Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: ORDONANTA DE URGENTA nr. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

ORDONANTA DE URGENTA nr. 102 din 14 iulie 2005 privind libera circulatie pe teritoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European

EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 21 iulie 2005

Comenteaza legea

ORDONANTA DE URGENTA nr. 102 din 14 iulie 2005
privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 21 iulie 2005

Având în vedere necesitatea stabilirii cadrului juridic pentru libera circulaţie a cetãţenilor Uniunii Europene pe teritoriul României, bazatã pe reducerea formalitãţilor administrative, obiectiv principal în aplicarea Planului de acţiune Schengen, şi ca implementarea fãrã întârziere a acestui plan constituie una dintre sarcinile a cãror neîndeplinire poate sta la baza activarii clauzei de amânare a aderãrii României la Uniunea Europeanã, fapt care justifica situaţia extraordinarã a carei reglementare nu poate fi amânatã,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicatã,

Guvernul României adopta prezenta ordonanta de urgenta.

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta ordonanta de urgenta stabileşte condiţiile în care cetãţenii Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European şi membrii acestora de familie îşi pot exercita dreptul la libera circulaţie şi şedere, precum şi dreptul de şedere permanenta pe teritoriul României, precum şi limitele exercitãrii acestor drepturi din motive de ordine publica, securitate nationala sau sãnãtate publica.
ART. 2
(1) În aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtorul înţeles:
1. cetãţean al Uniunii Europene - orice persoana care are cetãţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;
2. stat membru - stat membru al Uniunii Europene;
3. membru de familie:
a) soţul sau sotia;
b) descendenţii în linie directa, indiferent de cetãţenie, care nu au împlinit varsta de 21 de ani sau care se afla în întreţinerea cetãţeanului Uniunii Europene, precum şi cei ai soţului/sotiei;
c) ascendenţii în linie directa, indiferent de cetãţenie, care se afla în întreţinerea cetãţeanului Uniunii Europene, precum şi cei ai soţului/sotiei;
4. rezident - cetãţean al Uniunii Europene, posesor al unui certificat de înregistrare, sau membru de familie al acestuia, posesor al unui permis de şedere;
5. rezident permanent - cetãţean al Uniunii Europene, posesor al unei cãrţi de şedere permanenta, sau membru de familie al acestuia, posesor al unui permis de şedere permanenta;
6. persoane aflate în întreţinere - orice alt membru de familie, indiferent de cetãţenie, care nu se încadreazã în definitia prevãzutã la pct. 3 şi care, în ţara de origine sau de provenienta, se afla în întreţinerea cetãţeanului Uniunii Europene.
(2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenta, sintagmele activitate dependenta şi activitate independenta sunt definite potrivit <>art. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 3
Cetãţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor care intra şi locuiesc legal în România beneficiazã de urmãtoarele drepturi şi libertãţi:
a) se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi, precum şi de drepturile prevãzute în tratatele Uniunii Europene şi în alte tratate internaţionale la care România este parte;
b) se pot deplasa liber şi îşi pot stabili resedinta sau, dupã caz, domiciliul oriunde pe teritoriul României;
c) beneficiazã de mãsuri de protecţie socialã din partea statului, în aceleaşi condiţii ca şi cetãţenii romani;
d) au dreptul sa verifice datele personale înscrise în documentele oficiale eliberate de autoritãţile romane şi, când este cazul, sa solicite corectarea sau eliminarea unor date care nu corespund realitãţii;
e) au acces neingradit pe piata forţei de munca din România, precum şi la desfãşurarea altor activitãţi de natura economicã, în condiţiile legii aplicabile cetãţenilor romani;
f) au acces neingradit la activitãţile şcolare şi de instruire în cadrul sistemului naţional de învãţãmânt.
ART. 4
Pe timpul şederii în România cetãţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor sunt obligaţi sa respecte legislaţia romana.

CAP. II
Intrarea, şederea şi ieşirea pe/de pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor

