nu fac obiectul eşalonãrii la platã, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicãrii acestei decizii;
e) sã se achite, în termen de cel mult 90 de zile de la data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã, obligaţiile nestinse la data comunicãrii deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii;
f) sã se achite obligaţiile de natura celor prevãzute la lit. e), pentru care au fost comunicate somaţii dupã data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã, în cel mult 30 de zile de la comunicarea somaţiei sau pânã la finalizarea eşalonãrii la platã în situaţia în care termenul de 30 de zile se împlineşte dupã data stingerii în totalitate a obligaţiilor fiscale eşalonate la platã;
g) sã achite obligaţiile fiscale rãmase nestinse dupã soluţionarea deconturilor potrivit art. 6 alin. (4), în cel mult 30 de zile de la data comunicãrii înştiinţãrii de platã;
h) sã achite sumele pentru care s-a stabilit rãspunderea potrivit prevederilor <>art. 138 din Legea nr. 85/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi/sau rãspunderea solidarã potrivit prevederilor art. 27 şi 28 din Codul de procedurã fiscalã, în cel mult 30 de zile de la data stabilirii rãspunderii;
i) sã nu intre sub incidenţa uneia dintre situaţiile prevãzute la art. 4 alin. (1) lit. d) şi e);
j) sã se reîntregeascã garanţia în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (16), în cel mult 15 zile de la data distribuirii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor de cãtre alţi creditori.
(2) În sensul alin. (1) lit. e), prin obligaţii nestinse la data comunicãrii deciziei şi pentru care au fost comunicate somaţii se înţelege:
a) obligaţiile fiscale cãtre fondul de risc aferent împrumuturilor garantate şi/sau subîmprumutate de stat;
b) ajutorul de stat ilegal sau utilizat abuziv;
c) amenzile de orice fel care se fac venit la bugetul de stat;
d) alte tipuri de creanţe care se recupereazã de organele fiscale competente.
(3) În situaţia în care termenele prevãzute la alin. (1) se împlinesc dupã data finalizãrii eşalonãrii la platã, obligaţiile fiscale trebuie stinse pânã la data finalizãrii eşalonãrii la platã.
(4) În situaţia în care sumele eşalonate la platã au fost stinse în totalitate şi au fost respectate condiţiile prevãzute la alin. (1), organul fiscal competent comunicã contribuabilului decizia de finalizare a eşalonãrii la platã.
ART. 11
Dobânzi şi penalitãţi de întârziere
(1) Pe perioada pentru care au fost acordate eşalonãri la platã, pentru obligaţiile fiscale eşalonate la platã, cu excepţia celor prevãzute la art. 119 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã, se datoreazã şi se calculeazã dobânzi, la nivelul stabilit potrivit art. 120 alin. (7) din Codul de procedurã fiscalã. Prin excepţie de la prevederile art. 120 alin. (7) din Codul de procedurã fiscalã, nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia în care contribuabilul constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancarã şi/sau consemnare de mijloace bãneşti la o unitate a Trezoreriei Statului.
(2) Dobânzile se datoreazã şi se calculeazã pentru fiecare ratã din graficul de eşalonare la platã începând cu data emiterii deciziei de eşalonare la platã şi pânã la termenul de platã din grafic sau pânã la data achitãrii ratei potrivit art. 10 alin. (1) lit. c), dupã caz.
(3) Dobânzile datorate şi calculate în cazul achitãrii cu întârziere a ratei potrivit art. 10 alin. (1) lit. c) se comunicã prin decizie referitoare la obligaţiile de platã accesorii şi se achitã potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 120^1 din Codul de procedurã fiscalã, nu se datoreazã penalitãţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale eşalonate la platã al cãror termen de 90 de zile de la scadenţã se împlineşte dupã data depunerii cererii de eşalonare la platã.