SECŢIUNEA 1
Intrarea pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor

ART. 5
(1) Intrarea cetãţenilor Uniunii Europene pe teritoriul României este permisã prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internaţional de persoane, cu condiţia prezentãrii documentului naţional de identitate, a pasaportului sau a unui document eliberat în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenta pentru cetãţenii Uniunii Europene, valabil, fãrã a se aplica ştampila de intrare de cãtre organele poliţiei de frontiera în oricare dintre aceste documente.
(2) Strãinilor care nu au cetãţenia Uniunii Europene şi sunt membri de familie ai persoanelor prevãzute la alin. (1) li se permite intrarea pe teritoriul României în urmãtoarele condiţii:
a) în baza permisului de şedere pentru membrul de familie al unui cetãţean al Uniunii Europene, eliberat de oricare dintre statele membre, fãrã a se aplica ştampila de intrare de cãtre autoritãţile poliţiei de frontiera;
b) în cazul în care nu sunt titulari ai documentului prevãzut la lit. a), în condiţiile prevãzute de <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
ART. 6
(1) Cetãţenilor Uniunii Europene, precum şi membrilor familiilor lor li se refuza intrarea pe teritoriul statului roman numai în urmãtoarele situaţii:
a) dacã nu prezintã documentele corespunzãtoare prevãzute la art. 5;
b) au fost declaraţi indezirabili, în condiţiile legii.
(2) În cazul membrilor de familie ai unui cetãţean al Uniunii Europene, care nu au cetãţenia Uniunii Europene, li se refuza intrarea pe teritoriul României în cazul în care impotriva lor a fost dispusã o interdicţie de intrare în ţara, în condiţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, numai pe perioada de valabilitate a acestei mãsuri.
(3) Refuzul permiterii intrãrii pe teritoriul României se comunica de cãtre organele poliţiei de frontiera de îndatã, în scris, împreunã cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei mãsuri.
(4) În situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. a), înainte de comunicarea refuzului permiterii intrãrii pe teritoriul României în condiţiile alin. (3), persoanei i se acorda o perioada de timp pe care o considera necesarã, în care sa între în posesia documentelor pe baza cãrora se permite intrarea pe teritoriul României.
(5) La împlinirea termenului prevãzut la alin. (4), persoanei în cauza i se comunica refuzul permiterii intrãrii pe teritoriul României în condiţiile prevãzute la alin. (3).

SECŢIUNEA a 2-a
Ieşirea de pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor

ART. 7
Cetãţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor pot pãrãsi teritoriul României pe baza prezentãrii documentelor şi cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor privind aplicarea ştampilei de cãtre organele poliţiei de frontiera, prevãzute la art. 5 alin. (1) sau, dupã caz, alin. (2).
ART. 8
(1) Cetãţenilor Uniunii Europene sau, dupã caz, membrilor familiilor lor nu li se permite ieşirea din ţara în urmãtoarele situaţii:
a) nu prezintã documentele prevãzute la art. 5 alin. (1) sau, dupã caz, alin. (2);
b) sunt invinuite sau inculpate într-o cauza penalã şi a fost dispusã instituirea unei mãsuri preventive, în condiţiile Codului de procedura penalã;
c) au fost condamnate şi au de executat o pedeapsa privativã de libertate.
(2) Refuzul permiterii iesirii de pe teritoriul României se comunica de cãtre organele poliţiei de frontiera de îndatã, în scris, împreunã cu motivele care au stat la baza dispunerii acestei mãsuri.
(3) În situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. a), înainte de comunicarea refuzului permiterii iesirii de pe teritoriul României în condiţiile alin. (2), persoanei i se acorda o perioada de timp pe care o considera necesarã, în care sa între în posesia documentelor pe baza cãrora se permite ieşirea de pe teritoriul României.
(4) Mãsura de nepermitere a iesirii înceteazã de drept dacã persoana aflatã în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. b) sau c) dovedeşte, cu documente emise de autoritãţile competente, potrivit legii, ca:
a) s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale, a fost achitatã sau s-a dispus încetarea procesului penal;
b) a executat pedeapsa, a fost gratiata, beneficiazã de amnistie sau a fost condamnata, prin hotãrâre judecãtoreascã rãmasã definitiva, cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei.

SECŢIUNEA a 3-a
Şederea pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene, precum şi a membrilor familiilor lor

ART. 9
În termen de cel mult 15 zile de la data intrãrii pe teritoriul României, cetãţenii Uniunii Europene sau, dupã caz, membrii familiilor lor au obligaţia de a se prezenta la cea mai apropiatã formaţiune teritorialã a Poliţiei Romane, a Poliţiei de Frontiera Romane sau a Autoritãţii pentru strãini, pentru a-şi declara prezenta în România.
ART. 10
(1) Pe durata şederii în România, cetãţenii Uniunii Europene sau, dupã caz, membrii familiilor lor sunt obligaţi sa declare la oricare dintre autoritãţile prevãzute la art. 9 urmãtoarele:
a) orice modificare intervenita cu privire la nume, prenume şi cetãţenie;
b) în cazul membrilor de familie care nu au cetãţenia Uniunii Europene, orice schimbare relevanta cu privire la starea civilã;
c) pierderea, furtul sau distrugerea documentelor în baza cãrora se permite trecerea frontierei de stat a României, precum şi a celor eliberate de autoritãţile romane în baza prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta.
(2) Declaraţiile prevãzute la alin. (1) se fac în termen de 15 zile de la producerea evenimentului.
ART. 11
Pe durata şederii în România, cetãţenii Uniunii Europene sau, dupã caz, membrii familiilor lor au obligaţia de a se supune controalelor de specialitate ale organelor competente romane, efectuate în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile cetãţenilor romani.