ART. 12
Penalitate
(1) Pentru rata de eşalonare la platã achitatã cu întârziere pânã la urmãtorul termen de platã din graficul de eşalonare, potrivit art. 10 alin. (1) lit. c), precum şi pentru diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rãmase nestinse dupã soluţionarea deconturilor cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare, potrivit art. 6 alin. (4), se percepe o penalitate, care i se comunicã contribuabilului prin decizie referitoare la obligaţiile de platã accesorii şi se achitã potrivit prevederilor art. 111 alin. (2) din Codul de procedurã fiscalã.
(2) Nivelul penalitãţii este de 10% din:
a) rata de eşalonare, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la platã, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonãrii la platã, dupã caz;
b) diferenţele de obligaţii fiscale marcate şi rãmase nestinse dupã soluţionarea deconturilor cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare.
(3) Penalitatea se face venit la bugetul de stat.
ART. 13
Pierderea valabilitãţii eşalonãrii la platã şi consecinţele pierderii acesteia
(1) Eşalonarea la platã îşi pierde valabilitatea la data la care nu sunt respectate dispoziţiile art. 10 alin. (1). Organul fiscal competent emite o decizie de constatare a pierderii valabilitãţii eşalonãrii la platã, care se comunicã contribuabilului.
(2) Pierderea valabilitãţii eşalonãrii la platã atrage începerea sau continuarea, dupã caz, a executãrii silite pentru întreaga sumã nestinsã.
(3) În cazul pierderii valabilitãţii eşalonãrii la platã, pentru obligaţiile fiscale principale rãmase de platã din eşalonarea la platã acordatã, se datoreazã de la data emiterii deciziei de eşalonare la platã dobânzi potrivit Codului de procedurã fiscalã.
(4) În cazul pierderii valabilitãţii eşalonãrii la platã, pentru sumele rãmase de platã din eşalonarea la platã acordatã, reprezentând obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la platã, se datoreazã o penalitate de 10%. Prevederile art. 12 alin. (1) şi (3) se aplicã în mod corespunzãtor.
ART. 14
Executarea garanţiilor
(1) În cazul pierderii valabilitãţii eşalonãrii la platã, organul fiscal competent executã garanţiile în contul obligaţiilor fiscale rãmase nestinse.
(2) Dacã pânã la pierderea valabilitãţii eşalonãrii la platã nu au fost soluţionate deconturile cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare, garanţiile se executã şi în contul obligaţiilor marcate în vederea stingerii prin compensare cu sume de rambursat, în limita sumei solicitate la rambursare.
(3) În situaţia în care deconturile cu sumã negativã de TVA cu opţiune de rambursare nu sunt soluţionate pânã la finalizarea eşalonãrii la platã, organul fiscal competent executã garanţiile constituite sub formele prevãzute la art. 9 alin. (2) lit. a) şi b) în contul obligaţiilor marcate, pânã la emiterea deciziei de finalizare a eşalonãrii. În cazul garanţiilor constituite sub formã de bunuri potrivit art. 9 alin. (2) lit. c) şi d), acestea se elibereazã dupã soluţionarea deconturilor. Garanţiile constituite sub formele prevãzute la art. 9 alin. (2) lit. c) şi d) se executã în situaţia în care dupã soluţionarea deconturilor au rãmas nestinse obligaţii fiscale.
ART. 15
Suspendarea executãrii silite
(1) Pentru sumele care fac obiectul eşalonãrii la platã a obligaţiilor fiscale, precum şi pentru obligaţiile prevãzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b) şi d)-h) nu începe sau se suspendã, dupã caz, procedura de executare silitã, de la data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã.
(2) Odatã cu comunicarea deciziei de eşalonare la platã cãtre contribuabil, organele fiscale competente comunicã, în scris, bãncilor la care contribuabilul îşi are deschise conturile bancare şi/sau terţilor popriţi care deţin/datoreazã sume de bani contribuabilului mãsura de suspendare a executãrii silite prin poprire.