CAP. III
Condiţiile exercitãrii dreptului de şedere pe teritoriul României de cãtre cetãţenii Uniunii Europene, precum şi de membrii familiilor lor

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 12
(1) Cetãţenii Uniunii Europene, precum şi membrii familiilor lor, care au intrat legal pe teritoriul României, beneficiazã de drept de şedere pentru o perioada de 3 luni de la data intrãrii în ţara, fãrã îndeplinirea vreunei condiţii suplimentare.
(2) Persoanele prevãzute la alin. (1) pot rãmâne pe teritoriul României numai pana la împlinirea termenului de 3 luni de la data intrãrii, cu excepţia situaţiei în care li se acorda dreptul de rezidenţã.
(3) Persoanele prevãzute la alin. (1) pot beneficia de drept de rezidenţã pe teritoriul României, care se acorda pentru o şedere de peste 3 luni, în condiţiile secţiunii a 2-a a prezentului capitol.
(4) Dreptul de rezidenţã permanenta se acorda pe perioada nedeterminatã persoanelor prevãzute la alin. (1) care îndeplinesc condiţiile prevãzute în cadrul secţiunii a 3-a a prezentului capitol.

SECŢIUNEA a 2-a
Dreptul de rezidenţã

ART. 13
(1) Cetãţenilor Uniunii Europene aflaţi în una dintre urmãtoarele situaţii li se poate acorda, la cerere, dreptul de rezidenţã în România:
a) desfãşoarã pe teritoriul României activitãţi dependente sau activitãţi independente, în condiţiile legii;
b) deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România şi sunt asiguraţi în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate din România;
c) sunt înscrişi la o instituţie din România acreditata în condiţiile legii, având ca obiect de activitate principal desfãşurarea de activitãţi de învãţãmânt sau de perfecţionare a pregãtirii profesionale, sunt asiguraţi în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate din România şi declara pe propria rãspundere ca deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România;
d) sunt membri de familie ai unui rezident, dacã acesta îndeplineşte una dintre condiţiile prevãzute la lit. a), b) sau c).
(2) Dreptul de rezidenţã are o durata determinata de perioada în care titularul acestuia se afla în mod efectiv în una dintre situaţiile prevãzute la alin. (1) care au stat la baza acordãrii dreptului respectiv.
(3) Rezidentul care s-a aflat în situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. a) pentru o perioada mai mare de un an şi ulterior a devenit somer, în condiţiile legii, beneficiazã, în continuare, de dreptul de rezidenţã, pe perioada în care are aceasta calitate.
(4) Rezidentul care s-a aflat în situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. a) pentru o perioada de cel mult 12 luni şi ulterior a devenit somer, în condiţiile legii, beneficiazã de dreptul de rezidenţã pentru o perioada de 6 luni de la data obţinerii acestei calitãţi.
(5) Rezidentul care nu se mai afla în situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. a), dar care nu a devenit somer şi urmeazã un program de pregãtire profesionalã la o instituţie dintre cele prevãzute la alin. (1) lit. c), beneficiazã, în continuare, de dreptul de rezidenţã acordat, doar dacã pregãtirea se desfãşoarã în domeniul de activitate pentru care i s-a acordat acest drept.
(6) Pe perioada în care rezidentul aflat în situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. a) se afla în incapacitate temporarã de munca datoratã unei boli sau unui accident, beneficiazã, în continuare, de dreptul de rezidenţã acordat.
ART. 14
(1) Persoanele care nu au cetãţenia Uniunii Europene şi sunt membri de familie ai persoanei care a devenit rezident în condiţiile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. a) şi b) beneficiazã de drept de rezidenţã, de la data intrãrii pe teritoriul României, pentru aceeaşi perioada în care persoana respectiva îşi pãstreazã calitatea de rezident.
(2) Copiii aflaţi în întreţinere, precum şi soţul sau sotia persoanei care a devenit rezident în condiţiile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. c), dar care nu sunt cetãţeni ai Uniunii Europene, beneficiazã de drept de rezidenţã, de la data intrãrii pe teritoriul României, pentru aceeaşi perioada în care persoana respectiva îşi pãstreazã calitatea de rezident.
ART. 15
(1) În vederea acordãrii dreptului de rezidenţã, cetãţeanul Uniunii Europene depune la formatiunea teritorialã competenta a Autoritãţii pentru strãini, o cerere însoţitã de documentul naţional de identitate sau pasaportul, valabil, precum şi de urmãtoarele documente, dupã caz:
a) copie legalizatã a contractului de munca sau o adeverinta eliberata de angajator, vizata în condiţiile legii, ori autorizaţia pentru desfãşurarea de activitãţi independente, eliberata conform legii, în cazul în care solicita acordarea dreptului pentru scopurile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. a);
b) dovada ca deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi, dupã caz, pentru membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România şi ca sunt asiguraţi în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate din România, în cazul în care solicita acordarea dreptului pentru scopurile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. b);
c) adeverinta din partea instituţiei de învãţãmânt acreditate unde sunt înscrişi, dovada ca sunt asiguraţi în sistemul naţional de asigurãri sociale de sãnãtate şi declaraţia pe propria rãspundere ca deţin mijloace de întreţinere pentru ei şi, dupã caz, pentru membrii lor de familie cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România, în cazul în care solicita acordarea dreptului pentru scopurile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. c).
ART. 16
În vederea acordãrii dreptului de rezidenţã, cetãţeanul Uniunii Europene aflat în situaţia prevãzutã la art. 13 alin. (1) lit. d) depune la formatiunea teritorialã competenta a Autoritãţii pentru strãini o cerere însoţitã de documentul naţional de identitate sau pasaportul, valabil, precum şi de urmãtoarele documente:
a) actul de stare civilã care atesta cãsãtoria sau, dupã caz, documentul care atesta legatura de rudenie cu rezidentul;
b) certificatul de înregistrare al rezidentului;
c) dupã caz, documentul eliberat de autoritatea competenta din ţara de origine sau de provenienta, care sa ateste ca solicitantul se afla în întreţinerea rezidentului sau ca gospodareste împreunã cu acesta, ori un document din care sa rezulte ca se afla în situaţia în care, din motive medicale întemeiate, este necesarã asistenta personalã a rezidentului.
ART. 17
(1) Dacã pe baza documentelor depuse de persoanele prevãzute la art. 15 şi 16, organele competente care au primit cererile constata ca sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţã, elibereazã acestora certificatele de înregistrare în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data depunerii cererii.
(2) În cazul în care organele competente constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţã, solicita persoanelor ca, într-un termen considerat necesar de acestea, dar nu mai mare de 30 de zile, sa prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluţionãrii cererii. Dacã dupã termenul stabilit se constata, în continuare, ca nu sunt îndeplinite condiţiile, organele competente comunica în scris refuzul acordãrii dreptului de rezidenţã, precum şi motivele care au stat la baza acestei decizii.
ART. 18
(1) Dreptul de rezidenţã, acordat în condiţiile art. 17 alin. (1) persoanelor prevãzute la art. 16, este valabil pe toatã perioada pentru care rezidentul ai cãrui membri de familie sunt are drept de şedere, precum şi în urmãtoarele situaţii, pe perioada pentru care acestea fac dovada la autoritãţile care le-au acordat dreptul de rezidenţã ca deţin mijloace de întreţinere cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România:
a) în cazul în care rezidentul pãrãseşte România sau decedeazã; ori
b) în cazul soţilor, dacã se desface sau se anuleazã cãsãtoria.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b), dobândirea ulterioara a dreptului de rezidenţã permanenta, în condiţiile prevãzute în cadrul secţiunii a 3-a din prezentul capitol, este condiţionatã de continuarea şederii pe teritoriul României a persoanelor prevãzute la art. 16, în oricare dintre situaţiile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. a)-d).
ART. 19
(1) În vederea acordãrii dreptului de rezidenţã, membrul de familie al rezidentului, care nu este cetãţean al Uniunii Europene, depune la formatiunea teritorialã competenta a Autoritãţii pentru strãini o cerere însoţitã de urmãtoarele documente:
a) pasaport valabil;
b) actul de stare civilã care atesta existenta cãsãtoriei sau, dupã caz, documentul care atesta legatura de rudenie cu rezidentul, însoţit de traducerea legalizatã, în cazul în care nu a fost emis de autoritãţile unui stat membru;
c) certificatul de înregistrare al rezidentului;
d) dupã caz, documentul eliberat de autoritatea competenta din ţara de origine sau de provenienta, care sa ateste ca se afla în întreţinerea rezidentului sau gospodareste împreunã cu acesta, ori un document din care sa rezulte ca se afla în situaţia în care, din motive medicale întemeiate, este necesarã asistenta personalã a rezidentului;
e) dovada asigurãrilor de sãnãtate în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate din România.