(3) În cazul prevãzut la alin. (2), suspendarea executãrii silite prin poprire bancarã are ca efect încetarea indisponibilizãrii sumelor viitoare provenite din încasãrile zilnice în conturile în lei şi în valutã, începând cu data şi ora comunicãrii cãtre instituţiile de credit a adresei de suspendare a executãrii silite prin poprire.
(4) Sumele existente în cont la data şi ora comunicãrii adresei de suspendare a executãrii silite rãmân indisponibilizate, contribuabilul putând dispune de acestea numai pentru efectuarea de plãţi în scopul:
a) achitãrii obligaţiilor administrate/recuperate de organele fiscale competente de care depinde menţinerea valabilitãţii eşalonãrii la platã;
b) achitãrii drepturilor salariale.
(5) În cazul terţilor popriţi, suspendarea executãrii silite are ca efect încetarea indisponibilizãrii sumelor datorate de aceştia contribuabilului, atât a celor prezente, cât şi a celor viitoare, pânã la o nouã comunicare din partea organului fiscal privind continuarea mãsurilor de executare silitã prin poprire.
(6) Mãsurile de executare silitã începute asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietatea contribuabilului se suspendã de la data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã.
ART. 16
Calcularea termenelor
(1) Termenele stabilite prin prezenta ordonanţã de urgenţã, cu excepţia celui prevãzut la art. 7 alin. (2), se calculeazã pe zile calendaristice începând cu ziua imediat urmãtoare acestor termene şi expirã la ora 24,00 a ultimei zile a termenelor.
(2) În situaţia în care termenele prevãzute la alin. (1) sfârşesc într-o zi de sãrbãtoare legalã sau când serviciul este suspendat, acestea se vor prelungi pânã la sfârşitul primei zile de lucru urmãtoare.
ART. 17
Dispoziţii finale
(1) Organul fiscal competent, care emite decizia de eşalonare la platã, poate îndrepta erorile din conţinutul acesteia, din oficiu sau la cererea contribuabilului, printr-o decizie de îndreptare a erorii. Decizia de îndreptare a erorii produce efecte faţã de contribuabil de la data comunicãrii acesteia, potrivit legii.
(2) În cazul în care în perioada cuprinsã între data eliberãrii certificatului de atestare fiscalã şi data comunicãrii deciziei de eşalonare la platã s-au stins obligaţii fiscale prin orice modalitate prevãzutã de lege şi care sunt cuprinse în suma care face obiectul eşalonãrii la platã, contribuabilul achitã ratele eşalonate pânã la concurenţa sumei rãmase de platã.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţia în care, pânã la emiterea deciziei de eşalonare la platã, se constatã cã s-au stins mai mult de 50% din obligaţiile fiscale care fac obiectul eşalonãrii la platã, la cererea contribuabilului, organul fiscal competent elibereazã un nou certificat de atestare fiscalã, caz în care prevederile prezentei ordonanţe de urgenţã se aplicã în mod corespunzãtor.
(4) Contribuabilul poate plãti anticipat, parţial sau total, sumele cuprinse în graficul de eşalonare la platã.
(5) În situaţia în care se sting anticipat mai mult de 3 rate din graficul de eşalonare la platã, organul fiscal competent, din oficiu, reface graficul de eşalonare cu respectarea perioadei de eşalonare aprobate. În acest caz, ratele ce fac obiectul stingerii anticipate sunt exigibile la data plãţii sau la data emiterii deciziei de rambursare, dupã caz.
(6) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã se completeazã în mod corespunzãtor cu prevederile Codului de procedurã fiscalã.
ART. 18
Acte normative de aplicare
Procedura de aplicare a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã se aprobã prin ordin al ministrului finanţelor publice, în termen de 10 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemneazã:
Ministrul finanţelor publice,
Gheorghe Ialomiţianu
Bucureşti, 20 martie 2011.
Nr. 29.
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