(2) La depunerea cererii prevãzute la alin. (1) organele competente elibereazã solicitantului o adeverinta care atesta depunerea, a carei valabilitate este de 6 luni. Aceasta adeverinta conferã titularului un drept de şedere temporarã pana la soluţionarea cererii de acordare a dreptului de rezidenţã.
(3) În termenul prevãzut la alin. (2) organele competente efectueazã toate verificãrile necesare pentru constatarea îndeplinirii condiţiilor de acordare a dreptului de rezidenţã, inclusiv, dupã caz, cele referitoare la elementele pe baza cãrora se poate stabili faptul ca este o cãsãtorie de convenienta, potrivit prevederilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Dacã, pe baza verificãrilor prevãzute la alin. (3), organele competente care au primit cererea constata ca sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţã, elibereazã solicitantului "permisul de şedere pentru membrul de familie al unui cetãţean al Uniunii Europene", în termenul prevãzut la alin. (2).
(5) În cazul în care organele competente constata ca nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea dreptului de rezidenţã, devin aplicabile prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, referitoare la refuzul prelungirii dreptului de şedere temporarã.
ART. 20
(1) Valabilitatea permisului de şedere prevãzut la art. 19 alin. (4) este de maximum 5 ani de la data emiterii şi este stabilitã în funcţie de urmãtoarele condiţii cumulative:
a) este egala cu perioada dreptului de şedere al rezidentului;
b) nu poate depãşi perioada de valabilitate a documentului în baza cãruia titularul permisului de şedere a intrat în România.
(2) Permisul de şedere prevãzut la art. 19 alin. (4) îşi pierde valabilitatea în cazul absentei temporare de pe teritoriul României a titularului pentru mai mult de 6 luni în decurs de un an, cu urmãtoarele excepţii:
a) absenta de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu, indiferent de perioada;
b) absenta de pe teritoriul României motivatã de starea de graviditate şi de naştere sau datoritã unei boli grave ori de participarea la programe de învãţãmânt sau pregãtire profesionalã ori de mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o ţara terta, pentru o perioada de maximum 12 luni consecutive.
ART. 21
(1) Dreptul de rezidenţã acordat persoanelor prevãzute la art. 19 este valabil pe toatã perioada pentru care rezidentul ai cãrui membri de familie sunt are drept de şedere, precum şi în urmãtoarele situaţii, pe perioada pentru care acestea fac dovada la autoritãţile care le-au acordat dreptul de rezidenţã ca deţin mijloace de întreţinere cel puţin la nivelul venitului minim garantat în România:
a) în cazul în care rezidentul pãrãseşte România sau decedeazã; ori
b) în cazul soţilor, dacã se desface sau se anuleazã cãsãtoria în urmãtoarele condiţii:
(i) de la încheierea cãsãtoriei şi pana la sesizarea instanţei de judecata competente pentru desfacerea, declararea nulitãţii sau anularea cãsãtoriei au trecut cel puţin 3 ani, din care o perioada de cel puţin un an pe teritoriul României;
(ii) prin acordul soţilor ori prin hotãrâre judecãtoreascã, soţului/sotiei care nu are cetãţenia Uniunii Europene i-a fost încredinţat spre creştere şi educare copilul cetãţeanului Uniunii Europene;
(iii) instanta de judecata a hotãrât desfacerea cãsãtoriei numai din vina soţului/sotiei care este cetãţean al Uniunii Europene;
(iv) în urma acordului soţilor ori prin hotãrâre judecãtoreascã, instanta de judecata stabileşte dreptul soţului/sotiei care nu are cetãţenia Uniunii Europene de a vizita copilul minor. În acest caz, instanta de judecata trebuie sa precizeze în dispozitivul hotãrârii judecãtoreşti ca vizitele se vor efectua pe teritoriul României, cu indicarea exactã a perioadei de timp pentru care acest drept este acordat.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b), dobândirea ulterioara a dreptului de rezidenţã permanenta, în condiţiile prevãzute în cadrul secţiunii a 3-a din prezentul capitol, este condiţionatã de continuarea şederii pe teritoriul României a persoanelor prevãzute la art. 16, în oricare dintre situaţiile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. a)-c), şi de existenta asigurãrii de sãnãtate în sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate din România pe toatã perioada şederii.
(3) În situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) dreptul de rezidenţã al copiilor ori pãrintelui în îngrijirea cãruia aceştia se afla rãmâne valabil pana la terminarea studiilor, cu respectarea urmãtoarelor condiţii cumulative, indiferent de cetãţenia acestor persoane:
a) copiii locuiesc în România;
b) copiii sunt înscrişi la o instituţie de învãţãmânt.

SECŢIUNEA a 3-a
Dreptul de rezidenţã permanenta

ART. 22
(1) Cetãţenii Uniunii Europene care au o şedere continua şi legalã pe teritoriul României pentru o perioada mai mare de 5 ani beneficiazã de dreptul de rezidenţã permanenta.
(2) De acelaşi drept beneficiazã şi rezidentii care nu au cetãţenia Uniunii Europene şi care au o şedere continua pe teritoriul României pentru o perioada mai mare de 5 ani, în calitate de membru de familie al unui rezident sau rezident permanent care este cetãţean al Uniunii Europene, cu excepţia situaţiilor prevãzute la art. 21.
(3) La stabilirea continuitãţii perioadei de şedere nu se iau în calcul:
a) absentele temporare de pe teritoriul României care nu depãşesc 6 luni în decurs de un an;
b) absenta de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;
c) absenta de pe teritoriul României motivatã de starea de graviditate şi de naştere, datoritã unei boli grave, de participarea la programe de învãţãmânt sau pregãtire profesionalã ori de mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru sau o ţara terta, pentru o perioada de maximum 12 luni consecutive.
ART. 23
(1) Prin excepţie de la prevederile art. 22, dreptul de şedere permanenta se acorda, anterior implinirii perioadei continue de 5 ani de şedere, în cazul rezidenţilor care:
a) desfãşoarã activitãţi dependente sau activitãţi independente şi care, în momentul încetãrii activitãţii, au dreptul de pensie pentru limita de varsta sau celor al cãror contract de munca înceteazã cu drept de pensionare anticipata în condiţiile legii, dacã au fost angajaţi în România în ultimele 12 luni cel puţin şi au avut o şedere continua mai mare de 3 ani pe teritoriul României;
b) desfãşoarã activitãţi dependente sau activitãţi independente, au o şedere continua pe teritoriul României pentru o perioada mai mare de 2 ani şi înceteazã munca datoritã pierderii totale sau a cel puţin jumãtate din capacitatea de munca. Dacã aceasta incapacitate este rezultatul unui accident de munca sau al unei boli profesionale, condiţia referitoare la durata şederii nu se aplica;
c) dupã o perioada de 3 ani de rezidenţã, în condiţiile prevãzute la art. 13 alin. (1) lit. a), îşi desfãşoarã activitatea într-un alt stat membru, mentinandu-şi în acelaşi timp resedinta pe teritoriul României, unde se întorc regulat, în fiecare zi sau cel puţin o data pe saptamana. La acordarea drepturilor prevãzute la lit. a) şi b), perioadele de angajare petrecute în statul membru în care persoana în cauza lucreazã vor fi considerate ca fiind petrecute pe teritoriul României.
(2) Perioadele de şomaj, de concediu medical sau de încetare a activitãţii datorate imbolnavirii ori unui accident, precum şi orice alte perioade de încetare a activitãţii pentru motive neimputabile persoanei în cauza se iau în calcul la stabilirea continuitãţii perioadelor prevãzute la alin. (1).
(3) Condiţiile referitoare la durata şederii şi angajãrii, stabilite la alin. (1) lit. a), şi condiţia referitoare la durata şederii, stabilitã la alin. (1) lit. b), nu se vor aplica dacã persoana care este angajata sau desfãşoarã activitãţi economice în mod independent este cãsãtoritã cu un cetãţean roman.
(4) În cazul în care cetãţeanul Uniunii Europene dobândeşte dreptul de rezidenţã permanenta în baza alin. (1), membrii de familie ai acestuia, indiferent de cetãţenie, au drept de rezidenţã permanenta numai dacã gospodãresc împreunã cu acesta pe teritoriul României.
(5) În cazul în care rezidentul care desfasura activitãţi dependente sau independente decedeazã în perioada de activitate, dar anterior dobândirii, în condiţiile stabilite la alin. (1), a dreptului de şedere permanenta, membrii de familie care au gospodarit împreunã cu acesta pe teritoriul României pot dobândi dreptul de rezidenţã permanenta, dacã:
a) la data decesului rezidentul avea o şedere continua de 2 ani pe teritoriul României;
b) decesul a survenit în urma unui accident de munca sau a unei boli profesionale;
c) soţul supravieţuitor a pierdut cetãţenia romana dupã cãsãtoria cu cetãţeanul Uniunii Europene, titular al dreptului de şedere principal.
ART. 24
(1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevãzute la art. 22 şi 23, pentru a beneficia sau pentru a li se acorda, dupã caz, dreptul de rezidenţã permanenta, se pot adresa cu o cerere formatiunilor teritoriale competente ale Autoritãţii pentru strãini, în vederea eliberãrii Cãrţii de şedere permanenta pentru cetãţenii Uniunii Europene, respectiv a Permisului de rezidenţã permanenta pentru membrii de familie care nu sunt cetãţeni ai Uniunii Europene.
(2) Procedura eliberãrii documentelor prevãzute la alin. (1) se stabileşte prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenta, elaborate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi aprobate de Guvern.

CAP. III
Restrangerea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor

SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale

ART. 25
(1) Autoritãţile romane competente pot restrânge exercitarea dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României de cãtre cetãţenii Uniunii Europene sau de cãtre membrii de familie ai acestora numai din ratiuni de ordine publica, securitate nationala ori sãnãtate publica.
(2) Impotriva cetãţenilor Uniunii Europene sau membrilor de familie ai acestora, indiferent de cetãţenie, care au drept de rezidenţã permanenta, se pot dispune, în condiţiile legii, mãsuri specifice de restrangere a dreptului la libera circulaţie numai pentru motive de ordine publica şi securitate nationala.
(3) Dreptul la libera circulaţie pe teritoriul României, în cazul urmãtoarelor categorii de cetãţeni ai Uniunii Europene, poate fi restrâns numai pentru motive de securitate nationala:
a) rezidentii cu şedere continua şi legalã pe teritoriul României în ultimii 10 ani;
b) minorii, cu excepţia cazului în care îndepãrtarea este necesarã pentru interesul copilului, conform prevederilor Convenţiei Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989, ratificatã prin <>Legea nr. 18/1990 , republicatã.
(4) Adoptarea de cãtre organele competente a oricãrei decizii de restrangere a dreptului la libera circulaţie, în special a celor cu privire la îndepãrtarea de pe teritoriul României, dispuse în condiţiile legii, se face numai cu luarea în considerare a duratei efective a şederii persoanei în cauza pe teritoriul României, a vârstei acesteia, a stãrii de sãnãtate, a situaţiei familiale şi economice, a gradului de integrare socialã şi culturalã în România şi al asigurãrii menţinerii legãturilor sale cu ţara de origine.
(5) Orice mãsura de restrangere a dreptului la libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor lor nu poate avea decât caracter temporar şi poate fi dispusã numai pentru o durata de timp limitatã la perioada necesarã încetãrii motivelor care au stat la baza adoptãrii acesteia.
(6) Decizia de restrangere a dreptului la libera circulaţie se comunica cetãţeanului Uniunii Europene sau membrului de familie al acestuia în scris, în condiţiile legii, de cãtre Autoritatea pentru strãini ori de formaţiunile sale teritoriale. Decizia trebuie sa conţinã motivele care au stat la baza dispunerii unei astfel de mãsuri şi, dacã este cazul, termenul în care cetãţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia trebuie sa pãrãseascã teritoriul României.
ART. 26
Modalitãţile prin care se poate restrânge exerciţiul liberei circulatii pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor acestora sunt urmãtoarele:
a) nepermiterea intrãrii pe teritoriul României;
b) îndepãrtarea de pe teritoriul României;
c) declararea ca indezirabil;
d) expulzarea.

SECŢIUNEA a 2-a
Persoanele indezirabile

ART. 27
(1) Declararea ca indezirabil constituie o mãsura administrativã de autoritate, dispusã impotriva unui strãin care a desfãşurat, desfãşoarã ori exista indicii temeinice ca intenţioneazã sa desfãşoare activitãţi de natura sa punã în pericol securitatea nationala sau ordinea publica.
(2) Mãsura prevãzutã la alin. (1) se dispune de cãtre procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângã Curtea de Apel Bucureşti, la propunerea Autoritãţii pentru strãini sau a altor instituţii cu competente în domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale, care deţin date sau indicii temeinice în sensul celor prevãzute la alin. (1).
(3) Procurorul se pronunţa prin ordonanta motivatã, în termen de 5 zile de la primirea propunerii formulate în condiţiile alin. (2) şi, în cazul aprobãrii acesteia, transmite ordonanta de declarare ca indezirabil la Autoritatea pentru strãini pentru a fi pusã în executare. Atunci când declararea strainului ca indezirabil se întemeiazã pe ratiuni de securitate nationala, în conţinutul ordonanţei nu vor fi menţionate motivele care stau la baza acestei decizii.
(4) Dreptul de şedere al strainului înceteazã de drept de la data emiterii ordonanţei de declarare ca indezirabil.
(5) Punerea în executare a ordonanţei de declarare ca indezirabil se realizeazã prin escortarea strainului pana la frontiera sau în ţara de origine, de cãtre personalul specializat al Autoritãţii pentru strãini.
(6) Perioada pentru care un strãin poate fi declarat indezirabil este de la 1 la 10 ani, cu posibilitatea prelungirii termenului pentru o noua perioada cuprinsã între aceste limite, în cazul în care se constata ca nu au încetat motivele care au determinat luarea acestei mãsuri.
(7) Prelungirea termenului se va face în condiţiile prevãzute la alin. (2).
(8) Persoanele declarate indezirabile vor fi comunicate de Autoritatea pentru strãini Direcţiei generale afaceri consulare.
ART. 28
(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil se aduce la cunostinta strainului de cãtre Autoritatea pentru strãini, în condiţiile prevãzute la <>art. 81 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(2) Comunicarea datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare ca indezirabil pentru ratiuni de siguranta nationala se poate face numai în condiţiile stabilite şi cãtre destinatarii prevãzuţi în mod expres de actele normative care reglementeazã regimul activitãţilor referitoare la siguranta nationala şi protejarea informaţiilor clasificate. Asemenea date şi informaţii nu pot fi, sub nici o forma, direct sau indirect, aduse la cunostinta strainului declarat indezirabil.
ART. 29
(1) Ordonanta de declarare ca indezirabil poate fi atacatã de strainul impotriva cãruia a fost dispusã, în termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, la Curtea de Apel Bucureşti. Instanta se pronunţa în termen de 3 zile de la data primirii cererii. Hotãrârea este definitiva şi irevocabilã.
(2) Exercitarea caii de atac prevãzute la alin. (1) nu are efect suspensiv de executare a ordonanţei de declarare ca indezirabil a strainului. În cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, reclamantul poate cere instanţei sa dispunã suspendarea executãrii ordonanţei de declarare ca indezirabil, pana la soluţionarea acţiunii. Instanta va soluţiona cererea de suspendare, de urgenta, hotãrârea pronunţatã în acest caz fiind executorie de drept.

SECŢIUNEA a 3-a
Expulzarea

ART. 30
(1) Impotriva cetãţeanului Uniunii Europene sau a membrului de familie al acestuia, care a sãvârşit o infracţiune pe teritoriul României, poate fi dispusã mãsura expulzãrii în condiţiile prevãzute de Codul penal şi Codul de procedura penalã, cu respectarea prevederilor art. 25.
(2) Dreptul de şedere al persoanei prevãzute la alin. (1) înceteazã de drept la data la care a fost dispusã mãsura expulzãrii.
(3) Instanta poate dispune ca, pana la efectuarea expulzãrii, persoana sa fie luatã în custodie publica.
(4) În situaţia prevãzutã la alin. (3) se aplica în mod corespunzãtor prevederile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu privire la luarea în custodie publica.
ART. 31
(1) Cetãţeanul Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia nu poate fi expulzat într-un stat în care exista temeri justificate ca viata îi este pusã în pericol ori ca va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante.
(2) Interdicţia de expulzare dureazã pana la disparitia motivelor pe care a fost intemeiata.
(3) Persoana care se afla în situaţia prevãzutã la alin. (1) poate fi expulzata pentru motive de siguranta nationala sau ordine publica.
(4) Constatarea situaţiilor prevãzute la alin. (1) este de competenta instanţei de judecata, în urma comunicãrii efectuate de cãtre Autoritatea pentru strãini.

SECŢIUNEA a 4-a
Alte mãsuri restrictive

ART. 32
(1) Mãsura indepartarii de pe teritoriul României a cetãţenilor Uniunii Europene sau a membrilor de familie ai acestora, pentru motive de sãnãtate publica, poate fi dispusã de cãtre Autoritatea pentru strãini, cu avizul Ministerului Sãnãtãţii, numai în cazul în care, pe baza analizelor medicale efectuate de cãtre persoana în cauza la un interval de cel mult 3 luni de la intrarea pe teritoriul României, se constata existenta unei afecţiuni dintre cele stabilite potrivit prevederilor alin. (3).
(2) Efectuarea analizelor prevãzute la alin. (1) de cãtre persoana în cauza poate fi dispusã numai în cazul în care exista indicii temeinice ca, la data intrãrii pe teritoriul României, suferea de una dintre afectiunile stabilite potrivit alin. (3).
(3) Lista afectiunilor care justifica mãsura nepermiterii sau a indepartarii de pe teritoriul României se aproba prin ordin al ministrului sãnãtãţii care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se stabileşte în conformitate cu recomandãrile Organizaţiei Mondiale a Sãnãtãţii
(4) Aplicarea mãsurii indepartarii de pe teritoriul României a persoanei aflate în situaţia prevãzutã la alin. (1) se face în condiţiile stabilite prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

CAP. IV
Dispoziţii finale

ART. 33
(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenta sunt aplicabile şi cetãţenilor statelor care fac parte din Spaţiul Economic European.
(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga <>Legea nr. 309/2004 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetãţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 1 iulie 2004.
ART. 34
Prezenta ordonanta de urgenta transpune Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi şedere a cetãţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
ART. 35
Prezenta ordonanta de urgenta intra în vigoare la data aderãrii României la Uniunea Europeanã.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU

Contrasemneazã:


                                  ────────────────
                      Ministrul administraţiei şi internelor,
                                      Vasile Blaga
 
                             p. Ministrul afacerilor externe,
                                     Anton Niculescu,
                                     secretar de stat
 
                             Ministrul economiei şi comerţului,
                                     Codrut Ioan Seres
 
                            Ministrul integrãrii europene,
                                        Ene Dinga
 
                                     Ministrul muncii,
                              solidaritãţii sociale şi familiei,
                                       Gheorghe Barbu
 
                                Ministrul finanţelor publice,
                                      Ionel Popescu
 
     Bucureşti, 14 iulie 2005.
     Nr. 102.
                                       ______________

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Ordonanta de Urgenta, Guvernul Romaniei, ORDONANTA DE URGENTA nr. 102 din 14 iulie 2005

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"